Noi, filologii [PDF]

Zitiervorschau

COLEqIA

ATHENAEUM

coordonator prot. univ. Andrei Marga

Priedrrich Niet...sche's Werke, C.G. Naumann Verlag, Leipzig, 1906, Band 1, fi

© Toate drepturile asupra acestei versiuni apartin Editurii Dacia, 1994

FRIEDRICH NIETZSCHE

NOI, FILOLOGII Traducere, studiu introductiv şi note de VASILE MuscA

Editura Dacia Cluj-Napoca,

1994

Coperta de MIRCEA BAClU

I.S.B.N. 973-35-0394-0

NOTĂ ASUPRA

EDIŢIEI

Volumul de fată aduDA la UD loc câteva din studiile de tinerete ale lui Nietzsche, ramase în mo§tenirea sa manuscnsa. Ele sunt unite de preocupa­ rea comuD�, dominantA pentru acea perioad� a vietii sale: antichitatea grea­ eli

P

rondipa

acesteia, filologia

teoretidi a principalei. ştiin!e care se ocupll cu cercetarea dUÎdi, precum � a cdor care o reprezintA, filologii dasici.

Este vorba de: Homer und

die cIassiche Philologie (Antrittsrede an der UnÎversităt Ba­

sel gehalten am

28 Mai 1869), 1869. Homer's ·Wel1bmpf (Vorrede zu einem

ungeschriebenen Buch),

1872.

Wir Philologen (Gedanken und Ent.vUrfe zu der Unzeitgemassen Betra­ chtung; Wir Pbilologen),

1874nS.

Traducerea s-a făcut pe baza edipei Friedrich Nietzsdte's Werke (Ta­ scben

Ausgabe), CG. Naumann Verlag, Leipzig, 1906. în mdinea publiclrii 1 pp. 1 - 26 şi

lor in prezentul volum l\lCI'i'lrile traduse se afla in volumul

pp.

251- 264, respectiv volumul II, pp. 318 - 401 ale editiei indicate. Sublinierile din text apartin lui Nietzsche. Notele traduca:torului pentru

fiecare din lucrlrile traduse §i publicate suot numerotate cu cifre arabe §i sunt trecdte la sfirşituI volumului.

EditoruL

NIETZSCHE ŞI FILOLOGIA CLASICĂ

Nietzsche despre filologia clasictl - iaM un subiect cu odevtlrat palpitant, prilej de satisfactii unice pentru amatorul de a urmllr; fascinantul spectacol al cunotlŞterii de sine. etlci acest subiect inseamnil, de fapt. Nietzsche despre el .tnsU§Î şi în acest sens pledeazl1 chiar propria sa mt!rturie - "Filologii sunt asemenea oameni care folosesc sentimentul apasiltor pe care il provoaca infirmitatea proprie omului modern pentru a edşfiga cu el bani şi pdine. Ii cunosc, 'eu insumi sunt unul dintre ei" (Noi, filologii /r. 170). Mai precis, este vorba de o ipostaziJ a personalit4lii spirituale nietzscheene considerata din unghiul evolutiei sale interne .. dar, nu o ipostazll oareca· re, ci una esell{îald, nu pentru simplul motiv ca este cea din· td� ci pentru cII este cea mai proJUmJ4, cea care i..a marcat definitiv orizontul de cultura şi de gdndire şi a 14sal o am· prenta durabild in des/4§urarea destinului personal al omului. Terminarea studiilor de filologie clasicl1, lncepute in 1864 la Universitatea din Bonn şi desavdrşite apoi la cea din Leipzig, 'sub fndrumarea competentiI a profesorului Friedrich Wilhelm Ritsch� socotit prima autoritate în materie din Ger­ mania de atunc� ii aduce lui Nietzsche IUlmirea sa in 1869, la recomandarea aceluiaşi Ritsch� ca profesor de filologie clasiclJ. Ia Universitatea din BaseL Continudnd o veche tra­ diţie ale edrei fire coboar4 pdni1 la Rentljtere, Basel repre­ zinta, inc4 din epoca lui Erasmus, un important centru al umanismului european. La Universitate activeazi1 doul1 IUlme ce reprezintlI, cu o .strlJ.lucire aproape neegalatd de atunci, studiile clasice.' Jacob Burckhardt, ,celebrul istoric de artll şi Ulrich von Willamowitz Moellendorf, socotit pâ1lil astazi cel mai mare filolog clasic al tuturor timpurilor. Nietzsche va p4şi rn aceastll atmosferll de traditii umaniste cu propriile sale idei, innoitoare, revoluţionare in ceea ce priveşte inter­ pretarea fenomenului grec antic, şi care vor· deranja prin in­ drazneala lor opinia traditiona14 dominantd pâlU1. atunci.

Primele sale contributii în domeniu, nişte studii cu privire la operele gnomice, ale lui Theognis, ia lirica lui Simonide, la izvoarele lucrtlrii Mxografice a lui Diogene Laertios, ia tra­ tatul florentin asupra rivalitdrii dintre Homer şi Hesiod, i-au atras doar aprecierea şi recomandarea profesorului stlu Riischl. Lecţia de deschidere însa, rostita cu ocazia instalilrii sale la catedra, in data de 28 mai 1869, "Homer şi filologia clasicd ", constituie un adevl1rat scandal pentrn comunitatea filologilor şi istqricilor antichitatii. lntenfia acestei prelegeri inaugurale întrece cu mult sarci­ nile consacrate ale unei prelegeri rostite într-o asemenea ocaiie: ea conţine un manifest declarat În favoarea studiilor clasice, pe baza unei viziuni critice nu numai asupra antichi­ tiIţîi eline dar şi asupra statutului teoretic al principalei ştii­ nţe chemate s-o investigheze, filologia clasiciI. [tkile avansate de Nietzsche dovedesc c/l el se afUI deja ancorat pe terelUlI unei anumite conceptii filosofice, rostindu-şi judecl1file sale ca adept al acestei filosofi� care este cea a lui Schopenhauer. lnt/J1nirea cu Lumea ca voiTIlA şi reprezentare se produce din anii studenţie� ÎnciI de prin 1868, la Leipzig, şi familiariza­ rea cu ideile din ea continua şi în anii ce urmeazll, printr-o intensa frecventare şi a altor lucr/lri ale lui St;hopenhauer. Aflat la Naumburg, unde fşi satisface stagiul militar, Nietz­ sche li scrie lui Erwin Rohde, nemulfUmît de singurtuatea la care îl condamnl1 situatia sa: "La Naumburg sunt destul de izolat; nu am printre cunoscutii mei nici vreun filolog, nici vreun iubitor al lui Schopenhauer". in aceeaşi scrisoare, mtr-un alt loc, va mttrturisi preferinta pentru Schopenhauer ca o replica la adresa starii în care se aJld. "Te asigur, tot cu juramdnt, ciI filosofia mea are acum prilejul de a-mi fi de folos practic. N-am simtit pdnli acum nici o clipil de iubi­ re, în schimb am surds foarte des, ca la auzul unui lucru fa. bulos. Între timp, ascuns sub burta calulu� mai şoptesc «Schopenhauer, ajutiI-mt]» şi cdnd, ajuns acasiI epuizat şi 1Ul­ duşit, ma liniştesc aruncând o privire spre chipul de pe ma­ sa mea de lucru: ori deschid acum, pentru mine, iaolalUl cu Byron, Parerga, mai simpatica decdt oricdnd"l. Alte milrturii culese din corespondenta lui Nietzsche dovedesc atmosfera in· tem schopenhaueriam! a acestor ani. Intr-o scrisoare datatiI a doua jumatate a lui octombrie 1868, adresatiJ. din Leipzig lui Paul Deussen, dam peste o expresie clara a admiratiei tânarului filolog clasic Nietzsche pentru filosoful Schopenha· uer, in legatura cu intentia de a proceda la elaborarea unei

critici a - concePiiei sale. "FlIcdnd astfel legatura cu s{t1rşitul scrisorii tale, lIImuresc tn acelaşi timp şi problema propunerii pe care presupun cf1 aş fi fiJcut-o. Dragul meu, «a scrie bine» (daca Într-adevtlr merit acest elogiu: nego ac pemego) nu tn­ drept4feşte cu adevtfrat scrierea unei critici a sistemului lui Schopenhauer.. de altfr� nici nU-fi pofi imagina respectul pe care-l am fala de acest «geniu de prim rang», daca presupui ca eu (homini pussillulluUo) aş avea capacitatea de a rlIstuma acest uriaş,,2. Aniversarea la 22 februarie 1869 a 81 de ani de la naşterea lui Schopenhauer - mort in 1860 - 4duce noi mtlr­ turii semnificative. Cu aceastf1 ocazie Nietzsche mllrturiseşte în scrisoarea din 22 februarie 1869, trimisII din Leipzig lui Erwin Rohde - "Dragul meu prieten, asttlzi, de ziua lui Schopenhauer, nu am pe nimeni cu care sd pot sta de vorba aNii de deschis cwn aş face-o cu tine", Ceva mai 'incolo, Nietzsche relateaztJ prietenului stiu sarlxltorirea lui Sclwpenhauer organizattl la Pla­ ue, "in apropiere de Brandenburg", de "un numiJr de prieteni berlinezi ai lui Schopen/uluer", printre care şi un alt partener de corespondenfd din aceşti ani şi eiuuzinst sclwpenhaueritm, Gersdorff, unde "unchiul a finut o scurtll cuvântare, iar dupfl fripturi s-a citit W1 capitol din postumele lui Schopenhauer"3. In aceasttl perioadt1 a unui devotat cult pentru Schopenhauer, se constituie terenul germinativ al principalelor idei sus{inute de Nietzsche în prelegerea sa inaugurali1. Intr-adevar, din concepria acestuia, care În ciuda opozitiei fdcute de mediile universitare devenea un factor tot mai important al viefii spirituale germa­ ne 'a vremi� Nietzsche a putut scoate un nou sens al elenis­ muJu� in care accentul cade, f1I primul rând, pe misiunea pedagogica a vechii Grecii În raport cu Europa modernt1. De la inceput, Nietzsche va concepe În acest spirit pedagogic sarcina principali1 a fnvtl{tlmdntului stlu filologic: el nu va face, în primul riind, dovada unei erudi{ii seci care, de fapt, Întoarce spatele vierii, ci caulii ca pe aţtaf1Jl Închinat antichi­ ttltii de studiile clasice, sa fonneze oameni real� vi� în care sd sadeascd exigenta, porniM din indemnurile filosofiei scha­ peJlhaueriene, dupt1 o viaţa spiritualil superioartl În continut şi in intensitate, dupa acel model pe care îl aşeazd in fa!a sa chiar activitatea creatoare a celui care a scris Parerga şi Paralipomena.

Am vdzut cil Nietzsche a debutat ca filolog clasic dispu­ ndnd de o solidă pregatire tn domeniul studiilor privind lu­ mea anticd. Totuşi, 1n cadrul unui proces mai larg de

reconsiderare a tuturor valorilor, el va declara rl1zboi "ordi­ nului" sau "castei" filologice. "RJJzboiul a fost dintotdeauna marea tn:{elepc;iune a tururor spiritelor devenite prea Înte­ rio,rizate, prea profunde,. in rana însttşi stil puterea de tilmil­ duire "4. Rl1zboiul purtat de Nietzsche contra filologiei clasice şi impotriva celor care o reprezinta, filologii clqsici, fnseam1ilt deci deptlşirea acestei ipostaze fUndamentale în formarea personalit4ţii sale spirituale şi a orizonrului sau culturaL Dar mseamni1 şi ceva mai mult: o lupUl dustl cu sine însuşi, un Nietzsche versus Nietzsche. Numai C4, în acest r4Zboi, cel ca­ re l-a declanşat nu avea cum sa se intoarc/l acastl învins în lupUI. Aşezat pe p4mântul spiritualittl{ii clasice greceşti, dato­ rita universalittlrii idealurilor şi valorilor împl1rtl1lite de Gre­ cia aMCtl, Nietzsche a dobdndit un statut special de contemporan al tuturor epocilor istorice; Grecia antica l-a pJcut, în fond, anistoric, l-a scos in afara timpului ca "inac­ tual" (unzeitgemiiss). "Este, la fel de adevtlrat, ctl eu sunt discipolul unor epoci mai vechi, in special al antichu4{ii gre­ ceşti şi ctl numai în masura acesta am putut face tn ceea ce ma priveşte, ca fiu al timpului prezent, descoperiri atât de inactuale. Aceasta, profesia mea de filolog clasic, îmi da voie sa spun: nu ştiu ce sens ar putea sti aiba astllZi filologia clasicil daci! nu acela de a exercita o injluen{1l inactuala, adicd s4 actioneze contra timpului, deci asupra timpului şi ,, este, de sperat, in favoarea unui timp ce are si! vind 3. Ra­ ţiunea in fata ctlreia, ca supremll instan{iJ criticII, iluminismul convocase tot ceea ce existtl spre a se justifica pe sine se metamorfozeaziI in cazul lui Nietzsche in raţiunea filologictl, aşa cum se încorporeazd. aceasta in demersurile filologiei clasice. 1n al doilea rând, pentru cil cel care ti invingt: pe Nietz­ sche, filologul closic, este tot Nietzsche, Într-o altd ipostazi1 a metamorfozelor evoluţiei sale spirituale care îl jixeaz4, de data aceasta, in chiar miezul problematicii de viaţd al epocii sale, -il face, altfel zis, "actual". Dec� Nietzsche, "actualu!", in luptil cu Nietzsche "inacrualul". În numele acestei epoci "actuale", care este a sa, judec4torul amichittlţii îşi va rosti sentinta sa de condamnare a antichiti!tii clasice şi a celor chemari stl o studieze, filologii clasic� lixând pe seama ştim­ rei acestora o noud sarcÎ1Ul. Raportul fundamental dintre cei doi termeni implica!i în cercetarea antichitilJii trebuie rilstur­ nat in mod copernicwn: nu este vorba de a 'inţelege prezen­ tul pornind din antichitate, o cunoaştere a antichittlţii nu 10

poate avea O viata eterniţ materia sa este epuizabili1. Inepui­ zabila este, înstt, acomodarea mereu reinnoita prin care orice epoca se mt1soartl cu antichitatea. Daca filologului fi stabilim sarcina de a-li Întelege mai bine propria, epoca cu ajutorul antichitaţi� atunci aceasta sarcin4 este etern4. Aceasta este contradictia filologiei: ln realitate filologii interpreteazil anti� chitatea pornind întotdeauna numai din prezent - acum tre­ buie sA inteleaga. prezentul prin antichitate?.. La drept vorbind: numai cunoaşterea prezentului poate oferi. impuls pentru antichitatea clasicl". (Noi, filologii - /r. 106). Din acest moment se poate institui o sugestivll analogie cu Kant. Rastumdnd raportul admis În mod traditional de catre ratia­ nalism şi empirism, dintre subiect şi obiect în planul general al cunoaşterii, Kant daduse o "criticd a ratiwlii pure", Me­ nirea ei era de a asigura obiectivitatea cunoaşterii naturalist­ ştiillfifice dar intr-un mod paradoxa� care nu U elimind pe subiect din ecuaţia cunoaşterii ci, dimpotrivd, rl instaleaza chiar tii centrul unÎversului cunoaşterii. Nietzsche va proceda intr-un mod asemandtor: r11sturndnd raportul dintre subiect şi obiect în planul cunoaşterii istorice .. cu alte cuvinte va vi­ za relaţia cognitivtl dintre antichitatea clasica greco-latintl şi filologul clasic, dIlnd ceea ce, prin analogie cu " Kant, s-ar putea numi schiţa unei "critici a ratiunii filologice . Lucrari­ le publicate În aceasta traducere ilustreazd din plin aceastd tendinta a gândirii sale. Problema obiectivitdţii cunoaşterii istorice, dupa modelul celei naturalist-ştiinIifice fntemeiate prin Critica raţiunii pure a lui Kant, o va pune, în epoctJ, şi Dilthey Jn acea" critica a ratiunii istorice" care se vrea a. fi Introducerea în ştiinţele spiritului (Einlei�g in die Geiste­ swissemchaften" � 1883l. Pentru Nietzsche, problema activi­ tatii raţiunii istorice (filologice) se pune în acqti termeni: a asigura un grad maxim de obiectivitate prin afirmarea maxi­ md a dreptului şi libertatii subiectului. În mod concret aceas­ ta weamnl1 satisfacerea exigentei de a refntemeia validitatea studiilor clasice, a filologiei clasice ca ştiin{d smtetictl asupra antichit/lţilor greco-Iatine prin aşezarea lor Într-un cadru filo­ sofic determinat. Nietzsche aspira, de fapt, st1 atribuie filolo­ giei clasice un smtut cu totul privilegiat în cadrul cunoaşterii istorice, ea formând o disciplina, fundamentala, pe care tre­ buie sll-şi sprijine demersurile lor proprii toate celelalte; cum avea sa formuleze .mai tdrziu E.R. Curtius acest impera­ tiv, o matematica pe seama ştiinţelor umaniste. 11

Reabilitarea dimensiunii filosofice a studiilor filologice va fi trecut4 de Nietzsche fn acel adev4rat program pentru stu� diile de filologie clasic4 care este inftIrişat fn 1eclia inaugu­ raid. Tema discursului priveşte o problem4 de stricta specialitate: este vorba de aşa�numita "problemi1 homerica", ce are Jn miezul ei discutia privind -realitatea istorica a lui Homer şi disputa in legatura cu paternitatea- asupra celor doua mari epopei: lliada şi Odiseea. Jnc4 de la sfârşitul se­ colului al XVIlI-Iea, cdnd apare fn 1795 Prolegomena ad Ho­ merom, a lui Fr. Aug.- Wolff, profesor la Universitatea din Halle, "problema homeric{t" se impune ca preocupare domi­ nantd a filologiei clasice germane 'pentru intregul secol al XIX-lea. Nietzsche nu jixeazl1 discutia doar fn planul strict al filologiei clasice, intervellJia sa depllŞind cadrul de specialita­ te evolueazd catre o surprinz4toare concluzie t�oretica gene­ raM. El îşi fncheie discursul si1u cu aceste cuvinte: "Chiar şi unui filolog îi sUl bine sa restrdngi1 scopul stradaniilor sa� le şi drumul ciUre aceasta În formula scurta a unei mtlrtun­ siri de credinţil.. aşadar, fac aceasta intorcând' o vorba spUSil de Seneca: «philosophia facta est que philologia fuit». Cu aceasta vreau sa spun cd intreaga activitate jilologicil trebuie sa fie circumscrisa de şi cuprinsa Într-o concepţie fi­ losoficil, în care tot ceea ce este singular şi izolat se evapo­ rd ca ceva de leplldat, incdt rdmiîne din� ea numai lntregu[ şi unitarul" (Homer §i filologia clasică). In acest context nu surprinde deloc afirmatia lui Nietzsche ca cele mai mari eve­ nimente din istoria mai recenta a filologiei clasice sunt apa� ri{ia lui Goethe, dar mai cu seama cele ale lui Schopenhauer şi Wagner, tocmai pentru cII aceştia dispun de o optica filo­ soficlI asupra lumii greceşti şi abia daca mai trebuie adaugat că pentru Nietzsche personal filosoful cdtre care se indreapti1 0Pfiunea sa este Schopenhauer, tocmai acela a cllrui concep­ tie, cum am vazut, o descoperd in anU studenţiei şi ale cdrui idei îl entuziasmeazd fu aceastll perioadtl, dind era preocupat de a stabili profilul f!iifllific al filologiei clasÎce. Soliditatea itiiJqificd a filologiei clasice suferil din mai multe motive. Intre acestea Nietzsche aminteşte de lipsa unei riguroase uniti1ţi conceptuale. Dar, cel mai mult ea suferlI din cauza statutului mixt pe care îl are. sîtuându-se la inter­ sectia unor domenii precum istoria, etica, estetica, adaptdnd convingeri şi mijloace proprii atât ştiinţelor naturii cdt şi ştiilllelor istorice. "De altfel - spune NietZsche - trebuie sll recunoaştem cinstit cII filologia a imprumutat, oarecum, din 12

mai multe ştiinte şi este ca un fel de licoare vrajitil fn care s-au fiert laolalta cele mai ciudate umor� metaLe şi oase, mai mult, ca ea, in afartl de aceasta, contine un element ar­ tistic, cu caracter imperativ în domeniul estetic şi etic, care stil fntr-o contradictie, ce poate fi pe depUn gândittl, cu ati­ tudinea pur ştiintijica. Ea este la fel de mult o bucata de istorie ca şi una de ştiin/il a naturii sau de esteticll". (Ho­ mer §i filologia clasică). Imprecizia statutului filologiei clasice se accentueaztl prin tendinta manifestata la multi dintre re­ prezentantii ei de a exJJcerba dimensiunea istorica a studiilor de filologie clasica. De aceasUl se leagt1 toate inconvenienţ,ele care tin de aşa-numitul "simt istoric", unul dintre marele in­ conveniente ale modernitatii. de care şi filologii clasici se la­ sll cuceriti tot mai mult". în scopul de a-şi "salva liniştea, aceşti partizani ai unei vieti liniştite. folosira istoria ciIutdnd sa transfonne toate ştiintele care le-ar fi putut tulbura odih­ na, in mod particular filosofia şi filologia clasica în discipli­ ne istorice. Prin conştiinta istorictl ei au scapat de entuziasm, ciICÎ istoria nu mai era capabila, dupa cum a spus..a deja Goethe, sa-; provoace. Aceasta era contrar obice­ iului acestor atât de putin filosofiei admiratori ai lui nil ad­ mirari, atunci cdnd ei ci1utau sti lnţ,eleagil totul cu privire la lumea ÎStorict1, Sub acoperirea ciI urasc" fatultismul şi toleran­ Ia sub toate formele lor, ei urau, de fapt, geniul dominator şi exigenţele tiranice ale unei civilizatii veritabile,. in felul acesta, ei şi-au consacrat toate forţele lor pentru a paraliza, toci, dizolva tot ceea ce pdrea sti promitl1 o viat4 proaspi1Ul şi puternîc4"1, De altfel, Nietzsche însuşi explica caracterul "itulctual" al Consideratiilor sale, faptul ciI ele merg împotri­ va curentului general al timpului, tocmai prin aceastil slaM prefUire a simlului istoric ca urmare a consecinţelor negative pe care acesta le are asupra mersului culturii contemporane, "Aceste consideraţii sunt illactuale pentru ct1 eu tncerc sti inteleg - scrie Nietzsche - ca un rtiu, o paguba, o carenţil, un lucru cu care epoca se mdndreşte pe bUM dreptate, anu­ me cultura sa istoricd, pentru ca eu gândesc ci1 suntem chiar cu tOlii roşi de febril istoriciI şi c(J ar trebui, mai mult sau mai putin, sti ne dilm seama de aceasta "8, Depi1§irea prejudi­ ciilor cauzate filologiei clasice de o excesiva istoricizare se poate realiza doar prin cultivarea unei atitudini an-istorice şi aceasta presupune o ancorare a studiilor clasice În perime­ trul unei concePtii filosofice. 13

Postat pe pozitiile unei conceptii filosofice generale, care în cazul sllu este cea a lui Schopenhauer, Nietzsche reclamil o conceptie 1ucidiI cu privire la anlichiţate, eliberata de falsi· ficari. ., Capetele filnsofice trebuie sa ne putul odata în fatll fntreaga socoteaM cu antichÎ1iltea. Docil vom avea aceasta, abio atunci vom trece dincolo de ea. Prin greşelile care ne frllmdntlJ depindem prea mult de antichitate_ pentru ca, incd multa .vreme, si1. _o tratilm cu bunavointa" (!r. 258). În acest context al invitatiei la luciditate în raportarea la fiinomenul antic, trebuie apreciate consideratiile greceşti ale lui Nietz· sche. Grecia clasica, cu valorile sale universale şi idealul. siJu etern de om şi de culturlJ., exprimd nevoia spiritului lui Nietzsche, care este, totodatd, şi cea a spiritului european al vremii sale, de a gasi un punct cardinal în aventura existen­ ţei omeneşti, dupa ce omenirea a plonjat în baia relativismu­ lui istoric, necesar pentru ca omul sd nu se piardiJ definitiv în pustiul scepticismului istorizant. Nietzsche trage Ull se mnaL de alarmil: şi acest absolut al istoriei care este Gre,ia cla­ sicd este amenilltat cu relativizarea· din doua direcţii princi­ pale. _ in primul rdnd, este vorba de munca filnlogiei clasice, care dnce la o iiiealizare a Greciei antice şi, in al doilea rdnd, de faptul cd orice raportare la trecut, la ceea ce a ioSE, fdcdndu·se din perspectiva prezentulyi, a ceea ce este, se procedeazlJ., implicit, la o relativizare. In ambele camri vj­ na cade, cum se poate obseroa, asupra filologilor clasici. in opoziţie cu aceştia, sarcina lui Nietzsche este de a stabili ce poate sil rdmântt din Elada etern{J ca �n reper absolut pentru istorie m{eleastl ca domeniul prin excelen{tl al rela­ tivului. Prin demersurile sale teoretice, Nietzsche atinge o laturiI paradoxala a conştiintei moderne a istoricittl[ii: trecerea re­ lativului în absolut sau, astfel zis, absolutizarea relativului. Ştiintele istorice au înregistrat progrese rapide, concretizate în remarcabile rezultate cât priveşte cunoaşterea trecutulu� a lui ceea ce a fost dar nu mai este. Omul se raporteaza în istorie la ceea ce a fost din punctul, de vedere aL lui este, adica din perspectiva unui prezent alunecos, mereu schimba· tor, totdeauna altu� ceea ce este de naturlI stl provoace o relativizare extremil a perspectivei istorice. Şi totuşi mai rO· mâne atunci ceva absolut în istorie? Pentru Nietzsche a in­ cerca un rttspuns la aceasta fntrebare impliciI o dificultate greu de trecU1. Rt1zvrtltit contra creştinismulu! şi a lui Dum­ nezeu, el alungd orice absolut din gdn dire - Dumnezeu este

14

mort, declara el profetic in Zarathustra, şi cu aceasta şi lu­ mea care a crezut in acest Dumnezeu cade sub amenintarea morfii. Se, declanşeazd o criz4 a (uturor valorilor absolute, ce-şi aveau rtldttcina lor ultimtl in Dumnezeu, în lipsa cdrora omul aluneca pe panta unui periculos şi distrugtltor relati­ vism. .şi totuşi se contureaziI un absolut şi în planul istoriei prin materia istoriei ca lltare - desacralizarea lui Dumnezeu absolut care se pierde În relativ Înseamnd sacralizarea isto­ riei, divinizarea sa, prin tmprejurarea cl1 orice fapt istoric fiind strict individua� unic şi irepelabi� devine prin aceasta un absolut,. el a fost odat/1' şi nu va mai fi niciodata in exact aceeaşi formula de existenta. Aceastd situa[ie se spriji­ nl1 şi M structura proprie timpului istoric luat ca şi curgere uniliniara progresivl1, în care nu exista posibilitatea rever­ sibîlittlţii. Pentru Nietzsche istoria, ca mediu de a fi propriu omulu� prezinttl o structura tensionatll,. ea constituie vasta sceM pe care se joaca drama condi{iei umane obligata siJ se zbatli intre polii opuşi ai Absolutului veşnic neschimbdtor şi al Relativului veşnic schimbdtor. Numai ct'1 tabloul antichitlItii clasice pe care îl vehiculea­ za umanismul modern nu poate constitui un reper istoric ab­ solut lntrncât cuprinde pe ldngt1 culorile sale originare, de[onnate de vopseaua aruncattJ de creştinism, şi alte nume­ roase retuştlri datorate abili/lItii dobândite de filologii closici ca maeştri În cUJ10aşterea lumii greco-latine. Cum spune Wil­ hem Windelbantf, aceastli antichitate a umanismului filologic modern nu este decdt un fel de fatlI morgaM a istorie4 vlI­ zutlI doar cu ochii wtei imaginatii înfierbdntate ce, neputdnd arunca o' privire înainte, în viitor, este nevoitI! sil intoarca ochii înapoi, in trecut. "Acum,. insa, in splendoarea minunatil a celei mai înalte perfecIÎun� lumea greacil se aratli din nou spiritului german ca o fala morgana istoriclI. Idealul unei umanitll!i pure, al unui' echili9ru al tuturor înclinatiilor fiinlei omeneşt� al unei depi1şiri a contradicliilor naturii sensibile şi suprasensibile, al unei viefi spirituale colective în care fieca­ re individ potrivit cu cea mai inaltil intensificare a particula­ ritlIlii sale sa reprezinte totalitatea şi sa trliiasclI interior În toate directiile sale - acest ideal al unei dezvoltlIri culturale superioare, pe care prezentul nu îl ofera, a trebuit sil fie, odatd, real, într-o fericita împlinire'>5>. Filologia tşi duce, deci, la împlinire munca sa educa/ivi'i filcdndu-şi aliat o antichitate idealizata, falsd, ce trezeşte un fals entuziasm, În numele ctJ15

reia nu se pot fabrica decât oameni fal§i. Aceştia nu se mai araM capabili a se inrola în marea crueiadit a lumii contem� porane, care nu mai poate fi condusll de creştinism pentru simplul motiv ctl este dusl1 contra creştinismulu� Îllţeles de ctltre Nietzsche ca cea mai mare actiune de pervertire la ca� re a fost supusiI, vreodatd, conştUn{tl unumII. Ea vizeazd sll cheme la viaIIl un nou tip uman, supra-omu� opus radicaL ti� puIui uman produs de metanoia creştina, pe care religia ega­ litatii dintre oameni şi a iubirii de aproape [--a "rlIsucit" cum ar spune Platon - deviindu-l de la adewlrat ax de su� slinere al oricarei personalitdţi umane, ce rezidl1 în vointa de putere, 1n actul de a domina pe altii. Dechinşând lupta contra instinctelor naturale ale omului, creştinismul îl muti� leazlJ. pe om, provoaca o deviere a istoriei de pe fagaşul ei natural. Cu aceasta se produce o falsificare a istoriei fnsdş� care 'il îndepl1rteazt1 pe om de adevaratul spirit al antichita­ fii. "Putem aprecia fi'lrl1 nici un pericol ctl istoria creştini­ smului pe pl1mdnt este una din pifr{ile cele mai groaznÎce ale istoriei şi ca aceasta trebuie stl i4 s[drşit. Desigur, prin cre­ ştinism s-a prelungit în epoca noastrll şi antichitatea: şi do­ cil aceasta dispare, dispare şi mai mult şi intelegerea antichitatii. Acum este timpul cel mai potrivit sd o recu­ not1§tem: deşi nu mai suntem conduşi de nici o prejudecattl în favoarea creştinismuLui, dar fi tntelegem şi prin el şi antichitatea, fnstl numai întrucât cele doua sunt identice" (fr. 257). Nietzsche se refertl la filologii clasici în termenii de "or� din" sau "casta" pe care le prezinttt astfel: "Acest ordin consttl, pe de o parte. din asemenea oamen� care îşi folo­ sesc cU1Wştin{ele dobândite cu privire la antichitatea greco­ romanl1 pentru a' educa cu ele tineri între treisprezece-doulJzeci de an� apoi din aceia a cdror sarcinll este de a {oma mereu astfel de profesor� deci sa fie educa­ torii educatorilor; primul tip de filolog este profesoruL de gimnanu, al doilea profesorul universitar. Primilor li se dau pe mânl1 tineri aleşi, a caror capacitate şi sentimente mai nobile sunt observabile la timpul potrivit şi pentru educarea carora parintii pot sd consacre din abundenttl timp şi bani; dacti li s-ar incredinta a4i� dintre aceia care nu corespund acestor trei conditii, atunc4 sta la îndemâna profesoruLui sa-i respmglI. Al doilea tip, care consti1 din fiLologii universitar� accepta oameni tineri care simt ca se consacril celei mai su16

blime şi pretenJioase meserii, ca profesori şi formatori ai neamului omenesc .. iardşi std 1n puterea lor sil se descotoro­ seasctl de cei care se îmbulzesc fdrl1 a avea loc" (fr. 145). O trlisdturil ce revine permanent, ori de câte ori se traseazIJ portretul "ordinului filologilor", şi care fn gura lui Nietzsche suna ca un reproş şi wt avertisment � interesul care ti strânge la un loc pe reprezentanJii ordinului filologilor este acela de a dispune de un instrument eficient şi comod de dobândire a pâinii de toate zi/ele � "Ar mai rl1mâne ceva din filologie dact! am scoate din ea interesele unui ordin. sa spunem de a câştiga pâinea zilnica (!r. 125). Astfel anga­ jata în slujba asigurdrii nevoilor materiale de zi cu zi ale unei "caste" sau ale unui "ordin", filologia clasica decade din inalta sa demnitate teoreticil de cunoaştere dezinteresata a lumii clasice greco-latine pentru a deveni ca mijloc .de a . ofesie de viatil". O asealtereze condiJia moraliI şi asigura cât mai optim filologu! clasic este in­ teresat sil pună in circulatie tot felul de prejudect1f.i şi super­ stirii despre antichitate, si! mutileze adevdrata fard a existenJei sale, pentru a scoate din întreaga aceastd situatie un avantaj pentru sine. Filologia clasictl este vital interesatd sd intreţina Q atmosferii tulbure tesuta din tot feluJ de falsifi­ clIri în jurul fenomenului istoric al antichitdJii. ("In orice caz antichitatea a fost apreciatl1 tnir-un mod foarte diferit şi du­ pa. aceasta s-a modificat, cu fiecare ocazie, şi aprecierea da­ ta filologului. Acest ordin şi-a tras puterea din acele prejudeca.fi durabile care au fost create in favoarea antichitti­ tii. Aceasta este de aratat.) Filologul şimte acum cl! dacii, în sft'lrşit, aceste prejudecdti ar fi în mod fundamental contrazise şi antichitatea ar fi reprezentata în mod adecvat, atunc� dintr-odatlI, ar disptJrea şi aceastii prejudecatii favorabilil lui.

?"

Deci, este un interes de ordin a nu îngădUJ să iasă la supra­ fată nişte opinii mai clare cu privire la antichitate: mai ales acea opinie după care antichitatea în sensul cel mai restrâns al cuvântului te face inactual. în al doilea rând: este intereM sul ordinului filologilor să nu se ajungă la o idee mai inaltă privind meseria de profesor decât aceea ciireia pot ei sil-Î

corespundd" (/r. 129).

Adevdratul titlul de glorie al filologiei clasice rezida Însd În asumarea declarata. deschis a unei misiuni pedagogice de cea mai mare importantă: anume de a forma generaţ,iile ti-

17

nere in numele idealului cultural afirmat de vechea Grecie. "Filologia, cea mai favorizatil dintre toale ştii1lie1e de pdnil acum, 'promovata, cet mai frecvent, timp de secole, la toate popoarele, paza tineretului mai, oobil .şi, cu aceasta, cel mai frumos prilej sll se transplanteze ,şi sti trezeasca respect faill " de sine ({r. 125). Fil ologii clasici fn calitatea lor de depnd­ tori ai ştiin[ei sintetice a antichittliii greco-Iatine au transfor­ mat Europa modenu'I intr-un fel de "provincie pedagogica" a Greciei antice în intefl{ia de a da aici viata idealului ei etern de umanitate superioarll, armonios alcl1tuittt spiritual şi fizic, stdpânil pe toate resursele sale interne, implIcatII cu si­ ne .şi cu lumea. a a ei r lOI I l ? c t = mai de vîna de a se fi co1t5tituit într-o "castil" sau 1ntr-un "ordin". Umanismul de tip filologic, ca unul din fenomenele cele mai caracteristice aLe Renaşteri� evolueazl1 conform logi­ cii sale interne ciltre o "casta" sau un "ordin" ce formeaziI ° elittl intelectuala, care se va închide, în cele din urmil, în sine, alctltuind o mdntl de aleş� ce îşi extrag puterile lor de via[tl nu din trairea efectiva a prezentului dat ci refugiindu' z te a a t u c r t c / chip. FiloLogii clasici ajung sa traiascil intr-un mod parazi­ tar, dintr-o cunoaştere ce îşi expl oateazd pân4 la epuizare propriuL eÎ obiect.' antichitatea clasica. Şi cdnd acest ideal de culturtI pus in circulatie de �nismu[ filologic ajunge unul restrâns, care a pierdut orice adeziune mai largtl în rândul maselor populare, el se prabuşeşte ftlril sustinere, filo­ nul lui vital ÎStovindu-se; cu aceasta el tdrl4te in prllpastia crizei sale nu nwnai cultura umanista filologica ci şi tipul o a v c r p s d a " ' a ş c e se cu trecerea timpului tot mai subfire din cauza ideaLului de cultura aristocratic, elitar, din care se hr4nea, se strdnge in sfera unei eruditii seci şi sterile, care întoarce cU totul spa­ tele viePi. Cei care şi-au ftIcut 1Il inceput un merit din redes­ coperirea antichitllli� exaltdndu-i virtuţile uitate" între timp, creeaZIJ pe baza acestei exaLtari o antichitate arbitrar confeci1 a ar s e a lil , s�o e � artificîa� al saU, de vinIi! spiritualtI. Idealizarea antichiti1ţii,

!; �: ��';f�f �;� !A://:/:� :!e"'m c �{e:eio:;7m �

�� � t t;,;;;���� � :u::;,::e :re;o � � ::tna:! :":d� ::;'

��� � � :: &�e�U:f�i���"'!ts�e ��: : if;J ��C�btr lljftim��tr:; :: :���f!r�::k� ia:t!�� t:t� d�:";:

�ii !!e�� ��::;g J 18

"!:n;�":/a �e,::,1� �� v:;" � :r

deasupra cdreia se aşeazd nimbul unei perfecţiuni absolute, neptltate de nici o vinil, ca episod final al mişci1rii umaniste, se intemeiaZil pe o schema istorica inversd, rasturnatll, În contradicţie cu realitatea, cu care noua co1t§tiinla istoricl1 proprie lumii moderne va avea de dus tJ îndelungatlt luptil. Abia când va repune în drepmrile sale ideea de progres, istoria va putea consacra superioritatea moderniZor În disputa lor cu anticii. Pwictul limitlt al acestei eri7': de conştiinttI a umanismului filologic fi reprezinttI Montaigne, ee va deplâlEge ravagiile provocate de îngustimea idealului educativ îmhr/l­ {işat de umanişti: învtI!area ca un simplu scop în sine a unor limbi moarte în ·locul cunoaşterii reaIili1{ii plind de mo­ bilitate a limbii reale, vi� vorbite. Astupdnd În spatele lor orice izvor de viaţd reala, prin educaţia lor umaniştii pro­ voacl1 o progresiv/l degenerare a mentalittltii omului modern menit sa se scufunde în anacronice �anterii, în/r-o inutillt şi ineficientd sofisticare � realitatii vleţih acel pedantisme pe care U vizeaza critica lUI Montatgne. ,,in timp ce eruditia ia locul culturii, imitaţia se preschimbtl in repetiţie iar studiile lul din «humanitas» se fndreap-

�::"�C�r::.�:!:s�':!f.a

n r re a victoria i-a revenit lui Nietzsche, pe de altd parte, trebuie re­ cunoscut clt adel'drul nu st4 în Întregime de partea lui: ade­ vilrul nu se afld Î-lUotdeauna de partea ÎJlvingdtorilor, deşi orice vietorit;! constituie În felul ei un adevllr. Desigur cli in­ terpretdnd istoria în sens re�resiv, ca o decadere colltinulI, porniJui de la acel termen imiiol perfect care înseamnt1 anti­ chitatea, prezentul re.frezinttI, ÎJltrucdt se aflil de celc'11alt co­ pilt al acestei tinu descendente, numai ceva demn de condamnat. Cu aceasta umanismul impU1U1 ca singura atitudi­ ne a prezentului faitI de antichitate o subordonare ce se limi­ teazd la o servilil imita[ie a modelelor trecutului. Dar, în rtlndul specialiştilor în Renaştere se poate intii/ni şi o altd conceptie. "Se dezvolta 111 interiorul «Renaşterii», dar intrinG u a e ;:ar le a iti studiului gramatical al limbilor moarte considerate _scop in sine, contra bibliotecilor substituite experienţei"u. In mdna multor umanişti lucrurile se tntdmpltI exact invers: cwwaşte� rea amiciZor nu indeamncl la supunerea in fata lor ci devine prilejul unei confruntari culturale cu e� ce impune o MUlt formulă de a concepe istoria, m care accentul cade pe subli­ nierea progreselor facute de omenire f.n drumul ei din anti-

�a;:Jn::trb;ot�'!v�mfito[�r;;î �1 �r:: � ! fik��!i�� flasi�i,

d�� � 7z;: :: � ��':/:. ::�� ��r:i ş�:J;�t:lit��:d�

19

chitate pâni1 in prezent. In acest context, sensul imitatiei se va modifica cu totul: ea nu va mai fi un prilej de pierdere a originalitiltii proprii ci ocazia afirmarii sale, un pas înain· te, deci, prin care se trece dincolo de antichitate. Cel P14in in acest punct Nietzsche a greşit fn procesul ce I·a deschis filologiei clasice. În orice caz, geneza lumii moderne nu se datoreazd nici teologilor Reformei care ar fi descdtuşat energiile individului in planul trilirii religioase, prOTlUfl/.ând neatârnarea sa faţli de structurile rigide ale Bisericii oficiale initiind, astfe� o noua formil a individualismului,. aceasta au ftJcut-o şi umaniş· tii, care prin sincretÎsmul lor religios au creat nişte religii artificiale, ce nu au putut supravietui dat fiind caracterul lor livresc; nici artiştilor Renaşterii, care prin cultul frumosului antic au lansat ideea caracterului exemplar al modelului cuI· turaJ greca-latin; aceasta, ianlşi, au ftJcut·o şi umanişlii !re· bttluind pe marginea textelor clasice; nici breslei cercetl1lorilor acelei naturi care, uitaU! de la sfârşitul antichi· ta!i� a devenit în mentalitatea medievalil un condamlUlt "reg· nus diilboli"; şi aceasta au flicut·o şi umaniştii proslilvind natura şi, pe urmele celor vechi, proclamilnd drept principiu metodologic cunoaşterea ei obiectivil. intr·un fe� umanîştii sunt prezenti fn toate eforturile' din a cdror acţiune conjuga. tIl s-a ivit lumea moder1U1. Am putea chiar spune ca, de fapt şi de drept, lumea moderna apartine umaniştilor de formaţie jilologiCi1 care, cu tenacitatea şi rabdarea fntemeietorilor, şi· au exersat spiritul lor critic, aplecaţi peste manuscrisele anti· chiti1!ii. Aşa s·a nascut lumea modernt1, cum o spune În cel mai admirabil chip Ernst Renan, într·o profundtl paginII de elogiu adus umanismul filologic. ..,Nu ma tem ca exagerez spunând ell filologia, indisolubil legata de atitudinea critica, este unul dintre cele mai esentiale elemente ale spiritului mo­ dern, cit, fllra de filologie, lwnea moderna nu ar fi ceea ce este, ca filologia constituie marea diferertf.ti Între evul mediu şi timpurile moderne. Dacil depilşim evul mediu în claritate, în precizie, În critică, apoi o datoram exclusiv educatiei filo­ logice " _ Spiritul modern, adica raţionalismul, critica, libera· lismul, a fost întemeiat în aceeaşi zi cu filologia, intemeietorii spiritului modern sunt filologii. "12 În încheiere, sil spunem cil cele trei lucrilri publicate în acest volwn - Homer şi filologia clasică (1869); Concurenla homerică (1872); Noi, filol(}gii (1874/75) aparţin tineretii creatoare a lui Nietzsche. In cercetarea istorico·filosofictI,

20

creaţia de tinerete a lui Nietzsche a cunoscut aceeaşi soartil de care a avut parte şi opera de tinerete a altor mari fikJsaji: ea a fost ignoratiI, pllgubitor. apreciatl1, mai exact spus depreciatll, din perspectiva r:mbrei inevitabile pe care o arunciI asupra sa incontestabila valoare a operei de maturi­ tate. Prima etapa a gdndirii lui Nietzsche a fost caracterizattl de comentatorii e� în genera� ca o "fiwsofare istorica". Dar, cu exceptia lui Charles AJUtler, a ctlrui mare monogra­ fie urmllrind evolU!ÎLl filosofictl a lui Nietzsche tn succesiunea tuturor momentewr sale semnificative face .şi un inventar al perioadei de tinereţe, majoritatea celorlal[i interpreti nu prea şe aratll fnclinati si1 acorde acestei perioade vreo considera­ tie deosebittl. Situatia aceasta a deprecieri; operelor de tme­ reţe se poate motiva de obicei. şi printr-o a!tlt împrejurarare: tineretea constituie vdrsta obligatorie pe care o traverseaZll orice gânditor, altfel zis, lo1i gânditorii au o tinerete creatoa­ re, faptul ctl unul sau altul dintre ei şi-a cheltuit în tinerete intreaga sa substanta creatoare ÎIIseamnil cll tinerelea a re­ sorbit tn sine atât maturitatea cdt şi bntrânetea sa, iar el a paşit pragul istoriei filosofiei ltzsdnd în urma sa o unictl ima­ gine, aceea de tinerete. Dar asemenea cazuri constituie o ra­ rîtate in istoria filosofiei şi ele se datoream, de cele mai multe ori, unui accident exterior, � care intrerupe o carierll creatoare în etapa sa de tinerete. In general insii, un filosof ore o singurtl vârstd, aceea a maturitatii sale de gdndire. Împrejurarea cii unii filosofi, mai grlIbit� Îşi împing maturita­ tea de gândire, mai ctltre tineretea biologicl1, precum un Schelling, sau mai ciI/re btltrâne!ea biologică,. precum un !fant, nu este de natura să schimbe esential datele problemei. In linii mari, nu acesta este cazul lui Nietzsche, la care cele doua vârste, cea filosofica şi cea biologică, se suprapun pen­ tru a coincide Într-o maturitate unic", care este a omuLui dar şi a gânditomlui. Aşa se face ctl explozia creatoare din tinereţe va fi neglijata în favoarea operelor maturittl!ii; se mai adauga, apoi., .şi faptul ct1 Î1I ciuda diferentewr ce se pot semnalu. la iti­ velul soluţ,iilor existt1 o continuitate destul de riguroasa a pro­ blemelor care face ca tineretea filosOfictl a lui Nietzsche sa se prelungeasdl in maturitatea operei sale intr-un mod ce este tot atât de natural ca şi asimilarea una de ctltre alta a vârstelor biologice ale. omului. Lucrllrile publicate în acest volum sperilm sl1 dovedeasctl aceasta cu prisosin{tl.

fie

fie

VASILE MUSCĂ

NOTE BmUOGRAFICE

1. FI. Nietzsche, Aforisme, scrisori, BucufC§ti, Editura Humanitall 1992, p. 150, scrisoarea din 3 1I0V. 1867 catre E. Rabde 2. Ibidem p. 157. 3. Ibidem p. 160 4. ldem, Amurgul idolilor, Ouj-Napoea, Editura ETA, 1993, Cuvânt inainte. 5. ldem, ,.De l' utilite et de& inconvenients de l' bistoire� in voI. COlI­ sUiiratiom inDctuelies (1 el 11), Paris, Gallimard,' 1990, p. 94. 6. W. Dilthey, Einleifwlg in die GeisteswÎsseti.ScJwftf!Jt, În "Gesamwclte Scbriften", Leipzig und Berlin, Verlag von B. G. Teubner, 1923, voi. 1, p.

IX.

7. Ft. Nietzsche, 28.

David Strauss, l' apâm et [' /krivam,

8. Idem p. 94. 9. W. Windelband,

în

op. cit. p.

Das iistheihische-philQ3ophische Bildllllgssystent,

in

im de�tscM Geisteslebtm des XIX Jahrhumierts, Tiiblngen, J.C.D. MOhr(Paul Siebeck), 1927, pp. 21-22.

Die PhilQ30phie

10. Eugenio Gatin, La cultura del Rinascimento. Profilo swriCQ, Bari, Laterza, 1967, p. 83 11. Ibidem p. 55. 12. Em�t Renan. Oeuvres cmnplete...., Paris, Calman-Uvy Editeurs, 1949,

p. 136

22

HOMER ŞI FILOLOGIA

CLASICĂ

(Discurs inaugura! tinut la Universitatea din Basel la 28 M'ti 1869)

Cât priveşte filologia clasică

DU

exista în zilele noastre o

părere publicA unitarll şi clar recunoscutll. Aceasta se poate resim�i, în general, în cercurile culte la fel ca şi in mijlocul discipolilor

acestei

ştiinte însăşi.

Cauza rezida în multipla

stratificare a acestei ştiinJe, în lipsa unei unitAti conceptuale, in starea de agregat anorgank a diferitelor activităţi ştiinJifice care sunt legate între ele numai prin numele de fIlologie". " De altfel, trebuie sli recuno�tem cinstit că filologia a împru­ mutat, oarecum, din mai multe ştiinţe şi este ca un fel de li­ coare

vmjită

in

care

s-au

fiert

laolaltă

cele

mai

ciudate

umori, metale şi oase, mai mult, că ea, in afam de aceasta, contine un element artistic, cu caracter impemtiv în domeniul estetic şi etic, care stă într-o contradictie, ce poate fi pe de­ plin gândilă, cu atitudinea pur ştiinţifidt. mult o bucată de istorie ca şi

una

Ea este la fel de

de ştiintă a naturii sau d'e

estetică: de istorie întrucât încearcă să înleleagă manifestările unor individualităţi

nationale

determinate în imagini mereu

noi, legea dominantă în fluxul aparenţelor; de ştiinţă a natu­ rii întrucât şi-a dat silinta să fundamenteze cel mai adânc in­ stinct al omului, instinctul limbii; în sfâf§it, de estetic!, căci din mndul antichitătilor prezintă aşa-numitele antichitll.ti "clasi­ ce", cu pretentia şi cu intentia

de

-3 dezgropa o lume ideală

inmormântată şi de a contrapune prezentului oglinda a ceea ce

contează ca şi clasic şi ca model etern valabil.

Că aceste

intenţii ştiintifice şi estetice, de la bun început diferite, s-au unit sub un nmne comun, intr-un fel de monarhie de aparen­ ţe, aceasta se explică înainte de toate prin faptul că filologia, după originea sa şi în toate timpurile,

a fost, totodată, 'şi pe­

dagogie. Din punct de vedere pedagogic, ea a oferit o alegere

23

a elementelor celor mai valoroase pentru inwţlUn1int şi celor mai incurajatoare pentru cu1tucă şi, aşa, dintr-o chemare practică, sub presiunea necesitătilor, s-a dezvoltat acea ştiinlă sau, cel puţin. acea tendinţă ştiintific!, pe care noi o numim filologie. Diferitele direcţii fundamentale mai sus numite ale filolo­ . gîei au păşit în faţă în epoci detenninate, reeditate cu o fortă când mai tare când mai slabA,' in legătură cu gradul de cultu­ că şi evolutie a gustului în perioada respectivA ; pe de altă parte, unii dintre reprezentantii individuali ai acestei ştiinţe au conceput ca directii centrale ale filologiei, intot�eauna, pe ce­ le care corespundeau capacităţii şi vointei lor, astfel c!l apre­ cierea filologiei, în opinia publică, stA în strânsA dependentli cu greutatea personalitAtii filologilor. Acum, in prezent, ceea ce inseamnA. Într-un timp in care aproape fiecare directie posibilă a filologiei s-a ridicat la niş­ te personalităţi exceptionale, o nesiguranta generaM a jude­ călilor a devenit preponderentA şi, o dată cu aceasta, o slăbire ce străbate dominant participarea la problemele filolo­ gice. O asemenea stare, nehotărâtă şi hibridă a opiniei publi­ ce, priveşte în mod sensibil o ştiinlă în măsura În care duşmanii pe fală sau ascunşi ai acesteia' ar putea lucra cu mult mai mare succes. însă, asemenea duşmani ai filologiei se găsesc din belşug. CAci, unde nu se întâlnesc batjocoritori care sunt intotdeauna gata să tragă o lovitură "cârtitei" filolo­ gice, acelui gen uman care este împins să fie "înghititor de praf' et' professd, care şi pentru a unsprezecea oarlI. rucoleşte şi împrăştie glia scunnată deja de zece ori. Dar, pentru acest fel de adversari, filologia este cu toate acestea o umplere a timpului, fire§te, inutilă. dar totuşi paşnidi şi inofensivă, un obiect de glumă şi nu de ură. Dimpotrivă, pretutindeni unde întâlnim frica de ideal ca atare, unde omul modem cade în faţa sa insU§i într-o fericită admiraţie de sine, unde elenitatea este considerată ca un punct de vedere depăşit şi, de aceea, absolut indiferent, tmie§te o ucă. in intregime înverşunată şi nepotolită contra filologiei ; impotriva acestor duşmani, noi, filologii, trebuie să ne bizuim pe sprijinul artiştilor şi al natt!­ rilor de tip artistic, Întrucât numai aceştia, singuri, pot să

24

simtă cum paloşul barbariei atârn! deasupra capului fiecăruia care a pierdut din ochi simplitatea de nespus şi nobila dem� nitate a elenismului ; şi cum nici un progres atât

de strll.luci�

tor al tehnicii şi al industriei, şi nici vreun regulament şcolar actual, şi nici vreo largA e�ucare politică a maselor nu este în stare să ne apere de blestemul greşelilor de gust rizibile şi barbare şi de distrugerea c1asicului prin capul îngrozitor de frumos al Gorgoner. în timp ce cele două tipuri de adversari, amintite mai sus, privesc chiorâş la filologie ca intreg, intre directiile detennÎ� oate ale filologiei, dimpotrivA, există nenumll.rate şi foarte va� riate duşmânii, lupte ale fIlologilor contra filologilor, discordii de o natură pur/casnică, pe care le�au provocat luptele inutile pentru supremaţie şi geloziile reciproce şi, înainte de toate, o diversitate, care a fOst deja accentuată, şi o ostilitate, care au fost strâru;e, la un loc, sub numele de mologie şi, deci,

nu

s-au

putut contopi intr�un impuls fundamental. Ceea ce ştiinta are în comun cu arta este că şi faptul cel mai cotidian le apare

ca total nou şi atrăgător, ca unul tocmai acum nlţscut prin

puterea unei vrăji şi acum trAit pentru prima dată. Viata me­ ritâ să fie tdită spune arta, cea mai frumoasă seducătoare ; viata este demnă. de a fi cunoscută,

ne . spune

ştiinta. Din

această aşezare fală În fală urmeaza. revelatoarea contradictie conceptualli interioară şi adesea atât de sfâşietoare care, În consecinlă, se manifestli şi în activitatea filologiei clasice con� duse de acest concept. Dacl ne raportlim· ştiinţific la antichi� tate, noi putem incerca să intelegem cu ochii istoricului ceea ce s�a petrecut, sau să. clasifi�m şi să comparăm în felul cercetll.torului naturii fo.rmele lingvistice ale capodoperelor an· ticbităţii, în orice

caz

să le reducem la IlΧte legi morfologice :

vom pierde Însă întotdeauna minunatul element fonnativ, acel parfum propriu atmosferei antice, vom uita îndemnul lacom care ca un vizitiu amabil ne�a condus intelegerea şi savurarea cu forţa instinctului înapoi la greci. Aici trebuie să atragem atenpa asupra unei duşmănii total detennÎnată şi, la inceput, foarte surprinzll:toare care este, intotdeauna,

cea

mai regretabi�

Iă pentru filologie. Tocmai din acele cercuri pe al căror aju-

25

tor ar trebui si ne bizuim in modul cel mai cert, ale priete­

ai antichitAtii, ai admiratorilor fierbinti ai frumo­ grec şi ai simplita.tii sale nobile, se pot auzi, din cind

nilor artistici sului

in când, glasuri dezacordate, de parcă tocmai filologii înşişi ar fi adversarii şi devastatorii propriu-zişi ai antichitatii şi ai idealurilor antice. Schiller le-a aruncat in fală filologilor că au sfâşiat cununa lui Homer. Goethe a fost acela eare, deşi, mai înainte,_ el însuşi un adept al viziunii lui WolP asupra lui Homer, a dat glas in aceste veISUri ,)nfidelitlpi sale".

Ageri precum sunte!� De-orice respect voi ne-aţi SCl1pat, Ctl ltiada-i doar o peticealiI Ljber� cu toţi-am acceptat. A noastrtl dezertare sll nu fndurereze Ctlci tinereţea ştie stl btfliIctlreze. Noi pre[ertJm ca şi intreg stI o gdnd,im Şi-n prietenie, tot ca intreg sa o simtim. 4

Cauza acestei lipse de pietate şi de admiratie, altfel spus, trebuie să fie adâncă ; şi multi şovăie dacA filologilor le lip­ sesc,

în general, capacitAtile şi simtAmintele artistice, motiv fie pe măsura idealului,

pentru care ei se arată incapabili să

sau spiritului negatiei ori o directie distructivA. şi iconoclastiert a ajuns mai puternidi decât ei. Dar dacă prietenii inş4i ai antichitAtii desemneaza., prin asemenea şovăieli şi îndoieli. si­ tuatia de ansamblu a filologiei clasice de azi ca ceva in in­ tregime

problematic,

atunci

ce

influentA.

trebuie

sA

aibă.

rAbufnelile "realiştilor" şi frazeologia eroilor zilei ? Nu ar fi pottivit, având în verlere cercul bârbaJ-ilor strânşi aici, sA rlls­ pund acestora din urmă

în acest loc, numai dacă

IUl

vrţau si

patesc ca acel sofistS care, la Sparta, lliudând şi luând în pu� blic apararea lui Herac1es6 a fost insa întrerupt de strigAtul :

1". DimpotrivA, nu ma. pot elibem de cl. chiar şi în acest cerc mai au rezonanlll, ici şi colo,

,,Dar cine l-a dojenit gândul

acele reticente care se pot auzi frecvent, tocmai din gura unor oameni nobili şi capabili artistic şi pe care un filolog

26

onest trebuie sA le simtA - nu numai in momentele confuze ale unei dispozitii oarecare apAsătoare - intr�adevar, ·in modul cel mai chinuitor cu putintA. Pentru omul singular nici nu

insA dl filo­

existA vreo scăpare din dezaconiul descris mai înainte : ceea

ce afirmăm şi ţinem sus ca şi drapel este faptul

logia clasică. in marea sa totalitate, nu are nimic de�a face cu aceste lupte şi intristAri ale unora

din adepţii ei individuali.

întreaga mΧcare ştiinţifică şi artisticA a acestui centaur ciudat se indreaptA cu o Îngrozitoare

putere, insA cu o încetineaU.

ciclopic!!., spre strădania de a arunca un pod peste prli..pastia dintre antichitatea ideală - care este poate numai cea mai frumoasA înflorire a dorului plin de iubire pentru sud al - ger­ manita.ţii - şi cea realII: ; şi cu aceasta filologia clasică nu se străduieşte dltre altceva decât spre împlinirea finalA a esentei sale cele mai proprii, pentru ca impulsurile fundamentale, la inceput, duşmănoase şi impreunate numai prin foflll., sA creas� că, pătrunzând

in întregime unul în altul, şi sA devină. unul.

Putem vorbi şi despre caracterul de neatiM al scopului, ba, chiar putem desemna scopul ca o pretentie nelogicll. - efortul, mişcarea înainte pe aceastA linie există, şi odatA

3§ vrea sA

încerc să clarific, printr�un exemplu, cum paşii cei mai im� portanp ai filologiei clasice nu s�au indeplirtat, niciodatA, de antichitatea ideală ci ne conduc cAtre ea, şi cum tocmai unde se vorbeşte abuziv de prăbuşirea

sanctuarelor,

tocmai acolo

sunt construite altare mai noi şi mai venerabile. Aşadar, sA exprimăm, -din acest punct de vedere, aşa numita problemlI

homerictl, aceea despre a cărei cea mai importantA intrebare Schiller a vorbit - ca despre o barbarie savantA. Prin aceastA cea

mai

importantă

intrebare intelegem pe

aceea care priveşte personalitatea lui Homer. în prezent, se aude pretutindeni energica afinnatie că în­ trebarea privitor la personali.tatea lui Homer nu ar fi de fapt actualA �i că ar sta in întregime lateral de adevArata "proble� mA homericli". Fireşte, putem, acum, sA admitem că pentru o anumitA perioadă de timp, deci, de exemplu, pentru actualita� tea noastra filologicA, miezul problemei amintite poate sA se indepArteze intrucâtva de problema personalitlllii : d1.ci tocmai

27

in prezent se fact experimentul cel

mai grijuliu ca poemele

homerice SA fie considerate, filră ajutorul propriu-zis al perso­ nalitătii, ca opera mai multor persoane. Dar, dacă, pe bunI dreptate, miezul unei întrebări ştiinţifice

ti găsim acolo, de

unde se revarsă şuvoiul amplu al noilor conceptii - deci acel punct în care cercetarea ştiintifică particulară se atinge cu

în­

tregul vietii ştiintifice şi culturale, - adie!!., dacă desemnAm miezul astfel, confonn cu o detenninare valorica. istorico-cul­ turaUl, atunci trebuie ca şi în domeniul cercetărilor homerice sA rămânem la problema personalitAlii ca şi sâmburele adudi­ tor de

rod propriu-zis al unui întreg ciclu de întrebări. Aşa­ a

dar, în Homer, lumea modernA - nu vreau să spun că

învlitat - ci numai a încercat, mai întâi, un mare punct de vedere istoric ; şi fAră

ca

deja aici sI dau de ştire plirerii

mele dacă proba asupra acestui obiect s-a fileut sau a putut să fie tltcută cu succes, totuşi, în felul acesta, a fost dat pri­ mul exemplu de aplicare a acestui punct de vedere fructUos. Aici s-a putut invllţa recunoaşterea reprezentArilor concentrate în fonnele aparent stabile ale vieIii popoarelor antice, aici s-a recunoscut, pentru prima oară, acea minunata capacitate a su­ fletului popular de a turna st!rile morale şi de credintă în forma personalitlltii. Dupl ce critica istorică a luat în stăpâni­ re,

cu

deplina sigurantă, metoda care lasA în aparentli sA se

evaporeze personalitAti concrete este permis ca primul experi­ ment sI. fie considerat ca un eveniment important în istoria ştiin!elor, fâcându-se în intregime abstractie de faptul dacă, in acest caz, el este'-reuşit. Este În cursul obişnuit al lucrurilor ca o descoperire crea­ toare de epocA sA fie, de obicei, anticipată de un şir întreg de semne prevestitoare bătAtoare la ochi şi de observatii par­ ticulare preglititoare. Şi experimentul amintit mai sus îşi are preistoria sa atrll.gătoare, Însă, la o distanlă uimitor de înde­ părtatll in timp. Friedrich August Wolf a- intervenit exact aco­ lo unde antichitatea greacă a lăsat sl-i scape problema din mânl. Punctul culminant pe care l-au atins studiile istorico-Ii­ terare ale grecilor şi odată cu aceasta şi centrul lor, adică problemă homerică, a fost epoal marilor gramatici alexandrini7•

28

Până la acest punct culminant, problema homerică a parcurs lallJul lung al unui proces evolutiv uniform. a carui ultimă. verigă, şi, totodată, ultima care, în general, a fost atinsă de antichitate, apare în punctul de vedere al acestor gramatid. Ei concep lliada şi Odiseea ca şi creatii ale unui singur Homer ; ei au explicat ca fiind posibil, din punct de vedere psiholo­ gic, ca opere de un caracter -general atât de diferit să izvo­ rească de la un singur geniu ; în opozitie cu cborismalii8, care înseamnă scepticismul cel mai extrem nu al antichitAtii îns�i ci al personalitălilor intâmplătoare, singulare. Pentru a explica impresia de anasamblu diferită a celor doua epopei prin acceptarea unui singur poet, s-a luat ca ajutor perioada de viatll şi poetul Odiseei a fost comparat cu soarele ce apu­ ne. Ochiul acestor critici a fost de o neobosită agerime şi vi­ gilentă fat!!. de diversitatea expresiilor de limbă şi de gândire ; insă totodatli au pus in ordine şi o istorie a poeziei homerice şi a tradiţiei sale, conform căreia aceste deosebiri nu i se pot imputa lui Homer ci editorilor şi interpreti10r săi S-a crezut că poemele lui Homer au fost transmise oral, pentru o pe­ rioadă de timp, fixându-se desfigurările unor cântAreţi impro­ vizatori şi, din când În când, uituci. într-un moment dat, in timpul lui Pisistrate9, fragmentele ce tr!iau mai departe oral au trebuit strânse sub formă de carte ; dar redactorii şi-au pemris sa adauge şi lucruri slabe, care deranjeazli.. întreagA această ipoteză este cea mai importantli. pe care antichitatea a produs-o în domeniul studiilor literare : in special, recunoaşte­ rea unei rtspândiri orale a lui Homer, în opozitie cu greuta­ tea obişnuintei de a accepta o epocă invli.lată datorită căJţilor, constituie miraculosu1 pisc al ştiinţificitAlii antice. Din aceste timpuri până la acela al" lui Friedrich August Wolf a trebuit sa se fadl. o sliritură peste un gol neliniştitor ; dincolo de această granita noi glsim însă cercetarea, iarli.şi, exact in ace­ laşi punct în care antichitatea şi-a epuizat puterile pentru a putea merge mai departe ; şi este indiferent - el Wolf a luat drept traditie sigurA ceea ce antichitatea însăşi a pus doar ca o ipoteză. Drept caracteristică a acestei ipoteze putem desem­ na faptul că II trebuit să ia în serios, in sensul cel mai rigu-

29

ros, personalitatea lui Homer, că

în manifestările unei perso­

nalitAti ea presupune, pretutindeni, o legitate şi un acord inte­ rior,

că,

prin

douA excelente ipoteze colaterale, şterge ca

ne-homerice ceea ce contrazice această legitate. Dar aceeaşi

tdslltură fundamentalll, de a voi recunoaşterea unei personali­ tăţi palpabile fn locul unei existenţe supranaturale trece, de asemenea, prin toate acele stadii

care

conduc la acel punct­

pisc şi, intr-adevlir, cu o energie mereu mai mare şi cu o claritate conceptualA crescânda.. Individualul va fi resimţit şi accentuat mereu mai tare, posibilitatea psihologică

gur

a unui sin­

Homer va fi cerut! mereu mai puternic. DacA ne intoar­

cem progresiv dinspre acest pisc ne întâlnim cu concepţia aristotelidl10 a problemei

homerice.

Pentru el Homer trece

drept artistul. fAd_ pată şi fără greşealA, care este pe deplin cOIl§1:ient de scopurile şi mijloacele sale ; însli, pe lângă aceas­ ta, in devotamentul naiv faţă de opinia populară, care

îi acor­

dA lui Homer şi modelul originar al oricărui epos cosmic, Mgrghite:P, se arată incA un punct de vedere al lipsei de maturitate a criticii istorice. Mergând mai înapoi de Aristotel, se intensificA. tot mai mult incapacitatea de a intelege o per­ sonalitate, tot mai multe poezii sunt îngrămădite sub numele de Homer şi fiecare epocă îşi aratll gradul sllu de critică fată de cât şi ce este acceptat ca fiind homeric. In aceastli. lungi

intoarcere înapoi se simte involuntar c! dincolo de Herodot!2

se află o perioadă în care torentul nemărginit al marilor epa­ pei a fost identificat cu numele lui Homer. sa: ne tram;punem în epoca lui Pisistrate : în felul acesta, pe atunci, cuvântul ,,Homer" din cele mai diferite.

cuprindea o bogA.pe de lucruri

Ce însemna pe atunci Homer ? Această

epoca se simJea, în mod evident, neputincioasă sa cuprinda:, în mod ştiinpfic, o personalitate şi limitele manifestărilor sale. Homer aproape

dl a devenit o plistaie goală. Şi aici păş�te

acum în fala noastră cea mai importantă problemă : ce se

află înainte de această perioada:. S-a evaporat oare personali­ tatea lui Homer treptat întrucât nu a putut fi prinsli într-un nume gol ? Sau, pe atunci, într-un mod popular naiv întreaga poezie eroic! a fost incorporată şi concretizată intuitiv în fi30

gura lui Homer ? S-a

/dcut cu aceasta

concept

un

dintr-o

perSOOni1 sau o persoantt dintr-un concept ? Aceasta este, de

fapt, problema homerică, problema centrală a personalităţii. însă, dificultatea de a rAspunde la aceasta se măreşte dacă căutăm un rnspuns din cealalta. laturA, anume

din punctul de

vedere al poemelor pllsttate. A§a cum în zilele noastre recla­

mă un efort greu şi serios sA ne facem clar paradoxul legii

gravita.tii, anume că pămâ.ntul îşi schimba traiectoria sa de mişcare, dacă

fără

ca

un

alt corp ceresc îşi schimbA locul in spatiu,

între cele douA să existe o legătură materialli, aşa, în

prezent, presupune oboseală pentru a ajunge la o impresie de­ plină. despre acea minunată problemA. care, trecând 'din mână în mânli, şi-a pierdut tot mai _mult caracteristica sa originară foarte bătătoare pierd curajul

la ochi.

Creatii poetice datorită dirom îşi

de a concura şi cele mai mari genii, in care

sunt date pentru toate perioadele artistice modele care rnmân veşnic de neatins ; şi al diror poet este un nume gol care se sparge dacă il apucăm, fără să afUl.m nicliieri sâmburele sin­ gur .al unei personalităti dominante.

,,Derin wer wagte mit gottem den Kampf mit dem Einen 1"13

spune Goethe însuşi, care, dacă a fost vreodată un geniu ce s-a luptat cu această problemă plină de mister a inaccesibili­ tătii homerice, atunci acela a fost el. Se pare

dI. conceptul de poezie

populan} a

condus ca un

pod peste această problemă ; aici a trebuit sa fie activă o pu­ tere mai adâncă şi mai originară decât orice individualitate creatoare singularl, poporul cel mai fericit în perioada 'sa cea mai fericită, in vioiciunea fanteziei şi a puterii poetice forma� toare, a ţrebuit să creeze aceste incomparabile poeme, într-o asemenea

generalitate,

ideea unei

f.lGezii

populare

are ceva

îmbAtMor ': resimtim cu plăcere artistică descătuşarea largă, de o fOIţă uriaşă, a unei calităp popnlare, şi

ne

bucuram de

acest fe�omen cum ne bucurăm de căderea de nestăvilit a unei mase de apă. îndată ce vrem să

ne

apropiem de această

idee şi să o privîm în fată, in mod involuntar, in locul sufle­ tului popular poetic aşezAm o masă populard poeticA, un Jung şir de poeti popula.ri a căror individualitate nu a însemnat ni-

31

mic, ci in care a fost activă lovitura ca de talaz a sufletului popular, puterea intuitivli a felului popular de a vedea, depli­ n!itatea cea mai neistovitA de puteri a fanteziei populare : un şir de genii înnli.scute, apartinând unui timp, unui gen de poezie, unei materii. însă o asemenea reprezentare a detenninat pe bUM drepta­ te suspiciune. : aceeaşi natură, care procedează atât de parci­ monios şi chibzuit cu creatia ei cea mai rară şi mai pretioasli, geniul, a trebuit, tocmai în acest unic punct, sli se risipeascli intr-un inexplicabil capriciu. Aici a revenit întrebarea care pu­ ne pe gânduri : oare nu am putea ieşi la socotealli cu un sin­ gur geniu şi sli explidim situatia existentă a acestei exceplionalitliţi de neatins ? Acum ochiul s-a flIcut mai ager pentru ceea ce se poate găsi în aceastA excepponalitate şi singularitate. Este o imposibilitate, ar spune o partidă, ca aceasta să se afle în constructia unor opere întregi, căci această construcţie este, de la un capăt la altul, nesatisfăcătoare ; însă. poate fi regăsit!!. în dnturile izolate, în pArti, in general, şi nicidecum în întreg. Dimpotrivă, cellilalt partid a contat pen­ tru sine pe autoritatea lui Aristotel, care a admirat cel mai mult natum divina. a lui Homer, tocmai in schitarea şi selec­ tarea. întregului ; dacă această schiţare nu reiese cu destulă claritate este o lipsă care nu trebuie atribuită poetului ci tra­ diţiei, unnarea prelucrArilor şi interpolărilor care, treptat, au invaluit sâ.mburele originar. Cu cât mai mult prima direcJie a căutat neregularităJi, contradicţii şi confuzii, cu atât mai hotă­ rât cealaltă a condamnat tot ceea ce, în conformitate cu senti­ mentul ei, a întunecat planul initial pentru ca, ·pe cât este cu putinta, si lina în mânA. eposul originar dezghiocat. Există în esenta celei de a doua directii tendinta ca ea să rămână pe lângă conceptul ' unui geniu epocal ca şi creator al unor mari epopei artistice. Dimpotrivâ, cealalt! directie a oscilat, încoace şi încolo, între acceptarea unui geniu şi a unui numllr mai mic de epigoni şi cealaltă ipotezA, ce are nevoie, în general, numai de un şir de individualitAp poetice destoinice însă me­ diocre, dar presupune o curgere continuă, misterioasA, un in­ stinct artistic popular adânc, care se descbîde în unii cintAreti

32

singulari

ca intr-un medium aproape indiferent.

Consecinta

acestei direqii se află in faptul că prezinta. calitAtile poemelor homerice ca expresia acestui instinct curglltor misterios. Toate aceste direcţii pleacă din conceptia el problema si­ tuatiei actuale a epopeilor se poate rezolva din punctul de vedere al unei judecăli estetice : hotArârea este aşteptată prin stabilirea unei linii de demarcalie intre mdividul genial şi su­ fletul poetic popular. Existi deosebiri caracteristice

între ma­ nifesUlrile individului genial şi ale sufletului poetic popular ? îmi întreaga aceastll confruntare esţe tina ' nejustificatl , şi conduce la o eroare. Ea ne invatA unnAtoarea cumpanire : nu există în ' intreaga estetica modernă o opozitie mai periculoasă decât cea dintre

poezia popularI! şi poezia individuala sau, poezia artisticl1. Aceasta

cum se mai obΧnweşte să se spunA,

este contralovitura sau, ,dacă se vrea, superstilia pe care des­ coperirea plină

de consecinte a ştiintei

istorico-filologice

a

tras-o după sine, anume descoperirea şi aprecierea sufletului popular. De fapt, cu aceasta s-a fonuat, pentru prima oam, terenul pentru o cercetare a istoriei care sA se apropie, tot mai mult, de ştiinlificitate care până atunci, şi în nenumll.rate

forme pânil. acum, a fost o simplA culegere de material, în perspectiva

eli acest material va spori la infinit şi c�, în

aceastll mereu nouA bAtaie de valuri, nu se va ajunge nicioda­

tA -Ia descoperirea unei legi a unei reguli. Acum, s-a înţeles,

pentru prima oam, puterea de mult timp resimtit! a indivi­ dualitllilor şi fenomenelor de voinlA, mai

mari decât minimu­

mul in disparitie al oamenilor singu1ari ; acum s-a recunoscut că, în imperiul vointei, cele cu adevărat mari şi care trimit departe pot să-şi aiM mdAcina lor cea mai adânc implantatll. nu în viata atât de

scurtll. şi lipsită de putere a fonnelor sin­

gulare ale vointei ; în sfârşit, acum, marile instincte de masA, instinctele pO,pulare inconştiente, de fapt, au fost resimtite ca purtătorii şi pârghiile 8§a-numitei istorii universale. Dar, flae!­ ra ce s-a aprins din nou şi-a. aruncat şi umbrele sale ; şi toc­ mai aceasta este acea superstitie, mai inainte amintită, care a opus poezia populari!. şi poezia individuală şi pentru aceasta a lArgit, in modul cel mai îndoielnic, conceptul inteles neclar al 33

sufletului popular în acela al spirituJui poporului. Prin abuzul unei concluzii, într�adevAr seducAtoare, ' printr-o analogie, s�a ajuns acolo că acest principiu despre indivicJualităţile

mai mari,

care îşi, are valoarea sa numai în imperiul vointei, să

fie

aplicat la dome,niuI irttelectului şi al ideilor artistice. NîcAieri nu i s�a fAcut masei amorfe şi nefilosofice ceva mai linguşi� tor decât aici, unde pe capul ei pleşuv

a

fost aşezată cununa

geniuJuÎ. S�a imaginat aproximativ, ca şi cum în jurul unui mic sâmbure s�ar fi aşezat coji mereu

no� s�a crezut ,A aceste

poezii populare s�au nAscut, Întrucâtva, precum se produc la� vinele, adică în fluxul tradiţiei. Dar, a existat inclinatia ca acel mic sâmbure să fie admis ca

fIind cât mai mic cu putin­

lă, astfel incât, ocazional, a putut fi chiar lichidat, fără ca din întreaga

masA să se

piardă

ceva.

Deci,

pentru aceastll

conceptie, este exact acelaşi lucru traditia ca şi ceea ce este Lăsat prin traditie.

Acum însă, in realitate, nu există deloc o asemenea opo­ zitie ,între poezia populară �i poezia individuală : dimpotrivă, orice poezie, şi în mod natural şi cea populara, are nevoie de mijlocirea unui individ singular ce o transmite. Această con­ trapunere, abuzivA de cele mai multe ori, are un înteles nu­ mai atunci când prin poezie individuală se intelege o poezie care nu a crescut pe terenul unei simtiri populare, ci poate fi întoarsA înapoi la un creator nepopular şi a fost produsll. nu intr-o atmosfetă populară ci, sA spunem, în camera de lucru a învătatului. De superstitia care admite o masă poeticA atârnA cealaltA,

eli. -poezia populară ar fi limitată, în fiecare popor, la un timp dat, după care se stinge, aşa CUIl) aceasta re�ltA _ într�adevăr ca o consecintA a acestei prime superstitii. în locul acestei poezii popUlare ce moare treptat, păşe:}te, confonn cu aceastA reprezentare, poezia artistică, opera unui cap unic şi nu a unor mase intregi.

Însă, aceleaşi forte care adatli au fost acti­

ve sunt şi acum încl!.., şi fonua În care ele au actionat a ra� mas exact aceeaşi. încă

34

Marele poet al unei epoci literare este

Ull poet popular şi, în nici un inteles nu mai putin de�

cât a fost

un

oarecare poet popular vechi, dintr�o perioadă

neliterară. Singura ,deosebire dintre cei doi priveşte

altceva decât

cu

modul

totul

de naştere al poeziilor lor, anume trans­ traditia. Adîcă,' aceasta este fără veşmântul literelor, care le încătuşează intr-o veşnică curgere, ,şi expusă pericolului de a primî în ea -elemente străme, resturi ale acelor individualităţi prin care se conturează drumul traditiei. miterea şi rli.spândirea., pe scurt

Să explicăm toate aceste principii la poemele homerice ;

remit\!.

' eli.

nu

am câştigat nimic-

cu

teoria sufletului - 'popular

poetic, că În orice împrejurare suntem îndreptati către indivi­

dul poetic. Se naşte, astfel, sarcina de a exprima individualul

şi de a-l deosebi clar de ceea ce i-a fost adăugat, oarecum

ca aluviune, în fluxul traditiei

orale - ceea ce poate fi soco­

tit ca parte componentă, valorând mai presus de poemele ho­ merice.

De când istoria literaturii a Încetat să fie un registru, sau

nu mai poate fi aceasta, se fac incecdlri de a prinde şi a

fonnula individualităţile poetilor. Această metodă aduce cu si­

ne un anumit mecanism : trebuie să se explice, trebuie să se

deducă în succesiunea unor cauze, motivul pentru care această sau acea individualitate arată aşa şi nu altfel. Se utilizeazA

acum

datele

biografice,

mediul,

cunoştinlele,

evenimentele

timpului şi se crede că din amestecul tuturor acestor ingre­ diente se poate sorbi individualitatea revendicată. Din păcate

se uitA că, în rezultat, tocmai punctul mişcător, individualul indefinibil, este acela care nu poate fi obtinul.

CU cât s-a

stabilit mai puţin despre epocă şi viata.. cu atât mai pupn

este aplicabil acest mecanism. însă, dacă avem numai opera

şi numele atunci stăm rău cu dovedirea

individualităIii,

cel

puţin pentru prietenii acestui mecanism pomenit ; în special, cu

totul rău, dacă operele sunt

cu

adevărat perfecte, dadi. ele

sunt poezii populare. Căci,mai intâi, abaterile de la geniul po­

pular, excrescentele, liniile strâmhate sunt acelea prin care aceşti mecanici nu pot concepe individualul

;

cu

cât sunt

mai PUJine exagerările 1ntr-o poeze, cu atât mai palid poate fi

desprins seIlUlul individualitătii sale poetice. Ei

au

fos1, imediat dispuşi

biciunile sau lipsa de măsurii: ,

ca

toate excrescentele, toate slă­

pe

care

au crezut

că le-au g�35

sit in poemele homerice, să le atribuie traditiei lipsite de ori� ce valoare.

Ce anume mai rămâne atunci, în unoă, ca fiind

individual homeric ? Nimic altceva decât şirul locurilor, îo mod special frumoase şi remarcabile, alese după directia su­ biectivă a gustului. Conţinutul siogularitiLlii estetice pe care individul l�a recunoscut, confono cu capacitAtile sale artistice, este ce� ce s�a numit acum Homer. Acesta este punctul central ai erorilor homerice. De fapt, chiar de · la inceput, numele lui Homer nu a avut o relalie necesar.li. nici cu conceptul de perfectiune estetică şi nici cu Iliado sau Otjiseea. Homer ca poet al lliadei şi Odiseei nu este o tradilie istoriclL ci o judeca/d estetied. Singurul drum

care

ne 'întoarce inapoi, dincolo de epoca

lui Pisistrate, şi ne _ duce mai inainte cit privcşte importanţa numelui lui Homer, trece. pe de o parte, prin legendele ho� merice orăşeneşti. Din acestea reiese, i,n modul cel mai netn� doielnic, cum au fost, peste tQt, identificati Homer şi poezia epică eroică şi, dimpotrivă,

cum

nicăieri el nu a rontat în alt

sens decât ca poet al lliadei şi al Odiseei, la fel ca şi au10-

ruJ Thebaidef-4 sau al unei alte epopei dclice15• Pe de altă parte, stdlvechea fabulă despre o concurentă dintre Homer §i Hesiod16

ne

arată că prin pronunţarea acestor nume erau resim­

pte douA directii epice, cea eioidl. şi cea didactică şi

cli., o

dată cu aceasta, importanta lui Homer a fost văzută în aspec� tul ei de continut şi

nu

codU, cu Hesiod, nu

in cel formal. AceastA concurentă oIs­

ne

dezvăluie încă nici un presentiment

al individualului. Dar, incepând din epoca lui Pisistrate, data­ riu procesului de evolutie uimitor de rapid al sentimentului grec al frumosului, deosebirea de valoare estetică a celor do­ ua epopei a fost resimlită mereu mai clar : lliada şi Odiseea au ieşit la suprafata: din torent şi, de atunci, au tămas intot­

deauna la suprafata:. în acest proces de separare estetidl. con­ ceptul de Homer a devenit tot mai ingust : importanta veche, de continut, a lui Homer, taUI poeziei ,epice eroice, s..a trans� fonnat in importanta esteticA a lui Homer, tatăl poeziei artis� tice tn' general

şi,

totodată,

al prototiPU!ui ei

de

neatins.

Această transformare a mers pe latura unei critici rationale,

36

care l-a tradus pe Homer, omlll minune, într-un posibil poet, şi care a fIlcut ca impotriva unitAtii poetului să conteze con­

tradkţiile

de continut şi de formă ale acestor nenumArate

epos-uri, astfel cA, treptat, an fost date jos de pe umerii lui Homer aceste grele poveri ale epopeilor ciclice. Deci, Homer ca poet al

Iliadei şi al Odiseei reprezinta. o

judecati e,stetică. însA, cu aceasta,

DU

'-am afinnat, impotriva

poetului llumitelor epopei, că el ar fi numai o inchipuire, în realitate, o imposi1Jilitate estetic! ; ceea ce este părerea numai a putim filologi. Cei mai multi mai degrabi1 afirInă c! schila de ansamblu a unui poem precum este

lliada aparţine unui

individ şi acesta este tocmai Homer. Trebuie sA o accept pe

pe cea de a doua, dupA cele spuse, trebuie s-o resping. Mă , indoiesc şi de faptul cI cei mai multi au ajuns

prima îns!!i,

la recunoaşterea primului punct datorită lUării in considerare a celui de al doilea. Planul unei asemenea epopei precum Illa­

da nu este întreg, un organism, ci o stratificare, produsul

unei refIexii care procedeaZă după regulile. estetidi. în mod cert, măsura mlretiei unui artist este cât anume poate el să

cuprind! cu o privire de ansamblu şi, totodatA, sA creeze rit­ mic pentru sine. Bogătia inepuizabiUi

în imagini şi scene a

unei epopei homerice face, desigur, cu neputintă o asemenea

privire de ansamblu. Unde nu este cu putintA o privire de

ansamblu estetică, obişnuim să aliniem concept lâng!!i concept

şi să gândim o ordonare confonn 'cu o schemt conceptualA. Aceasta reuşeşte

CU

atât mai perfect cu cât artistul ordona­

tor întrebuinleaZă mai conştient legile estetice fundamentale :

mai mult, el va putea să stimuleze chiar şi iluzia 'cA, intr-un moment plin de forJA, întregul a plutit în fala ochilor săi ca un intr�g intuitiv.

lliada nu este o cunUnă, ci o ghirlandă de flori. lntr·o ra­ mă se pot vâri pe cât posibil de multe tablouri, dar cel care le-a incadrat nn s-a preocupat de faptul

că tablourile adunate

la un loc sA fie grupate, intotdeauna, intr-un fel plăcut şi, in mod ritmic,

frumos.

El ştia, de fapt, că intregul nu ii apare

nimanui ci numai partea. Acea înşirare, ca §Î , manifestare a unei

intelegeri artistice încă putin dezvoltate şi inc!!i mai 37

putin întelese şi unanim apreciate, nu poate fi fapta homerică propriu-zisă, fenomenul care face epocă. Mai degrabA, tocmai planul este produsul cel mai tânăr şi cu mult mai tânăr decât celebritatea lui Homer. Aşa, aceia care ..caut!( planul originar şi perfect" umblă după o fantomă, cll-ci drumul periculos al tradiţiei omle s-a tenninat toctnai când s-a adăugat planifica­ rea, acel� desfigumri pe care le-a adus cu sine acest drum nu au putut atinge planul

care

nici ou era continut în masa

transmisA de traditie. însă, prin aceasta ou este voie ca relati­ va imperfectiune a planului să cooteze spre a adăuga celui care

a întocmit planul încă o personalitate, diferită de cea a

poetului propriu-zis. Este mai mult decât probabil ce în ac;t:le timpuri a fost creat cu

o

ca tot ceea

cOl1§ticntă intenţie este­

tică rămâne infinit în unnă in raport cu cântecele ce au izvo­ rât cu o forţi instinctivă, Ba, cţriar putem merge mai departe cu

încl un pas. Să

ne

apropiem numai de marile poeme, !l§a­

numite ciclice, pentru a le compara intre ele ; atunci, prin aceasta, pentru cel care a rţdactat

l/iada şi Odiseea, reiese

meritul incontestabil că, în această tehnică conştientă a com­ punerii,

el a realizat ceea ce este relativ cel mai înalt : este să fim

un asemenea merit pe care, de la început, am vrea

înclinaţi a-l recunoaşte aceluia care contează, pentru noi, ca primul în imperiul creaţiilor instinctive.

în această inlăntuire

vom numi binevenită poate cmar până şi o aluzie cu urmări impQrtante. Toate acele slăb'iciuni şi deficienta de text, consi­ derate atât de importante pentru intreg, însă apreciate mult prea subiectiv, pe care ne·am obişnuit să le luăm drept resturi împietrite ,ale perioadei traditionale nu sunt doar

rllul, aproape

necesar, căruia poetul genial a trebuit sA-i cadă victima in timpul compu�rii atât de mărele ca intentie, aproape fără model şi incalculabil de difici.lă a întregului ? Se observă bine

cii o privirI; aruncam în atelierele instinc­

tivului şi ale conştientului, în felul acesta diferite, mutA din loc şi formularea problemei homerice : şi, cum spre clarificarea acesteia.

mi se pare,

Noi credem intr-un singur mare poet al Iliadei şi al Odi­

seei

-

dar nu în Homer ca fiind acest poet,

în privinţa aceasta , ne-am hotărât deja. Acea epoca in care s-au născut nenumăratele fabule homerice, care a creat mitul �ncurentei dintre Homer şi Hesiod, care a considerat ca fiind homeric1i ţotalitatea poemelor ciclului, a presupus nu o singularitate estetică, ci una materială când a pronuntat nume­ le lui "Homer" . Pentru aceasUi epocă Homer apartine acelui şir al artiştilor ca Orfeu, Eumolpos, DedaI, Olympus17, şirul de descoperitori mitici ai unei noi ramuri a artei, cărora, de acum înainte, le sunt închinate, cu recunoştinlă, toate acele fructe mai târzii, care au crescut pe această nouă ramură. Acestei recunoscătoare posterităti îi apatţine şi acel minu­ nat geniu căruia ii datornm lliada şi Odiseea ; şi el şi-a sacri­ ficat numele pe altarul străbunului părinte al poeziei epice eroice, al lui Homer. Până in acest punct, şi tinându-mă riguros la o parte de toate amănuntele, m-am gândit să prezint in fata Dumneavoas­ trn, mult prea stimati auditori, tmsăturile filosofice şi estetice fundamentale ale problemei personalitătii homerice ; în presu­ punerea că alcătuirea fundamentală a acelui munte, ramificat până departe şi cu adânci crăpături, care este cunoscut sub numele de problema homerictl, pe cât este cu putintA, se lasă văzută, cel mai evident şi mai clar, de la nare distanţă şi de la înăltime. Însă, totodată, imi inchipui că acelor prieteni ai antichitălii, care nouă, filologilor, ne aIllIlCă în fală cu atâta plăcere lipsa de pietate fată de marile concepte şi o plăcere neproductivă de a le distruge, le-am amintit, ca exemplu, do­ uă fapte. Anume, în primul rând, au fost, în perioada dinain­ te de Wolf, acele ,,mari" concepte, cum este şi acela al lui Homer ca poet genial, intangibil, unipersonal şi indivizibil, În realitate, concepte nu numai prea mari ci, de aceea, interior, şi foarte goale şi care se pot sparge la o atingere grosolan1l ; dacă filologia clasică revine acum la aceste concepte, atunci aceasta este încă numai în aparentă vechiul -burduf ; în reali­ tate, totul a devenit nou, burduful şi spiritul, vinul §i cuvân­ tul. Peste tot, se poate simţi că filologii au convietuit aproape un secol cu poetii, gânditorii şi artiştii. Din aceasta, urmează că acea movilă de scrum şi zgură, care a fost consi39

demtl!. odat! ca fiind antichitatea clasicA, este acum roditoare şi a devenit un ogor bogat. în al doilea rând,

aş vrea sI strig cAtre aceşti prieteni ai de filologia' cla­

antichit!pi, care se indepărteaza nemultumiti

sicA. Voi apreciati nemuritoarele capodopere în cuvânt şi ima­ gine ale spiritului elen şi vl!. închipuiţi

cu

mult mai bogati şi.

mai feridti ca acea generatie care a trebuit să renun�e la aceasta : atunci nu uita{i

cll aceastA lume vn'l.jită a zAcut cândva

ingropatA, acoperită de prejudecăli înalte cât un munte, nu ui­ tap că voie

pentru adeptii nenumArati ai ştiinlei noastre a fost ne ·' de

sânge

şi

intelectuale, pentru

ca

sudoare,

şi

de

obositoare

eforturi

această lume sI se lase scoasă la su­

prafatA din scufundarea sa. Căci filologia nu este creatoarea acestei lumi; nu ea a compus această nemuritoare muzică ; dar nu trebuie oare sl!. fie un merit, şi incă uoul mare, dacA suntem fire şi numai virtuozi" şi lăsăm, pentru prima oară, să răsune, din nou, această muzică, care atât de mult a stat la coll oede:scifrată şi neapreciată ? Căci cine a şi fost, de fapt, Homer, înainte de fapta spirituală curajoasA a lui Wolf

1 Un

bun bătrân, cunoscut în cel mai bun caz sub eticheta de "ge­ niu natural", în orice caz copilul unei epoci barbare, un aten­ tat deplin

contra

ascultăm numai

bunului simt şi

cum

a bunelor moravuri.

SA

scria inci. in 1783 un excelent invăţtt

1 De propos, nu

d�pre Homer : "Unde se află, deci, acest iubit barbat

1,

A

se ştie cum s-ar putea ajunge la o siluetă a sa

1"

ce rămâne el atât de multA vreme incognito tn nici un caz nu cerem

recunO.ftinţd

căci noi suntem doar nişte atomi, ci

in numele nostru,

în numele filologiei în-'

sAşi, care, in realitate, nu este nici o· Muză şi nici o Gratie, ci o mesagem a zeilor ; şi, la fel cum Muzele au coborât la ţăranii beotieni necăjip şi chinuiti, aşa vine şi ea Într-o lume plină de culori şi imagini Întunecate, plină de durerile cele mai adânci şi de nevindecat şi povesteşte consolator despre fonnele dumnezeic§ti,. frumos strălucitoare ale unei tAri minu­ nate, indepărtate, albastre, fericite.

40

Atâta. Şi, totuşi, mai trebuie spuse indl câteva cuvinte şi,

Insii ocazia care a dat naştere ma. va, justifica. Chiar şi unui filolog îi sta bine să restrângă scopul str!­

indl, dintre cele mai personale. acestei cuvânta.ri

daniilor sale şi drumul cAtre acesta in fonuula scurtă a unei

mArturisiri de credinţA ; aşadar, fac aceasta, Întodnd o vorba spUSA de Seneca : "pbilosophia faeta est quae philologia fuit" 18

CU aceasta vreau să spun dl intreaga activitate filologicA

şi fiecare dintre ele trebuie să fie circumscrisă de şi cuprinsă într-o concepţie filosofică, in care tot ceea ce este singular §i izolat se evaporă ca ceva de leplidat, incât rlImâne din ea nu­ mai întregul şi unilateralul. Şi Iăsati-mă sA sper dl în această privinţă nu

îmi este dat sI! fiu un străin între DumneavoastnL dl, lucrând cu Dumneavoastră in, această

Dăruiţi-mi încrederea

convingere, voi fi in stare să corespund in mod respectabil, in primul rând, acelei Încrederi admirabile pe care mi-au do­ vedit-o inaltele autorităţi ale acestei comunitălÎ.

41

CONCURENŢA HOMERICĂ (PREFAŢĂ LA O CARTE NESCRISĂ

Da� vorbim despre

-

1872)

urrumitate la baza acestei reprezentări fi separd şi il evidentiaza. însă, o asemenea separare nu există

stă ideea că ea ar putea fi ceea ce pe om în raport cu natura.

în realitate : calităţile "naturale" sunt .inseparabjl crescute lao� " laltă cu cele propriu-zis numite "omeneşti , Chiar şi în forţe­ le sale cele mai înalte şi mai nobile omul , es;te in întregime naturi. şi ,poartă în sine dublul caracier neagreabil al acesteia. Poate, tocmai acele calităti ale sale care conteazA ca fiind în­ fricoşătoare şi neomeneşti fonnează terenul rodnic din care pot să creasc,A, sub fonnă de imbolduri. fapte şi opere, întrea­ ga umanitate, Chiar şi la greci, în cei mai umani oameni ai timpurilor vechi, se află o trăsătură de cruzime, ceva din plâcerea sân­ geroasă de a distruge a unui tigru, o trăsătură care este deo­ sebit

de

vizibila:

la

Alexandru

cel

Marei,

ce

oglindeşte

elenitatea- într-o imagine mărită pânA la grotesc, şi care pentru noi, cei care în�rcăm să le ieşim .în fată cu conceptul g.eIî·

ca prin Când AJeXţludru

cat al umanitălii moderne, prin toat& istoria lor, la fel mitologia lor, trebuie să ne _ provoac;e frica.

las! să fie străpunse picioarele lui Batis. curajosul apărntor al Garei, şi lăsându-1 să-şi trăiasclL suferinţa

îl leagă de carul

său pentru a-I târi jur-împrejur în batjocura aceasta ,- este

numai

caricatura,

ce

provoacă

soldalilor dezgust,

a

săi, lui

Achille, care brutaliza în fiecare seară cadavrul lui. Hectar, tâ­ rându-I imprejur într-un mod asemAnAtor ;

dar chiar şi în

această trăsătură este pentru noi ceva ofensator, care inspiră groază. Noi aruncăm aici o privire în prnpastia urii.

Cu un

acelaşi serrtiment privim şi cum două partide greceşti se sfă-

43

şie

tntre ele, sângeros şi nesătu1e, de exemplu, in revolutia cu dreptul rAzboiului,

din Corcyra�. Dacă învingătorul, cofonn

executA într-o luptă intre or3§e întreaga populaţie bărbltească şi vinde ca şi sclavi toate femeile şi ' toţi copiii, Doi vedem

că. grecul so­ si lase sa curg! din plin ura

in aceasta, În sancp.unile unui asemenea drept, cotea ca o necesitate serioasA

sa ; in asemenea momente s-au u§urat simţămintele acumulate şi reprimate ; tigrul a sArit inainte şi o cruzime plina. de plă­

De ce a trebuit ca grec sA contureze, în nenUtnArate repe­

cere scânteia din ochii săi infriCO§Atori. intotdeauna sculptorul

tAri, din nou rAzboiul şi luptele, corpuri omeneşti răsucite, ale dlror vene sunt tensionate de lUă sau aroganta triumfului, oa­ meni ce agonizeazA hOrcllind, rănip in crispare. De. ce întrea­

Iliada ? că noi nu intelegem toate acestea destul de gre­ ceşte şi ne-am cutremura dacA ' ele ni s-ar oferi odatA În­ tr-adevăr întocmai. ca la greci. Oare ce sUi Înaintea lumii homerice ca. şi poală maternA, in care s-a nAscut tot ceea ce este grecesc ? în cazul aceste­ ga lume greacă jubila În fala scenelor de luptA din

Mi-e teamA

ia, extraordinara sigurantA. artistică, liniştea şi . puritatea liniilor ne fac sA uitam modul in care materia brută a fost turnatA

în

forme ; culorile sale ne apar datorită unei iluzii artistice mai luminoase, mai blânde, mai calde, oamenii sAi mai buni �i mai simpatici

în această . lumină coloratA, calda, - dar

ce ve­

dem, dacA nemaifiind conduşi inapoi de l,llâna ocrotitoare a lui Homer, paşim În lumea prehomerică ? Numai noapte şi groal1l, produsele unei fantezii obişnuite

cu

teribilul.

Ce exis­

tenle omeneşti reflectă aceste dezgustător de ingrozitoare le­ gende teogonîce ? o viaţA in care domnesc, peste toate, copiii noplii, conflictul, pofta de iubire, înşelăciunea, bătrâne:tea şi moartea� SA ne închipuim atmosfera, greu de respira! pentru noi, a poemelor hesiodice, şi mai sufocantA �i mai întunecatA, fArâ acea alinare :şi purificare care, de la Delphi :şi din nenu­ mărate alte sedii ale zeilor s-au revArsat asupra Greciei ; să amestecAm această condensată atmosferă beotiană cu volupta­ tea

44

tntunecată a etruscilor ; âtunci o

asemenea

realitate ar sloar-

mituri în care lupta. dintre Uranus, Kronos, Zeus şi tirani ar trebui si mi se pară drept o uşurare ; lupta este in această atmosferA. sufocantă mântuirea, eliberarea ; ce din noi o lume de

cruzimea învingltomlui constituie piscul bucuriei entuziaste a vietii. Şi cum conceptul dreptului grecesc s·a dezvoltat într·a­ devlr din criml şi din ispăşirea crimei, la fel şi cultura mai nobila. şi·a luat primul laur al victoriei de pe altarul ispAşirii crimei.

în unoa acestei .epoci sângeroase se trage o brlJzdă

adâncA inauntrul istoriei greceşti. Numele lui Orfeu şi Mosa­ ios4, precum şi cultul lor, -trădează consecinta la care impinge spectacolul neincetat al

unei lumi a luptelor şi a cruzim;ii -

la dezgust faţă de existentă, la conceperea acestei existente ca o pedeapsă ce trebuie ispăşitl, la credinta identitAtii dintre existentă şi vinI. Tocmai aceste concluzii, insA, nu sunt tipic greceşti ;

in ele Grecia se atinge cu India şi, în general, cu un alt răspuns la in·

Orientul. Geniul elen a avut pregătit şi

trebarea "ce se vrea de la o viatA de lupte şi de victorii", şi a dat acest răspuns pe intreaga intindere a istoriei ' greceşti. Pentru ca si Înţelegem aceasta, trebuie sI pornim de la faptul ca geniul grec a lăsat să se valorifice şi a .apreciat ca

indrepttltit instinctul atât de îngrozitor existent deja ; aceasta, d o

in timp ce in Îlltorsltura orud!. a gândirii se află ideea

viaţă ce are un asemenea instinct ca r:a:d!ciol nu merita. să fie trăit!. Au fost recunoscute lupta şi plăcerea victoriei, şi nimic nu separă mai adânc lumea greaca

de a noastră decât

culoarea, care derivă din aceasta, 'a conceptelor ,etice indivi· duale, de exemplu. ca

ErlS

şi

invidia.

Când Pausanias6, dllttoml, in drume�ille sale prin

Grecia a

vizitat Heliconul', i s-a arătat un exemplar străvechi aI primu­

Munci şi zile, al lui Hesiod, în­ scris pe plăci de plumb şi devastat grav de timp şi de vreme. Totuşi, a recunosut ca, În opozitie cu exemplarele obi§nuite, nu are la inceput acel mic imn ctltre Zeus, ci în lui poem didactic al grecilor,

locul acestuia incepe imdiat cu

Nu-i

pe

Doutl,

ptlmânt doar un fel de lupta, ci feluri se afla

. . .8

45

Aceasta este una din ideile greceşti cele mai remarcabile

şi meritI ca acela care, la poarta de intrare a eticii greceşti, vine pe acolo sI şi-o întipll.i'ească imediat în memorie.

. . . pe una din ele o�ncuviinfeazi1�nteleptu[. Înslt cealaltl1-i de-ocar4. Ci ele framiint..a[ nost' suflet. Cea de pe urmlt rlIzboiul ne-aduce şi crwita gdlceavil Netwrocitd. De nimeni ea nu e cinstitII, ci lupta Noi de nevoie-o cinstim, cltci aşa fu a zeilor voie. Ci pe cealalt-o ndscu mai-nainte�al nopfii-ntuneric Şi-apoi Croniduţ în cer locuind, temelie o puse Lumî� spre-Q fi de folos muritorilor, înspre" mai bine. Ea şi pe cel, mai netrebnic din oameni , la mUnca îl mbni1 C4C� când un om 'fi1rd luCnt fşi vede vecinul cu stare GospodiIrind, semltndnd şi arând ca sd-şi strângd avere, Face la fel ca vecinul. Şi lqpta aceasta e bunll. Dulgher cu dulgher se tnlrece şi-qlantl se-ntrece cu ofand; Bardul de bard pizmuit e, s4rac pe sltrac pizmuieşte.9 Pentru savantii noştri, ultimele douli versuri, în care este vorba despre odium jigulinum11t, apar ca fiind de înte1es in acest lo�. Dupli judecata lor, predicatele "resentiment" şi "in­ vidie" - trec drept esen�1I. numai pentru Eris cea rea ; de aceea, ei nu au nici o şovăială să considere aceste versuri lipsite de autenticitate sau admit că ele, din Întâmplare, au naufragiat în acest loc. Pentru aceasta ei au trebuit sli se lase inspirati, fl­ rl\ să o -observe, de o altă etică decât este cea elenă ; căci În privinta acestor versuri, Aristotel nu ezitA deloc că ele se re­ ft;rl1 la Eris cea bunl1. Şi nu numai AristoteI'1, ci Întreaga an­ tichitate greacă gândeşte

altfel decât noi despre resentiment şi

invidie ; - ea judecă, precum Resind, care, odatll desemneaz.ă

care îi conduce pe oameni la dll§� de către ceilalti §Î, altM,a­ pe Eris cea bunii, care ca şi gelozie, resentiment,

prin Eris cea rea pe cea

mlinoase lupte de nimicire a unora tă, laudă

invidie, îi stimulează pe oameni la faptă, dar nu la fapta lup· telor de nimicire ci la fapta concur{!n{ei. Grecul este invidios şi resimte această proprietate nu

46

ca

un cusur, ci ca o acţiune

a unei divinităti

binevoitoare : ce prăpastie între noi şi ei în

privinta judecătilor etice ! Întrucât este invidios, el simte in

fiecare exces de onoare, bogăţie, strălucire şi fericire cum se

reaumă

pe el ochii invidioşi ai unui zeu şi îi este frică de îl atentioneaZă asupra carac­

această invidie ; în acest caz, el

terului trecător a tot ceea ce· este omenesc, este îngrozit de fericirea sa, şi, sacrificând ceea ce este mai bun in aceasta,

se pleacă în fata invidiei divine. Totuşi o asemenea reprezen­ tare nu

îl ÎnstrăineazA de zeii săi ;' dimpotrivă, importanta lor

este cu aceasta circumscrisa prin imprejurarea că omul nu are

voie niciodată să concureze cu ei, el, apriude

cu

cel al cărui suflet se în lupta În destinul

gelozie împotriva oricărei alte fiinte vii.

lui Thamyris cu Muzele, a lui Marsyas cu Apollo,

zguduitor al Niobei12, apare opozitia oribilă a două forţe, care

uu au voie să lupte niciodată una Împotriva celeilalte. omul .

şi zeul.

Dar cu cât un grec est� mai mare şi mai grandios, cu

atât mai clar iese la iveală

tuie pe toti ceilalti, totel!3

a

:fli.cut

care

odată

o

din el

fladira ambiliei, care

ii mis­

aleargli pe acelaşi drum cu el. Aris­ listă

a

unor asemenea

duşmănoase de mare stil : dintre acestea,

concurente

exemplul

cel mai

izbitor este acela că însuşi un mort poate să provoace unuia viu o gelozie mistuitoare. Aristotel desemnează ca fiind

de un

asemenea fel relatia lui Xenophan din Colophonl,4 fală de Ho�

mer. Precum mai târziu la Platonl:>, nu putem înţelege acest atac la adresa eroului national al artei poetice in toată tăria

sa, dacă noi nu ne gindim că la rMlicina unui asemenea atac stă această poftă neliniştitoare de a păşi el însuşi in locul

poetului prăbuşit şi de a-i moşteni fonna. Fiecare mare grec

a dat mai departe făclia concurenţei ; din fiecare mare virtute

se aprinde o nouă mărime. Dacă tânărul Themistoc1el6 nu a

putut să doannA cu gândul la

laurii culeşi de Miltiade, instinc­

tul său trezit in felul acesta de- timpuriu l-a .dezlAntuit mai m­ tâi

Într-o

lungă

singura demnă

rivalitate,

în

acea

de luat în seamă, pe

genialitate care

pur instinctivă,

ne-a descrie Tucidi­

del1. Cât de caracteristică este tntrebarea şi răspunsul când un

adversar insemnat· al lui Periclel8 este Întrebat dacă el sau Peri-

47

ele este cel mai bun luptător din oraş şi răspunsul este dat :

"chiar cladl il dobor, el neagă cA. ar fi cAzut, şi îşi atinge scopul fie �i convingându·i pe cei care l·au vA.zut căzând. "19 pacă, pe bună dreptate, vrem sA vedem acest sentiment, sentimentul necesitătii concurentei, nevoalat, in exteriorizA.rile sale naive, pe de altA. parte, dacA avem în vedere �i mântui. rea. statului, atunci trebuie să ne gindim la întelesul originar al

ostracismului : de exemplu, cum ii spun efesienii lui Her­

moda! la exilarea sa : "primre noi să nu fie unul cel mai vrednic, iar dacă este, sl1 plece unde o �ti �i să se adune cu a,ltii" .20 De ce nu trebuie să fie nimeni cel mai bun " Pentru

că cu aceasta S-3r slei concurenţa şi fundamentul etern d� viaţă al statelor greceşti ar fi pus În pericol.

Mai târziu,

ostracismul primeşte .un alt rol în cadrul concurentei : el va fi folosit dac! există pericolul evident ca unii dintre marii poli· ticieni şi conducAtori de partid rivali să se simtă,

în ardoarea

luptei, imboldili către mijloacele vatămătoare şi distructive, la periculoase lovituri de stat. înţelesul originar al acestei insti­

tuţii

speciale nu este insII. acela de a fi un ventil ci un mij·

loc de stimulare : se Mătură individul dominant, pentru ca din

nou,

cu aceasta, să crească concurenta forţelor : acesta

constituie un astfel de gând care este duşmAnos "exclusivitătii geniului" luat În sens modem, dar presupune c.!i, într·o ordine naturală a lucrurilor, există, intotdeauna, mai multe genii, care se stimuleazA. unele pe altele. Acesta este miezul reprezentării greceşti cu privire la concurenp. : ea detestă absolutismul, îi este frică de pericolele sale şi ca

mijloc de aparare contra

geniului ea pretinde un alt geniu. Orice talent trebuie sA se dezvolte prin luptă, aşa ordonă. pedagogia populară elenA : in timp ce noii educatori nu au o oroare mai mare de nimic altceva decât de dezlll.ntuirea aşa· numitei ambitii. Există aici o fricii de egoism ca "răul in si· ne" - cu exceptia iezuitilor care, la fel ca cei antici, sunt

dispuşi la aceasta şi de aceea, desigur, pot fi cei mai activi creadă c.!i egoismul, insI!. il primeşte, în mod esential,

educatori ei timpului nostru. Ei par să

adicA individualul, este numai agentul cel mai putemic,

caracterul său de "bun" şi "rnu"

48

de la' acele scopuri spre care el tiD.de. însă, pentru cei antici, scopul educaţiei agonale este bunăstarea intregului, a societAţii

statale. De exemplu, fiecare atenian trebuia să-şi dezvolte, în

concurentă, propriul eu atât de mult, indt sA poatA fi cel

mai de folos Atenei şi sA-i aducă cele mai putine prejudicii.

Nu există nici o ambiţie nemăsuratA şi de nemăsurat, cum

este la cei mai mulţi ambitia moderna: : atunci dnd se între­

cea în alergare, În aruncarea lAncii sau cântat, tânbul se gin­

dea la binele oraşului său matern, voia să mărească gloria

acestuia> prin a sa, cununa pe care juriul concursului o punea

cu onoare pe capul său o consacră zeilor cetăţii sale. Fiecare

grec resÎmte în sine, incepând din copilărie, dorinta arzAtoare ca

În concurenta dintre omşe să fie o unealtă spre sa-lvarea

oraşului

său ; aceasta îi aprindea egoismul, îI strunea şi îl în­

grădea. De aceea, in antichitate,

indivizii au fost mai liberi

pentru că scopurile lor au fost mai apropiate şi mai palpabile.

Dimpotrivă, omul modem este limitat de către nemArginit ca

şi Ahile cel iute de picior în alegoria Zenon EIeatul : nemăr­

ginitul îl frânează, el nu ajunge niciodată din urmA broasca

testoasă21.

Şi cum tinerii aflati la vârsta educatiei erau crescuti în

concurenţă unii cu ceilalţi, la fel se întreceau între ei educa­

torii lor. Marii ffiC§teri muzicali, Pin� şi Simonide23, păşeau

unul lângă altul cu neîncredere şi gelozie ;

sofistul, dascălul

mai înalt al antichităţii, se întâlneşte cu ceUl.laIt sofist concu­

rându-se ; şi cea mai- generală fomiA a inVAtAturii, cea prin dramă,

era

acordată

poporului numai sub fonna unei lupte

imense a mai marilor artei muzicale şi dramatice. ! ..Şi bardul de bard pizmuit e."

Ce minunat La un artist, omul modem

nu are frică mai mare de nimic altceva decât de impulsul

spre luptă" în timp ce grecul îl cunoştea pe artist numai m lupw personala. Acolo, unde omul modem adulmecă slabiciu­

nea operei de artă, grecul caută izvorul puterii sale cele mai

înalte ! Ceea ce, de exemplu, la Platon este, în dialogurile sa­

le, de o importanţă artistică specială, apare de cele mai multe ori

ca

rezultatul unei concurenţe cu arta oratorilor, sofiştilor

şi dramaturgilor epocii sale şi a fost nAscocit pentru ca, în

49

cele din urmă, el să poată spune : "Uite, şi eu pot ceea

ce

pot marii mei rivali, ba chiar eu o ştiu mai bine decât ei. Nici un Protagoras24 nu a compus mituri atât de frumoase ca

cap·

şi mine, nici un dramaturg un întreg atAt de insufletit şi tivant ca şi

gia�

nici un orator nu a conceput un

SymposionJj,

asemenea discurs

ca

acela

pe

care eu l-am aşezat În

Gor­

şi acum toate acestea eu le dezaprob şi cOlldamn orice

artă imitativă ! Numai concu1ţnta m-a filcut poet, sofist, ora· tor !"

Ce

problemă ni se dezvăluie dacă ne întrebăm asupra

relatiei dintre concurentă şi conceptia cu privire la crea!ia ar­ tisticl ! Dimpotrivă, să scoatem concurenta în afara vieţii greceşti, atunci în acea prăpastie prehomerică vo'm putea vedea imediat sălbJlticiunea îngrozitoare a urii şi a plăcerii de a distruge. Acest fenomeu se arată, din păcate, atât de frecvent, atunci când, în unna unei fapte nemaiauzit de , strălucitoare, o mare personalitate este dintr-o dată îndepărtată din concurs §i, jude­ cat de el ÎIlSuşi şi de concetălenii săi ajunge să fie

couri!.7.

hors con­

Efectul este, aproape fără exceptie, unul ingrozitor şi

dacă, în mod obişnuit, din aceste efecte, se trage concluzia că grecul ar fi fost neputincios să suporte gloria şi fericirea atunci ar trebui să spunem, mai exact, că el nu a fost -în sta­ re să suporte gloria fl1nl a concura mai departe, fericirea ca şi

consecin!ă

a

concurenţei.

Pentru

aceasta

nu

există

un

exemplu mai clar decât destinul ultim al lui Miltiades1.8. După succesul incomparabil

de

la Marathon, aşezat pe un vârf sin­

guratic şi ridicat, departe, deasupra oricăruia dintre tovanlşii săi de luptă, simte cum creşte in el o poftă josnică de mzbu­ oare impotriva unui cetătean din Paras cu care, din timpuri vechi, a avut o duşmll.nie.

Pentru a satisface această

poftă

abuzează de Teputalie, de averea statului, de onoarea sa de cetătean şi se dezonoreazA

pe

el însuşi Simtind nereuşita, ca­

de in maşÎnaJiuni nedemne. El intră într-o relatie secretă şi păcătoasă cu Timo, preoteasa, păşt§te, in timpul noptii în templul sfânt, din

care

orice bărbat era exclus. , Când a sărit

zidul şi s-a apropiat de sanctuarul zeiţei, este luat prin sur� prindere, dintr-o dată, de fiorul i�grozitor al unei spaime ten-

50

bile ; aproape prăbuşit şi fără cunoştinţă se simte gonit şi, să­ ' rind zidul înapoi, se prăbuşeşte la pământ, paralizat şi greu rănit. Asediul trebuie ridicat, îl aşteaptă tri,bunalul poporului şi o

moarte ruşinoasă îşi apasă pecetea

peste strll. ludtoarea lui

carieră de erou, pentru a o întuneca pentru întreaga posterita­ te. După lupta de la Marnthon, a fost ajuns de invidia celor din cer. Şi aceastA invidie zeiască se înteţeşte de câte ori îl gllseşte pe om fAcă aceastJl concurentă, 'lipsit de adversari, pe înăllimea

gloriei s.ale singuratice. AlAturi îi are acum numai

zei

şi de aceea îi are Împotriva sa. Aceştia Îns! il amă­

pe

-

gesc spre fapta hybris-ului şi se prăbuşeşte sub aceasta. SA observăm bine : aşa cum se ruineazll Miltiades, aşa se prăbuşesc şi cele mai nobile state greceşti În timp ce meritul şi fericirea le-au făcut să nimereascl1 de pe drumul arenei de concurs

în

templul

lui

Nike.

Atena,

care

a

nimicit

inde­

pendenta aliaţilor şi a sancţionat cu rigurozitate căscoalele su­ puşilor, Sparta, care după lupta de la Aigos Potamoi?> a fAcut ca superioritatea ei falA de Elada să conteze într-un mod cu mult mai aspru şi mai crud, şi-au provocat declinul lor, după exemplul lui

Mîltiades, prin fapta

hyhris-ului,

ca dovadă

că

fără invidie, egoism şi ambitia concurentei, statul grec, la fel

ca şi omul grec, degenerează. El devine rAu şi barbar, dornic

de

răzbunare şi nelegiuit, pe' scurt el devine "prehomeric" -

şi atunci are nevoie numai de o spaim!l puternidi pentru a

fi

dus la prllbuşire şi la zdrobire. Sparta şi Atena s-au pus la dispoziţia pţrşilor, cum au flIcut-o şi Themistode şi Alcibia­ de30 ; ele au trădat ceea ce este grecesc, după ce au abando­ nat

cel

mai

nobil

gând

fundamental

grec,

concurenţa :

şi

Alexandru, această copie şi abreviere grosolană a istoriei gre­ ceşti a născocit pe grecul întregii lumi şi aşa-numitul "ele­ nism" .

51

GÂNDURI ŞI SCHIrE PENTRU CONSIDERATIA INACTUALĂ "NOI, FILOLOGII" (Din postume-"!874/187.5)

1. PRIMELE GÂNDURI (ÎN TOAMNA LUI 1874) Scoica este pe diDluntru strimba, pe din8far� aspra : omului îi trezqte: interes abia atun· ci când se sufla În ea �i aceasta , începe si §uieIe. (Indiscbe Sprliche, Ed. BOhtlingk. 1. 355) ln aparenta UD. instrument de suflat urât, dar dadi sufllm in eL'

100. Nimic nu ne arată mai mult cât de putin! ratiune existl in oameni şi cât de mult domneşte intre ei intAmplarea decât disproporţia aproape legidl., ce se stabileşte intre aşa-numita profesie de viaţă şi lipsa vizibila. a oonştiinlei acestei profesii : cazurile fericite constituie o exceptie de la regulă, tot atât cât şi clI.sli.toriile reuşite şi nici acestora nu ratiunea este cea care le-a dat vială. Omul îşi alege profesia atunci când el încă nu este capabil

de alegere ; nu cunoaşte iocl diferitele meseril,

nu se cuno3§te nici pe sine ; apoi Îşi consumă anii cei mai activi in aceastA profesie, îşi îndreaptă întreaga gândire asupra aceste;ia, dobândeşte experien�A ; dar pe când să ajungA deja

la înAI�imea întelegerii este, de obicei, prea târziu pentru a se apuca de ceva nou, căci, aproape intotdeauna, ceea ce însote­ şte în1elepciunea pe acest pAmânt este o _epuizare finală şi muşchi flC§dl:iti. Sarcina este, de cele mai multe ori, sA imbunAtAtim, chiar sA indreptAm, ceea ce din capul locului a fost greşit ; multi vor descoperi apoi dl partea asemenea intentionalitate mară : a trăi este greu.

ce

care unneazA a vietii arată o

a provenit di,ntr-o- dizahnollÎe pri­

însă, la sfârşitul vietii suntem obiş53

nuiti - atunci deja putem - a �i în privinta vietii noastre, îi putem lăuda prostiile :

bene navigavi

naufragium led, de laudă la adresa

cwn

ba mai mult, putem chiar ,intona un imn providentei.

\01. Mă Întreb acum despre felul în care au apărut pe lume filologii §i afitm :

.

L omul tânli.r, de fapt, habar nu are cine sunt grecii şi

romanii ;

2. nu ştie dadl. este potrivit pentru studierea lor ; 3. şi în mod special nu, dacă CU această cuno8§tere "este apt de a fi profesor. Deci, ceea ce îl detenninli nu este înte­ legerea in sine şi nici ştiin:ta , sa, ci a, imitatie b. comoditate, lenevie, Întrucât continuă ceea

ce

a exersat

deja în şcoală c. tot mai - mult se lasă pnns de intentia de a·şi găsi o pâine. Eu cred că- dintr-o 100 de filologi,

99 nu ar trebui să fie

deloc.

102. Religiile ' mai riguroase pretind ca omul să-şi considere în­ treaga activitate numai

ca

un instrument al unui plan metafi­

zic : aşa, atunci, alegerea nereuşită a carierei se lasă socotită ca , un examen al individului. Religiile au în fala ochilor lor numai mântuirea individului : este toluna dacă respectivul e negustor sau savant, sclav sau om liber, dacă scopul s!lu de vial! nu rezidă în meseria sa ; pomind de aici o alegere rea nu cbnstituie o mare nenorocire. Aceasta, evident, oferă o consol:.ţre pentru filologi, dar adev!lratul filolog prevede

cu

uşurinţă in ce se poate transforma acea ştiinţă pe care o cul­ tivA

99 de asemenea savanti. De. fapt, aceastA majoritate ne­

co.nvenabilă

creează

pretentii pentru sine,

54

imaginea

despre

ştiinta

şi

îşi

croieşte

conform cu capacit!ltile şi inclinatiile

muIlimîi ; cu aceasta ei domină tiranic adevllrata capacitate, pe cel al o sutălea. DaCă direqionarea educatiei se află în mâna sa, atunci el educt1, conştient sau fără voia sa, după. propriul lui model : dar ce va rli:mâne atunci din clasicismul grecilor şi romanilor ? De demonstrat : a. dispropotţia dintre filologi şi cei vechi b. incapacitatea filologilor de a educa potrivit cu măsura antică c. falsificarea ştiinţei prin (incapacitatea) celor mul!� a preten[îilor false şi prin negarea sarcinii specifice a acestei ştiinte. 103.

Toate acestea se referă. la naşterea filologului din zilele noastre : o stare sceptic melancolică. Dar cum s-au nascut al� tlJ.datt1 filologii ? lmitarea antichitli.lii : oare nu constituie aceasta un princi­ piu definitiv respins ? Refugiul din fata realiti1[ii la antici : oare nu este faJsifi­ catli. cu aceasta concep!ia privind antichitatea ? 104. ' A mai rAmas în unnli. încă un mod de cercetare : a inte­ lege ce fundal groaznic §i râu au cele mai mari produse ale spiritului ; viziunea sceptic4 : drept cel mai frumos exemplu de viaţă sunt de cercetat grecii.

Cum omul se raporteazli. cu scepticism şi melancolie la profesia sa de viaţă, la fel trebuie sa privim cea mai înaltă profesie de viată a unui popor : pentru a În{eiege ce este via!a. 105.

Consolarea mea priveşte mai ales pe indivizii asuprit! în mod tiranic : aceştia pot să trateze, în mod simplu, marea mulţime ca muncitori ajutători şi pot să tragă folos şi din 55

prejudecata care se �spândeşte

inci in interesul invAlAmântu­ multi muncitori. însA trebuie necon­ slJ O1'unc4m o privire in scopurile lor.

lui clasic : este nevoie de diţionat

106. în mod natural, filologia ca ştiinlă a antichităţii nu poate

avea o viatA

etemA, materia _ sa este epuizabilă. Inepuizabilă

este, insA, acomodarea mereu reinnoitA prin care orice epocă

se mAsoarn �cu antichitatea. DacA filologului de a-şi înlelege mai bine

îi stabilim sarcina propria epocă cu ajutorul antichită·

tii, atunci aceastA sarcinA este eternă. Aceasta este contra'dic­

tia filologiei : în realitate, filologii interpretează antichitatea pornind întotdeauna numai din prezent - acum trebuie stl �n!eleagtl prezentul din amichitate '? Mai precis : antichitatea a fost explicatii. pe temeiul lucrurilor trli.ite şi aceste lucruri au fost

apreciate şi mAsumte În raport cu antichitatea astfel do­

bânditA. tn felul acesta, pentru filolog, îIl mod natural, trăirea este o condiţie indispensabilă - aceasta înseamnă :

sli fie mai

întâi om şi abia atunci va fi şi un filolog productiv. în con':

secin!ă, blirbatii mai in virstA sunt . cei mai _potriviţi pentru a

fi filologi, presupunind că în epoca cea mai bogată în impre­

sii a vietii lor ei

nu au fost filologi. La drept vorbind : numai cunoaşterea prezentului poate impuls pentru antichitatea clasicd. În lipsa acestei cu­ noaşteri de unde oare ar putea si apară impulsul ? Dacă ne oferi

uităm serios cât de puţini sunt filologii, în afară de aceia ca­ re trlli.e�

din aceasta, putem conchide ce anume este, în esen­ aproape ctl

lll., acest impuls pentru antichitate ; şi că acesta

nu existd, căci filologi dezinteresap nu gll..sim.

tn felul acesta, sarcina este 1lJlIllltoarea : trebuie cucerită

puterea în general educativă a filologiei ! Mijlocul : limitările

ordinului filologilor ; este îndoielnic dacă trebuie, de fel, sll. facem aceasta cunoscuti tineretului. Critica filologilor. Demni­

tatea antichităţii : ea se scufundl cu voi : cât de adânc a tre­

buit sll. vă scufundaţi ca ea să aibă atât de putină parte din aceastA demnitate.

56

107. Pentru filolog, dacă este capabil, sA. evalueze întreg modul de gândire elen, constituie un mare avantaj că ştiinţa sa a fă· cut deja -atitea lucrări pregAtitoare încât sa. poată lua în stăpâ­ nire antichitatea. Până. când s-a lucrat împrejurul partilor, grecii au fost înţele§i greşit : treptele acestei cunoaşteri greşi­ te pot fi indicate : sofiştii secolului al doilea,3 poeţii filologi ai Renaşterii, fUologul ca învăptorul unor ordine mai elevate (Goethe - Schiller). Cel mai greu lucru este a pronunla judeclli. Cum este omul cel mai potrivit pentru aceste judecăţi ? în orice caz, nu . atunci când este pregătit, ca şi acum pentru fi­ lologi.e. Trebuie spus aici, in ce măşurâ mijloacele fac cu ne­ putinţă telul ultim. - Deci, filologul însuşi nu constituie scopul ftlologiei.

108. Evident, cei mai mulli oameni nu se considerli. pe sine deloc drept indivizi ; viata lor ne arată aceasta. Doctrina . cr�­ tim, că fiecare trebuie si aibă în faţa ochilor mântuirea pro­ prie şi numai aceasta, în general, are ca şi contrariu al ei viata omenească, in care oricine trăieşte numai ca un punct intre puncte, nu numai ca rezultat în întregime şi exclusiv al generatiilor anterioare ci şi ca unul care tmie§te in vederea celor care vor veni. Numai În trei fonne de existentă omul rămâne individ : ca filosof, ca sfânt şi ca artist. S! vedem cu ce i§i omoara viaţa sa un savant : ce leg!turi are doctrina greacă despre particule cu sensul vietii ? Aşa şi aici : vedem de fapt câp anume trăiesc ca şi cum ar fi doar pregAtirea unui om adevărat : de exemplu, filologii sunt pregătirea filo­ sofului, care intelege sA. se folosească de munca lor de furni­ că pentru a face o declaratie cu privire la valoarea vierii. Desigur, dacă ea nu este lndrumatd, cea mai mare parte ră­ mâne, pur şi simplu, !lIrli sens, inutilă.

57

109. în afara marelui număr de filologi incapabili, mai există, în schimb, un număr de filologi innăsculi, care sunt impiedi­ cati de diferite împrejurări să devină

filologi. Desigur, cel

mai mare obstacol, care îi retine pe aceşti filologi înnăscuti, este proasta reprezentare a

filologiei de

cAtre filologii Câră

chemare.

Leopardî4 constituie idealul modem al unui filolog ; filolo­

gii ' gennani,

însă, nu sunt În stare de nimic. (Pentru aceasta

este de studiat Vossl

110. Să ne gândim wunai, compamtiv cu o inzestrare specială, cât de diferit se moşteneşte .ştiinta in cadrul unei familii. O transmitere prin sânge a unor ştiinţe individuale constituie un lucru

cu

filologi ?

totul rar. Oare copiii de filologi devin cu uşurinlă

Dubito.6 Capacitătile filologJce nu se acumulează aşa în familia lui Beethoven.

ca, de exemplu, inzestrarea muzicală

Cei mai multi o pornesc de la început : într-adevăr prin mij­ locirea

ctlrţilor

şi nu prin cli.Iătorii ş.c.l. însA, bună educaJie !

111. în mod evident, cei mai multi oameni existA doar întâm­ plător p6 această lume : prin ei nu se arată nici un fel de necesitate de un ordin mai înalt. Se ocupă de una-alta, sunt de o capacitate medie. Cât de deosebit ! Prin felul cum tră­ iesc

se

consideră pe ei inşişi drept un nimic, se abandonează

întrucât se aroncli. în lumpenArii (fie acestea şi mici pasiuni sau

mici nimicuri

care le însoţesc cariera).

"profesie de viată", pe

care

fiecare trebuie

8-0

în aşa-numita

aleagll, se ascun­

de o mişcătoare modestie a onru1ui ; se spune prin aceasta : suntern_ chemaţi să folosim semenilor noştri şi să-i servim ; vecÎnul nostru face la fel, vecinul său intocmai ; astfel fiecare ii serveşte celuilalt, nici unul n

58

�

este chemat să existe pentru

el însU§i ci pennanent pentru alţii ; avem, astfel, o broască ţestoasă care se odihneşte pe alta, ace_asta iarăşi pe alta, §i aşa mai departe. Dacă fi�care în felul acesta

îşi gltse§te sensul într-un altul, nici unul nu !şi are tn sine scopul existentei unul. pentru celălalt", este cea mai co­

şi aceasta, " existellfa

miel!.

dintre comedii.

112.

Vanitatea

este acea inclinatie spontană prin care ne consi­

derăm pe noi ÎII§ine drept individualitate, pe când nu suntem

defel aşa ceva ; aceasta înseamnă a fi independenţi când, de fapt,

suntem chiar' prea dependenti. înţelepciunea este exact

inversul : aceasta se preface că este dependentă in timp ce este independentă.

1 13.

Umbrele din Hades

ale lui Homer7 - oare după ce fel de

e-?dste:nte au fost copjate ? scrierea

filologilor ,.

Eu

cred

c.lI: _ aceasta

reprezintă de­

este preferabilă munca de zilier, decât o

amintire lipsită de sânge a unor lucruri de mult trecute.

1 14.

în

privinta antichităţii, filologul fie

că. se scuza.

fie că se

lasă condus de intenţia de a pune pe seama antichităţii ceea

ce epoca noastră apreciază ca fiind elevat. Punctul corect de plecare este cel opus : adidl trebuie pomit de la recunoaşterea absurdit!lii moderne şi privit înapoi - în felul acesta multe

lucruri din antichitate care deranjează apar ca fiind necesitl:i.ti

de un înţeles mai profund.

Trebuie sA. facem clar faptul că' ne prezentăm Într-un mod cu totul

absurd

atunci când apărAm şi infrumuseţăm antichita­

tea : iată, cum suntem !

1 15. Este o falsa părere aceea care spune că a existat Întotdea­ una o castă care a indrumat cultura unui popor ; deci că ar

59

fi nevoie

de savanti.

Căci savantii au numai o idee despre

culum. (aceasta in cel mai bun caz). Desigur, chiar şi Între noi există şi oameni mai cultivati, dar aCe§tia nu pot fi decât

cu

greu o castA ; însă

foarte putini. 116.

scrierile -lucru pe care omul modem il poate mod exact. Suprasolicitarea capacit/l{ii de amintire - prea o

mare valoare a antichitll.tii este el!.

tuie singurul

sale consti­ inel!.

citi În

frecvent! la

filologi, o mai putinA dezvoltare a judecli.tii.

117. Oare este o manifestare a recunoştintei În faptul el!. ne ocup!m de epocile trecute ale culturii ? Trebuie s! arundim o privire inapoi ca sA putem explica starea actuală a culturii : desigur, nu vom fi prea panegirici în legătur! cu situatia ac­ tuală, deşi poate ar trebui s-o facem, ca si nu fim prea

veri

se­

in raport cu noi îll§ine.

118. Cine nu are simt pentru

simbolic

acela nu are nici pentru

antichitate : aceastll. propozitie se aplică filologilor rezonabili.

119. Scopul meu este de a crea o opozitie de neimpâcat intre " noas� de acum şi antichitate. Cel care vrea s� "cultura serveasca. pe cea dintâi, trebuie s-o urasc/l pe cea din uno!.

120. o

privire a noastră cu totul precisA, aruncatâ inapoi, con­

duce la recunoa§1:ereâ faptului că

suntem o

multiplicare a

multor lucruri trecute : cum am putea fi atunci nişte scopuri ultime ? De ce nu ? înSă, de cele mai multe ori nici nu do­ rim sâ

60

fim

aceasta, intrăm iarăŞi, imediat, in rând, lucrăm pe

un amAnunt şi tm.gem nădejdea d[ toate acestea nu vor fi corn· plet inutile pentru. cei care vin dupa: noi. Dar, aceasta este o adevărată soartă de Danaide,8 căci nu există nici un ajutor, tre· buie să facem totul de la inceput, pentru noi şi numai no� de pildă să măsurim ştiinţa în raport cu noi prin întrebarea ce in·

seamnă pentru noi ştiinta ? Iar nu : ce inselllDAm noi pentru ştiin1ă ? Ne facem intr·adevăr viata mai uşoarn daca. ne compor­ tăm simplu istoric şi intrăm În slujbă. ,,Mântuirea ta proprie este mai importantă decât orice" - aceasta trebuie s--o tot spu­ nem ; şi nu există nimic care merită mai multă apreciere decât propriul tău suflet APoi, omul invată să se cunoască pe sine : se consideri de plâns, se dispretuie§te şi se bucură că În afara fIinţei sale găseşte ceva demn de· a fi pretuit. Se umileşte pe sine atunci când intră în rând; tn1iC§1:e riguros in vederea obliga­ tiei sale şi îşi împlineşte osânda propriei existente. Ştie că nu lucrează pentru sine : vrea să-i ajute pe aceia care au îndrăznea­ la să--şi trăiască propria lor viaţă, precum Socrate. Cei mai m1llţi oameni plutesc în aer ca un balon de săpun, orice suflare de vânt îi mişcâ încoace şi încolo. În consednţd,. , omul trebuie s4

devinil savant, adica, prin cunoaşterea de sine ; deci. cu preţul desconsiderarii proprii, ceea ce inseamnil cit trebuie si! se cu­ noasci! drept servitor a ceva mai înalt care, apoi. o stl-i urme­ ze. Altfe� este prost ca o oaie. 121. Este treaba bilrbatului liber să tdliască pentru sine şi nu pentru al1ii. De aceea, grecii au considerat muncile manuale drept ceva ce nu se cuvine. Antichitatea greacă nu a fost încă taxată în totalitatea sa ; sunt convins de faptul că, dacă nu ar fi această tradilională aureolă, oamenii de azi ar res{'inge-o cu dezgust ; aureola nu este, deci, autenticl ci din hârtIe auritl.

In. Entuziasmul pentru antichitate este fals, mul1i filologi tri­ iese în aceasta. De fapt, antichitatea ne copleşeşte cu o masă de/ banaliUiţi atunci când suntem incă tineri şi credem că am 61

depă.şit deja, in special, domeniul eticii. Şi Homer şi Walter

Scott - cine . va câştiga premiul? Dacă suntem sinceri ! Dacă entuziasmul ar fi mare, ar fi greu ca omul să-şi caute in aceasta profesia sa de viaţă.

Cred cA mai tiirziu doar, dacă mai intâi am .t�it mube şi am gândit multe până

la capăt, incepe să ni se clarifice ce

anume putem dobândi din partea elenităţii.

123. în general, se crede că s-a sfârşit

cu

filologia - eu insă

gândesc că ea Încă nici nu a inceput. Cele mai mari evenimente care privesc filologia, aparitia lui

Goethe, Schopenhauer şi Wagner .. aşa, deja, putem privi

mai departe. Acum, trebuie să descoperim secolele al cincilea şi al şaselea.

124. Prin ce se arată influenţa antichităţii? Nici chiar în limbă, nici în imitarea a ceva oarecare, nici măcar în acea ciudăţe­ nie pe care o vedem la francezi. Muzeele noastre se umplu ; ori de câte ori văd figuri goale, în sti] pur grecesc, mA apu· cA greata de acest filistinism lipsit de gândire, care vrea să infulece totul.

62

Il. PlAN ŞI

GÂNDURI CU PRIVIRE lA CARTE (1875) 1 . PLAN

125. Capitolul 1

Filologia, cea mai favorizată dintre toate ştiin1ele de până acum ; promovată cel mai frecvent, timp de secole, la toate popoa�le, paza tineretului mai nobil şi, cu aceasta, cel mai frumos prilej să se transplanteze şi să trezească respect faţă de sine. Cum a ajuns ea să dobândească această putere ? lIl§iruirea diferitelor prejudecăli in favoarea sa. Ce ar fi daca am recunoaşte aceste prejudecăli ? Ar mai rămâne ceva din filologie, dacă am scoate din ea interesele unui ordin, să spunem, de a câştiga pâinea zilnică ? Dar am spune adevărul despre antichitate şi despre acea capacitate a sa de a educa pentru contemporaneitate ? Capitolul 2

Pentru a putea răspunde la întrebarea -de mai sus, să pri· vim educatia necesan1 pentru - a deveni filolog, geneza acesteia ; dacă acest interes nu mai există, atunci nu vor mai fi defel nici filologi. Capitolul 3

Dacă s-ar da publicitătii cât de inacruală este, de fapt, fi­ lologia, filologii nu ar mai fi consideraţi ('..a nişte educatori. Actiunea lor asupra nefilologilor este nuIA. Ce luptA s-ar mai da impotriva lor, dacă ar fi imperativi şi categoriei ! Însă ei Îşi apleacă capul. Capitolul 4

Acum filologiei îi dă putere numai faptul. că acei filologi vor sau nu sunt capabili de a intelege antichitatea

63

sunt asociati cu opinia comunA care, in privinta antichitAtii, se lasă condusA de prejudecli.ţi. Grecii în realitate şi felul in care ii diminuează filologii.

Capitolul _5 Filologul

viitorului

ca

sceptic

despre

ansamblul

culturii

noastre şi, cu aceasta, ca distrugator al ordinului filologilor,

2. PRIVILEGIEREA ANTICHITAPI 126. Oricine, ÎIltucât apro6[ cercetarea unor lucruri t{ecute, va considera ca îndreptătită ba chiar lăudabilă şi, înainte de toa­ te, ca pe deplin inteligibilă existenţa savantilor care se ocupă. exclusiv cu cercetarea antichitătii greco-romane ; dar nu este nici

pe departe atât de simplu de ÎIlteles cli. aceiaşi savanti

sunt, totodatli, şi educatorii tineretului mai nobil al păturilor mai

bogate ;

aici se

află

o problemli. De ce tocmai

Aceasta nu este atât de natural ca faptul

ei ?

ca. cel invlţit în

ştiiqta vindecarii vindecă şi este deci, totodată, şi medic. Da­ că ar fi aşa, atunci, preocuparea cu antichitatea greco-romană ar trebui

�11 fie identicA cu "ştiinţa educatiei", Pe scurt : rela­

tia dintre teorie şi practică, in cazul filologului, nu poate fi în�revAzută atât de repede. Cum ajunge el la pretentia de a fi profesor in intelesul superior al cuvântului şi de a-i educa nu numai pe oamenii ştiintei ci, în general, pe orice om cult ? deci, filologul ar trebui sA scoatA aceastA putere educativă din antichitate ; şi aici putem să.

ne

intrebAm cu mirare : cum am

ajuns să-i atribuim unui trecut îndepărtat o asemenea valoare, încât numai dacă ajungem s-o cunoaştem putem deveni culti ? De fapt, nu aşa punem întrebarea sau mai rar o punem aşa : filologia dispune de o putere aproape neindoielnică în proble­ mele educaţiei, şi antichitatea

are

această însemnătate. Prin

aceasta, filologul detine o pozitie mai favorabilA decât ' oricare

alt discipol al ştiinlei : cu toate dl dintre aceia care au nevo-

64

ie de ea, cei mai mulţi nu pot fi consideraţi

Îllcli

ai ei ; me­

dicul, de exemplu, are cu mult mai mulţi adepţi. Dar, dispu­ ne de oameni aleşi şi anume tineri aflati în acea vârstă a vieţii când

totul dă

mlădiţe ; dintre aceia care pot sacrifica

timp şi bani in vederea unei dezvoltări mai

înalte.

Pretutindeni,

până unde s-a întins acum educaţia europeană, gimnaziul pe ' ca primul şi cel mai im­

baze latino-greceşti a fost acceptat portant mijloc.

Cu

aceasta, filologia a găsit adevărata şi cea

mai bună ocazie. pentru a fi trn.nsplantată în continuare şi a trezi respect pentru sine ; în privinta aceasta, nici

Q

altă ştiin­

ţă nu se află într-o situaţie atât de favorabilli. Luaţi în ' an­ samblu, toţi aceia care au trecut prin aceste institutii stăruie în aceea că sunt excepţionali ; şi, fărlI. voia lor, conspiră în favoarea filologiei ; şi dacă, odată, cei care nu au străbătut acest drum, ar ridica glasul împotriva ei, ar unna o respinge­ re atât de unanimă şi de tlicută, de parcă cultura clasică ar fi un fel de vrajă îmbucurătoare şi, prin aceasta, influenţa sa s-ar dovedi reală pe seama fiecărui individ nu s-ar intra ; defel în polemică

cu

ea, căci

,,a

fost trăim".

Există mu1te lucruri cu care omul s-a obişnuit intr-atât în­ cât le considern drept oportune ; căci obişnuinta îndu1ceşte to­ tul

iar oamenii,

de

cele

mai

multe

ori,

măsoară adevărul

lucrurilor după plăcere. Plăcerea aflată in anticbitatea clasică, aşa cum este ea resimtită acum, trebuie odată. examinată şi analizată din punctul de vedere cât anume din ea constituie plăcerea obişnuintei şi cât anume plăcerea neobişnuintei : eu cred in acea plăcere Înterioarll activA, nouă şi tânli.ră, care zi de zi trezeşte o convingere rodnidl, în pllcerea ce' tinde către un scop mai înalt şi care vrea şi mijloacele pentru aceasta :

în timp ce, pas cu pas, ajungem mai departe, de la un neobiş­ nuit la alt neobişnuit : întocmai

un alpinist.

ca

Care este, în epoca noastră, antichitălii încât pe aceasta

fundamentul supra-aprecierii

se construieşte întreaga cultură

modernă ? Unde se afla originea acestei plăceri ? de ce acor­ dăm anticbitălii această preferinţă ? Cred cA in această cercetare mi-am dat seama că întreaga filologie, adică toată existenta §i puterea sa actualA, se situea-

65

ză pe aceeaşi :bază ca şi prestigiul anticbită.lii, acest important mijloc de educatie. Filologia (das Philologenthum), ca profe­ soralitate (das I..ehrerthum), eXj?rirnă precis un punct de vede­ re dominant, asupra valorii antichităţii şi asupra celui mai bun mijloc de educatie. Acest gând contine În sine două pro­

pozitii ; în primul rând : orice educaţie mai înaltd trebuie sd fie educatie istoricd, în al doilea rând : situaţia istoriei greceşti şi romane este alta decât a celorlalte întrucât ea e clasici!. Astfel, cel care cllOOaşte această istorie devine înv.!itător. Nu I

examinăm aici prima propozitie, dad educatia mai ina1tă trebuie

clasica

să fie istorică, ci numai pe a doua : Înt1Uc(Jt este ea '! In legătură cu aceasta există câteva prejudediti foarte răs­ pândite.

În primul rând, aceea

care

se află in conceptul sinonim

de ,,studii umaniste" : antichitatea este clasidi. intrucât consti­ tuie şcoala umanului.

In al doilea rlind : antichitatea este clasica întrucât este luminattJ. 127. Sarcina oricărei educatii este aceea de a transfonna o

actiune conştientă într-urui. mai mult sau mai pup.n inconştien­

ta: : într-un asemenea inţeles istoria omenirii constituie educa­ lîa sa.

Dar,

în felul acesta, În mod inconştient, filologut

practică o multime de activitAti : odată aş vrea să cercetez în ce măsUr.l puterea sa, adică actiunea sa instructivă, este re­ zultatul actiunii cândva coIl§tiente dar pe care, tot mai mult, abia dadl. o resimte ca atare ; dar acest caracter conştient s-a datorat unor prejudecllti. Puterea sa de acum se sprijină pe aceste prejudeclIti .. de exemplu : supra-aprecierea dati!. lui ra­ tia de Bentley9, HermannlO• Prejudecălile reprezinti!. cum spu­ ne Lichtenbergll, instillctele artistice ale omului.

128.

lucru dificil de justificat această situatie privilegiatii. de care se bucura: antichitatea : .dici ea s-a născut din prejudediti, Este

66

un

1. Necunoaşterea celorlalte antichitlţi. 2. Din falsa idealizare el ea constituie umanitatea illSă§i, pe când, desigur, inzii şi chinezii au fost mai umani.

3. Din obscuritatea de maestru de şcoală. odmllape tmd;ponală oue _te