Modalitati de diversificare a produselor de imbracaminte prin prelucrari tehnologice [PDF]

Zitiervorschau

Viorica PAPAGHIUC

Mioara CREŢU

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

PERFORMANTICA 2006

Editura PERFORMANTICA [email protected] Iaúi, Bd. Carol I nr. 3-5 tel/fax: 0232-214763 Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României PAPAGHIUC VIORICA Modalitati de diversificare a produselor de imbracaminte prin prelucrari tehnologice / Papaghiuc Viorica, Mioara Cretu; Iaúi : Performantica 2006 ISBN 973-730-232-X, 978-973-730-232-8 1. Cretu Mioara

Consilier editorial: prof. dr. Traian Stănciulescu Secretar de redacĠie: Octav PăuneĠ

EDITURĂ ACREDITATĂ DE CNCSIS BUCUREùTI, 1142/30.06.2003

Copyright © 2006 Toate drepturile asupra acestei ediĠii sunt rezervate autorilor

PREFAŢĂ Cartea ’’MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE’’ are ca punct de plecare programa analitică a disciplinei Diversificare tehnologică, predată anului VI de la specializarea Design vestimentar din cadrul Facultăţii Textile-Pielărie din Iaşi. Cartea abordează o tematică generoasă şi incitantă, la dezvoltarea căreia, experienţa practică şi didactică a autoarelor a avut un rol fundamental, domeniul respectiv fiind abordat pentru prima dată sub forma unei cărţi. În prezent se remarcă o multitudine de posibilităţi de diversificare a formelor vestimentare, în care cele mai performante tehnici se asociază cu tehnici artizanale, manuale. Afirmarea personalităţii fiecărui purtător şi prin imaginea ţinutelor vestimentare, a condus la diversificarea procedeelor constructiv-tehnologice de înnoire şi individualizare a produselor de îmbrăcăminte. Astfel, produse confecţionate din materiale ce înglobează o mare cantitate de inovaţie tehnologică sunt prelucrate parţial sau total prin metode tradiţionale (broderii manuale, imprimări sau vopsiri artizanale etc.), progresul de ultimă ora dând mâna cu arta şi talentul. În acest context, lucrarea de faţă îşi propune o abordare originală a acestei simbioze, încercând să aducă în atenţia cititorilor varietatea procedeelor de diversificare estetică şi funcţională a produselor de îmbrăcăminte, prin mijloace tehnologice. În cuprinsul cărţii, diversificarea produselor de îmbrăcăminte prin prelucrări tehnologice a fost abordată ca: - modalitate de diversificare estetică, - mijloc de rezolvare a funcţionalităţii unor grupe de produse, - factor economic, cu influenţe pozitive asupra costurilor materiale şi a productivităţii muncii. Capitolul 1 argumentează conţinutul cărţii prin prisma definirii termenilor asociaţi în titlu, şi anume diversificare şi tehnologie, după care sugerează modul de colaborare între designer şi tehnolog, precum şi pregătirea complementară pe care trebuie să o aibă aceştia în domeniul confecţiilor textile. Conţinutul cărţii este dezvoltat progresiv, în strânsă dependenţă cu succesiunea de realizare a produselor vestimentare. Astfel, în capitolul 2 sunt abordate modalităţile de prelucrare a reperelor plane din componenţa produselor, pentru ca în următoarele capitole să se abordeze modalităţi de diversificare estetică prin prelucrări tehnologice a elementelor de produs, a subansamblurilor şi a produselor finite, inclusiv prin tehnici speciale de finisare. În cadrul capitolului 2 au fost abordate modalităţi de prelucrare tehnologică prin coasere a suprafeţei reperelor textile, cu referiri la utilizarea cu scop estetic a matlasării, a încreţirii, a utilizării cusăturilor decorative şi a broderiilor, a realizării nervurilor, penselor şi cutelor, a aplicării benzilor decorative etc., dar şi alte modalităţi de prelucrare, cum ar fi plisarea, şifonarea, prelucrarea suprafeţelor cu laser, termolipirea, imprimarea prin serigrafie şi prin transfer termic, aplicarea termică

a unor accesorii decorative etc. Prezentarea descriptivă a fost completată de imagini foto care evidenţiază efectele estetice ale prelucrărilor respective. Capitolul 3 sintetizează principale modalităţi de diversificare estetică prin prelucrări tehnologice a unor elemente de produs: buzunare, gulere, închideri, margini şi terminaţii, iar capitolul 4 face referiri la modalităţi de asamblare cu rol preponderent estetic. Sunt abordate tehnici de asamblare a produselor clasice, tehnici de asamblare impuse de particularităţile materialului textil (dantelă, tricot, , catifea, material transparent, piele etc.), tehnici de asamblare impuse de particularităţile croielii (croire pe bie, mâneci chimono cu clin, modele cu godeuri sau cu clini etc.), precum şi tehnici de realizare a produselor cu două feţe. În capitolul 5 au fost abordate doar tehnologiile speciale de finisare a produselor vestimentare, prin care se pot individualiza şi înnobila produsele de îmbrăcăminte. Au fost dezvoltate tehnologiile de prespălare şi de vopsire, inclusiv măsurile ce se impun la confecţionarea produselor prespălate sau vopsite. Şi pentru că produsele de îmbrăcăminte pot fi înnobilate prin ataşarea unor accesorii vestimentare realizate din materiale textile, în capitolul 6 se prezintă variante de realizare a florilor artificiale, a brandemburgurilor, a nasturilor realizaţi din şnur sau îmbrăcaţi cu aţă etc. Capitolul 7 abordează diversificarea prin prelucrări tehnologice ca o modalitate de rezolvare a funcţionalităţii produselor, sens în care se abordează soluţionarea unor elemente de produs la echipamentele de protecţie, particularităţile de realizare a produselor multifuncţionale, realizarea îmbrăcămintei inteligente şi finisarea prin microîncapsulare a produselor. În capitolul 8, se prezintă modul în care, alegerea unor soluţii tehnologice corespunzătoare, poate avea implicaţii asupra consumurilor materiale şi a eficientizării activităţilor productive. Cartea se adresează unei categorii largi de cititori, specialişti în domeniul confecţiilor textile dornici să-şi diversifice produsele, dar şi începători, informaţiile furnizate putând fi utilizate atât la scară industrială, cât şi la realizarea produselor unicat. Prin multitudinea problematicii abordate, prin modul de structurare şi dezvoltare, conţinutul cărţii vine să completeze pregătirea de specialitate atât pentru inginerii tehnologi, cât şi pentru designerii din domeniul confecţiilor textile. Autoarele mulţumesc referenţilor ştiinţifici şi tuturor celor care au contribuit direct sau indirect la elaborarea şi editarea acestei cărţi, iar eventualele sugestii sau observaţii menite să îmbunătăţească conţinutul şi modul de prezentare vor fi bine venite şi luate în considerare.

CUPRINS pag Capitolul 1. Consideraţii privind diversificarea produselor de îmbrăcăminte şi legătura dintre designer şi tehnolog .................................................................................................. 5 Capitolul 2. Modalităţi de prelucrare tehnologică, în scop estetic, a suprafeţelor textile...... 9 2.1. Prelucrarea suprafeţelor textile prin coasere .............................................. 10 2.1.1.Matlasarea ............................................................................................ 10 2.1.2.Încreţirea ............................................................................................... 42 2.1.2.1.Modalităţi de realizare a încreţirii şi de fixare a creţilor .................. 42 2.1.2.1.Efecte estetice realizate prin încreţire ............................................ 56 2.1.3.Brodarea ............................................................................................... 62 2.1.3.1.Utilizarea cusăturilor decorative şi a broderiilor ............................. 62 2.1.3.2.Principale tipuri de broderii şi mod de realizare ............................. 88 2.1.4.Realizarea penselor cu rol decorativ .................................................... 107 2.1.5.Realizarea cutelor ................................................................................. 115 2.1.5.1.Clasificarea cutelor clasice şi variante tehnologice de realizare ... 118 2.1.5.2.Exemple de utilizare a cutelor în vestimentaţia actuală ................. 120 2.1.6.Realizarea nervurilor ............................................................................ 145 2.1.7.Utilizarea benzilor decorative ............................................................... 169 2.1.7.1.Benzi croite pe bie, din ţesături ..................................................... 170 2.1.7.2.Benzi croite din tricot ..................................................................... 184 2.1.7.3.Utilizarea benzilor cu margini finisate ............................................ 186 2.1.8.Alte modalităţi de prelucrare prin coasere a suprafeţelor textile ........... 207 2.1.8.1.Cute fixate prin broderii manuale ................................................... 207 2.1.8.2.Cute „împletite” .............................................................................. 214 2.1.8.3.Aplicarea prin coasere a unor repere textile .................................. 218 2.1.8.4.Aplicarea prin coasere a şnururilor ................................................ 220 2.2.Prelucrarea suprafeţelor textile prin alte procedee ...................................... 222 2.2.1.UtiIizarea laserului la decorarea confecţiilor textile .............................. 222 2.2.2.Plisarea ................................................................................................ 234 2.2.3.Şifonarea .............................................................................................. 245 2.2.4.Utilizarea termolipirii pentru formare spaţială ....................................... 265 2.2.5.Imprimarea suprafeţelor textile ............................................................ 273 2.2.5.1.Imprimarea prin serigrafie .............................................................. 274 2.2.5.2.Imprimarea prin transfer ................................................................ 276 2.2.6.Aplicarea termică a accesoriilor decorative .......................................... 278 2.2.7.Tehnologii neconvenţionale de decorare .............................................. 291 Capitolul 3.Modalităţi de diversificare estetică, prin prelucrări tehnologice, a 294 principalelor elemente de produs ...................................................................................... 3.1.Posibilităţi de diversificare estetică a buzunarelor ....................................... 294 3.2.Diversificarea estetică a închiderilor ............................................................ 310 3.3.Diversificarea gulerelor ................................................................................ 333 3.4.Diversificarea marginilor şi a terminaţiilor .................................................... 364 Capitolul 4.Diversificarea asamblării elementelor şi a subansamblurilor .......................... 377 4.1.Asamblarea produselor clasice ................................................................... 377

4.2.Realizarea produselor cu două feţe (reversibile) ......................................... 395 4.3.Tehnici de asamblare determinate de particularităţile materiei prime ......... 416 4.3.1.Dantela – particularităţi ......................................................................... 416 4.3.1.1.Asamblarea reperelor croite din dantelă ........................................ 423 4.3.1.2.Realizarea marginilor şi a terminaţiilor la produse din dantelă ...... 426 4.3.1.3.Aplicaţii din dantelă ........................................................................ 428 4.3.1.4.Inserţii din dantelă .......................................................................... 430 4.3.2.Materiale tricotate ................................................................................. 441 4.3.3.Particularităţi de prelucrare tehnologică la materiale tip catifea ........... 455 4.3.4.Materiale transparente .......................................................................... 460 4.3.5.Pielea naturală ...................................................................................... 462 4.3.5.1.Bentiţe croite din piele ................................................................... 466 4.4.Particularităţi de prelucrare tehnologică datorate croielii ............................. 470 4.4.1.Aspecte particulare privind tehnologiile de confecţionare a produselor croite pe bie ................................................................................................... 470 4.4.1.1.Alegerea şi pregătirea materialului ................................................ 470 4.4.1.2.Principii de croire a reperelor ......................................................... 471 4.4.1.3.Particularităţile proceselor de asamblare şi finisare umidotermică 473 4.4.2.Prelucrarea mânecilor de croială chimono cu clin ................................ 474 4.4.3.Prelucrarea modelelor cu clini şi godeuri .............................................. 476 Capitolul 5.Tehnologii speciale de finisare a confecţiilor textile ........................................ 477 5.1.Prespălarea confecţiilor textile .................................................................... 477 5.1.1.Măsuri ce se impun la confecţionarea produselor prespălate .............. 477 5.1.2.Tehnologii de prespălare ...................................................................... 478 5.2.Vopsirea confecţiilor textile .......................................................................... 480 5.2.1.Măsuri ce se impun la confecţionarea produselor vopsite ................... 481 5.2.2.Tehnologii de vopsire ........................................................................... 482 Capitolul 6.Realizarea tehnologică a unor accesorii vestimentare din materiale textile … 484 6.1.Confecţionarea florilor artificiale ………………………………………………. 484 6.2.Realizarea brandemburgurilor şi a nasturilor decorative …………………… 503 Capitolul 7.Diversificarea tehnologică – modalitate de rezolvare a funcţionalităţii produselor ......................................................................................................................... 512 7.1.Diversificarea unor elemente de produs cu rol funcţional, la îmbrăcămintea de protecţie ............................................................................... 513 7.2.Realizarea produselor multifuncţionale ....................................................... 518 7.3.Realizarea produselor inteligente ................................................................ 522 7.3.1.Materialele textile inteligente ................................................................ 522 7.3.2.Îmbrăcăminte inteligentă ...................................................................... 523 7.3.3.Principale tipuri de materiale şi produse inteligente ............................. 524 7.3.3.1.Materiale textile care îşi modifică faza şi produse PCM ................ 524 7.3.3.2.Materiale textile care memorează forma şi produse SMM ............ 5528 7.3.3.3.Materiale textile conductive –textile electronice ............................ 529 7.3.3.4.Materiale textile cromatice şi produse specifice ............................ 5532 7.3.4.Finisarea confecţiilor textile cu microcapsule ....................................... 5533 Capitolul 8.Diversificarea tehnologică –factor economic .................................................. 534 Bibliografie şi webografie .................................................................................................. 535

CAPITOLUL 1 CONSIDERAŢII PRIVIND DIVERSIFICAREA TEHNOLOGICĂ ŞI LEGĂTURA DINTRE DESIGNER ŞI TEHNOLOG Conţinutul cărţii decurge din asocierea celor doi termeni: diversificare şi tehnologie. Conform unor surse bibliografice, TEHNOLOGIA se defineşte ca: ¾ „Ştiinţă a metodelor şi a mijloacelor de prelucrare a materialelor; ansamblul proceselor, metodelor, operaţiilor etc., utilizate în scopul obţinerii unui anumit produs” (DEX). ¾ „Studiul tehnicilor industriale (utilaje, metode de fabricaţie etc.) considerate în ansamblul lor sau într-un domeniu particular” (D.Hachette). ¾ „Ansamblul etapelor de transformare a obiectelor muncii în cadrul proceselor de producţie, împreună cu ansamblul cunoştinţelor, informaţiilor, metodelor de organizare, echipamente, tehnici, regăsibile în produse sau procedee de realizare a acestor produse” (Literatura de specialitate ). A DIVERSIFICA ¾ „A face ca un lucru, un proces, o acţiune etc. să prezinte aspecte numeroase şi variate (DEX ). În domeniul confecţiilor textile, diversificarea tehnologică este impusă de: • modă, • apariţia de materiale noi, ce impun tehnologii specifice de prelucrare, • cerinţa de individualizare şi de particularizare a produselor, în funcţie de destinaţie. Diversificarea tehnologică poate viza în principal: o aspectul estetic al produselor; o funcţionalitatea acestora; o aspectul economic. De cele mai multe ori aceste obiective sunt urmărite în paralel, dar la anumite grupe de produse poate fi prioritar doar un criteriu (de exemplu, cel estetic la îmbrăcămintea pentru ocazii sau cel funcţional la îmbrăcămintea de protecţie). Designerul vestimentar, pe lângă faptul că este un specialist în domeniul creaţiei vestimentare, trebuie să fie un bun cunoscător al tehnologiilor de execuţie, adică un artist ce are ştiinţa de a transpune schiţa în produs vestimentar şi de a alege materiale cu prelucrabilitate corespunzătoare. 5

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Dacă în domeniul creaţiei, designerul trebuie să se documenteze, să adapteze tendinţele prezentate de marii creatori la condiţiile umane şi tehnice existente, în domeniul tehnologic acesta trebuie să aibă abilitatea de a comunica ideile, să cunoască posibilităţile tehnice pentru a le folosi, dar şi pentru a nu solicita lucruri imposibil de realizat sau la un nivel calitativ necorespunzător. De asemenea, el trebuie să-şi adapteze creaţia în funcţie de confecţionabilitatea materialelor, volumul seriilor de fabricaţie, dotarea tehnică existentă etc. Între designer şi tehnolog, dacă sunt persoane fizice diferite, trebuie să existe o permanentă colaborare, evidenţiată şi în figura 1.1. Procesul de creaţie între designer şi tehnolog DESIGNER

TEHNOLOG

• •

identificarea cerinţelor pieţii generarea ideilor

• Propuneri concrete

•

selectarea materialului textil

• Selectarea materialului de bază

•

elaborarea schiţelor de produs

• Elaborarea prototipului (mostrei iniţiale)

•

prezentarea modelelor cumpărătorilor (½ schiţe; ½ mostre)

• Asigură consultanţă tehnică la prezentarea modelelor

•

modifică modelele reevaluând designul acestora în vederea creşterii economicităţii produsului

• Consultanţă tehnică modificarea modelelor

•

elaborarea specificaţiilor produselor contractate

• planificarea producţiei • organizarea desfăşurării producţiei

la

Figura 1.1. Relaţia designer-tehnolog Procesul de creaţie este implicat pe tot fluxul de fabricaţie, aşa cum se evidenţiază în figura 1.2. Acest proces, pe lângă activitatea de concepţie a modelului, include concepţia etichetării şi a tehnoprezentării, a ambalării etc.

6

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Necesităţi clienţi

Conducerea firmei

Compartiment CREAŢIE

-Analiza previziunilor -Alegerea materiilor prime -Designul produsului -Specificaţiile produselor -Imaginea firmei (stilul

Compartiment MARKETING

Compartiment FINANCIAR

-Vânzări -Activitate de reclamă şi promovare

-Costuri /produs -Disponibilităţi financiare

PRODUCŢIE Realizarea prototipului

Comanda materiei prime

Confecţionare lot de produse

Finisare

Depozit Ambalare

Expediţie

Reţea de distribuţie

CLIENT

Proces de creaţie Controlul calităţii

Figura 1.2. Implicarea procesului de creaţie pe fluxul tehnologic

7

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În cuprinsul cursului, diversificarea tehnologică este abordată ca: Mijloc de modificare a esteticii produselor, cu referiri la: -modalităţi de prelucrare a suprafeţei materialului şi reperelor textile; -modalităţi de diversificare tehnologică a reperelor, elementelor şi subansamblurilor vestimentare; -diversificarea tehnologiilor de asamblare; -diversificarea tehnologiilor de finisare. • Mijloc de rezolvare a funcţionalităţii produselor: -soluţionarea elementelor de produs cu rol preponderent funcţional; -particularităţi tehnologice de realizare a unor produse speciale: -produse cu două feţe; -produse multifuncţionale; -echipamente de protecţie; -îmbrăcăminte inteligentă. • Factor economic ce poate influenţa consumurile materiale şi productivitatea muncii.

•

8

CAPITOLUL 2 MODALITĂŢI DE PRELUCRARE TEHNOLOGICĂ A SUPRAFEŢEI MATERIALELOR ŞI REPERELOR TEXTILE Produsele de îmbrăcăminte se realizează succesiv, prin prelucrarea reperelor în vederea obţinerii elementelor de produs, urmată de reunirea elementelor în subansambluri, a căror complexitate şi grad de prelucrare cresc până la obţinerea produsului finit. În structura produselor de îmbrăcăminte pot fi puse în evidenţă repere, detalii, elemente şi subansambluri, pe care se pot plasa diferite accesorii. Reperele sunt componente plane indivizibile ale produselor de îmbrăcăminte, obţinute prin croire, din materiale de bază sau secundare (căptuşeli, întărituri). Detaliile reprezintă repere pe care s-au realizat prelucrări tehnologice (termolipire, coasere, călcare), dar nu au ajuns în stadiul de element de produs. Elementele de produs sunt componente cu funcţii bine definite (acoperire a corpului, ornamentare, fixare pe corp, depozitare a unor obiecte , terminaţie a produsului etc.) şi pot avea formă plană sau spaţială. Elementele pot include unul sau mai multe repere, sau se pot constitui prin prelucrări tehnologice ale unor zone aparţinând altor elemente sau subansambluri (de exemplu, unele variante de închideri, realizate prin prelucrarea unei zone a elementelor de acoperire a corpului, sau unele terminaţii, realizate prin îndoirea elementului mânecă sau a subansamblului compus din faţă şi spate etc.). Există situaţii în care un element se identifică cu reperul respectiv, dacă nu au existat operaţii ulterioare croirii (de exemplu, spatele realizat dintr-un singur reper). Prin interschimbarea constructivă sau tehnologică a elementelor se poate realiza diversificarea modelelor şi a sortimentelor Subansamblurile cuplează cel puţin două elemente de produs. Complexitatea subansamblurilor creşte prin asamblări de noi elemente sau prin prelucrări tehnologice, până se obţine produsul finit. Acest mod relativ simplist şi limitat de structurare a produselor de îmbrăcăminte este impus de necesitatea unei prezentări etapizate a posibilităţilor de diversificare tehnologică, similar succesiunii de realizare a produselor respective. Prelucrarea suprafeţei materialului textil destinat produselor vestimentare, sau prelucrarea suprafeţei unor repere componente ale produselor, având ca scop principal conferirea unui nou aspect estetic, poate fi realizată: • -prin coasere; • -prin alte tehnologii, cum ar fi termolipirea, plisarea, corodarea cu laser, şifonarea, prespălarea, sudarea sau imprimarea. Prelucrările prin coasere pot fi realizate pe suprafeţe plane sau spaţiale, şi pe lângă rolul estetic, de decorare, pot fi utilizate pentru formarea spaţială a reperelor, elementelor sau produselor vestimentare. 9

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.1. PRELUCRAREA SUPRAFEŢELOR TEXTILE PRIN COASERE 2.1.1.MATLASAREA Matlasarea a fost utilizată iniţial pentru a creşte capacitatea de izolare termică a unor haine de protecţie sau a unor produse de uz general (pleduri, plăpumi, saltele etc.). Ulterior, procedeul a fost extins şi la realizarea altor produse de îmbrăcăminte, destinate în general anotimpului rece, devenind în timp un mod de diversificare şi de prelucrare prin coasere a unor elemente de produs. În figura 2.1 este prezentat un jupon cu partea inferioară matlasată manual, realizat în secolul XVIII. În acest caz, zona matlasată asigură protecţie faţă de temperaturi coborâte, dar se constituie şi într-un suport al îmbrăcămintei exterioare, conferindu-i amploare pe linia terminaţiei inferioare.

b- detaliu, aspect faţă

a c- detaliu, aspect pe dos Figura 2.1. Jupon matlasat, realizat manual 10

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Un alt exemplu de produs de îmbrăcăminte matlasat manual, este ilustrat în figura 2.2, din care se observă că desenul de matlasare, încadrat pe reperele croite, este în deplină concordanţă cu forma reperelor şi a produsului. Prin matlasare se fixează între ele, pe toată suprafaţa, două sau mai multe straturi textile, dintre care unul este termoizolant şi voluminos (în general vată neţesută de matlasare).

a

b c Figura 2.2. Jachetă matlasată, realizată manual În afară de fixarea prin coasere a straturilor, se mai poate utiliza fixarea prin sudură, punctele de sudură fiind dispuse similar paşilor de cusătură sau formând diferite motive geometrice sau chiar florale. În cazul sudării se impun restricţii referitoare la compoziţia fibroasă a materialelor îmbinate, acestea trebuind să aibă un procent ridicat de fibre sintetice. Matlasarea poate fi realizată pe materiale metraj, pe repere, pe elemente de produs sau pe produsul finit, liniile de matlasare având diferite forme, ce conduc la modele geometrice sau florale. 11

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Materialele metraj, matlasate pe toată suprafaţa, pot fi destinate feţei produsului de îmbrăcăminte sau căptuşelii acestuia, lăţimea de matlasare putând fi de maxim 2,2 m. În figura 2.3 se prezintă imagini ale unor mostre din materiale metraj, matlasate prin coasere şi utilizate ca strat exterior sau interior la realizarea jachetelor, mantourilor, paltoanelor, vestelor etc.

Figura 2.3. Materiale metraj matlasate 12

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Procedeul matlasării este utilizat şi la realizarea echipamentelor de protecţie, prin asocierea straturilor cu caracteristici diferite putându-se răspunde mai bine cerinţelor impuse de aceste produse speciale. În componenţa ansamblului matlasat pot fi incluse şi straturi din materiale compozite, sau folii reflectorizante, cel mai adesea pentru protecţia faţă de temperaturi ridicate. Fixarea straturilor poate fi realizată prin coasere, dar şi prin puncte de sudură (figura 2.4).

Figura 2.4. Materiale matlasate, utilizate pentru îmbrăcăminte de protecţie Pentru realizarea matlasării prin coasere a materialelor metraj, se utilizează maşini speciale, caracterizate prin: ¾ utilizarea cusăturilor de suveică, tip 301; ¾ utilizarea unui număr mare de ace, care să acopere distanţa dintre marginile materialului textil; numărul acelor în lucru se stabileşte în funcţie de numărul rapoartelor de coasere plasate pe lăţimea materialului; ¾ acţionarea acelor prin intermediul unei bare, ce primeşte deplasări transversale, în funcţie de modelul de matlasare; ¾ utilizarea unor apucătoare tip suveică, plasate sub material; ¾ alimentarea din rolă a straturilor de material şi deplasarea lor longitudinală în funcţie de modelul de matlasare. Comenzile de deplasarea longitudinală a materialului textil şi de deplasare transversală a barei cu ace şi a casetei cu apucătoare se dau automat, la ultimele tipuri de maşini, asistate de calculator, putându-se crea şi programa diferite modelele de matlasare.

13

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Utilizarea metrajelor matlasate la realizarea produselor de îmbrăcăminte exterioară este ilustrată în figura 2.5.

a

14

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b

15

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c 16

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

d-jachetă din metraj matlasat, cu fir de depunere Figura 2.5.Produse realizate din material metraj matlasat 17

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În figura 2.6 se prezintă schema de principiu a unei maşini pentru matlasarea materialelor textile alimentate direct din baloturi, iar în figura 2.7 sunt ilustrate două maşini din seria HSQ, realizate de firma Hashima.

Figura 2.6. Principiul de lucru al maşinilor de matlasat

a 18

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b Figura 2.7. Maşini de matlasat realizate de firma Hashima Aceste maşini utilizează apucătoare tip suveică (figura 2.8), iar la unele maşini este posibilă alimentarea unui fir mai gros, fixat între două împunsături ale acului (figura 2.9) şi având rolul de a evidenţia modelul de matlasare.

Figura 2.8.Apucătoare tip suveică

Figura 2.9. Fir de depunere

19

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Pentru matlasarea pe suprafeţe limitate, dar relativ mari (pleduri, cuverturi, plăpumi) se utilizează maşini speciale, caracterizate printr-o lungime mare a capului de coasere. Maşinile pot realiza cusătura de suveică 301 sau lanţ dintr-un fir (101) şi pot fi: ¾ cu cap de coasere fix, caz în care materialul textil, rigidizat printr-un cadru transportor primeşte mişcări plan paralele (figura 2.10); ¾ cu cap de coasere mobil, ce poate primi comenzi de deplasare plan-paralelă de la un cap de citire (digitizare), ce urmăreşte manual traseul modelului de matlasare. Pentru această variantă menţionăm maşinile ULTIMATE realizate de firma americană ’’American Professional Quilting Systems’’ (figura 2.11). La aceste maşini pot fi realizate matlasări şi pe metraje alimentate in mod continuu.

Figura 2.10. Maşini Mamutt, cu cap de coasere fix

20

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a- cap de coasere

b-varianta pentru alimentare continuă Figuta 2.11. Maşini ULTIMATE cu cap de coasere mobil 21

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Matlasarea realizată pe suprafaţa reperelor, a elementelor sau a produselor de îmbrăcăminte , este frecvent utilizată la produsele multistrat, pentru a evidenţia forma sau poziţia unor repere, pentru a crea efecte de suprafaţă, pentru a înnobila şi diversifica produsele etc. În figurile 2.12 şi 2.13 se ilustrează utilizarea matlasării pe repere şi elemente, respectiv pe produse.

a 22

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b 23

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c 24

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

d 25

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

e Figura 2.12. Matlasarea unor repere sau elemente de produs

26

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

27

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c Figura 2.13. Matlasarea realizată pe produs Atunci când matlasarea se realizează pe suprafaţa reperelor, a elementelor sau a produselor de îmbrăcăminte, se apelează la modele geometrice, iar maşinile de cusut vor fi echipate obligatoriu cu dispozitive de limitare, care să asigure păstrarea constantă a distanţei dintre cusături. La matlasarea pe produs, datorită manevrabilităţii dificile, liniile de matlasare se plasează în apropierea marginilor produsului. 28

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Matlasarea pentru reliefarea unui desen plasat pe un reper al produsului de îmbrăcăminte este o tehnologie recomandată produselor unicat sau de serie mică. În acest scop se poate utiliza: • reliefarea cu şnur, • reliefarea prin conturare. Reliefarea cu şnur crează efecte estetice deosebite şi poate fi realizată prin tehnici diferite, în funcţie de particularităţile desenului şi compoziţia produsului. ¾ Pentru trasee liniare sau cu raze de curbură mari (figura 2.14), coaserea se poate efectua cu maşini cu două ace, în una din următoarele variante: a) maşinile cu două ace cos între ele cele două straturi, ce au dimensiuni comparabile, urmând ca introducerea şnurului în canelurile formate să se realizeze manual (figura 2.15); grosimea şnurului trebuie adoptată în funcţie de distanţa dintre cusăturile paralele, grosimea şi rigiditatea la încovoiere a celor două straturi textile; b) prin ataşarea unui picioruş special (având o canelură longitudinală pe talpă) unei maşini cu două ace, se poate fixa direct şnurul plasat între cele două straturi (figura 2.16). În acest caz, stratul superior trebuie să aibă dimensiuni mai mari ca staratul inferior, iar operatorul va dirija stratul superior către zona de coasere. ¾ Pentru trasee mai complexe, ce se intersectează (figura 2.17),coaserea se realizează în general manual, iar şnurul se va introduce manual, prin mici tăieturi realizate pe stratul spate,urmărind cu atenţie modul de suprapunere în intersecţii (figura 2.18). O altă modalitate de fixare a şnurului prin coasere manuală este ilustrată în figura 2.19.

a 29

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b Figura 2.14. Reliefare (matlasare) cu şnur, folosind maşina de cusut

Figura 2.15. Reliefarea cu şnur în varianta ’’a’’

30

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.16. Reliefarea cu şnur în varianta ’’b’’

Aspect faţă 31

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Aspect spate Figura 2.17. Reliefarea cu şnur prin tehnici manuale

a

b

Figura 2.18. Introducerea şnurului 32

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.19.Coaserea manuală a şnurului În figura 2.20 se prezintă câteva modele la care se poate utiliza tehnica reliefării cu şnur.

a - motive geometrice pentru reliefare cu şnur 33

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b – produs de îmbrăcăminte Figura 2.20. Reliefare cu şnur

34

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Reliefarea prin conturare este un procedeu prin care, în interiorul unor contururi închise, marcate prin coasere, se introduce vată de bumbac sau vată de matlasare, pentru a reliefa suprafaţa respectivă (figura 2.21). În funcţie de forma traseului de coasere, se pot utiliza maşini simple sau cu posibilităţi de programare a traseului, sau coaserea se realizează manual.

a

b

35

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c

d 36

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

e Figura 2.21. Reliefare prin conturare

37

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În funcţie de desimea materialului utilizat pentru dublare, umplerea se poate realiza prin efectuarea unor mici decupaje urmată de coasere manuală în una din cele trei variante (figura 2.22 a), sau prin deplasarea laterală a firelor, în cazul utilizării unui strat intermediar cu desime mică (figura 2.22 b), ce va fi acoperit ulterior de al treilea strat.

a

b Figura 2.22. Modalităţi de umplere

În figura 2.23 se prezintă câteva motive ce se pretează acestui procedeu, precum şi sugestii pentru realizare. faţă

spate

a

38

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b

c Figura 2.23. Sugestii pentru reliefarea prin conturare

39

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Pentru o reliefare mai pronunţată, sau pentru combinarea materialelor de culori şi contexturi diferite, suprafeţele ce trebuie reliefate pot fi realizate independent, parcurgând următoarele etape (figura 2.24): ¾ desenarea conturului elementelor componente ale compoziţiei pe dosul materialului textil (a); ¾ coaserea pe contur, pe două straturi suprapuse faţă la faţă, urmată de decupare, crestarea rezervei, tăierea colţurilor etc., în vederea întoarcerii printr-o zonă lăsată necusută ( b); ¾ întoarcerea, umplerea cu vată şi coaserea manuală a zonei de întoarcere ( c); ¾ fixarea prin coasere, cu plasarea cusăturilor pe margine sau în interior, în funcţie de compoziţia respectivă (d).

Figura 2.24. Exemplu de realizare a unui element al compoziţiei În figurile 2.25 şi 2.26 se evidenţiază modalităţi diferite de finalizare a acestei tehnici, ce poate fi combinată cu tehnicile de matlasare prezentate anterior.

a 40

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b Figura 2.25. Reliefare prin aplicare

Figura 2.26. Reliefare prin conturare şi aplicare 41

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.1.2. ÎNCREŢIREA Încreţirea suprafeţei materialelor textile prin coasere este un procedeu utilizat frecvent la confecţionarea şi diversificarea produselor vestimentare, dar şi a unor articole pentru decoraţiuni interioare (perdele, draperii, cuverturi), sau a articolelor tehnice. La realizarea produselor vestimentare, încreţirea este utilizată pentru: • formarea spaţială a unor zone de produs; • ajustarea şi fixarea produselor pe corp; • creşterea volumului unor elemente sau zone de produs; • ornamentarea şi diversificarea produselor etc. Gradul de încreţire se stabileşte în funcţie de model, grosimea materialului textil şi rigiditatea la încovoiere a acestuia.

2.1.2.1. Modalităţi de realizare a încreţirii şi de fixare a creţilor La realizarea produselor de îmbrăcăminte, încreţirea se poate plasa: ¾ pe marginea reperelor croite (figura 2.27), la realizarea volanelor simple, a mânecilor, a jabourilor, a fustelor etc.; ¾ în interiorul suprafeţei reperelor (figura 2.28), la realizarea volanelor duble, încreţite pe mijloc, la încreţirea pe linia taliei a rochiilor sau a jachetelor, la încreţirea pe direcţie longitudinală a mânecilor, rochiilor, fustelor etc. De foarte multe ori, aceste două modalităţi de plasare a liniilor de încreţire se regăsesc la acelaş produs.

42

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

43

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c

44

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

d

e

f g Figura 2.27. Exemple de produse cu repere încreţite pe margine 45

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

b-detaliu

c

c-detaliu

d

46

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

e 47

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

f

g

48

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

h 49

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

i

50

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

j

51

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

k 52

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

l Figura 2.28. Exemple de produse cu repere încreţite în interiorul suprafeţei 53

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Din punct de vedere tehnologic, încreţirea se poate realiza în următoarele moduri: a) manual-mecanic, în tehnologiile casnice sau la realizarea produselor unicat, când se realizează o cusătură 301 cu pas mare (3,5÷5 mm) şi cu o tensiune redusă a firului de la ac (figura 2.29 a), după care se trage firul de la apucător, de un capăt sau de ambele capete. Gradul de încreţire şi uniformitatea încreţirii se apreciază subiectiv de către executant ; b) realizarea unei cusături 301 cu un fir elastic la apucător; gradul de încreţire se stabileşte prin tensionarea firului de la apucător, încreţirea fiind uniformă. Ridică probleme fixarea cusăturii la extremităţi. c) prin coaserea unui elastic ce este alimentat uşor tensionat ; poate fi un elastic rotund, fixat cu o cusătură zigzag (figura 2.29 b), un elastic îngust, cu două fire de elastomer, coaserea realizându-se între acestea (figura 2.29 c),un elastic fixat într-o cusătură de surfilare, urmată de îndoirea marginii şi fixarea cu o cusătură de acoperire sau în zigzag (figura 2.29 d), un elastic lat fixat cu două sau mai multe cusături paralele (figura 2.29 e) etc.; d) prin plasarea unui elastic mai scurt sau a unui şnur, într-un canal realizat între două straturi de material, fie prin îndoirea marginii, fie prin dublarea materialului de bază cu un al doilea strat, ce poate fi inclusiv căptuşeala produsului (figura 2.29 f);

Figura 2.29. Modalităţi de realizare a încreţirii e) Prin realizarea unei cusături de surfilare sau a unei cusături lanţ 401 şi reglarea transportorului diferenţial la valori mai mari decât 1. Dinţii transportori din spatele acului trebuie să aibă înaintări/retrageri de amplitudine mai mică decât dinţii din faţa acului, astfel că materialul textil adunat între plăcuţele transportoare va fi fixat sub formă încreţită (figura 2.30 a) ; f) încreţirea folosind un picioruş modificat, la care talpa prezintă un decupaj în care se adună materialul (figura 2.30 b) ;

Figura 2.30. Alte modalităţi de realizare a încreţirii 54

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

g) Încreţirea concomitent cu asamblarea a două straturi poate fi realizată la maşinile cu transportor superior suplimentar;în funcţie de tipul de transportor inferior, se pot obţine efecte tehnologice de încreţire sau de alimentare normală a stratului superior, în timp ce stratul inferior este alimentat normal, încreţit sau întins (tabelul 2.1). Tabelul 2.1. Posibilităţi tehnologice ale maşinilor echipate cu transportor superior suplimentar Transportor superior simplu Strat superior Strat superior deplasat normal încreţit

Tip de transportor Posibilităţi tehnologice Strat inferior Simplu deplasat normal Strat inferior deplasat Transportor normal inferior Diferenţial Strat inferior încreţit Strat inferior întins

Fixarea creţilor este dependentă de modul de realizare a încreţirii. Pentru încreţirea realizată manual-mecanic (figura 2.29 a), lungimea firului de la apucător (ale cărui extremităţi trebuie fixate prin innodare sau prin cusături de întărire) stabileşte gradul de încreţire, fixarea creţilor putându-se realiza direct în cusătura ulterioară de asamblare a reperului încreţit, sau prin realizarea unei cusături (301 sau 401), plasată peste cusătura de încreţire. În cazul încreţirii cu elastic (figura 2.29 b,c,d şi e), gradul de încreţire este dependent de tensiunea de alimentare a elasticului, fixarea creţilor realizându-se uniform, prin revenirea elasticului la lungimea iniţială. Atunci când elasticul se plasează liber între două straturi (figura 2.29 f), gradul de încreţire se poate stabili şi ulterior plasării elasticului, iar extremităţile se fixează prin coasere. Înlocuirea elasticului cu şnur, realizat inclusiv din acelaşi material cu produsul, face posibilă modificarea lungimii liniei de încreţire în timpul utilizării produsului. În acest scop, capetele şnurului sunt prevăzute cu opritori glisanţi sau se pot innoda. Pentru reperele încreţite pe margine, în figura 2.31 se ilustrează câteva modalităţi de integrare în produs.

55

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.31. Modalităţi de aplicare a reperelor încreţite

2.1.2.2. Efecte estetice realizate prin încreţire În funcţie de modul de plasare a liniei de încreţire în produs sau pe reperul textil, se pot obţine diferite efecte estetice, ce pot fi grupate în: a) efecte realizate prin poziţionarea marginii încreţite (figura 2.32);

Figura 2.32. Efecte obţinute prin dispunerea marginii încreţite b) efecte realizate prin dispunerea liniilor de încreţire pe benzi: -prin decalare (figura 2.33 a); -prin apropierea marginilor (figura 2.33 b); -prin modificarea traseului (figura 2.33 c); -prin dublarea benzii (figura 2.33 d);

Figura 2.33. Efecte realizate prin dispunerea liniilor de încreţire pe benzi 56

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c)efecte realizate prin diferenţierea gradului de încreţire (figura 2.34 );

Figura 2.34. Diferenţierea gradului de încreţire În figura 2.35 se evidenţiază câteva din posibilităţile de diversificare estetică prin utilizarea încreţirii, posibilităţi ale căror principii de realizare au fost menţionate anterior.

a

b 57

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c

d

e

f

Figura 2.35. Posibilităţi de utilizare a încreţirii pentru diversificare estetică Pe lângă efectele date de încreţirea unor repere sau elemente componente ale produselor de îmbrăcăminte, pentru decorarea şi diversificarea acestora se poate apela şi la: 58

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

¾ realizarea unor aplicaţii circulare (figura 2.36); ¾ realizarea de flori şi aplicaţii florale fixate prin coasere pe suprafaţa produselor (figurile 2.37 şi 2.38); ¾ utilizarea benzilor încreţite pe mijloc (figura 2.39) etc.

a

b Figura 2.36.Aplicaţii circulare, încreţite

Figura 2.37. Realizarea florilor din material textil, prin încreţire

59

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

c Figura 2.38. Aplicaţii florale

60

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

c Figura 2.39. Aplicaţii cu benzi încreţite pe mijloc 61

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.1.3.BRODAREA 2.1.3.1.Utilizarea cusăturilor decorative şi a broderiilor Utilizate iniţial ca o modalitate de ornamentare a articolelor de lenjerie şi a celor pentru copii, cusăturile decorative revin în forţă în moda actuală, revenire dublată de perfecţionarea şi de diversificarea utilajelor specializate. Decorarea produselor cu cusături simple, plasate pe marginea elementelor, a fost urmată de plasarea în paralel a cusăturilor, această posibilitate fiind exploatată şi astăzi (figura 2.40 a). Ulterior, odată cu diversificarea tipurilor de cusături realizate mecanic, posibilităţile de utilizarea a acestora în scop decorativ au fost exploatate la realizarea produselor pentru femei şi copii. După cusăturile simple, de suveică, următoarele cusături utilizate în scopul diversificării estetice a produselor de îmbrăcăminte au fost cusăturile zigzag (cod 304). Astăzi gama cusăturilor decorative este mult diversificată, unele maşini realizând cusături ce imită cusăturile manuale (figura 2.40 b).

a-cusături simple plasate paralel

b-cusături mecanice ce imită cusăturile manuale

Figura 2.40. Cusături cu rol decorativ 62

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Cusăturile zigzag pot fi realizate cu majoritatea maşinilor casnice de cusut, dar şi cu maşini industriale specializate în acest sens. Prin schimbarea unor came la mecanismul de deplasare laterală a acului, sau prin schimbarea poziţiei unui buton selector, se poate modifica dispunerea paşilor în cusătură, dar şi raportul cusăturii (figura 2.41).

Figura 2.41. Diferite modele de cusături zigzag La cusăturile zigzag simple sau complexe se poate modifica, atât amplitudinea deplasării laterale a acului (a=1÷5 mm), cât şi valoarea pasului cusăturii (p=0,5÷3 mm). Raportul cusăturii, r, depinde de raportul de transmisie a mişcării de la arborele principal la roata dinţată pentru deplasarea laterală a acului, dar şi de profilul camei ce este plasată pe axul respectivei roţi. Ca principale domenii de utilizare a cusăturilor zigzag ornamentale se menţionează: ¾ Plasarea lor pe repere sau elemente de produs (guler, manşete, volane, terminaţii etc.) în scopul înfrumuseţării produsului (figura 2.42); în acelaşi scop, cusăturile pot fi plasate pe suprafaţa reperelor sau a elementelor, dar şi pe linia de asamblare a elementelor, după realizarea unor cusături simple (301) sau de încheiat-surfilat (clasa 500 sau 800);

63

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

64

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b Figura 2.42. Utilizarea cusăturilor zigzag la decorarea produselor ¾ Utilizarea la aplicarea dantelelor, a paspoalurilor, a benzilor decorative, a elasticului etc (figura 2.43); această utilizare este întâlnită şi la foarte multe produse realizate din tricoturi cu elasticitate mare (articole de corsetărie, costume de baie, îmbrăcăminte pentru gimnastică şi sport etc.), datorită rezistenţei bune la solicitări de întindere a cusăturii 304, comparativ cu cusăturile 301 sau 401;

65

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.43. Utilizarea cusăturilor zigzag la aplicarea unor benzi ¾ Realizarea monogramelor, a siglelor sau a unor desene (figura 2.44);

Figura 2.44. Realizarea monogramelor, siglelor, desenelor etc. ¾ Finisarea marginilor unor decupaje (figura 2.45); în acest caz se dublează cu întăritură zona respectivă, fixarea realizându-se prin coasere (cusătura 301) pe liniile conturate anterior prin imprimare (a), se conturează desenul cu cusătură zigzag (b) , după care se decupează întăritura de pe spatele materialului de bază, urmată de decuparea materialului de bază pe faţă (c). ¾ Aplicarea unor materiale transparente sau brodate, în decupaje (figurile 2.46 şi 2.47). În figura 2.46 sunt prezentate principalele etape de realizare, începând cu conturarea desenului şi aplicarea materialului transparent peste materialul de bază pentru executarea unei cusături 301, de fixare prealabilă (a), şi continuând cu realizarea unei cusături zigzag peste cusătura simplă (b), urmată de decuparea materialului transparent pe margine , în exterior (c) şi a materialului de bază în interior (d).

66

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a) se trasează desenul pe o întăritură mai rigidă ce dublează zona respectivă şi se realizează cusături simple, pentru fixare, pe liniile de contur;

b) se conturează desenul cu cusătură zigzag, peste cusătura simplă, şi se decupează întăritura de pe dosul materialului de bază;

c) se decupează materialului de bază pe faţă.

Figura 2.45. Finisarea marginilor unor decupaje

67

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a) se realizează desenul pe materialul transparent, se aplică materialul transparent peste materialul de bază şi se realizează cusături simple, de fixare, pe conturul desenat;

b) Peste cusăturile simple se realizează cusături zigzag;

c) se decupează materialul transparent pe margine, foarte aproape de cusăturile zigzag;

d) se decupează materialul de bază, astfel încât în decupaje să rămână materialul transparent.

Figura 2.46. Aplicarea materialelor transparente în decupaje 68

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.47. Aplicarea unor materiale brodate în decupaje ¾ Aplicarea unor şnururi după un anumit traseu, pentru a forma un motiv sau pentru a se integra într-o broderie (figura 2.48).

Figura 2.48. Utilizarea cusăturii zigzag la aplicarea şnurului 69

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

¾ Realizarea unor broderii prin aplicare (figura 2.49 ). La realizarea broderiilor aplicate, după crearea modelului şi alegerea materialelor, fie că acestea se termolipesc şi apoi se decupează, iar cusătura de fixare acoperă marginea tăiată, fie că se aplică pe materialul de bază conform modelului imprimat cu hârtie indigo, după care se taie surplusul pe lângă cusătură. Materialul suport pe care se realizează broderia poate fi fixat într-un gherghef sau se efectuează o rigidizare prin termolipire. Reperele componente ale broderiei se pot fixa prin coasere pe contur sau prin termolipire (cu benzi velcro), pentru a-şi păstra poziţia în timpul realizării cusăturilor zigzag. Se pot combina materiale de diferite culori, materiale opace cu materiale transparente sau cu dantelă etc., obţinându-se efecte estetice deosebite. Pentru un aspect plăcut al cusăturii zigzag se impune utilizarea unei tensiuni mai mici pentru aţa acului şi o calitate superioară a acesteia.

a

b

c

c-detaliu

70

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

d

e

f

f-detaliu 71

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

g h Figura 2.49. Realizarea broderiilor aplicate cu cusături zigzag Pe principiul broderiilor aplicate, pot fi realizate flori sau diferite alte modele, ce pot fi decupate de pe materiale imprimate sau pot fi brodate prin umplere pe toată suprafaţa, în ambele cazuri marginile finisându-se cu cusături zigzag, după care se fixează parţial pe suprafaţa produselor de îmbrăcăminte, ca la modelul din figura 2.50.

Figura 2.50. Aplicaţii textile finisate cu cusături zigzag 72

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

¾ Modificarea aspectului unor suprafeţe, utilizând cusături zigzag simple sau complexe, realizate cu aţe în degrade sau divers colorate (figura 2.51).

Figura 2.51. Decorarea suprafeţelor cu cusături zigzag

73

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Maşinile actuale de brodat au posibilitatea realizării unei game nelimitate de cusături decorative, la care se poate modifica sau combina atât modul de dispunere a paşilor, cât şi culorile aţei de cusut (figura 2.52).

Figura 2.52. Cusături decorative realizate pe maşini automate 74

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Cusăturile în lanţ din unul sau două fire (101 sau 401) sunt utilizate în scop decorativ datorită aspectului pe care îl prezintă evoluţia firului/firelor pe spatele cusăturii. Cusătura se poate plasa pe suprafaţa materialului sau a unui reper al produsului, paşii dispunându-se după un anumit model, ca în figura 2.53; pentru astfel de broderii coaserea se realizează pe spatele materialului, astfel încât faţa broderiei să conţină buclele din firul acului (la cusătura 101) sau al apucătorului (la cusătura 401). Se utilizează aţe lucioase, din viscoză, iar pasul cusăturii are valori mai mari, de 3-5 mm. Atunci când maşinile de cusut au posibilitatea deplasării laterale a acului şi dispunerii paşilor în zigzag (figura 2.54), cusăturile pot fi utilizate pentru decorarea terminaţiilor, pentru asamblări cant la cant, pentru aplicarea unor bentiţe cu rol de terminaţie la produsele de lenjerie pentru femei (cămăşi de noapte, jupe, capoate) sau de îmbrăcăminte exterioară din tricot subţire, pentru femei şi copii. În acest mod se elimină tendinţa de rulare a marginilor, îmbunătăţindu-se şi aspectul produselor. Cusăturile realizate cu aţă de culoare contrastantă sau cu aţe metalice de efect pot fi utilizate pentru decorarea produselor.

Figura 2.53. Brodare cu cusături în lanţ

75

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.54. Cusături decorative cu structură lanţ şi paşi dispuşi în zigzag Prin combinarea diferitelor tipuri de cusături şi tehnici de decorare a suprafeţelor textile, prezentate anterior, se pot obţine efecte estetice deosebite (figura 2.55).

76

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

77

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b

c Figura 2.55. Combinarea diferitelor tipuri de cusături decorative 78

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Cusăturile pentru realizarea ajurului sunt în general cusături manuale, cu scop decorativ, realizate pentru fixarea unui grup de fire de urzeală sau/şi de bătătură într-un anume mod. Cusăturile ajur pot fi realizate prin scoaterea unui grup de fire, pe direcţia urzelii sau a bătăturii, dintr-o anumită zonă a unei ţesături subţiri şi rare ce are legătură pânză (figura 2.56), sau prin deplasarea unor fire ce se fixează prin coasere, realizând mici orificii pe ţesături tip canafas (figura 2.57).

a

b

c

d

e

f 79

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

g

h

i

j

Figura 2.56. Cusături ajur realizate manual, prin scoaterea firelor .

80

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

c

d

e

f

81

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

g

h

Figura 2.57. Cusături ajur realizate manual, prin deplasarea firelor Există şi posibilitatea realizării mecanice a ajurului, la maşini automate , ce utilizează fie un poanson pentru perforare, după care marginile se festonează (figura 2.58), fie deplasează firele materialului printr-o tensionare mare a aţei de cusut.

a

b Figura 2.58. Cusături ajur realizate mecanic 82

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Utilizarea cusăturilor ajur la decorarea produselor de îmbrăcăminte pentru femei şi copii conferă unicitate şi un aspect estetic deosebit. Cusăturile ajur pot fi plasate paralel cu terminaţiile sau pe elementele vizibile ale produselor (faţă, guler, buzunar, mâneci), singure sau în combinaţie cu alte modalităţi de decorare a suprafeţelor textile. Trebuie ţinut cont că acestea se pot plasa numai pe direcţia firelor de urzeală sau de bătătură. În figura 2.59 se exemplifică utilizarea cusăturilor ajur în combinare cu broderii, la realizarea unor bluze pentru femei.

a

b Figura 2.59. Exemple de integrare a cusăturilor ajur în compoziţia produselor 83

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Cusăturile decorative manuale se utilizează doar la produsele unicat, datorită volumului mare de lucru, dar şi cerinţelor de îndemânare impuse realizatorului. În figurile 2.60 şi 2.61 se exemplifică astfel de cusături, împreună cu principalele etape şi tehnici de realizare.

a

b

d Figura 2.60. Cusături decorative realizate manual

84

c

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

c

e

b

d

f

g

h

i

85

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

j

k

l

m

n

o

p 86

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.61. Cusături decorative realizate manual

87

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Broderiile reprezintă una din cele mai vechi arte decorative, folosită la început pentru înfrumuseţarea produselor de îmbrăcăminte, apoi pentru realizarea tapiseriilor. Realizată la început manual, broderia era un mod de individualizare a produselor, de exprimare a afecţiunii sau de diferenţiere socială (monograme şi blazoane utilizate inclusiv pe articolele de lenjerie). Broderia este în strânsă legătură cu tradiţia, arta şi cultura unui popor şi este utilizată în proporţie foarte mare la realizarea articolelor aparţinând portului popular. Posibilităţile de a „picta cu ajutorul acului” sunt practic nelimitate, iar perfecţionările aduse maşinilor automate de brodat au diversificat foarte mult broderia mecanică. Broderiile sunt tot mai mult utilizate pentru înfrumuseţarea produselor, dar apar şi domenii noi, determinate de un nou stil de viaţă, noi forme de marketing sau tehnologii noi, ca de exemplu cele pentru îmbrăcămintea de protecţie. În domeniul îmbrăcămintei pentru sport, sau a îmbrăcăminte promoţionale, tot mai mulţi producători folosesc broderia ca un mijloc de reclamă, pentru purtător reprezentând în acelaşi timp un anumit stil şi nivel de viaţă. Numeroase firme folosesc broderia la îmbrăcămintea de lucru (uniforme) pentru a susţine identitatea de firmă, iar etichetele brodate, ecusoanele sau siglele, fac parte din imaginea şi din identitatea pe piaţă a diferiţilor producători. Broderia poate fi plasată ca zonă de interes pe toate elementele unui produs de îmbrăcăminte (faţă, spate, mâneci, guler, buzunar, închideri, manşete, căptuşeală etc.). Poate fi poziţionată pe unul sau mai multe elemente sau pe liniile terminale ale produselor. Aprecierea unei broderii se poate face în funcţie de: - numărul de culori utilizate; - calitatea aţelor de brodare şi a aţelor de efect; - dimensiunile broderiei (numărul de împunsături şi desimea paşilor); - tipul broderiei (umplutură, cu aplicaţii, cu decupaje etc.). Pentru realizarea majorităţii broderiilor este necesară rigidizarea şi stabilizarea dimensională a materialului prin dublarea cu întăritură. Aceasta se poate aplica prin termolipire pe spatele materialului, se poate fixa împreună cu materialul în gherghef, poate fi o întăritură ce se îndepărtează prin spălare (Avalon) sau poate fi o folie transparentă tip Solvy.

2.1.3.2.Principale tipuri de broderii şi mod de realizare Broderiile pot fi realizate manual, manual- mecanic sau automat. Broderiile manuale sunt utilizate pentru produse ’’haute-couture’’, îmbrăcăminte uzuală şi decoraţiuni interioare. Acest tip de broderie utilizează tehnici diversificate şi elaborate, realizate cu acul, dar se pot integra broderiei tot felul de mărgele, perle, paiete, pasmanterie etc. Pentru veşmintele bogate, regale sau religioase, s-a utilizat broderia cu fire metalice, de aur şi argint. La realizarea broderiilor manuale se utilizează diferite puncte sau paşi de bază, ca de exemplu: punctul de tighel, folosit pentru conturare şi delimitare, punctul lănţişor, punctul de feston, punctul în faţa sau în urma acului, punctul în cruce, punctul rococo (fir înfăşurat pe ac) etc. 88

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În timp au fost la modă diferite tipuri de broderii manuale, ca de exemplu: broderia pe tul (punct de Luneville), broderia albă-pentru personalizat batiste, lenjerie de corp şi de pat, îmbrăcăminte pentru nou născuţi etc., broderia colorată umplută, broderia perforată etc. Broderia manual- mecanică se realizează cu ajutorul maşinii simple de cusut, inclusiv a maşinilor casnice, la care se poate anula sau nu transportul materialului, în funcţie de tipul de broderie realizat. Pentru o deplasare manuală mai uşoară a materialului se utilizează un gherghef care rigidizează local suprafaţa de brodare. Broderiile realizate pe maşini automate, specializate, se caracterizează prin posibilitatea reunirii diferitelor tehnici de brodare, realizarea broderiilor într-un timp foarte mic şi precizia execuţiei. La maşinile automate din ultima generaţie, echipate cu microcalculator şi panou de comandă există posibilitatea schimbării automate a culorii aţei, prin introducerea/scoaterea din lucru a acelor, un post de coasere putând avea până la 12 ace, respectiv culori de aţă, iar numărul posturilor de lucru la o maşină putând ajunge la 28. De asemenea, există posibilităţi multiple de programare, ca de exemplu rotirea desenului, mărirea sau micşorarea, înlănţuirea motivului pe diferite trasee, detaşarea unei zone de desen etc. Broderiile pot fi grupate după diverse criterii, ce pun în evidenţă punctul de bază folosit, tipul de aţă, tehnica de prelucrare a suprafeţei materialului etc. Se poate discuta despre: ¾ broderie albă; ¾ broderie colorată; ¾ broderie pentru tapiserii, dar şi de: ¾ broderie conturată; ¾ broderie aplicată; ¾ broderie artistică; ¾ broderie în relief; ¾ broderie decupată etc. Anumite tehnici de brodare sunt specifice unei anumite zone geografice, astfel că se poate discuta despre: ¾ broderie chinezească; ¾ broderie japoneză; ¾ broderie englezească etc. În cuprinsul paragrafului ne vom referi la cele mai cunoscute şi utilizate tipuride broderii, şi anume: a. broderia aplicată b. broderia artistică (umplută) c. broderia perforată: englezească, Madeira, Richelieu d. broderia în relief (plină) a.Broderia aplicată utilizează cusătura manuală tip feston sau cusătura mecanică zigzag pentru fixarea elementelor broderiei, la care se adaugă cusătura lănţişor dintr-un fir sau cusătura simplă pentru evidenţierea aplicaţiilor sau 89

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

completarea broderiei. Acest tip de broderie a fost abordat la cusăturile decorative zigzag. b.Broderia artistică este cea mai utilizată şi mai uşor de realizat. Suprafeţele de brodat se umplu complet prin paşi de cusătură alăturaţi şi dispuşi pe direcţii ce sugerează spaţialitatea desenului sau forma elementelor compoziţiei. În cazul broderiilor manuale, anterior umplerii are loc conturarea modelului prin una sau două cusături paralele. În figura 2.60 se prezintă detalii ale unor astfel de broderii realizate manual.

a

b

c Figura 2.60. Broderie artistică realizată manual 90

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

La realizarea broderiilor artistice cu maşini automate, se pot obţine efecte de umbrire prin tensionarea diferită a celor două fire, sau umplerea unor suprafeţe poate fi realizată în puncte, în spirală, în dungi, în carouri etc. (figura 2.61). De foarte multe ori se combină tehnici de conturare cu tehnici de umplere (figura 2.62), pentru accentuarea efectelor estetice.

a

b

c

d

e

f

Figura 2.61. Diferite modalităţi de umplere a suprafeţelor, la maşini automate

91

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a 92

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b

c

d

e 93

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

f Figura 2.62. Broderii artistice realizate mecanic 94

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Maşinile de brodat au posibilităţi tehnologice diverse, cum at fi aplicarea unui şnur alimentat în mod continuu (figura 2.63), fixarea unor fire sub formă de bucle (figura 2.64), aplicarea paietelor (figura 2.65), realizarea unor orificii (figura 2.66) sau a altor forme de decupaje, urmată de festonarea marginilor etc.

a

b

c

d Figura 2.63. Aplicarea unui şnur 95

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.64. Broderie cu bucle

Figura 2.65. Aplicarea paietelor

96

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

97

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c Figura 2.66. Broderie perforată c.Broderia perforată englezească se caracterizează prin prezenţa elementelor florale, la care petalele, frunzele etc. sunt perforate şi festonate pe margine (figura 2.67). Pe conturul desenului se realizează o cusătură simplă, după care se decupează partea interioară la 2 mm de cusătură, urmată de festonarea marginilor. Unele maşini automate sunt echipate cu ponsoane şi cuţite ce sunt introduse/scoase din lucru automat, iar acoperirea marginilor se realizează cu cusătura zigzag. 98

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

c

b

d Figura 2.67. Broderie englezească 99

e

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În figura 2.68 se prezintă o combinare între broderia englezească, realizată pe liniile terminale ale produselor şi elemente florale, din acelaşi material, finisate cu cusături zigzag şi fixate parţial, prin intermediul mărgelelor.

Figura 2.68. Broderii combinate Broderia perforată Richelieu este caracterizată de prezenţa unor barete ce susţin zonele nedecupate (figurile 2.69, 2.70, 2.71 şi 2.72). Baretele de legătură se realizează din mai multe fire sau mai multe cusături, după care se acoperă prin festonare sau cusătură zigzag. Decuparea se realizează progresiv, după executarea festonului.

100

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b

a

c

Figura 2.69. Broderie Richelieu- puncte de bază

101

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.70. Broderie Richelieu- principale etape

102

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b

c

a

d Figura 2.71. Bluză cu broderie Richelieu

103

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b

a

c Figura 2.72. Broderie Richelieu

Broderia perforată Madeira se aseamănă ca aspect final cu broderia englezească, modul de realizare fiind diferit: se taie longitudinal sau în cruce partea interioară a viitorului decupaj, marginile rezultate prin tăiere îndoindu-se şi fixându-se într-o cusătură de festonare, realizată de obicei cu aţă albă (figura 2.73).

Figura 2.73. Broderie Madeira 104

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

d.Broderia în relief, numită şi broderie plină, se realizează prin utilizarea cusăturii simple pentru conturarea desenului şi umplerea acestuia, urmată de acoperirea cusăturilor simple prin paşi dispuşi transversal, foarte apropiaţi şi uniform tensionaţi. Broderia iese în relief datorită grosimii firelor dispuse în zona de brodare (figura 2.74).

a-etape de realizare

b-broderie cu fir metalic

c-detaliu

c Figura 2.74. Broderie în relief 105

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Aţele de brodat trebuie să corespundă, atât cerinţelor de ordin estetic (luciu şi gamă largă de nuanţe, culori şi fineţi), cât şi cerinţelor de ordin funcţional, de rezistenţă în timpul coaserii, dar şi la procesele ulterioare de purtare şi de curăţire a produselor. Unele firme producătoare de aţe de brodat oferă o gamă coloristică şi structurală foarte diversă, ce acoperă necesităţile actuale. Aţele de brodat sunt aţe speciale realizate din poliester, viscoză, bumbac, poliamidă sau metal. Pentru aţa de la mosorel se utilizează aţe de bumbac sau poliester. Aţele din poliester trilobal au caracteristici tehnice foarte bune, ca de exemplu rezistenţa la solicitări mecanice, rezistenţa la clor, posibilitatea vopsirii etc., astfel că au o utilizare largă. Pentru unele produse de modă se utilizează aţele din viscoză, caracterizate printr-un luciu pronunţat, sau aţele metalice. Printre cele mai cunoscute firme ce produc aţe de brodat sunt: Amann, Madeira, Coats, Aptan. Firma Amann Group, de exemplu, oferă 650 culori standard pentru aţe din viscoză (ISAFIL), aţe din poliester trilobal (ISACORD) şi aţe metalice (ISAMET) folosite la ac, dar şi aţa ISA, pentru mosorel. Din oferta firmei Madeira, trebuie menţionate firele de viscoză Classic şi Decor, firele de poliester Polyneon, firele metalizate Crystal, firele acrilice Burmilana, asemănătoare lânii şi alte fire de efect.

106

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.1.4. REALIZAREA PENSELOR La produsele clasice, pensele au în general rol funcţional, de ajustare şi formare spaţială a elementelor de produs. Prin modul de plasare şi prelucrare, pensele pot avea însă şi valoare estetică. Pensele pot fi drepte sau curbe, cu unul sau două vârfuri (figura 2.75), iar rezervele de coasere pot fi tăiate anterior coaserii, pot fi tăiate concomitent cu coaserea (la unele maşini automate) sau pot rămâne netăiate.

Figura 2.75. Tipuri de pense Pensele pot fi proiectate independent, cu vârful în dreptul unei zone proeminente a corpului (bust, şolduri) şi baza pe o linie de contur, sau pot fi transferate pe liniile de secţionare a elementelor, dacă aceste linii trec prin zonele proeminente. La poziţionarea penselor trebuie avut în vedere desenul materialului, astfel încât acestea să nu întrerupă desenul şi să facă posibilă potrivirea dungilor şi a carourilor. Poziţia penselor se stabileşte prin semne, ce pot fi date inclusiv în sala de croit (figura 2.76), sau prin croirea corespunzătoare a reperelor (figura 2.77).

Figura 2.76. Însemnarea poziţiei penselor 107

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Atunci când pensele se cos cu maşini clasice, se dau 3 sau 4 semne pentru o pensă, iar atunci când se utilizează maşini automate, se dă un singur semn, pe linia de simetrie a pensei, adâncimea şi lungimea pensei stabilindu-se pe panoul de comandă al maşinii.

Figura 2.77. Pense realizate prin croire Atunci când scopul funcţional al penselor este subordonat scopului decorativ, pensele pot fi utilizate pentru a crea puncte focale şi se poate apela la : ¾ plasarea inedită a penselor, pe alte contururi sau elemente decât cele clasice ; ¾ realizarea grupată a penselor ; ¾ prelucrarea tehnologică suplimentară sau diferită de cea clasică. Pensele cu un vârf, drepte sau curbe, se plasează în general cu deschiderea pe linia umărului, la faţa sau/şi spatele produselor, în răscroiala mânecii la faţă, în cusătura laterală a feţei sau pe linia taliei la fuste şi pantaloni etc. Pentru a realiza efecte estetice deosebite, exploatate mai ales la materiale uni sau cu dungi, pensele pot fi plasate în poziţii atipice sau pot fi grupate câte două sau mai multe. De exemplu, pentru a accentua rolul estetic al penselor la faţa produselor cu sprijin pe umeri, acestea pot avea deschiderea plasată pe oricare din liniile de contur, cu diferite înclinări faţă de acestea (figura 2.78 a). Prin secţionarea feţei se obţin noi linii de contur, pe care pot fi plasate deschiderile penselor (figura 2.78 b÷h).

Figura 2.78. Poziţii posibile ale penselor cu un vârf, la faţa produselor 108

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Pensele cu două vârfuri au adâncimea maximă la nivelul liniei taliei, fiind utilizate pentru cambrare la produse cu sprijin pe umeri (bluze, cămăşi, rochii, jachete etc.) sau la produse cu sprijin pe talie, ce au talia înălţată (fuste, pantaloni pentru femei etc.). La astfel de pense, rolul estetic poate fi accentuat sau evidenţiat prin prelucrări tehnologice, schimbarea înclinării penselor, realizarea grupată a penselor de lungimi diferite etc. (exemple pentru faţa produselor, în figura 2.79).

Figura 2.79. Poziţii posibile ale penselor cu două vârfuri, la faţa produselor Coaserea penselor se realizează în general cu o cusătură interioară urmată de descălcare sau de orientare a pensei (figura 2.80 a), dar, tehnologia poate fi diversificată, atunci când se urmăreşte un anumit efect estetic (figura 2.80 b). În acest sens, se pot realiza cusături ornamentale pe faţa produsului, plasate echidistant sau nu faţă de linia pensei, în deschiderea pensei se pot plasa materiale contrastante sau cu efecte estetice deosebite etc.

a

b

Figura 2.80. Variante tehnologice de realizare a penselor 109

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Pentru pensele cu un vârf, coaserea începe de la baza pensei către vârf, extremităţile cusăturii fiind întărite. În zona vârfului /vârfurilor, lăţimea pensei trebuie să descrească progresiv, pentru o formare spaţială corespunzătoare a suprafeţei respective. Atunci când se plasează cusături ornamentale pe ambele părţi ale pensei, se impune coaserea odată cu pensa sau ulterior, a unei benzi ce va fi orientată în sens opus rezervei pensei. La mijlocul penselor cu două vârfuri, dacă nu se taie rezervele, se impune crestarea, perpendicular pe direcţia pensei. În figura 2.81 se ilustrează unele particularităţi de realizare a penselor, iar în figura 2.82 se prezintă produse la care pensele au rol prioritar estetic.

a

d

f

e

g

b

c

Figura 2.81. Particularităţi ale tehnologiei de realizare a penselor

110

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b

a

c 111

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

d

e

f

g 112

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

h

i

j

k 113

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

l

m Figura 2.82. Pense cu rol decorativ

114

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.1.5. REALIZAREA CUTELOR Cutele sunt îndoituri ale materialului textil fixate prin tratamente umidotermice sau/şi prin coasere, determinând în general o lărgire a elementului de produs în care sunt introduse. Utilizarea acestui procedeu de formare a produselor de îmbrăcăminte are o îndelungată istorie, modul de rezolvare concretă a cutelor evoluând o dată cu dezvoltarea costumului. Este cunoscut faptul că veşmintele locuitorilor Egiptului Antic erau confecţionate din in alb, cu pliuri complex elaborate, care determinau un contrast deosebit de frumos cu suprafaţa bronzată a purtătorilor respectivi (figura 2.83). În Persia Antică, în timpul domniei regelui Xerxes, se purtau haine care prezentau lateral grupuri de cute de o construcţie particulară. În Grecia Antică, bucăţi rectangulare de material textil erau aşezate pe corp astfel încăt formau cute libere de o eleganţă recunoscută şi apreciată până în prezent. În Evul Mediu cutele continuă să fie folosite, fapt atestat de numeroasele vestigii arheologice sau picturi în care erau reprezentate personaje celebre ale timpurilor respective. Materialele grele din perioada stilului gotic erau presate cu fierul de călcat în mod asemănător precedeelor folosite şi în perioada actuală, pentru menţinerea cutelor. O înflorire deosebită a tehnicilor de modelare a îmbrăcămintei prin introducerea cutelor a avut loc în Renaştere, când erau aplicate pe toate elementele de produs – mâneci, fuste, marginea decolteului etc. La şfârşitul secolului XVI, cel mai reprezentativ element de costum este aşa-numitul guler Medici, înalt, format din material alb cu numeroase cute fixate prin apretare şi călcare, care scotea în evidenţă faţa purtătorului prin contrast cu restul costumului, în general de culoare neagră. În perioada imediat următoare, costumul este elaborat în stil rococo, caracteristice fiind cutele Watteau, dispuse la spatele rochiilor în scopul lărgirii accentuate spre terminaţie. Acest tip de cute se foloseşte şi în prezent la unele modele de rochii pentru ocazii deosebit de festive. Clasicile fuste în cute, care apar şi în moda actuală, au fost consacrate de celebra creatoare C. Chanel, care le-a asociat cu jachete confecţionate din acelaşi material. În prezent cutele sunt utilizate într-o masură mai mare sau mai mică, după cum tendinţele de modă le recomandă periodic – pe fuste, rochii, mâneci, gulere etc. În prezent, cutele pot fi utilizate în diverse scopuri: • pentru asigurarea libertăţii de mişcare, atunci când au extremitatea inferioară liberă (la fuste, rochii, mantouri etc.), sau atunci când sunt fixate la ambele extremităţi şi sunt plasate longitudinal, de obicei pe spatele produselor (la bluzoane, geci etc.) ; • pentru compensarea contracţiilor diferenţiate ale materialelor (cute longitudinale şi transversale realizate la căptuşeli); • pentru obţinerea voluminozităţii unor zone sau elemente de produs (cap de mânecă, buzunar etc.) ; 115

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

• pentru ajustarea unor elemente sau subansambluri de produs pe linia taliei, pe linia de asamblare a manşetelor etc. ; • pentru crearea unor efecte estetice la materiale cu dungi sau carouri, plasând zone de culori sau contexturi diferite în adâncimea cutelor şi creind impresia alăturării a două materiale diferite ; • pentru diversificarea produselor etc.

Figura 2.83. Statuiete reprezentând locuitori din Egiptul Antic, având veşminte cu cute Cutele se realizează prin îndoirea şi suprapunerea a cel puţin trei straturi de material, pe o lăţime denumită adâncimea cutei. Pentru cutele cu adâncime relativ mare 116

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

se utilizează şi denumirea de pliuri (în special dacă sunt fixate prin călcare), iar cutele de adîncime mică se identifică adeseori prin termenul de falduri (în special când marginile nu sunt presate prin călcare ci numai fixate la unul din capete prin intermidiul unei linii de asamblare dintre două repere ale produsului). Termenul derivat, respectiv pliseuri, apare în special atunci când sunt descrise cute cu adîncime mică, realizate prin intermediul unui procedeu industrial pe o suprafaţă mare de material,care exclude realizarea lor manuală (figura 2.84).

Figura 2.84. Identificarea pliurilor şi a pliseurilor Pentru definirea tipurilor de cute şi pentru identificarea particularităţilor de prelucrare tehnologică, în figura 2.85 sunt menţionate elementele structurale ale unei cute, elemente la care se va face referire în continuare.

117

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.85. “ Anatomia” unei cute

2.1.5.1. Clasificarea cutelor clasice şi variante tehnologice de realizare Cutele se pot diferenţia după diverse criterii, dintre care, din punct de vedere tehnologic, prezintă relevanţă următoarele : ¾ modul de orientare a cutelor (figura 2.86.) : ƒ -cute simple (a),cute duble interioare (b), ƒ -cute duble exterioare (c) ;

Figura 2.86. Clasificarea cutelor după modul de dispunere a elementelor structurale ale acestora ¾ modul de dispunere pe suprafaţa produsului (figura 2.87) : ƒ -uniform (a), ƒ -grupat (b), ƒ -alternând cute simple şi duble (c), 118

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

ƒ ƒ ƒ

-suprapus (d), -cu muchiile alăturate (cute închise –e). -cu muchiile decalate (cute deschise –f) ;

Figura 2.87. Mod de dispunere a cutelor ¾ modul de fixare a adâncimii cutei (figura 2.88): ƒ -prin cusături transversale, la una sau la ambele extremităţi (a), ƒ -prin cusături longitudinale, plasate vizibil pe faţa produsului (b), sau în interior (c), ƒ -prin cusături dispuse înclinat (d), ƒ -prin cusături decorative (e) etc. ;

Figura 2.88. Fixarea adâncimii şi a orientării cutelor 119

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

¾ modul de fixare a muchiilor (fig. 2.89): ƒ -muchii libere, ce exploatează capacitatea de drapare a materialelor (a), ƒ -muchii fixate prin călcare (b), ƒ -muchii fixate prin coasere, pe margine (c).

Figura 2.89. Fixarea muchiilor cutelor Atunci când se impune asamblarea prin coasere a suprafeţelor ce prezintă cute, cusăturile trebuie plasate pe una din muchiile interioare ale cutelor (fig. 2.90.).

Figura 2.90. Asamblarea prin coasere a suprafeţelor cu cute

2.1.5.2. Exemple de utilizare a cutelor în vestimentaţia actuală În continuare vor fi prezentate o serie de exemple de produse de îmbrăcăminte în care au fost utilizate cutele , atât ca procedeu de modelare spaţială cât şi ca modalitate de integrare într-un curent de modă, de exprimare a originalităţii sau de accentuare a expresivitîţii estetice a modelelor. Modelele alese pentru exemplificarea acestui procedeu de diversificare, reflectă multitudinea posibilităţilor de valorificare a diversităţii cutelor, importanţa interdependenţei dintre construcţia cutei şi procedeul tehnologic de realizare.

120

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

c d Figura 2.91. Cute simple şi duble utilizate la realizarea fustelor 121

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.92. Fustă cu o singură cută dublă, plasată asimetric

122

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.93. Cute simple fixate prin coasere până la nivelul unor puncte dispuse pe o diagonală faţă de linia tivului 123

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.94. Cute simple pe o fustă din mătase 124

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.95. Fustă cu secţiuni verticale şi cute duble interioare 125

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.96. Cute simple executate pe o fustă din satin, cu fixare prin cusături lungi, care menţin silueta ajustată 126

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.97. Fustă din cute cu adăncime inegală pe direcţia de lungime a produsului 127

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.98. Cute simple, înguste, unilaterale

Figura 2. 99. Volan în cute simple la terminaţia unei fuste 128

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.100. Cute simple libere (fără fixare prin coasere sau călcare) 129

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.101. Fustă cu falduri laterale, simetrice, fixate prin cusături vizibile pe faţa produsului 130

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.102.a. Cute cu rezolvare constructiv - tehnologică complexă 131

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.102.b. Principiu de rezolvare tehnologică a modelului anterior (vedere interioară – pe porţunea corsajului,adăncimea cutelor se elimină până la nivelul rezervelor de cusătură). Pentru evitarea deformării cutelor spre tivul produsului, imediat deasupra taliei cutele se consolidează cu o bentiţă suplimentară de material

Figura 2.102.c. Variantă de rezolvare constructiv - tehnologică

132

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.103. Rochie cu rezolvare constructiv – tehnologică similară cu a modelului din figura 2.102.a. 133

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.104. Cute combinate – model de complexitate mare 134

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.105. Cute simple introduse la spatele unui produs 135

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.106. Cute simple plasate transversal

Figura 2.107. Guler şi corsaj cu falduri şi cute oblice

136

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.108. Cute oblice – rochie de mireasă 137

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.109. Cute oblice cu lăţime variabilă pe lungime 138

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.110. Cute intercalate, cu marginile curbe, care necesită croirea reperelor respective pe bie 139

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.111. Colecţie de modele care valorifică efectul de 'wrap around' prin tehnici complexe de realizare a cutelor (modele Kyura – Marea Britanie) 140

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.112. Cute fixate la capete, utilizate pentru modelarea produsului în zona bustului

Figura 2.113. Mănecă modelată cu falduri dispuse transversal pe lungimea mânecii şi fixate cu o bandă decorativă 141

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.114. Cute călcate şi fixate suplimentar printr-un accesoriu netextil (cataramă) 142

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.115. Cute transversale pe toată lungimea rochiei (cutele necesită fixarea prin coasere pe toată lungimea) 143

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.116. Cute oblice necălcate, realizate pe un material rigidizat prin termolipire 144

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.1.6. REALIZAREA NERVURILOR Nervurile sunt cute înguste ale materialului textil, fixate prin coasere pe toată lungimea acestora. Utilizarea lor are în general un rol decorativ, dar în unele situaţii nervurile pot suplini coaserea unor pense propriu-zise. În această ultimă situaţie, nervurile au şi rolul de modelare spaţială a zonei de produs pe care se aplică. Produsele de îmbrăcăminte pe care se execută nervuri sunt în general confecţionate din materiale de grosime mică sau medie (produse de lenjerie pentru femei, bluze şi rochii pentru copii sau femei, cămăşi elegante pentru bărbaţi etc.). În această idee se remarcă modelele actuale inspirate de vestimentaţia în stil Victorian, perioada respectivă remarcându-se prin frecvenţa mare de utilizare a nervurilor pentru diversificarea produselor de îmbrăcăminte pentru femei (figurile 2.117 şi 2.118).

Figura 2.117. Bluză în stil Victorian (sfârsitul sec XIX) 145

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.118. Cămaşă de noapte în stil Victorian Lăţimea nervurilor variază, de la foarte late (6 – 8 mm) până la foarte înguste (1 – 2 mm) şi pot fi aplicate pe toată suprafaţa unui reper sau pot fi grupate pe suprafeţe limitate. În funcţie de lăţime şi/sau de procedeul tehnologic utilizat pentru obţinerea lor, nervurile pot fi aplatizate prin călcare în diferite direcţii (spre dreapta sau spre stânga) formând reliefuri slab accentuate pe suprafaţa materialului, sau pot să se manifeste prin reliefuri foarte evidente. Pentru produsele foarte elegante, nervurile se asociază cu inserţii de dantelă, broderii, panglici de satin etc. Nervurile se pot executa pe reperele croite, situaţie în care la proiectarea tiparelor se vor introduce adaosurile necesare pentru menţinerea formei şi dimensiunilor produsului finit. O altă modalitate de lucru o constituie coaserea nervurilor pe material înaintea croirii acestuia, procedeul fiind recomandat pentru reperele care au toată suprafaţa prevăzută cu nervuri. O variantă particulară de valorificare a acestei modalităţi de prelucrare a suprafeţei materialului este utilizarea ţesăturilor sau tricoturilor care au 146

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

inserate nervuri prin însăşi procedeul de ţesere, tricotare sau prelucrare a materialului în starea de metraj (figurile 2.119 şi 2.120).

Figura 2.119. Corsaj de rochie, realizat din material cu nervuri în structură 147

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.120. Rochie confecţionată din repere croite din material cu nervuri Cele mai cunoscute procedee tehnologice de realizare a nervurilor sunt următoarele : ¾ îndoirea materialului pe linia de simetrie a nervurii şi coaserea la o distanţă de 1,5÷8 mm faţă de margine (figura 2.121); maşinile de cusut se pot echipa cu dispozitive de limitare şi se utilizează cusături 301 cu tensiune echilibrată a celor 148

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

două fire. Aceste nervuri se plasează în linie dreaptă. Pentru reliefare, în nervură se poate plasa un şnur sau un fir mai gros (figura 2.122). Pentru coaserea nervurilor la distanţe prestabilite se pot utiliza dispozitive specializate (figura 2.123).

Figura 2.121. Realizarea nervurilor cu o cusătură 301

Figura 2.122. Coaserea nervurilor cu fir sau şnur de reliefare

Figura 2.123. Dispozitiv de fixare a distanţei dintre nervuri 149

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

¾ echiparea maşinilor simple (de obicei casnice) cu două ace acţionate de aceeaşi tijă (figura 2.124), ce conlucrează cu apucătorul la care se reglează o tensiune mai mare a aţei, pentru a aduna materialul între ace; aceste nervuri au lăţime foarte mică.

Figura 2.124. Realizarea nervurilor folosind două ace ¾ realizarea nervurilor pe materialul îndoit ca în figura 2.125, fie prin intermediul unui dispozitiv ataşat maşinii simple de cusut, fie prin călcare;

Figura 2.125. Realizarea nervurilor folosind maşina simplă ¾ utilizarea cusăturii de acoperire din 3 fire, cu o tensiune mai mare a firului de la apucător (figura 2.126 a) sau folosind un picioruş modificat (figura 2.126 b), ce are o canelură plasată longitudinal pe talpă. Pentru plasarea grupată a nervurilor, talpa picioruşului de presare poate fi prevăzută cu două sau mai multe caneluri, canelura din stânga urmărind nervura realizată anterior. În acest mod , nervurile pot fi dispuse echidistant, una lângă cealaltă (figura 2.126 c). Acest mod de realizare permite dispunerea nervurilor şi după trasee diferite de o dreaptă, dar cu raze de curbură suficient de mari.

150

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.126. Realizarea nervurilor folosind maşini pentru cusături de acoperire din 3 fire

Figura 2.127. Picioruşe cu mai multe caneluri pentru coaserea nervurilor echidistante ¾ realizarea nervurilor prin două cusături 301 succesive, ce fixează benzi voluminoase pentru reliefare; procedeul se utilizează la materiale mai groase (figura 2.128) şi necesită mai multe faze tehnologice de coasere şi călcare.

Figura 2.128. Realizarea nervurilor la materiale groase 151

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

¾ realizarea nervurilor pe maşini speciale de cusut ascuns, echipate cu doi îndoitori ce ridică alternativ materialul textil pe traiectoria acului (figura 2.129); aceste nervuri nu au cusături vizibile pe faţa produsului şi se utilizează în general pentru marcarea dungilor la pantaloni din tricot. ¾

Figura 2.129. Realizarea nervurilor folosind maşini pentru cusături ascunse Maşina de cusut nervuri, prezentată în figura 2.130 este realizată în două variante, cu 12 sau 13 ace , cu posibilitatea coaserii nervurilor la toate acele sau numai pe grupuri de ace. Scoterea din lucru a unor ace, precum şi dispozitivul de pliat materialul, permit executarea simultană a nervurilor de lăţimi şi orientări diferite, la distanţe strict controlate.

Figura 2.130. Maşina de cusut nervuri (firma SICAMA)

152

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Tabelul 2.2.Nervuri realizate pe maşina de cusut specializată, tip SICAMA

Nervuri cu lăţimea de 2mm, orientate spre stânga

Grupuri de nervuri identice, orientate spre dreapta

Grupuri de nervuri identice, cu orientare inversă

Nervuri cu lăţimi diferite (2mm şi 5mm), cu orientare inversată

Nervuri cu lăţimi diferite (2mm, 5mm şi 8mm), cu orientare inversată

Nervuri cu aceeiaşi orientare şi lăţimi diferite (2mm şi 8 mm)

Efectele estetice obţinute prin intermediul nervurilor se datorează exploatării în primul rând a posibilităţilor de modificare a lăţimii acestora, simultan cu impunerea anumitor distanţe dintre nervuri (figurile 2.131 şi 2.132). De asemenea pe o zonă de produs unde au fost realizate nervuri paralele unidirecţionate, se pot realiza ulterior nervuri orientate pe o altă direcţie (figurile 2.133 şi 2.134).

Figura 2.131. Diversificarea aspectului suprafeţei materialului prin combinarea diferitelor lăţimi de nervuri cu distanţe diferite între ele

153

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.132. Tipuri de nervuri realizate sub formă de cute înguste fixate prin cusături simple (tip 301)

154

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.133. Nervuri realizate pe materiale subţiri

Figura 2.134. Nervuri realizate pe două direcţii perpendiculare Nervurile de lăţime mai mare pot fi prelucrate suplimentar prin executarea unor cusături în zig – zag (manual sau cu maşina de cusut) pe linia de îndoire a materialului (figura 2.135).

155

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.135. Nervuri cu margini prelucrate Aspecte interesante ale produselor de îmbrăcăminte se pot obţine şi prin efectuarea unor operaţii de coasere suplimentare, peste grupuri de nervuri paralele. În figurile următoare se exemplifică în acest sens, două procedee mai des utilizate: aşa numitele nervuri mexicane (fig. 2.136 şi 2.137) şi efectuarea unor broderii pe suprafaţa prevăzută cu nervuri (fig. 2.138).

Figura 2.136 . Nervuri cu orientare modificată

156

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.137. Cămaşă pentru bărbaţi, cu şiruri de nervuri prelucrate simetric

Figura 2.138. Nervuri cu linii de broderie transversală 157

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În figurile 2.139÷2.151 se prezintă imagini ale unor produse de îmbrăcăminte, la care nervurile sunt utilizate pentru decorare şi diversificare estetică.

Figura 2.139. Bluză pentru femei

158

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

a-detaliu

b b-detaliu Figura 2.140. Modele de îmbrăcăminte pentru femei, cu nervuri pe unele zone de produs

159

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

a-detaliu

b

b-detaliu

Figura 2.141. Modele de îmbrăcăminte pentru femei, cu nervuri pe unele zone de produs 160

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figuri 2.142. Fustă din voal, cu nervuri inegale ca lungime, plasate simetric

Figura 2.143. Bluză şi pantaloni, cu nervuri pe linia taliei pentru ajustarea pe corp a produselor 161

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.144. Nervuri introduse pe spatele unei jachete; pe linia taliei nervurile au rolul de ajustare a produsului pe corp

162

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.145. Rochii cu grad mare de originalitate, asigurat prin plasarea şi prelucrarea nervurilor 163

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.146. Bluze cu nervuri înguste realizate pe toată suprafaţa unor repere

164

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.147. Nervuri care accentuează închiderea unei bluze

Figura 2.148. Nervuri pe corsajul unei rochii; reperele au fost croite din materialul pe care s-au executat în prealabil nervuri pe o suprafaţă mai mare 165

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.149. Nervuri realizate pe material gros (catifea) 166

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.150. Nervuri cu lungime şi lăţime inegală 167

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.151. Nervuri realizate pe mateial cu efecte de şifonare permanentă

168

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.1.7. UTILIZAREA BENZILOR DECORATIVE Benzile decorative au multiple utilizări - pot fi aplicate pentru a crea un contrast de culoare sau de textură, o iluzie optică sau un efect deosebit prin alternarea mat/transparent sau mat/lucios. În unele situaţii pot fi aplicate peste liniile de asamblare dintre două repere, accentuând caracterul decorativ al respectivei linii. Sunt utilizate şi pentru finisarea terminaţiilor. Benzile, cu margini finisate sau nu, pot fi aplicate prin : ¾ cusături simple, 301, realizate succesiv sau simultan, la maşini cu unul sau două ace; ¾ cusături zigzag; ¾ cusaturi de acoperire din 6 fire; ¾ cusaturi în lanţ din doua fire; ¾ asamblări ochi cu ochi etc. În figura 2.152 se prezintă cele mai utilizate soluţii tehnologice de aplicare a benzilor.

Figura 2.152. Variante de utilizare şi de aplicare a benzilor decorative 169

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În continuare se prezintă o serie de variante de utilizare a benzilor şi panglicilor decorative, variante determinate de modul particular de constituire a benzilor şi/sau de modul de utilizare a acestora.

2.1.7.1. Benzi croite pe bie, din ţesături Benzile decorative pot fi croite, sau se pot prezenta sub formă de panglici ţesute, cu marginile finisate. În cele mai multe situaţii, benzile croite sunt decupate din ţesături, pe direcţie oblică în raport cu direcţia firelor de urzeală, procedeu cunoscut sub termenul de „croire pe bie”. Această modalitate conferă benzilor mai multă flexibilitate, astfel încât pot fi aplicate cu mai multă acurateţe pe contururi cu forme complexe, respectiv pe direcţia unor linii curbe, fără să deformeze produsul de îmbrăcăminte în zona respectivă. În general, benzile croite pe bie sunt disponibile gata pregătite, având caracterul unor accesorii vestimentare. Acestea se prezintă sub formă de role, cu benzi în diferite culori (croite în general din satin), preformate în diferite moduri (figura 2.153), aplicarea pe produsele de îmbrăcăminte necesitând utilizarea unor dispozitive specializate.

Figura 2.153. Benzi croite pe bie, prelucrate industrial

170

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În general benzile se croiesc cu lăţimi cuprinse între 1,3 şi 1, 6 cm, dar nu este exclusă posibilitatea utilizării unor benzi cu lăţime mai mică (de pînă la 0,6 cm) sau mai mare. În situaţia în care este necesară utilizarea unor bentiţe croite dintr-un material particular (impus de modelul produsului) bentiţele se vor croi manual, urmărind indicaţiile din figura 2.154 a. Pentru economie de material, se vor croi bentiţe scurte, paralele, care apoi se vor uni una cu alta prin cusături efectuate pe direcţia firului drept. Pentru obţinerea unei lungimi mai mari şi pentru evitarea executării unor cusături repetate, materialul se poate croi conform procedeului indicat în figura 2.154 b. În acest ultim caz, din materialul textil se decupează o piesă sub formă de paralelogram, cu laturile oblice desenate pe direcţia firului drept al materialului. Aceste laturi se unesc printr-o cusătură, astfel încât se formează un tub din care se croieşte în spirală bentiţa respectivă.

Figura 2.154-b. Croirea benzilor de lungime mare

Figura 2.154-a. Asamblarea între ele a benzilor scurte croite pe bie

Pentru a preveni deformarea produsului de îmbrăcăminte, la tratamente umido – termice sau la spălare, în zonele unde sunt aplicate benzi decorative, se recomandă ca materialul din care se vor croi benzile să fie în prealabil spălat sau prelucrat prin introducere în apă caldă. Benzile pot fi imersate în apă caldă şi după croire; acestea se vor înfăşura lejer pe o bucată de carton sau material plastic mai gros, şi în această stare se vor introduce în apă caldă pentru cel puţin 30 de minute. Uscarea se va face în mediul exterior normal, prin aşezarea benzilor de material pe o suprafaţă plană orizontală. Benzile croite pe bie se aplică pe suprafaţa produsului sau pe marginile (terminaţiile) unor elemente. Aplicarea pe suprafaţă se poate realiza cu benzi simple, fără prelucrarea prealabilă a marginilor acestora. În figura 2.155 se prezintă un exemplu de utilizare a benzilor simple, cu marginile neîndoite. Fixarea benzilor pe suprafaţa produsului se face conform unui desen, printr-o

171

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

cusătură executată pe o linie dispusă aproximativ în centrul acesteia. Linia decolteului este finalizată cu o bandă croită din acelaşi material, dar prelucrată în mod diferit.

Figura 2.155. Ornament realizat din benzi cu margini nefinisate Preformarea benzilor prin îndoirea ambelor margini spre dosul materialului se poate realiza simultan cu operaţia de aplicare pe suprafaţa reperului prelucrat, la maşini de cusut cu două ace (care execută două cusături paralele), prevăzute cu dispozitiv de îndoire şi conducere a benzii. Pentru lărgirea posibilităţilor de utilizare a benzilor, acestea pot fi preformate anterior aplicării pe produs, după îndoirea marginilor benzile fiind înfăşurate pe role în această stare. Preformarea benzilor se realizează cu dispozitive simple de îndoire (fig. 2.156) care sunt prevăzute cu o parte de intrare a benzii sub formă plată şi o parte de ieşire a benzii, sub formă îndoită. După îndoire benzile se calcă pentru fixarea formei obţinute (figura 2.157).

172

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.156. Dispozitive de preformat benzi croite pe bie

Figura 2.157. Fixarea marginilor îndoite a benzilor croite pe bie În figurile 2.158÷2.166 sunt prezentate o serie de exemple de utilizare în scop decorativ a benzilor croite pe bie. Modelele au fost elaborate de designerul olandez Koos Van den Akker, supranumit şi „maestrul colajelor textile”. Produsele de îmbrăcăminte, create în stilul modei anilor 1970, se remarcă prin combinaţiile originale dintre materiale cu diferite imprimeuri sau cu diferite culori, grosimi, structuri etc, toate rezolvate pe forme (siluete) simple. În cele mai multe modele, asamblările dintre repere sunt accentuate de benzi aplicate, croite pe fir drept sau pe bie, în funcţie de configuraţia liniilor de aplicare. De asemenea, numeroase produse au aplicaţii de benzi 173

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

cu rol pur decorativ; în aceste cazuri panglicile sunt croite din materiale în contrast de culoare sau textură cu suprafaţa pe care se aplică.

Figura 2.158. Produs realizat din repere croite din materiale diferit imprimate, cu benzi aplicate pe liniile de asamblare

Figura 2.159. Model de fustă cu benzi decorative 174

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.160. Ornament aplicat la terminaţia unei fuste, la care s-au utilizat benzi croite pe bie, aplicate pe suprafaţa produsului şi pe terminaţie

175

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.161. Utilizarea benzilor decorative la realizarea unui ansamblu vestimentar 176

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.162. Benzi decorative care marcheză linii orizontale în compoziţia modelului 177

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.163. Benzi croite pe bie din materialul de bază al rochiei şi aplicate pe material transparent 178

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.164. Rochie de mireasă, cu benzi decorative 179

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.165. Benzi decorative care asigură şi susţinerea produsului pe corp

180

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.166. Benzi decorative fixate la capete, între reperele de bază ale modelelor 181

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În figura 2.167 sunt prezentate exemple de utilizare a benzilor decorative cu rol de finalizare sau accentuare a liniilor de terminaţie sau de contur a unor linii constructive.

Figura 2.167. Aplicarea benzilor decorative pe liniile de contur exterior Aplicarea bentiţelor pe liniile de contur sau de terminaţie ale unor elemente de produs, se realizează cu dispozitive de îndoire şi conducere a bentiţelor, ataşate picioruşului de presare (figurile 2.168 şi 2.169). Pentru obţinerea unor efecte deosebite se pot aplica simultan două bentiţe, croite din materiale de culori sau contexturi diferite. Pentru obţinerea unei prelucrări corespunzătoare, cele două bentiţe se croiesc cu lăţimi diferite, bentiţa din interior având o lăţime mai mare.

Figura 2.168. Piciruş pentru aplicat bentiţe pe margini

Figura 2.169. Picioruş pentru aplicat simultan două bentiţe 182

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.170. Model cu benzi croite pe bie, aplicate pe margini şi suplimentar, introduse şi benzile de dantelă 183

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.1.7.2. Benzi croite din tricot Din materiale tricotate se croiesc benzi atât pe direcţia rândurilor de ochiuri, cât şi pe direcţia şirurilor de ochiuri (figura 2.171), în funcţie de destinaţia benzilor respective. Benzile croite pe direcţia şirurilor de ochiuri prezintă o capacitate redusă de alungire şi se aplică în general pe suprafaţa produselor confecţionate din tricot, în direcţiile cu extensibilitate minimă. Benzile croite pe direcţia rândurilor de ochiuri au o disponibilitate mai mare la întindere, ca urmare se utilizează ca elemente de finalizare a unor linii de terminaţie cu forme curbe, cum ar fi linia răscroielii gâtului sau linia răscroielii braţului.

a) b) Figura 2.171. Benzi decorative croite din tricot a) benzi croite pe direcţia şirurilor de ochiuri b) benzi croite pe direcţia rândurilor de ochiuri

184

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.172. Rochie din tricot cu benzi decorative croite din tricot de culoare contrastantă

185

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.1.7.3. Utilizarea benzilor cu margini finisate Benzile cu marginile finisate se prezintă sub formă de panglici din satin, de diferite lăţimi, sub formă de benzi de dantelă sau sub formă de benzi ţesute,cu diferite configuraţii ale marginilor (realizate industrial sub foma unor elemente de pasmanterie). Aplicarea panglicilor cu ambele margini finisate se realizează în mod asemănător benzilor croite, cu deosebirea că nu este necesară preformarea marginilor, iar liniile de aplicare sunt în general drepte sau uşor arcuite. În figura 2.173 se prezintă un exemplu de utilizare a benzilor sub formă de panglici de satin, iar în figura 2.174 este ilustată posibilitatea înnobilării unei bluze simple, prin aplicarea unor panglici, realizate la rândul lor cu efecte de culoare sau de structură.

Figura 2.173. Produs de lenjerie ornamentat cu panglică de satin cu marginile finisate 186

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a- Bluză cu panglici bicolore

b-sacou cu panglici aplicate pe reperele feţei

Figura 2.174. Produse decorate cu panglici cusute pe margine Panglicile din satin sau rips au numeroase posibilităţi de ornamentare a produselor de îmbrăcăminte, prin utilizarea unor procedee de aplicare neconvenţionale. În funcţie de tendinţele de modă referitoare la ornamentele en vogue şi de imaginaţia creatorilor, panglicile pot fi inserate prin fixarea parţială cu ajutorul cusăturilor sau/şi prin trecerea lor prin interiorul unor butoniere executate pe suprafaţa reperului respectiv, pe direcţii transversale faţă de lungimea panglicii (figura 2.175). 187

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Bluza din figură este ornamentată cu panglici de satin de culoare contrastantă, originalitatea modelului fiind asigurată de modalitatea de utilizare a panglicilor, care sunt iniţial fixate în cusăturile de pe linia umerilor, după care traseul panglicilor este determinat de modul de plasare a butonierelor prin care acestea sunt introduse.

Figura 2.175. Bluză cu panglici decorative fixate prin butoniere transversale şi longitudinale 188

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În figura 2.176 se prezintă posibilităţi de utilizare a panglicilor prin fixare parţială, panglicile având porţiuni unde au o aşezare liberă pe corpul purtătoarelor. De asemenea, în cazul utilizării panglicilor din satin, se pot forma funde decorative.

Figura 2.176. Modele cu panglici decorative 189

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În figura 2.177 este prezentat un alt exemplu de utilizare originală a panglicilor cu marginile finisate. Acestea vor forma ornamentele unui tricou simplu, confecţionat din tricot fără desen pe suprafaţă. Pentru evidenţierea ornamentelor, se vor utiliza panglici în culori contrastante. Pe suprafaţa reperului unde se vor aplica ornamentele respective, se trasează un desen orientativ (cu creta de croitorie sau cu un creion special, hidrosolubil). Panglicile vor fi fixate prin cusături scurte în primele colţuri ale desenului, capetele se încrucişează, după care se fizează din nou în colţurile următoare. Operaţiile se repetă până la ultimele colţuri ale pătratelor, după care panglicile se înnoadă, formând nişte fundiţe.

a

b Figura 2.177. a-tricou cu ornamente constituite din panglici fixate parţial prin cusături b-aplicarea panglicii decorative pe tricou 190

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Benzile de pasmanterie, datorită aspectului deosebit (prin configuraţie, efecte de culoare şi structură, compoziţie fibroasă) au o largă utilizare, în special la ornamentarea produselor de îmbrăcăminte pentru femei şi copii. În figura 2.178 este ilustrat un ansamblu elegant pentru femei, format din fustă şi pardesiu confecţionate din stofă de culoare albă, ornamentat cu benzi de pasmanterie de culoare neagră.

Figura 2.178. Ansamblu unitar, cu benzi de pasmanterie

191

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.179. Benzi decorative – realizate ca produse de pasmanterie 192

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Bentiţele decorative ţesute în formă de zigzag au lăţimi cuprinse între 0,5 cm şi 3 cm, fiind disponibile în culori şi compoziţii fibroase diferite, simple sau cu efecte suplimentare (benzi obţinute din fire diferit colorate sau cu mici broderii). Alicarea benzilor pe suprafaţa produselor de îmbrăcăminte se poate efectua manual, cu maşina de cusut sau prin lipire. Fixarea manuală a acestor benzi se poate realiza cu ajutorul unor mici puncte de broderie (figurile 2.180 a, 2.180 b) care adaogă un plus de expresivitate estetică produsului, sau cu paşi de cusătură de mici dimensiuni, plasaţi în punctele de extremitate exterioară ale benzii (figura 2.180 c). În acest ultim caz se recomandă utilizarea unei aţe de cusut de aceeaşi culoare cu a benzii sau o aţă transparentă. Recomandările referitoare la aţa de cusut se menţin şi în cazul aplicării benzilor cu maşina de cusut (figura 2.180.d).

a) cusături manuale sub formă de flori

b) cusături manuale cu paşi în zig - zag

c) fixarea manuală cu paşi mici transversali

c) aplicarea printr-o cusatură liniară mecanică Figura 2.180. Posibilităţi de aplicare a benzilor ţesute în zigzag 193

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Variantele de utilizare a acestui tip de benzi sunt nelimitate. Ele pot fi aplicate sub formă plată pe suprafaţa produsului sau pot finaliza o margine (figura 2.181), astfel încât să rămână vizibilă toată banda, sau numai o margine a acesteia. În primul caz, banda se aplică cu o singură cusătură, în cel de-al doilea caz este necesară executarea a două cusături, cusătura executată mai aproape de una din marginile benzii având rolul de fixare interioară a marginii care nu va fi vizibilă. Cusătura executată pe linia mediană a benzii va marca şi linia de îndoire a reperului respectiv.

Figura 2.181. Exemple de utilizare a benzilor în zigzag Benzile pot fi astfel aplicate incât pe marginea respectivă să se suprapună ambele rânduri de colţişori (figura 2.182). 194

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a) b) Figura 2.182. Obţinerea colţişorilor dubli pe o linie de cant

Figura 2.183. Bandă în zigzag introdusă pe liniile de asamblare dintre repere 195

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Benzile în zigzag pot marca liniile de asamblare dintre unele repere ale produsului de îmbrăcăminte (figura 2.183), prin introducerea parţială a benzii între straturile formate de materialul de bază. Pentru accentuarea efectelor estetice create cu ajutorul benzilor de pasmanterie cu formă în zigzag, pot fi utilizate numeroase alte procedee: împletirea benzilor simple, suprapunerea benzilor, realizarea de efecte în relief (flori stilizate, de mici dimensiuni) etc. – figura 2.184.

Figura 2.184. Exemple de valorificare estetică a benzilor cu formă în zigzag În acelaşi produs de îmbrăcăminte pot fi utilizate simultan mai multe tipuri de benzi deorative (figura 2.185) sau aplicarea acestora poate fi cumulată cu utilizarea unor accesorii (mărgele, paiete, motive croşetate manual etc.). Pentru efecte estetice deosebite, la produsele haute couture, ornamentele realizate din benzi decorative sunt elaborate conform unei configuraţii complexe, de cele mai multe ori realizate manual – figura 2.186.

196

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.185. Model cu utilizarea neconvenţională a benzilor decorative

197

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.186. Rochie şi voal de mireasă cu ornamente din benzi late de pasmanterie 198

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.187. Benzi în zigzag aplicate pe liniile de asamblare dintre reperele unei fuste cu volane 199

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.188. Corset cu panglici aplicate pe liniile de asamblare dintre repere şi cu benzi late, în zigzag, aplicate pe liniile de terminaţie

200

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.189. Fustă cu benzi multicolore 201

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.190.Ornament format din benzi împletite, croite din materialul de bază şi prelucrate iniţial sub formă tubulară 202

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figgura 2.191. Ornament din benzi prelucrate în formă tubulară (model Valentino) 203

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.192. Utilizarea benzilor croite din satin pentru dezvoltarea unui ornament complex, în combinaţie cu benzi de pasmanterie sub formă de şnururi cu diferite grosimi 204

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.193 . Benzi cu margini nefinisate 205

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.194. Sublinierea liniilor de asamblare dintre repere

206

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.1.8. ALTE MODALITĂŢI DE PRELUCRARE PRIN COASERE A SUPRAFEŢELOR TEXTILE Reperele produselor de îmbrăcăminte, pe suprafeţe limitate sau în totalitate, pot fi prelucrate prin coasere şi în alte moduri decât cele care au fost prezentate anterior. Prelucrarea suprafeţei materialului prin coasere oferă posibilităţi practic nelimitate de diversificare a modelelor, oferind un spaţiu larg de manifestare a creativităţii şi imaginaţiei creatorilor. Se prezintă în continuare, în principiu, o serie de modalităţi de prelucrare a suprafeţelor textile, ce pot fi realizate, atât prin prelucrare manuală, cât şi cu ajutorul cusăturilor mecanice.

2.1.8.1. Cute fixate prin broderii manuale Întâlnite sub denumirea de english smocking, cutele fixate prin puncte de broderie executate manual reprezintă o formă de artă textilă a cărei origine nu se cunoaşte cu exactitate. În picturile maeştrilor italieni din perioada Renaşterii se pot vedea numeroase personaje care poartă cămăşi sau bluze prevăzute cu acest tip de prelucrare. În prezent, cutele fixate prin broderii manuale se utilizează cu precădere la innobilarea produselor pentru copii, în special la rochiţele pentru fetiţe. Realizarea acestui tip de prelucrare a suprafeţei textile se realizează în două etape. Iniţial are loc plierea materialului (realizarea cutelor). Acestea trebuie să fie perfect egale şi pot avea o lăţime mai mare sau mai mică, în funcţie de grosimea materialului şi de efectul estetic urmărit. Această operaţie se realizează prin efectuarea unor linii de însăilare, prin puncte marcate anterior pe suprafaţa materialului. Punctele sunt marcate pe dosul materialului, echidistant, atât pe direcţie orizontală, cât şi pe direcţie verticală, acoperind toată suprafaţa care trebuie prelucrată. Distanţa dintre puncte este de 5 – 6 mm. După plasarea firelor de însăilare pe linii paralele orizontale , acestea se trag de unul din capete, astfel încât să se formeze cutele (la celălalt capăt firele fiind fixate în momentul când se începe operaţia de însăilare). După plierea materialului are loc fixarea acestora prin înnodarea capetelor firelor de la două linii paralele de însăilare (figura 2.195). Plierea materialului se poate realiza şi mecanic, cu ajutorul unui dispozitiv prezentat în figura 2.196. . După formarea cutelor se execută puncte de broderie. Acestea au atât rol decorativ cât şi rol funcţional, de fixare a cutelor, deoarece după realizarea broderiei, firele de însăilare vor fi înlăturate. Punctele de broderie sunt extrem de diverse ca modalitate de execuţie. În figura 2.197 se prezintă cele mai utilizate tipuri de broderii pentru fixarea cutelor; acestea se pot combina, iar efectele decorative se pot obţine şi prin asocierea broderiei propriu-zise cu diferite contraste de culoare (dintre culoarea materialului şi a firelor de aţă utilizate la brodare).

207

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.195.Trasarea firelor de însăilare prin puncte marcate pe suprafaţa materialului (modificarea formei cutelor prin modul de realizare a paşilor de cusătură)

Figura 2.196. Dispozitiv de pliat materialul 208

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.197. Puncte de broderie manuală pentru fixarea cutelor

209

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.198. Cute fixate prin broderii cu fire de o singură culoare, apropiată de culoarea materialului 210

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.199. Cute fixate prin fire de culori contrastante; exemplu de utilizare a acestui tip de prelucrare la un produs pentru femei

211

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Prin combinarea punctelor de broderie, a culorilor şi a grosimilor diferite pentru aţa de brodat, pot fi obţinute desene foarte elaborate, exemplificate în figura 2.200.

a

b 212

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c

d Figura 2.200. Cute fixate prin broderii cu desen complex

213

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.1.8.2. Cute „împletite” Această modalitate de prelucrare a suprafeţei materialului se întâlneşte sub denumirea de north american smocking , fiind o variantă a cutelor fixate prin puncte de broderie. Efectul de „împletire” a cutelor se obţine prin efectuarea unor paşi de cusătură care unesc punctele (marcate echidistant pe suprafaţa materialului, la fel ca la cutele fixate prin brodare) aflate în rânduri sau şiruri diferite. În funcţie de alternanţa paşilor de cusătură se pot obţine diferite efecte de relief pe suprafaţa materialului. Efectele de relief se datorează strângerii materialului la realizarea unor paşi de cusătură, cumulat cu efectuarea unor paşi relaxaţi (fără strângerea materialului). În figura 2.201. se prezintă un model de rochiţă, la care platca este prevăzută cu efecte de cute împletite, alăturat fiind indicat modul de prelucrare a materialului. Paşii de cusătură se execută în ordinea marcată de cifrele din schemă, materialul fiind strâns numai între punctele la care distanţa este marcată cu săgeţi. Paşii marcaţi cu linie mai grosă, se execută relaxat.

Figura 2.201. Exemplu de utilizare a prelucrării prin cute „împletite”

214

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În figura 202 se evidenţiază aspectul diferit al feţei şi dosului materialului, iar în figura 203, diferite alte modalităţi de realizare a cutelor ’’împletite’’.

Figura 2.202. Aspectul cutelor „împletite” pe dosul materialului şi influenţa mărimii intervalelor dintre puncte asupra aspectului pe faţa materialului

215

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a-schemă de realizare

a-suprafaţă prelucrată

b-schemă de realizare

b-suprafaţă prelucrată

c-schemă de realizare d-schemă de realizare Figura 2.203. Modele de cute ’’împletite’’ 216

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În figura 2.204 se exemplifică creaţii vestimentare în care se utilizează această modalitate de prelucrare tehnologică a suprafeţei materialului textil.

Figura 2.204. Creaţii vestimentare cu cute reunite alternativ

217

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.1.8.3. Aplicarea prin coasere a unor repere textile Suprafaţa produselor de îmbrăcăminte poate fi prelucrată şi prin procedee combinate, cu sau fără introducerea unor elemente suplimentare. În figura 2.205 se prezintă un model de vestă pentru femei, la care cele două părţi ale feţei sunt ornamentate prin cusături decorative, dispuse asimetric şi cu adăugarea unor fragmente din materialul de bază. Aceste fragmente au fost tăiate din material pe direcţia firelor de urzeală şi bătătură, fiind astfel posibil de destrămat uşor pe margini. Ideea de ornamentare printr-un astfel de procedeu poate fi dezvoltată, în sensul că fragmentle de ţesătură utilizate, pot fi decupate din alt tip de material, de altă culoare, structură, formă, mărime etc., astfel încăt să creeze un efect de contrast între acestea şi materialul de bază, sau chiar între fragmentele adăugate. Fragmentele respective pot fi simplu aplicate (aplatizate) sau pot fi introduse efecte de reliefare.

Figura 2.205. Ornamente formate din fragmente textile aplicate prin coasere

218

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În figura 2.206 se prezintă un model de bluză la care reperele textile aplicate prin coasere formează un motiv floral. În acest caz, se poate realiza întâi aplicarea prin coasere, conform traseului specific modelului, după care se realizează decuparea, modelul respectiv exploatând foarte bine proprietăţile tricotului din care este realizat.

Figura 2.206. Motiv floral realizat cu aplicaţii din tricot

219

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.1.8.4. Aplicarea prin coasere a şnururilor Ornamentarea produselor de îmbrăcăminte prin aplicarea unor şnururi, realizate industrial sau manual, este o tehnică relativ uşor de utilizat, dar cu efecte estetice deosebite. În afară de posibilitatea alimentării şnururilor la maşini de brodat, de obicei pe un traseu complex (vezi 2.1.3.2), în funcţie de particularităţile şnurului, acesta se poate aplica manual sau cu maşini simple. În figura 2.207 se ilustrează posibilităţi de completare a motivelor florale realizate din şnur, cu aplicarea altor accesorii, în funcţie de fantezia creatorilor.

a-sacou ornamentat cu şnut croşetat şi pietre semipreţioase

b-fustă din in , cu aplicţii din şnur şi mărgele 220

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c-rochie cu aplicaţii din şnur divers colorat Figura 2.207. Utilizarea şnurului pentru decorare

221

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.2. PRELUCRAREA SUPRAFEŢELOR TEXTILE PRIN ALTE PROCEDEE În componenţa produselor de îmbrăcăminte pot fi incluse repere sau elemente pe suprafaţa cărora s-au realizat prelucrări tehnologice altele decât cele prin coasere, cum ar fi termolipirea, imprimarea prin diverse procedee, plisarea, corodarea cu laser, şifonarea, sudarea etc. Scopul acestor prelucrări este, în general estetic, dar în unele cazuri, ca de exemplu la termolipire sau sudare, scopul estetic poate fi subordonat celui funcţional.

2.2.1.UTILIZAREA LASERULUI LA DECORAREA CONFECŢIILOR TEXTILE In industria confecţiilor textile, laserul are diverse aplicaţii, dintre care : tăierea materialelor textile ; poziţionarea semifabricatelor la maşini prin intermediul unor fascicule laser ; imprimarea unor repere ale produselor confecţionate (fixarea coloranţilor) ; realizarea broderiilor; realizarea unor efecte speciale de suprafaţă, electropluşare, albire, vopsire, prespălare etc.). Dintre avantajele tehnologiilor cu laser folosite pentru decorarea produselor de îmbrăcăminte se menţionează: -calitatea înaltă oferită de utilajele ce folosesc tehnologia laser, dată prin: precizia conturului, claritatea desenului (imprimare, culoare), modificări fizicomecanice controlate; -posibilităţi multiple de realizare a desenului (formă, culoare, mod de aranjare, modalităţi de combinare); -avantajul folosirii computerului (capacitate de a stoca imagini, capacitate de prelucrare a imaginilor, capacitate de a genera imagini, capacitate de transformare a datelor de intrare în impulsuri electrice → impulsuri de lumină); -vizualizare într-un timp foarte scurt a efectelor tehnologiei utilizate, cu posibilitatea de a se lua măsuri în vederea modificării unor parametri (culoare, desen, formă, mărime); -costuri de exploatare, de întreţinere şi de remediere foarte scăzute; -tehnologie nepoluantă; -dimensiuni reduse ale utilajelor (manipulare uşoară). Ca dezavantaje trebuie menţionate: -costurile ridicate de achiziţionare a utilajelor, -costurile cu specializarea forţei de muncă, -asigurarea unui microclimat specific. • • • • •

Compania GFK SL înfiinţată în 1998 în cadrul grupului Eurotrend Group poate fi considerată lider mondial în domeniul tehnologiei laser şi al finisărilor speciale pentru produse de textile-pielărie. În anul 1999 a fost realizată tehnologia şi utilajele Marcatex, în 2002 tehnologia şi utilajele Scrunch, apoi tehnologiile Gped, Easy Laser şi Roboting. 222

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În anul 1999, după 2 ani de cercetare, s-au produs primele maşini de decorare cu laser a produselor confecţionate, sub marca Marcatex. În prezent s-a ajuns la a patra generaţie de astfel de maşini. Prin utilizarea laserului la produsele de îmbrăcăminte se pot obţine diverse efecte estetice, ca de exemplu: -decolorarea colorantului pe anumite zone de produs, pentru a crea aspectul de produs uzat; -decolorarea diferenţiată, conform unor modele, pentru a crea aspectul de produs imprimat sau de produs realizat din materiale cu desen de legătură; -degradarea până la perforare a unor zone de produs, pentru a crea aspectul de broderie spartă, sau de produs cu zone rupte; -degradarea superficială a suprafeţei produsului, pentru a crea impresia de produs uzat, cu tuşeu moale etc. Tratarea cu laser poate fi realizată pe repere, deci pe suprafeţe textile plane, dar şi pe produse finite, cu formă spaţială. În figura 2.208 se prezintă imagini ale unor produse finisate, la care s-a utilizat laserul pentru decorare prin tehnologii specifice, iar în figura 2.209 se ilustrează imprimarea prin decolorare a unor elemente sau zone de produs.

a

b

c

d 223

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

e

f

g

h Figura 2.208. Produse finisate cu tehnologii laser 224

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

c

d

e

f Figura 2.209. Efect de imprimare locală 225

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Utilajele Markatex, de exemplu, au în componenţă un echipament de desenare şi utilajul propriu zis pentru tratarea cu laser, ce poate lucra bidimensional, caz în care produsul (jachetă, tricou etc.) se plasează pe o suprafaţă orizontală (figura 2.210), sau tridimensional, prin plasarea produsului (pantaloni din denim) pe un manechin gonflabil ce se adaptează perfect la forma şi mărimea pantalonului şi ocupă succesiv două poziţii, prin rotaţia cu câte 180 grade (figura 2.211 ). Razele laser produc modificarea intensităţii colorării şi reproducerea unor modele. Intensitatea decolorării depinde de puterea razelor laser şi gradul de penetrare a culorii în fibre.

Figura 2.210. Mod de tratare bidimensional

Figura 2.211. Mod de tratare tridimensional 226

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Firma GMI din Italia a dezvoltat o tehnologie proprie de decorare a produselor, combinând brodarea cu diferite tehnici de utilizare a laserului. Produsele realizate şi perfecţionate de această firmă, cum ar fi softul Stilista 2000, GMI Laser- I, -II,- III, pot fi caracterizate prin: ¾ precizie foarte mare, de ordinul micronilor; ¾ tehnologie inovativă, cu posibilităţi multiple de utilizare şi dezvoltare; ¾ posibilitatea ataşării dispozitivului laser la maşini de brodat existente în firme; ¾ viteză mare de decupare, de până la 10 m/s; ¾ suprafaţă de lucru de max. 500x500 mm; ¾ nepoluarea mediului de lucru, datorită echipării cu un sistem de aspirare a fumului şi existenţei unei bariere de protecţie; ¾ utilizarea laserului pe bază de CO2, cu o putere de 40-55-100 w şi un interval de reîncărcare de 25 000 ore; ¾ utilizarea unui program 3D performant, cu posibilităţi de simetrizare, rotaţie, ovalizare, deformare după o linie dreaptă sau curbă, înserarea unor linii de limitare etc. Prin combinarea tehnicilor de brodare cu cele de decupare şi corodare cu laser pot fi obţinute diferite efecte şi modele, imposibil de realizat printr-o altă tehnologie. Posibilităţile de creaţie sunt infinite: aplicarea de materiale textile diferite, realizarea unor ajururi foarte precise, decuparea şi sudarea marginilor, gravarea, aplicarea paietelor, realizarea efectelor de prespălare sau uzare la bluejeans etc. Realizarea broderiilor include în general două etape: a-maşina de brodat fixează prin coasere materialul pentru aplicaţie, b-laserul realizează decuparea perfectă a materialului aplicat, pe lângă cusătură, şi eventual gravarea. În cazul utilizării mai multor tipuri de materiale pentru aplicare, etapele de coasere-tăiere se pot repeta sau se pot intercala etape diferite de corodare a colorantului (efect de prespălare la bluejeans), de decupare etc. În figura 2.212 se exemplifică cîteva din posibilităţile acestei tehnologii de decorare a produselor de îmbrăcăminte.

227

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

a-detaliu

b

b-detaliu

c

c-detaliu 228

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

d

e

f

g

h

i

229

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

î

ă

â

j

k

l 230

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

m

n

o

p

q

r

s

ş 231

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

t

ţ

u 232

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

v

x

z

y

w

w-detaliu Figura 2.212. Decorare cu laser 233

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.2.2. PLISAREA Plisarea materialelor textile se poate realiza manual sau mecanic. În primul caz, se prelucrează bucăţi de material cu dimensiuni relativ reduse. În cel de al doilea caz, plisarea se aplică materialelor textile prezentate sub formă de metraj, operaţia respectivă realizându-se cu o productivitate foarte mare, în condiţii de calitate superioară a rezultatelor obţinute. În figura 2.213 se prezintă diferite variante de pliseuri ce pot fi obţinute la maşinile de plisat. În prezent există maşini de plisat automate, la care adîncimea cutelor poate fi reglată între 0,2 – 5 cm, la o singură maşină fiind posibil de obţinut în jur de 30 de modele diferite de pliseuri. Un model de pliseuri se defineşte prin alegerea corespunzătoare a valorilor pentru parametrii operaţiei respective ( E , F. A şi R – din figura 2.213).

Figura 2.213. Diverite variante de pliseuri

234

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Adîncimea cutelor şi distanţa dintre cute, modul de repetare acutelor sau a grupurilor de cute se obţine prin intermediul unei bare de îndoire a materialului (figura 2.214), a cărei deplasare se comandă printr-o cartelă perforată. În felul acesta, maşinile respective au posibilitatea să realizeze şi plisarea după un model cu raport unic, fără elemente de repetabilitate a dimensiunilor şi dispunerii cutelor.

Figura 2.214. Principiul de funcţionare a maşinilor de plisat În figura 2.214 se prezintă principiul de funcţionare a unei maşini de plisat automate ( maşina „Rabo” – Germania). Materialul textil (1), înainte de a fi antrenat de cilindrii (3) trece peste marginea unei bare cu poziţie reglabilă (2). Poziţia barei respective determină îndoirea materialului, care va intra între cilindrii de antrenare, sub formă pliată. Datorită temperaturii şi presiunii exercitate de cei doi cilindri (reglabile), are loc o fixare provizorie a cutelor respective. Fixarea definitivă a pliseurilor se face separat, prin tratament termic, cu sau fără adaos de abur sau subsatanţe chimice, în funcţie de compoziţia fibroasă a materialului. În activitatea de creaţie a modelelor confecţionate din materiale plisate se obişnuieşte să se definească printr-o serie de termeni specifici , câteva tipuri de pliseuri mai des utilizate. Astfel termenul de „pliseuri acordeon” se referă la pliseurile cu margini paralele, cu lăţimea pliseurilor peste 0,5 cm. Pliseurile cu adâncimea cuprinsă ântre 0,2 cm şi 0,5 cm, se definesc uneori drept „cute crystal”, iar pliseurile cu margini dispuse radial sunt cunoscute în general sub denumirea de „pliseuri soley”. Se prezintă în continuare o serie de exemple de utilizare a acestui procedeu de prelucrare a suprafeţei materialelor textile în difersificarea formei şi imaginii produselor de îmbrăcăminte.

235

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.215. Rochie cu pliseuri soley

236

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.216. Produs de lenjerie cu terminaţia realizată sub formă de volan plisat

Figura 2.217. Fustă cu un element plisat în cute soley

237

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.218. Rochie cu elemente plisate

238

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.219. Rochie cu volane plisate soley

239

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.220. Bluză cu pliseuri

240

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.221. Rochie cu pliseuri, confecţionată din tricot

241

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.222. Rochie elegantă confecţionată din material plisat

242

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.223. Fustă din satin plisat

243

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.224. Rochie cu drapaje şi pliseuri

244

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.2.3. ŞIFONAREA Şifonarea intenţionată a materialelor textile (în stare de metraj sau sub formă de produs confecţionat) se realizează astfel încât cutele formate sunt plasate dezordonat (figura 2.225) sau au o relativă orientare (figura 2.226), în funcţie de procedeull utilizat şi de efectul estetic scontat.

Figura 2.225. Tafta cu şifonare aleatoare

Figura 2.226. Material cu linii de şifonare orientate paralel

245

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.227. Fustă confecţionată din materiale şifonate

Fig. 2.228. Bluză confecţionată din material şifonat anterior

În principiu, şifonarea se obţine prin „împachetarea” strânsă a materialului sau a produsului şi prelucrarea termică în această stare, eventual simultan cu vopsirea materialului. Modul de împachetare al materialului va determina apariţia unor cute (linii de şifonare) cu diferite orientări, iar dacă în paralel s-a realizat şi vopsirea materialului, în final se vor obţine şi efecte de culoare (figura 2.229). Un element important de care trebuie să se ţină cont la şifonare, este compoziţia fibroasă a materialului. Pentru fixarea corespunzătoare a cutelor, materialul ales pentru o astfel de prelucrare trebuie să fie realizat din fibre sintetice termoplastice 100%, sau din fibre sintetice în amestec cu fibre naturale, fibrele sintetice constituind componenta principală.

246

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Şifonarea prealabilă a materialului oferă posibilitatea confecţionării unor produse prin combinarea diferitelor materiale, de diferite culori, sau modelele pot fi constituite din repere combinate (numai o parte din produs este realizată din material şifonat).

a-aspect faţă

b- aspect spate

Figura 2.229. Rochie confecţionată din materiale şifonate În realizarea produselor unicat sau de serie mică, o largă utilizare o are prelucrarea artizanală a materialelor (sau a produselor) în vederea introducerii efectelor de cute şifonate. În mod curent se utilizează două procedee:

247

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

•

Prestabilirea orientării cutelor prin plasarea materialului încreţit pe direcţie transversală (în raport cu direcţia longitudinală a cutelor) pe un cilindru (figura 2.230);

•

Orientarea direcţiei cutelor prin răsucirea materialului (figurile 2.231 şi 2.232).

Figura 2.230. Plasarea materialului în jurul unui cilindru-primul procedeu

Figura 2.231. Răsucirea materialului- al doilea procedeu de şifonare

Figura 2.232. Forma în care se prelucrează umido-termic sulurile de material răsucite Corespunzător procedeeului aplicat, aspectul materialului după prelucrare va fi diferit (figura 2.233 şi figura 2.234).

248

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.233. Aspectul materialului prelucrat prin primul procedeu

Figura 2.234. Aspectul materialului prin cel de al doilea procedeu

249

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Pentru şifonarea materialului prin primul procedeu, este necesară parcurgerea următoarelor etape: •

Bucata de material se increţeşte (prin însăilare) la ambele capete, pe direcţia unor linii perpendiculare pe direcţia cutelor ce urmează a fi obţinute. Pentru bucăţile de material cu o lăţime mare, se vor efectua linii de însăilare suplimentare, plasate între liniile iniţiale.

•

Se umezeşte complet ţesătura şi apoi se răsuceşte pentru a pierde excesul de apă.

•

Se întinde bucata de material pe lungime şi se plasează în jurul unui cilindru realizat dintr-un material care nu absoarbe apa (material plastic). Materialul se fixează stâns pe cilindrul respectiv prin înfăşurarea completă cu o panglică lată de apoximativ 2,5 cm.

•

Se usucă materialul la o temperatură corespunzătoare compoziţiei sale fibroase, astfel încăt să se obţină cute rezistente.

Prin cel de al doilea procedeu, bucăţile (sulurile) de material se răsucesc până când acestea capătă o formă prezentată în figura 2.231. În această stare, materialul va fi prelucrat umido-termic (în general prin simpla introducere în apă fierbinte şi/sau prin fierbere, în funcţie de natura materiei prime). După tratamentul umido termic, materialul se desface şi se usucă la temperatura normală a mediului ambiant. Prin ambele procedee se pot obţine efecte diferite, respectiv cute mai dese sau mai rare, mai pronunţate sau mai discrete, prin modul de manipulare a materialului şi prin alegerea corespunzătoare a parametrilor tratamentului umido-termic . Un procedeu diferit de prelucrare, dar asemănător ca principiu de manevrare a materialelor textile, îl reprezintă vopsirea în stare strânsă (prin legare şi/sau înnodare) a bucăţilor de diferite dimensiuni. În acest caz se recomandă prelucrarea materialelor din fibre naturale, cu afinitate mare la coloranţii direcţi (cei mai utilizaţi în condiţii de prelucrare artizanală, neindustrială). În acest caz efectul dorit se concretizează prin desenul de culoare, materialele fiind în general călcate după vopsire şi uscare. În figurile 2.235 - 2.249 se prezintă cîteva exemple de efecte ce pot fi realizate prin acest ultim procedeu.

250

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.235. Cute şifonate cu desime foarte mare

Figura 2.236. Produse confecţionate din materiale şifonate prin primul procedeu

251

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.237. Rochie din material şifonat – detaliu

252

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.238. Rochie elegantă confecţionată din mătase şifonată

253

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.239. Rochie cu siluetă dreaptă, din material şifonat

254

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.240. Bluză obţinută prin prelucrarea complexă a materialului şifonat în prealabil

255

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.241. Bluză confecţionată dintr-o fâşie de material şifonat

256

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.242. Rochie de plajă confecţionată din material şifonat

257

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.243. Modalităţi de obţinere a efectelor de culoare prin vopsire artizanală

258

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.244. Vopsire artizanală – variante

259

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.245. Rochie confecţionată din material vopsit prin procedeu artizanal

260

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.246. Rochie de vară confecţionată din material vopsit artizanal

261

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.247. Colecţie de modele unificate stilistic datorită prelucrării produselor prin procedeul „tie-dye”

262

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.248. Prelucrarea prin legare şi vopsire (procedeu „tie-dye”) a unui produs după confecţionare, prin trecere succesivă în băi de vopsire de culori diferite

263

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Prelucrarea suprafeţelor textile în vederea obţinerii diferitelor efecte de relief tridimensional se poate realiza şi prin procedee care presupun utilizarea unor inserţii termo-adezive (pe spatele materialului) care au rolul de stabilizare a efectelor respective. În acest sens se prezintă o modalitate de lucru care va determina obţinerea unor materiale întâlnite sub denumirea de „popcorn fabrics”.

a

b

c d Figura 2.249. Etapele de lucru pentru obţinerea materialului cu efect “popcorn” Pentru obţinerea efectului menţionat mai sus este necesară utilizarea unei site cu ochiuri mai largi (a) , astfel încât materialul textil situat deasupra (b) să poată fi introdus prin unele ochiuri ale acesteia (se va utiliza o tijă de lemn sau metal pentru apăsarea materialului printr-o serie de ochiuri ale sitei, după un model prestabilit). Se va acorda o atenţie sporită dimensiunilor iniţiale ale bucăţii de material prelucrate, deoarece aceasta îşi va micşora lăţimea şi lungimea după prelucrare (c). După presarea materialului prin ochiurile sitei, noua formă a materialului se va consolida prin aplicarea unei inserţii termo-adezive. Se recomandă utilizarea unei inserţii pe suport de material tricotat, subţire, acesta determinând un grad mai mare de fexibilitate materialului prelucrat. Procedeul se va aplica pe bucăţi mici de material, din care se pot apoi croi diferite repere ale unor modele.

264

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.2.4. UTILIZAREA TERMOLIPIRII PENTRU FORMARE SPAŢIALĂ TERMOLIPIREA este un procedeu prin care se dublează sau chiar triplează suprafaţa reperelor sau o zonă a acestora. Produsele de îmbrăcăminte, din perspectiva realizării lor, trebuie să aibă forme corespunzătoare, iar din punct de vedere al exploatării lor, forma iniţială trebuie să se menţină în timp. Termolipirea este implicată în atingerea ambelor obiective şi permite obţinerea unor îmbinări nedetaşabile între materiale diferite sau de acelaşi fel, prin crearea unui complex de legături de natură mecanică şi fizică (coeziune şi adeziune). Utilizarea termolipirii în industria confecţiilor textile este semnalată odată cu realizarea adezivilor sintetici şi a permis înlocuirea procedeului de fixare prin coasere a pânzelor de întărire cu un procedeu superior din punct de vedere al calităţii şi al productivităţii. În timp ce asamblarea prin coasere se realizează succesiv, prin crearea unor legături discontinui între suprafeţele textile, îmbinarea prin termolipire se realizează simultan, pe toată suprafaţa de contact dintre materialul de bază şi întăritură. Îmbinarea prin termolipire capătă o utilizare tot mai largă, pe de o parte datorită diversificării gamei de materiale textile şi tehnologii utilizate la realizarea produselor vestimentare, iar pe de altă parte, determinată de diversificarea întăriturilor şi a adezivilor realizaţi de industria chimică de sinteză. Reperele sau zonele termolipite au în general calităţi îmbunătăţite, care se menţin mai bine în timp. Este şi motivul pentru care, în componenţa produselor de îmbrăcăminte a crescut semnificativ atât suprafaţa termolipită, cât şi numărul tipurilor de întăritură (exemplu în figura 2.250).

Figura 2.250. Exemple de utilizare a termolipirii 265

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Termolipirea se realizează în diferite scopuri, dintre care se enumeră : o conferirea unei stabilităţi dimensionale mai bune unor repere sau zone ale produselor de îmbrăcăminte ; o înlocuirea unor cusături ascunse, dificil de realizat pe materiale cu grosime mică; o conferirea unei rezistenţe crescute faţă de acţiunea unor factori externi (forţe de îndoire, de frecare, de întindere, agenţi de curăţire etc.) ; o formarea spaţială şi menţinerea formei unor elemente sau zone de produs etc. Faţă de asamblările convenţionale, prin coasere, asamblarea prin termolipire prezintă o serie de avantaje : • creşterea durabilităţii produselor de îmbrăcăminte ; • îmbunătăţirea esteticii şi a calităţii produselor, prin reducerea gradului de şifonare, creşterea rezistenţei la frecare etc. ; • menţinerea formei iniţiale a produselor după purtare şi întreţinere ; • reducerea masei produselor de îmbrăcăminte prin înlocuirea întăriturilor clasice grele (volvatir, vatir, canafas ) cu masa cuprinsă între 125 ÷300 g / m2, cu întărituri termoadezive uşoare, având masa de 20 ÷100 g / m2 ; • reducerea consumului de materiale secundare, inclusiv aţă de cusut ; • simplificarea tehnologiei de confecţionare ; • creşterea gradului de mecanizare şi automatizare a proceselor tehnologice ; • creşterea productivităţii muncii şi reducerea costurilor de fabricaţie etc. Termolipirea se consideră corespunzătoare dacă, după utilizarea şi întreţinerea produselor de îmbrăcăminte, zonele termolipite au aceleaşi calităţi, fără apariţia delaminării, a bulelor între cele două straturi asamblate sau a contracţiilor diferenţiate. La asigurarea calităţii ansamblului termolipit contribuie într-o măsură hotărâtoare valorile parametrilor tehnologici : temperatură, presiune şi timp. Aceşti parametri sunt comuni tuturor utilajelor, dar la anumite prese cu acţionare discontinuă lor li se mai alătură aburul tehnologic şi vacuumul. Condiţiile optime de termolipire sunt cele în care termoadezivul asigură puterea de aderare necesară întăriturii respective, în corelare cu caracteristicile materialului de bază şi ale produsului de îmbrăcăminte. Cei trei parametri de bază, presiunea, temperatura şi timpul se combină astfel încât să se obţină calitatea dorită a ansamblului termolipit şi a produsului. De exemplu, în cazul materialelor de bază care se contractă sau suferă modificări semnificative la temperaturi înalte, termolipirea se va realiza la o valoare coborâtă a temperaturii, într-un timp mai mare, iar pentru materialele de bază cu o conductivitate termică mică se va adopta o temperatură de termolipire mai ridicată. În principal, stabilirea valorilor parametrilor tehnologici de termolipire se face în corespondenţă cu caracteristicile materialului textil de bază şi temperatura de topire a adezivului din componenţa întăriturii.

266

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Temperatura de termolipire trebuie să asigure topirea adezivului. În funcţie de tipul utilajului, a sistemului de încălzire şi a caracteristicilor materialului de bază, valoarea temperaturii de topire se suplimentează cu 20 ÷ 30 oC. La alegerea tipului de întăritură trebuie să se aibă în vedere termostabilitatea materialului de bază, astfel încât temperatura de topire a adezivului să fie inferioară temperaturii de termostabilitate a materialului de bază. Valoarea presiunii de termolipire se stabileşte în funcţie de grosimea ansamblului termolipit,i caracteristicile suprafeţei materialului de bază şi vâscozitatea adezivului, în sensul că pentru adezivii cu vâscozitate mare este necesară o presiune mai mică. Presiunea este un factor determinant în : o păstrarea poziţiei relative a reperelor din ansamblul dublat, o asigurarea transferului termic către adeziv, o pătrunderea adezivului fluidizat în structura materialului de bază. La presele cu acţionare discontinuă, la care forţele de presare acţionează pe toată durata termolipirii, valoarea presiunii trebuie să fie mai mică, de obicei între 1,5 ÷ 3 N / cm2, iar la presele cu acţionare continuă, la care presiunea de termolipire acţionează 1 ÷ 2 secunde, valoarea acesteia este mult mai mare ( 10 ÷ 30 N / cm2). Timpul este un parametru tehnologic ce influenţează atât calitatea termolipirii, cât şi productivitatea muncii. Timpul pentru termolipire poate fi stabilit direct, prin relee de timp, la presele cu acţionare discontinuă, sau indirect, prin viteza de deplasare a benzilor transportoare, la presele cu acţionare continuă. În ambele situaţii, durata termolipirii nu depăşeşte în general 30 secunde. Timpul trebuie să se coreleze cu valorile temperaturii şi ale presiunii, dar să ţină cont şi de caracteristicile materialului de bază şi ale adezivului. Aburul tehnologic este un parametru suplimentar, ce poate fi utilizat doar la unele prese cu acţionare discontinuă. Utilizarea aburului este recomandată în cazul ţesăturilor din lână şi a altor materiale care se modifică dimensional în prezenţa umidităţii. Aburul înlocuieşte aerul din structura ţesăturii, determinând creşterea conductivităţii termice, astfel că se reduce timpul de topire a adezivului şi respectiv durata totală a termolipirii. Acţiunea aburului este recomandată până la temperatura de 100oC, după care căldura este îndepărtată prin evaporare. Îndepărtarea aburului din ansamblul reperelor ce se termolipesc trebuie realizată înaintea fazei de presare, altfel prezenţa umidităţii influenţează negativ rezistenţa termolipirii. Vacuumul poate fi utilizat pentru răcirea ansamblului dublat, caz în care va acţiona după realizarea fazei de presare, sau la unele materiale ce se deformează uşor sub acţiunea forţelor mecanice de presare (pluşuri, catifele etc.), vacuumul poate crea forţa ce determină pătrunderea adezivului topit în structura materialului de bază. Asigurarea calităţii ansamblului termolipit reprezintă un obiectiv important, ce trebuie avut în vedere, atât în etapa de elaborare a documentaţiei tehnice, prin: • alegerea întăriturii în corelare cu caracteristicile materialului de bază şi particularităţile produsului, • dimensionarea corespunzătoare a reperelor de întăritură, tinând cont de contracţiile şi de adaosurile tehnologice ale reperelor din material de bază, • plasarea precisă şi vizibilă a semnelor (marcajelor) de poziţionare a întăriturilor, 267

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

•

stabilirea unor parametri optimi de termolipire, care să asigure calitatea îmbinărilor, dar şi protejarea materialelor din ansamblul termolipit, • stabilirea corespunzătoare a metodelor de lucru, astfel încât să se asigure un volum minim de manevrări şi o precizie crescută la poziţionarea reperelor, cât şi pe durata derulării programelor tehnologice, prin: • alegerea corespunzătoare a utilajelor şi amplasarea acestora în zone fără curenţi de aer, • respectarea regimului tehnologic de lucru, • reglarea şi întreţinerea utilajelor. Cele mai frecvente probleme ale termolipirii, generatoare de defecte, sunt: prezentate în continuare, împreună cu cauzele care le generează. A . Rularea marginilor reperelor termolipite, mai ales la materialele subţiri, este una din urmările contracţiei diferenţiate a straturilor. B. Formarea unor cute sau ondulări ale suprafeţei materialului de bază, poate avea drept cauze contracţia mai mare a stratului de întăritură sau alegerea unei întărituri cu granule prea mari, care nu au difuzat prin topire în structura ansamblului termolipit. C.Traversarea (pătrunderea) adezivului pe suprafaţa materialului de bază, ca urmare a unei presiuni prea mari la termolipire, a neuniformităţii suprafeţelor de presare sau a viscozităţii prea mari a adezivului, asociată cu o porozitate mare a materialului de bază, este sesizată ca neuniformitate a culorii (pete) sau zone cu strălucire mai mare. D. Rigidizarea excesivă a zonelor termolipite, ca urmare a temperaturii sau a presiunii prea mari, sau a utilizării unei întărituri cu adeziv depus în cantitate prea mare, conduce la reducerea flexibilităţii ansamblului. E. Modificarea nuanţei sau a culorii materialului de bază, este urmarea necorelării temperaturii de termolipire cu coloranţii folosiţi la finisare sau a utilizării unei întărituri cu culoare necorespunzătoare. F. Dezlipirea straturilor, pe zone distribuite în interior (bule de aer, ondulări) sau către margini, poate fi urmarea unor temperaturi şi presiuni prea mici, a lipsei adezivului, a contracţiilor diferenţiate sau a neuniformităţii suprafeţelor organelor de lucru. G. Aplatizarea fibrelor de la suprafaţa materialului de bază are drept cauză valoarea prea mare a presiunii. H. Deformarea reperelor termolipite poate fi provocată de o manipulare greşită, înainte de răcirea acestora. Indicatorii pentru evaluarea calităţii îmbinărilor prin termolipire pot fi grupaţi după cum urmează: • Indicatori estetici, ce apreciază păstrarea culorii, gradul de migrare a adezivului pe faţa ansamblului termolipit, abaterea de la planeitate a suprafeţei (denivelări, rulare la margini) şi apariţia luciului; • Indicatori mecanici, determinaţi de rezistenţa la solicitări de dezlipire, forfecare şi încovoiere; • Indicatori de funcţionalitate a ansamblului termolipit, daţi de rezistenţele la purtare, spălare, întreţinere chimică, inclusiv scoaterea petelor, umiditate etc. 268

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Întăritura, cu dimensiuni mai mici decât ale reperului de bază (figura 2.251) se aplică pe dosul acestuia, în prezenţa parametrilor tehnologici.

Figura 2.251. Aplicarea întăriturii – exemple Deoarece termolipirea poate fi utilizată şi în obţinerea unui design deosebit al unor produse de îmbrăcăminte pentru ocazii, în figura 2.252 sunt prezentate modele cu repere sau elemente la care straturile de întăritură asigură o formă spaţială deosebită.

a

269

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b 270

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c

271

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

d e Figura 2.252. Modele cu repere şi elemente rigidizate prin termolipire

272

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.2.5. IMPRIMAREA SUPRAFEŢELOR TEXTILE Peste 13 % din textilele produse în lume sunt înnobilate, inclusiv prin imprimare. Imprimarea produselor de îmbrăcăminte datează de foarte mult timp, tehnicile de imprimare fiind în continuă diversificare şi dezvoltare. Imprimarea manuală, ale cărei începuturi se pierd pe axa timpului şi a omenirii, a ajuns o artă prin care se conferă unicitate şi valoare produselor de îmbrăcăminte (figura 2.253), dar şi altor obiecte.

Figura 2.253. Imprimare manuală prin pictare pe mătase Tehnicile actuale de imprimare ar putea fi grupate în: ¾ tehnici de imprimare în culori directe, adică pelicule uniforme de colorant, ce sunt plasate unele lângă altele, redând imaginile pe baza efectului de contrast al culorilor (figura 2.254); ¾ tehnici de imprimare în culori continui, la care imaginile sunt constituite din puncte de culori diferite, similar principiului de lucru al imprimantelor color; acest mod de imprimare permite realizarea degradeurilor (figura 2.255) şi reproducerea fotografiilor.

273

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 2.254. Imprimare în culori directe

Figura 2.255. Imprimare în culori continui

2.2.5.3. Imprimarea prin serigrafie Termenul de serigrafie derivă din asocierea cuvintelor sericum, care în latină înseamnă mătase, şi graphein, care în greacă înseamnă a scrie. Serigrafia reprezintă un procedeu de imprimare directă, folosit încă din antichitate de către fenicieni şi egipteni pentru decorarea produselor de îmbrăcăminte, iar de către greci pentru decorarea obiectelor. La acest procedeu de imprimare se utilizează un ecran – sită ce lasă să treacă colorantul către o suprafaţă, inclusiv textilă, conform unui model marcat prin orificii libere pe sita ecran. În sec. III e.n., chinezii au introdus sitele din mătase pentru depunerea coloranţilor, iar în sec. XII japonezii utilizau site – ecran din păr uman, pentru reproducerea operelor de artă. În Europa, serigrafia s-a dezvoltat iniţial în Franţa şi Anglia, începând cu evul mediu, şi devine tehnică de imprimare a suprafeţelor textile în anul 1907. În figura 2.256 se prezintă principiul de imprimare manuală prin serigrafie pe suprafeţe mici, evidenţiindu-se etapele de stabilire a modelului (a), transpunerea acestuia pe sita-ecran, prin lăsarea liberă doar a orificiilor ce corespund modelului (b), plasarea sitei deasupra suprafeţei pe care se va realiza imprimarea (c) şi depunerea pastei colorante prin intermediul unei raclete , deplasată manual pe suprafaţa sitei (d).

Figura 2.256. Principiul imprimării manuale prin serigrafie 274

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Pentru imprimarea prin serigrafie în cazul produselor de serie sau al unor suprafeţe mai mari se utilizează principiul de lucru ilustrat în figurile 2.257 şi 2.258, diferenţele fiind date în principal de forma suprafeţelor de imprimare: plană în figura 2.257 şi cilindrică în figura 2.258. În ambele cazuri, zonele neimprimate de pe sita sau cilindrul de imprimare se acoperă cu un fotopolimer, iar o racletă asigură traversarea forţată a colorantului pastă prin sită, către suprafaţa textilă. Prin acest procedeu poate fi depusă o cantitate de colorant de 5÷100 g/m2.

Figura 2.257.Schema de principiu pentru serigrafia plană Cilindrii de imprimare primesc mişcare de rotaţie în jurul propriei axe , plasată orizontal, racleta are poziţie fixă, iar la depunerea pastei de imprimare contribuie şi forţa centrifugă. Acest procedeu are în general viteză de imprimare mai mare şi se utilizează mai mult la imprimarea textilelor metraj.

Figura 2.258.Schema de principiu pentru serigrafia rotativă În prezent, pentru realizarea sitelor ecran se utilizează ţesături sintetice mai rare sau plase metalice fine. Pentru imprimarea cu mai multe culori există diferite procedee, la care culorile pot fi dispuse alăturat sau suprapus, utilizând site diferite. Imprimara prin serigrafie este utilizată în prezent pentru personalizarea produselor, inscripţionarea unor embleme, sigle etc. Datorită progreselor înregistrate de industria coloranţilor, se pot utiliza paste colorante mate sau strălucitoare, cu depunere plană sau în relief, paste gonflabile, paste transparente etc. În figura următoare sunt redate imagini ale unor imprimeuri realizate prin serigrafie. 275

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

c

d

e

f Figura 2.259. Imprimare prin serigrafie

2.2.5.2. Imprimarea prin transfer Acest procedeu, cu utilizare largă în industria ceramicii şi a altor bunuri de consum, a fost folosit în industria confecţiilor textile începind cu anul 1970, la decorarea tricourilor. Imprimarea prin transfer are la bază : ¾ imprimarea imaginii pe un suport intermediar, cel mai adesea din hârtie, numită hârtie de transfer, şi ¾ transferarea imaginii de pe hârtie, pe suprafaţa textilă, sub acţiunea temperaturii şi a presiunii. Pentru prima etapă, de realizare a suportului intermediar, se cunosc diferite tehnici de transfer, cele mai utilizate fiind : • transferul prin serigrafie; • transferul numeric (digital). 276

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Utilizarea transferului prin serigrafie, are la bază aplicarea unor coloranţi de tip plastisol pe faţa siliconată a hârtiei sau foliei, urmată de pregelificare într-un tunel cu radiaţii infraroşii, timp de 60 secunde, la 100÷105oC. Coloranţii tip plastisol sunt suspensii de particule pe bază de PVC, care se usucă la cald. Transferul numeric (digital) se bazează pe existenţa unui fişier informatic ce conţine imaginea sub formă numerică, ca la fotografiile digitale. În industria confecţiilor textile, imprimarea numerică este utilizată din anul 1998, şi folosită deocamdată la imprimarea produselor unicat sau de serie foarte mică. Transferul numeric al imaginilor, realizat iniţial cu imprimante termice şi apoi cu imprimante laser, poate fi realizat în perioada actuală cu imprimante cu jet de cerneală color. Aceste cerneluri specifice au fost realizate pentru prima dată în 1990 la firma Sawgrass Technologies, un pas important înregistrându-se prin utilizarea coloranţilor ce sublimează în timpul transferului termic, trecând direct din starea solidă în cea de vapori. Aceşti coloranţi pot fi utilizaţi numai pentru imprimarea materialelor textile ce au în compoziţia fibroasă cel puţin 50 % poliester. Cea de-a doua etapă, de transferare a imaginii pe suprafaţa textilă, se realizează la o temperatură de 170÷190oC şi o presiune de 3÷5 bari, timp de 10÷30 secunde. După răcire, hârtia, ce a fost aşezată cu faţa în jos deasupra materialului textil, se îndepărtează. Pot fi obţinute suprafeţe imprimate satinate, mate, strălucitoare sau în relief. Această tehnică de imprimare poate fi utilizată doar la materialele ce rezistă, fără modificări vizibile, la temperatura de transferare a desenului. Pentru aplicarea hârtiilor cu desene transferabile se poate utiliza fierul de călcat sau prese, la care parametrii temperatură, presiune şi timp pot fi stabiliţi şi menţinuţi cu precizie. În figura 2.260 se exemplifică un produs cu un motiv transferat termic.

Figura 2.260. Imprimare prin transfer 277

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.2.6. APLICAREA TERMICĂ A ACCESORIILOR DECORATIVE Accesoriile de tipul paietelor, strasurilor, mărgelelor, pietrelor sintetice sau semipreţioase etc. pot fi utilizate pentru realizarea unor decoraţiuni de efect, mai ales la îmbrăcămintea pentru diverse ocazii. Aceste accesorii se livrează în general sub formă de folii, elementele decorative fiind poziţionate între un strat de hârtie siliconată şi o folie de transfer, dar pot fi şi sub formă de bandă, pentru aplicarea cu utilaje specifice. In figura 2.261 se prezintă câteva tipuri de accesorii decorative.

a

b

c

d

e

f

278

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

g

h Figura 2.261. Diferite accesorii decorative

Accesoriile pot forma imagini prin conturare, pot reda litere sau cifre, pot fi argintii, aurii sau colorate, toate fiind de tipul HF (Hot Fix) şi fiind acoperite pe spate cu un termoadeziv care se topeşte la aproximativ 120oC şi permite fixarea pe materiale textile. În figura 2.262 este prezentată o secvenţă dintr-un catalog cu motive, iar în figura 2.263 câteva dintre imaginile ce pot fi realizate prin combinarea diferitelor tipuri de accesorii.

a 279

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b

280

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c Figura 2.262. Catalog cu motive pentru transfer

a

b

c

d

e

f

281

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

g

h

i

j

k

l

m

n

o

p r s Figura 2.263. Imagini create cu ajutorul accesoriilor decorative

282

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În figura 2.264 se ilustrează principalele etape de transfer pe produsele de îmbrăcăminte sau pe repere ale acestora. După eventuala individualizare prin tăiere a modelului pentru transter, se îndepărtează hârtia siliconată (a) şi se poziţionează folia transparentă cu modelul, astfel încât accesoriile să fie pe reperul textil (b). Industrial, această operaţie se poate realiza pe suprafaţa de lucru a unei mese sau a unei prese (c), după care se acţionează cu temperatură şi o presiune dependentă de forma accesoriilor (d), astfel încât acestea să nu se deformeze. După răcire se îndepărtează folia transparentă (e).

a- detaşarea hârtiei suport

b-poziţionarea foliei pe produs

c-poziţionarea presei deasupra produsului

d-presarea (150-170C, 10-12 sec.)

e-îndepărtarea foliei suport f-produs finit Figura 2.64. Principale etape de aplicare a accesoriilor decorative cu presa 283

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Transferul termic al accesoriilor poate fi realizat şi cu fierul de călcat, principalele etape fiind prezentate în figura 2.265.

a-dezlipirea motivului de pe hartie

b- aplicarea foliei cu motiv pe produs

c-călcarea motivului cu fierul (25-30 sec.)

d-dezlipirea foliei de protecţie

e- recălcarea motivului, cu hârtie deasupra (20sec.), pentru îndepărtarea eventualelor urme de adeziv Figura 2.265. Principale etape de aplicare a accesoriilor decorative cu fierul de călcat

284

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Unele utilaje specializate realizează transferul accesoriilor cu ultrasunete, sub acţiunea forţei de presare a aerului comprimat. În figura 2.266 este prezentat un astfel de aplicator, ce poate fi folosit pe orice tip de material. Adezivul de pe spatele pietrei sau al altor accesorii este activat prin ultrasunete. In partea superioara a aplicatorului (1), se afla o duza prin care trec accesoriile (2). Duza trebuie schimbata în functie de mărimea pietrei, a strasului etc. Diametrele standard sunt de 4 mm.

Figura 2.266. Aplicator cu ultrasunete Câteva imagini ale unor produse decorate prin această tehnologie se prezintă în figura 2.267.

285

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b 286

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c

d

e

f

287

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

g

i

h

j

k

l 288

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

m

289

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

n Figura 2.267. Produse decorate cu accesorii, prin transfer termic

290

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

2.2.7. TEHNOLOGII NECONVENŢIONALE DE DECORARE Firma japoneză Tanaka propune o metodă originală de decorare şi diversificare a produselor de îmbrăcăminte realizate din ţesături sau tricoturi tip lână. Fire individuale realizate din lână cu fibră mai lungă şi vopsite corespunzător (inclusiv prin alternarea culorilor pe acelaşi fir – figura 2.268 a), sau fire aparţinând unei ţesături, se plasează pe spatele reperului ce se decorează. Cu ajutorul unor ace cu cârlig, fibre aparţinând firelor plasate dedesubt sunt trase deasupra şi integrate feţei reperului prin scămoşare (figura 2.268 b), astfel încât să redea o anumită imagine. În figura 2.269 se prezintă zona de lucru a unei maşini (VCP-36S), la care cele 36 de ace pot fi acţionate individual sau grupat, câte 18 ace.

a-fire individuale de lână b-fire scoase pe faţa produsului Figura 2.268. Fire pentru decorare

Figura 2.269. Maşina VCP-36S –zona de lucru 291

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În figura 2.270 se prezintă aspectul pe faţă şi respectiv spate, al unor zone decorate în acest mod. Aspect faţă

Aspect spate

Figura 2.270. Suprafeţe decorate (aspect faţă şi spate) 292

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Prin acest procedeu pot fi realizate diferite imagini pe reperele produselor de îmbrăcăminte (figura 2.271 a) şi pot fi soluţionate inclusiv canturile unor produse cu două feţe (figura 2.271 b).

a-decorarea produselor

b-soluţionarea canturilor

Figura 2.271. Exemple de utilizare a tehnologiei neconvenţionale de decorare

293

CAPITOLUL 3 MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE ESTETICĂ, PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE, A PRINCIPALELOR ELEMENTE DE PRODUS Structurarea produselor de îmbrăcăminte din elemente componente, permite diversificarea şi crearea de noi modele prin combinarea diferitelor variante constructiv-tehnologice şi estetice de elemente. De asemenea, unele soluţii tehnologice, specifice unui anume element de produs, pot fi utilizate într-o postură diferită, pentru a aduce un plus de noutate sau un efect estetic deosebit. În cuprinsul capitolului, pentru principalele elemente de produs vor fi evidenţiate şi ilustrate modalităţi de diversificare estetică prin prelucrări tehnologice.

3.1.POSIBILITĂŢI DE DIVERSIFICARE ESTETICĂ A BUZUNARELOR La produsele de îmbrăcăminte, buzunarele pot avea rol estetic, rol funcţional sau ambele roluri. Rolul estetic se exprimă prin gradul de noutate a modelului, concordanţa cu stilul de viaţă şi vestimentar al purtătorului, noutatea prelucrărilor tehnologice etc. Estetica buzunarelor este percepută în funcţie de : • expresia plastică şi eleganţa formelor; • gradul de integrare în compoziţia produsului; • noutatea prelucrărilor tehnologice, inclusiv integrarea emblemelor şi a inscripţiilor etc. Un utilizator informat şi avizat va include în evaluarea estetică şi aprecierea indicatorilor privind calitatea execuţiei, tipul de cusătură, modul de finisare a interiorului buzunarului, corelarea caracteristicilor materialului de bază cu cele ale materialelor auxiliare etc. Rolul funcţional, de depozitare, are o importanţă sporită în cazul echipamemntelor de lucru şi de protecţie, dar este prezent şi la produse clasice, cum ar fi sacoul şi pantalonul pentru bărbaţi. Pentru a asigura conţinutul buzunarului, în structura acestuia se includ clape, fermoare, găici cu nasturi, capse, benzi velcro etc, iar prelucrările tehnologice trebuie să confere buzunarului o rezistenţă bună la solicitări mecanice. În funcţie de modul de obţinere a deschiderii, buzunarele pot fi: ¾ aplicate; ¾ pe direcţia unei cusături; ¾ laterale; ¾ tăiate: cu 1-2 refileţi sau cu laist. 294

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Diversificarea buzunarelor se realizează în general prin: geometria buzunarului; mărimea, poziţia, forma şi modul de finalizare a deschiderii; rezolvarea extremităţilor cusăturii de aplicare a buzunarului sau a extremităţilor laterale în cazul buzunarelor tăiate; • modul de aplicare a buzunarului; • prezenţa unor accesorii sau a unor prelucrări tehnologice suplimentare.

• • •

1.Buzunarele aplicate pot fi diversificate estetic prin: ¾ poziţionarea pe produs, pe alte elemente decât faţa şi spatele, sau în alte zone decât cele clasice (pe mâneci, pe guler, pe partea inferioară a pantalonilor etc.); ¾ forma geometrică a buzunarului: o buzunare aplatizate, cu diferite forme geometrice ale conturului exterior şi ale deschiderii (figura 3.1); o buzunare cu formă spaţială, cu burduf indivizibil cu buzunarul (figura 3.2.a), a cărui formă geometrică corespunde în general unui patrulater, burduful plasat pe toate laturile aplicate ale buzunarului obţinându-se prin coaserea corespunzătoare a colţurilor, sau cu burduf croit separat (figura 3.2 b÷d), burduful nerestricţionând geometria buzunarului şi putând fi plasat doar la partea inferioară a buzunarului; uneori burduful poate fi realizat şi prin încreţirea suprafeţei buzunarului sau realizarea unor pense;

Figura 3.1. Buzunare cu forme geometrice deosebite ¾ prelucrarea suprafeţei buzunarului: prin coasere, prin brodare, prin plasarea deschiderii unui alt buzunar, prin aplicarea unor accesorii etc. (figura 3.3). Buzunarele aplicate ce au două deschideri sunt de obicei căptuşite, pentru a asigura stabilitatea dimensională, dar şi pentru o finisare corespunzătoare a interiorului buzunarelor; ¾ modul de aplicare a buzunarului: cu cusături duble, cu cusături decorative ce imită cusăturile manuale, cu cusătură interioară, cu paspoal, cu dantelă, cu ţinte etc. (figura 3.4).

295

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.2. Buzunare cu burduf

Figura 3.3. Buzunare aplicate, cu suprafaţa prelucrată prin coasere 296

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.4. Variante tehnologice de aplicare a buzunarelor În figura 3.5 sunt prezentate imagini ale unor produse de îmbrăcăminte la care buzunarele aplicate au rol preponderent estetic.

a-buzunare aplicate în poziţii atipice 297

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b-buzunare cu clape decorative

298

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c-buzunare cu cusături ornamentale şi forme geometrice deosebite

d-buzunare cu prelucrări ale suprafeţei

e-buzunare aplicate, prevăzute cu fermoar pe linia deschiderii 299

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

f-buzunare cu cusături ornamentale

g-buzunare cu burduf şi prelucrări ale suprafeţei 300

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

h-buzunare cu clapă şi gaică

i-buzunare cu deschiderea ornamentată

Figura 3.5. Buzunare aplicate cu rol decorativ 2.Buzunarele laterale sunt specifice produselor cu sprijin în talie, deschiderea buzunarului realizându-se între un reper al feţei produsului şi o completare a acesteia, cu rol de contrarefilet (figurile 3.6 şi 3.7). Diversificarea estetică poate fi realizată prin: ¾ modificarea formei deschiderii; ¾ realizarea unor cusături ornamentale pe marginea deschiderii sau pentru delimitarea pungii; ¾ realizarea suprapusă a buzunarelor cu forme diferite, ¾ utilizarea accesoriilor etc.

301

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

d e Figura 3.6. Buzunare laterale la pantaloni pentru bărbaţi 302

c

f

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

c d Figura 3.7. Buzunare laterale cu rol ornamental la pantaloni pentru femei 303

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

3.Buzunarele pe direcţia unei cusături au în general rol funcţional, diversificarea realizându-se în principal prin modul de prelucrare al marginilor, utilizarea fermoarelor etc. (figura 3.8).

a

b 304

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c d Figura 3.8. Buzunare cu rol estetic, plasate pe direcţia unei cusături 4.Buzunarele cu laist pot fi diversificate estetic prin forma şi dimensiunile laistului, modul de prelucrare a suprafeţei laistului, modul de fixare a extremităţilor laterale ale buzunarului, caracteristicile materialului folosit la realizarea laistului (piele, tricot, ţesătură) etc. (figura 3.9).

305

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.9. Buzunare cu laist cu rol estetic 5.Buzunarele cu refileţi se utilizează în general la produse clasice, iar realizarea lor cu maşini semiautomate sau automate limitează posibilitatea diversificării estetice. Refileţii pot avea lăţimi egale sau diferite, pot fi realizaţi din alt material decât cel utilizat pentru întregul produs, pot avea altă culoare, pot fi prevăzuţi cu bridă sau cu fermoar etc. (figura 3.10). Lungimea deschiderii buzunarului poate fi diferită, în funcţie de destinaţia buzunarului : buzunar pentru ceas, buzunar exterior, buzunar interior etc, iar refileţii pot avea formă de dreptunghi sau de paralelogram. Atunci când buzunarele au deschiderea înclinată, forma clapei trebuie strict corelată cu forma refileţilor şi unghiul de înclinare a deschiderii buzunarului. De foarte multe ori, funcţiile estetică şi funcţională se rezolvă prin combinarea a două sau mai multe tipuri de buzunare.În general, pe un buzunar aplicat se realizează un buzunar cu refileţi, cu laist sau cu fermoar, sau se combină buzunarele aplicate aplatizate cu buzunarele cu burduf.

306

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a-buzunar cu refileţi şi clapă

b-buzunare cu refileţi şi fermoar

307

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c

c d Figura 3.10. Buzunare cu refileţi cu rol decorativ 308

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Efecte estetice deosebite se pot realiza la buzunere cu rol preponderent funcţional, prin combinarea diferitelor tipuri de buzunare, realizarea unor cusături decorative, combinarea materialelor de culori sau contexturi diferite etc. (figura 3.11).

a

b Figura 3.11. Buzunare combinate 309

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

3.2. DIVERSIFICAREA ESTETICĂ A ÎNCHIDERILOR Rolul iniţial al închiderilor a fost funcţional, de a asigura îmbrăcarea /dezbrăcarea produselor sau /şi lejeritatea mişcărilor. Ulterior, închiderile au fost utilizate şi pentru diversificare estetică, de foarte multe ori, rezolvări specifice închiderilor fiind utilizate la decorarea altor elemente de produs. Închiderile pot fi clasificate după criterii ca: ¾ poziţia marginilor: suprapuse, alăturate; ¾ plasarea închiderii pe produs: pe toată lungimea, pe zone limitate; ¾ modul plasării nasturilor: vizibil, ascuns; ¾ accesoriile utilizate: nasturi, fermoar, capse, copci, şnur, găici, brandemburguri etc.; ¾ rolul închiderii: funcţional, estetic. La rezolvarea închiderilor, efecte estetice deosebite pot fi obţinute prin: ¾ prelucrarea marginilor; ¾ poziţionarea închiderii pe produs; ¾ accesoriile utilizate; ¾ gruparea nasturilor şi a butonierelor; ¾ rezolvarea butonierelor etc. 1.Închiderile cu nasturi au cea mai largă utilizare, marginile fiind în majoritatea cazurilor suprapuse. Pentru soluţionarea estetică a închiderilor se pot utiliza: ¾ nasturi cu 2÷4 orificii, la coaserea cărora dispunerea paşilor şi culoarea aţei pot fi elemente de design; ¾ nasturi cu picioruş: rigid, sau din aţă, la care coaserea mecanică se realizează în două etape, etapa finală de coasere a picioruşului putând fi înlocuită cu o etapă de topire a aţei pe un utilaj specializat; ¾ nasturi îmbrăcaţi (manual sau mecanic); ¾ nasturi ornamentali, realizaţi adesea din şnur împletit în diverse moduri; Nasturii de dimensiuni mai mari pot fi cusuţi normal, sau cu contranasture, caz în care mecanizarea operaţiei de coasere este foarte dificilă. Închiderile cu nasturi pot fi plasate pe toată lungimea produsului sau pe zone limitate. Pot fi realizate pe elementele: faţă, spate, mânecă, buzunar etc. dar şi pe linia de îmbinare a unor elemente, ca de exemplu: linia umărului sau cusătura laterală la fuste, pantaloni, impermeabile etc. În cazul închiderilor cu nasturi vizibili, diversificarea poate fi realizată prin: - culoarea, forma şi dimensiunile nasturilor; - gruparea nasturilor; - rezolvarea tehnologică a marginilor: cu tigheluri, nervuri, paspoal etc.; - rezolvarea butonierelor: • tipul de butonieră: dreaptă, cu cap rotund, bordată, gaică, cu ornamente suplimentare etc.; • dimensiunile butonierei; • culoarea sau tipul de material din care se realizează butoniera, etc. 310

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

poziţia marginilor • suprapuse pentru unul sau două şiruri de nasturi; • alăturate; • asimetrice. În figura 3.12 se subliniată prin imagini ideia utilizării nasturilor ca element decorativ, iar în figura 3.13 se ilustrează câteva din posibilităţile de diversificare enunţate anterior. -

Figura 3.12. Nasturi cu rol decorativ

311

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a-nasturi ornamentali de culoare contrastantă şi margini prelucrate suplimentar

b-nasturi ornamentali foarte mari

312

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c-nasturi grupaţi

d-nasturi plasaţi pe două şiruri

e-nasturi plasaţi pe închidere şi şliţuri

f-închidere cu margini alăturate 313

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

g-închidere cu margini alăturate

h-închidere cu fentă cu nasturi

i-închideri asimetrice 314

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

j-închideri cu nasturi îmbrăcaţi cu material de bază

k-închidere cu butoniere bordate, cu margini alăturate

l-butoniere bordate, realizate din alt material 315

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

m-butoniere bordate, evidenţiate prin tighelire

n-închidere cu margini alăturate, cu găici

o-închidere cu găici din material de bază

p-închidere cu butoniere formate între marginea feţei şi banda de bordare 316

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

q-închidere cu găici duble, cu margini suprapuse

r- închidere cu găici, cu margini alăturate

s-găici realizate din bandă prelucrată

t-găici croite din material de bază 317

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

u-găici duble, din şnur

w-găici ornamentale din şnur Figura 3.13. Închideri cu nasturi, cu rol ornamental 318

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Nasturii şi butonierele pot fi utilizaţi în scop decorativ şi pentru soluţionarea altor elemente decât închiderile, sau pentru decorarea produselor (figura 3.14).

a

b

c

d e f Figura 3.14. Utilizarea nasturilor şi a închiderilor pentru diversificare estetică 319

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Închiderile cu fermoar pot avea rol preponderent funcţional, caz în care dinţii fermoarului sunt acoperiţi simplu sau dublu (figura 3.15), sau rol preponderent estetic, când dinţii sunt vizibili, iar cursorul poate avea o formă deosebită (figura 3.16). Fermoarele pot avea dinţii metalici sau din plastic, pot fi detaşabile sau fixate la una sau ambele extremităţi etc. În ultimul timp s-au realizat fermoare decorative (figura 3.17), ce dau o notă de inedit produselor la care se utilizează. Pentru aplicarea fermoarelor este necesar un picioruş modificat. Aplicarea cu maşini cu două ace şi dispozitive este posibilă numai în cazul fermoarelor alimentate continuu, din bandă, la care cursorul se ataşează ulterior.

Figura 3.15. Închidere cu fermoar, cu rol funcţional

320

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.16. Închideri cu fermoar cu rol decorativ

Figura 3.17. Fermoare decorative 321

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Închiderile cu fermoar cu rol estetic pot fi plasate pe o gamă largă de elemente şi subansambluri de produs: faţa bluzelor, a jachetelor, a rochiilor, a fustelor, terminaţia mânecilor lungi sau a pantalonilor, cusăturile laterale la fuste, jachete, pantaloni etc., dar fermoarul ca atare poate fi utilizat şi în afara închiderilor (figurile 3.18 ÷ 3.20).

Figura 3.18. Utilizarea fermoarelor pentru decorare şi rigidizare

322

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.19.Utilizarea fermoarului metalic pentru finisarea marginilor unor decupaje

Figura 3.20. Plasarea fermoarului pe linii de cambrare 323

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Închiderile cu şnur sau benzi pot avea marginile alăturate, caz în care pe margini trebuie realizate orificii pentru trecerea şnurului (figurile 3.21 a÷f), sau marginile se pot suprapune, cele două bucăţi de şnur înnodându-se (figurile 3.21 g şi h). De asemenea, şnurul poate fi trecut pe după capse metalice (figura 3.21 i) sau pe după nasturi decorativi (figura 3.21 j).

a

b

c

d 324

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

e

f

g

h 325

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

i

j Figura 3.21. Inchideri cu şnur

Rezolvarea tehnologică a închiderilor cu şnur este utilizată la soluţionarea estetică a unei game largi de produse, rolul şnurului fiind doar decorativ (figura 3.22).

a

b 326

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c d Figura 3.22.Utilizarea şnurului pentru decorare Din şnur pot fi realizate şi brandemburguri (figura 3.23), ce conferă produselor farmec şi originalitate.

327

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

c

b

d Figura 3.23. Închideri cu brandemburguri 328

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Închiderile cu copci (cerculeţ şi cârlig), catarame sau alte accesorii metalice, pot avea marginile alăturate sau suprapuse, cele două elemente putând avea formă clasică sau o formă modificată, cu un efect estetic deosebit (figura 3.24).

a

b

c

d 329

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

e

f

g h Figura 3.24. Închideri cu accesorii metalice decorative 330

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Pentru efecte estetice deosebite, pe linia închiderilor se mai pot plasa funde (figura 3.25), peste o închidere cu copci, capse sau chiar nasturi.

Figura 3.25. Închideri cu funde În cazul materialelor cu dungi sau carouri, trebuie acordată o mare importanţă potrivirii dungilor orizontale sau plasării simetrice a nasturilor faţă de dungile verticale. De multe ori, pentru astfel de materiale se adoptă închideri ascunse (figura 3.26).

331

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

Figura 3.26. Asigurarea continuităţii desenului pe linia închiderii

332

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

3.3. DIVERSIFICAREA GULERELOR Gulerul reprezintă o modalitate de finalizare a răscroielii gâtului la produsele cu sprijin pe umeri. Fiind plasat la loc vizibil, prin forma sa şi prin modul de prelucrare, influenţează în foarte mare măsură imaginea şi calitatea produselor. Percepţia, pe criterii estetice, a calităţii prelucrărilor tehnologice pentru acest element, are implicaţii majore în stabilirea valorii de prezentare a produsului de îmbrăcăminte în ansamblu. Complexitatea soluţionării constructiv – tehnologice a gulerelor decurge din: • • •

corelarea dificilă a lungimii celor două contururi implicate (răscroiala gâtului şi linia de contur inferior a gulerului) ce au forme şi raze de curbură diferite; anizotropia materialelor textile, ce determină deformaţii diferite ale celor două contururi ce se asamblează pe linia de aplicare a gulerului; existenţa unui număr relativ mare de prelucrări tehnologice (coasere, termolipire. călcare) realizate pe guler şi pe răscroiala gâtului, anterior aplicării gulerului etc.

Modul de construcţie a şabloanelor pentru reperele componente ale unui guler, precum şi modul de încadrare pe materialul de bază a acestora, are o importanţă deosebită. În funcţie de caracteristicile materialului de bază, faţa de guler se poate croi pe bie, iar dosul de guler pe fir drept, sau invers. Faţa de guler se recomandă să fie croită cu un adaos suplimentar pe liniile de contur exterior (0,3 cm) în raport cu aceleaşi linii ale dosului de guler. Întăritura este în general aplicată pe reperele croite pe fir drept, astfel încât reperul croit pe bie are posibilitatea să se modeleze spaţial; selectarea unei întărituri corespunzătoare contribuie la definirea şi stabilitatea formei gulerului. În vederea corelării din punct de vedere dimensional a contururilor asociate, se impune: • creşterea preciziei proiectării constructive, în care să se ţină cont într-o mai mare măsură de comportarea materialelor textile în timpul operaţiilor de prelucrare tehnologică (contracţii, adaosuri); • croire foarte precisă, atât pentru reperele din material de bază, cât şi pentru cele de întăritură; • respectarea rezervelor de coasere şi a semnelor de corespondenţă. Marea varietate constructiv – estetică a gulerelor, face dificilă clasificarea şi prezentarea lor grupată. Fără pretenţia de cuprindere a tuturor variantelor posibile, se prezintă următoarea clasificare a gulerelor:

333

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

1. Gulere tip ştei (bentiţă) aplicate în răscroială sau indivizibile cu spatele şi/sau faţa produsului; sunt orientate pe verticală în jurul gâtului, la distanţe variabile (în funcţie de gradul de modificare a răscroielii gâtului faţă de forma şi dimensiunile impuse de tiparul de bază, specific tipului respectiv de produs); gulerele din această categorie pot fi cu sau fără închideri asociate. Pot fi aplicate parţial sau integral în răscroială, sau se pot prelungi cu funde. 2. Gulere cu ştei şi pelerină (şteiul şi pelerina indivizibile sau croite separat), dimensiunile celor două componente ale acestor tipuri de gulere sunt variabile, de aici decurgând posibilităţi nelimitate de diversificare. 3. Gulere simplu îndoite, simetrice sau asimetrice, al căror grad de aplatizare depinde de curbura bazei gulerului. 4. Gulere cu rever, asociate în majoritatea cazurilor cu închideri la unul sau două rânduri de nasturi. Reverele se pot plasa în prelungirea unui guler simplu îndoit, sau pot fi doar o prelungire a feţei şi bizetului. 5. Gulere şal, 6. Gulere fantezi, rezolvate în general sub formă de jabouri sau în variante constructive care combină elemente din categoriile şi subcategoriile menţionate mai sus. Pentru diversificarea constructiv-estetică şi tehnologică a gulerelor, se poate recurge la una sau mai multe din următoarele posibilităţi: • Modificarea formei şi dimensiunilor părţilor componente ale gulerului propriu-zis; • Modificarea formei şi dimensiunilor răscroielii gâtului, respectiv a liniei de aplicare a gulerului; • Suprapuneri şi combinaţii de mai multe gulere în aceeaşi răscroială; • Aplicarea unor accesorii, elemente de pasmanterie sau broderii, pe faţa gulerului sau a reverelor ; • Realizarea unor prelucrări speciale pe materialul din care este realizat gulerul (plisare, drapare etc.). În continuare sunt prezentate o serie de exemple care ilustrează pe de o parte, marea varietate de forme în care se poate realiza acest element de produs, iar pe de altă parte resursele de modificare a imaginii de ansamblu a produselor de îmbrăcăminte prin utilizarea diferitelor soluţii constructiv-tehnologice de rezolvare a gulerelor.

334

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Guler Mandarin

Figura 3.27. Gulere tip ştei

Guler Neru

Figura 3.28. Gulere tip ştei, diversificate prin lăţime şi modul de închidere 335

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.29 . Gulere tip ştei, foarte degajate faţă de gât

Figura 3.30. Guler tip ştei, realizat prin prelungirea feţei şi a spatelui

336

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.31. Guler tip ştei, modificat

Figura 3.32.Guler tip ştei, aplicat parţial în decolteu 337

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.33. Guler tip ştei, cu drapaje

Figura 3.34. Guler tip ştei, cu fundă

338

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

c

d Figura 3.35. Gulere cu ştei şi pelerină 339

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.36. Guler cu ştei foarte înalt

Figura 3.37. Guler cu ştei şi pelerină foarte lată, cu broderie asimetrică 340

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b-guler Peter Pan

a

Figura 3.38. Gulere simplu îndoite

341

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.39. Guler simplu îndoit, aplicat în răscroiala modificată (răscroială şi guler, asimetrice)

342

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.40. Guler simplu îndoit, la un produs de tip jachetă

Figura 3.41. Guler simplu îndoit convertibil 343

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.42. Guler simplu îndoit, fantezi

Figura 3.43. Gulere asimetrice supradimensionate

344

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.44.Guler simplu îndoit, cu închidere asimetrică

a

b Figura 3.45. Gulere tip volan

345

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

c

d Figura 3.46. Gulere fantezi, plisate

346

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.47.Guler fantezi, aplicat parţial în decolteu (variantă)

347

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.48. Guler clasic cu revere

348

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.49. Guler cu revere brodate

349

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.50. Guler cu revere cu colţuri rotunjite

350

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.51. Guler cu rever, aplicat în răscroiala modificată

a

b Figura 3.52. Gulere tip rever 351

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Gulerele fantezi se pot elabora într-o gamă foarte mare de rezolvări constructiv – tehnolgice. În figura 3.53 se prezintă un guler fantezi aplicat pe o rochie de culoare închisă, gulerul fiind realizat dintr-un material contrastant, atât din punct de vedere al culorii, cât şi al facturii. În modelul prezentat s-a utilizat stofă de lână pentru rochie şi tafta albă pentru guler.

Figura 3.53. Guler fantezi realizat din tafta În figura 3.54 se prezintă etapele de realizare a gulerului. Acesta este format dintr-o bandă dreptunghiulară de material lată de 12 -13 cm, care se îndoaie pe lungime )lungimea benzii este stabilită în funcţie de lungimea finală a gulerului la care se adaugă rezervele pentru cute). Pe banda îndoită se formează cutele conform indicaţiilor din figură. 352

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Dintr-o altă fâşie de material, croită pe bie, se formează elementele suplimentare sub formă de bucle care vor fi introduse între faldurile formate pe banda lată de material.

Figura 3.54. Etape de realizare a gulerului fantezi din tafta 353

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

c Figura 3.55. Gulere tip şal, diversificate în mod diferit 354

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.56. Guler şal cu margini prelungite

355

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

c d Figura 3.57. Diversificarea prin broderii a gulerelor de tip şal

356

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.58. Gulere plisate, supradimensionate

357

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.59. Gulere fantezi, tip jabou

358

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.60. Guler tip jabou

Figura 3.61. Jachetă cu guler tip jabou 359

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.62. Guler fantezi, finalizat cu glugă

Figura 3.63. Guler de croială complexă, specific modei anilor 1940 - 1950 360

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.64. Guler fantezi, de complexitate foarte mare

361

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.65. Guler fantezi

Figura 3.66. Guler supradimensionat, cu formă spaţială complexă 362

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.67. Gulere realizate prin utilizarea unor materiale complementare, diferite faţă de materialul de bază

363

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

3.4. DIVERSIFICAREA MARGINILOR ŞI A TERMINAŢIILOR Rezolvarea constructiv – estetică şi tehnologică a terminaţiilor are în vedere următoarele: • tipul de produs (unistrat sau multistrat); • stilul şi particularităţile de compoziţie estetică a modelului (clasic, sport, elegant, fantezi etc.); • caracteristicile materialelor textile. În funcţie de modul de prelucrare a marginilor, ceea ce influenţează mărimea adaosurilor tehnologice, terminaţiile pot fi soluţionate prin: a) finisarea marginilor libere ale produsului. b) îndoirea simplă sau dublă a marginilor cu rol de terminaţie; c) aplicarea unor bentiţe, paspoaluri, dantele, alte elemente de pasmenterie sau accesorii netextile pe linia de contur a terminaţiilor. a) Finisarea marginilor cu rol de terminaţie poate fi realizată prin surfilare (la maşini de tip triplock), prin cusături în zigzag (la maşini de cusut zigzag -cusătura de suveică 304 sau în lanţ cu două fire, 404) sau prin realizare de franjuri. Surfilarea poate fi utilizată la tricoturi sau la ţesături cu grad mic de destrămare. În eventualitatea utilizării acestui procedeu de finalizare a marginilor, pot fi luate în considerare următoarele variante: o realizarea unei cusături cu pas mic şi lăţime mare, materialul textil fiind alimentat normal (figura 3.68); o realizarea cusăturii cu pas mic şi lăţime mică, materialul alimentându-se tensionat, iar transportorul diferenţial fiind reglat pentru întinderea marginii. Se obţine o ondulare a marginii (figura 3.69), procedeul fiind folosit în special la materiale care permit o întidere accentuată a marginii tăiate (tricoturi sau ţesături subţiri cu linia de contur a marginii tăiate pe bie). Cusăturile zigzag plasate pe terminaţiile produselor se utilizează în general la produse unicat (figura 3.70). Se pot utiliza următoarele variante: o cusătură zigzag cu pas foarte mic (p ≤ 1 mm) şi lăţime mare (l ≥ 3 mm) la materiale groase, obţinându-se un efect de festonare a marginilor. Se pot utiliza aţe de cusut cu grad mai mare de acoperire, la culoarea produsului sau în culori contrastante. În acest caz trebuie evitată deformarea prin întindere a marginilor; o cusătură zigzag cu pas mic şi lăţime relativ mică (p = 1,5 – 2,5 mm), în unele cazuri fixându-se în cusătură un fir mai gros de aţă sau chiar un fir filamentar din nylon, pentru a conferi terminaţiei volum şi rigiditate. În acest caz, prin alimentarea tensionată a materialul textil, se poate obţine o ondulare a marginii. 364

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.68. Produs cu margini surfilate, cu pas mic şi lăţime mare a cusăturii

365

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.69. Produse din tricot, cu margini surfilate cu lăţime mică a cusăturii

Figura 3.70. Margine festonată cu zigzag 366

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Franjurile pot fi realizate prin : o destrămarea materialului, cu sau fără fixarea manuală sau prin coasere a capetelor superioare ale firelor; se poate destrăma direct terminaţia produsului, care trebuie să fie dreaptă (figura 3.71 a), sau de pot aplica benzi cu margini destrămate (figura 3.71 b); o Prin secţionarea materialului pe direcţie perpendiculară în raport cu direcţia liniei de terminaţie (figura 3.72); o Prin introducerea manuală a firelor (figura 3.73).

a

b Figura 3.71. Franjuri obţinute prin destrămarea materialului 367

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.72. Franjuri obţinute prin secţionarea materialului

368

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.73. Franjuri din fire introduse pe marginile produsului b) Realizarea terminaţiilor prin îndoire simplă sau dublă a marginii este foarte utilizată, poziţia îndoită putând fi asigurată prin termolipire sau coasere. Acest procedeu se utilizează în general pentru realizarea tivului la diferite produse de îmbrăcăminte (figura 3.74) . În foarte multe cazuri, pe linia de terminaţie se aplică repere din material de bază sau din căptuşeală, fixarea poziţiei straturilor realizându-se prin termolipire cu benzi velcro sau prin coasere, inclusiv prin cusături ’’în stil manual’’ (figura 3.75).

369

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.74. Variante de fixare îndoită a terminaţiilor din material de bază

Figura 3.75. Finalizarea terminaţiilor cu implicarea unor materiale suplimentare În figurile 3.76÷3.77 se prezintă imagini cu diferite modalităţi de soluţionare a tivurilor îndoite şi unele particularităţi ale etapelor tehnologice de realizare.

370

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.76. Variante de realizare a tivurilor 371

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.77. Etapele de realizare a tivului la o fustă clasică 372

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.78. Realizarea tivului pe linii de terminaţie curbe (fuste cloş) c) Rezolvarea terminaţiilor prin aplicarea de bentiţe, paspoaluri, dantelă etc., reprezintă o modalitate de diversificare estetică frecvent utilizată la produsele pentru copii şi pentru femei, la produsele din tricot, la produsele de lenjerie etc. (figura 3.79 şi 3.80). Un efect estetic deosebit se obţine prin aplicarea pe linia terminaţiilor a unui şnur sau bentiţe realizate anterior din materialul de bază al produsului (figura 3.81), a unui lanţ (figura 3.82) etc.

Figura 3.79. Finalizarea terminaţiilor cu bentiţe

373

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b Figura 3.80. Produse având terminaţiile finalizate cu bentiţe 374

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

c

d

Figura 3.81. Terminaţii finalizate cu şnur din material de bază

375

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 3.82. Terminaţii finalizate cu lanţ 376

CAPITOLUL 4 DIVERSIFICAREA ASAMBLĂRII ELEMENTELOR ŞI A SUBANSAMBLURILOR Prelucrările tehnologice ale suprafeţei reperelor, precum şi cele necesare realizării elementelor, sunt succedate de reunirea elementelor în subansambluri, întro succesiune impusă de particularităţile produsului şi ale modelului. Gradul de complexitate şi de prelucrare al subansamblurilor creşte până la obţinerea produsului final, ce urmează să fie finisat, ambalat şi expediat. Pentru asamblarea elementelor din componenţa produselor vestimentare se pot utiliza diferite procedee, cum ar fi coaserea, sudarea sau etanşarea, fiecare tehnologie de asamblare incluzând diferite variante de realizare. Alegerea variantei de asamblare se face în concordanţă cu tipul produsului (îmbrăcăminte uzuală, îmbrăcămite pentru ocazii, îmbrăcăminte de protecţie etc.), cu caracteristicile materialelor utilizate, cu posibilităţile tehnice existente, şi nu în ultimul rând cu moda, ce impune periodic, inclusiv anumite tehnologii de asamblare. În prezent, tehnologiile de coasere au cea mai largă utilizare la asamblarea produselor de îmbrăcăminte, diversificarea prelucrărilor cu rol estetic realizându-se prin intermediul cusăturilor şi a modului de poziţionare a marginilor cusute.

4.1.ASAMBLAREA PRODUSELOR CLASICE Succesiunea de reunire a elementelor de produs, tipurile de cusături şi de asamblări utilizate, sunt diferite şi specifice celor două grupe mari de produse : -produse cu sprijin pe umeri, -produse cu sprijin pe talie. La produsele cu sprijin pe umeri (bluze, rochii, sacouri, jachete, mantouri etc.) cu croială clasică, reunirea elementelor de produs se realizează în majoritatea cazurilor în următoarea succesiune : I.Realizarea unui subansamblu SI, constituit din elementele faţă (F) şi spate (S), asamblate pe liniile umerilor şi lateral, cel mai adesea în una din variantele prezentate în tabelul 4.1. Rezolvarea tehnologică pe cele două linii de asamblare poate fi unitară sau diferită. La materialele cu stabilitate dimensională redusă (în principal tricoturi), pe linia umărului se plasează o bandă textilă de stabilizare (B). În tabelul 4.1, după asamblarea primară, cu margini suprapuse, decalate sau interpătrunse a celor două elemente, la care se poate alătura banda de susţinere a liniei umerilor (coloana a), sunt prezentate prelucrări ulterioare posibile, de descălcare, orientare a rezervelor sau de coasere (coloanele b şi c). 377

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Tabelul 4.1. Variante de realizare a subansamblului SI (F+S) Subansamblul

Varianta

a

b

c

1 2 3 SI = (F+S) 4

5

6

7

8

Varianta 1 - se utilizează la produse căptuşite, la materiale ce nu impun surfilarea marginii reperelor sau atunci când rezervele de coasere se plasează pe faţa produsului ; Varianta 2 -pentru produse din materiale transparente sau foarte subţiri (pentru estetica rezervelor de coasere) sau ca o îmbinare mai rezistentă, la unele produse de lenjerie (cămăşi de noapte, pijamale) şi la îmbrăcămintea de protecţie ; Varianta 3- asamblarea iniţială cu margini decalate (a) poate fi finalizată diferit în etapele b şi c, în funcţie de particularităţile materialului şi ale 378

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

produsului : prin simplă îndoire şi coasere – la produse căptuşite, sau prin dublă îndoire şi coasere – la produse unistrat, acest mod de asamblare oferind pe lângă rezistenţă, un aspect îmbunătăţit al interiorului produsului ; Varianta 4 –surfilarea simultană a celor două rezerve poate fi utilizată doar la produse din tricot, la care solicitarea liniilor de asamblare este preluată în foarte mare măsură de către materialul textil. Pe cusăturile umerilor se plasează în majoritatea cazurilor banda de susţinere B ; Varianta 5 – surfilarea simultană a rezervelor poate fi realizată odată cu asamblarea, folosind cusături de încheiat-surfilat din 4 sau 5 fire, sau ulterior, după asamblarea cu o cusătură simplă (301) sau lanţ din două fire (401; rezerva cusăturii poate rămâne liberă sau poate fi fixată prin una sau două cusături decorative. Acest mod de asamblare se utilizează la produse unistrat ; Varianta 6 – rezervele sunt surfilate independent, ceea ce permite descălcarea sau orientarea ulterioară (b), liniile de asamblare putând fi prevăzute cu cusături ornamentale (c) ; Varianta 7 – asamblarea decalată a marginilor, precedată de surfilarea unei margini (a), este utilizată la produse necăptuşite, realizate din materiale de grosime medie ; asamblarea poate fi finalizată cu una sau două cusături paralele (b); Varianta 8 – asamblarea cu margini interpătrunse necesită utilizarea unui dispozitiv ataşat unei maşini cu două ace ; este o asamblare specifică produselor unistrat (cămăşi, bluze, jachete ), iar atunci când se utilizează cusături de suveică, aspectul identic al asamblării pe ambele feţe, permite utilizarea ei la produse unistrat cu două feţe. II. La subansamblul SI (F+S) se finalizează răscroiala gâtului (RG) sau se aplică gulerul (G), obţinându-se subansamblul SII. Finalizarea răscroielii gâtului (realizarea decolteului) poate fi realizată în una din variantele prezentate în tabelul 4.2. Varianta V1 – caracterizată prin absenţa cusăturilor vizibile pe linia decolteului, poate fi realizată prin : ¾ îndoire simplă (varianta a) sau îndoire dublă (varianta b), urmate de realizarea unei cusături ascunse, dacă raza de racordare a decolteului este suficient de mare şi materialul prezintă elasticitate ; ¾ aplicarea prin coasere a unei bentiţe simple sau duble, croită pe bie sau care preia forma decolteului, urmată de fixarea cu o cusătură ascunsă (variantele c, d, e) sau numai prin călcare (varianta f), pentru bentiţe mai late, croite după forma răscroielii gâtului ; în varianta f, poziţia bentiţei se fixează de rezervele cusăturii umerilor sau a altor cusături ce se termină în răscroiala gâtului.

379

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Tabelul 4.2. Variante de finalizare a răscroielii gâtului (RG) Subansamblul Varianta a b

V1

c d e f a

SII=SI+RG

b c d e

V2

f g h

a b c

V3

d e f g h 380

Secţiune finală

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Varianta V2 – prezintă o cusătură vizibilă, ce poate fi cusătură simplă 301, cusătură lanţ din două fire 401, cusătură de acoperire din 3÷6 fire, cusătură zigzag clasică sau ornamentală etc. Pentru decolteuri cu rază de curbură mare se poate realiza o îndoire simplă sau dublă a rezervei, urmtă de fixarea cu o cusătură simplă, zigzag sau decorativă, iar pentru tricoturi, fixarea rezervei poate fi realizată cu o cusătură de acoperire. În rest, se utilizează tehnica dublării cu bentiţe. În cazul unor decolteuri cu contur complex, după aplicarea prin coasere a bentiţei se impune crestarea sau ciupirea rezervei până în imediata apropiere a cusăturii (figura 4.1), pentru o întoarcere corespunzătoare.

Figura 4.1. Crestarea şi ciupirea rezervei anterior întoarcerii Varianta V3 – soluţionează răscroiala gâtului prin aplicarea unei bentiţe vizibile pe faţa produsului, folosind : ¾ una sau două cusături de suveică (variantele a şi b) ; ¾ cusături de surfilat sau de încheiat-surfilat (variantele c, d, e şi f), ce pot fi urmate de cusături simple de fixare (d) sau de cusături decorative de acoperire (e); ¾ cusături ochi cu ochi (g), folosite la produse din tricot; ¾ cusături de acoperire din 5÷6 fire etc. Aplicarea bentiţelor pe contur deschis, la produsele prevăzute cu sistem de inchidere ce pleacă din răscroiala gâtului, trebuie precedată de soluţionarea extremităţilor bentiţei, prin îndoire şi eventual coasere în interior, în funcţie de lăţimea bentiţei. Dacă bentiţele se cos pe contur închis, anterior aplicării se impune coaserea împreună a capetelor bentiţei, iar corelarea dimensională a celor două contururi asociate (bentiţă şi răscroială) trebuie să fie riguroasă, mai ales la produsele din ţesături. Pentru o aplicare corectă, în funcţie de varianta tehnologică utilizată, se pot da semne de corespondenţă. Aplicarea gulerului în răscroiala gâtului depinde de tipul gulerului, de numărul de straturi ale produsului şi de grosimea materialului textil. Cele mai mari probleme legate de calitatea prelucrării, pot să apară la aplicarea gulerului, mai ales în zonele cu rază de curbură mai mică, ale răscroielii gâtului. 381

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Necorelarea dimensională a celor două contururi poate genera defecte de echilibru la nivelul produsului: • Dacă lungimea bazei gâtului este prea mare, prin susţinere se produce răsfrângerea gulerului pe linia de aplicare şi deformarea acestuia, iar produsul se deplasează către spate; • Dacă lungimea bazei gâtului este prea mică, prin susţinerea răscroielii se produce o apropiere prea mare a gulerului de gât, creând o senzaţie de disconfort pentru purtător. De asemenea produsul se poate deplasa către faţă. Pentru o aplicare corectă a gulerului în răscroială trebuie respectate următoarele indicaţii de prelucrare (figura 4.2): - în zonele I şi IV, în care răscroiala gâtului are o rază de curbură mare, comparabilă cu a bazei gulerului, straturile se deplasează sincronizat şi uniform; - în zona II, în care raza de curbură a răscroielii gârtului este mai mică, la aplicarea gulerului se susţine răscroiala cu 0,4 – 0,7 cm, pentru a compensa alungirea acesteia în timpul prelucrărilor tehnologice anterioare; - în zona III, ce are o lungime mai mică, se susţine gulerul în cusătură, pentru a asigura răsfrângerea corespunzătoare a acestuia. În caz contrar, gulerul se poziţionează pe verticală şi se apropie prea mult de gât.

Figura 4.2. Zonele de aplicare a gulerului

În tabelul 4.3, variantele tehnologice de aplicare a gulerului au fost grupate în funcţie de numărul de cusături utilizate la aplicare, fără pretenţia de a epuiza posibilităţile tehnologice. La unele tipuri de gulere pot fi combinate variante diferite de aplicare pe răscroiala gâtului la faţă, respectiv la spate.

382

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Tabelul 4.3. Variante de aplicare a gulerului (G) Subansamblul

Varianta

Secţiuni

Observaţii

V1

SII=SI+G

La produse unistrat V2

La produse unistrat V3

La produse multistrat sau la produse prevăzute cu aplac

V4

Varianta V1 – aplicarea guleului cu o singură cusătură se utilizează la produse din materiale subţiri, la care gulerul poate fi plasat între două straturi : răscroiala gâtului pe de o parte, şi aplac plus bizet sau bizet plus căptuşeală , pe de altă parte ; Varianta V2 – aplicarea gulerului cu două cusături succesive, utilizată la produse unistrat : întâi se aplică dosul de guler, apoi faţa de guler ;

383

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Varianta V3 – aplicarea gulerului prin intermediul unei bentiţe se utilizează la produse unistrat, inclusiv pentru gulerul dintr-un singur strat folosit la T-shirt, gulerul tip volan, gulerul plisat sau gulerul din dantelă. Varianta V4 – este utilizată la produse multistrat din materiale groase, la care se impune descălcarea rezervelor de aplicare a gulerului.Fixarea poziţiei straturilor se realizează prin intermediul unei cusături plasate pe traseul cusăturii de aplicare a feţei de guler sau pe linia de răsfrângere a gulerului, astfel încât să nu fie vizibilă. III. La subansamblul SII se finalizează răscroiala mânecii (RM) sau se aplică mâneca (M), obţinându-se subansamblul SIII. Răscroiala mânecii se finalizează similar răscroielii gâtului, iar la aplicarea mânecii închise tubular se poate utiliza una din variantele prezentate în tabelul 4.4. Tabelul 4.4. Variante de aplicare a mânecii (M) Subansamblul

Varianta V1

Secţiuni a b c

SIII=SII+M

d V2

a b c d e

Varianta V1 – aplicarea mânecii cu cusături interioare, precedate eventual de prelucrarea capului mânecii (încreţire, fixat cute etc.) sau de 384

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

surfilarea individuală a marginilor. La sacou şi la alte produse multistrat clasice (varianta d), răscroiala mânecii poate fi susţinută prin aplicarea unei benzi (B), iar în zona capului de mânecă, pe lângă întăritură, se aplică un reper din material auxiliar voluminos neţesut, pentru formarea spaţială corespunzătoare a zonei. În majoritatea cazurilor, rezervele de coasere se direcţionează către mânecă. Varianta V2 – aplicarea mănecii cu cusături vizibile sau cu paspoal; cusăturile vizibile pot fi realizate ulterior aplicării mânecii (variantele a, b şi e) sau pot fi cele utilizate la aplicarea minecii (cusături paralele pentru asamblări cu margini interpătrunse –c, respectiv cusături de acoperire –d). În funcţie de particularităţile produsului şi ale modelului, pentru a definitiva confecţionarea, la subansamblul SIII se impune rezolvarea închiderilor şi a terminaţiilor, problematica respectivă fiind prezentată în capitolul anterior. Această succesiune de constituire a produselor finite poate fi modificată de particularităţile constructive ale produselor. În acest sens, de exemplu, mânecile cu cap aplatizat sau geometrizat pot fi aplicate imediat după realizarea cusăturilor umerilor, cusăturile laterale realizate ulterior incluzând şi închiderea tubulară a mânecii. De asemenea, prezenţa mânecilor de croială chimono sau necesitatea asigurării continuităţii liniilor de desen (la materialele cu dungi sau carouri) sau a liniilor de croială, poate schimba succesiunea de asamblare prezentată anterior. Liniile adiţionale de secţionare pot fi subliniate prin utilizarea diferitelor tipuri de cusături, prin utilizarea benzilor, a dantelei etc. La materialele cu dungi sau carouri, trebuie acordată o mare importanţă asigurării continuităţii sau a unghiului dintre dungi pe liniile de asamblare, sens în care se vor adopta măsuri speciale la încadrarea şabloanelor, croirea reperelor şi asamblarea acestora. La produsele cu sprijin pe talie (fuste, pantaloni, fuste-pantalon), asamblarea se realizează într-o succesiune dependentă de tipul produsului. Pentru fuste, fuste-pantalon, pantaloni pentru femei, pantaloni pentru copii şi pantaloni tip bluejeans, după realizarea elementelor componente, se asamblează faţa cu spatele pe cusăturile longitudinale, lăsând loc pentru rezolvarea închiderii, în majoritatea cazurilor prevăzută cu fermoar. Cel mai adesea, cusăturile longitudinale (de simetrie a feţei sau a spatelui, laterale sau constructiv-decorative) se rezolvă în una din următoarele variante, unitar sau diferit, corespunzător modelului (tabelul 4.5). După soluţionarea închiderii, se rezolvă modul de fixare a produsului pe linia taliei, prin aplicarea beteliilor (figura 4.3 a, b, c, şi d), a elasticului (figura 4.3 e şi f) etc., incluzând şi rezolvarea extremităţilor plasate în prelungirea închiderii. Terminaţia inferioară se execută la sfârşit, mai ales la produsele unicat, ce presupun însemnarea liniei tivului la podusul aşezat pe manechin. 385

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Tabelul 4.5. Variante de realizare a cusăturilor longitudinale Varianta

a

b

Observaţii La produse din tricot

V1

La produse din tricot şi ţesături subţiri

V2

V3

Pentru cusături laterale la pantaloni tip sport

V4 V5

La produse tip sport

V6

Figura 4.3. Variante de realizare a fixării produselor pe linia taliei

386

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

La pantalonii clasici pentru bărbaţi, după prelucrarea elementelor componente, se utilizează următoarea succesiune de asamblare: • se constituie două subansambluri din câte o faţă şi un spate, prin realizarea cusăturilor interioare şi exterioare, cel mai adesea în varianta V3 (tab. 4.5) ; • la cele două subansambluri se cos cele două feţe de betelie, ce au dosul de betelie (din material secundar) aplicat anterior ; • se soluţionează capetele beteliei plasate în prelungirea şliţului. Din această etapă, asamblarea poate continua în una din următoarele variante : Varianta 1: ¾ se definitivează aplicarea beteliei la cele două subansambluri (figura 4.4 a) ; ¾ se realizează cusătura de simetrie a spatelui, prelungită şi pe betelia dublată (figura 4.4 b) ; ¾ se descalcă rezervele cusăturii anterioare ; ¾ se fixează prin punctare poziţia rezervei beteliei (figura 4.4 c). Această variantă tehnologică permite o modificare dimensională mai uşoară a produselor pe linia taliei, în detrimentul rezistenţei asamblării .

Figura 4.4. Rezolvări tehnologice în Varianta 1 Varianta 2 : ¾ se realizează cusătura de simetrie a spatelui, prelungită şi pe betelia dedublată (figura 4.5 a) ; ¾ se descalcă rezervele cusăturii anterioare (figura 4.5 b) ; ¾ se definitivează aplicarea beteliei pe întreaga circumferinţă a taliei (fig. 4.5 c) ;

Figura 4.5. Rezolvări tehnologice în Varianta 2

387

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Ca şi la celelalte tipuri de produse, terminaţiile inferioare se soluţionează în general la sfârşit. În imaginile următoare se exemplifică produse la care asamblările prin coasere au rol predominant în estetica şi gradul de inedit al produselor.

Figura 4.6. Asamblări cu cusături în stil ’’manual’’

388

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a-rezerve tăiate în zigzag 389

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b-rezerve vizibile, surfilate

c-rezerve plasate pe faţa produsului

Figura 4.7. Asamblări cu rezerve vizibile

390

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

391

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b 392

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c Figura 4.8. Utilizarea benzilor pe liniile de asamblare 393

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.9. Asamblarea produselor din materiale cu dungi (asigurarea corespondenţei dungilor)

394

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

4.2.REALIZAREA PRODUSELOR CU DOUĂ FEŢE (REVERSIBILE) Produsele cu două feţe înglobează nu numai două produse în unul, ci şi rezolvări tehnologice deosebite. Aceste produse pot fi realizate din unul sau două straturi. Produsele unistrat cu două feţe se caracterizează prin simplitate constructivă, evidenţiată prin numărul mic de repere şi elemente componente. La aceste produse se utilizează în general materiale cu aspect diferit pe cele două suprafeţe, ceea ce determină creşterea complexităţii tehnologiei de realizare şi adoptarea unor soluţii ce pot conduce, fie la combinarea celor două suprafeţe ale materialului în cadrul aceleiaşi feţe a produsului, fie la realizarea fiecărei feţe a produsului din câte o suprafaţă a materialului. Pot fi realizate diferite produse (figura 4.10), dintre care se menţionează: ¾ veste reversibile croite dint-un singur reper, asamblate pe linia umerilor şi având marginile acoperite cu bentiţe sau lăsate liber în cazul folosirii unor stofe cu grad mare de împâslire; ¾ fuste dintr-un singur reper dreptunghiular sau circular, susţinute uşor printr-un cordon pe linia taliei şi petrecute mult în faţă (suprapuse pe aproximativ 1/3 din lărgime), finisate cu franjuri, cusătură zigzag lată, bentiţă etc.;

Figura 4.10. Exemple de produse unistrat reversibile ¾ Pantaloni pentru plajă, lungi sau scurţi, realizaţi din două dreptunghiuri de material, decupate şi asamblate doar pe linia de simetrie a feţei şi spatelui, cu posibilitatea suprapunerii marginilor longitudinale drepte pe linia laterală exterioară, fixaţi pe linia taliei prin legarea capetelor beteliei sau a colţurilor; ¾ Pelerine din materiale subţiri sau groase, realizate dintr-un singur reper cu formă pătrată, rotundă, ovală sau complexă, la care se decupează şi finisează răscroiala gâtului, prin care va trece capul, dacă nu se prevede o deschidere pe mijlocul feţei etc. 395

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

La astfel de produse se evită în general prezenţa buzunarelor, sau se prevăd buzunare identice, aplicate simultan pe cele două feţe ale produsului (figura 4.11. Aplicarea acestor buzunare presupune realizarea unor operaţii anterioare de preformare a buzunarelor, de însemnare a poziţiei şi de fixare provizorie prin însăilare.

Figura 4.11. Buzunar aplicat pentru produs unistrat reversibil Închiderile produselor vestimentare se realizează de obicei pe straturi duble, pentru a avea o rezistenţă corespunzătoare la solicitările din timpul purtării produselor. La produsele unistrat reversibile, la care închiderile se rezolvă pe un singur strat de material, pentru a diminua solicitările sistemului de închidere, se prevăd adaosuri de lejeritate mai mari la proiectarea constructivă a produselor. Dacă sunt necesare închideri, acestea se pot rezolva: -cu margini alăturate prevăzute cu şnur sau benzi legate sub formă de funde, cu şnur trecut prin orificii finisate similar pe ambele feţe etc.; -cu margini suprapuse, la care se schimbă poziţia marginii în cazul utilizării celei de-a doua feţe a produsului; în acest caz se pot utiliza benzi velcro , aplicate cu cusături decorative vizibile (figura 4.12 a) sau nasturi dubli şi butoniere (figura 4.12b).

a b Figura 4.12. Soluţionarea închiderilor cu margini suprapuse la produse unistrat Terminaţiile trebuie prelucrate astfel încât să aibă acelaşi aspect pe ambele feţe: aplicarea unor bentiţe, realizarea cusăturilor zigzag sau de surfilare, realizarea franjurilor (figura 4.13) etc. 396

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

La asamblarea produselor unistrat reversibile trebuie adoptate variante ce permit acoperirea rezervelor de coasere (figura 4.14).

Figura 4.13. Realizarea terminaţiilor

Figura 4.14. Variante de asamblare

In figura 4.15 se prezintă două jachete reversibile, realizate dintr-un singur strat, dintr-o stofă cu culori diferite pe cele două feţe.

a

397

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

b Figura 4.15. Jachete dintr-un singur strat, cu aspect diferit al suprafeţelor

398

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Produsele multistrat cu două feţe pot asocia materiale diferite pentru cele două feţe (cel mai adesea stofă cu tercot), acelaşi material dar cu culori diferite, sau un material imprimat cu unul uni. Alegerea unor materiale diferite trebuie să aibă în vedere contracţiile acestora şi modul de comportare în timpul transformărilor tehnologice de pe fluxul de confecţionare. Proprietăţile specifice ale tricoturilor, în special elasticitatea, ce permite o corelare dimensională mai uşoară a celor două produse asociate, determină o utilizare tot mai mare a acestora la realizarea unor produse reversibile pentru petrecerea timpului liber:hanorace, jachete, veste, pantaloni etc. Produsele cu două feţe pot avea particularităţi constructiv-tehnologice diferite pe cele două feţe, în sensul că suprafeţele elementelor pereche pot fi secţionate diferit, dar respectând strict forma conturului exterior şi dimensiunile, elementele pot avea buzunare soluţionate diferit sau plasate în poziţii diferite etc., astfel încât se poate vorbi de reunirea a două modele într-un singur produs. Ca particularităţi tehnologice specifice produselor cu două feţe, prin comparaţie cu produsele multistrat cu o faţă, se menţionează lipsa bizeţilor, a aplacului, a agăţătorului şi a căptuşelii şi soluţionarea închiderilor după asamblarea celor două produse. Pentru produsele cu sprijin pe umeri (jachete, pardesie, impermeabile, hanorace, rochii, veste etc.), principalele etape de confecţionare sunt următoarele: ¾ Realizarea independentă a celor două subansambluri de bază (constituite din faţă, spate şi eventual mâneci) , pe care s-au soluţionat buzunarele, clapele, fentele etc.; ¾ Realizarea ca elemente unice, în funcţie de particularităţile modelului, a gulerului, a manşetelor, a cordoanelor etc.; ¾ Reunirea celor două subansambluri de bază, cu integrarea eventualelor elemente comune şi finalizarea închiderilor şi a terminaţiilor. Gulerele şi manşetele se aplică plasându-se între cele două straturi ale produselor, după care se realizează întoarcerea (figura 16 a). Dacă modelele nu prevăd guler sau mâneci, cele două răscroieli se finalizează prin asamblarea directă a celor două produse, urmată de întoarcere şi fixare cu cusături ornamentale (figura 4.16 b) sau prin aplicarea unor bentiţe, după ce s-a fixat eventual poziţia celor două margini (figura 4.16 c). Această rezolvare tehnologică este specifică şi rochiilor şi bluzelor de vară, realizate de obicei din voal, precum şi vestelor. În mod similar pot fi soluţionate terminaţiile mânecilor ce nu au manşete.

Figura 4.16. Rezolvarea unor terminaţii şi răscroieli ¾ Fixarea poziţiei relative a celor două straturi şi respectiv produse, prin cusături vizibile, ce au şi rol ornamental, prin cusături de punctare plasate pe rezerve de coasere în interiorul produselor, pe unele linii de asamblare etc. 399

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

La produsele din materiale de grosime medie şi mare, la care se impune prezenţa închiderilor, acestea pot fi soluţionate cu nasturi şi butoniere, cu capse, cu fermoar, cu bandă velcro (tip scai) etc. Închiderile cu nasturi şi butoniere pot avea nasturii plasaţi vizibil pe un rând (figura 4.17 a) sau pe două rânduri (figura 4.17 b şi c), modul şi etapa de coasere fiind diferite, sau nasturii pot fi ascunşi şi acoperiţi de faţa produsului (figura 4.18).

Figura 4.17. Închideri cu butoniere şi nasturi plasaţi vizibil La închiderile cu nasturi plasaţi ascuns, modul de prelucrare a celor două feţe în zona închiderii este diferit, sublaistul cu butoniere realizându-se numai pe una din feţe. De asemenea, se impune fixarea poziţiei straturilor prin cusături vizibile, de delimitare a închiderii, plasate la 3÷4 cm faţă de margine şi terminate de obicei sub formă rotunjită (figura 4.18 c).

Figura 4.18. Închideri cu butoniere şi nasturi plasaţi ascuns Închiderile cu fermoar (figura 4.19 a) trebuie prevăzute cu cursor dublu, fiind utilizate în special la produse groase. Închiderile cu bandă velcro pot avea cusături vizibile de fixare a benzii (figura 4.19 b), sau aceasta poate fi aplicată pe un singur strat, dar asigurând stabilitatea marginii cu o cusătură ornamentală longitudinală (figura 4.19 c).

400

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.19.Rezolvarea închiderilor cu fermoar (a) şi cu bandă velcro (b, c) Terminaţiile inferioare ale produselor pot fi soluţionate independent (figura 4.20 a), cu cusături vizibile sau ascunse, sau terminaţiile pot fi închise, cu cusături interioare urmate de întoarcerea pe faţă a produsului (figura 4.20 b) sau prin aplicarea de benzi (figura 4.20 c).

Figura 4.20. Rezolvări tehnologice pentru terminaţii inferioare Pentru produsele cu sprijin pe talie (fuste şi pantaloni) se realizează în general două produse independente, ce se reunesc pe linia taliei şi eventual pe terminaţia inferioară. Pe linia taliei se poate aplica o betelie, se poate plasa elastic (dacă produsele nu au sistem de încheiere) sau se realizează o asamblare cu cusătură interioară urmată de întoarcere şi fixare cu cusătură ornamentală. Pentru asamblare se pot utiliza variante prezentate anterior, la produsele cu sprijin pe umeri. În figurile 4.21÷4.31 sunt ilustrate produse unicat cu două feţe, cu un grad mare de originalitate şi prelucrabilitate.

401

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.21. Rochie de ocazie, reversibilă, cu model diferit 402

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.22. Rochie reversibilă, cu mâneci detaşabile

403

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.23. Jachetă reversibilă, cu paspoal din materialul rochiei

404

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.24. Rochie reversibilă, ce combină patru materiale

405

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

406

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.25. Rochie reversibilă, cu terminaţii paspoalate

Figura 4.26. Rochie cu acelaşi model pe mbele feţe

407

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.27. Impermeabil la care se utilizează benzi pentru asamblare şi finisare

408

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.28. Rochie reversibilă, cu combinaţii de două materiale pe una din feţe

409

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.29. Rochie reversibilă, cu modele identice, ce combină câte două materiale pe fiec

410

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

b

411

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

c Figura 4.30. Jachetă din piele, cu fluture pe spate, realizat în tehnica quilt-ului

412

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.31. Jachetă şi pantaloni, cu margini paspoalate

413

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.32. Jachetă ¾, cu închidere cu nasturi

414

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.33. Jachetă cu paspoal pe margini şi închidere cu bandă velcro

415

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

4. 3. TEHNICI DE ASAMBLARE DETERMINATE DE PARTICULARITĂŢILE MATERIEI PRIME 4.3.1. DANTELA-PARTICULARITĂŢI Dantela este un material cu structură “deschisă”, cu motive ornamentale realizate pe un suport sub formă de reţea, care necesită o abordare particulară a operaţiilor de croire şi confecţionare. În prezent, majoritatea dantelelor utilizate în confecţionarea produselor de îmbrăcăminte sunt realizate pe maşini de tricotat din urzeală sau pe maşini de brodat (în ultimul caz materialul obţinut nu este o dantelă propriu-zis, dar datorită aspectului, a a domeniilor de utilizare şi a particularităţilor de prelucrare, este asociat cu dantelele clasice). Dantelele realizate mecanic sunt extrem de diverse, obţinerea lor fiind de multe ori astfel condusă, încât în final să se obţină un material care să imite diferite sortimente de dantelă obţinute manual. În figurile 4.34 şi 4.35 se prezintă câteva sortimente de dantelă mecanică cu denumirile comerciale (care fac trimitere la tipul de dantelă manuală pe care o imită): 1. Dantelă Alençon – este realizată pe un fond de reţea fină, cu ochiuri hexagonale (tull), cu motive ornamentale conturate suplimentar de fire de grosime mare, care se evidenţiază în relief pe suprafaţa materialului. 2. Dantelă Chantilly – este asemănătoare cu precedenta, dar motivele ornamentale nu sunt conturate cu fire în relief. 3. Dantelă Sangallo – ţesătură din bumbac sau bumbac în amestec cu poliester, cu broderii perforate şi în punct plin. Din punct de vedere tehnologic necesită o abordare asemănătoare dantelelor veritabile. 4. Dantelă Peau d’ ange – este foarte asemănătoare dantelei Chantilly, dar din cauza firelor foarte fine din care este realizată, are un aspect extrem de delicat. 5. Dantelă Venise ( sau guipure lace) – este realizată din fire groase într-o structură particulară care determină materialului un aspect tridimensional; nu are suport de reţea tipic altor dantele. 6. Dantelă Point d’ esprit – este un fond de reţea (tull), foarte fin, care poate prezenta uneori mici puncte brodate. 7. Dantelă Cluny – este realizată din fire de bumbac de grosime medie, care se aseamănă într-o măsură destul de mare cu dantela croşetată manual. În general are motive ornamentale sub formă de cercuri şi dungi, uneori cu noduri în relief. 8. Dantelă Schiffi – ţesătură foarte fină (transparentă sau semitransparentă) din fire sintetice, brodată la o maşină de tip Schiffi care imită punctele de broderie manuală. 416

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.34. Tipuri de dantelă

417

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Alençon

Cluny

Chantily

Venise (guipure lace) Figura 4.35. Mostre de dantelă

Pentru a răspunde celor mai diferite nececităţi de utilizare, dantelele se realizează într-o multitudine de sortimente, dintre care cele mai cunoscute sunt următoarele : •

•

„Stofă de dantelă” – este un material cu lăţime cuprinsă între 0,9 m şi 1.5 m, cu desene ce se repetă uniform pe toată lungimea. Se poate utiliza pentru confecţionarea unui articol complet sau numai pentru motivele care se pot decupa şi aplica pe produse confecţionate din alt material. Benzi de dantelă cu două laturi (margini) ornamentate – pot fi utilizate prin dispunere creativă pe părţile principale ale unui articol de îmbrăcăminte.

418

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

• • •

•

• •

Dantele cu bordură – sunt materiale a căror lăţime poate fi cuprinsă între 0,15 m şi 0,9 m. Poate fi utilizată pentru croirea unor repere sau elemente de produs a căror terminaţie se identifică cu marginea bordurii. Motive din dantelă pentru aplicaţii – sunt realizate ca piese unice sau în pereche, cu simetrie “în oglindă”, pentru a fi aplicate ca accente în diferite zone ale produselor de îmbrăcăminte. Dantele cu orificii pentru inserat bentiţe ţesute – sunt benzi de dantelă, în general înguste, cu marginile drepte şi cu unul sau mai multe rânduri de orificii, prin care se introduc bentiţe colorate; se utilizează în special la ornamentarea produselor de lenjerie şi la confecţionarea produselor de îmbrăcăminte pentru copii. Benzi cu o singură margine ornamentată – au o margine dreaptă şi una ornamentată, fiind mult mai înguste decât dantelele cu bordură ( 1 – 15 cm). În comerţ pot exista variante încreţite pe un suport îngust drept, gata de a fi aplicate. Dantele “entre deux” – cu lăţimi cuprinse între 3 – 15 cm, au două laturi drepte, fiind de obicei inserate între două repere ale unui produs de îmbrăcăminte. Dantele coordonate – cu dimensiuni şi uneori cu forme diferite, dar cu aceleaşi motive ornamentale principale. Se utilizează pentru aplicarea în diferite zone ale unui produs de îmbrăcăminte, asigurând unitate stilistică modelului respectiv.

Figura 4.36. “Stofă de dantelă”

419

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.37. Benzi cu două laturi ornamentate

Fgura 4.38. Dantelă cu bordură 420

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.39 Motive (aplicaţii) din dantelă

Figura 4.40. Dantele cu orificii pentru inserat bentiţe de contrast 421

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.41. Benzi cu o singură margine ornamentată (borduri din dantelă)

Figura 4.42. Dantele “entre deux”

422

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.43. Dantele coordonate

4.3.1.1. Asamblarea reperelor croite din dantelă Datorită structurii “deschise”, dantelele necesită procedee particulare de asamblare. Cusăturile utilizate trebuie astfel realizate încât, pe cât posibil, să nu modifice continuitatea motivelor ornamentale (figura 4.44).

Figura 4.44. Linie de asamblare care asigura continuitatea desenului dantelei 423

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

O metodă recomandată în cazul dantelelor cu motive foarte clar conturate este prezentată în figurile 4.45 -4.47: Figura 4.45 a – Croirea materialului se face într-un singur strat. Tiparul (şablonul) din hârtie se fixează pe dantelă cu ace cu gămălie, echilibrând motivele dominante ale dantelei în interiorul liniilor de contur ale tiparului. Figura 4.45 b – Croirea dantelei se face cu un foarfece mic şi foarte bine ascuţit, astfel încât să poată fi urmărit conturul motivelor. La tăierea materialului se lasă o rezervă de 0,5 cm pe lângă motive.

a b Figura 4.45. Aplicarea tiparului şi croirea primului reper Figura 4.46 a – Se dau semne pentru liniile de asamblare prin însăilare cu paşi mari. Se scoate uşor tiparul de pe dantelă. Figura 4.46 b – Se fixează pe dantelă, în mod asemănător, şablonul pentru al doilea reper .Se suprapune primul reper peste şablon, pe direcţia liniilor de asamblare dintre cele două repere. Se încearcă suprapunerea motivelor identice, pe cele două straturi ale dantelei. Se dau semne cu aţă de culoare contrastantă şi se croieşte al doilea reper, în aceeaşi manieră ca şi primul. Figura 4.47 a – Se suprapun cele două repere pe linia de asamblare, suprapunând motivele identice. Se fixează straturile de material printr-o cusătură de însăilare în linie dreaptă. Figura 4.47 b – Se execută la maşină o cusătură în zigzag pe lângă conturul motivelor. Figura 4.47 c - Se taie cu foarfecele surplusul de material, foarte aproape de marginile motivelor. 424

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a b Figura 4.46. Însemnarea liniilor de contur ale primului reper şi încadrarea celui de al doilea reper

a

b Figura 4.47. Asamblarea celor două repere 425

c

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

4.3.1.2. Realizarea marginilor şi a terminaţiilor la produse din dantelă Pentru finisarea marginilor unui articol din dantelă, se exploatează faptul că acest material textil nu se destramă şi că este format din motive ornamentale cu dispunere ordonată, cu un anumit raport (figura 4.48). Marginile drepte ale şabloanelor (verticale sau orizontale) pot fi dispuse pe material pe direcţia unui rând de motive, asigurând astfel rezolvarea tehnologică şi estetică a liniei respective. Pe direcţia liniilor oblice (în raport cu direcţia nominală a materialului) sau pe liniile de contur curbe, se vor aplica borduri decupate din materialul respectiv, conform indicaţiilor din figurile 4.49 şi 4.50.

Figura 4.48. Bordarea unei margini

426

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.49. Decuparea şi aranjarea bordurii

Figura 4.50. Coaserea bordurii şi finisarea marginii produsului

427

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Pentru realizarea tivului, atunci când nu se aplică o bordură de dantelă, se dau semne pe direcţia tivului (figura 4.51) cu un creion hidrosolubil şi se taie dantela cu o rezervă de 1,5 cm. Pe marginea tăiată se aplică o bandă de întărire (tull fin, transparent), făcând o suprapunere perfectă a marginilor, executând o cusătură la o distanţă de 0,5 cm. Se îndoaie de două ori marginea dantelei (împreună cu banda de întărire) şi se coase tivul. Partea rămasă din banda de întărire se taie cu atenţie pe lângă tiv sau se fixează de materialul de bază printr-o cusătură manuală.

Figura 4.51. Executarea unui tiv întărit

4.3.1.3. Aplicaţii din dantelă Aplicaţiile din dantelă (figura 4.52), motive unice sau croite, au o largă utilizare la produsele pentru ocazii speciale (rochii de mireasă) şi la produsele de lenjerie. Introducerea acestora în produsul de îmbrăcăminte se poate rezolva prin trei metode: prin coasere manuală, prin coasere la maşină sau prin lipire (cu ajutorul unei inserţii biadezive). Cusăturile manuale se execută cu paşi mici şi deşi, cu atenţie pentru a nu produce încreţirea materialului de bază sau deformarea aplicaţiei din dantelă. Pentru coaserea cu maşina de cusut se folosesc cusături în zigzag, executate la o distanţă de 0,5 cm de marginea motivului aplicat. Cea de a treia soluţie este posibil de utilizat doar în cazul materialelor de bază rezistente la temperatura necesară topirii adezivului de pe inserţia intercalată între materialul de bază şi dantelă. După introducerea benzilor adezive între materialul de bază şi dantelă, dantela se acoperă cu o bucată de hârtie şi apoi se presează cu fierul de călcat. 428

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.52. Aplicaţie din dantelă

Figura 4.53. Tipuri de aplicaţii (croite sau motive unice)

429

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.54. Fixarea aplicaţiilor (prin coasere mecanică sau prin termolipire)

4.3.1.4. Inserţii din dantelă Inserţiile din dantelă (figura 4.55) se utilizează în general la confecţionarea produselor pentru copii sau a lenjeriei pentru femei. Combinate cu materiale opace, prin contrastul determinat de transparenţa dantelei, se pot obţine efecte estetice deosebite. Se recomandă ca materialul de bază să fie într-o culoare unică, fiind de evitat materialele imprimate cu desene multicolore, care vor “ascunde” parţial benzile de dantelă. Pentru aplicarea unei inserţii, banda de dantelă se fixează iniţial pe materilul de Figura 4.55. Produs cu inserţii din dantelă bază cu ace cu gămălie sau prin însăilare (sau cu adeziv special). Inserţiile de dantelă se vor aplica pe repere în primele faze de confecţionare a produsului, înainte de a se realiza asamblarea cu celelalte repere. După fixarea provizorie a benzii de dantelă, aceasta se coase definitiv la maşina de cusut (printr-o cusătură dreaptă sau micro zigzag), cât mai aproape de margini. Firul de aţă de la suveică va avea culoarea materialului de bază, iar firul de aţă de la ac va fi în culoarea dantelei 430

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

După coaserea benzilor de dantelă, materialul de bază de sub dantelă se taie, lăsând rezerve de 0,5 cm pe lângă marginile dantelei. Rezervele se descalcă şi se fixează cu un al doilea rând de cusături.

Figura 4.56. Prelucrarea inserţiilor din benzi de dantelă Creaţia şi confecţionarea produselor realizate integral sau parţial din dantelă oferă posibilitatea obţinerii unor produse cu expresivitate estetică deosebit de mare. Din punct de vedere compoziţional este necesară o atenţie deosebită la coordonarea materialului de bază cu tipurile de dantelă utilizate. Acestea vor trebui armonizate din punct de vedere cromatic, al grosimii şi chiar al tipului de materie primă din care sunt realizate cele două materiale. Astfel, în cazul confecţionării unui produs dintr-o ţesătură de mătase subţire, nu se vor folosi dantele de bumbac. La ţesăturile din bumbac sau din in nu se vor aplica dantele fine, deoarece prin contrastul creat, materialul de bază poate deveni prea „sărac”. Un alt aspect de care se recomandă să se ţină cont este evitarea supraîncărcării unui produs cu benzi şi aplicaţii din dantelă, mai ales dacă acestea prezintă motive (desene) diferite. Totuşi şi în acest ultim caz este posibil să se obţină produse elegante, corect rezolvate din punct de vedere estetic. În acest sens se prezintă în continuare un model de bluză confecţionat din cinci tipuri diferite din dantelă: primul tip de dantelă este materialul de fond al produsului (tull din bumbac – din care se vor croi elementele principale şi o bentiţă pentru finisarea decolteului), celelalte dantele fiind benzi cu diferite lăţimi şi desene, realizate de asemenea din fire de bumbac. Se prezintă succint etapele de pregătire şi de realizare a produsului.

431

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.57. Bluză confecţionată din cinci tipuri diferite de dantelă

432

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.58. Aspect spate

433

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.59. Tipurile de dantelă utilizate la confecţionarea bluzei

Figura 4.60. Reperele încadrate pe dantela de fond (tull)

434

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.61. Marcarea şi plasarea benzilor de dantelă pe mâneci

435

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.62. Marcarea poziţiei diferitelor benzi de dantelă pe elementele spate şi faţă

Figura 4.63. Formarea elementului ornamental sub formă de fundă din bandă de dantelă „entre deux”

436

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.64. Aplicarea dantelei pe faţa bluzei şi finalizarea decolteului cu benzi croite din dantela de fond

437

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.65. Detalii de aplicare a benzilor de dantelă pe linii de contur arcuite Produsele realizate integral din dantelă, vor fi prevăzute în general cu căptuşeală, care are atât rolul de atenuare a transparenţei dantelei, dar şi de stabilizare a formei produsului. Materialul de bază (dantela) şi căptuşeala pot fi în aceeaşi culoare sau în culori contrastante, în funcţie de efectul estetic dorit. Datorită faptului că dantelele groase, mai grele, au tendinţa să se alungească în momentul îmbrăcării produsului pe corp, se va acorda o atenţie deosebită etapei de construcţie a tiparelor celor două straturi de material pentru evitarea deformării produsului finit. În figura 4.66 se prezintă o rochie confecţionată din dantelă, prevăzută cu căptuşeală de aceeaşi culoare. În figura 4.67 este prezentat un compleu confecţionat din dantelă cu bordură, originalitatea modelului fiind determinată de plasarea originală a marginei bordurii şi de aplicaţiile, realizate de data aceasta, din benzi ţesute pe dantelă.

438

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.66. Rochie din dantelă, căptuşită

439

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.67. Model Valentino (primăvară-vară 2005)

440

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

4.3.2. MATERIALE TRICOTATE Din punct de vedere constructiv şi tehnologic, cele mai multe posibilităţi de diversificare estetică le oferă tricoturile metraj, realizate pe maşini de tricotat cu diametru mare sau pe maşini de tricotat din urzeală (altele decât dantelele). Procesul de fabricaţie a produselor de îmbrăcăminte confecţionate din aceste materiale se aseamănă cu procesul de fabricaţie a produselor din ţesături, find necesară parcurgerea unor etape similare (şpănuire, croire, confecţionare şi finisare). Principalele deosebiri care apar se referă la parametrii la care se vor desfăşura procesele respective. Extensibilitatea, elasticitate şi structura în ochiuri care poate fi uneori uşor deteriorabilă, necesită precauţii speciale, atât la operaţiile de pregătire a fabricaţiei (şpănuire şi croire), cât şi la operaţiile de coasere şi finisare. Fără să se insiste asupra modului de soluţionare tehnică a tuturor aspectelor menţionate, se vor prezenta în continuare o serie de modele de produse din tricot metraj, pentru care diversificarea s-a asigurat în general prin procedee similare celor menţionate în capitolele precedente, dar care au fost soluţionate luând în consideraţie caracteristicile particulare ale materialelor tricotate.

Figura 4.68. Tricou cu paiete aplicate 441

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.69 Tricou cu ornament realizat din acelaşi tricot, care sugerează o floare

Figura 4.70. Tricou cu încreţituri 442

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.71. Tricou cu cusături decorative şi încreţituri laterale 443

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.72. Produs unicat, de croială complexă şi cusături decorative

444

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.73 a.Tricou cu aplicaţii şi cusături decorative 445

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.73 b. Detaliu spate

446

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.74. Rochie din tricot cu secţiuni şi increţituri pe linia de asamblare dintre reperele feţei 447

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.75. Bluză din tricot, cu încreţituri şi benzi cu paiete 448

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.76. Rochie din tricot cu încreţituri şi drapaje

449

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4. 77. Tricou cu terminaţii finalizate în mod unitar 450

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.78 a. Bluză din tricot cu fixare pe corp prin şnururi introduse în culisă

451

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.78 b. Bluză din tricot – detaliu spate

452

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.79 a. Bluză din tricot cu mânecile constituite din şuviţe de tricot înnodate

453

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.79 b. Bluză din tricot – detaliu spate

454

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

4.3.3. PARTICULARITĂŢI DE PRELUCRARE TEHNOLOGICĂ LA MATERIALE TIP CATIFEA Aceste materiale sunt ţesături cu bucle taiate sau netăiate care stau compact pe suprafata ţesăturii. Ţesăturile tip catifea pot fi realizate prin ţesere sau prin alte tehnici, precum tricotarea, creare de smocuri etc. (termenul utilizat în limba engleză pentru catifea – velvet – provine din limba latină – vellus – care avea înţelesul de lână netunsă sau material cu păr). Catifeaua de bună calitate trebuie să aibă în special o rezistenţa la frecare bună (să nu piardă stratul de fire exterior), atât la purtare cât şi în timpul procesului de prelucrare tehnologică. Se recomandă utilizarea unui tipar care a mai fost folosit; în caz contrar este necesar să se confecţioneze în prealabil o mostră dintr-o pânză de bumbac. Se corectează noul tipar dacă este cazul şi ulterior se confecţionează articolul din catifea. Din punct de vedere tehnologic, la prelucrarea catifelei trebuie să se acorde o atenţie deosebită la însăilarea reperelor, la alegerea acelor de la maşina de cusut, la tipul şi presiunea picioruşului de presare, la utilizarea unor transportoare speciale, la realizarea operaţiilor de călcare etc. Croirea reperelor pentru un produs confecţionat integral din catifea se va face în acelaşi sens, în caz contrar reperele croite în sensuri diferite vor apare cu nuaţe diferite de culoare. În general se recomandă poziţionarea reperelor cu pluşul orientat în sus, spre terminaţia superioară a produsului. Operaţiile de călcare se vor realiza fără presiunea fierului de călcat, eventual doar sub presiunea aburului tehnologic, de preferat pe o suprafaţă prevăzută cu ace, specială pentru prelucrarea acestor materiale.

455

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.80. Jachetă din catifea cu buzunare aplicate

456

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.81. Jachetă din catifea, cu măneci scurte bufante 457

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4. 82. Jachetă din catifea cu terminaţii din benzi late de dantelă 458

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.83. Sacou clasic din catifea

459

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

4.3.4. MATERIALE TRANSPARENTE Confecţionarea produselor de îmbrăcăminte din aceste materiale pune probleme în ceea ce priveşte realizarea asamblărilor, care datorită transparenţei materialului sunt complet vizibile pe exteriorul modelului. Se recomandă utilizarea asamblărilor cu ambele margini ascunse (cusătura franţuzească) sau realizarea unor asamblări simplu suprapuse, la care rezervele de cusătură nu se descalcă, fiind surfilate împreună şi apoi călcate într-o parte. Materialele din această categorie sunt în general foarte lucioase (de exemplu ţesătura întălnită sub denumirea comercială de organza) sau nu au o stabilitate dimensională puternică. Din aceste motive, croirea materialului se face pe o suprafaţă acoperită cu o ţesătură mai aspră care să fixeze mai bine materialul ce urmează să fie croit. În cazul necesităţii întăririi unor elemente de produs (guler, manşete etc) nu se folosesc inserţii termoadezive. Acestea vor fi înlocuite cu repere croite de asemenea din materiale transparente, dar uşor rigide (organza de culoare similară cu a materialului de bază) care vor fi fixate în produs prin coasere (reperele de întărire se croiesc cu aceleaşi rezerve de cusătură ca şi reperele din materialul de bază).

460

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4. 84. Bluză confecţionată din material transparent

461

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

4.3.5. PIELEA NATURALĂ În etapa timpurie de evoluţie a societăţii omeneşti, materia primă de bază pentru confecţionarea îmbrăcămintei a constituit-o pielea şi blana animalelor. Aceste materiale asigurau în special apărarea corpului faţă de acţiunea nefavorabilă a mediului ambiant, datorită formelor elementare de veşminte oamenii nemaifiind dependenţi de condiţiile mediului, având posibilitatea de a trăi în cele mai diverse zone climatice. Iniţial, pentru protejarea corpului de intemperii, omul a utilizat pieile brute sau cu o prelucrare minimă. Veşmintele aveau forme simple, fiind aşezate pe umeri şi lăsate libere pe lângă corp sau erau înfăşurate în jurul bazinului. Calitatea actuală a produselor confecţionate din piele naturală, adaptarea acestora la cerinţele purtătorilor actuali, s-a atins numai pe baza experienţei acumulate de-a lungul timpului şi a dezvoltării istorice îndelungate a meşteşugurilor, breslele blănarilor ocupând o lungă perioadă de timp un rol important în rândul producătorilor de bunuri de consum. În paralel cu dezvoltarea meşteşugurilor, utilizarea pieilor şi a blănurilor a cunoscut o nouă dimensiune, particularităţile estetice ale acestora fiind tot mai mult apreciate, purtarea îmbrăcămintei din piele şi blană naturală devenind încă din Evul Mediu o posibilitate importantă de diferenţiere socială. Diversificarea estetică a acestor produse se poate realiza atât pe seama particularităţilor de croială, dar mai ales prin utilizarea pieilor de culori, sortimente şi finisaje diferite. Deşi posibilităţile de diversificare sunt foarte largi, majoritatea produselor de îmbrăcăminte uzuală confecţionată din piele naturală se realizează în stil clasic, mai puţin influenţat de tendinţele de modă. Acest fapt se datorează preţurilor relativ mari ale materiei prime, precum şi rezistenţei fizice a produselor, care dă posibilitatea purtării unui astfel de articol de îmbrăcăminte o perioadă lungă de timp. Confecţionarea produselor din piele naturală este şi în prezent un domeniu particular de activitate, constituind o ramură importantă a industriei uşoare. Se prezintă în continuare, foarte succint, o serie de aspecte particulare în ceea ce priveşte modul de realizare a asamblării reperelor croite din piele naturală şi câteva posibilităţi de ornamentare a acestor produse. Coaserea pieilor se face cu ace de cusut cu vârful alungit, prevăzut cu muchii laterale, pentru a uşura pătrunderea acestuia în material. Fineţea acului de cusut trebuie aleasă în dependenţă cu grosimea şi particularităţile pieilor (natura şi finisajul aplicat). Pielea a cărei suprafaţă este moale şi poroasă (pielea de miel) are avantajul că permite pătrunderea acului mult mai uşor decât pielea altor animale, chiar dacă prin prelucrare au aceeaşi masă specifică. La coasere, pielea este perforată, astfel încât o eventuală corectare a cusăturii nu este în general posibilă decât cu riscul unor urme evidente a cusăturii anterioare.

462

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Datorită particularităţilor de compoziţie şi de grosime a pieilor naturale., după coaserea a două repere, rezervele cusăturii nu se calcă, ci se desfac prin batere cu ciocanul de lemn şi apoi se lipesc.

Figura 4. 85. Etapele de prelucrare a unei asamblări simple dintre două repere din piele naturală

463

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În figurile 4.86 şi 4.87 se evidenţiază modalităţi diferite de diversificare estetică, prin prelucrări tehnologice, a unor produse din piele naturală.

a b Figura 4.86. Produse confecţionate din piele, diversificate estetic prin utilizarea unor aplicaţii (a) sau realizarea perforaţiilor (b)

464

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.87. Haină din piele confecţionată din piei de factură şi culoare diferită (piele netedă neagră şi piele velur ) 465

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

4.3.5.1. Bentiţe croite din piele Pe lângă tehnologiile specifice de prelucrare a pieilor naturale (lustruire, ştanţare, vopsire etc), se utilizează şi o serie de procedee artizanale de diversificare a imaginii produselor. Printre acestea se regăseşte şi utilizarea bentiţelor decupate din piele şi aplicate de asemenea, tot pe piele. Datorită faptului că la acest material nu se manifestă tendinţa de destrămare sau deşirare pe liniile de tăiere ale materialului, s-au dezvoltat o serie de modalităţi originale de ornamentare. În figurile următoare se prezintă o serie de variante de ornamente realizate din bentiţe croite din piele.

Figura 4.88 Modalitate de utilizare a bentiţelor croite din piele – varianta 1

Figura 4.89. Ornament – varianta 2 466

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.90. Ornamente – variantele 3 şi 4 467

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.91. Rozetă din şuviţe de piele – schemă de realizare

468

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.92. Produse de îmbrăcăminte cu ornamente realizate conform procedeelor prezentate în figurile anterioare 469

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

4.4. PARTICULARITĂŢI DE PRELUCRARE TEHNOLOGICĂ DATORATE CROIELII 4.4.1. ASPECTE PARTICULARE PRIVIND TEHNOLOGIA DE CONFECŢIONARE A PRODUSELOR CROITE PE BIE 4.4.1.1. Alegerea şi pregătirea materialelor Pentru confecţionarea rochiilor croite pe bie se recomandă utilizarea ţesăturilor cu legătura pânză, la care firele de urzeală şi bătătură sunt puternic torsionate (ţesături de tip crêpe). Nu se recomandă legături tip diagonal sau atlas, care au o mobilitate a structurii mai mare. Din punct de vedere al compoziţiei fibroase, cele mai adecvate sunt ţesăturile din bumbac, in sau lănă. Firele obţinute din aceste tipuri de fibre au o suprafaţă uşor aspră, ceea ce conferă ţesăturilor o stabilitate structurală ridicată (firele din structura ţesăturii nu alunecă unele în raport cu altele). Ţesăturile realizate din fibre sintetice (cu suprafeţe foarte netede ale firelor) au o stabilitate structurală mai slabă, ceea ce face ca utilizarea lor la produsele croite pe bie să fie mai puţin recomandată, sau să se facă cu precauţii speciale. Pentru minimizarea eventualelor deformări ale produselor după confecţionare, se recomandă pregătirea materialului înainte de croire (pentru relaxarea deformaţiilor). Această pregătire constă în decatarea materialului urmată de relaxarea acestuia în stare uscată. Relaxarea se face în stare atârnată, sub acţiunea unor greutăţi de 30 – 60 grame dispuse pe linia oblică a materialului (figura 4.93). Timpul de relaxare este de minim 72 ore, dar se poate ajunge şi la 2 – 3 săptămăni, pentru materiale foarte scumpe, utilizate pentru confecţionarea produselor unicat, de modă etc.

Figura 4.93. Relaxarea materialelor Deficienţa acestei modalităţi de pregătire a materialului este faptul că materialul se va deforma într-o singură direcţie (pe o singură diagonală a materialului), ceea ce impune încadrarea ulterioară a şabloanelor pentru croit în acelaşi mod, respectiv în aceeaşi direcţie. 470

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

O altă modalitate de relaxare a deformaţiilor materialului o reprezintă suspendarea reperelor deja croite pe bie, situaţie în care rezervele de cusătură trebuie majorate (la minim 3 cm); suspendarea ideală ar fi pe manechin.

4.4.1.2. Principii de croire a reperelor Modul de amplasare a şabloanelor pe material şi eventual introducerea unor secţiuni suplimentare, permite echilibrarea formei produsului finit şi economisirea timpului de coasere. La confecţionarea şabloanelor se recomandă introducerea unor semne de control suplimentare pentru îmbinarea cât mai corect posibilă a reperelor. La majoritatea ţesăturilor, chiar la cele cu torsionare egală a firelor de urzeală şi bătătură, diagonalele “dreapta – stânga” şi “stânga – dreapta” se întind diferit. Iar dacă firele de bătătură diferă de firele de urzeală din punct de vedere al grosimii şi torsiunii, ţesătura se alungeşte foarte diferit pe cele două direcţii menţionate. Ca urmare, reperele cu formă simetrică vor deveni asimetrice în produsul finit. Pentru a evita astfel de situaţii, la ţesăturile cu mari diferenţe între cele două sisteme de fire, se recomandă modele cu linii de asamblare pe direcţia liniilor de simetrie ale feţei şi spatelui, fapt ce ar permite echilibrarea produsului. În figura 4.94 se exemplifică o astfel de situaţie pentru un produs cu mânecă raglan, croit pe bie.

Figura 4.94. Încadrarea şabloanelor Încadrarea perpendiculară a reperelor minimizează problema îndinderii neuniforme a sistemelor de fire pe diagonale diferite. Se recomandă încadrarea şabloanelor tuturor reperelor unui model pe ţesătura desfăcută, perpendicular unul faţă de altul, într-o succesiune prestabilită (partea stângă a feţei, partea dreaptă a feţei, partea dreaptă a spatelui, partea stângă a spatelui etc.). Încadrarea realizată după această metodă va preîntâmpina şi apariţia unui defect caracteristic produselor croite pe bie, respectiv răsucirea în spirală a cusăturilor laterale, datorat de asemenea întinderii diferite a ţesăturilor pe cele două diagonale (figura 4.95).

471

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 4.95. Răsucirea cusăturii laterale Dacă reperele principale ale unui produs (spatele şi faţa) sunt aşezate pe materialul desfăcut, cu liniile de simetrie paralele (figura 4.96 a), forţele de deformare care apar în produs creează un moment de răsucire, cusăturile laterale deplasânduse în spirală. În produsul croit prin dispunerea pe material conform figurii 4.96 b, forţele de deformare se echilibrează reciproc.

a

b Figura 4.96. Încadrarea reperelor

La construcţia şabloanelor se recomandă majorarea rezervelor de cusătură, deoarece ţesătura croită pe bie formează onduleuri de-a lungul marginilor tăiate, şi cu cât cusătura va fi “trasată” mai departe de marginea bucăţii de material, cu atât mai uşor se pot evita neuniformităţile rezervelor şi efectul de ondulare.

472

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

4.4.1.3. Particularităţile procesului de asamblare şi finisare umidotermică Particularităţile de asamblare a produselor croite pe bie rezultă din accentuarea caracteristicilor plastice ale materialului. Ca urmare a acestui fenomen, este posibil ca liniile de contur ale reperelor să se deformeze foarte uşor. Ca urmare este necesară trasarea unor linii de cusătură (pe rezerva marcată pe şablon) pe tot conturul liniilor curbe (răscroielile mânecilor, răscroiala gătului etc.) Cusăturile respective vor fi executate manual (cusături “înaintea acului”) sau la maşina de realizat cusături de însăilare. În cusătură se pot prinde fâşii de hărtie care au rolul de stabilizare a respectivelor linii de contur. Călcarea materialului se va face prin apăsarea fierului de sus în jos, fără mişcări de alunecare a fierului pe suprafaţa materialului. După călcarea reperelor croite, acestea se vor compara cu şabloanele croite din hărtie şi, în caz de modificări ale formelor reperelor din material textil, se vor retuşa liniile de contur respective. Cusăturile trebuie astfel realizate încât ele să fie elastice pentru a se menţine în produsul finit caracterul particular al croirii pe bie – plasticitatea formei. În cazul realizării unor cusături de însăilare manuală (necesare pentru pregătirea formei primare a produsului pentru suspendarea pe manechin), la fiecare 20 cm se va lăsa o rezervă de aţă de 5 – 7 cm. Asamblarea produsului va începe cu executarea cusăturilor de pe liniile de simetrie ale feţei şi ale spatelui. Se va proba produsul şi se va concretiza poziţia liniilor altor cusături prin fixarea cu ace cu gămălie pentru a obţine aspectul dorit al produsului. Pentru executarea cusăturilor la maşina de cusut este necesară fixarea prealabilă a straturilor de material prin coborârea picioruşului de presare şi coborârea acului. Se execută cusătura pe linia marcată pe material (nu se va face orientarea cusăturii după marginea materialului deoarece aceasta poate fi deformată). Materialul va fi atent întins sub picioruşul maşinii, ţinând cu mâinile înainte şi după picioruş; se va folosi un tighel cu pasul de 2,5 – 3 cm. După executarea a 20 – 25 cm de cusătură, se va opri un moment coaserea (acul rămânând în material), se va ridica picioruşul şi se va examina cusătura, lăsând-o să cadă liber (fără să se mai întindă suplimentar) şi apoi se va continua coaserea. Executată în acest fel, asamblarea va pierde aspectul ondulat la îmbrăcarea produsului pe corp. La asamblarea liniilor verticale lungi, coaserea va începe de sus, de la răscroiala gâtului, şi se va continua în direcţia de întindere a produsului. La prelucrarea liniilor de asamblare orizontale şi a răscroielii gâtului, se va începe coaserea de la centrul liniilor respective spre margini. La descălcarea rezervelor de coasere, fierul de călcat se va deplasa în aceeaşi direcţie în care s-a realizat cusătura. Atât la cusut cât şi la călcat, materialul se va susţine pe dedesut cu mâna pentru a nu se deforma sub greutatea proprie. După executarea tuturor cusăturilor de asamblare, rezervele de coasere se vor uniformiza, tăindu-se la o distanţă de 1,5 cm faţă de cusătură. Deoarece tăieturile pe bie nu se destramă, prelucrarea acestora prin surfilare nu este obligatorie, fiind suficientă doar tăierea cu un foarfece în zigzag. Cusăturile de surfilare pot întinde rezervele cusăturilor care se vor evidenţia astfel pe faţa produsului. 473

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

La prelucrarea liniilor de răscroială a gâtului şi ale braţelor, în scopul menţinerii elasticităţii acestora, se vor evita aplacurile şi se vor prefera finisările cu bentiţe croite pe bie, dublu îndoite. Pentru stabilizarea nasturilor şi a butonierelor pe produsul croit pe bie, se va aplica un strat de întăritură. De regulă, rochiile croite pe bie nu necesită sistem de închidere, dar în caz de nevoie se vor utiliza fermoare ascunse. Înainte de prelucrarea terminaţiei, produsul trebuie lăsat suspendat, timp de cel puţin 24 ore; această perioadă de relaxare este obligatorie şi pentru mânecile croite pe bie, înainte de aplicarea manşetelor. Cel mai uzual mod de prelucrare a terminaţiei produselor croite pe bie, confecţionate din ţesături subţiri, este sub formă de tiv dublu îndoit (figura 4.97 a), cu două cusături: se îndoaie marginea terminaţiei pe linia marcată şi se execută un tigel la o distanţă de 3 mm de la marginea îndoită; cu ajutorul unui foarfece mic se va înlătura surplusul de material, după care se va îndoi încă o dată marginea de-a lungul cusăturii executate anterior şi se va executa o a doua cusătură, aproapede primul tighel. Forma terminaţiei se definitivează prin călcare. Terminaţiile produselor pe bie pot fi rezolvate şi cu o cusătură zigzag, urmată de decuparea marginii rămase (figura 4.97 b). Dacă se doreşte obţinerea unui efect de ondulare pronunţată a terminaţiei, aceasta se poate finisa cu micro zigzag, executat cu întinderea mai puternică a materialului.

a b Figura 4.97 Relucrarea terminaţiilor produselor croite pe bie, prin două cusături simple succesive (a) sau prin cusătură în zigzag (b)

4.4.2.PRELUCRAREA MÂNECILOR DE CROIALĂ CHIMONO CU CLIN Pentru a asigura libertatea mişcării braţelor, modelele prevăzute cu mâneci chimono cu grad mare de ajustate pe braţ sunt prevăzute cu un reper suplimentar în zona subraţului, denumit clin. Acesta poate avea formă dreptunghiulară, rombică, dreptunghică etc. În fifura 4.98 se prezintă un exemplu de croială chimonă, clinul având forma unui pentagon cu laturile inegale. Cifrele însemnate pe tipar indică modul de asamblare a clinului cu elementele principate ale produsului. La confecţionarea produsului este necesară o prelucrare atentă a zonei clinului, astfel încât acesta să fie introdus corect, cusăturile să fie frumos evidenţiate 474

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

la exteriorul modelului şi asamblările utilizate să fie suficient de rezistente pentru a rezista la solicitările de întindere determinate de mişcarea braţului. În acest scop, pe reperele principale, înainte de croire, se aplică mici repere de inserţie termoadezivă (în zonele unghiurilor ascuţite notate cu cifrele 4. şi 5 din figura de mai jos.

Figura 4.98 Tiparul unui model cu mânecă chimono scurtă, cu clin Confecţionarea produsului începe prin executarea cusăturilor laterale, după care se definitivează croirea în zona unghiurilor menţionate şi se continuă cu operaţiile de aplicare a clinului. Etapele succesive de aplicare a clinului se prezintă în figura 4.99.

a

d

b

c

e f Figura 4.99. Etapele succesive de inserare a clinului 475

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

4.4.3. PRELUCRAREA MODELELOR CU CLINI ŞI GODEURI Rochiile sau fustele pentru femei, pot fi realizate din clini care pe lungimea lor prezintă un punct de la care lărgimea clinului creşte considerabil, liniile de contur ale tiparelor formînd în dreptul punctului respecti un unghi. Asamblarea a doi clini de formă identică (figura 4.100 a), ce prezintă particularitatea de formă descrisă mai sus, trebuie astfel realizată încât să fie posibile operaţii de descălcare a cusăturilor, ce vor asigura forma corectă a produsului finit. Godeurile sunt repere separate, de formă aproximativ triunghiulară, care se introduc de regulă între doi clini pentru a mări lărgimea produsuli spre linia de terminaţie inferioară. Godeurile se aplică iniţial pe o latură a clinului principal (figura 4.100 b), apoi începînd de la vîrful godeului se execută o cusătură de asamblare între a doua latură a godeului şi celălalt clin. Pentru realizarea unui tiv frumos, marginile inferioare ale rezervelor de coasere se corectează (figura 4.101).

a b Figura 4.100. Asamblarea clinilor (a) şi a godeurilor (b)

Figura 4.101. Corectarea marginilor inferioare a rezervelor de coasere a godeului, înainte de realizarea tivului 476

CAPITOLUL 5 TEHNOLOGII SPECIALE DE FINISARE A CONFECŢIILOR TEXTILE 5.1.PRESPĂLAREA CONFECŢIILOR TEXTILE Finisările speciale, prin care se imprimă unicitate produselor de îmbrăcăminte, se dezvoltă ca o necesitate de individualizare a purtătorilor, ca urmare a cerinţelor de diversificare. Moda actuală include noi concepte pentru produsele de îmbrăcăminte exterioară, precum ’’uzat’’, ’’deteriorat’’, ’’învechit’’. Pentru aceasta se impune realizarea unor efecte speciale, de genul prespălării, al abraziunii locale, al decolorării, al imprimării, al şifonării etc.

5.1.1. MĂSURI CE SE IMPUN LA CONFECŢIONAREA PRODUSELOR PRESPĂLATE Utilizarea prespălării ca procedeu post-confecţionare impune adoptarea unor măsuri specifice pe durata confecţionării, pentru a asigura produsului finit o calitate corespunzătoare. Aceste măsuri trebuie corelate cu severitatea procesului de prespălare. Cele mai mari probleme post-prespălare sunt date de aspectul şi rezistenţa asamblărilor cu aţă, astfel că alegerea corespunzătoare a tipului de aţă trebuie să aibă în vedere solicitările şi comportarea acesteia în condiţii de umiditate, temperatură, solicitări mecanice şi prezenţa unor substanţe chimice. Pentru produsele din denim, de exemplu, alegerea aţei de cusut se face între: -aţă tradiţională din bumbac 100%, -aţă din fibre scurte de poliester 100%, -aţă cu miez din poliester şi înveliş din bumbac. Aţa din bumbac 100% are comportare compatibilă cu a produselor din bumbac 100%, ceea ce o recomandă în primul rând, dar în cazul prespălărilor mecanice, cu piatră ponce, aţa îşi pierde din rezistenţă, ajungându-se chiar la distrugerea cusăturii în zonele expuse mai mult acţiunii pietrelor. Pe aceste considerente, aţa din bumbac va da rezultate foarte bune doar în cazul proceselor de tratare cu hidroxid de sodiu şi de albire. Aţa din fibre scurte de poliester 100% are o rezistenţă bună la solicitări mecanice, dar pot apare contracţii şi respectiv încreţiri pe liniile de coasere, iar în cazul proceselor de albire pot apare schimbări ale nuanţei. Aţa cu miez din poliester şi înveliş din bumbac dă cele mai bune rezultate în cazul prespălărilor mecanice severe, la care are loc o deteriorare doar a bumbacului 477

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

din exterior, miezul din poliester menţinând o rezistenţă corespunzătoare asamblărilor. La alegerea întăriturilor trebuie asigurate următoarele cerinţe: • materialul suport al întăriturii şi adezivul trebuie să reziste la temperaturi cuprinse între 80o ÷110oC; • modificările dimensionale ale componentelor ansamblului vestimentar format din material de bază, căptuşeală şi întăritură trebuie să fie comparabile, atât după spălare, cât şi după uscare; • pH-ului băii de tratare trebuie să fie între pH 4÷pH 12; • întăritura să reziste la tratamente cu cloruri, acizi, substanţe alcaline, enzime, coloranţi şi soluţii de albire cu alb optic. Alegerea celorlalte materialelor auxiliare trebuie să aibă în vedere posibilitatea corodării sau oxidării accesoriilor metalice, a distrugerii nasturilor, a degradării emblemelor din piele etc. În funcţie de efectul pe care procesul respectiv îl poate avea asupra fiecărui tip de material auxiliar, aplicarea acestuia se poate realiza inclusiv după prespălare, iar ca o măsură specială pentru accesoriile metalice, în băile de tratare se adaugă o substanţă antioxidantă (Corozion).

5.1.2. TEHNOLOGII DE PRESPĂLARE Prespălarea are ca scop accelerarea abraziunii, decolorarea colorantului şi obţinerea unui efect de produs ’’uzat’’, cu o moliciune mai mare. Efectul de prespălare poate fi imitat şi prin procedee de imprimare. Prin combinarea numărului de cicli de prespălare, a substanţelor utilizate, a duratei de acţionare etc, rezultă un număr foarte mare de variante de prespălare (peste 300) folosite în prezent. Deoarece prespălarea este un proces agresiv, se combină din ce în ce mai mult cu procese mai puţin agresive, pentru a îmbunătăţi din punct de vedere calitativ proprietăţile produselor. Pentru prespălare s-au dezvoltat diferite tehnologii, dintre care mai utilizate sunt prespălarea mecanică şi prespălarea chimică, cu enzime sau substanţe de decolorare. Prespălarea mecanică se aplică în general produselor realizate din denim (bumbac 100%) şi vopsite cu coloranţi indigo. La început procedeul a fost utilizat la pantalonii bluejeans, pentru ca ulterior să se extindă la o gamă largă de produse: cămăşi, fuste, jachete, veste, rochii etc. Dintre tehnologiile de prespălare mecanică, cele mai utilizate sunt: • Prespălarea cu detergent, urmată de emoliere, pentru a îmbunătăţi tuşeul produsului şi a produce o decolorare de intensitate redusă. Efectele obţinute depind de temperatura băii de tratare (30o÷40oC) şi de durata procesului (10÷15 min).Prespălarea poate fi realizată o dată sau de mai multe ori, iar pentru anumite procedee, pe lângă detergent poate fi adăugat şi înălbitor. Uscarea se realizează la temperaturi de 60o÷100oC, timp de aproximativ 20 min. 478

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

•

Prespălarea cu nisip, pietre naturale (piatră ponce, perlite) sau pietre sintetice, se utilizează în principal la produsele din denim, ce au o rigiditate mare, efectul obţinut prin prespălare fiind , pe lângă aspectul uzat, o flexibilitate mai mare şi un tuşeu mai plăcut. Prin degradarea mecanică a suprafeţei (defibrare) se pun în evidenţă în special marginile îndoite şi liniile de asamblare ale produsului. Temperatura de spălare este de 50o÷60oC, iar durata medie este de aproximativ 60 min. Se pot utiliza şi procedee severe, la care raportul dintre masa produselor tratate şi a pietrelor ponce este de 2kg/1kg, pentru o durată de 3 ore, la temperaturi ridicate. Prin asocierea unui jet de apă cu presiune mare cu nisip foarte fin, (proces hidro patterning) se obţin efecte estetice deosebite, similare unei dantele sau broderii. • Prespălarea cu pietre impregnate cu permanganat, începe printr-o tratare uscată a produsului, cu pietre impregnate cu permanganat, după care se realizează neutralizarea permanganatului cu bisulfit şi clătiri energice. Produsele prezintă un aspect pestriţ în zonele în care au acţionat pietrele şi permanganatul. Un procedeu des utilizat este procedeul Super Soft Wash, ce conferă produselor din denim aspectul de uzat, de învechit. Pentru aceasta, procesul se desfăşoară în 3 etape: -în prima etapă se realizează o îndepărtare a colorantului nefixat, prin spălare, urmată de clătire, -în a doua etapă se utilizeză agenţi de înmuiere, după care se clăteşte din nou produsul, -în a treia etapă se realizează o decolorare uşoară, la care se asociază nisip sau piatră ponce, urmată de clătire, centrifugare şi uscare. Prespălarea chimică este un proces mai rapid decât cel mecanic, cu pietre sau nisip, şi poate fi controlat mai uşor. Se elimină de asemenea operaţiile de înlăturare a pietrelor din produs (mai ales din buzunare), utilajele nu mai sunt supuse acţiunii mecanice a pietrelor, iar apele pot fi reutilizate cu costuri mai mici. Cel mai adesea se recurge la : • Prespălarea cu enzime, ce are ca efect principal decolorarea şi îmbunătăţirea aspectului suprafeţei produsului, care prin erodare capătă aspect de piersică, se reduce luciul şi capătă un tuşeu mai moale. Enzimele sunt proteine biodegradabile, fără impact asupra mediului, ce accelerează reacţiile chimice fără a reacţiona cu componentele băii de spălare. La ora actuală există un număr mare de enzime folosite în industria textilă, toate având o trăsătură comună – efectul pe care îl au asupra materialelor din fibră celulozică, prin “descompunerea” acestora şi generarea tuşeului şi aspectului specific acestor produse. Pentru prespălarea cu enzime se utilizează celulaze, alte tipuri de enzime utilizându-se pentru îndepărtarea peroxidului după albire (catalaze), pentru îndepărtarea apretului (alfa amilaze) sau pentru îndepărtarea impurităţii fibrelor în procesul de înmuiere (pectinaze). Atunci când se impune un efect mai evident de produs uzat, se combină tratarea cu enzime cu cea cu pietre. Prespălarea cu enzime se realizează parcurgând în general următoarele etape: spălare pentru descleiere (30o÷40oC), spălare cu enzime (1-2% 479

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

•

• •

enzime, 50o÷58oC, 15÷50 min), clătire (30o÷40oC), neutralizare (30o÷40oC), clătire (30o÷40oC), şi uscare (60oC). Decolorarea generală a produselor din denim, cu: -oxidanţi (hipoclorit de sodiu, de calciu, peroxid de hidrogen, hidrosulfit de sodiu etc.), ce acţionează asupra moleculelor indigoului, reducând cantitatea de colorant din produs, -enzime (enzime Laccase), ce pot fi utilizate şi la denimul elastic, determinând un aspect interesant al produselor. Decolorarea locală (Efectul Wiskers), în zone supuse mai intens frecării în timpul purtării produselor (zona genunchilor, a coapselor, a coatelor etc.) poate fi realizată prin pulverizarea unui spray, prin utilizarea laserului etc. Prespălarea 3D –este o tehnică nouă, ce extinde domeniul de utilizare şi la alte tipuri de materiale decât denimul, de exemplu la catifele, la care nu se recomandă tratamentele clasice cu nisip sau pietre. Zonele de plasare a efectelor dorite pot fi dirijate electronic, produsele fiind plasate pe manechine gonflabile.

Ca procedeu de prespălare chimică se exemplifică procedeul Stone Wash, ce conferă produselor din denim un aspect uzat, prin utilizarea enzimelor. Acţiunea enzimelor depinde de pH-ul şi temperatura mediului de tratare. Se utilizează enzime celulozice (celulaze), cu pH între 4,5÷8,5. Efectul maxim de înlăturare a colorantului se obţine cu enzime acide, cu pH de 4,5÷5,5, la temperaturi de 49÷63oC. Controlul temperaturii este foarte important pentru obţinerea efectelor dorite. La mărirea temperaturii cu 10oC activitatea enzimelor trebuie să se dubleze, însă la atingerea temperaturii maxime enzimele se degradează şi îşi pierd complet acţiunea. După efectuarea tratamentului cu enzime se impune o curăţire (spălare) alcalină pentru îndepărtarea rezidurilor enzimelor şi cele ale colorantului eliberat. Un caz particular pentru obţinerea aspectului de produs uzat , îl reprezintă abraziunea uscată, realizată prin periere mecanică, aplicată numai în anumite zone ale produsului, prin intermediul unor perii abrazive acţionate de către un robot programat prin intermediul calculatorului. Produsul (pantalon) este plasat pe un manechin gonflabil, cu mişcări programate, iar periile pot fi alese în funcţie de efectul final dorit.

5.2. VOPSIREA CONFECŢIILOR TEXTILE Produsele de confecţii, prelucrate în culoarea lor naturală şi vopsite după procesul de confecţionare sunt în trend. Avantajele, decurgând din: • reducerea stocurilor de ţesături, materiale secundare şi auxiliare, • confecţionarea unei singure culori, indiferent de gama coloristică a comenzii, • reacţie rapidă a producătorilor la culorile impuse de modă, • realizarea unor finisări speciale pe întregul produs confecţionat, au făcut ca aceste produse să fie în continuă dezvoltare sub aspectul diversităţii. Principala limită este dată de faptul că vopsirea nu poate fi aplicată unei game prea largi de produse. Sub denumirea de confecţii vopsite, aceste produse se 480

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

regăsesc în multe colecţii cu caracterul lor propriu, ce nu poate fi imitat. Pentru confecţiile vopsite se folosesc, aproape în exclusivitate, materiale din fibre naturale. Vopsirea poate fi realizată cu coloranţi reactivi sau cu pigmenţi, în funcţie de compoziţia şi structura materialului de bază. În prezent se pot realiza vopsiri integrale, cu maşini ce funcţionează pe principiul maşinilor de prespălat, sau vopsiri locale, cu spray.

5.2.1. MĂSURI CE SE IMPUN LA CONFECŢIONAREA PRODUSELOR VOPSITE Procesul clasic de producţie trebuie să aibă în vedere parametrii speciali ce conferă acestor produse nivelul de calitate solicitat. Dificultăţi apar la alegerea materialelor de bază şi auxiliare potrivite, precum şi la prescrierea proceselor tehnologice. Grupa de produse la care se apelează cel mai des la procedeul vopsirii ulterior confecţionării este cea a pantalonilor realizaţi din ţesături de bumbac 100%. Materialele secundare şi auxiliare, ca de exemplu, aţa de cusut, fermoarele, căptuşeala, întăritura, pungile de buzunar, etichetele, butonii rapizi, trebuie să facă faţă proceselor speciale de vopsire şi finisare ulterioară. Compatibilitatea fiecărei componente trebuie verificată separat. Mai sunt lizibile etichetele după vopsire? Se vopseşte uniform fermoarul? Culoarea butonilor rapizi nu se va schimba în timpul procesului de vopsire?… Testările preliminare în situaţia concretă de producţie trebuie să răspundă acestor întrebări; de multe ori parametrii procesului de vopsire şi de finisare nu sunt cunoscuţi exact şi numai testele practice pot fi de ajutor. Alegerea aţei de cusut are o influenţă foarte mare asupra procesului de producţie, precum şi asupra calităţii produsului finit. Pentru obţinerea aceleiaşi culori a aţei şi a materialului de bază după procesul de vopsire există două opţiuni diferite: 1. Se folosesc aţe de cusut din fibre celulozice, de regulă bumbac, şi în acest mod se poate obţine, fără nici un procedeu special, aceeaşi culoare a materialului de bază şi a aţei; aceasta este metoda clasică, folosită de cea mai mare parte dintre producători, dar performanţele scăzute ale aţei de bumbac, în comparaţie cu aţa convenţională din poliester, sunt de cele mai multe ori subapreciate sau nu sunt suficient luate în considerare. 2. Se folosesc aţe convenţionale din poliester, dar această metodă presupune potrivirea la culoare a aţei înainte de procesul de vopsire. Materialul de bază în culoare naturală se va coase cu aţă a cărei culoare este deja potrivită culorii pe care o va avea materialul de bază după procesul de vopsire. Acest procedeu necesită un anumit Know-how al procesului de vopsire şi în acelaşi timp se pierd o parte din avantajele în special logistice, pe care le conferă confecţiile vopsite. Principalul avantaj al acestui procedeu constă în calitatea cusăturii. La realizarea asamblărilor prin coasere se impune o curăţire perfectă a maşinilor de alte tipuri de aţe folosite anterior, iar pentru diminuarea încreţirii ulterioare pe liniile de coasere, se impune reglarea corespunzătoare a tensiunii aţei, a presiunii picioruşului de presare, a pasului cusăturii şi a vitezei de transport. 481

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Folosirea aţei din bumbac duce la scăderea rezistenţei şi a elasticităţii cusăturilor, de aceea aţele din bumbac trebuie să fie mai groase, iar desimea cusăturii mai mare, pentru a se obţine aceeaşi rezistenţă ca la aţele din poliester. La alegerea întăriturii, în special la produsele la care aceasta înlocuieşte căptuşeala, ar trebuie să se aibă în vedere că, materialul suport al acesteia ar trebui să permită vopsirea în aceeaşi nuanţă cu cea a materialului de bază, sau nu ar trebui să absoarbă deloc colorantul, în cazul alegerii întăriturii la culoarea finală a produsului. Un suport din poliamidă tinde să absoarbă colorantul, în timp ce un suport din poliester nu reacţionează cu coloranţii.

5.2.2. TEHNOLOGII DE VOPSIRE Vopsirea şi finisarea produselor se face în funcţie de optica dorită, cu reţete de vopsire şi parametri diferiţi (temperatură, durata procesului etc.). În general, la vopsirea unui produs confecţionat se parcurg următoarele etape: descleiere, spălare, albire, vopsire, neutralizare, spălare, clătire, centrifugare şi uscare. În ceea ce priveşte aceste procedee de finisare, în ultimii ani s-a impus tratamentul cu enzime în diverse scopuri. Vopsirea integrală a produselor se realizează cu utilaje similare celor pentru prespălare, dozarea componentelor reţetei de vopsire şi stabilirea parametrilor de lucru realizându-se automat, prin intermediul unui panou de comandă şi control. Durata vopsirii poate varia între 60 şi 150 min, la temperaturi de până la 110oC. Pentru eliminarea surplusului de apă din produs se utilizează centrifuga, inclusă utilajului de spălare /vopsire, sau realizată ca utilaj independent. Capacitatea acestor maşini este de 20-100 kg. Pentru uscare se utilizează maşini cu tamburi, cu capacitate de 50 -100 kg (20 -90 produse) şi temperaturi de 50o -110oC. Pentru vopsirea locală se utilizează dispozitive de pulverizare tip spray sau şabloane. Pentru acest procedeu se exemplifică principiul de lucru al unei maşini realizate de firma Maino International. La maşina SPLASH, produsul este plasat pe un manechin, ce este introdus automat în interiorul unei cabine. Maşina poate avea două manechine, cu funcţionare în tandem, pentru reducerea timpilor de aşteptare şi creşterea productivităţii muncii. În interiorul cabinei acţionează un robot, ce deplasează pistoalele cu substanţa de pulverizat conform programului stabilit prin intermediul calculatorului. Cabina este prevăzută cu sistem de aspirare a substanţelor emise în timpul procesului. Pe maşină pot fi obţinute diverse efecte speciale, ca de exemplu dungi colorate, redarea aspectului decolorat în anumite zone etc. În imaginile următoare se prezintă câteva produse tip jeans, finisate prin tehnologii diferite.

482

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

a

d

b

e Figura 5.1.Pantaloni tip jeans finisaţi diferit

483

c

f

CAPITOLUL 6 REALIZAREA UNOR ACCESORII VESTIMENTARE DIN MATERIALE TEXTILE 6.1. CONFECŢIONAREA FLORILOR ARTIFICIALE Florile confecţionate din diferite materiale textile reprezintă accesorii (ornamente) deosebit de expresive în completarea şi definitivarea imaginii unui articol sau ansamblu vestimentar. O singură floare sau o adevărată compoziţie florală, poate împodobi reverul unei jachete, decolteul sau talia unei rochii, o fustă sau o pălărie etc. Marii creatori de modă propun ţinute vestimentare, de zi sau de seară, cu accente sub formă de flori confecţionate din materiale textile, realizate în cele mai neaşteptate forme, culori, materiale. Tehnicile de realizare sunt extrem de diverse, de la unele foarte simple la altele mult mai complexe. Utilizând un set de unelete specifice, confecţionarea florilor din materiale textile poate constitui domeniul de activitate al unei meserii bine determinate. Vor fi prezentate în continuare o serie de exemple de produse de îmbrăcăminte sau ţinute vestimentare „îmbogăţite” estetic cu ajutorul florilor confecţionate din diferite materiale textile. De asemene vor fi prezentate în principiu şi cele mai uzuale metode de realizare a acestor accesorii.

Figura 6.1. Flori pe decolteu 484

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.2. Floare aplicată pe terminaţia unui corset

Figura 6.3. Compoziţie florală realizată din piele, aplicată pe o fustă confecţionată din acelaşi material

485

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.4. Trandafir cu petale apretate şi modelate spaţial prin tratament termic

Figura 6.5. Flori din bentiţe sau benzi răsucite

486

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.6. Flori aplicate pe toată suprafaţa fustei

Figura 6.7. Flori pe terminaţia fustei 487

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.8. Floare ce accentuiază linia de sub bust

Figura 6.9. Floare inclusă în cordonul fustei

488

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.10. Flori supradimensionate cu dispuneri originale

489

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.11. Flori pe reverul unei jachete

490

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.12. Compoziţie florală pe o rochie în stil empire Florile artificiale se pot realiza din panglici sau benzi de material răsucite, sau din repere croite şi prelucrate iniţial separat (prelucrare mai simplă sau mai complexă) şi apoi asamblate. Forma florii se poate realiza numai din material textil, dar se poate recurge şi la materiale netextile (mărgele, sârmă, apret etc).

491

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.13. Trandafiri obţinuţi din panglici răsucite, conform indicaţiilor din figura următoare 492

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.14. Etapele de realizare a unui trandafir din panglucă răsucită

493

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.15. Realizarea bobocilor de trandafir

Figura 6.16. Floare complexă, formată din mai multe tipuri de panglici Florile realizate din repere croite, se pot confecţiona în diferite variante tehnologice. Pentru a obţine o formă cât mai apropiată de forma naturală, petalele se croiesc cu ajutorul unor tipare special elaborate, în funcţie de tipul florii naturale ce serveşte drept model. Reperele respective sunt imersate într-o soluţie de apretare, forma spaţială a acestora fiind imprimată în material cu ajutorul unor forme metalice încălzite. Aceste forme sunt dispuse la capătul unor tije cu mâner de lemn (pentru a putea fi mănuite de executant) şi au diferite mărimi şi configuraţii (formele sunt constituite într-o trusă de unelte speciale, pentru confecţionat flori artificiale).

494

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

O modalitate mai simplă de realizare a unei flori din repere croite este prezentată în continuare. O floare de dimensiuni medii (figura 6.17.) este realizată din 7 – 8 repere de material, de formă pătrată. Dimensiunile reperelor sunt diferite: cea mai mică are latura egală cu 6 cm, urmând ca laturile următoarelor bucăti de material să crească cu câte 1 cm (7 cm, 8 cm etc.). Se croiesc pătratele respective, amplasând una din laturile fiecărui pătrat pe direcţia firului de urzeală a materialului. După ce au fost croite, fiecare reper de formă pătrată se îndoaie pe direcţia diagonalei, rezultând nişte triungiuri care vor fi stabilizate prin intermediul unor cusături de însăilate de-a lungul laturilor care formează unghiul drept. După însăilare, firul de aţă se trage spre exterior astfel încăt să se obţină nişte forme uşor convexe, încreţite la bază, ce vor constitui petalele florii. Petalele se aşează una peste alta, începând cu cea mai mică şi terminâmând cu cea mai mare. Se determină forma florii prin aşezarea petalelor şi reglarea gradului de încreţire de la baza fiecărei petale. Se consolidează floarea prin puncte de cusătură manuală executate pe spate. Frunzele florii sunt realizate din făşii dreptunghiulare late de 8 – 10 cm, croite pe bie, din alt material, Dreptunghiurile se indoaie pe direcţia linei de simetrie longitudinale, se cos, se întorc pe faţă şi se rulează conform imaginii florii din figura menţionată. Codiţele florii se obţin din făşii de material cu dimensiuni de 30 cm X 2,5 cm, croite pe bie. Acestea se îndoaie pe lungime, se cos şi se întorc oe faţă astfel încât să rezulte nişte „tuburi” cu diametrul de aproximativ 0,5 cm. Frunzele şi codiţele se asamblează cu restul florii prin intermediul unor paşi de cusătură manuală.

Figura 6.17. Floare formată din repere croite 495

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.18. Alte modalitate de realizare a unor flori din repere croite

496

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

In figura 6.19. se prezintă o variantă tehnologică prin care forma spaţială a florii se obţine prin utilizarea unui material de umplere. Reperele corespunzătoare petelelor şi frunzelor se încadrează pe dosul materialului de bază, urmînd ca în etapa următoare să se realizeze coaserea după conturul respectiv, prin trei straturi de material (figura 6. b.). Coaserea se face pe un contur deschis, astfel încât după decuparea reperelor, acestea să poată fi întoase pe faţă, fixând în interior stratul de umplere (o ţesătură mai groasă sau o inserţie tip vatelină). Petalele şi frunzele se asamblează între ele manual, în centrul florii aplicându-se câteva mărgele.

Figura 6.19. Floare cu strat de umplere a frunzelor şi petalelor 497

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Pentru obţinerea unui grad mare de expresivitate estetică, compoziţiile ornamentale elaborate cu ajutorul florilor confecţionate din materiale textile se pot realiza cu forme diferite de flori, utilizând la toate florile acelaşi material, sau materiale diferite dar armonizate între ele (şi în acelaşi timp armonizate şi cu aspectul materialului din care este confecţionat produsul de îmbrăcăminte).

Figura 6.20. Compoziţie decorativă la decolteul unei jachete din stofă

498

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.21. Etapele de realizare a florilor din compoziţia anterioară 499

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

O variantă relativ simplă de realizare a florilor artificiale este prezentată, în etapele succesive de lucru, în figura 6.22. Materialul textil utilizat este tricotul foarte fin (tull sau tricot glat din fire de poliamidă, foarte fine, cu sau fără adaos de fibre elastomere). Tricotul, iniţial de culoare albă, poate fi vopsit în diferite culori, iar pentru un aspect cât mai „natural” al florii petalele pot fi pictate. Forma spaţială a petalelor se obţine cu fire de sârmă foarte subţire, culoarea sârmei fiind asortată cu restul culorilor din floare.

Figura 6.22. Flori pe suport de sărmă – etape de realizare 500

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.23.Flori cu petale conturate şi formate cu sârmă subţite 501

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.24.Floare pe suport de sârmâ - detaliu

502

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

6.2. REALIZAREA BRANDEMBURGURILOR ŞI A NASTURILOR DECORATIVI Brandemburgurile sunt ornamente realizate prin împletirea unor şnururi, de diferite tipuri, care înnobilează închiderile. Inspirate din istoria costumului, brandemburgurile se realizează în prezent în cele mai fanteziste modalităţi de împletire a şnururilor. Se prezintă în continuare două variante de închideri cu brandemburguri, prima de factură mai clasică, cea de a doua fiind elaborată îmtr-o manieră mai liberă, sugerând forma unor fluturi.

Figura 6.25. Brandemburguri în stil clasic – etape de realizare 503

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.26.a. Brandemburg care sugerează forma unor fluturi – etape de realizare

504

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.26 b

505

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.26 c

506

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.26 d Închiderile produselor de îmbrăcăminte pot fi diversificate şi prin preluarea unor rezolvări utilizate la costumele tradiţionale ale unor popoare (figura 6.27) sau prin accentuarea rolului decorativ al nasturilor. În acest ultim caz, în figurile 6.28 şi 6.29 se prezintă două variante de realizare a nasturilor din şnur obţinut prin coasere şi întoarcere, din materialul din care este realizat produsul.

507

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.27.Modele inspirate din costumul tradiţional chinezesc

508

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.28. Realizarea unui nasture „împletit” , utilizat la închiderile produselor inspirate din costumul tradiţional chinezesc –varianta 1

Figura 6.29. Realizarea nasturilor din şnur- varianta 2 509

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

O altă modalitate de rezolvare a nasturilor cu rol decorativ este cea prezentată în figurile 6.30 - 6.32, de îmbrăcare a nasturilor obişnuiţi cu fire de aţă, prin puncte de broderie manuală.

Figura 6.30. Nasturi îmbrăcaţi cu aţă 510

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 6.31. Etape de îmbrăcare a unui nasture cu fire de aţă –varianta 1

Figura 6.32. Îmbrăcarea unui nasture cu fire de aţă – varianta 2

511

CAPITOLUL 7 DIVERSIFICAREA TEHNOLOGICĂ - MODALITATE DE REZOLVARE A FUNCŢIONALITĂŢII PRODUSELOR În foarte multe cazuri, rezolvarea tehnologică a elementelor şi produselor de îmbrăcăminte trebuie să răspundă prioritar unor cerinţe de funcţionalitate. Aceste cerinţe derivă din funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească produsele, în concordanţă cu destinaţia. În ultimul timp, se constată o creştere a ponderii echipamentelor de protecţie în ansamblul produselor vestimentare, determinată de creşterea numărului de domenii în care trebuie protejat omul faţă de acţiunea unor factori nocivi, sau trebuie protejat mediul faţă de infestarea lui de către om. De foarte multe ori, rezolvări constructiv-tehnologice specifice echipamentelor de protecţie sunt transferate unor produse uzuale de îmbrăcăminte, în special jachetelor. Necesitatea păstrării în imediata apropiere a telefoanelor mobile, a mini radiocasetofoanelor, a microfoanelor, a căştilor, precum şi a altor obiecte personale, necesitatea eliberării mâinilor de bagaje incomode, mai ales în timpul călătoriilor sau a petrecerii timpului liber, impune proiectarea unor produse care să fie prevăzute cu multe compartimente de depozitare. În figura 7.1 se ilustrează un astfel de produs (jachetă), la care se sugerează zonele de depozitare pentru unele obiecte personale.

Figura 7.1. Exemplu de produs cu buzunare cu rol funcţional 512

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

7.1.DIVERSIFICAREA UNOR ELEMENTE DE PRODUS CU ROL FUNCŢIONAL, LA ÎMBRĂCĂMINTEA DE PROTECŢIE La realizarea îmbrăcămintei de lucru şi de protecţie, a uniformelor, a îmbrăcămintei pentru sport, a echipamentelor de intervenţie etc., se impune accentuarea rolului funcţional al unor elemente, fără a pierde din vedere aspectul estetic. Dacă faţa, spatele şi mânecile produselor pot răspunde cerinţelor de acoperire şi de protejare a corpului printr-o alegere corespunzătoare a materialului şi a tipurilor de asamblări, în cazul unor elemente ca închideri, terminaţii, buzunare etc., rezolvările tehnologice capătă o importanţă deosebită, fiind adaptate strict tipului respectiv de produs. De foarte multe ori, mai ales la echipamentele pentru activităţi cu grad mare de risc sau la echipamentele de intervenţie, de modul de soluţionare tehnologică a unor elemente de produs depinde viaţa şi sănătatea purtătorului. Buzunarele cu rol preponderent funcţional sunt de cele mai multe ori buzunare aplicate, cu burduf, sau buzunare combinate, cu un număr relativ mare de compartimente, al căror conţinut se asigură prin prezenţa clapelor, a fermoarelor, a benzii velcro, al capselor etc. În figura 7.2 se exemplifică produsul vestă din componenţa îmbrăcămintei tip uniformă a armatei (a), respectiv vesta din componenţa unui echipament de lucru (b).

a

b Figura 7.2. Veste cu buzunare cu rol funcţional 513

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Poziţia buzunarului pe produs, precum şi caracteristicile constructiv tehnologice se stabilesc în concordanţă cu destinaţia buzunarului: ¾ Buzunar pentru unelte sau scule, plasat pe faţa produsului; ¾ Buzunare pentru telefonul mobil, ceas, brichetă, portofel, plasate în general în interiorul produselor; ¾ Buzunar pentru glugă sau cagulă, plasat pe guler; ¾ Buzunar pentru mănuşi; ¾ Buzunar pentru masca de gaze; ¾ Buzunar pentru elementele suplimentare ale echipamentului, ¾ Buzunar pentru elemente de semnalizare în caz de avalanşe, la costume de ski etc. La echipamentele etanşe, buzunarele se plasează numai în exterior, dar la celelalte tipuri de produse pot fi plasate atât în exterior, cât şi în interior. În figura 7.3 se exemplifică buzunare cu rol preponderent funcţional, de depozitare. Acestea se caracterizează printr-un număr mare de compartimente, dimensionate în corelare cu forma şi volumul obiectelor depozitate. Atunci când frecvenţa utilizării respectivelor obiecte este mare, accesul la ele trebuie realizat cu uşurinţă, iar atunci când mişcările impuse de activitatea desfăşurată pot duce la căderea obiectelor din buzunar, buzunarele se prevăd cu clape, fermoare, benzi velcro etc.

a

b Figura 7.3. Buzunare cu rol funcţional a - buzunar aplicat, cu trei compartimente şi clapă fixată cu bandă velcro, b - buzunar aplicat, cu cinci compartimente, dintre care unul închis cu fermoar.

514

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Închiderile cu rol funcţional sunt specifice echipamentelor de protecţie, la care trebuie să asigure atât îmbrăcarea /dezbrăcarea uşoară a echipamentului, cât şi etanşeitatea produsului. Astfel de închideri sunt specifice îmbrăcămintei multistrat contra temperaturilor scăzute, echipamentelor de protecţie faţă de temperaturi ridicate, echipamentelor pentru medii cu substanţe chimice, echipamentelor pentru activităţi în mediu umed, mediu contaminat nuclear, biologic sau chimic, pentru lucrul în medii pure etc. Pentru astfel de echipamente se proiectează închideri duble, realizate în diferite variante tehnologice şi utilizând ca accesorii fermoare, capse, copci, benzi velcro, nasturi, catarame etc. Alegerea accesoriilor pentru închideri se face în funcţie de mediul în care va fi folosit echipamentul, astfel încât să nu se producă corodarea accesoriilor metalice în medii umede sau corozive sau topirea nasturilor la temperaturi ridicate. În general, peste o închidere cu fermoar, de exemplu, se plasează o fentă fixată cu bandă velcro, nasturi, butoni, capse etc. Atunci când se impun măsuri de protecţie strictă, pentru activităţi cu grad mare de risc, se pot realiza două fente suprapuse, iar asamblările prin coasere vor fi etanşate prin sudarea unor benzi. Materialele textile din care se realizează astfel de produse au o peliculă de acoperire similară sau compatibilă cu pelicula benzii de etanşare. Materialele de bază pentru faţa produselor pot avea două sau trei straturi laminate (2L sau 3L), etanşarea impunând utilizarea benzilor cu acelaşi număr de straturi (2L sau 3L). Cele mai utilizate variante de etanşare a liniilor de asamblare sunt prezentate în figura 7.4.

Figura 7.4. Variante de etanşare a liniilor de asamblare: 1-suport textil pentru faţa produsului; 2-polimer (membrană) de acoperire a materialului textil; 2’- membrană de acoperire a benzii; 3-tricot; 4 –strat intermediar (tricot sau neţesut); 5- căptuşeală a – etanşare pentru material de bază 3L; b – etanşare pentru material de bază 2L; c – etanşare pentru strat intermediar laminat 2L; d – etanşare pentru căptuşeală 2L; În figura 7.5 se ilustrază câteva tipuri de închideri cu rol preponderent funcţional, plasate pe mijlocul feţei la produsele jachetă, salopetă sau combinezon. 515

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 7.5. Variante de închideri cu rol funcţional, plasate pe faţa produselor a-închidere cu fermoar şi fente plasate dedesubt; b- închidere cu fermoar şi butoni, cu fente plasate pe ambele părţi; c- închidere cu fermoar şi nasturi, cu fente plasate deasupra

516

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Terminaţiile cu rol funcţional sunt specifice în general mânecilor şi părţilor inferioare la pantaloni. La echipamente de lucru pentru medii cu grad redus de risc, şi terminaţiile inferioare ale jachetelor au un grad oarecare de ajustare, fiind prevăzute parţial cu elastic, cu şnur sau cu nasturi şi găici cu închidere reglabilă. Deseori, pentru echipamentele contra temperaturilor scăzute, terminaţia mânecilor sau a pantalonilor neajustaţi pe linia inferioară, este dublată cu o terminaţie interioară din căptuşeală, strânsă pe elastic. În figura 7.6 se ilustrează câteva rezolvări tehnologice pentru unele terminaţii.

Figura 7.6. Variante de terminaţii şi închideri cu rol funcţional, utilizate la mîneci şi pantaloni: a-terminaţie cu elastic; b-terminaţie şi închidere cu fermoar; c-terminaţie şi închidere cu benzi velcro.

517

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

7.2. REALIZAREA PRODUSELOR MULTIFUNCŢIONALE Produsele multifuncţionale pot fi transformate astfel încât să răspundă mai multor cerinţe. Ideia care a stat la baza realizării îmbrăcămintei multifuncţionale a fost cea referitoare la utilizarea unor baticuri sau şaluri obişnuite, pentru obţinerea aşa numitelor modele ‘’expres’’.Suprafeţe de material textil de formă dreptunghiulară, triunghiulară, pătrată etc. pot fi transformate cu uşurinţă, cel mai adesea prin înnodare, în produse vestimentare ca bustiere, bluze, fuste, pelerine etc. Dar şi produse complexe, ca rochii, fuste, pantaloni etc., pot fi astfel concepute încât să se transforme în produse cu lungimi diferite sau cu un număr diferit de elemente. Astfel, o rochie cu mâneci lungi poate fi transformată în rochie cu mâneci scurte sau fără mâneci, în bluză cu mâneci lungi, bluză cu mâneci scurte, vestă şi fustă. O astfel de abordare a diversificării produselor de îmbrăcăminte este utilizată mai ales pentru garderoba tinerilor, pentru călătorii sau pentru petrecerea timpului liber. Transformarea rapidă a produselor, prin detaşarea unor zone sau subansambluri, permite acoperirea unei arii relativ mari de necesităţi vestimentare, cu un efort financiar mic, în condiţiile unui volum redus al produselor respective. În exemplul următor se arată modul în care pot căpăta destinaţii multiple, obişnuitele baticuri sau bucăţi de material. Exemple de destinaţii ale unui batic sau bucăţi de material de 120x120 cm Mod de realizare Se utilizează mătase creponată sau plisată, care se îndoaie sub formă de triunghi. Linia de îndoire se plasează pe linia taliei, iar capetele lungi se leagă la spate. Colţurile în unghi drept se încrucişează în faţă şi se leagă după gât. a -Top, varianta 1 Mod de realizare În centrul baticului sau al bucăţii de material, pe dos, se face un nod mic. Se desface baticul şi se plasează pe piept, cu nodul către interior, la mijlocul feţei. Se înnoadă două colţuri după gât, iar celelalte două la spate. b - Top, varianta 2 518

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Mod de realizare Se recomandă voal sau alt material uşor deformabil. Se îndoaie baticul pe diagonală, sub formă de triunghi. Linia de îndoire se plasează deasupra bustului, capetele se petrec la spate, după care se răsucesc în faţă şi se înnoadă după gât. c – Top, varianta 3 Mod de realizare Naticul se îndoaie cu faţa în interior, iar colţurile pereche se înnoadă împreună. Se întoarce baticul pe faţă şi se îmbracă introducând mâinile în deschiderile formate de laturile mici ale dreptunghiului anterior, astfel încât nodurile să fie la spate. d – Pelerină-şal, varianta 1

Mod de realizare Se îndoaie baticul sub formă de triunghi şi se plasează pe umeri. Colţurile ascuţite vor fi trase pe sub mâini şi înnodate la spate, sub colţurile drepte. e – Pelerină-şal, varianta 2 Mod de realizare Baticul îndoit sub formă de triunghi se plasează în jurul taliei, cu colţul drept în jos. Colţurile ascuţite se înnoadă la spate. Se recomandă a se purta la rochii simple, cambrate.

f - Corsaj 519

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

În figurile 7.7 şi 7.8 se sugerează variante în care se pot transforma unele modele de jachetă şi fustă, asamblate cu fermoar sau nasturi.

Figura 7.7. Jachetă multifuncţională

520

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 7.8. Fustă multifuncţională 521

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

7.3. REALIZAREA PRODUSELOR INTELIGENTE 7.3.1. MATERIALELE TEXTILE INTELIGENTE Deşi introdusă de mai multe decenii, noţiunea de “materiale inteligente” a început să fie folosită cu frecvenţă în anii ´90 pentru a defini materiale care prezintă un comportament dinamic, modificându-şi proprietăţile sub acţiunea unui factor extern (figura 7.9).

Figura 7.9. Comportamentul dinamic al materialelor inteligente Atât natura stimulului cât şi a răspunsului pentru aceste materiale sunt extrem de diverse. Astfel, factorii externi includ câmpuri magnetice sau electrice, variaţii ale regimului termic, acţiuni mecanice, etc. Materialele inteligente pot să-şi modifice faza, gradul de vâscozitate, dimensiunile, proprietăţile electrice, caracteristici legate de aspect, etc. Materialele inteligente sunt realizate prin introducerea unor substanţe cu proprietăţi speciale - polimeri, substanţe ceramice, aliaje metalice, parafine şi săruri – în materiale de diferite naturi – textile, metale sau aliaje, mase plastice, microprocesoare, ciment sau alte materiale pentru construcţii, etc. Pe lângă termenul de “materiale inteligente” se mai folosesc şi denumirile de “materiale active”, “materiale adaptabile”, iar uneori pot fi incluse şi în categoria senzori. Termenul “inteligent” mai poate fi întâlnit asociat la noţiunea de sistem sau de structură. Toată această complexitate de materiale, comportament dinamic şi aplicaţii face incompletă orice clasificare. Materialele textile inteligente (MTI) reprezintă următoarea generaţie de fibre, materiale şi produse textile şi pot fi descrise conform definiţiei generale ca “gândind”, adaptându-şi proprietăţile conform condiţiilor externe. Între altele, aceste materiale pot: ¾ să-şi schimbe culoarea; ¾ să genereze şi să transfere căldură utilizând curentul electric sau modificarea de fază; ¾ fi folosite ca senzori, sensibili la modificările de temperatură din mediu sau din corpul uman; ¾ să memoreze forme şi să revină la forma anterioară, în general sub acţiunea căldurii. 522

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

• • • •

Cele mai importante grupe de materiale textile inteligente sunt: materiale PCM (Phase Change Materials), materiale care îşi modifică faza; materiale SMM (Shape Memory Materials), materiale care memorează forma; materiale conductive, materiale textile cu proprietăţi electrice speciale; materiale cromatice, materiale textile capabile să-şi modifice culoarea.

7.3.2. ÎMBRĂCĂMINTE INTELIGENTĂ Primele produse de îmbrăcăminte inteligentă au fost create pentru domeniul militar şi de navigaţie, aceste sectoare având finanţări generoase şi beneficiind de cele mai importante descoperiri din cercetare. Activităţile în condiţii mai dificile au impus canalizarea cercetărilor pentru realizarea unor uniforme cu grad sporit de protecţie, o monitorizare a stării fizice şi a funcţiilor vitale a soldaţilor etc. În anumite domenii, pentru ca purtătorii să nu fie dependenţi de sistemele de furnizare a energiei electrice, s-au creat termogeneratoare miniaturizate, ce exploatează diferenţa de temperatură dintre suprafaţa corpului uman şi mediul exterior, convertind-o în energie electrică. Acest principiu de furnizare a energiei electrice de către purtătorul echipamentului respectiv este folosit pentru diferenţe de temperatură de cel puţin 50 o C, ceea ce limitează momentan domeniul de aplicare. Energia obţinută poate fi utilizată inclusiv pentru urmărirea şi transmiterea datelor de stare (puls, temperatură, transpiraţie etc.) la un echipament de monitorizare. Ulterior, au fost realizate firele conductive, ce pot conduce electricitatea. Acestea sunt realizate dintr-un miez de Kevlar îmbrăcat cu un metal cu conductivitate bună. Aceste fire pot fi ţesute sau tricotate împreună cu alte fire, pot fi conectate la chipuri sau baterii, pot fi incluse în broderii pentru a înlocui unele componente electronice etc. La realizarea îmbrăcămintei inteligente concură mai multe domenii, din care sunt implicate realizările de vârf: -domeniul materialelor textile (structura materialelor textile inteligente, modul de realizare, încorporarea elementelor netextile etc.); -domeniul confortului vestimentar (reacţia purtătorului, starea de confort, securitatea şi protecţia sănătăţii); -domeniul microelectronicii (miniaturizarea dispozitivelor electronice, integrarea senzorilor şi a antenelor în structura textilă etc.); -domeniul tehnicii de calcul (sisteme de operare specifice, protocoale de comunicaţie); -domeniul service-ului (întreţinerea şi reconfigurarea îmbrăcămintei inteligente). Dezvoltarea şi utilizarea eletronicii în domeniul textil a condus la diversificarea funcţiilor la care trebuie să răspundă îmbrăcămintea. Aceste funcţii ar putea fi grupate în: ¾ funcţia de barieră, prin care îmbrăcămintea să protejeze purtătorul faţă de factori exteriori cum ar fi temperaturile prea scăzute sau prea ridicate, vântul, praful, unele noxe etc.; materialele care pot răspunde acestei cerinţe sunt cele cu schimbare de fază, cele cu memorarea formei sau cele cu proprietăţi electrice speciale. 523

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

¾ funcţia de organizator al spaţiului personal impune proiectarea constructivtehnologică a produselor astfel încât acestea să poată permite depozitarea obiectelor de utilitate personală, printre care cele electronice, de tipul telefoanelor mobile, al tastaturilor, căştilor, CD-play-erelor etc. deţin un rol tot mai important. ¾ funcţia de comunicare poate fi abordată din două puncte de vedere: o direcţie de dezvoltare este legată mai mult de modă şi poate fi rezolvată prin utilizarea unor materiale cu efecte cromatice deosebite, care să schimbe culoarea produselor în funcţie de condiţiile de mediu, starea sufletească, intensitatea razelor luminoase incidente etc.; pot fi date ca exemple echipamentele de lucru pentru cei care lucrează în traficul rutier, costume de baie ce-şi modifică culoarea în prezenţa apei, îmbrăcăminte de ocazie pentru disco, echipamente ce se colorează diferit, în funcţie de temperatura corpului sau temperatura mediului de lucru etc. şi o a doua direcţie, ce abordează funcţia de comunicare prin posibilitatea de a încorpora în îmbrăcăminte funcţiile îndeplinite în mod obişnuit de telefoane mobile, computere şi chiar echipamente medicale de monitorizare şi comunicare. Prin dezvoltarea pe care o au cercetările în domeniul e-textilelor, probabil în următorii ani vom purta cămăşi care pot monitoriza pulsul, respiraţia sau alte funcţii vitale, jachete muzicale ce pot reda fişiere mp3, costume de sport cu senzori de mişcare, temperatură şi impact, vom avea covoare anti-efracţie cu senzori ce detectează mişcarea etc. Au fost deja realizate : • tricoul muzical, ce permite purtătorului să asculte muzica preferată, stocată întrun microcip, • costume pentru oameni de afaceri cu microfon încorporat în guler, ecran şi tastatură pe mânecă, • kimonoul ce produce masaj de relaxare, • îmbrăcăminte pentru copii, cu cameră video şi telefon mobil, pentru supraveghere mai uşoară etc.

7.3.3. PRINCIPALE TIPURI DE MATERIALE ŞI PRODUSE INTELIGENTE 7.3.3.1. Materiale textile care îşi modifică faza şi produse PCM Materialele capabile să-şi modifice faza sunt substanţe care absorb sau eliberează cantităţi semnificative de energie pe durata procesului de topire, solidificare sau sublimare. Această caracteristică poate fi utilizată pentru asigurarea unui control dinamic al fluxului termic, materialul funcţionând ca o interfaţă termică cu exteriorul. Toate aplicaţiile posibile sunt caracterizate de un ciclu termic, nu de un regim termic constant. Datorită costurilor ridicate, materialele PCM sunt folosite în condiţii restrictive de spaţiu, în care alte tipuri de dispozitive de stocare a energiei termice sunt inutilizabile. Aceste materiale îşi găsesc aplicaţii din cele mai diverse, 524

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

cum ar fi în telecomunicaţii, stocarea de energie termică / sisteme de protecţie termică, agricultură, construcţii, industria spaţială, etc. Spre deosebire de materialele convenţionale, o dată atins punctul de topire, materialul PCM absoarbe energie fără a-şi modifica temperatura. În procesul de solidificare materialul eliberează energia stocată. În domeniul termic al confortului uman (200 – 300) materialele PCM pot stoca o cantitate de 5 până la 14 ori mai mare decât în cazul materialelor convenţionale, precum apa sau rocile. Cele mai importante materiale PCM sunt materialele de tip “solid – lichid”. Indiferent de faza normală a unui astfel de material, ambele procese îşi găsesc aplicabilitate, fie pentru încălzirea mediului, fie pentru răcire. La trecerea în faza lichidă , materialul stochează o cantitate mare de energie. Temperatura rămâne constantă pe întreaga durată a procesului de topire. Din acest motiv, energia acumulată este numită căldură latentă sau ascunsă. Pentru a exemplifica eficienţa acestor materiale (figura 7.10), în intervalul de temperatură de 700 - 800 C, materialul PCM 72 al firmei Merck poate stoca de 4 ori mai multă energie termică decât apa şi de 10 ori mai multă decât piatra sau cărămida. Cele mai potrivite materiale pentru stocarea şi reutilizarea căldurii latente sunt sărurile anorganice şi amestecurile de săruri, precum şi parafinele.

Figura 7.10. Comparaţie între energia termică stocată de apă şi PCM 72 Produse de îmbrăcăminte PCM Produsele de îmbrăcăminte realizate din acest tip de materiale trebuie să asigure o balanţă termică între căldura generată de corpul uman pe durata efortului fizic şi căldura eliberată în mediul înconjurător. Această cerinţă nu este întotdeauna respectată de îmbrăcămintea convenţională. Deseori, căldura generată de corp pe durata unui efort fizic intens nu este disipată complet în exterior, producând situaţii de stres termic. În plus, în perioadele de relaxare între activităţile fizice, corpul eliberează mai puţină căldură, putând apare hipotermia. Materialele textile PCM sunt caracterizate de autoreglaj termic. Este important de subliniat că acest efect se obţine respectându-se cerinţele specifice impuse de destinaţie. De exemplu este necesar să se respecte legătura existentă între cantitatea de PCM introdusă în material şi nivelul de activitate fizică prevăzut, respectiv durata de viaţă considerată pentru articol. Un alt factor de influenţă al echilibrului termic general este proiectarea produsului, care trebuie să favorizeze 525

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

efectul de autoreglaj termic. Materialele textile PCM asigură o izolare termică activă, controlând fluxul de căldură între straturile de îmbrăcăminte conform nivelului de activitate fizică şi a condiţiilor climatice existente. În cazul în care căldura emisă de corp depăşeşte capacitatea de transport caloric a straturilor textile, excesul de căldură este absorbit şi stocat de material. Dacă însă căldura eliberată prin straturile de îmbrăcăminte este mai mare decât cantitatea emisă, diferenţa este compensată de materialul PCM. Dinamismul activităţilor umane, precum şi simpla modificare a condiţiilor climaterice permite întotdeauna încărcarea microcapsulelor PCM, limitând astfel cantităţile de substanţe PCM necesare. Intensitatea şi durata efectului de izolare termică depinde în principal de capacitatea de stocare calorică a microcapsulelor PCM, de cantitatea acestora în material şi de structura materialului textil. De exemplu, materiale textile cu grosime redusă şi desime ridicată favorizează procesul de răcire, în timp ce un material de grosime mai mare şi de compactitate mai mică permite temporizarea şi prin aceasta eficientizarea procesului de eliberare de căldură. Domeniile posibile pentru utilizarea materialelor textile PCM sunt practic nelimitate, atât pentru materiale destinate răcirii, cât şi pentru cele proiectate pentru eliberare de energie termică. Se pot menţiona produse de protecţie termică dinamică în domenii industriale – construcţii, activitate industrială, pentru pompieri, trupele de poliţie şi cele militare, în activităţile sportive, în medicină, etc. La articolele sportive PCM echilibrul termic este esenţial în toate ramurile sportive, astfel încât materialele PCM sunt ideale pentru aceste aplicaţii, precum ciclismul, motociclismul, cursele auto, alpinismul, vânătoarea şi pescuitul, atletism, scufundări, etc. Gama de articole PCM include articole de îmbrăcăminte – jachete, pantaloni, şorturi, mănuşi – pantofi, căşti, etc (figura 7.11).

Figura 7.11. Exemple de produse PCM pentru activităţi sportive – Frisby Technologies 526

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Articole pentru protecţie din materiale PCM reprezintă o alternativă viabilă pentru protecţia termică atât la temperaturi ridicate, cât şi la temperaturi scăzute. Aceste materiale pot fi utilizate introduse în costumele de protecţie pentru pompieri (figura 7.12), ca o barieră termică împotriva căldurii. Microcapsulele PCM permit menţinerea constantă timp de ore a unei temperaturi de confort, putând fi refolosite de sute de ori. Articolele PCM pot fi utilizate şi în activitatea militară, în expediţii în condiţii climaterice adverse sau în activitatea industrială.

Figura 7.12. Costum de protecţie pentru pompieri – Glazier Tek Co. Materialele textile PCM pot fi folosite în tratamentele medicale, fie în condiţii de temperatură scăzută, fie pentru izolare termică. Terapia la temperatură constantă este aplicabilă pentru sistemele de răcire. Ele sunt folosite cu succes în cazul inflamaţiilor rezultate în urma unor leziuni, atât în medicina umană (figura 7.13), cât şi în medicina veterinară. Aceste produse se dovedesc superioare gheţii, ca performanţă şi durată. Un alt domeniu potenţial sunt bolile neurologice, pentru care această terapie poate uşura simptomele de durere în cazuri precum scleroza multiplă sau displazia ectodermală.

Figura 7.13. Exemple de veste textile PCM pentru tratarea leziunilor – Southeastern Medical 527

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Produsele PCM în care este necesară menţinerea temperaturii la un nivel superior includ bandaje aplicate pentru diferite tipuri de boli, pentru fizioterapie şi pentru lăuze pentru a favoriza alăptarea, precum şi păturile, lenjeria de pat sau alte surse de încălzire utilizate pentru pacienţi cu probleme de circulaţie, etc.

7.3.3.2. Materiale textile care memorează forma şi produse SMM (Shape Memory Materials) Acest tip de material poate fi definit ca materiale care sub acţiunea căldurii pot trece din forma ocupată la un moment dat la o formă anterioară. Incorporarea de materiale SMM în produse de îmbrăcăminte îmbunătăţeşte capacitatea de protecţie termică la temperaturi extreme. Activarea acestor materiale în articolul textil permite extinderea dimensiunilor zonelor de aer existente între straturile textile, ceea ce determină creşterea proprietăţii de izolare termică. Există mai multe tipuri de materialele care prezintă potenţial de memorare a formei. Aliajele precum nichel-titanium Ni-Ti prezintă o modificare în proprietăţi la temperaturi sub şi deasupra valorii de activare. Sub nivelul de activare, aliajul este uşor deformabil. Odată atinsă această temperatură, aliajul adoptă o formă anterioară şi devine mult mai rigid. Pragul de activare poate fi modificat prin proporţiile de nichel şi titanium din aliaj. Alt tip de aliaj inclus în grupul materialelor care memorizează forma este aliajul cupru-zinc. Acest aliaj poate fi activat în două moduri, fiind capabil să producă modificările reversibile necesare pentru protecţie termică în condiţii climaterice în schimbare. Totodată reacţionează la variaţiile de temperatură ale corpului. Aliajele care memorizează forma se utilizează sub formă de arcuri lamelare, care la temperatură inferioară sunt plate, iar la temperaturi superioare nivelului de activare se încovoaie, asigurând izolarea termică necesară. Polimerii poliuretani termoplastici au aceeaşi comportare ca şi aliajele nicheltitanium, cu avantajul unei compatibilităţi superioare cu materialul textil. Temperatura de topire inferioară celei a aliajelor limitează utilizarea acestor polimeri pentru materiale non-inflamabile. Pentru aplicaţii vestimentare, modificarea de formă se constată la temperaturi apropiate de temperatura corpului uman. Peliculele poliuretanice pot incorporate în produse de îmbrăcăminte. Când temperatura stratului exterior a scăzut suficient, pelicula poliuretanică se deformează tridimensional, mărind spaţiul liber dintre straturi. Noua formă trebuie să fie suficient de rigidă pentru a rezista la presiunea exercitată de straturile de îmbrăcăminte şi la forţele care apar când purtătorul este în mişcare. Funcţionarea peliculelor bimateriale laminate se bazează pe diferenţele existente între valorile coeficientului de expansiune termică pentru a crea un efect reversibil de încovoiere. Acest fenomen poate fi folosit pentru a determina separarea straturilor textile şi creşterea izolării termice. Modificarea dimensională trebuie să fie de minim 3%, principala problemă care poate să se producă în momentul expansiunii fiind riscul delaminării. Materialele din peliculă absorb lichide la o rată diferită, ceea ce face ca aceasta să se încovoaie. 528

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Aplicaţii ale aliajelor care memorează forma includ produse casnice - precum valve pentru duşuri, filtre pentru cafea, etc; valve de siguranţă anti incendiu pentru conducte de alimentare sau pentru sistemele de condiţionare a aerului; produse şi sisteme miniaturizate, etc. DIAPLEX este un polimer poliuretanic care memorizează forma, produs de Mitsubishi Heavy Industries şi folosit pentru produse de îmbrăcăminte inteligente. Materialul poate fi introdus în diferite materiale textile şi este utilizat în produse de îmbrăcăminte pentru activităţi sportive şi pentru sezonul rece. Pe lângă sensibilitatea dimensională, materialul este caracterizat de o gamă de proprietăţi diverse: impermeabilitate la apă, permeabilitate la vapori şi la aer şi anticondensare. Acest polimer este proiectat să fie activat la o temperatură de tranziţie, adaptând corpul uman la modificările termice produse atât în interior, cât şi la exteriorul produsului. La atingerea temperaturii de tranziţie, datorată fie unei activităţi fizice intense, fie modificărilor din mediul exterior, materialul îşi măreşte impermeabilitatea la apă şi permeabilitatea la vapori.

7.3.3.3. Materiale textile conductive – ”textile electronice” Materialele textile conductive combină cel mai avansat proces de finisare cu utilizarea unor materii prime caracterizate de un înalt conţinut metalic şi proprietăţi electrice. Ele permit trecerea prin material a curentului electric, ceea ce face din suprafaţa textilă o altă modalitate de conexiune, o interfaţă alternativă. O altă definiţie a textilelor electronice le caracterizează ca acele materiale sau produse textile care conţin incorporate dispozitive electronice portaile. Indiferent de compania producătoare, acest tip de materiale au aceleaşi caracteristici: • masă redusă, • flexibilitate mare, proprietate care elimină deformaţiile la solicitările mecanice ce apar în timpul procesului de producţie, • noncorozivitate, • durabilitate, • costuri de producţie scăzute, • înlocuirea suporturilor rigide cu interfeţe flexibile şi uşor de manevrat, • eliminarea cablurilor, întrerupătoarelor sau altor părţi metalice, • completa mobilitate pentru utilizator, utilizarea fiind extrem de simplă. Materialele textile conductive par a fi soluţia perfectă pentru înlocuirea calculatoarelor şi dispozitivelor electronice clasice cu variante flexibile, introduse în îmbrăcămintea cotidiană. Există numeroase variante de materiale textile conductive, funcţie de tipul şi nivelul răspunsului dorit. În prezent, cel mai des utilizate sunt materialele pentru poziţionare X-Y şi materialele sensibile la presiune. Circuitele textile includ elemente cusute sau introduse în material care funcţionează ca senzori, electrozi, sau unităţi discrete (de exemplu rezistori). Există materii prime textile care prezintă proprietăţi electrice specifice, menţinute şi pe durata procesului de producţie, utilizabile pentru astfel de aplicaţii. 529

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Firele metalice de organza sunt obţinute prin înfăşurarea unui fir de aur extrem de fin cu o conductivitate înaltă (~0.1 /cm), în jurul unui fir de mătase. Materialele ţesute cu firele metalice de organza (figura 6) sunt cunoscute de cel puţin două secole, fiind originare din India. Firele metalice sunt dispuse numai ca fire de bătătură, limitând astfel anizotropia conductivă a materialului. Componenta de mătase a firului răsucit este rezistentă la solicitări mecanice şi la temperaturi ridicate.

Figura 7.14. Material ţesut cu fire metalice de organza Firele din oţel inoxidabil au fost iniţial utilizate pentru filtrarea granulelor fine. Oţelul inoxidabil prezintă avantajul că nu este sensibil la acţiunea apei, deci poate fi spălat şi suportă transpiraţia. Acest tip de fire poate avea 100% oţel sau în componenţa lor intră şi fibre poliesterice. Proporţia amestecului determină valoarea rezistivităţii firului. Conductivitatea totală este limitată de valoarea specifică oţelului, procesul de producţie textil şi dimensiunea transversală a fibrelor metalice. Materialele textile conductive pot fi folosite în aplicaţii tehnice pentru produse industriale - ca interfaţă electromagnetică, pentru izolare şi pentru conducere a câmpurilor electromagnetice. Alte aplicaţii includ produse de îmbrăcăminte (aşa numita îmbrăcăminte electronică) sau textile decorative, articole medicale de tratament sau de monitorizare, activitatea militară, etc. În cele ce urmează se vor prezenta câteva exemple de materiale textile folosite în aplicaţii electronice. Tastatura textilă (figura 7.15) este realizată din două straturi din ţesătură cu organza metalică, cu zone orizontale non-conductive, separate de o reţea de nylon (tulle). La aplicarea unei presiuni în zone prestabilite, cele două straturi conductive realizează contact în interiorul celulelor din reţea. Contactul permite trecerea curentului electric de la o sursă, la firele metalice de organza. Tastatura este extrem de flexibilă, putând fi îndoită, spălată, presată, fără a-i afecta performanţa.

530

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Figura 7.15. Tastatură textilă Jacheta muzicală cu tastatură incorporată (figura 7.16) este realizată din ţesătură denim şi integrează o tastatură brodată, un sintetizator miniaturizat, amplificatoare şi un sistem de alimentare cu baterii pentru dispozitivele menţionate. Ca materie primă se utilizează fire amestec oţel inoxidabil şi poliester.

Figura 7.16. Jachetă muzicală cu tastatură incorporată Materialele textile pot fi utilizate ca interfaţă pentru calculatoare şi jocuri. Astfel de materiale pot fi folosite ca tastaturi pentru telefoanele celulare sau ca mouse tactil pentru calculatoare. Jocurile comandate în această manieră înlocuiesc manetele şi consolele de control cu elemente de comandă introduse în produsele de îmbrăcăminte, facilitând mobilitatea utilizatorului. 531

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

Bandajele inteligente sunt utilizate pentru monitorizarea stării unui pacient, stocarea şi transmiterea datelor acumulate. Aceste bandaje pot fi aplicate în cazul unor leziuni şi postoperatoriu pentru a semnala modificări ale stării generale. O altă direcţie o reprezintă tratamentele pentru diferite boli – deficienţe oculare de tipul amiliopiei, diabet sau monitorizarea noilor născuţi. În afara bandajelor inteligente, aplicaţiile medicale de monitorizare mai includ: • ciorapi “inteligenţi”, folosiţi pentru detectarea bacteriilor, a zonelor de presiune ridicată şi cu dureri în cazul persoanelor cu leziuni de coloană sau a diabeticilor, a ulceraţiilor; • uniforme militare cu fibre optice integrate, care permit evaluarea rapidă a leziunilor; • sutiene inteligente, cu un comportament dinamic pe durata activităţii fizice, facilitând sau restricţionând mişcările sânilor • îmbrăcăminte sportivă, pentru monitorizarea şi restricţionarea regimului de activitate.

7.3.3.4. Materiale cromatice şi produse specifice Materialele textile cromatice îşi schimbă culoarea conform condiţiilor externe, fiind cunoscute şi ca materiale ”cameleon”. În această categorie sunt incluse materiale care radiază, anulează sau modifică culoarea. Considerând natura stimulului exterior, materialele cromatice se împart în: ¾ materiale fotocromatice, la care stimulul este lumina; în materialele fotocromatice se produce fenomenul numit fotocromie, la care schimbarea culorii este dată de lumina incidentă. Există o grupă de fibre care emit culoare la activare cu lumină vizibilă şi altă grupă de fibre, care emit culoare la activarea cu lumină ultravioletă. ¾ materiale termocromatice, la care stimulul este energia termică (căldura); acestea pot fi cu cristale lichide sau cu substanţe cu rearanjare moleculară. ¾ materiale electrocromatice, la care stimulul este electricitatea; ¾ materiale piezocromatice, la care stimulul este presiunea; ¾ materiale solvatocromatice, la care stimulul este prezenţa unui solvent lichid; ¾ materiale carsolcromatice, la care stimulul este un flux de electroni. De exemplu, materialul Luminex fabricat în Italia, poate fi folosit pentru îmbrăcămintea artiştilor şi este realizat prin introducerea fibrelor LED de culori diferite într-o ţesătură obişnuită. O anumită poziţie a comutatorului va determina activarea LED-urilor într-una din cele cinci culori disponibile, efectul de scenă fiind remarcabil. În perioada următoare, tehnologia de vârf va fi tot mai mult integrată în produsele de îmbrăcăminte, astfel încât acestea să reprezinte o interfaţă ideală între corpul uman şi mediul exterior, prin integrarea în structura lor a microcipurilor şi a sistemelor computerizate, pentru a menţine omul în contact direct cu mediul înconjurător şi pentru a-l echipa ca pe un mediu de comunicare. 532

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

7.4. FINISAREA CONFECŢIILOR TEXTILE CU MICROCAPSULE Înnobilarea produselor de îmbrăcăminte prin includerea unor microcapsule, conduce la creşterea semnificativă a valorii produselor şi reprezintă o modalitate de diversificare a funcţiilor îmbrăcămintei. Tehnologia microîncapsulării este în continuă dezvoltare, iar datorită nepoluării mediului înconjurător şi posibilităţilor largi de utilizare în scopul creşterii calităţii vieţii, se poate afirma că va fi o tehnologie a viitorului. Microîncapsularea este utilizată atât la produse de îmbrăcăminte (lenjerie intimă, îmbrăcăminte din tricot sau ţesături pentru activităţi cotidiene sau pentru sport), cât şi la textile de interior (perdele, lenjerie pentru pat, covoare, tapiţerie auto). Procesul de microîncapsulare poate fi aplicat oricărui tip de fibră, suprafaţă textilă sau produs confecţionat. Microcapsulele au în general formă sferică şi diametre de până la 1 micron. Conţinutul nucleului microcapsulei poate fi eliberat prin diferite metode, dependente de scopul urmărit; de exemplu, topirea la temperaturi ridicate, creşterea presiunii exercitate asupra produsului, creşterea solicitărilor la tracţiune sau frecare ale produsului sau a unor zone de produs, dizolvarea în diferiţi solvenţi, eliberarea progresivă a unei substanţe aromatice, biodegradarea sub influenţa luminii etc. Microîncapsularea poate fi utilizată în diferite scopuri, de la cele ce îmbunătăţesc confortul la purtare al produselor, cum ar fi: • efectul relaxant ce induce o stare de bine care facilitează odihna fizică şi mentală, • finisajele deodorizante sau odorizante, • finisajele antimicrobiene şi antiseptice, • finisajele antiinsecte (muşte, ţânţari, molii), până la cele terapeutice, cum ar fi: • îndepărtarea stărilor de anxietate, depresie şi stres, • stimularea activităţii cerebrale , • îmbunătăţirea memoriei şi a puterii de concentrare, • stimularea sistemului circulator, • reducerea palpitaţiilor inimii, • calmarea durerilor, • efect antinflamator, antialergic şi antispastic, • menţinerea unei temperaturi relativ constante a corpului, • ajută la nutriţia, emolierea, hidratarea, tonifierea şi regenerarea pielii, diminuând efectele îmbătrânirii şi menţinând elasticitatea pielii, • reducerea celulitei şi a vergeturilor etc. Aplicarea microcapsulelor pe produsul finit se poate realiza prin metode diverse (pulveizare, tratament în flotă etc.), fără a modifica tuşeul sau culoarea. Liantul folosit pentru fixarea microcapsulelor trebuie să fie rezistent la spălările şi tratamentele de întreţinere a produselor; în stadiul actual, microcapsulele îşi pot menţine proprietăţile până la aproximativ 30 de cicluri de spălare şi călcare, dar această perioadă ar trebui extinsă la durata de viaţă a produselor respective.

533

MODALITĂŢI DE DIVERSIFICARE A PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE PRIN PRELUCRĂRI TEHNOLOGICE

CAPITOLUL 8 DIVERSIFICAREA TEHNOLOGICĂ – FACTOR ECONOMIC Diversificarea produselor de îmbrăcăminte, prin adoptarea unor rezolvări tehnologice corespunzătoare, este şi o modalitate de eficientizare a activităţii desfăşurate de firme. Modul în care este conceput produsul, din punct de vedere tehnologic, poate influenţa: • valoarea consumurilor specifice, respectiv costurile cu materia primă; • timpul de realizare, reflectat în valoarea manoperei, dar şi în productivitatea muncii, • volumul vânzărilor, ce permite recuperarea capitalului investit şi este un indicator al corespondenţei dintre cerere şi ofertă. Consumul specific poate fi influenţat prin forma şi numărul reperelor componente ale produsului, prin modul de încadrare (pe direcţie nominală sau pe bie), prin mărimea adaosurilor tehnologice pe liniile de asamblare şi la terminaţii etc. În sensul celor afirmate se poate menţiona, de exemplu, că prin creşterea numărului reperelor componente ale unui produs, cresc posibilităţile de utilizare mai bună a suprafeţei de încadrare, iar la rezolvarea terminaţiilor, lăţimea rezervelor de îndoire, poate varia de la valoarea zero, în cazul terminaţiilor finisate cu cusături vizibile, franjuri sau paspoal, până la rezerve cu lăţimea de 30-40 mm. Alegerea soluţiei tehnologice trebuie să ţină cont de o multitudine de factori, dar în cazul materialelor cu preţuri mari, o alegere corespunzătoare a modului de rezolvare a produsului pe liniile terminale poate conduce la o reducere a consumului specific cu 6-8 %. Timpul de realizare a unui produs este un element esenţial în aprecierea eficienţei unei firme. La adoptarea soluţiilor tehnologice de prelucrare a reperelor sau a elementelor şi de asamblare şi finisare a produselor, trebuie urmărit ca efectele estetice ale prelucrărilor tehnologice să fie cu impact maxim asupra cumpărătorilor, dar soluţiile de realizare să implice costuri cât mai mici. În acest sens, de exemplu, cerinţa de individualizare a produselor poate fi realizată nu numai prin serii foarte mici sau produse unicat, ce impun costuri mari de proiectare constructivă şi de croire, ci şi prin diversificarea produselor folosind prelucrări diferite pentru acelaşi element de produs sau finisări individuale ale produselor, prin tehnici moderne de imprimare, corodare cu laser, prespălare, vopsire etc. Vânzarea produselor reprezintă atingerea scopului pentru care s-au derulat activităţile de concepere, proiectare şi realizare, implicând o multitudine de factori ce ţin de designul produsului, dar şi de segmentul de piaţă căruia i se adresează, calitatea materiei prime şi a prelucrărilor tehnologice, promovarea produsului etc.

534

BIBLIOGRAFIE ŞI WEBOGRAFIE 1. Ciobanu L. –Contribuţii la dezvoltarea şi realizarea tricoturilor cu destinaţii tehnice, Teză de doctorat, Iaşi , 2002 2 Creţu M.- Proiectarea şi tehnologia produselor din tricoturi, Editura Gh. Asachi, Iaşi, 2000 3 Erzenkova N, V.-Jenskaea odejda v detaleah, Editura Polâmea, Minsk, 1994 4 Frandeş E.-Textile inteligente şi cercetători inteligenţi, Univers ingineresc nr.3/2006 5 Missir I.-Carte de broderie, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1967 6 Papaghiuc V., Ionescu I.-Performanţe în domeniul coaserii materialelor textile, Ed. Gh. Asachi, Iaşi,1999 7 Papaghiuc V. – Procese şi maşini pentru pregătirea tehnică a fabricaţiei şi croirea materialelor textile, Ed. Gh. Asachi, Iaşi, 2000 8 Papaghiuc V. – Procese şi maşini pentru coaserea materialelor textile, Ed. Performantica, Iaşi, 2003 9 Papaghiuc V., Ionescu I., Florea A. – Proiectarea sistemelor de fabricaţie pentru produse de îmbrăcăminte, Ed. Performantica, Iaşi, 2004 10 Papaghiuc V. - Procese şi utilaje pentru asamblări neconvenţionale şi tratamente de finisare în industria confecţiilor textile , Editura Performantica Iaşi, 2005 11 Tomida E.- Carte de lenjerie, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1960 12 W olff C.- The art of manipulating fabric, Ed. Krause Publications, Iola 1996 13 ***Distinctive Details: Great Embellishment Techniques for Clothing, Threada Editors, Taunton 1995 14 ***Bloemen- Maken van panty’s – Special Nummer, Amsterdam 15 Colecţia de reviste BURDA, Germania, 1990-2006 16 Colecţia de reviste LA MIA BOUTIQUE, Italia, 1994-2005 17 Colecţia de reviste BOOK MODA, Italia, 2000-2005 18 Colecţia de reviste PRAMO, Germania, 1980-1989 19 Revista LUCIRE nr. 1/2005 20 Prospecte ale maşinilor de matlasat şi de brodat 21 Cataloage cu dispozitive de coasere 22 www.aectra.ro 23 www.amazon.fr 24 www.antropologie.com 25 www.artdufil.fr 26 www.at-broderie.com 27 www.broderie_passion.be 28 www.cerig.efpg.inpg.fr 29 www.dcp.fr 30 www.dialogtextil.ro 31 www.digital.textile.com 32 www.electronica-azi.ro

33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62

www.encre.com www.equipedic.com www.folyoterm.com www.francetelecom.com www.ftf.fr www.gfk-laser.com www.gmi.it www.graphistine.com www.instyle.com www.jeans.information.in.th www.joox.com www.melissa.ru www.neimanmarcus.com www.nundh.com www.olah.com www.osinka.ru www.reimassmart.com www.season.ru www.smartextiles.co.uk www.smartsecondskin.com www.starlab.org www.style.com www.taunton.com www.textile-creation-club.com www.textile-technique.com www.victoriassecrets.com www.vintagesewing.com www.vintagetextiles.com www.woolmark.com