Nada Florilor Scan PDF [PDF]

Zitiervorschau

NADA F L O R IL O R OTlihail

Sad

Aminiirile unui pescar cu undi|a EcJiJia a Il-a

EDITURA !ON CREANGA - BUCURE$T1 1988

CUPRINS

C uvint tnainte Ma cheam a in tre c u t am in tirile . Capitolul I U nche?ul H aralam bie coboara din m un^i ?i Capitolul II din cintece batrine?ti . Capitolul III B unicul m eu, ro ta ru l . . Cum am scapat de la m oarte pe C oltun . Capitolul IV Povestea lui Mo? Pricop Litavoi . . . Capitolul V R aiul de la N ada Florilor . . . . . Capitolul VI Capitolul VII Lelea Ileana isi aduce am inte de tre c u t . Capitolul VIII N acazurile b r e s l e i ......................................... > In care am insem nat ?i povestea lui D um iCapitolul IX trach e H au . . . . . . . . . Evenim ente n easteptate si ap a ritia lui Capitolul X Alecut, tinichigiul de la Pascani . Cum am trim es rava? unchesului H aralam bie Capitolul XI Capitolul XII T ulburari, am araciuni si prim ejdii . Capitolul XIII Eu dau o teza faimoasci la aritm etica, ia r Culai devine cam pion in lu p ta libera . Capitolul XIV Dom nu inginer descopere pe vinovat . Capitolul XV Ve?ti de la r a i .................................................... Capitolul XVI In care create adm iratia me a1p e n tru unchesul H aralam bie §i p e n tru p rie tin u l A lecut . Capitolul XVII O data cu aceste „ A m intiri“, intre hirtiile ramase de la vechiul tovards luptator, ingi~ nerul Hie D um itras, an jo st gasite urm dtoarele trei docum ents : poezia lui Solom on Cornea, o scrisoare de dem ult de la tatal sau §i celebra teza . < * < • . « • «

5 9 13 21

27 34 40 50 58 65 75 SB 96 105 112 120

124

139

CUVINT XNAINTE

E xcursia e fa ra indoiala, u n a din m arile bucurii ale noastre, la toate virstele. U nii se indreapta, m ai cu sam a spre ^arm ul M arii, a tr a p de schim batOarele tala zu ri ale apei, sclipirea nisipurilor de a u r p stra lu c ire a de-o p u rita te prim ordiala a soarelui. A ltii o iau pe d ru m u ri de m unte, unde ta in a n e sfirp te lo r p ad u ri p in alp m ea piscurilor ce ating cerul ofera privelisti de n eu itat la fiecare pas. D upa cum sint si oam eni care p refe ra regiunea colinelor dulci, acoperite de livezi p covorase de lanuri, ori chiar intin su l §esurilor afundindu-se in picla viorie a departarilor, am indoua odihnito are p reco n fo rtan te p e n tru suflet. Dar, in afa ra de aceste excursii p e n tru care treb u ie sa te deplasezi si sa depui un efort fizic, m ai sint p cele in care prinzi sa colinzi filele unei c arp , colindare c e -p scoate in ain te peisagii, oam eni p in tim p lari inedite, ori altele in care o pornesti pe firu l tainic al am intirilor, dezgropind ca un arheolog prepoase relieve ale unor lum i cufundate in adincurile noastre. De to ate aceste soiuri de excursii a avut nevoie M ihail Sadoveanu p e n tru a scrie Nada Florilor. M ai intii, inca de la tre isp re zece ani, in d ata ce-a venit de la Pa$cani ca sa urm eze la gim naziul „N icu G an e“ din Folticeni, im boldit de p atim a pescuitului cu undi+a, m ostenita de la bunicul lui, ro ta ru l din V erseni, a po rn it im preuna cu Culai in acea v e stita expedipe spre stu fu rile Soldan e p ilo r, descoperind m in u n ata n ad a a florilor, tainic tarim in care unii sarm ani ca M o$-Hau ori M o§-Spinu dom neau aidom a ca Im paratu -V erd e ori Im paratu-R os din ind ep artatele im p a rap i ale basm elor. E x p ed ip a nu cerea p re a m are p reg atire : doar o v a rg u ta de alun, un ghem u^or de a |a de in §i citeva cirlige noi. Cit despre calea de parcurs, nici ea nu era de fapt p rea lunga : ieseai din tirg u l Folticenilor p -o porneai spre B alta S oldanepilor, ocolind m oara din T arna-M are, m ergind pe-o cararu?a, pe linga stuh, pina in tr-u n loc ; din acel loc treceai p rin apa p suiai pe-o plavie. A tita doar ca tre b u ia sa te scoli cu noaptea-n cap p sa m ergi orbacaind pe intuneric, ca sa ajungi in ain te de ivirea zorilor„ 5

Dar, in a fa ra de aceasta e x p e d ite re p e ta ta care a avut loc p rin an u l 1893, M ihail Sadoveanu a avut nevoie, ca sa scric Nada Florilor, si de-o excursie in paginile cartii lui, lm paru\ia apclor, apar u ta in 1929 la C artea Rom ancasca. A sta s-a in tim plat prin 1951 abia, adica cincizeci §i opt de ani dupa expedi^ia sus-am intita. Slujin d u -se de acest m aterial agonisit din cartea-i veche, scriitorul se p reg taeste sa plasm uiasca o carte noua, pe care o visa de ani de zile in noptile-i de insom nie, ori stincl pe m alul unei ape, cu und ifa in m ina. $ i aici a avut nevoie pescarul nostru de cel de-al treilea fcl de excursie : a pernit. sa-§i exploreze adincurilc, scofind la suprai'ata a m in tiri in leg atu ra cu badita-V asile, fratele m am ii sale, care avea sa se num easca in viitoarea carte m o^-H aralam bie ; apoi obiceiuri, vorbe .si idei ale tata lu i sau, cuconu-Alecu, devenit in N ada Florilor inginerui Manole D um itra? — c a rtu ra r lum inat §i convins socia­ list al acelor vrem uri de restri$te ; de asem eni, pescuie^te din trec u t num&le §i caracterul cucoanei-Leona, cea dintai sotie a lui cuconu Alecu, precum §i m ofturi §i fum u ri ale unor surori ale ta ­ ta lu i sau in trezarite o clipa in copilarie, ca sa faureasca din ele pe acel faim os si unic „zg rip to r“ din rom anul de care vorbim ; $i sa nu uitam nici pe apriga si inim oasa bunicufa de la Ver$eni, in p rea jm a careia se sim tea a tit de bine in estivalele-i p etreceri pe m alul Moldovei, pe cind era de-o §chioapa si care, dupa ce im prum utase din firea ei, rind pe rind, Dadacei, din Zodia Cancerului, Ju p an esei-Ilisafta din Fratii Jderi si m ultor altor lelite, matui-ji $i nane din felurite povestiri $i rom ane, urraa acum sa ap a ra in tre g ita , in noua opera, sub num ele de m am a-A nghelina. In afara de aceste figuri facind oarecum p arte in te g ra n ts din fiin^a lui, scriitorul se slujeste $i de-o serie de imag'ini infap?ind Folticeniul $i im prejurim ile lui, precum §i unele fap te $i am am m te autentice ce dorm eau in adincu-i $i care aveau sa-i slujeasca p e n tru a da fila istoriei p rin 1907, anul acelei crincene rascoale tarane§ti, in viitoarea careia avea sa se prapadeasca in chip tra ­ gic mo§-Spinu. A ltfel, dupa toate aceste tre i m ari $i anevoioase excursii, M ihail Sadoveanu a izbutit sa faureasca Nada Florilor, uim itoarea si pal6

p ita n ta poveste p etrecu ta doar la aoi pa$i de tirg u l Folticenilor. P o v rste pe care va sfatuim , iubifi lectori, s-o p arcurgefi cu ochii, caci cealalta excursie in raiu l de pe plavia de la Soldane?ti, e cu totul im probabil s-o m ai pu teti face vreodata, deoarece N ada Flo­ rilor a d isp aru t desigur dem ult de pe h a rta lurnii, ram inind insa in treag a ?i vie in paginilc car^ii lui Sadoveanu. PROFIRA SADOVEANU 7 noiem brie 1972, B ucurefti,

CAPITQLUL I Ma clieama in trecut amintirile

IN TR -U N RlND , aducindu-m i nu stiu din ce pricina am inte de petrecerile m ele la bunicul de la P astraveni, am ro stit o vorba care im i placea §i pe care o in tre b u in tam f a |a de rubedeniile de la $ara. Am pom enit ceva despre ,,leli^a“ Anica. T ata m a asculta d istra t §i obosit ; abia se intorsese de la tre b u rile lui inginere$ti. Sta cu cotul sp rijin it pe bra|:ul jiltului, cu tim p la in palm a. F ru n zarise o gazeta §i o aruncase. A stepta cina. „Tit;aca!: Leona, sora dum nisale m ai m are, care era stapina ohavnica 1 a gospodariei, se mi§ca incolo §i incoace p rin cam era, dereticind §i asezind. D eretica sm ucind §i a§eza trin tin d . A ?tepta de la ta ta un cuvint, fie despre opera^iile ei agresive, fie despre in tirzierea m esei — ca sa izbucneasca. T itaca noastra Leona avea nevoie sa se m inie, sa tu n e §i sa detu n e in fiecare zi. D upa ce adaogea racn etelo r lacrim i si suspinuri, se dom olea si m ai avea nadejde sa aju n g a p in a a doua-zi in aceasta lum e pe care n-o p u tea suferi. Probabil ca vorba m ea „ le lita “ nu era stirn ita num ai de am intire a petrecerilor m ele de la apa Moldovei, ci era §i un atac incon§tient fa ta de m atu?a m ea de la tirg. „T itaca“ e dim inutiv, adica a lin ta re a vorbei fata. Eticheta, ca si fiin^a pe care se a^eza, era a d u h u lu i m eu de groaza. Leiitele m ele de la P astraveni, balai $i cu ochii ca cicoarea, sam anau m am ei, al carei zim bet blind im i m ai ram asese in inim a. M aica-m ea m urise de tin ara, pe cind eu eram num ai de-o schioapa. C iteodata m i-o pom enea m am a A nghelina, dadaca cea b a trin a care m a crescuse. l$i deschidea clontul de bufnifa la u rechea m ea §i-mi spunea unele lu cru ri de dem ult... „pe cind e ra m ai u?or de tra it pe pam in t ; iar de cind rnam uca ta s-a dus ca o gizulice pe o raza de soare, patim im in osinda, care n u se m ai afla pe lum ea asta asem enea osinda“. T itaca Leona, duhul de groaza, se infap'^a m are $i ciolanoasa, c-uri pu f fu m u riu sub nasul lung, c-o g u ra pungita din care nu lipsea inca nici o m asea. U nchesul H aralam bie, fra tele m ai m are al m am ei, care venea la tirg din cind in cind, ca sa m a cerceteze cum i§i cerceta barb acu tii de la tu rm a lui de oi, im i spusese : „D uduca Leuna a re din^i de cri^a 12 nu de ciolan, ca ceilal^i oam eni11. 1 O havnica — pe viafa. (N.R.) 2 C rifa — otel. (N.R.)

9

G eaba xncerca tata. citeodata, s-o im buneze. D um nealui era p u tin te l gxngav : ,,T -taca in sus, ^-taca in jo s“, cu nim ica n-o putc a aderneni. M orm airile ei erau tunete, invectivele trasnete. Ne v e n e a uneori sa ne luam lum ea in cap. L-am auzit pe ta ta §optind cu am araciune §i privindu-m a cu m ila : „A$a a prigonit-o $i pe b ia ta m aic a-ta “. — M -am dus sa vad m oara p riponita la m alul M oldovei ; ?i eram cu lelita Anica. Tifaca Leona s-a holbat asupra m ca : — Ce-m i aud urechile ? Ce vorba-i asta — lelita ? — Lasa baietul, t~taca Leona, a inginat tata. — Cum sa-1 las, M anole ? Se poate u n a ca asta ? Sa auda u re­ c h ile mele, in casa m ea, taraniile pe care m usiu fiul tau le-a xnvafat la P astraveni ? D upa asem enea vorbe vin §i n arav u rile de acolo. Nu pot suferi lum ea necioplita. Imi sxnt uni,i m ojicii, m ai ales de cind au prins a se obraznici $i a pierde orice respect fapa d e persoane. In vrem ea ju n etii mele, tilranii nici nu cutezau sa-^i ridice ochii la stapini. — E cam m ult de-atunci, f-faca Leona. — De cind ? Vad, Manole, ca are cc invafa §i de la tin e fiu l tau, nepotul rotarului, a ro stit aprig duduca Leona, aratindu-$i coli,ii. Se strica lum ea, fra te M anole, se strica lumea, de aceea nu m ai am ce cauta eu in aceasta viata. Curxnd avefi sa m l plinge^i ; in van ave^i sa m a chem afi ; de unde m -oi duce nu rna m ai xntorc. — Din rai, txtaca Leona ? am xnclraznit eu cu ju m a ta te de glas. — Il auzi, M anole ? a am eninfat cu degetul duhul m eu de groaza. Ai sa regrefi am ar ca fiul tau ram ine cu educafia lui P intilie rotarul, bunicu-sau. Nu l-am cunoscut §i 11-am tin u t sa am •dc-a face cu el : d ar xl aud prin g u ra fiului tau, cind roste$te vorbe necuviincioase. M -am xnro$it §i am ridicat fruntea. Titxca Leona u ita p rea des ca im plinisem cincisprezece ani §i nu m ai eram „1;xncur‘ de altadata. — Txfaca Leona, am replicat eu, vorba „leli+:a“ e cuviincioasa la xioi la Pastraveni. — Nu cuteza sa m a in frunfi ! s-a holbat la m ine fxtaea Leona cu ochii ei de capra, cu cercurele de aur. $i tu, §i ta tu -ta u xmi datox’aj;i respect ?i recuno$tinta ; ori de cite ori m a jig n iti in acest ■chip, m i se im putineaza noua zile din viata. A§a xmi ara ta semn $i cartile ; le xntind citeodata, cind gasesc §i eu un ceas de ragaz. R iga de vei'de si valetul de vex’de m a prigoxiesc si alaturea, noua de trefla. N u-m i raspunde nimica, M anole ; nu m a priv i cu viclenie, nu m a im punge cu vorbe blajine. Taci si asculta, $i tin e m in te ce-$i spune Leona, sora dum nitale m ai m are. De treizeci §i tre i de ani sxnt vaduva ; sotul m eu m i-a cheltuit zestrea §i pe urm a s -a dus in lume. Am auzit ca ar fi poposit tocm ai la A rgentina. 10

A re sa-i plateasca Dum nezeu dupa fapta. N -ai sa insinuiezi, cum ai incercat clndva, ca escrocul acela de Jo rj R obcea ar fi fu g it tocm ai in A m erica p e n tru ca sa scape de m ine. N u te u ita ca un m otan blind, ca te cunosc eu cite parale faci. A§a ca m ai bine r a m ineam la m anastire decit sa m a induplec a ven i aici ca sa iau frinele gospodariei tale. F a ra m ine ar fi fost greu de voi, M anole ; ce se pricepea biata cum nata Polixenia ? — Lasa asta, t-faca Leona, a incercat tata, m oale, ca s-o dom oleasca. Mi se pare ca te-ai a b a tu t de la subiect. — Spun adevarul pe care-1 cuno$ti, M anole. Uj>i nu m -am aba­ tu t de la nici u n subiect. Am spus ca nu-m i plac tara n iile §i |a ran ii ; asta e deosebirea d in tre noi. $i afirm ca e ra m ai bine a lta d a ta cind ii stringeau boierii in chingi pe m ojici §i-i b ateau la scara p e n tru p rete n tiile $i obrazniciile lor. — fj>i-i puneau, t-ta c a Leona, cu m iinile §i picioarele in b u tuc, ori le v ira u capetele p rin g ard u ri de nuiele, ori ii puneau la. v rem ea g eru rilo r Bobotezei sa stea desculti in scocul m orii. Boierii cei batrini, bunicii noijtri, 1,-taca Leona, erau de a ltfe l m ilostivi, a u rm a t sarcastic tata, §i n u -i lasau pe acei „mi§ei“, cum se spunea atunci, sa le inghe^e m aduva in oase ; ci-i v irau apoi in bordeie $i. porunceau sa li se deie fum de ardei, ca sa tu^easca pina ce §i-or v arsa ma^ele. li scoteau §i de-acolo in tr-u n tirziu si le scriau la te r fe lo g u l1 logofefiei atitea c a ra tu ri de la padure, a tite a zile de claca, a tite a mier^e 12 de papusoi, incit d rep t m ul^am ire p e n tru m ilosirdia b atrin ilo r no$tri, acei m isei se p u stiau in codri, ori peste gramma la alte neam uri. — Vai, cum vorbesti tu, M anole, de acele tim p u ri, s-a tin g u it cu jale lita c a Leona. O rice ai spune tu, draga fra te , pedepsele de care vorbesti nu se dadeau decit pe dreptate. C e a lt leac putea fi p e n tru lene §i obraznicie ? — Da, f-faca Leona, p e n tru lene $i obraznicie neneaca m atale im pungea roabele cu acul cind se scula bosum flata din a$ternut se lasa p iep ta n ata si im bracata. — Nu infeleg, M anole, cum poti fi atit de d e n a tu ra t in sen tim entele dum nitale de p ieta te fa ta de persoanele nobile care yi-au a a t fiin^a. P rim a datorie pe care am invatat-o e u a fost sa respect pe babaca $i p e neneaca. Vai, M anole, scum pul m eu, a u rm a t ea cu o tra v ita m ihnire, s-a r p u tea oare sa fie a d e v a ra ta povestea de la noi de la C iurlani, unde robii de zestre a i neneacai voiau sa acrediteze o legenda necuviincioasa, cum ca rasb u n ic a noastra Izabela Borco?, sotia logofatului Tom a D um itras, a r fi p acatu it c-un tigan de laie, la u ta r vestit, $i a r fi dat dum neaei semin^iei boiere$ti u n b a ia t sm ead §i cu ochii intunecosi ? 1 T erfelog — ca ta stif vechi. (N.R.) 2 M ierta — veche m asu ra de capacitate. (N.E.)

11

; — In tr-ad ev ar, {-taca Leona, a ris fa ra su p arare ta ta ; §i eu pint d in tre cei cu ochii intuneco$i §i fa ta smeada. — Vai §i ia r vai, M anole. Cum po^i vorbi in acest chip despre stram oa§a noastra ? — Vorbesc, \-\aca Leona, ca despre o av en tu ra ce a p u tu t-o face fericita. T itaca Leona a p rin s a plinge. A plins $i $i-a §ters indesat lacrim ile c-o b atista parfum ata, pina ce i s-a facut nasul vi^iniu. — Sa-fi fie ru§ine, Manole, a rostit ea cu dem nitate. — N u m i-i ru?ine, m i-i foame, t>t-aca Leona, a raspuns ta ta blind, zim bindu-m i m ie pe furi$. — Ba m ie nu m i-i foam e, a h o tarit cu in d irjire 'li^aca Leona, ca ?i cum foam ea a r fi fost una d intre cele m ai ru^inoase insu§iri ale pam intenilor. T ata a tacut, incre£indu-$i fruntea. In asem enea clipe, cind i§i increfea fru n te a ca de-o m irare $i apoi in d ata i$i in cru n ta sprincenele, se aduna in el m inia. La ce se p reg atea in la u n tru l sau, a rasp u n s de afara au stru l de prim avara, cu m odulatii in alte ; au su n at cercevelele ferestrelo r ca zguduite de o m ina nevazuta. A u rm a t o tacere, dupa ce a in tra t m am a A nghelina, dadaca m ea. Ochii rotunzi, pe obrazul p alit de v in t si scare, au facu t oarecum ocolul cam erei ; sub nasul coroiat i s-a mi§cat clon|;ul gurii. — D a’ dom nu inginer a nostru nu pofte^te la m asa ? s-a m irat ea cu glas subfirel. De cind im i fusese m aica, ani $i ani, ii ram asese as a tim b ru l vocii, ca p e n tru un copil. T ata §i-a v en it in d ata in fire : — Ba da, m atu§a A nghelina. — $ tiu ca u nii n u m ininca, a u rm a t ea cu u n zim bet sub^ire, d a r al1fii au nevoie, nefiind de m eseria lor cuvio§i schivnici. Pe linga a sta va instiintez, dom nu inginer a nostru, ca chiar acu, la inserat, a picat oaspete cuscru H aralam bie de la P astraveni. — C hiar acum a, fra te draga ? a strig at jalnic titac a Leona, pocnindu-?i palm ele uscate. — C hiar acum a, duducu^a, nu-fi fie m atale cu suparare. $i fi-a adus m atale un b urduf de brinza p rim a intai, care nu se m ai afla pe lum e asem enea brinza cum o face cuscrul H aralam bie ; $i-un m iel. I a r lu i dom nu inginer a nostru o plosca cu rachiu de afine. Cunoa^te dom nu inginer a nostru asem enea bunatate. — A tuncea sa trecem num aidecit in sufragerie... s-a b u cu rat tata. A i pus §i p e n tru cum natu-m eu H aralam bie tacim , m atu§a A nghelina ? — D -apoi nu §tiu eu rinduiala, dom nu inginer a nostru ? Se p u tea sa n u pun ? Eu m -am repezit catra u?a : 12

— M ie nu m i-a adus nim ic ? — Ba n u te tem e, ca unche§ul nu~$i u ita nepotul. I$i spune el singur, a ris dadaca in u rm a m ea. CAPITOLUL II Unchefjul Haralambie coboara din munji §i din cintece batrine^ti FRATELE M AMEI e ra u n b a rb a t m are §i spatos, cu chim ir lat §i cu b u n d a 1. In chim ir se am estecau, pe linga baierile pungii, lan tu g u l briceagului cu stricnele 12, u n e a lta indispensabila ciobanilor, $i {.ar^amurile 3 scaparatorilor §i a be^icei cu tu tu n . Sariea, baltagul :§i gluga §i le lepadase in tr-u n colb aproape de soba. N e-a p riv it p e to |i drept, cu ochii lu i ageri stre$ini^i de sprincene castanii. Lum in a acelor ochi v erzi ca p iatra de chiclaz 4 p lu tea ca in tr-o picla ; pletele, unse cu u n t, incepeau a c a ru n ti la tim ple. — Chim ! a inceput el tu$ind u§or ; m a inchin cu sanatate, dud u c a Leund. T itaca Leona i-a raspuns inclinindu-^i fru n tea, v a d it emofionata. T a ta i-a strin s ciobanului m in a si 1-a b a tu t cu dragoste pe um ar. M -am apropiat ; unche§ul H aralam bie s-a plecat de sus §i m -a s a ru ta t pe fru n te. N e-am u ita t u n u l la altul, eu, ta ta si unche§ul ; ne-am sim tit bucuro§i ca ne aflam im p reu n a in acea sara de a p rilie, cind a u stru l ingina a fa ra u n cintec de prim avara. U nche$ul H aralam bie avea pe el straie albe ca helgea 5. A dia d e la el u n m iros u§or de u rd a ; d a r eu am sim tit in n a ri §i m ireasm a de busuioc, acea m ireasm a care im i placea s-o resp ir din p a ru l balai $i de la iia lelitei Anica, pe cind m a aflam in petrecere l a P astrav en i. — Unche§ule H aralam bie, am in tre b a t eu fa ra de nici u n gind .ascuns, spune-m i, ce m ai face lelila A nica ? El m -a ap ucat de ciuf §i m i-a ridicat spre el fru n tea, ca sa mS priveasca in ochi. — Face bine, m i-a rasp u n s el du p a ce a inteles ca in tre b are a m ea fusese nevinovata ; cu ale sale m ih n iri §i bucurii. T i-i dor de dinsa ? — Da, unche^ule. 1 B unda — b la n a m are, facu ta d in piei de oaie ; p iep tar. (N.R.) 2 S tricn ele — cu{ita$e folosite de ciobani sau v ac ari p e n tru lu a t sin,gele. (N.R.) 3 f a r ta m u r i — ciucuri. (N.R.) 4 Chiclaz — p ia tra verde, o trav ito are. (N.R.) B H elge — n ev a stu ica alba (N.R.)

13

— Poate ti-i draga, a ris el pe cind eu im i plecam rupnafc nasul. Sa $tii, cum nate, s-a intors el c a tra tata, ca acest feciora? ai dum nitale e cu adevarat nazdravan. Roste$te vorbe tainice va sa savir§easca unele fap te d e m irare. Til^aea Leona a adaos num aideclt cu oarecare d isp ret : — V a sa savirseasca toate blastam atiile cite sin t pe lumea, asta ! T ata a ris cu b u n a ta te : — Si m ata, t~taca Leona, prigone§ti baietul... T itaca Leona n-a catadixit sa-i raspunda : s-a intors catra, cioban : — Eu am sa-i mul^amesc lui cum natu H aralam bie, a zis ea cu alta intonare de glas, p e n tru mielul; si b u rd u fu l de brinza. D um neata, fra te draga, nu u ita sa faci acela§i lucru p e n tru rachiul deafine. — N-ave^i de ce-m i m ultam i, s-a a p arat unchesul m eu ; adu-- cem §i noi cu draga inim a din p u tin u l ce-avem . Afla, nepoate, ca; {i-am adus ?i tie u n dar care cred c-are sa~ti placa. 14

Eu am tre sa rit de bucu rie ; el m -a stapinit p u n in d u -m i m ina pe um ar. — T i-am adus, a u rm a t el, un catelandru, pe care 1-am ales d in tre puii de a s t-’toam na ai Vidrei, cateaua m ea de vin ato are care m ina la m istre^i. E sprincenat cu negru $i are laba dinainte, d in stinga, alba. De aceea 1-am poreclit Coltun. — M a due sa-1 vad ! am strig at eu. — Ai sa-1 vezi m ine ; acum a lasa-1 sa se hodineasca in cuhne 1 d e tru d a drum ului. L-am adus de d ep arte in tr-o desaga a tarn itei-; am calatorit cu el calare, §i to t scheuna din cind in cind scotind capul §i rugindu-m a cu ochii sa-1 ie rt de pedeapsa la care 1-am supus. — A tuncea sa ne a?ezam la m asa, a h o tarit tata. — Bucuros, cum nate, num aicit se cuvine sa se a^eze m ai in tai §i m ai intai cum nata Leuna. — Ma asez, a raspuns cu supunere ■fitaca Leona. Dadaca A nghelina a adus borsul de gaina. Toata vrem ea cit ne-am indeletnicit cu bucatele, eu am bagat de sama, cu uim ire, ca sora tatei, de$i nu p u tea suferi pe tarani, avea fata de unchesul o p u rta re d in tre cele m ai ciudate. A r fi dorit poate in sinea ei sa intepe cu vorbe, sa scoata cum va gheare, dar ochii ii erau blinzi si vo rb irea potolita. Acei ochi cu cercurele aurii n u paraseau o clipa pe cioban ; il observau cum m inca a te n t si cuviincios, servindu-se num ai de lingura, cu o indem inare pe care Si eu o adm iram . T itaca Leona sta a tirn a ta de fiin ta lui puternica, d e vorbele pu tin e pe care le rostea, de gesturile lu i potolite. Era ca o leoaica pe care o stapineste c-un gest, c-un cuvint, c-o priv ire im blinzitorul. In acelasi tim p suferea de p riv irea lui mos H aralam bie ca d e-u n venin care o paraliza. Plosca de lem n de tei e ra adusa pe m asa. U nchesul H aralam bie um pluse o cupa m ica de sticla albastra cu rachiul lui de afine Si poftise in tai pe titaca Leona sa cinsteasca cu el. Spre spaim a m ea se si ridicase in picioare in ain te de-a avea eu tim p sa-1 previn, se infatisase cu cupa albastra dinaintea titacai Leona si se inclinase in fa ta ei ca un cavaler din vechi tim puri. Ea intinsese m ina. El a sorbit o picatu ra dupa rin d u iala oam enilor de dem ult ai acestui pam int, adica „a lu at c re d in ta “, si a tre c u t apoi cu delicate ta cupa in tre degetele ei. Mi s-a p a ru t m ie poate, acele degete trem u rau . C oboritoarea nobililor ei stram osi a dat de du$ca licoarea de foe, s-a scu tu rat in in tre ag a -i fap tu ra de un cu trem u r si a inchis ochii ca si cum a r fi poftit sa m oara. — In tru pom enirea Polixeniei noastre preaiubite... a rostit cu g las de in trista re unchesul meu. 12 1 C uhne — b ucatarie. (N.R.) 2 T arn ifa — §a ta ra n ea sca de lem n. (N.R.'

Apoi s-a in te rs ca tra ta ta ; a tu rn a t d in plosca a tit cit treb u ia ca sa nu se verse nici o p ica tu ra din cupa, ?i, cu acel-a?i cerem onial, i-a infati^at ?i dum nisale b autura. S i-a tu rn a t in cele din u rm a ?i lui insu?i si m -a indem nat si pe m in e sa sorb num ai o picatura. — In tr u pom enirea b a trin u lu i nostru Hie?, caruia ii po rti nu m ele, a suspinat el. A m sorbit p icatu ra sim tind in m ine focul am intirii, fa ra a pierde din ochi pe \i\aca Leona. A b au t ?i el §i num aidecit a um plut lar cupa albastra, aruncindu-si-o ca pe-o apa oarecare in fu n d u l gitlejului. A facu t „ch im “, tu?ind u?or, m i-a m ingiiat cu palm a p aru l zbirlit ?i s-a asezat la locul sau. In clipa u rm ato are s-a in fatisa t m am a A nghelina. C iobanul i-a tu rn a t si ei, silind-o sa lepede cit m ai de sirg tab la u a cu m ere pe m asa ; a g u stat ?i i-a intins, rachiul. M atusa A nghelina s-a ?ters la gura, ?i-a zvintat cu palm a lacrim ile ochilor si, in ain te de a bea cu o cum plita strim b a tu ra a obrazului, a inginat cuvintele p o trivite in asem enea im prejurari:: — N eu itata fie p rea iu b ita noastra, careia i-am crescut cu d r a goste puiul. D upa ce a sm irciit de citeva ori, s-a inseninat ?i a v en it la mine,, de m -a s a ru ta t pe tim pla. — M atu?a A nghelina, i-a zis tata, sa faci foe in odaia cea m a re gi sa gate§ti a?tern u t p e n tru cum natul nostru. — N um aidecit, dom nu inginer a nostru, a raspuns b atrin a. — Ba s-avem iertare, cum nate Manole, s-a am estecat unche?ul H aralam bie ; eu n-oi p u tea dorm i la dum neavoastra. — Se poate u n a ca asta ? a in treb at ta tk cu m irare. — Se poate : caci eu am lasat la o gazda in tirg m arfa noas­ tr a in tr-o carufa cu doi cai ; si la dum neavoastra m -am a b a tu t n u ­ m a i cu § a rg u l1 pe care-1 incalec ; 1-am v irit in grajd, 1-am despov a ra t de tarni^a, am inchingat pe el o poclada 12 ?i i-am tre c u t pedupa urechi saculetul cu ovaz. Cit hodine?te si se hrane?te el, e u stau aicea la m asa la care a ti binevoit a m a pofti ; dupa aceea, ■cind or cinta cuco?ii m iezul nopijii, il incalec, tre e pe la h a n ?i-m i iau sotii ?i ne ducem cu c a ru ta la Boto?ani, unde a?teapta n e g u ta to rii cu care m -am alcatuit. Trfaca Leona a p a ru t bu cu rata de asem enea vorbe ale u n u i b a rb at vrednic si neostenit cum e ra im blinzitorul ei. — D um neata, cum nate H aralam bie, a ro stit dum neaei a ^ a t a de b a u tu ra de afine, ai avut noroc in via£a dum nitale ?i ti-a u m ers b in e treburile. Dupa cit infeleg esti frunta? in P astrav en i si oame-. nii de acolo te pre^uiesc dupa averea pe care ai agonisit-o. 1 $ arg — cal cu p a r galben-spalacit. (N.R.) 2 P oclada — p atu ra. (N.R.)

16

— Of, of-of ! duduca Leuna, s-a tin g u it unche^ul m eu scarpinin d u -se dupa urcche ; acum a, m ultam esc lu i D um nezeu, am de to a te ; d ar in tin e rete le m ele am p atim it si eu ca m u lti de-ai nostri. In acea vrem e eram pagin si blastam am . A fost vai de zilele m ele cu stapinitorii boieri de pe acele m eleaguri, pina ce-am ie§it din locurile n oastre $i m i-am lu a t lum ea in cap. De a sta pina la m oartea p rea iubitei n oastre surori P olixenia $i zece ani dupa aceea eu n-am m ai tra it in v a tra parin^ilor mei. M -am dus la ciobanie §i am slu jit la ni§te baci de ceea p a rte a m untelui. Si acolo m i-am agonis.lt sta re a de care m a b u cu r acum a. O ricit as avea, n u poate p lati zilele am arite pe care le-am tra it m ai-nainte. — N -am §tiut asta... a suspinat t-i^aca Leona, cu ochii a tin tip asupra unchesului meu. — Apoi de un d e sa stUp, ca eu m -am fost p rap ad it in lum e si in strain atati. A m ara tinere^e am avut, a isp rav it el cu sprincenele in cruntate. A sta t u n tim p ascultind a u stru l de-afara. — Este u n cintec, a u rm a t el, pe care 1-am auzit p rin paryile pe unde am ratacit. Ingadui^i-m i dum neavoastra ca sa m ai beau o cupa, sa-m i intaresc p u te re a ; §i p in a ce-or da glas cuco§ii, am vrem e sa vi-1 cint, ca sa afla^i cum era v ia ta n oastra p e atunci. — N u m i-am inchipuit ca vei fi fiind $i cintaret. — Ba cin taret nu sint cum intelegeti dum neavoastra, duduca L euna. Cu m orm aitul m eu num ai cu ur$ii m -a^ p u tea lu a la in trecere. Eu zic din caval : da-mi-1, nepoate Iliu ta ; cauta-1 in gluga de linga soba. M -am dus, am cau tat in gluga si am adus cavalul. L-am c u m p a n it in m ina : era lung §i lu stru it. I 1-am dat. — Eu spun din caval, a u rm a t unche§ul, apoi si din gura, ca sa in teleg eti cele ce au fost. A cesta e cintecul un u ia lorgu Irim ia H otul. N um ai ingaduiti sa m ai iau o tira de p u tere dm plosca. N u se poate spune in ce stare de a tita re se afla tit:aca Leona, li scinteiau p riv irile §i nu-?i m ai gasea astim par in scaun. T ata zim bea, in tr-o usoara am eteala. M am a A nghelina se rezem ase de soba, cu m ina la gura. N um ai la acele pu tin e vorbe ale unche^ului eu am sim tit in gitlej lacrim i. Am tresarit. Unche$ul H aralam bie si-a u m flat pieptul §i a slobozit viers m orm ait din caval, tin in d u -1 in tr-o la tu ra §i pipaindu-i cu degete le groase gaurile. D upa in g in area de m elodie veche, sunet de caval am estecat cu voce nearticu lata, mos H aralam bie a ferit in­ s tru m e n ta l si a recitat tara g an a t cuvinte ca din d u reri si m orm in te neuitate. 17

-— Apoi, oam eni buni, dragi oam eni buni... Eu in Iorgu Irim ia. Im i 1uau sim b ria C it cu voia, pic cu pic, C it cu siretlic : P recep tu ’ cu darile, Popa cu cintarile, M indre cu gatelile, Ciocoi cu-nvoielile. P e n tr-u n an §i ju m atate, M i-au p la tit slu jb a pe spate, D e-am ziicut o sa p tam in a Bolnav, in tr-o rina.

Ia r a zis din caval, inginindu-se cu au stru l de-afara, a iit c it li tre b u ia ca sa-si aduca am in te urm area. — Apoi, oam eni buni, dragi oam eni buni... Casa n-am , nici ce-m i a?terne, P ietre le m i-s p ern e ; N -am prietini, nici p arin ti, Nici ce tra g e -n dinti. Mil to t b a te -u n gind ?i-un dor, !m i v ine sa m or. D ortori m i-s dum bravile. E le-m i scot otravile.

T itacai Leona i se um brisera ochii. — Apoi, oam eni buni, dragi oam eni buni... Cind d a cod ru -n p rim av ara, L elifa V arvara, P e sub cetini rna to t due D upa cintecul de cue, Sa m a fac haiduc.

I Ciobanul a o ftat ?i a ascultat a u stru l in cercevelele ferestrelo r. G reiere, ce cinti in luna Cind p ad u re a suna, De ce frin g i in im a-n m ine, G reiere stra in e ? Caci .si eu in u n pribeag, G reier drag.

19

$ i-am la sat la noi la C ring O chi care m a pling.

— Oam eni buni, dragi oam eni buni... M -oi intoarce in tr-o sara, L elita V arvara. Cu so^ii in calarate, L a o po arta-o m bate ; P e ciocoi la noi l-om scoate Sa-1 crestam pe spate. L -om cresta in tre i soroace $-om d a focul la conace, S a se-nalfe fu m §i para, L elifa V arvara,

Unche§ul H aralam bie s-a oprit cu ochii adincifi in sine ?i intre c u t ; o clipa, noi cei de fa ta am fost absent! p e n tru el $i p ta c a Leona p aru ca v rea sa tre sa ra cu sageata unei lim bi de vipera. In acea clipa a absenfei ciobanului, se de^teptase in ea m inia. D ar priv irea unche$ului H aralam bie o regasi iara^i §i dum neaei se potoli zim bind cu supunere. Unche§ul m i-a intins cavalul. Eu 1-am p rim it cu respect §i 1-am depus linga gluga. T ata s-a rasucit ca in tr-u n a b u r care-i facea m i$carile nehotarite : \ — A cum a a r fi binevenita o cafea. — Se poate, a raspuns num aidecit m am a A nghelina §i s-a ind re p ta t spre bucatarie. C iobanul s-a scarpinat dupa ureche : — A sem enea b a u tu ra v a fi fiind bu n a p e n tru d um neavoastra. Eu n -am gustat-o de cind sint. — A tuncea lasa, m am a A nghelina ! a strig at ta ta ; n u -m i tre •buie nici mie. T itaca Leona a ris. — De ce rizi dum neata, duduca L euna ? Caci is de sub codru §i din salbataeie ? fifaca. Leona n-a raspuns, dar i-a p ierit pe data risul §i i-a fu lg erat in ochi du$m ania. T aran u l s-a ridicat in to a ta inaltim ea sa : — S -aud cucosii de m iezul nopfii, a declarat el ; va las cu risul dum neavoastra si eu m a due cu m ihnirea m ea. R am ineti cu b in e $i cu sanatate. Si pe acest nepot il saru t cu dragoste ?-oi veni sa-1 m ai vad. A strin s m ina t a t e i ; s-a inchinat c a tra lifaca Leona. B arbia dum neaei trem ura. Am fost in clipa §i eu afara pe urm ele unche20

$u!ui, a ju n tin d u -i sa-§i po arte t a r h a t u l 1. Si-a scos calul, dupa ce i-a inchingat ta rn ip i ; §i-a rln d u it to ate im prejur. M am a A nghe­ lina a$ezase lam pa in fere a stra bucatariei, ca sa dea lum ina calatorului. Trim bi^area cuco?ilor se in tetea in to ata acea m argine de tirg ; v in tu l suna in livezile inm ugurite. S ilueta m areaja a unche$ului m eu H aralam bie calare s-a to p it in intuneric. M -am op rit o cMpa ca sa privesc no rii invalm asiti sub stele ; iar cind am in tra t in odaia unde ram asesera ai m ei, am v azu t p a ­ t a c a Leona crispata de m inie, in tr-o declaratie tin g u it re p e ta ta : — Orice-a$ face, draga M anole, n u pot sa-1 sufar. — Cu to ate acestea ai sta t §i dum neata, $-^aca Leona, sub pur tere a lui. F iin ta cu singe nobil i$i fringea m inile. — ,N-a§ p u tea sa-£L spun de ce, M anole. E de pe alt a lum e, ca §i pove§tile lui. C ine-i acea leli^a V a rv a ra ? A m raspuns eu : . . , ■ — Aceea e m am a lelitei Anica. M i-a spus m am a A nghelina, care cunoa?te to a ta povestea asta de dem ult. — Basm e $i grosolariii... D aca m -ai in ju n g h ia acum a, draga. frate, n -a r curge din m ine o p ica tu ra de singe, i T ata a m u rm u ra t p rivind cadi’ul intunecos al fere stre i : — E Un b a rb a t cum sint pu^ini... O for^a a trecu tu lu i. — E u n poet ! am strig at eu cu entuziasm , sim findu-m a al unche§ului m eu ciobanul. — T u sa taci ! a zbierat, ridicind spre m ine cangi, ^ a c a Leona ; sa taci si sa te duci la culcare. — M a due in ta i sa-m i vad catelandrul... am raspuns eu cu o in drazneala nea§teptata. M am a A nghelina m -a auzit. Tocm ai in tra cu b ratele incarcate de farfu rii. S -a op rit in prag §i a scuipat u:jor in tr-o p a rte ca sa nu m a deochi. CAPITOLUL III Bimicul meu, rotarul 1NAINTE DE A MA CULCA, am in tra t pe urm ele m am ei An­ ghelina, in b u c a ta ria curatau A§ p u tea spune ca titaca Leona niciodata nu catadixea sa intrein acest loca$ in ch in at pintecelui. D um neai a ra ta totd eau n a ca dispretuie?te m incarea ; dupa cit in^elesesem, isi potolea foam ea la care sintem o rinduiti noi m uritorii, in sin g u ratatea cam erii sale, 1 T a rh a t — b ag aj, povara. (N.R.)

21

ca sa n-o vada absolut nim eni cum ri§ne§te cu m aselele celc negre de of el. Mai in|elesesem de la m am a A nghelina ca, in dulapul cu cheie, ?i cu cheia in buzu n aru l adinc de la rochia tifacai, s-ar fi aflind felu rite b u n a la tu ri solide $i lichidc pe care §i le adm inistra dum ncaei singura, leac la a tite a su ferin ti ale bietei sale fiinti. Cum am in tra t in bucatarioara, am flu ie ra t u§urel. De pe-o patu ra veche, in tinsa jos, in p reajm a cuptorului, a ridieat botul §i a ciulit urechile puiul Vidrei. S-a scarpinat la ureche cu laba alba si a scheunat subtire, cascind §i alungind p rin tre din^ii albi o lim ba tran d afirie. — C oltun ! 1-am chem at eu, soptit. El a m iscat din ciotui de coada si m i-a lins palm a cu care il m ingiiam . Ma privea cu ochii puncta^i cu lum ina si se bucura, ca si cum $tia de la unche$ul H aralam bie cai'e vo r fi rap o rtu rile noastre viitoare. D eodata s-a ascufit ca un fie rastra u m u strarc a f;itacai Leona de pe coridoi'. P oruncea de-acolo, nevazuta : — A nghelina, stinge lam pa si te culca. D estul ai s ta t treaza cit n e-a b a tu t capul cu povestile acel cioban de la P astraveni. — Ba-i de la Cling, duduea Leona, precum sc spune §i in cintecul lui. — Fie ori?ideunde o fi ; n u m a intereseaza ; iar nepotu-m cu sa nu carecum va sa faca popas aici. Sa nu-si prapadeasca vrem ea cu cotarla l. — B -ai un cafelandru m indru, duduea Leona. — Poate fi, insa facefi cum poruncesc eu. I s-au auzit pa$ii pornind. In d ata s-au oprit. aca a r fi num ai a tita ! a hiriit Hau, rin jin d in b arba-i ra unul cu m u stata cirligata cum xi coada ratoiului r ca: Ce c a u ta p voi in tirg ? Zic : Ne ducem c-un pe?te la rul nostru. O ?tiuca. Zice : Sergent Corcodel, perchi-

— Sergent Corcoclel, porunceste capitanul, da-i u n a dupa ceafa §i intoarce-1 catra m ine. A inceput §i Spinu sa-si ingine p a ta n ia : — A?a ca sergentul m -a intors c a tra stapinire. M a u i t ; m i-aduc am inte c-am m ai vazut asa ochi. Cind cram copil. La Anadolchioi. Cind soldatii su ltan u lu i au om orit pe ta ta si pe m am a. Si pe f rat, Li ta tii ?i pe fra^ii m am ei. Asa s-a u ita t u n turc. Si a tra s levorveru. Cind s-a u ita t ?i cap itan u ista to t asa la m ine, am inteles. Mai bine sa dau §tiuea decit sa-m i ieie viafa. Me? Hau a pd?it in ain tea S p inului : — De?ea Ichirne, da-i u n a cu stra tu l pustii §i a ra ta -i drum ul inapoi, a poruncit capitanul. Acel de?ca Ichim a venit su p a ra t im potriva n oastra si ne-a luat in piept. A soptit ca sa auzim num ai noi : — D uceti-va, bre unchesilor, ?i m u ltam iti-va cu atit... A grait blind ?i n -a lovit tare, d ar lu i S pinu to t i-a d at singele, fiind un pacatos §i-un nem ernic. N e-am inchinat : Sa trai^i, dom nule capitan, zic, ca ne-a^i. lasat viata... El a strigat la noi : — S ictir ! ?i sa n u va m ai vad pe-aici. Cu laba-i neagra, Spinu §i-a in tin s pe obraz cheagul de singe din coitul gurii, bolborosind : — D upa vorba aceea, am v azu t ca-i turc... Lelea Ileana ascultase cu m u lta luare-am inte. A in tre b at : — P e urm a ce-ati facut ? Spinu n -a m ai raspuns, u rm ind a se scrie cu singe spre tim pla. A g rait mo? H au privindu-si cu dispret tovarasul : — P e u rm a ne-am ascuns in tr-o rlpa am pindit sa vedern daca nu s-au lu at dupa noi. Ain sta tu t acolo un ceas de vrem e. Nici \igava n -am baut, ca sa nu se vada semn. Bagind de sama ca nu trece nim eni iezatura dupa noi, am iesit din groapa de boz 1 §i am in tra t in m oara. Zice A ndrei Schiopu m orarul : — Iaca se afla oaste la m arginea tirgului §i-i prigonerjte pe-ai nostri.

Mo? H au p aru a-?i aduce am inte de ceva. A aru n cat o priv ire p rip ita in ju ru -i. — U nde-i Alecu|; ? — Ai sa-1 vezi, i-a raspuns soptifc lelea Ileana. — S-a dus ? U nde ? — Ai sa-1 vezi, mo? D um itrache. D ar m ai in tai ?i m ai intai sa va lega$i cu blastam , sa nu care cum va sa sufla^i o vorba despre asta, catra prietin ori ca tra du?man. Cine n-a lin e legea asta, sa aiba hodina v in tu lu i ?i lini?tea ?uvoiului, sa poposeasca in spini, sa nu afle izvor, sa deie tircoale satelor ca lupul ! B atrinii au b a tu t m etanie m orm aind : — A m in ! Cind s-au ridicat din um ilinta lor, au fost fulgera^i de spaim a m inunii, caci A lecut tinichigiul de la Pa?cani s ta in ain tea lor, parca-1 depusese atunci vintul. Le zim bea ca u nor p rietin i vechi ; dar b atrinii ?i~au fe rit de catra el privirea. — Nu ride, Culai, a zis grav lelea Ileana. N -avem vrem e ; iaca acu?i vine sara, poate §i ploaia. Mo?negii sa ram iie aici : au ce m inca ?i unde se hodini. M i-am adus am inte ca m ai avem un p rietin m ai vechi, care a tra it cu noi in breasla calicilor. A cum a-i pad u rar la Antile?ti. M ini de dim inea|a, in ain te de a se face ziua, ie?i^i de-aici §i va ducefi la Leonte Cretu, stind oplo?iti la pad u raria lui doua-trei zile, pina ce v a trece acest val. Noi ceilalti ie?im din ostrov chiar acuma. Spinu a suspinat cu team a : — noi sa ram inem aicea ? \ — Aicea pina m ini, cind s-a zari de ziua. — A?a om face, deoarece sintem sub blastam , a incuviintat mo? D um itrache Hau. E ra tru d it ?i flam ind. A ?i pornit spre v a tra care inca fum ega u?or linga coliba. Spinul 1-a u rm at cu supunere. CAPITOLUL XI Cum am trimis rava? unchesului Haralambie NOI CEILALTI p atru am ie?it din ostrov. N e-am strecurat prin tr-o rip a pina in tr-u n loc caruia lelea Ileana ?i Culai ii ziceau Bahni^a. E ra pe-o asezatura, sub culme, ?i curgea de la deal un izvor care facea m lastina ; cre?tea acolo pipirig ce prindea a se innoi in prim avara. Adaposti^i de sprinceana ripei ?i de tu fele B ahnitei, am stat si am privegheat un tim p de sus. Se vedea peste lac o m argine de tirg si m edeanul larg spre $oldane?ti, unde in tim pul verii se intem eia iarm arocul cel m are al lu i Sintilie. In 88

cealalta p arte a tirgului, spre m iazanoapte, inverzeau gradinile de ]a Folticenii Vechi, spre Opri§eni si huciul lui Cocir^a. D rum ul care ducea la tirg pe opustul ce despartea laz u l B otosanilor de lacul din T arn a M are, venind dinspre ra sa rit si coborind de la Pctiea, era pustiu. M oara sta ; A ndrei Schiopu inchisese zavoarele apei. U m blase un rastim p pe la g rajd u l calului, pe la cotetul purceilor, scapatind d in tr-u n picior, pe spate ; dupa aceea se astim parase sub sandram aua m orii, in chilia lui. Pe d ru m u l ce suia la rohatca tirg u lu i se aflau soldati, d ar noi n u -i vedeam . — O are s-a fi u itind v reun o fiter cu ocheana d in tr-u n pise ? a facut in tre b are lelea Ileana. — N u cred, a raspuns A lecut. Acum ofiterii benchetuiesc la m aririle tirgului. — A§a socot si eu, a in cu v iin tat tovarasa noastra, insa au ram as m aju rii care is cini rai. N -am p u tea in tra unde avem noi trebuin^a decit cu viclenie. S tau §i m a gindesc, a adaos ea dupa o clipa, poate ca nici n u -i cum inte sa ne virim in g u ra lupului. T u ce zici, C ulai ? L a ce te gindesti ? Culai §i-a a tin tit staru ito r ochii asupra fem eii ; dupa ce i-a intors inspre stu fariile Iazului Botosanilor, a rev en it iarasi clipind cu indoiala. — Sa §tii ca ai d rep ta te ! a h o tarit lelea Ileana. Culai nu s-a m irat ca stapina ostrovului de la N ada Florilor ii gicise gindul. — Vasile R usu e om m ilostiv ?i de credinta, a d at el lam urire, lum inindu-se la fata. M atusa C asandra, sora cu m am a, de asem enea. Copii n-au. La dinsii nu vine nim eni, avind casuta ferita in tr-o valcica. Eu de la inceput m -am gindit ca s-a r p u tea afla acolo adapost p e n tru p rietin u l nostru. — Culai, tu graiesti ca u n barb at cum inte, 1-a aprobat to­ v arasa noastra. Te duci tu pina acolo, umblxnd in tai pe cararea dealului spre P etiea ; dupa aceea cobori la Vasile R usu pescarul de p a rte a cealalta a soselei. Ispitesti ce este acolo, le spui oam enilor c-avem u n nacaz ; si daca n u -i nici o im piedicare, ne-aduci num aidecit raspuns. Flacaoasul si-a strins pe el straiu l peticit si a iesit cu hotarire din ascunzatoarea noastra. C eilalti am ram as in Bahni^a a$tep tin d u -1. M -am dus pina la sipot ca sa-m i astim par arsita. De m ult im i e ra sete §i n u bagasem de samS, interesat si a^i^at de aventu ra in care intrasem . M -am asezat pe-o lespede de linga izvor Si am p riv it spre cerul zagazuit de n o u ri la asfintit. M ai aveam u n ceas pina in sara. V rem ea se racorise putpn. Luciul din vale de linga raiu l n o stru se tu lb u rase de valuri. Toate zburatoarele lui aripate se tu p ilasera in ascunzisuri : lighioanele felu rite din 89

p ap u ri $i tre stii se supuneau §i ele am enintarii din m unte. Lelea Ileana fusese un tixnp cu iu are-am in te asupra ostrovului ; dar b a trin ii u rm asera si ei pilda lighioanelor. N um ai noi cei iesifi din ostrov ne aflam pe caile prim ejdi i. N u-m i era frica de nim ic ; fiin ta mea, din contra, era piina de entuziasm . Din citeva euvinte pe care eram Incredin^at ca A lecut tinichigiul de la Pa§cani m i le adresase mie, de§i se aflau de fata Culai ?i lelea Ileana., se vedea ca fuga lui nu e ra pricinuita de team S penljru p rop ria lui fiinta, ci p e n tru a pune la adapost scrisoarea unui partizan pierdut, Inva1;atorul sau, Solomon Cornea. A ctiunea aceasta m a cxstigase dintr-o data ?i se a?ezase In sufletul m en a la tu ri de xnfloririle primaverxi. Acel m om ent dram atic a ram as puternic fix a t in am intirea m ea §i din prieina ca xmpreju ra rile ce au u rm a t m i-au facut cu neputinfa intoarcerea In ostrovul pe care-1 priveam in lum ina le?ietica a acelei dupa-am iezi am enintatoare. Lelea Ileana statea adincita in gindul ei indaratnic de a-1 a ju ta pe fugar. Se cinchise cu coatele pe genunchi §i cu obrazul cuprins in palm e. Ochii ei sprincenati u rm areau vedenii. Tinichigiul a venit ?i s-a a?ezat alatu rea de mine. — Acolo m i-am pe'trecut eu ceasurile fericite ale viejii... m i-a zis el ingem anindu-§i p rivirea cu a m ea asupra ostrovului. — Iti pare rau c-ai plecat ? 1-am in tre b at eu. — N u-m i pare rau, caci acolo unde rn-am dus am dobindit o cunoastere a vietii pe care n-o aveam inainfe vrem e. In tre lucratorii de felu rite nafii de la Pa§cani, veniti din fSri m ai in ain ta te decit a noastra, am inteles chem area la lu p ta a tu tu ro r asuprifilor lumii. „ P ro letari din to ate tarile, u n iti-v a !“ Dupa ce-am ascultat conferinfele lui Solomon Cornea, s-a in ta rit si m ai m ult in m ine sim $am intul acestei uniri, in vederea ra stu rn a rii sociale. Ai auzit vreodata de „M anifestul Com unist" ? — N -am auzit, am raspuns eu rusinat. — N-auzisem nici eu, xnainte de a-1 asculta pe Cornea. Ai sa-1 afli ; nu e secret ; a fost adus la cunostin|:a in treg ii lum i. De cind a aparut, a tit asupritorii cit §i asupritii au inteles ce au de facut : u nii sa-si xntareasca privilegiile, ceilalji sa le darim e. P ieirea capitalism ului sta In insa?i dezvoltarea lui lacorna in dau n a m uncitorim ii. P rietin e Iliu$, n u-i locul aici in v irfu l dealului sa-ti spun asem enea lucruri. Rascoala faranilor de la noi n -a fost pusa la cale de instigatori ; e p ricinuita de suferinti §i m izerie. A ra ta ca fara sta pe rinduieli nedrepte ; din semin'te ca acestea va rodi revolufia cea m are, cum spunea Solomon Cornea ; atunci m uncito rii ?i t.aranii vor sta alaturi. M ai este un poet al nostru care a spus : 99

SCarmati o rin d u ia la cea cru d a $i ned reap ta, Ce lum ea o im p a rte in m izeri ?i bogati.

— Em inescu ? am tre sa rit eu. Am cetit $i eu poezia a sta in-tr-o revista din biblioteca tatei. Tinichigiul m -a p riv it cu placere : — Iti plac poeziile ? — Im i plac : a$ fi v ru t sa cunosc §i pe aceea pe care o duci lui dom nu inginer a nostra. Tinichigiul §i-» boljdt ochii cu m irare inspre lelea Ileana. Tovara$a noastra s-a crucit. — Un asem enea diavol pricepe toate, Alecut-ule. Eu de-abia acum in^eleg pe cine c a u |i tu in tirg la noi. MS gindesc ca are cine-ti duce scrisoarea. — N u se poate, lele Ileana ! am prev en it eu cu un gest te a tra l raspunsul noului m cu prietin. — Am rm d u iala s-o pun in m ina celuia caruia e adresata, a confirm at series Alecut. — Dom nu inginer a nostru va avea m are placere sa te cunoasca, am strig at stringind m ina tinichigiului. P in a atunci eu nu §tiu §i n u -i spun nimic. — C iudata Intim plare, p ristin e Iliui; ! a §optit A lecut Dum itriu, trecindu-§i palm a paste pleoape ; sa te intilnesc tppm ai pe line in tr-u n loc pustiu. A?a ceva n u se poate petrece decit o data in v ista. Lelea Ileana a d ai cu nem uitam ire din cap, priv in d u -n e piezis : — LasS asta, Alecu+ule. V crba-i cum te p u tem ascunde pina ce ti-i im plini porunca, daca n u -i chip a tfel. __ Sper, lele Ileana, ca se va deschide curind tirg u l §i eu n-oi fi deparce. — Ba sa nu ram li a id in prim ejdie ; la asta m a tot gindesc §i nu stiu cum cm face. T inichigiul a sta t p u tin la indoiala : __Lele Ileana, treb u rile au sa se linisteasca oricum . Eu am cetit gazetele si vad ce se petrcce. S tap in irea p an e p e feciorii care rac araiata, a u rm a t e l adresindu-rpi-se mie, sa im p u r e pe p a rin tii lor rare as i la c'oarnele plug aim. A ra-i de cumpl.it in tu n ericu l m intilor, in c it g rad atii tv u p d o r trim ese in sate, deal sifit din§ii t&.. ,p b it r sehi puic c pin a la m o arte pe fra*vii lor. N um ai in tenea condi ii sta li » « pda^fe folosi de tru p e, trim etind, ca la un a d ev arat razboi, tu stre le arrnele, infanterie, cavalerie si -srtilerie, im p otriva raz v ra titilc r. Cu sabii, p u sti §i tu n u ri doboara. iesne pe’ nigte b ieti oam eni care nu tin in m ina decit uneltele m es e rie ilo r. T ru p e le au lo st puse sub conducerea colonelului L aho91

vari, boier si p ro p rietar ; $i p en tru victoria lui im potriva poporului are sa fie in a in ta t general. Eu eram cu m ult m ai sim^itor decit lelea Ileana la e x p lic a b le lui A lecut tinichigiul. — Bine, a zis tovara^a noastra, fie cum spui, sa zicem ca ai dreptate. Bogatul pacatuie^te §i saracul cere iertaciune. CInd §i cum s-or rascum para patim irile §i m orfii, nu se §tie. D ar m acar sa nu te prapade?ti tu. T rebuie sa-ti gasim u n rost sa pleci m ai departe, poate la m unte. A tunci m -am am estecat eu. Vorba din u rm a desteptase in m ine intim plari, nu de m ult trecute, cu care d intr-o data s-a legat nacazul tinichigiului. — A scultati, am zis eu cu avint. Am povestit repede $i in putine cuvinte intim plarea m ea cu Col^un. ...A§a ca, am incheiat eu, G rigorita O anea §i cu tatu -sa u au sa-1 trim e a ta pe A lecut la m unte ca pe un om al lor §i acolo A lecut il gase$te pe unche§ul H aralam bie. Dau eu rava§ catra unche$ §i-i spun ce si cum. Lelea Ileana m -a p riv it lung, dupa aceea s-a sculat din locul ei, a venit la m ine, s-a aplecat §i m -a sa ru ta t pe ochi. — Nu §i-ar putea face nim eni socoteala m ai buna decit acest baiet al Polixeniei, a spus ea lacram ind. M ai bun plan nu se poate §i treb u ie sa-1 indeplinim intocm ai precum spune el. Ram ine sa ajungem la Vasile Rusu Pescaru sa vedem ce zice, fiind §i el un om cum inte $i pat it. M i-am u rm at vorbirea : — Cum s-a face noapte, el sa va duca cu caru1;a la Rada§eni, pe dum neata ?i pe A lecut D um itriu. D upa ce v a intelegeti cu Oa­ nea, ram ine A lecut in sam a lui. — Dar ce faci tu, dragul m am ei ? — Inainte de a pleca, Vasile Pescaru m -a trece cu lu n tre a pe celalalt m ai al Iazului Boto$anilor. P rin huditi, carari $i gradini, ajung indata acasa. — Il iei §i pe Culai ? — Il iau $i pe Culai. A lecut tinichigiul m a privea in tacere, mi$cat de av in tu l m eu §i de p rietinia ce-i dovedeam. De obicei nu prea eram grijuliu §i prevazator in in trep rin d erile mele, dovada escapada m ea nesabuita de la N ada Florilor ; d ar in acea clipa extraordinary avusesem o inspiratie de geniu. — De ne aduce Culai bun raspuns, intocm ai a§a facem , a h o tarit tovara§a noastra. Pe b a trin u l Tudose O anea il cunosc de la praznicele M ercoriilor si m -a pUanaat c.;

c-un flacau. E ra vorba sa se faca n u n ta. D ar nim eni neeunoscind n u m aru l zilelor om ului, vorba a ram as ca o pasere in pustie §i flacaul s-a p rap ad it in tr-o intim p lare naprasnica. N oroeul ei a fost s-o ceara un vaduv, gospodar bun. Cum s-a a§ezat la casa lui Tudose Oanea, cum au §i inceput pirile ; ca a r fi avut un copil de fa ta m are. A tuncea, cunoscind eu din carti toate acestea, cum §i din m artu riile ei, am in treb at-o : — T raiti bine ? — Da, leli^a draga, raspunde ea. — § i Tudose O anea nu te asupre$te ? — Nu. — b nu ti-a spus nim ica despre acea intim plare veche cu p runcul din flori ? — Nu, lelita. draga. — §i-am auzit ca esti buna m am a baietului lui Oanea cu nev asta cea din tai ? — Da, lelita draga, §i nici nu s-ar p u tea sa fie altfel ; tin e la m ine Grigori-ta ca la m am a lui dreapta. — Apoi, nevasta, uite cum m i se a ra ta m ie in carti gindul om ului cu ochii negri, adica gindul lu i Tudose Oanea. Sa nu socoti ca el n -a aflat vorbele de s-au §optit. Ba le-a aflat pe toate ?i el zice a?a : „N u m i se cuvenea mie, vaduvoi batrin, sa iau fata fecioara. M ie im i treb u ie sotie cum inte, care a cunoscut nacazul $i pretuie.ste ocrotirea ce i-am d a t“. Apoi cum i-am talm acit eu in asem enea chip fem eii rin d u iala cartilor, num ai ce s-a inseninat §i s-a b u c u ra t care n u se m ai afla. A§a ca in im p re ju rare a noastra, a u rm a t stapina de la Nada Florilor, eu m a due cu nadejde si in sp rijin u l nevestei. F iind ?i G rigorita feciora§ul de partea noastra, dupa cuvintul ce-i due de la p rie tin u l sau Iliuta, eu lui Tudose O anea ii pot pune §i capastru , §i-l due unde vreau. D ar eu n u -i cer decit o fa p ta buna. D upa ce stapina ostrovului $i-a expus astfel pu n ctu l sau de vedere in fa ta m ea §i a tinichigiului, au prins a ne §fichiui strop! su b tiri sp u lb erati de v in tu l de la m unte. — Nu v a tem eti, a in la tu ra t cu m ina team a n oastra lelea Ileana, n u se a$aza ploaie a d e v ara ta pina la inserat, cind se alina vintul. lata, se-ntorce §i Culai, a adaos ea saltindu-se in sus. Acest baiet a m o§tenit intelepciune de la m aica-sa firoscoasa. Ca sa nu intirziem tre a b a ce-o avem de indeplinit, s-a z v irlit pe-un cal pe care 1-a gasit pascind in tr-o valcica ; i-a prins b otul in cureIu$a cu care se incinge, §i-l sile^te cit se poate cu calcaiele. N um ai cit chivara ii lipse^te ca sa fie A lex an d ru M achedon. N e face §i “ mne' i ne-i duce la Tudose Oanea. Avem de facut cu dinsui o afacere de vinzari §i c u m p arari de oi. — Se va face intocm ai, a in cu v iin tat Vasile R usu zim bind. Cei cu b a re a sa vie dupa m ine ; cei cu oile sa a$tepte. P escarul a ie?it ca sa ia lopetile luntrii. In ain te de a m a desparti de cei din casa, m -am apropiat de stapina ostrovului, ca sa-i fac cunoscute anum e socoteli ale m ele p e n tru desavir?irea planului nostru. — Lele Ileana, i-am zis eu, dupa ce a ju n g e # acolo ?i puneft la cale vinzarea ?i cum pararea oilor, sa-i spui lui Grigori^a Oanea, colegul m eu, sa se repeada pina la m ine in asta-sara ori m ini disde-dim ineaja, sa-i incredintez rava?ul catra unche§ul m eu H aralam bie. — N um aidecit s-a face §i asta, in^eleptule, m -a ad m irat din nou lelea Ileana. Tinichigiul m i-a apucat em otionat m ina, finindu-m i-o strins u n tim p in tr-a lui. Intelegeam ca v rea sa m a im brati§eze, d a r s-a stap in it ca u n b a rb a t ce era. Am fost o clipa h o tarit sa-i m artu risiesc ca ram inem prietin i pina la m oarte. Am tacu t : el a p riceput m i-a m ai strins o d a ta m ina dreapta. M i-am lu at ram as b u n de la gospodina casei ?i am iesit in u rm a lui Culai. A fara incepuse fum egarea arnurgului §i v in tu l se domolea. — Repegior, a indem nat Vasile Rusu p e s c a ru l; ?i dupa ce dezlegam lu n trea, priponim lim biie. §5

Am coborit pina la m alul apei. Calauzul nostru a dezlegat lu n tre a din pripon ; ne-am suit ; ?i el n e-a im pins o vrem e cu g h io n d e ru l1 p rin cararea de trestii. Apoi a apucat lopetile §i ne-a dus in tacere la celalalt tarm . $i-a oprit un tim p lopetile ascultind im prejurim ile. Nu s-auzea decit vintul, oftind dom olit in foltanele de tre stii inalte. — Ram ii sanatos, mo? Vasile, am zis eu cu indrazneala barbateasca. F ii fa ra g rija ; cunosc drum ul p rin gradinile oam enilor. — Cu bine, badica Vasile... a ?optit §i Culai. N e-am stre c u ra t din lu n tre p rin stufari?urile m alului ca ni?te dihanii de apa ?i ne-am m istu it in u m b ra am urgului. D upa ce-am aju n s acasa pe cale cotita, m -am infati$at cu prefacu ta nepasare ?i ca din in tim plare titacai Leona, ca sa am m artu rie de ie?irea m ea la lum e. Dom nu inginer a nostru inca nu se intorsese de la cancelarie ; am aprins in biroul lui lam pa ?i am com pus catra unche?ul H aralam bie un rava? cu u rm atorul c u p rin s: D ra g a u n c h e ? u l e H a r a la m b ie , V i n e la d u m n e a t a c u a c e a s ta s c r is o a r e u n p r i e t i n b u n al m e u , p e c a r e te ro g s a -l a ju f i $i s a -l o c ro te $ ti p in a c e s e v a p u t e a t n io a r c e la lo c u l

sow.

D orindu-pi d in inim a sdnatate $i izbinda. N e p o tu l d u m n it a le , lliu t d . P .S . A v i n d $i e u u n e l e n a c a z u r i, te-a $ r u g a sa v ii p in a la n o i. \

Am sta t in tai la indoiala daca treb u ie ori nu sa adaog acest P.S. Tinind sam a insa de pataniile m ele cu pescuitul, care m a cam dep artasera de §coala, m i-am facut socoteala — dupa pilda teorem elor aritm eticei ratio n ate — ca ispravile m ele vor ie?i curind la iveala, deci am nevoie de o protectie pe care num ai un §ef de trib m aret incalarat, cum era unchesul, m i-o putea acorda. CAPITOLUL XII Tulburari, amaraciuni ?i primejdii CU SCRISOAREA buzunar, a?teptind pe matu§a Anghelina, ca cind m a instrainasem .

CATRA UNCHESUL HARALAMBIE in G rigorita Oanea, m -am dus sa ispitesc pe sa afiu ce se m ai petrece la noi acasa de De titaca Leona sfriam ca-mi noarta sim -

rile fiului sau in raiul prim averii de la N ada Florilor $i necredinta aceluia?i fiu al sau fa ta de ?coala ? Daca dom nia sa e ra ocupat peste sam a de diferitele in d ato riri ale serviciului tehm c judetean, cum de nu 1-a inven in at cu banuielile ?i pirile zgripsorul nostru ? Subt apasarea prim ejdiei ce m a am eninta, sim team ca entuziasm ul m eu de p rim av ara se racore?te. Totusi ta ta n u ar fi fost in sta re sa-m i aplice — cum se spunea pe vrem ea aceea — o corectie b ine-m eritata, caci eram prietini. D um nealui m a obi?nuise de un tim p, de cind eram candidat la b a r b a te ?i u niversitate, sa-m i cintaresc eu insum i faptele in doielnice si sa-m i m arturisesc erorile. E ram incred in tat ca, discutind am indoi cazul rata cirii mele, vom gasi solutia cea b u n a ca sa nu pierd u n an de in v ata tu ra , fie facind chiar atunci, inainte de exarnen, o sfo rtare severa, fie convingindu-1 pe dom nu inginer sa-m i accepte corijenta la m atem atici p e n tru toam na. P alidul m eu profesor cu ochi de cadina, dom nul Ciolac, socotea aritm etica ra ­ t i o n a l d rep t cel m ai im portant obiect p e n tru tin e re tu l care rivnea sa se adape la izvoarele ?tiintei ; dum nealui n -a r fi p u tu t ingadui rasp u n su ri m ediocre u n u i elev pe care-1 socotea in tre elem entele valoroase ale gim naziului folticenean. In clasa in ta ia §i a doua fusesem prem iant. — M am a A nghelina, am inceput eu a m a inform a cu viclenie pe linga dadaca, spune-m i, te rog, ce se m ai petrece pe-acasa. Eu, de vreo doua saptam ini, cum ai p u tu t vedea singura, m -am indeletnicit m ai m u lt cu undita. — Sa fii sanatos §i bucuros, Iiiuta, a o ftat dadaca m ea. Eu atita doresc. M a privea cu ochi in trista ti §i obositi. — Ce zice titaca Leona ? — D um neaei inca nu spune nim ic ; e su p a ra ta pe dom nu in­ giner a nostru. P u rta rc a dum nealor u n u l cu altu l e m ai m ult in raspar, dar are sa vie vrem ea sa spuie dum neaei ce are de spus, nu te fem e. Acu vreo doua zile 1-a p o ftit aici pe dom nu VacaM are de la politic ?i 1-a rugat, pe cit am inteles, sa-ti descurce urm ele. — N -are ce descurca ?i descoperi ; n-am savir?it nici o fap ta rea. — 3tiu, dragul m am ei Iiiuta. Eu de ce in a i in tirzii pe lum ea asta ? Ca sa te a p a r de napaste ! V rai sa m a in tre b i de ce e su~ p are re in tre fra te sora in casa la noi ? Am in cu v iin tat cu privirea. E ra in glasul dadacei m ele ac"ontni np pare i-1 cunosteam , de m are in g rijo rare in ain tea pri-

al m eu Iliui.a, a §optit ea cu lacrim i, sa stii ea nu-i :a tu esti ca un m inzoc buiac in tr-o prim avara ; zburzi Dar dom nu inginer a nostru e cal virstnic. I-a trecut ivete buiestrul. a in tim plat m am a A nghelina ? Vorbe§te, te rog, lai sa aflu num aidecit ce este. n a t din cap cu jale. ,e, n u-i bine, dragu m am ei Iliuta. Cum s a -|i spun eu ? le intr-o petrecere a ju n etii ; dar lui dom nu inginer sa um ble ratacind dupa ochi negri ; in anii in tru care astea-i prim ejdie. Asa ca dum nealui de vreo doua sap!-acasa num ai cind §i cind. Cind are ceas slobod dupa jbei dum nisale, ii insenineaza ochii in alia parte, du-m i obrazul palid, dadaca s-a oprit. ■ odata despre ce-i vorba ! am poruncit eu. dragu m am ei, nu te tu lb u ra ; acum a e.sti baiet m are, :i ce se petrece. Este doam na directoara la $eoala de a. A p u rta t pe dru m u ri incurcate si pe alt;i barbati, rorbe$te : duduca Leona ii num ara pe degete. In pridum neaei §i-a pus ochii pe dom nu inginer a nostru. paharele si-i sprincenata... N u-m i place m ie ca ride si 0 gidila necuratul. A venit in plim bare pina aici. A in tre si in gradina la noi tocm ai cind inflorisera cei :iri. Dom nu inginer s-a pioconit in fa ta ei, a ru p t pe os .si i 1-a daruit. Ea §i-l potriveste in piept si ride, lu spun ca n -a r fi frum oasa, dar ce a re ea sa tu lb u re 3arbat serios cum e dom nu inginer ? A iesit pe poarta ii galben §i 1-a chem at cu ochii dupa ea. Crezi ca 1-a m nealui inim a sa nu se duca ? D upa aceea, in tr-a lt ie cind asteptam cu m asa si iesisem in livada, i-am drum , in d rep t cu casa noastra. A ris ici, a ris m ai idu-1 dupa ea pe dom nu inginer spre Bucium eni ; dnd iar, cind se intorceau ; §i dom nu inginer n-a m ai dum nisale. pe m am a A nghelina $i-mi sim team inim a pu stiita si se lam urea de ce ta ta ram asese cu to tu l stra in de :le din acea prim avara ; insa nu ma puteam bucura .'a fata de dum nealui se u?ura. Sentim entul care m a ■dusm anie apriga im potriva acelei strain e care am ea d intre m ine §i tata. at cu glasul stins : 1 ta ta unde-i ? n a te sa fie ? a clatinat din cap dadaca. Cit ai stat scris, n-ai bagat se sam a ca pe biroul dum nisale ie .?i u ita te ? Scrisorile si gazetele stau teanc, nici 98

nu s-atinge de ele, n u-i m ai pasa de nimic. Ce ne facem noi, dragu m am ei Iliu^a ? Am lasat-o pe dadaca sa lacram eze ?i am tacut, cufundat in ginduri am arite. A trecu t pe linga m ine jitaca Leona fa ra sa m a vada. P rivea cu ochii atin titi in tr-u n viitor din cadrul cai’uia dum neaei lipsea, ca si cum a r fi m urit. Slabise biata tifaca Leona. N u-m i era insa m ila de drnsa ; aveam in m ine §i un gind ra u ta cios, ca o ajungea blestem ul lui Col^un, catelandrul m eu pribeag la m unte. — Am sa stau de vorba cu tata... am zis eu in tr-u n triziu, m ai m ult catra m ine insum i. Dadaca §i-a pocnit palm ele, tinguindu-se : — Cum s-ar p u tea una ca asta ? Cum ai cuteza Iliu^a ? — Lasa-m a, dadaca ; sint doar p rietin cu tata. Ea m -a p riv it spariata. Ii spusesem dadaca, nu m am a, cu un ton de nem ultum ire du$manoasa. — Of §i iar of ! Nu §tiu la ce capat om ajunge. V ai de zilele noastre ! — Dadaca A nghelina, i-am zis eu ridicindu-m a, sint tru d it $i m i-i somn ; m a due sa m a culc. D ar s-ar putea sa vie chiar in sara asta G rigorita Oanea, sa ia rava§ul pe care 1-am scris m ainainte in biroul tatei. A tuncea m a trezesti, ca sa i-1 dau. ■ — Bine, dragu m am ei, m i-a raspuns ea um ilita, observindu-m i cu aten tie ochii in n eg u rati ; du-te si te hodineste fa ra grija. Dar sa nu cum va sa te superi pe mine, dragutule, ca ti 1-am p irit pe dom nu inginer a nostru. Eu is ca o ca^ea p u ru ri treaza, priveghind. $i nu puteam sa tac si sa n u -ti spun, fiind tu in clipa asta singur barb at in casa Polixeniei noastre. U nde a plins Polixenia, eu nu pot suferi m uiere stra in a rizind. Im blinzeste-^i ochii asupra m ea, Iliu|:a. Am ram as p a tru n s de accentul tragic al cuvintelor dadacei mele, totu§i nu m -am induplecat s-o privesc blind §i am lasat-o sa se tinguie. A m araciunea pirei dadacei m ele im potriva dom nului inginer a nostru s-a adlncit ?i m ai m ult in fiin ta m ea dupa cel dintai somn trudnic de tre i ceasuri. C atra m iezul noplii m -am tre z it avind in sufletul m eu ru p tu ra cu ta ta ca pe niste lilieci inspaim intati care scriu in to ate sensurile linii frinte. Socotindu-m a singur b a rb a t la casa bietei m ele m am e m oarte, dadaca im i aparea oarecum comica si in v alu ita de negura eresurilor arhaice. A scultam cucosii care im i dadeau sem ne de profunzim ea vrem ii, ram ase m isterioase §i astazi, spunind precis lum ii m oderne m ecanizate sfertu rile noptii, §i m a intorceam ca tra b a trin a m ea A nghelina cu o sim tire de m ila. T raiectoria m iniei m ele se in d rep ta aeum spre tata. A tit de m ult ma deprinsesem sa-1 adm ir si sa-1 scot deasupra lum ii obi$nuite, incit 7*

99

coborirea lui de pe piedestal im i zdruncina echilibru su fle tu lu i II adm iram p en tru atitudinea lui de ironie taioasa fa ta de societatea in care traiam . Ma facuse sa in^eleg ca a§ezarea noastra sociala $i politica era alcatuita din „sim ple firm e fa ra c o n tin u t‘‘, cu o birocratie corupta, eu m o?ierim e feudala, cu politicieni gala sa am aneteze oricind §i oricui boga^iile |a rii §i cu o m uncitorim e crud im pilata. Adesea dom nu inginer, prietin u l meu, imi com unica sent into §i epigram e referito are la vial^a noastra poli­ tic s ; acestea m a am uzau p rin in to rsatu rile lor spirituale, d ar trezeau in m ine o coarda dureroasa. Dispre^ul pe care il cultivase in m ine ta ta p entru nedreptate, coruptie $i exploatare, nu era decit floare §i podoaba deasupra u rii pe care o m o§tenisem de la neam ul indelung obijduit al Polixeniei. Se lum ina in m ine capul m are al tinichigiului cu ochii lui expresivi care m a indem nau sa raspund la chem area um ilintilor si ofensayilor vietii. Alecuy D um itriu nu era u n diletant ca dom nu inginer, ci un luptator. Trecerea lui de m eteor pe cerul prim av erii m ele im i lasase in^elegerea ca energia avintului are pret num ai atunci cind e folosita in tr-o acpiune ju sta ; ca acyiunea e legata de viata, pe cind visul sterp ram ine al inertiei. A$a ca parasind raiu l de la N ada Floriior, m a indirjeam sa in tru in lum ea reala, spre a da caracter sens vietii mele. In tai ?i intai se cuvenea sa gasesc o solutie pentru a-m i im paca profesorii §i am orul propriu. Am tre c u t destul de repede rseste aceasta problem a, pe care, desigur, nici dom nul Ciolac, profesorul de m atem atica, nu m i-ar fi propus-o p en tru teza de mai. In dezlegarea ei era necesara in prim ui rind prezenta dom nului inginer ; treb u ia num aidecit sa-1 vad §i sa vorbesc cu el dim ineata, in ain te de a ne duce, eu la scoala .si dum nealui la serviciu. Im i im aginam o intilnire viforoasa, dupa care scena luneca spre un patetic sentim ental. M ihnirea m ea dusm anoasa se topea clipa cu clipa ca un a b u r de la N ada Floriior $i am lunecat iara§i in somn cu ochii plini de lacrim i. A bia rasarise soarele, cind m -am trezit iar. Cioeanise cineva in geam. Cind am sarit din asternut, cioeanitura s-a repetat. „Trebuie sa fie G rigorita O anea“, m i-am facut eu socoteala, pe cind trageam cu graba pe m ine halatul. Nu era Oanea. Am deslu^it in tr-u n colt al ferestrei capul de b ufnita al dadacei m ele. Ma indem na cu clontul sa ies afara. Am lu at scrisoarea, am deschis cu luare-am inte u$a §i am ie?it in cerdac. Am gasit pe Culai in to ata stralucirea costum ului sau. Eram pe punctul de a notifica fa ra inconjur tovarasuiui m eu de rai des-

— G rig o ri|a Oanea, im i zise el cu zim betu-i p u tin tel batjocorito r, n -a p u tu t veni, caci n -a re chip sa se intoarea acasa ?-apoi sa se duca iar la gim naziu. Zice ca azi ave^i teza §i n u se poate sa lipsiti. A?a ca ducindu-m a ?i eu la Rada$eni cind se zarea de ziua ca sa vad ce $i cum s-a pus la cale cu A lecut, s-au gindit cei de-acolo sa m a trim e a ta pe m ine in locul lui Grigori^a O anea. Mi s-a p a ru t b u n baiet, d ar n u -i priceput la undi^a. Deci d a r eu i^i dau „ tfe rtific a t“ de la dinsul, si du m n eata im i incredin^ezi rava$ul. Im i spusese „d u m n e a ta “ la p riv irea ciudata ce-o intorsesem e a tra el. In lum ea astalalta, in afa ra de N ada Floriior. C ulai al m eu avea u n loc de um ilin^a in care lipsurile educatiei si im bracam intei lui sareau in ochi. De aceea eu devenisem ,,d u m n ea ta'- §i el i§i pleca fru n te a iniinzindu-m i cu degetele-i negre §i arse de soare ,.tfe rtific atu l“. Grigori^a O anea im i scria tre i cuvinte cu creionul pe o jum ata te de foaie de caiet, incredintindu-m a ca pot da ce m i se cere. N eculai a in^facat scrisoarea §i a purees in galop pe poarta, oprindu-se num ai o clipa ca s-o inchida cu respect, §i a cotit spre m iazanoapte catra Radaseni. Tot tim p u l cit statusem de vorba cu Neculai, dadaca m ea Anghelina m a pindise a^intit, ca sa cunoasca daca m i s-au imblinzit. ochii. A fost fericita ca-i zimbesc. — Iliuta, m i-a §optit ea, nu-1 pot-i vedea in dim ineata asta pe dom nu inginer a nostru. Doarm e, si pina ce-a veni vrem ea sa te duci la $coala, nu se trezeste. E tru d it de drum ; s-a dus ieri ca six ia in p rim ire podul M oldovei de la Boroaia. S-a culcat tirziu, fa ra sa min'ince. — Bine ; 1-oi vedea cind m a intorc de la $coala, i-arn raspuns eu cu lini$te b atrin ei A nghelina. In ain te de a m a intoarce in cam era m ea, am p riv it ca pe ceva cu to tu l nou gradina inflorita. M erii pareau niste lam pioane rozalbe ale zilei. P ina in acea d im ineata nu observasem nimic, orbit de entuziasm ul m eu p e n tru fericita breasla a u n d itarilo r : fericita m ai ales ca nu are niciodata im pasul unei teze de m ai la m atem atica. D om nul Ciolac, profesorul m eu. era un om blind, as p u tea spune chiar sfios, insa cu totul strict in slujba sa de propagator al celui m ai im p o rtan t ?i dificil obiect al in v atam in tu lu i gim nazial. Cu to tu l strict in aceasta dato rie definita a sa fa ta de viatii, de tro n §i tara. Elevii m ai vechi decit m ine, adica rep eten tii sau „babacii“ cum le spuneam noi, g en eratia tin ara, pretindeau ca dom nul Ciolac, chiar de la sosirea sa la catedra de m atem atici a. gim naziului nostru, duce tra ta tiv e de in su rato are cu o m osteni-

Nu eram unul d in tre elevii sai em inenfi, nu m a suisem niciodata peste nota 7 in catalogul sau. Si cum la toate celelalte obiecte aveam cu doua $i tre i puncte m ai m ult, dom nul Ciolac se socotea jig n it in num ele §tiintei. Leciiile A ritm eticii rationate a lui Ro§u, in ultim ul trim estru , le frunzarisem in pripa. Cum in acest rastim p profesorul nostru crezuse de cuviinla sa se ocupe m ai m ult cu ciurucurile §i cu „babacii", inca nu fusesem ascultat la tabcla ; pe linga asta, lipsisem in ultim ele doua saptam ini. la ta ca sosise scaden{;a fatala. Mi se trin lite a raspuns p rin tovara$ul m eu de banca, Oanea, sa nu lipsesc de la teza de mai, a carei nota avea im portan^a a la tu ri de exam enul oral al sfir$itului de an. „Daca un elev are m edia 4 in cele trei trim estre ale anului, preciza aritm etic babacilor nostri dom nul Ciolac, cu un 6 la teza de m ai $i cu un 5 la exam en, dobinde^te m edia de tre c e re “. Din aceasta pricina cei vechi, care repetau fiecare clasa, in lu n a m ai se puneau pe brinci ca sa capete nota de corectare. A m bitia lor, dupa aceea, nu m ai pretin d ea decit nota m ediocra necesara p en tru a dobindi certificatul ce le-ar fi dat d rept sa solicite o slujba la trib u n al ori prefectura. Acea nota m ediocra necesara o cer^eau uneori cu lacrim i in clasa ultim a a

profesorului, ca sa nu rarniie pe d rum uri, ,,sa ajunga a-§i ci§tiga h ra n a cu undifa la iazurile de d evale“. P e n tru dobindirea notei la teza de m ai, saracele m am e de la m ahala dadeau sarin d are la biserici. D esigur ca titac a Leona, daca ar fi avut dragoste p e n tru m ine ?i m i-ar fi cunoscut nacazul, s-ar fi ostenit pina la M aica D om nului de la A dorm ire §i i-a r fi spus o vorba la ureche fagaduindu-i o lum inare de ceara, rugind-o sa se m ilostiveasca asupra m ea cu lum ina cifrelor §i rafionam entelor m atem atice. Dadaca nu si-ar fi ingaduit asem enea fam iliaritate, fiind o fiin ta m ai jos a$ezata pe scara sociala ; ea ar fi in terv en it p rin popa G heorghe la m arele Sintilie, ca sa-m i m carga bine la teza. Ca fiu $i p rie tin a dom nului inginer a nostru, eu puneam la indoiala capacitatea aritm etica a personagiilor sfinte. Aveam sansa de zece la su ta sa dau o teza la lim its ; asta a r fi fost insa pe cit de jig n ito r p e n tru dom nul Ciolac, pe a tit de um ilitor p entru m ine. M i-a lucit in m inte versul m elancolic al lui G rigore Alexandrescu : M inuni in vrem ea noastra nu vad a se m ai face...

Nici nu m -am m ai injosit ca sa deschid zadarnic A ritm etica ratio n ata a lui Ro§u. M i-am p reg a tit coala de teza, h o tarit s-o las alba, §i-am a§teptat cu lini^te evenim entele, incred in tat fiind ca se vor gasi m ijloace ca sa nu pierd anul. Dadaca A nghelina m i-a pus d in ain te in sufragerie cafeaua cu lapte al carui gust il uitasem de cind m a deprinsesem cu pe§tele frip t m am aliga virtoasa din ostrov. T itaca Leona a catadixit sa-m i |ie tovarasie ; m i-a intins o felie de cozonac, fa ra a-§i descrefi fru n tea, m -a lasat sa-i pretuiesc dulceata. Apoi m i-a pus cu delicateta o in tre b are plina de am araciune : — Se zice ca unii d in tre elevii gim naziului isi fac leetiile m ai m ult la iazurile de devale. Cit pe ce sa m a inec cu cozonacul. Ziua proasta de dim ineafa se cunoa$te, am reflectat eu. — Ce zici dum neata de asta ? a u rm a t ea scuturindu-§i zulufii invalatuci^i in hirtie. Nu puteam raspunde cu g u ra plina. — A tre c u t pe la m ine dom nul Vacam ar, a continual titaca Leona, in d ep artm d delicat fara m itu rile de pe pieptii camizolului dum nisale alb ; a tre c u t pe la m ine dom nul V acam ar §i 1-am ru g a t sa-m i procure ni§te inform atii. P arerea m ea era ca un tin a r care pleaca noaptea de acasa s-o fi ducind la o in tru n ire de car­ bonari. D ar dum nealui m i-a adus raspuns ca n u -i vorba de conspiratii, ci de ad u n ari de derbedei pe m alul baltilor. „Acolo se duce §i nepotul dum neavoastra...“ 103

— Adica nepotul ro taru lu i, am in tre ru p t eu. I'ita ca Leona m -a p riv it de sus, uim ita de cutezanta mea.' — Ba sa m a ierji m ata, obraznicule ! O fi nepotul rotarului, d ar in prim ul rin d e fiul inginerului D um itras. Nu ?tiu ce m -a facut sa n u -i aduc pina acum a la cuno^tinta ispravile fiului sau. Am raspuns cu dem nitate : — f ita c a Leona, am sa i le aduc eu insum i la cunostinfa chiar astazi. — C hiar astazi ? M ira-m -a$ ! Ca pe dum nealui de vreo luna nu-1 m ai p rinde nim eni acasa. Nici n u -i pasa de o sora buna care §i-a sacrificat p e n tru dum nealui viata. In singuratatea in care traiesc m i s-a r cuveni poate un cuvint, o aten(,ie... Tot a5a de am arita sint ca si atunci cind ticalosul de Jo rj Ropcea s-a dus peste m ari $i ^ari §i m -a lasat pustie... Am lasat num ai pe Chirica m otanul sa asculte din nou rom anul p |a c a i Leona pe care §i eu il ascultasem in atite a rinduri. M -am g rab it spre celelalte grele incereari ale zilei. M i-am pus in geanta cartile de cursuri ale acelei dim inefi ; pe linga aritm etica m ai aveam franceza istoria. Am p riv it o clipa m anualele aceste doua din urm a a§ezindu-le linga coala alba. Am suspinat : eram u n as al G ram aticei franceze un erou al Istoriei m oderne. „M arire $i decadere...“ am $optit eu cu sincera ironie. Cind sa ies pe poarta, G rigorija O anea venea grabit ca sa-m i aduca ?tiri $i sa m a ia la teza. , Coborind uli$a Rada^enilor p rin tre casute albe si livezi de m eri, O anea m i-a com unicat veste buna despre p rietinul m eu cel nou, tinichjgiul. La inceput lelea Ileana intim pinase din p a rte a b a trin u lu i oarecare im potrivire. D ar gospodina b aiatu l punindu-se p e n tru pribeag si a ju tin d §i Vasile Rusu pescarul, Tudose O anea s-a induplecat ?i a pus la cale el singur ie§irea strain u lu i catra m anastirea Ri$ea. A vea sa um ble calare in straie ciobane^ti, alatu re a de scutarul lui mo§ Tudose, care se afla venit in Rada$eni pentru sim briile §i m erindea feciorilor si baciului de pe Deleleu. A purees incalecat in ta r n M cu caciula si sarica, cu gluga si baltag, cu desagi la ciochine, §i s-a inchinat inspre p rietinii sai cu voie buna. — El socoate ca intr-o saptam ina s-ar putea intoaree la Folticeni, $i-a incheiat G rigorita istorisirea. Nu i-am dat nici un raspuns. — U rm arirea lui se pare ca-i in legatura cu rascoala, a urm at tovara§ul meu. T a c e s t e vnrhe 1-am nnucat rte hv at nn

■*71 r t l Q w f ^

T ?1

r»

e*

f

— Socoteam ca pot vorbi cu tine... a inginat el cu sfiala. — Cu nim eni §i nicaieri ! i-am poruncit eu ca din tr-o grea iaina. CAPITOLUL XIII Eu dau o teza faimoasa la aritmelica, iar Culai devine campion in iupta libera GIM NAZIUL NOSTRU se afla a?ezat provizoriu ir.tr-o casa veche boiereasca de pe u lita Sucevei, a$teptind sa se m ute in tr-u n local m odern p e n tru care se adunau m ateriale pe u n lee v iran de alaluri. D eocam data, elevi profesori se nacajeau in ni$te odai scunde cu banci din m obilierul refo rm at al §colilor p rim are. Co§cova, trista §i saraca, injghebarea aceasta a noului regat era in arm onie cu toate celelalte ?andram ale, firm e fa ra con^inut, cum le caracterizase dom nul inginer. Din ograda fara im prejm uire, coborau ca ra ri cable inspre ni§te bordeie de trogiodip. De acolo de sus v ederea se deschidea inspre lacul din T arna M are iazul Ciorsaci. In fund, abia se deslusea un holm cu fin aju ri, sub picla ce incepea sa se topeasca a dim ine1;ii. In ograda gim naziului m iscare pufina, desi soarele stralucea in azu ru l cerului, cernind pulbere de au r peste gradini inflorite. G alagia tin e retu lu i se stinsese infrico$ata ; elevii „toceau“ lec^iile in clase, inghebosindu-se in banci asupra carfilor §i caietelor. P e d e lu l1 a su n at cu m ina un clopot d in tre acelea cu care umbla u rato rii in sa ra de A nul-nou. Clasa a tre ia avea in ora intaia pe dom nul Ciolac ; teza de m ai din toata m ateria trim e stru lu i al treilea. Am in tra t cu G rigorija Oanea. Eu eram cap de banca in rin d u l al doilea ; O anea linga m ine. Am a d u n a t de la baieti colile albe, ca sa le isealeasea dom nul Ciolac. E ram douazeei §i ?ase de elevi. Cind am tre c u t la locul m eu, a in tra t $i profesorul, leganindu-se pe picioarele-i scurte §i lunecindu-$i asupra noastra ochii de catran, migdala^i ?i spincena1,i. T randafira§ul de la b u to n iera ?i-l lasase in cancelarie, in ­ tr-u n paharel cu apa, pe prichiciul unei ferestre deschise : il zarisem in trecere. Elevii s-au ridicat in picioare cu m are tropot. Edecul gim na­ ziului, babaca Buchan, m ai inalt cu u n cap decit profesorul, a bolborosit rugaciunea si $i-a fac u t in pripa tre i cruel, m enindu-le sfin tu lu i Rom an $i tezei de mai. D espre m inunea sfintului Rom an vorbea in fiecare an parintele M ovilescu la u n a din lectiile de religie. Rom an, fiind um ilita

sluga m ire clericii de la sfin ta Sofie, §i neavind stiin ta de carte, era deseori batjocorit §i in fru n ta t de psalfi §i diaconi, ca, de?i prost si nestiutor, are totu$i p a rte din d aru rile de bucate ale cre§tin ilo r cucernici. In tr-o noapte, dupa un plins fara m ingiiere, um ilitul Roman, adorm ind cu suspine, a av u t in vis frum oasa vedenie : a v en it la el Fecioara P reacu rata §i i-a alinat suferinta, indem nindu-1 sa m anince tre i bucatele de hirtie, dupa care 1-a incred in tat ca, trezindu-se, va p u tea ceti orisice carte. Deci um ilitul R om an s-a trezit cu b u n a nadejde $i a vazut ca poate ceti orifice carte. Pe cind profesorul, in tacerea clasei, i§i punea iscalitura in collul de sus din stinga al colilor depuse la catedra, babaca Buc­ han, pe furl?, a v irit una dupa alta in gura tre i bucati de pagini din m ateria pe trim e stru l ultim a A ritm eticii ratio n ate a lui Ro§u, le-a m estecat, apoi le-a inghi^it, inchizind ochii cu evlavie. P e fere a stra deschisa de linga m ine se zarea, ca un tablou in ram a, o p a rte din luciul iezerului din T arna M are. Acolo se afla ostrovul de la N ada Florilor sub puzderia aurie a soarelui de mai. Acolo se afla raiu l rata cirii m ele. Acolo fusesem fericit o clipa din trecato area via^a, filozofam eu cu m are infringere. In lum ea oam enilor, m i se pregateau um ilirea .si pedeapsa. Dom nul Ciolac a intins pachetul de coale iscalite. N -am raspuns apelului ochilor sai de cadina. Din acea clipa incepeau durerile ispasirii si n-am gasit in m ine p u terea sa m i misc din banca. Buchan a avut astfel prilej sa se faca placut si s-a repezit cu hirsciitu ri de ciubote la catedra prim ind c-o inchinaciune pa­ chetul. P e cind el im par^ea in tre banci foile, dom nul Ciolac a scris pe tabela, cu creta, fo arte citet, titlu l tezei. Mi s-au inn eg u rat ochii ; era ceva cu to tu l strain, dintr-o m aterie in erta a A ritm e­ ticii rap o n ate. Nu m ai tin m inte ce, de^i fusese scris a tit de citet. •Soarta m ea era pecetluita. H otarirea m ea crincena, care m a chinuise si m a indirjise in cursul noptii, purcedea spre realizare. Din acel ceas, incepea p e n tru m ine vacanta. Pierdeam anul ; treb u ia sa am ta ria si vrednicia de a-1 ci.stiga. Vacanf,a m ea treb u ia sa fie inchinata studiului §i p rep ararii p en tru un exam en de toam na. Foaia m ea — cu iscalitura profesorului in stinga si cu enunful sus : Teza la A ritm etica, 26 m ai 1888, si num ele m eu im ediat dedesubt : D um itras Hie — a?tepta alba $i nevinovata. A ltadata asem enea foi albe le um pleam im ediat ?i cu u$urinfa, la aritm etica §i la toate celelalte discipline. Profesorii aveau placerea §i satisfactia sa le orneze cu note m axim e. la ta ce p u tea insem na p en tru m ine febra pernicioasa 1 a prim averii. E ram jignit de propria m ea decadere ; insa nu m a sim team cu to tu l nefericit si p astram inca in fiinta m ea dulceata u nor zile n e u ita te §i a unei prieten ii care 1 Pernicioasa — vatam atoare, daunatoare. (N.R.)

106

m a ridicase deodata — socoteam eu — la in^elegerea superioara a vie^ii. Cunoscusem in raiu l de la N ada F lorilor oam enii um iliti, robi ai vietii, in dispre^ul lum ii bune de atunci. P astram p e n tru ei un sentim ent delicat, inlelegind nevinovatia lor p e n tru pedeapsa in care vie^uiau §i osindind v in a crim in als a unei s o c ie ta l rau in tocm ite. S entim entul acesta luase brusc o form a avin tata. T inarul m eu prietin, tinichigiul, im i aratase calea. Nim ic nu m i se parea m ai m ar el decit acti unea in ch in ata binelui celor m u lp §i napastuiti. Istorisirile m ih n ite ale prietin ilo r m ei din ostrov in tra se ra in m ine cu m iresm ele §i priveli§tile, operind in fiin ta m ea ca acele v en in u ri asociate ce pot vindeca unele boli. C hipurile lor im i aparu ra In am intire aureolate de lum ina $i de dragoste, in clipa desp a rtirii. S ubt o im pulsie incon$tienta si nebiruita, am inceput a-i sehifa cu creionul pe foaia alba ce aveam dinainte, m enita tezei de m atem atica. Am desenat g rab it ostrovul ?i figurile lor, si o undita, em blem a a pasiunii m ele de pescar. Lui Neculai, m entoru l m eu, i-am rez e rv at u n coll deosebit. Im i priveam visator m elancolic opera. Aud in dosul m eu glasul irita t §i scandalizat al p ro fe s o ru lu i: — C e-nseam na asta, Dum itra§ ? Am im presia ca ai innebunit. A sta li-i teza ? R um oare in clasa. Cei m ai m u lli elevi i§i ispravisera lucrarea scrisa. T im pul trecuse peste m ine cu indiferenla, cazind in p rap astia e tern italii. Am p riv it ca un strain, cu m irare, desenul pe care il aveam dinainte. Nu stiam ce as fi p u tu t rasp u n d e lui dom nu Ciolac. Sub stricte la m etodica a profesorului nostru dorm ita insa o violenla pe care noi, elevii, Inca nu i-o cunoscusem . — Ie$i a fa ra din clasa ! a zbierat el ca in delir, cu vocea deo­ data ragu§ita. P e n tru asem enea b ataie de joc vei fi elim inat din §coala. Im ediat voi supune cazul dum nitale conferinlei profesorale. A ceasta n ea^teptata izbucnire de fulgere si tra sn e te a avut d aru l sa a$eze in m ine echilibrul stap in irii de sine. — Dom nule profesor, am rasp u n s eu ridicindu-m a in picioare; desenul acesta n-am avut in te n lia sa vi-1 dau drept teza. — De ce nu li-a i scris teza ? N -am raspuns. — De ce n u li-a i facu t lu crarea ? §i-a aru n cat iarasi strigatul dom nul Ciolac pe cea m ai in alta nota de tenor. — Im presia dum neavoastra de la inceput a fost aproape justa, am raspuns eu. — Ce im presie ? — A li a v u t im presia ca a? fi innebunit. Elevii clasei i§i dadeau coate §i chicoteau. U nii erau chiar ex107

trem de veseli, m ai cu sam a Buchan, care casca un enorm rinje t m ut. — A sta-i culm ea im pertinenjei ! a u rla t dom nul Ciolac. A ridicat pum nul strin s spre nasul meu. — Va pot explica totul, dom nule profesor, am vorbit eu cu aceea$i lini$te. — Ce-m i poti explica ? N u-m i poji explica nimic. Auzi dum neata, sa-m i explice el m ie ! Confisc acest docum ent ! a adaos el iragind de pe banca cu un gest fulgerat de prestidigitator. — Desenul e al m eu, dom nule profesor, m -am precipitat eu dupa a$a-zisul docum ent. — Desigur, a flu tu ra t el deasupra capului teza m ea. N -am intenfia sa-1 pun in ram a si sa-1 trim et pinacotecii de la Ia$i. Obosit de sfor^area ce facuse, s-a oprit §i m -a p riv it din tr-o data cu uim ire $i m ila : — Ce s-a intim plat, D um itra? ? — Am su ferit de o febra prim ejdioasa, dom nule profesor. — H a-h a-h a ! s-a am estecat fa ra rost Buchan, ca un font caru ia nim eni nu-i ceruse p arerea ; s-o bolnavit de frig u ri de balta. In loc sa vie la §coala, lu n a a sta s-o ^inut de pescuit la iaz. — A devarat ? s-a intors spre m ine dom nul Ciolac. Eu am incuviinjat cu fru n tea, plecindu-m i ochii. — Se poate u n a ca asta ? s-a u im it profesorul. Ifi dai socoteala, Dum itra§, in ce s itu a te grava te-ai pus ? E nem aiauzit ca un elev bun, p rin tre cei dintai, sa cada in asem enea eroare. Uiie unde ai ajuns ! ' — H a-ha-ha ! s-a am estecat iar ca un im becil babaca Buc­ han ; o ajuns la G roapa M inzului. — Ce-i aceea G roapa M inzului ? s-a intors plictisit dom nul Ciolac. — Acolo se ineaca cei care nu $tiu a inota... a explicat rin jin d babaca. Profesorul n-a facut nici un haz de ISm urire ; s-a intors iara$i spre m ine sever : — In orice caz, Dumitra§, te anunf ca hotarirea m ea ram ine nestram utata. Vei suporta consecin^ele incon§tientei sau im pertin en lei dum nitale. In vrem ea asta tezele se adunasera in m ina profesorului. Buc§an §i~a prezentat-o pe-a lui cel din urm a, c-o plecaciune $i cu gindul la P re ac u ra ta Fecioara. Clasa nu m ai era de jin u t in friu ; i§i ie§ise din fire. Dom nul Ciolac a inteles ca intirziase p rea m ult in tre elevi cu intreb arile $i raspunsu rile sale ; a ie?it repede, trin tind u§a. Colegii m ei au scos un u rlet prelung de piei-ro§ii, cladindu-se unii peste aljii in bancile din preajm a mea. 108

O ra a doua, libera. P rofesorul de gim nastica, dom nul capitan pensionar lonescu, fusese chem at u rg en t in tr-o comisie la P rim arie. Am ie$it in ograda gim naziului, cu to ata droaia de baieji dupa m ine. Vroiam sa schim b citeva im presii cu p rieten u l m eu G rigori^a Oanea. L -am cau tat cu ochii ; nu 1-am gasit. D isparuse. Am a^teptat citeva m inute, sa fiu chem at la cancelarie. P robabil ca era p rea devrem e. P rofesorul de franceza la care aveam m edia 9, §i cel de istorie, la care aveam m edia 10, imi erau favorabili desigur si probabil incercau sa inm ladie strictelea lui dom nu Ciolac. Cu m inile in b u zunarile pantalonilor, pasind cracanat §i rar, Buc?an veni spre m ine, p rivindu-m a sarcastic. — M a-m ai D um itra?, im i zise el bilbiind ; acu-cu ai p atit-o ! — Cum ? — Acu-cu ai d at de dracu ! M a prefaceam ca n-aud, ca sa-i anulez atacul. — Nu inteleg ce vrei sa spui. — V reau sa-ti spun ca are sa-ti tra g a ta tu -ta u o m a-m a-m a de bataie, sa te puie pe coaste. — Cum ? — Te ba-bate, m ai, ingineru, de te om oara ! — D ar pe tine, m ai babacule, te om -om orau cind ram ineai rep e ten t ? Ai aju n s cu m u stati si flacau de in su ra t $i tot n -ai isp rav it gim naziul. — A -ha ! izbucni cu ferocitate babaca Buchan ; v ra sa zica num ai te faci ca n -au zi §i m a iei peste picior ! Apoi cu m ine ai de-a face ! Eu n u -s Ciolac sa-ti caut in coarne ; eu i |i m oi num aidecit ciolanele. Acu nu m ai esti p rem ian t §i te da afara din §coala... — A sculta babacule... -— M ai sfrijitu le, babac ii ta tu -ta u ! Eu is Buchan Ion. — A sculta, babacule, nu te u ita a$a cu g u ra cascata la m ine §i ia am inte. Daca indrazne^ti sa m a atingi, iti scot ochii cu doua degete. In clasa m ea, a treia, aveam p a rtiza n i pe to^i elevii m arunti. Ace^tia au d a t glas de m are veselie la am enintarea m ea ca o sa ram iie chior Buchan, cavaler candidat la insuratoare. Insa acest a ju to r al cam arazilor m ei a avut d a ru l sa-1 scoata pe hojm alau 1 din to a te titin ile. Cu o sudalm a s-a ?i repezit asupra mea. I-a pus d in tr-o data cineva o m ina in piept §i 1-a brincit inapoi. — Ho, m ai Buchan, nu te avinta, ca apoi ai de-a face cu m ine. — Ce te-am esteci, bre, §i ce cauji tu aici ? 1 H ojm alau — om m are la trup, dar prost. (N.R.)

109

B abaca il privea uim it pe invatatorul m eu Culai. Din privirea ce-m i arunease acesta, in^elesesem ca vrea sa-m i com unice o veste. Deosebirea in tre Culai de la N ada Florilor §i cel pe care il aveam acum in fata era m ica si privea num ai im bracam intea. Ti~ n u ta de tirg a lui Culai se alcatuia d in tr-u n su rtu c curafel, pantaloni intregi si o cam asa albastra. Im i inchipuiam ca indrazneala lui, in ograda gim naziului, va fi m ai m ica decit la balta. Dar m a inselam . — Ce caut aici ? N -am sa-ti dau tie socoteala, repetentule, care te cunoa§te tot tirgul de cind in v e|i la gim naziu §i n-ai m ai ispravit. — Ha ! s-a fisticit Buchan. De cind inva^ eu la gim naziu ? -— De cind era bunica fata m are ! Buchan §i-a venit in fire c-o in ju ra tu ra : — M ai golanule ! Mai paduchiosule ! Nu indrazni sa te pui cu m ine ! — Golan sint, caci is sarac, a recunoscut Culai, d ar paduchios nu, caci m a la m am a, dum inica dim ineata, fiind dum neaei de me$te$ugul sau spalatoreasa §i num ai atunci avind vrem e. N -am de ce m a rusina ; §i nici carte nu stiu, ca n -are cine m a tin e a la scoala; d a r pinea m i-o ci§tig cu dreptate. Insa tu, nam ila duglisa l, ai d e toate §i-ti petreci zilele degeaba la gim naziu ; rtu faci nim ica ?i pute pe urm a ta lenea ! — Lipse§ti din fat,a mea, scirnavie ! $i-a iesit din fire Buc­ han, crescind in sus ca sa-$i ia tot rasuflqtul, p e n tru atac. Cind ii-oi da, m ai pacatosule, o laba, te v ir pina la git in parnint §i p e u rm a te cufund de tot cu calcaiul. — Mai lungane, acu§i te vad in ^arna cu nasul in fundul dracului ! Cind §i~a repezit Buchan pum nul, Culai s-a tu p ilat si s-a desfacut de la parnint ca din catapulta ; s-a dus cu capul inainte izbind pe hojm alau in plexus, Buchan a cazut doborit im ediat cit era de lung, cu rasu flarea pierd u ta §i ochii stinsi. Culai i-a dat ocol in goana §i, cu picioarele desculte, 1-a lovit, intorcindu -1 cu. nasul in pulbere. H arm alaia ograzii a contenit ca la o comanda. P e u rm a a pornit. din nou, cind babaca Bucsan a inceput a se rasuci, dind ca un gindac urias din m ini §i din picioare. Culai se grabea. — Eu am suit ripa p rin livada lui Cucu, m i-a zis el p rip it ; §i am venit sa te vad, §tiind ca te afli la §coala, si sa-ti spun sa nu. carecum va sa te m ai duci la Nada Florilor, caci um bla acum a patru le de soldafi pe m alul baltilor §i pusca in tre stii si ostroave, Te m ai caut eu ca sa-ti dau ve§ti. 1 Duglisa — trindava, lenesa. (N.R.)

110

Dupa ce-a d isp aru t el, s-a a ra ta t din alta p a rte G rigorifa Oanea. — U nde erai ? 1-am in treb at. T e-am cautat. A fost aici in ograda lu p ta lui David cu Goliat. — Lasa asta, Dum itra$, m i-a raspuns cu tain a p rie tin u l Oanea. Eu am sta t in p reajm a cancelariei ca sa aflu ce s-alege cu tine. Vazind ca nu aud nim ica din sala, am ie.'jit sub fere a stra afara. Dom nul Ciolac vorbea cu m are su p arare ; venea pina la fereas­ tra, scotea din paharuj: tra n d a firu l ; se ducea cu el m ai incolo, se intorcea si-1 punea iar in paharut, Se cam incontrau dum nealor, dom nii profesori. Ciolac pretindea ca sa te excluda p e n tru to td eauna din §copla. D om nul R ainu striga : Nu se poate, nu se poate! Pe un copil care a gre$it o data, d um neata vrei sa-1 pedepsim ca p e n tru o crim a. De ce ? Ca sa dam satisfac^ie am orului propriu al dum nitale ? Ciolac, nu §i nu ! A tunci dom nu R ainu a trin tit catalogul. D upa aceea a cerut lui Ciolac desenul §i i 1-a luat, ca sa nu se piarda, zicea dum nealui, §i sa-i ram iie baietului o am intsire din aceasta epoca a vietii lui, cind va ajunge cineva in ^ara asta. A§a spunea dom nu Rainu. Se vede ca tine la tine. G rigorita O anea a dat iar fuga spre cancelarie ca sa afle alte vesti. E ram stin jen it de im bulzeala din ju ru l m eu ?i a celorlalte tre i clase, ie§ite in recreatia a doua. D obindeam o celebritate pe care n-o doream . C hiar .si caderea naprasnica a lui Bucsan babaca m i se atrib u ia tot m ie p rin anum ite in terp retari. Daca n -a r fi fost chestia tezei, nu m a luam la clan^a cu Buchan ; §i in d ata ce m -am lu at la clanta cu Buchan, am doborit nam ila p rin tr-u n interpus al m eu, unul „Culai de devale“. — Il $tim noi, declara Baican, a lt babac, acesta d in tr-a patra. C ulai acela cunoa$te toate sm echeriiie trin telo r, ca-i uctjiic in to ti anii la circurile care vin de Sintilie, cind se deschide iarm arocul cel m are. — Lasa ca-i a ra t eu lui ! striga Buc§an, batindu-se cu pum nul in piept. Am sa-1 pindesc dincolo de rohatca, la caram idaria cea veche, cind se-ntoarce de la pe§te. li dau u n a in cap c-o lespede de-i iau to ata p u tere a in vecii vecilor am in ; sa-1 prohodeasca popa G heorghe de-acolo pina la tintirim . — Daca faci u n a ca asta, te duci la ocna pe via|;a ! 1-am am en in ta t eu. — H a-h a-h a ! P arca m a vede si m a stie cineva ? — Apoi n u spui tu singur ce vrei sa faci ? m -am invier^unat eu, holbindu-m a la el. — Ia lasati-m a in pace ! a m orm ait Buc$an facind bot cu buzoaicele lui groase. Copiii rideau fa ra nici o frica. P edelul a ie?it in ograda cu clop otul cel m are §i a prins a-1 balabani inspre cele p a tru puncte cardinale. S-a apropiat de Buchan, scuturindu-i-1 la ureche. E ra 111

un b a trin spatos ?i m are, c-un m aturoi de b arb a pina la chim ir : fusese vizitiu boieresc. B alabanea clopotul $i rldea c-o gura $tirba, num ai cu citiva col|i negrl. O grada aproape se golise, cind Grigori^a O anea veni iara§i la m ine in fuga cu ve?ti. — A sosit dom nu inginer ; 1-au chem at la cancelarie. — Asculta, G rigorita, i-am spus eu pripit. Eu plec chiar acum a acasa. Sa-m i stringi §i tu carfile §i sa m i le aduci. T ata era sup arat ta re ? — Nu e ra suparat, d ar are vrem e sa fie, dupa ce-a afla toate, m i-a raspuns m ihnit Oanea. CAPITOLUL XIV Domnul inginer descopere pe vinovat MA A$EZASEM 1NTR-UN JlL T ?i asteptam de-un tim p pe tata, pina ce m -am trezit cascind cu lacrim i. M a ajungea tru d a zilei din ajun, plina de atite a evenim ente dram atice. In sta re a de alifare nervoasa in care m a aflam , zadarnic a? fi incercat sa m a odihnesc. Biziia oarecum in m ine tau n u l nelini$tii. N u-m i era a tit de frica de m inia ta te i cit eram disperat de lo vitura ce prim ea $i de m ihnirea lui. Ca sa-m i tree m ai pu^in chinuit ceasul de a$teptare, am tras din v rafu l de pe m asa de lucru gazetele la care ta ta era abonat : Lupta, U niversul, M uncitorul. Benzile de e x p e d ite nici nu fusesera desfacute. Am gasit im ediat, in coloanele de reportaj $i infoi-ma^ie, e fe m erid ele 1 tragediei tara n ilo r rasculati, de care imi vorbise Alecul tinichigiul §i din pricina careia el insu?i se afla acum a pribeag. U nele num ere ale gazetelor reproduceau din M onitorul Ojicial com unicatele guvernului. T ulburarile taran ilo r aveau un caracter de for (a oarba dezlanpjita. In satele din ju ru l Bucure^tilor, inca de la inceputul lui aprilie, incepusera a fi devastate circium i si conace. Se vorbea de p rim ari m altratati, de pro p rietari ?i arendasi refugiati in Capi­ tals, aducind cu ei spaim a. O am enii p am intului facusera din uneltele de plugarie arm e ?i pretindeau m alai, deci strigau din foam ete. M ai cereau pam int, d intr-o im proprietarire ce le fusese fa-

fem ei bocind si copii scheletici. S tap in irea luase m asu ri dictatoila le ca in tr-o stare de razboi. C eteam cu sufletul b in tu it de indignare ?i rusine $tiri rela tin d brutalitatdle la care erau supusi tarani.i a re stati ; batai cu centurile in g reu iate de cartusiere, pina ce p edepsipi le$inau in singe. E rau stropi|;i cu apa rece ca sa se de§tepte $i sa-?i prim easca restu l osindei poruncite. G azeta M uncitorul, despre care tali' pom enise tinichigiul, rela ta u n fa p t care rni se p a re a de necrezut. T aranii fusesera som a#, in tr-o localitate de al carui num e nu-m i m ai am intesc, sa se opreasca §i sa se intoarca din drum . S -au supus §i s-au intors. A tunci s-a com andat focul ?i m o r# i cazu# au fost g asiti £mpu§ca# in spate. C ontingentele noi ale arm atei rom ane erau trim ese im potriva v eteran ilo r care cistigasera ^arii in d e p e n d e n t. Panica B ucure?tilo r dovedea du^m ania in tre doua lum i. G azetarii vorbeau fa ra sfiala de „prizonieri“ de, razboi. Colonelul L ahovari com unica presei ca nu s e trag ea a su p ra poporului decit dupa „som atii legale". Cu somafii ori fara som a#i nu era to t asasinat ? G uvernul facea razboi p o p u la# ei m uncitoare a tarii. Im i am inteam de episoadele u n o r rom ane senzationale ceva asem anator cu ex p ed i# a lui Cortez §i a altor a v e n tu rie ri im potriva populatiilor bastinase ale A m ericii Centrale. In sfir§it, com unicatele g uvernului anunfau potolirea rascoalei. I n acela$i tim p, se vestea oficial im p a rtire a de porum b satenilor. Ca sa se aju n g a la asem enea m asuri, m uncitorii de pam int care produceau porum bul fusesera m ai in ta i im pu?cati. D ar M uncitorul denunfa alte lu p te in leg atu ra cu aceste distrib u iri de porum b poruncite de stapinire. f a r a n ii im bulziti cu caru$ele la m agaziile pro p rietarilo r la care m uncisera erau lu a # la goana ?i b a tu ti cu p arii de catra a rg a ti §i logofe#. A ceasta a doua m inciuna stirnise alte sate, catra lalo m ita §i Buzau, apoi m ai spre m iazanoapte, in Bacau, V aslui si N eam t. In inch ip u irea fierb in te a tin erefii m ele, faptele a caror dovezi le aveam su b t ochi scriau cu flacara $i singe, p e n tru veacul viitor, crim a fa ra ie rta re a clasei ex p loatatoare im potriva fra tilor m ei, im potriva neam ului in tre g al bietei m ele m am e, Polixenia. M i-am ra s tu rn a t capul pe speteaza jiltului, cu ochii in lacrim i, in tre gazetele invalm a^ite. P e fere a stra larg deschisa a in tra t un •fln fiir/a

rn c n

r “n r ,ci o

in n o f

fn m fii

m o lo

rlin rin -i

or>/~v1 •

ll cunosteam pe Cirloraan cel ple?uv, om ul de la cancelaria in gineriei. E ra u n |.aran sarac de la raze?ia Cii\Lomane?tilor din ^in u tu l Tutovei, care se pripa?ise la noi in T ara-de-Sus. B atrinii lui m ai tin u se ra in stapinire o sfoara de mo?ie. Lisandru C irlom an ram asese m uncitor cu palm ele, cal de dirvala la p refectu ra din Folticeni. Cind ii auzisem in tii num ele, cu m are m irare il asem uisem cu urm asii lui Carol cel M are, im p aratu l de la apus in Evul M ediu. I-am spus ; ?i mo? L isandru Cirlom an facea m are haz de pove?tile mele. — Ce porunca, bade Cirlom ane ? a in treb at dadaca. — Apoi dum nealui m ai are o leaca de treab a la cantelarie. A ispravit cu profesorii de la gim nazie. Poate sa m ai in tirzie o ju m a ta te de ceas, d a ’ de venit vine num aidecit ?i sa-1 a?tepta^i cu masa. — Bine bade Cirlom an, 1-om a?tcpta ; da ce-a fost devale la ?coala ? — U nde ? La gim nazie ? — Da bade Cirlom an. — Ehe ! a ris cu rierul tata lu i m eu ; chiar vroiam sa-ti spun, cum atra A nghelina, de isprava pe care a savir?it-o b aietu l lu i dom nu inginer. — Vai de m ine, bade Cirlom ane, ce isprava ? , — Apoi, pe cit am, o b lic it1, a in draznit sa se ieie la har^a cu u n u l din baietanii cei m ari de la ?coala. Cel m ai m are care se c redea cel m ai tare. D ar aista al nostru, fiind fecior in p u tc re ?i n espurcat, 1-a bu?it ?i 1-a trin tit pe acela de nici n-a av u t ce face cu el. — M are m inune ! s-a tinguit cu glas vesel dadaca. — C um atra A nghelina, asa eram eu fiind fecior. Daca aveam un b at de corn in m ina, apoi m a puteam pune cu ?ase barb ati ?i nu-m i puteau face nimic. Ia r dupa ce am dat de gustul m erelor padurete, am slabit. A?a v a fi fiind ?i cu coblizanul - acela. S tiu ca-i steclesc ochii p rin m ahalali §i-n Folticenii-V echi. A g u stat si el m ere. Ram ii sanatoasa, cum atra A nghelina, ?i sa nu u iti de porunca lui dom nu inginer. Eu m a grabesc ?i dusu-m -am . Badea Cirlom an s-a dus ; livada a ram as iar lin istita in soare ; s-auzea, ca m urm u ru l prelung al unei strune, zvonul albinelor. In tr-u n rastim p a po rn it a cotcodaci o gaina cu m are harnicie ?i dadaca o m u stra de d ep arte : — D egeaba te lauzi, m otato ; treb u ia sa-ti faci oul m ai devrem e. Cind ?i cind bom banea in cerdac t itaca Leona, care se foia d in odaie in cerdac ?i din cerdac in odaie. D um neaei se gatise, se su~12 1 A oblici — a descoperi. a dibui. (N.R.) 2 Coblizanul — lunganul. (N.R.)

114

lem enise §i a$tepta cu nerabdare m asa, ca sa afle ve$ti m ai pre­ cise decit ale lui badea Cirlom an. A d u ru it o tra s u ra venind grabnic la deal pe uii(;a Radiisenilor. „E ta ta “, am tre sa rit eu, de.si m esagerul lui abia plecaseM -am ridicat §i ra-am a$ezat la fereastra, ca sa pot vedea poarta gradinii. Din cerdac repezita, a $optit porunca ti^acai Leona : — Dadaca, spune ca n u -i nim eni acasa. A sta ne m ai trebuie acum ? A u rm a t retrag e rea grabita a zgripsorului. Pe p o rtita a in tra t saltat si vioi doam na $erbanescu directoare a de la scoala de fete. Isi lasase tra s u ra in strada. A fu lg e rat cu ochii ei m ari gradina §i cerdacul. S-a oprit linga un grup de tra n d a firi si-a ales unul ro$, care inflorise chiar in acea dim ineata. A facut iara?i ci£iva pasi : tip -tip -tip , Dadaca ii sosea in tru intim pinare. — C autati pe dom nu inginer a nostru ? a in treb at ea cu vocea-i blinda. — Pe dom nu inginer D um itra? sau pe doam na Ropcea... a rasp u n s melodios ochioasa, cum o poreclise m am a A nghelina. — D uduca draga, n u-i nim eni acasa. — Vai ce rau im i p a re ! Mai ales de doam na Ropcea... Se oprise in soare subt u m b r e l l a gaibena, nu cu m ult m ai m are decit p alaria de pai. E ra inm anu$ata §i elegants. l?i trecca tra n d a firu l ro§ pe sub barbie §i zim bea prim averii. E ra frum oasa fem eie. Im i p area bine ca nu e ra ,,nim eni“ acasa. V enca desigur sa asiste pe ta ta in nacazul ce avea cu m ine, ori sa dovedeasca $ita c a i m ele Leona interesul sau §i sim patia sa p e n tru fam ilia lui dom nu inginer a$a de greu lovita. E vident ca elevii gim naziului, ie?iti la ora unsprczece $i douazeci de m inute, im pra^tiasera in t o t ora$ul vcstile de la §coala. S alutind c-un zim bet ferm ecator pe dadaca, doam na $erbaneseu s-a retras. T rasu ra a h u ru it iara$i pe ulita tih n ita. Dadaca a inchis in clanta p o rtita $i s-a intors sp re casa, pe cararea de sub tei, domol, im povarata de in tristare. Si-a facut de tre i ori cruce, c a si cum ii nalucise o m inune de la panarama. — Totu$i, im i ziceam eu zim bind am ar §i cufundindu-m a iar in jilh n-am riv n it asem enea celebritate ! M -am u ita t la pendula din p aretele de deasupra biroului, care isi suna rar, delicat si abia auzit, tic-tac-ul, picurind in m ine cu fiecare accent al tim p u lu i otrava su b tire a nerabdarii. Cind a in tra t in cam era dadaca ? Am tresarit. — Iliufa, dragu m am ei, s-a tin g u it ea ; vad ca vin in ain tea lui dom nu inginer ve$ti care nu -m i p ar bune. Ce sa fie ? Is a.'ja de scirbita, de-m i vine sa m or. 115 8*

— B a sa nu m ori, m am a A nghelina. Sa traie§ti, ca sa ai bucurie din pricina m ea. — Sa te v a d frum os §i sanatos pe tine, dragu m am ei, asta-i bucuria m ea. A tre c u t C irlom an $i m i-a spus de-o bataiie. E u am tac u t §i-am prxvit-o zim bind. Ochii b atrin ei mS pipaiau gi m a vedeau in b u n a sta re : ii era destul. — 5j>i a m ai tre c u t pe-aicea -ochioasa ,ji sprincenata... — Am vazut-o, m am a A nghelina. Frum oasa cucoana ! Dadaca s-a sp eriat de ultim ele m ele vorbe $i a s tu p it pe furi$. in tr-o parte. A ie.'jit clatinind d in cap. D ar s-a intors num aidecit potrivindu-si cu degete trem u rato are broboada cafenie : — Iliuta, ch iar acum a a in tra t pe p o a rta dom nu inginer a nostru ! M -am ridicat cu inim a batrnd ?i am tre c u t in sufragerie. In ­ d ata m -a urm at, din iatacul ei, -ji^aca Leona. D um neaei s-a a?ezat in capul mesei, eu m i-am lu a t locul in stin g a dum nisale. M -a privifc in tre a c a t c-un zim bet ironic, apoi §i-a ad m irat in oglinda coafura m areata, desfacuta din belciugele hirtiu^elor. — M am a A nghelina, a strig at ta ta de-afara, da degraba la m asa. N u te vad cu ochii, a$a m i-i de foam e ! T itaca Leona a a^teptat pindind, cu zim betu-i increm enit, cu b ratele incrucisate sub sini ; p a re a o M ona-Lisa a zgripsorilor. D om nul inginer a nav alit suflind repede, si-a a ru n c a t palaria de pisla cu boru ri largi p e un scaun. In ain te de a trcce la d rea p ta titacai Leona, m i-a m ingiiat p a ru l balan. — N u te-am vazut de m ult, Hie, m i-a zis dom nia sa asezindu-se in scaun si privindu-m a abia atunci, nu cu suparare. T itaca Leona a inchis ochii ; apoi i-a deschis contem plind cu jale aceasta lum e pacatoasa. Eu ie§eam xncet-incet la lum ina din fundul m lastinii mele. Dadaca n e-a adus ciorba pe-o tabla, inti'-un castron m are din dosul caruia observa cu lu are-am in te cum stau lucrurile §i cum panea in m intea ei, privind ochii castanii ai dom nului inginer a nostru, ca lucrurile n -a r sta tocm ai rau. A suspinat, u§urata de o m are povara. T ata a sorbit de citeva ori din ciorba, su b t in v alu irea d e v ra ja a zgripsorului. Apoi a depus lingura. — T -taca Leona, a inceput el, in sfir$it, vad ca e§ti n erab d atoare sa afli ve?ti despre dram a nepotului dum nitale. — D ram a ? s-a m ira t zgripsorul. Im i inchipui ca n u -i vorba de ispravile atletice ale fiu lu i dum nitale, asupra carora a facut u n ele aprecieri Cirlom an, cind a venit sa a n u n je ca in tirzii la m asa. TVFii tu-m eu, a u rm a t neinduplecat om ul de la m unte, apoi om §tii noi ce > sa facem cu el. L-om face pastor cum au fost- §i unche?ii' lui. din » veac. Acolo la m unte, noi nu cunoa?tem stapin, nici nu obijduim pe ■i sem enii no$tri. T raim in fratie, dupa d atin a §i dreptate. Am avea o , alta cerere, p en tru o profesoara, ca sa fie m u ta ta in alt tirg, d ar , nici p en tru aceea nu ne.punem . — Ce profesoara ? Cum ii zice ? Sa vedem.. Unche?ul s-a scobit in chim ir §i a scos la lum ina o h irtiu ta pa- < tu rita in opt. 132

— A rtem iza $erbanescu ? a in tre b a t colonelul desfacind hlrtia. A in ain ta t cerere ? Doam na R ainu a ris : — Cere m u ta rea $erbaneascai o alta fem eie... A ris ?i unche?ul H aralam bie. — In tre fem ei nu m -am estec ; da socot ca a r fi o afacere de bine p en tru am indoua si v-as fi si cu m ultam ito r ca u n u i prietin. S-a veselit in sfh\sit §i colonelul, uitindu-se cu placere la acel m untean din salbaticie. — Va poftesc, a indem nat cu harnicie duduca de gazda, sa gustalp cite o visinaia. Doam na R ainu a tu rn a t licoarea p u rp u ric in paharele. M usafiru l s-a inchinat g alan t ?i bine dispus, prim indu-?i par.tea. Inainte de-a intinde ciobanului b autura, duduca de gazda a lu at credinta, intocm ai ca nevestele noastre de la ^ara, sorbind o picatura. Mo? H aralam bie a zim bit ?i a d at im ediat de du?ca paharelul. Acel zim b et gazda il cetea. Caci mo? H aralam bie ii judeca gestul ca izvorit d in tr-o alin tare a tin e retii ei, totusi ii placea cum i-a r fi placut o m ioara, ori un m inz, ori o creanga frageda inflorita in prim avara. — Dom nule colonel, a cu v intat el, eu m -oi duce, cu to ate ca im i place aicea ; d a r m a grabesc. Las prieten ilo r m ei ploconul §i-i poftesc sa-1 ospateze sanato?i, neu itin d pe acel care-1 inchina. Cu profesorul cel cu socotelile, ve^i face du p a dreptate. Se pricepe durnnealui la ale sale, m a pricep ?i eu la ale m ele : in m ina celor m ari e puterea, deocam data. M ini nu ,se ?tie ce va fi. — Cum nu se §tie ? s-a trezit colonelul contrariat. — Apoi iaca, nu se $tie. — Doua ?i cu doua nu fac p a tru ? — Ce sa spun, dom nule colonel ? Eu, care nu-s profesor de socoteli, v-a? p u tea a ra ta ca uneori doua ?i cu doua fac trei. — A? v rea sa vad ?i eu asta, s-a veselit oaspeteie, turnindu-?! el singur inca u n pahaxel de vi§inata. — Apoi chiar alaltaieri, dom nule colonel, s-au infa|:i?at la noi la stina doua m am e §i doua fete ; ?i aveam in com arnic 1 num ai tre i ca$i ; i-am negu1;at, i-am dat, si le-a aju n s la fiecare cite unul. — M a rog dum itale, bade H aralam bie, s-a intors scandalizat jolonelul, cui clebitezi dum neata asem enea baiiverne ? Cu neputinta. — B a-i eu putin^a, d o m n u le colonel, caci acele doua m am e ?i doua fete erau tre i ; m am a, fa ta ?i nepoata. — B a ta -te norocul sa te bata, am icul m eu, a hohotit inspecto­ ru l ?i a ridicat palm a ca sa-1 bata p ricten este peste um ar pe om ul de la m unte. U nche?ul m eu H aralam bie s-a fe rit cuviincios, strecu rin d o p riv ire spre stapina casei. 1 Comarnic — poli‘va, scindura sau leasa de nuiele pe care se pune cagul

la uscat. (N.R.)

■

— B ata-te sa te bata... a m orm ait, ajuns de am eteala, dom nul inspector apueind si scuturind cu entuziasm m iria ciobanului. Esti bun avocat ; ai eistigat procesul. Scriu eu in condica de inspectie cum sa se proeedeze. Am sa-m i aduc am inte cu placere ca am sta t de vorba c-un m untean nostim. La vrem ea mesei, unche$ul a fost acasa tptaca Leona astepta un prilej de-o clipa, ca sa-i poata strecu ra in treb area ce-o ehinuia. P a rea ca nu se afla pe lum ea ei alta preocupare, §i in raspunsul pe care i-1 aducea acel delegat al sau cum puneau viata $i m oartea. Insa unche$ul H aralam bie avea $i ale sale griji $i, aijezat in tr-u n jilj; care nu se sim tea bine, cugeta adinc la toate cite i se puneau in cale si treb u ia sa le biruie ori sa le ocoleasca. — Se m ininea la dum neavoastra cam tirzior, a zis el lui dom nu inginer a nostru. — Te grabesti ? a in tre b at cu interes tata, apoi indata $i dum ncalui a in tra t in ale sale, fa ra sa m ai a§tepte raspunsul ciobanului. — Ma grabese, a in ta rit unche?ul H aralam bie, caci cm a in tim pina deseara ni§te vame?i ai stapinirii ; dupa care, m ini dim ineata, am a m a sfatui cu tovara?ii p en tru alte pa?uni m ai departatc, caci aicea se tot strim teaza locurile §i om enirea s-a inm ultit peste snrna. Asa ea m ine la am iaza in tru in m unte. Ispravindu-ie aicea toate, nu m ai am de ce zabovi §i, cum voi astim para lupii, incalic. Dom nu inginer a in tra t o clipa in cam era sa. A tuncea s-a g rabit sa-$i pule in treb area titaca Leona ; — P e cit in^eleg, le-ai ispravit toate cu bine, cum nate H ara­ lambie. — Apoi altfel insam na ca nu-s ispravite, duduca... i-a rasp u n s surizind unebe$ul m eu. — A iesit bine atunci $i chestia profesoarei ? — Asa socot ; num ai c a nv;-i pot |in e m inte num ele de botez. — O cheam a A rterniza, cum nate. — Din p artea m ea sa fie sanatoasa ; poate s-o chem e oricum . Dadaca m ea A nghelina ne-a poftit la m asa. Am in tra t in sufragcrie §i ne-am a§ezat. In acel rastim p ta ta si-a dus am inte de Alecut. — Nu inteleg de ce in tirzie tinichigiul, s-a m irat dom nia-sa. Eu 1-am apucat de b ra t : — D raga dom nule inginer, daca ar veni acurna, nu prca i-a r fi la indem ina. — T -taca Leona, s-a veselit tata, sa stii ca fiul m eu are drep tate. — Se-ntelege ca are dreptate, s-a su m u tat titaca Leona. A cunoscut ape §i ostroave §i poate prim ejdia m ortii : asta cum inte?te §i im batrineste, Manole. — Nu cum va tifaca Leona, am in treb at eu cu inim a batind, im piiscarea ostroavelor se datore§te dom nului subcom isar V aca-M are? 134

Ti^aca Leona a scapat din m ina furculi^a §i m -a priv it cu spaim a ca pe un demon. — Cum ti-a v cn it in m inte asta ? Ce au a face ostroavele cu m usiu V acam ar §i m ai ales cu ce-am sous eu ? — Caci in p rim av ara asta m -am cum infit §i am im batrinit, tifaca Leona. — A sta s-o creada alfii, s-a h liz it1 dum neaei privindu-m a am abil. V intoasa nelini§tilor celor m ai grele trecuse §i to$i ai m ei se regaseau oarecum m ai potolrfi, ca dupa o truda. In prim av ara m ea insa na^teau alte nelini^ti. cu alte sperante. T ata m a inform ase, i». rastim p u l lipsei unche?ului ca, in diferent de solutionarea cazului m eu, exilul la Ia$i e ra inevitabil p e n tru m ine. T ulburatoare veste, care-m i aducea in perspective a g ita ta so­ cialists ce incepuse acolo de sapte-opt ani. E ram incredin^at ca viata m ea va lu a o in to rsatu ra noua in vechea cetate c u ltu rala a M oldovei. R idicind p rivirile spre cararea d in tre tei, am vazut pe acei care fusesera pricina ciudatei m ele av en tu ri la N ada Florilor. In tra se ra in gradina A lecut tinichigiul si invat-atorul m eu Culai. Am v estit pe tata. D um nealui s-a ridicat num aidecit §i a trecu t in cam era sa de lucru. M i-a poruncit : — Mi-1 aduci num ai pe m esager. D om nul inginer avea ochii fierbinfi si intuneco§i ai clipelor sale d e m iscare sufleteasca. U nchesul H aralam bie a chibzuit in sine sa nu se urneasca din loc. N um ai dupa ce a b a tu t palm a cu tinichigiul §i 1-a in tre b at rizind cum m ai m erg tre b u ru e in „ ta ra dum neavoastra“, s-a cobor it din cerdac si s-a dus sa-si pregateasca plecarea. TItaca Leona n -a catadixit sa raspunda la sa lu tu l noilor vcniti ; lum ea ii devenise iar n esu ferita §i o privea c-u n zim bet strim b at in tr-o parte. Am d at d rum ul prietin u lu i m eu Alecuy, in cam era tatei. Pe C ulai 1-am oprit cu m ine si-l-am p o ftit sa se a§eze pe u n scaun. In acea clipa ti^aca s-a sculat de la m asa p riv in a u -1 din cap la picioare fa ra a recunoatse ghetele inginerului, 51 ne-a parasit. L-am in tre b at pe tovara§ul m eu : — Te duci cu A lecut D um itriu ? — M a due, sa-m i fac $i eu u n loc in lum ea asta. M a indeam na $i m am a. D upa ce-oi in v ata carte, iti scriu. A lecut m a sfatuie^te sa in tru ucenic lacatu§. Eu doresc sa m a fac ucenic de locomotiva. Om vedea. S-a auzit calul h u tan 2 al unchesului nechezind. — Plai $i noi, sa m ai stam de vorba cu unchesul, am xndemnat eu pe Culai. 1 A se hlizi — a rid e fa ra rost. (N.R.) 2 Cal h u ta n — cal de la m ur.tenii h u ta n i sau hutuli. (N.R.) 135

In vrem ea asta ta ta l m en prim ea am ical pe tinichigiul de la Pa^cani, 11 poftea sa stea pe scaun §i a jte p ta c-o g rav itate m ih n ita scrisoarea ce-i fusese anun^ata. — D om nule inginer, a zis A lecut, ridicind fru n te a-i lum inata de searele piczis, In sfir^it am a ju n s la destinatie. Am p rim it m isiunea, de la u n tovara§ care n u m ai este, sa predau acest pacliet. P oftim ! A lecut D um itriu a tra s din b u zu n aru l d in la u n tru de la piept un plic care nu m ai e ra in sta re a dintai. ll p a tu ri cu g rija ; pece^ile n u -i erau rupte. L -a p rezen tat tatei. — P e n tru asta, tinere, ai rata cit la b a lta 51 la m u n te ? l-a intrefcat dom nul inginer zlm bindu-i cu bunavoinja. Tinichigiul l-a p riv it d rep t : — Socot ca dom nul inginer n u-si inchipuie c-anr fugit de la Pa§cani num ai ca sa-m i ap ar viata. T ata a tacut, cu acels§i zim bet binevoitor pe fata. — A veam asupra m ea u n deposit, a u rm a t lu c r a to r u l; treb u ia sa-1 a p a r ca sa n u cada in labele agentilor. N u puteam nici sa-1 ingrop, nici sa-1 tree altcuiva. De aceea nu 1-ara d at fiului durnneavoastra. E ram d ator sa-1 depun cu m ina m ea in m ini proprii. — S -a facut ! a raspuns ta ta strxngindu-i m ina. — A tunci nra pot retrag e ? — Inca nu, a zis tata, p u n indu-i cealalta m ina pe u m ar $i a$ezindu-1 la loc in scaun ; sper ca n u te~ai su p a ra t p e n tru in tre b area mea. — Nu m -am suparat, dom nule inginer. \ — Ca sa-m i dovedejti asta, a u rm a t dom nu inginer cu fa^a mai lum inata, te rog sa lei o duleeaja. si sa bei cu m ine cafeaua pe care, iata, ne-o aduce m am a A nghelina. Stii cine e m am a A nghelina. L ucratorul a facut sem n cu ochli ca §tie ?i a zim bit catra batrina. — V reau sa va fiu placut §i m a socotesc onorat, a raspuns el dem nului inginer. •— Ifi mul^amesc, a raspuns tata. In rastim pul ritu alu lu i dulce$ei de tra n d a firi pe care Alecuj; l-a indeplinit a te n t §i fa ra nici o stingacie, dom nu inginer a ru p t pece^ile §i a scos din plic foaia u n u i §palt pe care se aflau im prim ate §ase.strofe ale unui poem. Sus in stinga, piezis, in terd iejia de a se tip a ri a procurorului. O d a ta cu poem ul ie§ise la lum ina §i un bilet, m esagiul poetului m ort, cu u rm ato ru l cuprins : D r a g u l m e n a m ic ,

In cu rind tree dincelo cu barca n u ne vom m ai vedea. U ltim a m ea poezie o gasegti a l& tu ri; ai g rija sa -m i supravie{uiascd p e n tru tim p u rile ce au sa vie. 13S

AI dnm nitale care a fost, ?i care a crezut In revolufia sociald, Solom on Cornea.

T ata a stra b a tu t grabnie cuprisul poem ului, apoi a suspinat, intorcindu-se la cele de fata. — M i-a placut la dum neata, a zis el lui A lecut, sentim entul onoarei si ai dem nitatii. Te rog sa-m i spui daca p rie tin u l m ea Solomon C ornea ti-a fost profesor. — M i-a fost, dom nule inginer, in in|.elesul ca 1-am v azu t ades. N e-a tin u t m ulte prelegeri in clubul n o stru de la Pa§cani. E in tere sa n t p o ate sa cunoai;,teti ca a telieru l cailor fe ra te de acolo e un fel de tu rn al B abilonului in mic, unde s-au a d u n a t pribegi din E uropa een trala §i chiar din cea rasaritean a, atu n ci cind o companie de fin an ciari international! a lu a t pe sam a ei construirea liniei Suceava — Iasi. A tuncea, p e n tru podul p este S iret, a u venit multi, italieni, iar in atelier ale de la g ara Pa$cani s-au a d u n at felu rite neam uri din A ustria. $ i-au gasit acolo refugiul §i revo lu $ o n arii din Rusia. Eu am apucat pe doi d in tre ace§tia. U nui a m u r i t ; celalalt a disp aru t ; dupa aceea s-a zvonit ca a r fi profesor de lim ba latin a undeva la u n liceu, §i-a schim bat num ele, tra ie ste retras. Tofi ace.sti pribegi ne-au fost invatatori, caci sint pregatiti, v in din f.ari industrializate. D upa pilda lor, si noi, cei m ai tin e ri de aici din 1;ara, am in tem eiat biblioteca §i club. Tinem leg a tu ra cu intelectualii ie?eni. A^i fost §i dum neavoastra, dom nule inginer, in leg a tu ra cu mi§carea. — Da-da, a inginat tata, deschizind pagina cenzurata §i aplecindu-§i asupra ei ochii. Actim m a sim t obosit. — Da^i-ni-l pe fiul dum neavoastra, a indraznit, aproape in $oapta, Alecut— N u e nevoie sa vi-1 dau ; m erge el singur. Sper ca floarea lui va da rod. T ata a rid ic at ochii, satisfacut de ultim ele sale cuvinte. — E vrem ea sa m a due, a s ta ru it A lecut D um itriu. — Te intorci la Pa§cani ? — D esigur ; iau cu m ine si pe u n n ecajit de aicea. — Crezi ca n-o sa ai acolo neplaceri ? l | i pot veni in a ju to r cu ceva ? — N -am nevoie de nim ic §i nu m a tem de nici o neplacere. Daca sin t inca u rm a rit, apoi acum , dupa ce m i-am indeplinit m isiunea, m a prezint eu singur ju d ecatorului de instructie. Au sta t u n tim p privindu-se ; ta ta l-a cuprins deodata pe lu c ra to r de dupa urnar, scu tu rin d u -i m ina cu energie. Apoi, dupa ce A lecut D um itriu a ie$it, dum nealui a cazut la locul sau, desfacind inca o data foaia cenzurata, pe care abia acum o p u tea ceti cu lim pezime.

Tinichigiul m -a cautat. N e-am im brali§at $i ne-am facut legam in te lari, pe care unche$ul H aralam bie le asculta atent. Cind eu §i unche?ul, dupa plecarea prietin ilo r mei, ne-am Intors la cerdac, ta ta n e-a venit in tru intim pinare. — C um nate M anole, a g rait unche§ul, de-acu dusu-m -am $i eu. Ma intorc in b u ra ?i negura, cum spune cintecul din batrini. — Im i pare ra u ca ne la§i, i-a zim bit dom nu inginer, d ar n-am ce face ; dum nitale nu m a pot pune niciodata im potriva. Omul de la m unte a in tra t in odai ca sa-$i ia ram as bun de la tRaca Leona §i de la dadaca, apoi, cind s-a intors, i-am sim^it asuipra m ca m ina vinjoasa §i pieptarul, §i acestei rinduieli a fosl silit sa se supuie si tata. Am ram as cu dom nu inginer a nostru in cerdac. Ie$ise «i dadaca A nghelina in cornul casei, cu bra^ele incruci$ate sub sini. Unche$ul H aralam bie s-a incalarat §i a ie§it cu tot ta rh a tu l sau pe poarta, apucind drum ul spre dreapta. — Unche?ul tau, im i explica tata, apuca drum ul pe la H orbaza, pe deasupra Rada$enilor, ca sa scurteze. Dupa ce ajunge sus, coboara spre Baia la apa Moldovei, pe linga M ovila lui Razvan. Trece p rin locuri istorice §i rom antice, care p e n tru dinsul nu sin t decit o cale oarecare, spre oi. In d reap ta dealului Horbaza, deasu­ pra satului Rada^eni, se afla un pise : C etatuia. Acolo am gasit eu, sapind in tr-o vara, urm e de a^ezari din preistorie ale unor pam inten i care au tra it aicea cu zece ori douasprezece m ii de ani inaintea noastra... Stinile unehesului tau sint m ai aproape de asezarile preistorice decit noi. la r ceilalp doi prietini, ai tai se due spre tim p u ri noua... Am stat a la tu ri in cerdac lunga vrem e, contem plind d e p a rtarile ca tra picla violeta a m untilor, pina ce unche$ul m eu H aralam bie a a p a ru t mic§orat de d e p a rtare pe coasta Horbazei. Se ducca repejor in buiestrul calupalui ; n-aveam sa-1 m ai vad ; era u n personagiu eroic ce se in d rep ta spre am urgul sau inexorabil.

CAPITOLUL XVII O data, cu aceste „A m intiri", in tre h lrtiile ram ase de la vechiul to v a ra $ lu p tato r, in g in eru l Hie D u m itra f, a u lo st gdsite f i u rm ato arele tre t docum ents : poezia lu i Solom on C ornea, o scrisoare d e d em u lt de la fatal sau celebra tend.

1838

In anu-o m ie opt sute optzeci-$i-opt.

A u stat pustii cim piile in soare § i ciocirlia n -a cin tat pe-ogoare, la r griul nou s -a scuCurat necopt,

Caci a purees u n v in t am ar ce plinge A1 ro b ilo r alean oeistovit ; Vial, a li-i p o vara c!e granit, p iin ea veche are iz de singe.

S tih ia u rii Inalfind p o ru n o l, I-a n a p u stit ca-n vifor sp re sta p in i ; S e-n alta foe $i fum §i-n negre m ini S -a g ita crud u n eltele de m unea.

Vin calara?ii ! G oarna su n a cintec. U rlind, dau iure? §i im pung cu iancea. A u sp a rt pe P arasc h iv a lui Ivancea, De i-a ie?it copilul viu din pinlec.

P e palizi m orti fem ei bocind ii po-arta, Caci do ro b an tii-au tras in fra tii lo r ; A stfel pieri m ultim e de popor $ i hoida a p ie rit pe cim puri m oarta.

D ar brazd a u rii va da aite grine $ i ziua izbavirilor luci-va Cind fa iu l c ru n t al bietei P arasch iv a V a b iru i-n razboiul p e n lru pine.

139

«

v-

i vH * ?

*

S ^

^

i3 .~ r

f ?

4

i T?

4

!

1 1 1

-'

«

1- V i | * ’sS ' ' ^ ' | 4 « 4

i

t

v

9" .

“ ^

V j

’$ i

4

i

1

4

,s °

> s, ^ 3 i / 4 ^ > s v t ^ s ^ -^Z ^ ' 3^=> 2> *V

-f ^ ^

^j «10

I •« S •^y 1160 ^ 1 s 6 $ 4 ^ ^ V

« $

r ^- i ^ i l l pi ^ § i * f^ ^ I "^

\\

J4

,

7 ^ 1o

., ^ ^

'

3

1

1

‘S> ^

^ S 7

1 f 1 V> S - y | ^ 3

f - .f

‘J

4 ^ S r^

.* \S

ic^'CCC. °~ c*

£

4/ ^Ticoo

Cl-^^CislAX'

c tz

Co'yyi ^unicJi IiLp-lco, to. a-ct^^, O ti,ru £:-*' XohX dh% 0~.ru

-v-cp hr

5*A

oLtofcu

/?

CaAUs Xisyvz

i'TK,£'J x h h jA t-O

tic

C-.-l'i-C

■f-** M^ia. ** V r-w * ,

c th 'O rris& ftii.

’ J fT'*"' .,L fl _.^-0 • J OsCast yi/CcC fc

(T

L ector GH. ZARAFU T ehnoredactor AURIGA IORBACHK B un de tip a r 24.VI.1983 A p aru t 1988 D ata editiilor an terio are 3973 Coli de tip a r 9 C am anda nr. 801X5 C om binatul P oligrafic Casa Scinteii P ia ta Scinteii nr. 1 B ucure?ti REPU BLICA SOCIA LISTA ROM ANIA

}

$ i-am la sat la noi la Cring O chi care m a pllng.

— Oam eni buni, dragi oam eni buni... M-oi in toarce in tr-o sara, L elita V arvara. Cu so{ii incalarate, L a o poarta-o m b ate ; P e ciocoi la noi l-om scoate Sa-1 crestam pe spate. L -om cresta in tre i soroace $-om d a focul la conace, S a se-nalfe fu m §i para, Leli(:a V arvara,

Unche$ul H aralam bie s-a oprit cu ochii adinciti in sine si in tre c u t ; o clipa, noi cei de fa ta am fost absenfi p e n tru el fi lifaca L eona p aru ca v rea sa tre sa ra cu sageata unei lim bi de vipera. In acea clipa a absen^ei ciobanului, se desteptase in ea m inia. D ar p rivirea unchef ului H aralam bie o regasi iara.fi fi dum neaei se potoli zim bind cu supunere. Unche§ul m i-a intins cavalul. Eu 1-am p rim it cu respect §i 1-am depus linga gluga. T ata s-a rasucit ca in tr-u n a b u r care-i facea m i^carile nehotarite : — Acum a a r fi binevenita o cafea. — Se poate, a raspuns num aidecit m am a A nghelina $i s-a in-d rep ta t spre bucatarie. C iobanul s-a scarpinat dupa ureche : — A sem enea b a u tu ra v a fi fiind buna p e n tru d um neavoastra.; Eu n-am gustat-o de cind sint. — A tuncea lasS, m am a A nghelina ! a strig at ta ta ; nu -m i tre b u ie nici mie. Ti^aca Leona a ris. — De ce rizi dum neata, duduca L euna ? Caci is de sub codru §i din salbatacie ? fitaca- Leona n -a raspuns, d ar i-a p ierit pe data risul §i i-a fu lgerat in ochi du^m ania. T aranul s-a ridicat in to a ta inaltim ea sa : — S-aud cuco.sii de m iezul nopfii, a declarat el ; va las cu risul -dum neavoastra si eu m a due cu m ihnirea m ea. R am ineti cu bine, .fi cu sanatate. §i pe acest nepot il sa ru t cu dragoste $-oi veni sa-1 m ai vad. A strin s m ina tatei ; s-a inchinat catra ^i^aca Leona. B arbia dum neaei trem ura. Am fost in clipa fi eu afara pe urm ele unche20

$ului, a ju n tin d u -i sa-§i po arte ta rh a tu l S i-a scos calul, dupa ce i-a inchingat tarni^a ; $i-a rin d u it to ate im prejur. M am a A nghe­ lina a$ezase lam pa in fe re a stra bucatariei, ca sa dea lum ina calatorului. Trim bi^area cuco.silor se intefea in to ata acea m argine de tirg ; v in tu l suna in livezile inm ugurite. S ilueta m are aja a unche§ului m eu H aralam bie calare s-a to p it in intuneric. M -am oprit o clipa ca sa privesc no rii invalm asiti sub stele ; iar cind am in tra t in odaia unde ram asesera ai m ei, am .v a z u t peti|:aca Leona crispata de m inie, in tr-o d eclaratie tin g u it re p e ta ta : — Orice-a? face, draga M anole, nu pot sa-1 sufar. — Cu to ate acestea ai sta t §i dum neata, tr^aca Leona, sub pute re a lui. • F iin ta cu singe nobil i$i fringea m inile. — N-a§ p u tea sa-^i spun de ce, M anole. E de pe alta lum e, ca §i pove^tile lui. C ine-i acea lelita V arv ara ? Am raspuns eu : , — A ceea e m am a lelitci Anica. M i-a spus m am a A nghelina, care cunoa^te to ata povestea asta de dem ult. — Basm e §i grosolahii... Daca m -ai in ju n g h ia acum a, draga. fra te, n -a r curge d in m ine o p ica tu ra de singe. . .. T ata a' m u rm u ra t p rivind cad ru l intunecos al fere stre i : — E un b a rb a t cum sin t pulgni... O fo rta a trecu tu lu i. — E u n poet ! am strig at eu cu entuziasm , sim |in d u -m a al unche§ului m eu ciobanul. — Tu sa taci ! a zbierat, ridicind spre m ine cangi, t^ a c a Leona ; sa taci $i sa te duci la culcare. — M a due in ta i sa-m i vad catelandrul... am raspuns eu cu o indrazneala nea§teptata. M am a A nghelina m -a auzit. Tocm ai in tra cu b rate le incarcate de farfu rii. S-a op rit in prag §i a scuipat u$or in tr-o p a rte ca sa nu m a deochi. - •• CAPITOLUL III B unicul m eu, ro ta ru l INAIN TE DE A MA CULCA, ain in tra t pe urm ele m am ei An­ ghelina, in b u c a ta ria curata. A? p u tea spune ca ^itaca Leona niciodata nu catadixea sa in tre in acest loca§ inch in at pintecelui. D um neai a ra ta totdeauna ca dispretuie^te m incarea ; dupa cit intelesesem , isi potolea foam ea la care sintem orinduiti noi m uritorii, in sin g u ra ta tea c a m e rii. sale, 1 T a rh a t — bagaj, povara. (N.R.)

21