Norma Conflictuala [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

UNIVERSITATEA "VALAHIA" DIN TÂRGOVIŞTE FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

Specializarea:Administraţie Publică

TEMĂ DE CASĂ

Norma conflictuală în materie de stare civilă

COORDONATOR:LECTOR UNIVERSITAR MATUSESCU CONSTANTA STUDENT MOROE I. ANTON-IONUT

ANUL II

CUPRINS

CAPITOLUL I 1.Introducere 1.1 Norma conflictuala. Noţiune………………………………….3 1.2. Funcţie………………………………………………………..3 1.3. Structura normei conflictuale………………………………...3 1.4. Punctul sau elementul de legătura al normei conflictuale……4 1.5. Clasificarea normelor conflictuale……………………………4 1.6. Metoda normei conflictuale si a normei materiale…………...5

CAPITOLUL II 2. Norma conflictuală în materie de stare civilă – căsătoria 2.1. Condiţiile de fond ale încheierii căsătoriei……………………5 2.2 Condiţiile de forma ale încheierii căsătoriei …………………..5 2.3 Efectele căsătoriei ……………………………………………..6 2.4. Conflictul mobil de legi privind efectele căsătoriei …………..6 2.5. Convenţia matrimoniala……………………………………….6 2.6. Nulitatea căsătoriei……………………………………………7 2.7. Căsătoria putativa……………………………………………..7 2.8. Desfacerea căsătoriei prin divorţ……………………………...8

CAPITOLUL III 3. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………….9 2

1.INTRODUCERE 1.1 Norma conflictuala. Notiune. Norma conflictuala este o norma juridica specifica dreptului internaţional privat având o structura proprie. Norma conflictuala nu reglementează în mod direct un raport juridic cu element străin, ci desemnează norma direct aplicabilă, soluţionând astfel conflictul de legi. Norma conflictuală are un caracter prealabil, indirect, fiind o norma de trimitere sau de fixare. Prin aplicarea normei conflictuale nu se determina în mod direct si nemijlocit drepturile si obligaţiile parţilor unui raport juridic cu element străin, norma conflictuala indicând doar ce lege se va aplica nemijlocit raportului juridic respectiv. Normele conflictuale pot fi cuprinse în sistemul de drept al unui stat sau în convenţiile internaţionale la care un stat este parte. In cazul în care normele conflictuale fac parte din dreptul intern al unui stat, între normele conflictuale care reglementează acelaşi domeniu pot apare deosebiri de la un sistem de drept la altul. In cazul în care normele conflictuale sunt cuprinse în convenţii internaţionale, acestea au un caracter uniform pentru statele semnatare ale convenţiei. Legea nr. 105/1992 - care este principala reglementare în materie conflictuală din dreptul nostru - prevede că “Starea, capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naţională, afară numai dacă, prin dispoziţii speciale, nu se prevede altfel”. Iar potrivit art. 12, al. 1 “Legea naţională este legea statului a cărui cetăţenie o are persoana în cauză”. Ca urmare, un conflict al legilor privind starea civilă şi capacitatea părţilor unui raport juridic, generat de faptul că una dintre părţi este cetăţean român iar cealaltă este cetăţean străin, se rezolvă astfel: cetăţeanul român va avea starea (starea civilă) şi capacitatea ce îi sunt conferite de legea română atât în cazul în care el se află în România cât şi în cazul în care el se află în străinătate; tot astfel, cetăţeanul străin va avea starea şi capacitatea determinate de legea sa naţionale, atât în cazul în care se află la el în ţară cât şi în cazul în care se află în România.1 1.2. Funcţie Norma conflictuală are rolul de a stabili care dintre sistemele de drept in prezenţă este chemat să se aplice pe parcursul existenţei raportului juridic. Din momentul desemnării legii competente rolul normei conflictuale încetează. . 1.3. Structura normei conflictuale Elementele de structura ale normei conflictuale sunt continutul si 3

legatura .

1. Legea nr.105 din 22 septembrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat- publicat în M.Of. nr. 245/1 oct. 1992

- Continutul normei conflictuale sau ipoteza acesteia este acea parte a normei care cuprinde raporturile de drept la care se refera: -Legatura normei conflictuale sau dispozitia acesteia cuprinde acea parte a normei prin care se indica legea competenta sa cârmuiasca raportul juridic cu element strain. Legatura dintre cele doua elemente de structura ale normei conflictuale (continut si legatura) se realizeaza prin intermediul punctelor de legatura. 1.4. Punctul de legătura al normei conflictuale Elementul de legătura al normei conflictuale reprezintă acel element prin intermediul căruia se realizează legătura între un raport juridic cu element străin (conţinutul normei) si legea aplicabila acestuia (legătura normei). Prin intermediul punctului de legătura se realizează localizarea unui raport juridic în cadrul unui sistem de drept. In literatura juridica româna, localizarea raportului juridic eu element de extraneitate se realizează în funcţie de subiectele raportului juridic, de obiect si de faptul generator, modificator sau extinctiv al raportului juridic respective. Cele mai importante puncte de legătura admise de legea româna sunt următoarele: a) Cetăţenia b) Teritoriul c) Pavilionul navei (aeronavei) d) Voinţa parţilor 1.5. Clasificarea normelor conflictuale Normele conflictuale se clasifica în functie de elementele lor de structura, deci dupa continut si legatura. - Dupa felul legaturii, normele conflictuale se clasifica în doua categorii: norme conflictuale unilaterale sau cu indicare directa - sunt normele care arata direct când este aplicabila legea forului, fara a arata si cazurile când este competenta legea straina. - norme conflictuale bilaterale sau cu indicare generala sunt normele care arata în acelasi timp cazurile când este competenta legea locala si cazurile când este competenta legea straina. - Dupa continutul lor, normele conflictuale pot fi grupate în norme conflictuale referitoare la persoane fizice sau persoane - juridice, la proprietate, la contracte, la mostenire, la actele juridice, la faptele juridice si altele. 4

1. Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, republicata 2009-M. Of., Partea I nr. 743 din 2 noiembrie 2009

1.6. Metoda normei conflictuale si a normei materiale Folosirea metodei normelor conflictuale presupune urmatoarele aspecte: - normele conflictuale au de regula, caracter national, fiind cuprinse în sistemul de drept propriu fiecarui stat. Datorita acestei situatii apar deosebiri de reglementare de la un sistem de drept la altul. - normele conflictuale ale forului desemneaza legea competenta sa cârmuiasca raportul juridic cu element strain, care poate fi fie legea locala, fie legea straina cu care are legatura raportul juridic prin elementul de extraneitate. Aplicarea metodei normelor conflictuale impune luarea în consideratie a unor împrejurari concrete pentru aprecierea corecta a acestei metode. - folosirea metodei normelor conflictuale presupune aplicarea legii care are cea mai mare legatura cu raportul juridic cu element.strain; fiind cea mai indicata sa reglementeze raportul juridic respectiv; - metoda normelor conflictuale se diversifica conform cerintelor vietii sociale, aplicându-se în paralel cu legile de aplicatie imediata sau cu legile materiale uniforme; - folosirea metodei normelor conflictuale duce la solutionarea conflictelor de legi în sensul ca stabileste care dintre sistemele de drept în prezenta este indicat sa.se aplice raportului juridic respectiv. 2. Norma conflictuală în materie de stare civilă – căsătoria 2.1. Condiţiile de fond ale încheierii căsătoriei Condiţiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei sunt determinate de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi. Dacă una dintre legile străine astfel determinată prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie, acel impediment va fi înlăturat ca inaplicabil în cazul în care unul dintre viitorii soţi este cetăţean român şi căsătoria se încheie pe teritoriul României. 2.2 Condiţiile de forma ale încheierii căsătoriei Forma încheierii căsătoriei este supusă legii pe teritoriul căruia se celebrează. Căsătoria unui cetăţean român aflat în străinătate poate fi încheiată în faţa autorităţii locale de stat competente ori în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular fie al României, fie al statului celuilalt viitor soţ. 5

Căsătoria care se încheie în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României este supusă condiţiilor de formă ale legii romane. 1.Mihai Jacotă, Drept internaţional privat- Edituara Didactică şi Pedagocigă, Bucureşti1976.p.78 2. Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila,- republicata 2009-M. Of., Partea I nr. 743 din 2 noiembrie 2009

2.3 Efectele căsătoriei Relatiile personale si patrimoniale dintre soti sunt supuse legii nationale comune, iar in cazul in care au cetatenii deosebite, sint supuse legii domiciliului lor comun. Legea determinată potrivit art. 20 reglementeaza urmatoarele aspecte ale relatiilor dintre soţi: - nepatrimoniale: modificarea numelui soţilor la incheierea căsătoriei; capacitatea de exercitiu a femeii care se căsătoreşte inainte de 18 ani; - patrimoniale: regimul si efectele convietuirii matrimoniale; obligaţia de intretinere intre soţi; determinarea bunurilor comune si proprii; regimul datoriilor comune ale soţilor. . 2.4.Conflictul mobil de legi privind efectele căsătoriei Legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre ei isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul. In lipsa de cetatenie comuna sau de domiciliu comun, relatiile personale sau patrimoniale dintre soti sint supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu care intretin in comun cele mai strinse legaturi. Art. 21 alin.3 reglementeaza un alt conflict mobil de legi, privind convenţia matrimoniala.Textul dispune că modificarea sau noua convenţie produce efecte pentru viitor nu retroactiv, iar în privinta tertilor se va aplica legea anterioara. 2.5. Convenţia matrimoniala Reprezinta acordul sau întelegerea dintre soţi, facuta la inceputul căsătoriei, prin care acestia stabilesc regimul juridic aplicabil bunurilor lor.1 Contractul este supus conditiilor de forma stabilite de legea prevazuta la art. 71 alin. 1, care se aplica in mod corespunzator. Contractul se considera totusi valabil din punct de vedere al formei daca: a) partile care se gasesc, la data cind l-au incheiat, in state diferite, au indeplinit conditiile de forma prevazute de legea unuia dintre aceste state;

6

- b) reprezentantul partii a indeplinit conditiile de forma ale statului unde s-a aflat in momentul incheierii contractului.2 1. Legea nr. 105/1992- privind reglementarea raporturilor de drept international privat- M. Of. al României, partea I Nr. 245 din 1 oct.1992 2. Constanta Matusescu-elemente de drept international- suport de curs ap; anul II, sem. I

Condiţiile de fond cerute pentru incheierea conventiei matrimoniale sunt cele prevazute de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi. Legea nu ofera o solutie pentru cazurile în care unul dintre viitorii soţi este apatrid sau cand amandoi sunt apatrizi, în acest caz, aplicandu-se legea care guverneaza efectele casatoriei. Rezultă că pentru reglementarea regimului şi efectelor conventiei matrimoniale se aplica în principal principiul lex voluntatis. În subsidiar, dacă părtile nu au ales legea aplicabila, se aplica legea care guverneaza efectele căsătoriei. Conform art. 21 alin.3, legea care guverneaza regimul si efectele conventiei matrimoniale stabileşte dacă este posibila modificarea sau inlocuirea conventiei matrimoniale în timpul căsătoriei. 2.6. Nulitatea căsătoriei Conform art. 24 din legea 105/1992, care reglementeaza cerintele legale pentru incheierea casatoriei se aplica nulitatii casatoriei si efectelor acestei nulitati. Nulitatea unei casatorii incheiata in strainatate cu incalcarea conditiilor de forma poate fi admisa in Romania numai daca sanctiunea nulitatii este prevazuta si in legea romana. Nulitatea căsătoriei pentru incalcarea conditiilor de fond ale incheierii ei se pronunta în conformitate cu legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi; Nulitatea căsătoriei pentru neindeplinirea conditiilor de forma se pronunta în conformitate cu una dintre urmatoarele legi: legea statului pe teritoriul căruia s-a celebrat căsătoria; legea agentului diplomatic sau consular care a instrumentat-o. 2.7. Căsătoria putativa Prin “căsătorie putativă” vom înţelege acea căsătorie care, deşi nulă sau anulată, produce unele efecte în raporturile dintre soţi, în considerarea faptului că del puţin unul dintre aceştia a fost de bunăcredinţă.1 Conform art. 23 alin. 1 Cod. fam., “soţul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, declarată nulă sau anulată, păstrează, până la data când

7

hotărârea instanţei judecătoreşti rămâne definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă”. Condiţiile cumulative ale căsătoriei putative sunt: buna - credinţă a cel puţin unuia dintre soţi în momentul încheierii căsătoriei; aparenţa juridică de căsătorie. Căsătoria putativă îşi produce efectele în planul relaţiilor personale precum şi al relaţiilor patrimoniale care au luat naştere prin încheierea actului juridic desfiinţat. 1. I. P. Filipescu, Tratat de dreptul familei,-Editura “ALL”, Bucureşti, 1993, p. 194

Potrivit cu cele stabilite prin art. 23 alin. 1 Cod.fam., soţul de bunăcredinţă la încheierea căsătoriei desfiinţate păstrează, până la rămânerea definitivă a hotărârii, situaţia de soţ dintr-o căsătorie valabil încheiată, şi, completează art. 24 alin. 1 Cod. fam., dreptul la întreţinere al soţului de bunăcredinţă şi raporturile patrimoniale dintre foştii soţi vor fi supuse reglementărilor din materia divorţului.1 2.8. Desfacerea căsătoriei prin divorţ Notiunea de divort nu trebuie confundata cu notiunea de separatie de fapt. Se intampla uneori ca sotii sa traiasca un oarecare timp despartiti, imprejurare numita separatie de fapt atat in vorbirea curenta cat si in terminologia juridica. Relatiile personale si patrimoniale dintre soti sint supuse legii nationale comune, iar in cazul in care au cetatenii deosebite, sint supuse legii domiciliului lor comun. Legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre ei isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul. In lipsa de cetatenie comuna sau de domiciliu comun, relatiile personale sau patrimoniale dintre soti sint supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu care intretin in comun cele mai strinse legaturi. Daca legea straina, astfel determinata, nu permite divortul ori il admite in conditii deosebit de restrictive, se aplica legea romana, in cazul in care unul dintre soti este, la data cererii de divort, cetatean roman. O hotarare de divort pronuntata în strainatate privind un cetăţean român nu va putea fi recunoscuta în România, conform art. 168 alin.2, în cazul în care nu au fost respectate normele dreptului international public cu privire la reglementarea divortului. - 1. hotarirea este rezultatul unei fraude comise in procedura urmata in strainatate; -2. hotarirea incalca ordinea publica de drept international privat roman; constituie un asemenea temei de refuz al recunoasterii incalcarea dispozitiilor art. 151 privitoare la competenta exclusiva a jurisdictiei romane; -3. procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarire, chiar nedefinitiva, a instantelor romane sau se afla in curs de judecare in fata acestora la data sesizarii instantei straine. 8

Recunoasterea nu poate fi refuzata pentru singurul motiv ca instanta care a pronuntat hotarirea straina a aplicat o alta lege decit cea determinata de dreptul international privat roman, afara numai daca procesul priveste starea civila si capacitatea unui cetatean roman, iar solutia adoptata difera de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane.2 1. Codul familiei- din 4 ianuarie 1954, modificat si completat 2. Legea nr. 105/1992- privind reglementarea raporturilor de drept international privatM. Of. al României, partea I Nr. 245 din 1 oct.1992

BIBLIOGRAFIE

1. I.P. Filipescu,Tratat de dreptul familei,-Editura“ALL”,Bucureşti, 1993, p. 194. 2. Legea nr. 105/1992- privind reglementarea raporturilor de drept international privat- M. Of. al României, partea I Nr. 245 din 1 oct.1992. 3. Legea nr. 119/1996- cu privire la actele de stare civila,- republicata 2009-M. Of., Partea I, nr. 743 din 2 noiembrie 2009. 4. Codul familiei din 4 ianuarie 1954, modificat si completat. 5. Constanta Matusescu-elemente de drept international- suport de curs ap; anul II, sem. I .

6. Surse internet.

9

10