### - Mituri, Rituri, Simboluri in Societatea Contemporana [PDF]

Zitiervorschau

MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Această carte a apărut cu sprijinul FUNDAłIEI PENTRU O SOCIETATE DESCHISĂ (OPEN SOCIETY FOUNDATION). ©- 1997. Editions l'Harmattan. ©-2000. Toate drepturile asupra acestei ediŃii sînt rezervate Editurii AMARCORD, str. Dropiei, nr. 3, se. B, ap. 5, tel/fax : 056/146.645, 1900 - Timişoara, ROMÂNIA, e-mail : [email protected] Lucrare coordonată de MONIQUE SEGRE MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Traducere de Beatrice Stanciu EDITURA AMARCORD Timişoara, 2000 Scria CÎMP DESCHIS Cuvînt înainte Coperta : Cătălin Popa Consilier editorial : Ion Nicolae Anghel Din momentul apariŃiei noŃiunii de societate industrială în Cours dephilosophie positive al lui Auguste Comte, din 1839, aceasta a fost neîncetat privită ca o ruptură cu vechea ordine : absolutului i s-ar opune relativul sau măsurabilul, solidarităŃilor comunitare individualismul, ierarhiilor calitatea de cetăŃean, imaginarului pozitivul. Pesimiştii au anunŃat sfîrşitul familiei, al specificului local, al religiei, în beneficiul unui cult nemărginit al ViŃelului de aur. S-a vorbit despre dezintegrarea legăturii sociale, despre patologia socială, despre alienare, despre distrugerea moravurilor. Privind, totuşi, mai îndeaproape lucrurile, vedem că societăŃile contemporane n-au distrus vechile forme, ci şi le-au readaptat. Prima societate industrială, cea din Marea Britanie a reginei Victoria, a utilizat în folosul său valorile familiale, aristocratice, rurale şi religioase, întreprinderile revoluŃiei industriale au integrat în cadrul lor sociabilitatea de tip familial sau Ńărănesc, oferindu-le ocazia unei noi tinereŃi. Cînd a vizitat Statele Unite în 1893-1894, conservatorul Paul Bourget a regăsit acolo, cu mare satisfacŃie, o energie vitală creatoare şi o moralitate care ierarhiza democraŃia potrivit unei ordini demne de societăŃile tradiŃionale. Din această perspectivă, nu e o absurditate să fie studiate societăŃile contemporane ca şi cele ce le-au precedat : ambele au tot atîta nevoie de mituri, de rituri şi de simboluri pentru a da sens existenŃei sociale, ce nu poate fi trăită în stricta raŃionalitate instrumentală. Nu există nici un motiv ca unele concepte derivate din antropologie să se aplice unui tip de societate şi altuia nu, chiar dacă materialul documentar diferă, la fel ca şi metodele de investigaŃie. Sar putea foarte bine transpune în modernitate instrumente folosite de un Paul Veyne, un Jacques Le Goff sau un Lucien Febvre, pentru a nu cita decît exemple din antropologia istorică. Să însemne asta că în ordinea imaginarului social nu s-a schimbat nimic? Bergson a vorbit despre o frenezie industrială şi de o tehnicizare în care societatea riscă să se îngrădească cu acŃiunile sale : aceste acŃiuni nu ucid libertatea de a inventa, de a visa ori de a crede şi nici procesul simbolic, chiar dacă nu mai există lumea dinainte. Noutatea este că individul a părăsit certitudinile de odinioară, ierarhiile încremenite, reprezentarea fixă : fiinŃă în mişcare, pendulînd între tendinŃele opiniei şi jocul aparenŃelor, el elaborează imagini şi simboluri pe un fel de scenă socială unde trebuie să se recunoască, să se protejeze, să se reasigure, să se delimiteze. în consecinŃă, fiecare e ispitit să-şi recreeze propriile mituri, rituri şi simboluri, căutînd în vastele serii de invariante acumulate în patrimoniu] umanităŃii, dar aceste alcătuiri provizorii au o mare viteză de uzură. La acest sfîrşit de secol XX, care vede prăbuşirea multor mituri colective, dispariŃia unor mituri moştenite prea rigide, dificultatea de participare la adevărate sărbători colective la scară mare, în beneficiul unei retrageri în particular şi intim, sîntem mai sensibili la ceea ce apare ici, colo, chiar marginal, în micile comunităŃi, întîmplările aproape obişnuite, concentrările de scurtă durată, „bucuria prin convulsii" şi „durerea prin sughiŃuri" a grupurilor efemere de care amintea deja Jules Romain într-un frumos text din 1911, Puissance de Paris. Liberă expresie a unei dorinŃe poate, dar a unei dorinŃe controlate într-o epocă ce rămîne de referinŃă şi nu atît de eliberată cum ar părea la prima vedere. La L.I.R.E.S.S. (Laborator interdisciplinar de cercetare şi studiu în cadrul ştiinŃelor sociale), al cărui director am fost, Monique Segre a coordonat cu competenŃă şi subtilitate o cercetare pertinentă privind aceste teme, fapt pentru care-i mulŃumesc. Ea a ştiut să adune un buchet de contribuŃii valoroase venind din orizonturi CUV1NT ÎNAINTE

diverse. în primul rînd, a căutat să ilustreze interesul, dar şi dificultatea, prezentate de o tratare metodologică bazată pe pluralitate, marea problemă fiind realizarea unei interferenŃe cu abordările antropologiei si sociologiei : esenŃialul, însă, nu era de a face să vorbească realitate din teren? Monique Segre a mai reuşit să clarifice unele aspecte contrastante ale socialului la diferite scări, trecînd de la individual la colectiv fără a stabili în mod preconceput ceea ce trebuie să învingă în ordine şi dezordine, încredere şi nelinişte, familiar şi străin, dornică să afle variabilele ce alcătuiesc sensul. Această reflecŃie va fi continuată în cadrul U.M.R.-I.D.H.E. (InstituŃii şi Dinamici Istorice ale Economiei), în care a fost integrat L.I.R.E.S.S. Jean-PierreDAVIET, U.M.R.-I.D.H.E. Profesor universitar, E.N.S. Cachan* * E.N.S. Cachan - Ecole normale superieure de Cachan - Şcoala Normală Superioară din Cachan (n. trad.). PREZENTARE Monique SEGRE Cercetător la U.M.R.-I.D.H.E. (InstituŃii şi Dinamici Istorice ale Economiei i Prezentare Logica economiei de piaŃă supune astăzi societatea contemporană raŃionalităŃii sale economice inevitabile ; dezvoltarea sporită a ştiinŃelor şi tehnicilor, însoŃită de evoluŃia culturii, întăresc convingerile în eficacitatea raŃionalităŃii şi a utilitarismului. în acelaşi timp, ordinea economiei de piaŃă, atît de ridicată în slăvi, se dovedeşte creatoare de dezordini, distrugînd legăturile sociale istoric constituite, anulînd identităŃile naŃionale şi aflîndu-se la originea fenomenelor de excludere. Dacă dezvoltarea ştiinŃelor şi a tehnicilor se prezintă ca generatoare de avantaje, ea dă naştere şi la consecinŃe nocive ; învestită cu o putere misterioasă, suscită nelinişti şi nesiguranŃă. RaŃionalitatea, eficacitatea, utilitarismul maschează fenomene ce ies uneori cu brutalitate la suprafaŃă, într-un mod iraŃional şi exploziv. Mituri apar şi dispar, sînt sesizabile comportamente rituale purtătoare de semnificaŃii noi, ele pretinzînd o analiză aprofundată. Sociologii nu par să deŃină întotdeauna instrumentele de analiză necesare identificării şi înŃelegerii multiplelor transformări ce afectează societatea sub impulsul unei logici comerciale ce pare să invadeze toate părŃile ansamblului social şi al cărei sens, distrugător al vechilor semnificaŃii, scapă. Dar graniŃele dintre discipline nu mai sînt impenetrabile, iar sociologii au simŃit nevoia să-şi însuşească modul de abordare al istoriei, cu intenŃia de a contura pe termen lung transformările sociale şi de a înŃelege elementele de continuitate şi de ruptură, după cum istoricii s-au familiarizat cu metodele sociologiei. 10 PREZENTARE într-o lucrare recentă, Socio-Anthropologie du contemporain1, P. Bouvier ne aminteşte, pe bună dreptate, cît de util ar fi ca sociologii să se folosească de conceptele şi metodele antropologiei, deoarece acestea „pot astăzi să aducă un punct de vedere nou şi complementar societăŃii noastre din ce în ce mai fracŃionate" cu atît mai mult cu cît asistăm la „o reconsiderare a sistemelor explicative şi a modurilor de legitimare a activităŃii sociale" şi, arată autorul,, ,în încercarea de a da un nou sens practicilor lor, indivizii şi colectivităŃile se întorc la modalităŃile de identificare în care simbolicul e mai puternic decît ansamblul de argumente al raŃionalităŃii". Or,„ni separe că importanŃa acordată de etnologie faptelor simbolice, şi asta încă de la primele cercetări, poate sta alături de întrebările şi aşteptările modernităŃii noastre". Timp de mai multe zile, dezbaterile2 au fost consacrate temei „mituri, rituri si simboluri în societatea contemporană", logic fiind să i se dea cuvîntul, în primul rînd, lui P. Bouvier. El arată că instrumentele sociologice elaborate în contextul social specific celor Treizeci de Ani Glorioşi* se concentraseră asupra fenomenelor de progres, de mobilitate socială în ascensiune sau de inerŃie socială şi constată că azi aceste concepte se dovedesc inadecvate. Această inadecvare devenită evidentă precum şi dezorientarea sociologilor în faŃa complexităŃii sociale sînt unele dintre motivele care i-au determinat să se informeze despre metodele antropologiei. De partea lor, antropologii sînt tot mai interesaŃi de societăŃile moderne şi abordează această temă cu propriile mijloace de analiză ; e favorizată astfel întîlnirea dintre cele două discipline. Pentru a accentua complexitatea fenomenelor ce caracterizează societatea contemporană, P. Bouvier ne invită să ne apropiem de realitatea cotidiană printr-o intersiune de lungă durată şi, analizînd „unele ansambluri popula1 BOUVIER, R, Socio-Anthropologie du Contemporain, Galilee, Paris, 1995. 2 în cadrul L.I.R.E.S.S. condus de J. P. Daviet. L.I.R.E.S.S. a fost integrat în U.M.R.-I.D.H.E. în 1997. * Trente Glorieuses, expresie creată în 1979 de Jean Fourastie pentru a desemna cei treizeci de ani de creştere economică pe care i-a cunoscut FranŃa după cel de al doilea război mondial (n. trad.). 11 MITITKI. KITl'lîI. SIMBOLURI FN S( X ;IKT \TE.\ < "ONTKMI'^KANA

Ńionale coerente, să identificam re})reze?itărilt\ valorile, nu întotdeauna formulate, clar prezente, sd cuprindem toate fatetile unui aceluiaşi fenomen pentru a-i înŃelege sensul". Se va vedea că intervenŃiile ce au armat de-a lungul celor două zile propun modalităŃi de cercetare apropiate de orientările conferenŃiarului. Acesta din urmă pune accentul pe unul din miturile fondatoare ale societăŃii noastre, mit pe care realitatea socială de azi îl contrazice cu brutalitate : mitul Progresului. Oare societatea contemporană nu elaborează noi mituri ce trebuie identificate? Economia de piaŃă nu Ńine de mit? AbundenŃa mijloacelor de comunicare, din ce în ce mai diversificate şi extinse, nu se află la originea mitului „societăŃii de comunicare" analizat de Erik Neveu?] Acesta arată : „AnunŃarea societăŃii de comunicare se articulează în jurul a cinci promisiuni : abundenŃă, democratizare, autonomie a indivizilor, mondializare, contracŃie a spaŃiu-timpului". In lucrarea sa, el analizează şi combate cele cinci promisiuni, studiază determinanŃii sociali ai mitului şi se opreşte asupra agenŃilor sociali care, din cauza profesiunii lor, contribuie direct sau indirect la menŃinerea şi răspîndirea convingerilor legate de societatea de comunicare. Şi alte lucrări elucidează miturile „noastre". łinem să subliniem cit de mult au devenit mijloacele audiovizuale suporturi esenŃiale ale miturilor societăŃii noastre contemporane. Helene Puiseux4 propune un caz exemplar şi actual : ea analizează mitologia epocii nucleare în producŃia filmică şi televizuală incepînd cu 1949, demonstrînd cum se elaborează şi se transformă această mitologie, cum este ea manipulată în serviciul unei ideologii. Povestea pusă în scenă, alegerea imaginilor, înlănŃuirea lor urmăresc să arate şi să mascheze totodată realitatea distrugerilor epocii nucleare. După şocul datorat exploziei bombei lansate de americani asupra a două oraşe japoneze, Hiroshima şi Nagasaki, au apărut şi s-au înmulŃit filmele despre energia atomică. 3 NEVEU, E., Une societe de communication? Col. „Clefs/Politique", Mont-chretien, Paris, 1994. 4 PUISEUX, H., L'Apocalypse nucleaire et son cinema, col. „7e Art". Cerf, Paris, 1988. 12 PREZENTARE Helene Puiseux urmăreşte, pe o durată de mai bine de patruzeci de ani, evoluŃiile operate în modurile de orientare a scenariilor şi a imaginilor fiindcă mitul, prin definiŃie, trimite neîncetat la real, dar operînd opŃiuni. De-a lungul anilor şi a transformărilor realităŃii sociale si politice mondiale, filmele se modifică : ele exorcizează fricile, le canalizează, pentru ca mai apoi să justifice, în mod indirect, utilizarea acestei energii (împotriva unor „monştri") şi s-o facă pînă la urmă suportabilă, familiară lumii noastre din epoca experienŃelor nucleare. Punctul de plecare al mitologiei filmice din epoca nucleară este haosul, distrugerea totală şi devastatoare însoŃite de o tăcere la fel de totală asupra cauzelor şi a responsabilităŃilor acestei apocalipse, tăcere care se continuă cu ocazia comemorărilor din 1995. în miturile moderne, eroii rlu mai sînt zeii antici, ci oamenii deveniŃi deŃinători ai puterii de distrugere. Mitul adună fapte şi le aranjează, dezvăluie ascunzînd şi are drept funcŃie legitimarea unei situaŃii, făcînd-o să fie acceptată de o vastă entitate socială ; are deci puternice asemănări cu ideologia5. Gabriel Segre se referă explicit la definiŃia mitului din societăŃile tradiŃionale, aşa cum a fost el analizat de etnologi. Mitul, povestire ce se vrea veridică, relatează originea lumii şi pune în scenă faptele eroice ale personajelor sacre, ele constituind modele exemplare. G. Segre arată similitudinea dintre scrierile în care sînt narate evenimentele din viaŃa lui E. Presley şi povestirile mitice tradiŃionale şi analizează cum sînt glorificate în aceste biografii, istorisiri mitice moderne, viaŃa şi calităŃile cîntăreŃului, erou sacralizat cu care se identifică americanul mediu. Simbolizînd prin conduita sa sfîrşitul tabu-urilor şi al interdicŃiilor din societatea americană, E. Presley consacră prin reuşita sa fulgurantă valorile ordinii şi încrederea în ascensiunea socială conforme cu visul american. Riturile au făcut obiectul mai multor intervenŃii. Se pare că azi, acolo unde reperele se fărîmiŃează, unde 0 RIVIERE, C, „Mythes modernes au coeur de l'ideologie", în Cahiers internationaux de sociologie, Voi. XC, 1991. 13 MITURI, RIłURI^MBOLU_m_ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ normele se atenuează, riturile sînt o modalitate de refacere a legăturilor sociale, de raportare la valori noi sau vechi, dar reînnoite, ce dovedesc o reîntoarcere la sacru, după cum subliniază G. BalandierG. Claude Riviere a consacrat o lucrare riturilor profane7, intervenŃia sa asupra „structurii şi antistructurii riturilor" deschizînd perspective fructuoase de cercetare. El defineşte ritul şi-i prezintă caracteristicile esenŃiale ce constituie referinŃe, mai înainte de a propune o analiză a antistructurii ritului. Acesta nu este încremenit, ci are o viaŃă proprie, cu posibile dezordini sau improvizaŃii; el poate să se transforme sau să dispară, în funcŃie de forŃa creativităŃii ansamblului social. Punerea în evidenŃă a multiplelor sale dimensiuni face din

rit un fenomen bogat, complex, cu faŃete diversificate, chiar contradictorii. Varietatea exemplelor propuse demonstrează că ritul e mereu actual. Nu putem decît să reamintim aici remarcile făcute de Mary Douglas : „Animal social, omul este un animal ritual. SuprimaŃi o anumită formă a ritului şi el va, reapărea sub o alta, cu atît mai multă vigoare cu cit interacŃiunea socială e mai intensă. Fără scrisori de condoleanŃe sau de felicitare, fără cărŃi poştale ocazionale, prietenia cu cineva de departe nu are realitate socială. Nu există prietenie fără rituri de prietenie. Riturile sociale creează o realitate care fără ele n-ar însemna nimic. Se poate spune fără exagerare că ritul este mai important pentru societate decît cuvintele pentru gîndire, deoarece întotdeauna putem şti ceva şi să nu găsim decît după aceea cuvintele pentru a exprima ceea ce ştim. Raporturi sociale, însă, nu există fără acte simbolice"8. Sociologii subliniază forŃa ritualurilor în societăŃile noastre industriale şi, cu ajutorul a numeroase analize, arată că riturile nu sînt definitive, ele se modifică, primesc forme diferite în funcŃie de modul în care grupurile sociale 6 BALANDIER, G., „Le sacre par le detour des societes de tradition", în Cahiers internationaux de sociologie, voi. 100, 1996, numărul „Langages, symboliques, representations". 7 RIVIERE, C,,Les rites profanez, P.U.E, Paris, 1995. 8 DOUGLAS, M., De la souillure. Essais sur Ies notions de pollution ei de tabou, trad., F. Maspero, Paris, 1967. 14 PREZENTARE q[ le însuşesc dîndu-le o forŃă nouă ; unele rituri ce păreau bine ancorate în viaŃa culturală şi socială par să dispară, creînd cu brutalitate un soi de vid (Y. Johannot). Marele număr de intervenŃii din aceste zile permite să se evidenŃieze diversitatea riturilor şi a simbolicii ce le e subiacentă. Riturile lasă să se reafirme modelele legate de identitate, ceea ce demonstrează Michel Pingon şi Monique PinŃon-Charlot în studiul lor despre marea burghezie. Ele consolidează integrarea indivizilor în grupul familial şi social şi reafirmă dominaŃia simbolică a acestei clase sociale. Ritualurile provoacă un efect de recunoaştere şi de control pînă în străfundurile intime ale fiinŃei şi uşurează reproducerea apartenenŃei şi asentimentul de apartenenŃă. Dacă integrarea în grup e constant reafirmată, dacă unitatea este întărită, derapajele sînt corectate sau integrate rapid. Dar Celălalt este prezent în absenŃa sa, într-atît forŃa de integrare e însoŃită de o excludere la fel de înverşunată ; astfel, există rituri de mondenitate ce pretind o punere în scenă ; punere în scenă a dominaŃiei, subliniază autorii, unde exclusul, dominatul recunoaşte dominarea, o confirmă şi o admiră. Dezvăluirea ritualurilor, a celor mai subtile coduri permite să se reveleze forŃa grupului, coeziunea sa, dar, poate, şi teama de clasele dintotdeauna „periculoase". Riturile facilitează socializarea copiilor ; ritualurile de aniversare a copiilor aparŃinînd claselor de mijloc, analizate de Regine Sirota, iau forma unor rituri de iniŃiere : iniŃiere în regulile (Je politeŃe, în controlul de sine. Clasele de mijloc trăiesc astăzi într-un echilibru precar, mereu ameninŃate de o coborîre pe scara socială, dar atente să~şi menŃină statutul în societate şi integrarea socială. în aceste familii, copilul este rege, obiectul tuturor atenŃiilor, al tuturor privilegiilor, dar şi al tuturor aspiraŃiilor părinteşti. Copilul-rege trebuie să interiorizeze valorile, codurile care-i uşurează integrarea socială. Aniversarea este un moment de tranziŃie, de sociabilitate intensă, cînd pot fî intensificate diferitele secvenŃe ale ritului şi multiplele dimensiuni ale acestui fenomen social total, în cadrul căruia are loc un schimb de bunuri economice (se oferă şi se primesc cadouri) şi simbolice, se 15 MITURI^ RITURI, SIMBOLURI ÎN^ SOCI ETATEA ('ONTEMPORAN dobîndesc şi se transmit normele şi valorile sociale ale politeŃii, se învaŃă controlul emoŃiilor şi se afirmă diferitele roluri sociale (rolul de părinŃi, rolul de copii). O observare atentă va arăta că un acelaşi rit poate lua forme diferite şi poate fi trăit în mod divers de către grupurile sociale prezente care îi dau o semnificaŃie distinctă. Acest lucru e analizat de Marie-France Doray, referitor la riturile de început de an şcolar. Ea pune în scenă întîlnirea dintre două instituŃii, Familia şi Şcoala, şi ia în calcul, referitor la ritualul începutului de an şcolar, slujindu-se de relatările părinŃilor, medii sociale diferenŃiate ; astfel, ea demonstrează că acelaşi rit poate fi trăit şi însuşit în mod divers şi să reveleze, prin reprezentările instituŃiei şcolare, valori şi simboluri ascunse a căror semnificaŃie nu e identică de la un grup social la altul. Prima zi de şcoală declanşează din partea familiei pregătiri privind copilul şi trimite într-un anume fel la sacralitatea Şcolii şi la respectul pe care ea îl suscită ; la fel, modul de a-1 îmbrăca pe copil sau de a veghea la curăŃenia corpului său sînt organizate ca un „mecanism". Analizarea diferitelor forme ale acestui ritual clarifică manierele în care el este sistematizat şi interpretat de diferitele straturi sociale, evidenŃiază bogăŃia de simboluri subiacente, subliniind astfel pertinenŃa studiilor

sociologice impregnate de metode şi concepte ale antropologiei. Societatea contemporană mai este şi creatoare de rituri. M. Fellous descrie mai multe tipuri de rituri recent create ; dacă unele se referă la o tradiŃie doar pentru a se detaşa de ea sau a o transforma, altele sînt create ex nihilo şi permit să se afirme coeziunea unor grupuri prost recunoscute de societate. Astfel, sînt prezentate patru rituri; fără a intra în detalii, e bine să notăm în ce măsură acestea fac vădită nevoia de legătură socială incitînd angajamentul participanŃilor şi acordă o valoare sacră individualităŃii. Să asistăm oare, în societatea noastră în schimbare, la sfîrşitul unor rituri ce ne deveniseră o a doua natură? DispariŃie ce a creat un moment de vid, o nelinişte. Y. Johannot pune problema anumitor ritualuri ale cărŃii. Să fie acestea sortite dispariŃiei, din cauza dezvoltării 16 PREZENTARE unor noi tehnologii ce invită la alte moduri de însuşire a cunoaşterii, favorizînd declinul cărŃii, fundamentul culturii noastre de secole? Problema este importantă şi merită a fi gîndită. Riturile se articulează m jurul simbolurilor, le reafirmă, le dau sens şi viaŃă şi prin aceasta chiar le modifică. Dacă simbolul, al cărui rost este multiplu şi ambiguu, pare să aibă o funcŃie acceptată de toată lumea, acest lucru se întîmplă şi pentru că el poate fi interpretat în mod divers atît de grupuri, cît şi de indivizi. Exemplul simbolismului lui „curata şi „nou", evidenŃiat de M.-F. Doray, este legat de importanŃa acordată începutului de an şcolar, de ruptura sau de continuitatea, pe care înŃeleg s-o dovedească părinŃii, între familie şi şcoală. ImportanŃa simbolurilor familiale moştenite şi transmise întăresc dominaŃia grupului (M. Pingon şi M. Pingon-Charlot). Simbolul uneşte şi desparte, primind semnificaŃii ce uneori se află într-o opoziŃie mascată, mai înainte de a ieşi brusc la iveală cu ocazia anumitor evenimente. După cum subliniază P. Lantz,„simbolismul este obişnuit, dar maniera de a-l resimŃi si simbolul ce-l cristalizează sînt, dimpotrivă, unice". Pierre Lantz ne propune o remarcabilă sinteză a constatărilor sale privind „Simbolismul individual (singular) şi simbolismul colectiv". El evidenŃiază importanŃa reprezentărilor sociale atunci cînd ele sînt interiorizate, resimŃite de către indivizi, căci ele le dau viaŃă.. îi stimulează. Mergînd la izvoarele simbolismului, P. Lantz are grijă să reamintească în ce măsură se nutreşte acesta din imaginarul ancorat el însuşi în trupuri şi pulsiunile lor. Subliniind aportul cercetărilor structuraliste, autorul îşi invită auditorii şi cititorii să nu conceapă simbolismul ca pe o entitate abstractă, purtătoare de termeni generali, ci să Ńină seama de „rolul activ al imaginaŃiei individuale în circulaŃia reprezentărilor sociale". Ne este propus un punct de vedere nou ce ne invită la noi abordări9. Haroun Jamous în articolul sau „Fetele cu văl" arată forŃa simbolului ale cărui semnificaŃii se transformă în funcŃie de situaŃiile sociale în care se află aceste fete şi în 1 LANTZ, R. L'uucstisscmpnt symbolique, P.U.F., Paris, 1996. 17 A MITURI. RITURI^SIMBOLURIJtN SOCIETATEA CONTEM_PORAN funcŃie de situaŃiile sociale în care se află aceste fete si în contextul confruntării dintre două culturi distincte : Islamul şi Occidentul. Portul eşarfei primeşte în cazurile analizate o valoare simbolică nouă : căutarea şi, poate, cucerirea unei identităŃi înnoite şi îmbogăŃite, ce obligă la o redescoperire a islamului şi, negreşit, la o reactualizare a laicităŃii în instituŃia şcolară din FranŃa de azi. Istoricul Jean Pierre Daviet aduce o preŃioasă contribuŃie la dezbatere, amintindu-ne că istoricii perioadei contemporane (printre care M. Agulhon, A. Prost sau M. Ozouf) n-au trecut cu vederea importanŃa faptului simbolic, ei i-au sesizat transformările în spaŃiu şi timp, dar şi prin experienŃa grupurilor sociale care dau uneori o semnificaŃie nuanŃată, contradictorie chiar, unei simbolici aparent consensuală. Privirea înapoi în timp, cuprinderea pe o durată îndelungată permite o mai bună conturare a complexităŃii relaŃiilor dintre mituri, rituri şi simboluri. Istoricii aduc astfel un ajutor valoros sociologilor. LECTURĂ „SOCIO-ANTROPOLOGICĂ" A EPOCII CONTEMPORANE Pierre BOUVIER Profesor de sociologie, Paris X-Nanterre Membru al Laboratorului de Antropologie al InstituŃiilor şi al OrganizaŃiilor Sociale L.A.I.O.S. - I.R.E.S.C.O. - C.N.R.S.* * C.N.R.S. - Centre naŃional de la recherche scientifique - Centrul NaŃional de Cercetare ŞtiinŃifică (n. tracij. Lectură „soeio-antropologică" a epocii

contemporane Ce motivaŃie are demersul „socio-antropologic"'?1 De ce se recurge azi, în contextul societăŃilor dezvoltate contemporane, ia antropologie? De mai multe decenii trăim într-o situaŃie de criză ; această criză, a cărei bază este economică, se traduce prin dificultăŃi de includere a indivizilor în societate. Ea suscită o dualizare progresivă la doi poli : pe de o parte un pol de includere (îi cuprinde pe toŃi cei care, incluşi în sistemul economic, se bucură de dezvoltare, de bunuri şi servicii propuse de societăŃile dezvoltate), iar pe de altă parte un pol de excludere, o sferă de marginalizare. în ultimii douăzeci de ani s-au petrecut transformări extrem de importante. Problema este următoarea : mai putem continua să analizăm societăŃile dezvoltate, cum este a noastră, în acelaşi mod ca acum treizeci sau patruzeci de ani? In timpul celor „Treizeci de Ani Glorioşi", un anumit număr de instrumente, de concepte şi de metode Ńineau în mod sigur de sociologie, corespundeau fenomenelor sociale ale epocii ; îndeosebi, exista ideea de progres, a progresului economic, a progresului social, a progresului tehnic, a unei dezvoltări care, încetul cu încetul, trebuia să-i permită fiecăruia să se bucure de binefacerile societăŃii moderne, acest lucru însemnînd „împărŃirea beneficiilor"2. Astăzi însă împărŃirea beneficiilor nu mai 1 BOUVIER, R, Socio-anthropologie du contemporain, Ed. Galilee, Paris. 1995. 2 DARRAS, R. Le partage des benefices, expansion et ine'galite en France. Ed. de Minuit, Paris. 1969, prefaŃă de C. Gruson. 20 LECTURA .SOCIO^TRO^^ CONTEMPORANE qte ceea ce se credea acum douăzeci ori treizeci de ani! a trebui să ne amintim de unele lucrări, de pildă cea a lui Joffre Dumazedier : în Către o civilizaŃie a timpului liber?3 există un semn de întrebare în titlu, dar şi termenul către o civilizaŃie a timpului liber ; sau lucrările lui Jean Fourastie, de exemplu, Le grand espoir du XX1 siecle, progres technique, progres economique, progres social4. Exista o aşteptare, născută din expansiune, exprimată în termeni de inserŃie socială, de dezvoltare, de mobilitate ascendentă, de acces la bunuri şi servicii. Astăzi există o criză foarte importantă. Pare să fi devenit necesară o reconsiderare sau măcar o altfel de abordare a conceptelor create în această perioadă, ele fiind azi relativ mai puŃin adecvate la transformările cu care sîntem confruntaŃi. Aceste concepte, mobilitate ascendentă, clasă socială, dinamică, mişcare socială corespundeau unei societăŃi în transformare „pozitivă". Pentru unele categorii din anumite sectoare ale societăŃii, mişcările sociale erau şi o posibilitate de a deveni actori pe scena istoriei, ei putînd introduce (dacă Ńinem seama de analizele lui A. Tourame) un proiect al căror purtători erau şi să-i aştepte rezultatele. Sînt elemente prezente în „nucleul dur"* al societăŃii burgheze. In sfera de includere se mai află şi alte elemente legate de aceste concepte elaborate anterior, înainte sau după al doilea război mondial sau în anii '60, de pildă conceptele de alienare în muncă, de funcŃionalizare, de birocratizare, concepte încă pertinente, dar care azi nu sînt întotdeauna aplicabile la ansamblul societăŃii, la ansamblul lumii sociale în care trăim. în plus, aceste concepte se bazează în principal pe elemente izvorîte din ştiinŃa economică. Pentru sociologii acelor ani, economia era ştiinŃa de referinŃă. Sociologii au avut întotdeauna de întîmpinat o relativă greutate în a se asigura cu dovezi incontestabile ; au simŃit mereu 3 DUMAZEDIER, J., Vers une civilisation du loisirl Ed. Seuil, Paris, 1962. 4 FOURASTIE, JL Le grand espoir du XX* siecle, P.U.F., Paris, 1952. * Mic grup deŃinînd puterea de decizie (n. tradj. 21 MITURI, RITURI, SIMBOLURI_ÎN SOCIEI1ATOALC()N11EMPORAN nevoia să-şi apropie ştiinŃele exacte. ŞtiinŃele umane au de a face dintotdeauna cu o dificultate ce s-ar putea exprima astfel : Ce înseamnă cu adevărat o dovadă? Unde există un raŃionament ştiinŃific incontestabil? Multă vreme economia a fost un refugiu pentru sociologi. Această disciplină, cu elementele sale statistice şi cantitative, cu perspectivele pe termen lung şi curbele sale, părea că le asigură ajutorul necesar pentru a convinge, pentru a demonstra că ei nu făceau altceva decît să interpreteze diverse fenomene sociale, dar că se înscriau într-o investigaŃie analizată, de altfel, de economişti. Economiştii evidenŃiaseră un anumit număr de tendinŃe, iar sociologii se înscriau în acestea : dezvoltarea, dinamica, mobilitatea ascendentă, împărŃirea beneficiilor... Astăzi, economia nu mai pare a fi în mod precis disciplina pe care să te poŃi sprijini. Economiştii înşişi par mult mai puŃin siguri ca înainte, nu mai au pretenŃia de a „face proiecte himerice", de a ne spune care va fi viitorul societăŃii noastre. Antropologia e relativ puŃin prezentă în lucrările de sociologie din ultimii douăzeci sau treizeci de ani. Antropologia societăŃilor contemporane e relativ absentă din lucrările privind societatea noastră. în anii

1970 a luat naştere un curent de adeziune în jurul revistei „Ethnologie francaise" care a grupat mai multe reviste dedicate lumii rurale, celei a tradiŃiilor sau artizanatului. Nu se depăşeau limite, nu se mergea spre industrializare sau mecanizare, ori spre vectorii puternici ai dinamicii sociale. Mai curînd, se lucra asupra a ceea ce se repeta, asupra elementelor constitutive ale unei perpetuări. Sociologia era prea puŃin interesată de antropologie. Aceasta însemna societăŃi aşa-numite exotice, tradiŃionale sau neoccidentale. Lucrările antropologilor priveau, în primul rînd, Ńările aflate în exterior. In marea lor majoritate, nu se refereau direct la FranŃa ori la Ńările europene. Cu toate acestea, de mai mulŃi ani, unii antropologi intră pe „terenul nostru", terenul epocii contemporane a societăŃilor dezvoltate, fapt surprinzător şi interesant totuşi, fiindcă nu era sfera lor de interes şi mai există 22 ECTURĂ „S multă împotrivire. Scopul principal al antropologiei este să studieze amerindienii sau cutare ori cutare populaŃie neeuropeanâ, aşa a fost ea instituită de istorie şi de glorie xn iurul personalităŃii emblematice a lui Claude Levi-Strauss. Trebuie subliniat totuşi că unii cercetători sînt interesaŃi din ce în ce mai mult de problemele modernităŃii occidentale. De exemplu, Marc Auge, Marc Abeles si alŃii încearcă să vadă în ce mod specificul antropologiei se poate adresa propriilor noastre societăŃi. De asemenea, avînd în vedere că sociologia a dezvoltat elemente fundamentale pe care trebuie să le aprofundeze în continuare, apare ca necesar să recreeze, să prelucreze din nou conceptele sau metodele aparŃinînd antropologiei. Care sînt cele ce par importante în acest nou peisaj social, cunoscut de noi, includere-excludere? Evident, e greu să-Ńi dai seama cum se poate vorbi de mobilitate socială în sfera excluderii, cum se poate vorbi de mişcare socială. Acest lucru s-a observat recent. In decembrie 1995, unii au considerat că nu era vorba de o mişcare purtătoare de proiect. Exact invers decît ceea ce am cunoscut timp de decenii cînd orice mişcare socială era purtătoarea unei perspective. Ne aflăm azi într-o societate unde chiar cei situaŃi în nucleul dur nu se mai dovedesc capabili, după unii observatori, să propună dinamici sau proiecte de transformare. Aceste elemente ne permit să apreciem că e necesar să se revină la o studiere a proximităŃii, a datelor ce constituie cotidianul. E nevoie de o cercetare în maniera etnologilor şi a antropologilor. Ei analizează societăŃile tradiŃionale în contextul unor observaŃii de foarte lungă durată. După modelul lor, devine util să se treacă la observaŃii, la imersiuni în locuri specifice propriilor noastre societăŃi. Să se pătrundă în contexte, prin analize pe termen lung şi nu aşa cum o făceau sociologii, într-un mod suficient de exact. O echipă sau un cercetător intervenea pe teren într-un context mai curînd fierbinte decît rece (ceea ce trimite la unele conotaŃii antropologice). El apărea în momentul cînd cutare sau cutare sector al societăŃii moderne se punea în mişcare, intra în fierbere, 23 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANA stirnea atenŃia. In acel moment interveneau echipele de sociologi, solicitate de instituŃiile interesate de fenomene ce se detaşau de banalitatea cotidiană. Se mai ajungea şi la situaŃia ca faptul social în sine să pretindă să se cunoască mai multe despre existenŃa sa, despre ceea ce era sau despre devenirea sa. Cercetătorii, însă, interveneau numai atunci cînd exista această cerere, iar economia socială avea nevoie de timp, de la cîteva săptă-mîni la o lună ori două. In general, nu se înscria într-un proces de lungă durată, Important era să fie evidenŃiată foarte rapid tema centrală. Apoi, era prelucrată în cadrul convorbirilor şi al chestionarelor, se studia literatura existentă referitoare la subiect, iar după aceea se trimitea la laborator sau la universitate. Uneori se mai revenea pe teren, după care se prezentau rezultatele. Fenomenul social va dispărea poate sau nu va mai fi la fel de actual, astfel că nu mai punea tot atîtea probleme ; deci, va fi uitat! E o modalitate de lucru ce dă rezultate, dar care, în acelaşi timp, nu pare adaptată la situaŃia din zilele noastre cînd cei cu putere de decizie sînt mai puŃin apŃi să propună proiecte sau să reŃină atenŃia, iar lumea excluderii poate şi mai puŃin acest lucru, deoarece ea este, aparent cel puŃin, divizată, atomizată, dezorganizată. „Faptul social total" e un termen cunoscut, vechi, ce se referea în special la Marcel Mauss. Mai întîi, însă, despre ce e vorba aici? Cum să încercăm utilizarea, în societatea noastră, a unui concept precum acesta? ToŃi sociologii au spus şi au repetat că societatea noastră e polisemică, spectaculoasă, mediatică, dinamică. Nu există elemente care să formeze grupuri izolate şi sînt puŃini factori ce i-ar putea permite observatorului să se bazeze pe referinŃe, pe practici ce se reiau sau pe valori specifice. Acest lucru părea mult mai evident acum cîteva decenii. Astăzi, dinamica socială a societăŃilor contemporane e mai slabă, mai puŃin vizibilă. Şi atunci, n-ar fi necesar să se analizeze în diferite sectoare, cum

indivizi sau grupuri de indivizi, pe care eu le numesc „ansambluri populaŃionale coerente"5, introduc practici şi valori cărora le dau, pentru ei înşişi, într-un context endogen, o 5 BOUVJER. R, op. cit. 24 LECTURĂ „SOCIO-ANłROPO^ (X)NTEMPORANE semnificaŃie? In lipsa unor proiecte macrosociale, complexe, ce entuziasmau mai înainte, n-ar trebui să vedem cum continuă indivizii să-şi justifice, să-şi legitimeze existenŃa cotidiană? Căci viaŃa merge înainte. Asta înseamnă că trebuie să aştept o mare construcŃie teoretică, ideologică, ce-mi va permite să mă resituez într-o dinamică socială unde voi redeveni un actor, sau, mai curînd, să fac prozelitism, în jurul meu, într-un context special ce poate fi unul de vecinătate sau unul productiv, religios, într-o zonă limitată şi lipsită de vocaŃie? Avem, în acest caz, un schimb ce funcŃionează la grupurile izolate, într-o manieră relativ închisă, într-adevăr, nu mai urmărim scene mediatice, mai degrabă ne ferim de ele, ne protejăm de mediatizare, fiindcă e prea puŃin interesantă în comparaŃie cu ceea ce vorbim între noi. Spectaculosul riscă mai curînd să bruieze elementele. Or, astăzi e necesară mai curînd aflarea unei existenŃe proprii. Există practici care ne aparŃin, reprezentări asupra cărora insistăm, de care sîntem relativ legaŃi şi nu dorim ca ele să devină publice, sau, în cel mai rău caz, cît mai puŃin posibil. E un punct legat de exemplul anterior. Intr-un anume fel, aceste practici, aceste reprezentări fiind relativ ascunse, sînt mai greu de descoperit. Nu mai e ca în mişcarea socială de mai înainte care se anunŃă şi reŃine atenŃia unui public numeros. In acest caz, e mai uşor de reperat ce s-a petrecut într-un anume moment şi dacă e vorba de o problemă de proastă funcŃionare sau dacă, dimpotrivă, ne aflăm în prezenŃa unor persoane ce vor face istorie. Dincolo, fenomenele sînt subterane, mai greu de perceput, ceea ce face necesară studierea faptelor cotidiene, un studiu pe termen lung, precum şi întocmirea unor observaŃii minuŃioase. In acelaşi timp, trebuie încercată abordarea acestor ansambluri populaŃionale, în coerenŃa lor şi nu prin raportare la o variabilă specială (de pildă, raporturile dintre generaŃii, raporturile dintre sexe). E vorba mai curînd de a se înŃelege complexitatea fenomenului, a faptului social total, a acestui populaŃional ce are coerenŃă, dar cu multiple faŃete. FaŃete ce apar doar cu încetul, într-un demers ce necesită atenŃie şi un 25 MITURI, RITURySIMBOLURI ÎN anumit număr de proceduri apropiate de cele etnologice. Carnetul de note, de exemplu, înseamnă culegerea unor fenomene ce nu intră direct într-o variabilă forte. Sînt mai multe elemente culese sistematic, care cu încetul vor începe să aibă o logică, cu condiŃia de a fi prelucrate, de a fi confruntate pe teren, de a face dus şi întors, de a „reproduce" aproape situaŃia. Lucrul pe termen lung oferă avantaje. Unele situaŃii din viaŃa cotidiană a ansamblului studiat pot fi scăpate din vedere la un moment dat şi pot risca să se reproducă. Sigur că ele nu sînt identice, dar vor avea multe trăsături comune cu ceea ce a scăpat. Deci, va urma o repunere în valoare ce va avea loc dacă veŃi şti să fiŃi prezenŃi la momentul oportun şi aveŃi această şansă dacă sînteŃi tot timpul pe fază. PuteŃi încerca să reînglobaŃi, să realcătuiŃi, să vedeŃi care sînt elementele constitutive ale sensului, cele ce dau specificul. Se pot da exemple sau fenomene nesesizate de cercetători, căci au apărut în mod brutal. Să luăm Iugoslavia : tema principală a literaturii sociologice a anilor 1950-1960 priveşte problema ridicată de o societate socialistă autogestionară. Era vorba de introducerea unor practici şi a unor raporturi sociale în care fiecare individ dispune de o autonomie de decizie. Diverşi autori au tratat aceste probleme ce au dat loc unor vii dezbateri. Socialismul de stat, U.R.S.S.-ul, erau opuse acestei perspective ce putea să apară ca o alternativă. Factorii Ńinînd de etnic, de etnicitate, de revendicări de tip naŃionalist erau absenŃi. Ei s-au arătat cu brutalitate zece, douăzeci de ani mai tîrziu, într-o manieră tragică. Un alt exemplu, în Uniunea Sovietică. O anumită perioadă au prezentat interes minorităŃile naŃionale. Intre anii 1950 şi 1960, etnologii au studiat trecerea aşteptată de către autorităŃile publice a societăŃilor tradiŃionale către statutul de homo sovieticus. Misiunea etnologilor era de a studia aceste societăŃi pentru a înŃelege factorii care frînau transformările şi de a defini perspectivele pozitive ; importanŃa religiei scădea, iar limba vernaculară începea să se osifice în mod considerabil, apoi brusc imperiul explodează. A existat, 26 TURĂ ^SOCIO-ANTROPC^LCM^ICÂ11 AJEPOCII CONTEMPORANE tusi, o incapacitate (nu una voluntară) de a se sesiza f°nomenele subterane. Era dificil pentru etnologi să se onsacre unor realităŃi pentru valoarea lor în sine şi să vadă'în mod fundamental ceea ce erau ele. Erau fenomene subterane, dar prezente şi au demonstrat acest fapt într-o manieră brutală, radicală, Existau marile ideologii ce se impuneau, ce acaparau atenŃia. In acelaşi timp însă, s-a văzut că unii factori, unele „ansambluri populaŃionale" ies la iveală, se realcătuiesc, iar în anumite momente istorice, pot, spre uimirea

tuturor, să ocupe un loc destul de important. O altă intrare „socio-antropologică" priveşte problema riturilor, a ritualizării. Ritualizarea nu părea determinantă în funcŃionarea societăŃilor noastre. Ritualul trimite la repetiŃie, la codificare, la elemente ce se reproduc şi, aparent, sînt prea puŃin înscrise în transformări, în ideea unei mutaŃii. De două sau trei secole, societatea noastră funcŃionează pe ideea că ea este în evoluŃie, că se află într-o dinamică ce o opune societăŃilor tradiŃionale. Acestea din urmă ritualizează, sînt recurente, repetă, existînd un sens. Din această cauză, nu părea necesar să se insiste asupra unor eventuale ritualizări în societăŃile noastre. Or, de mai mulŃi ani, cîŃiva cercetători (Claude Riviere, de exemplu, a scris o lucrare despre liturghia politică, despre riturile profane)6 îşi dau seama că riturile nu sînt pur şi simplu nişte elemente faptice de mică importanŃă şi care nu privesc societăŃile noastre. Lucrurile nu stau deloc aşa, cu atît mai mult cu cît ne aflăm într-o situaŃie nouă de abandonare morală a sensului global şi de reapariŃie sau de perpetuare a unui anumit număr de practici şi de valori care, înainte, nu reŃineau atenŃia cercetătorilor. Sigur că existau rituri, dar erau puŃin conştientizate şi nu li se acorda mare atenŃie. Nu se aflau în centrul sociabilităŃilor. Mi se pare interesant de revăzut problema ritualizării dintr-un unghi „socio-antropologic", adică prin intercalarea unor elemente din antropologie cu altele specifice societăŃilor 6 RIVIERE, C, Les rites profanes, P.U.F., Paris, 1995 şi RIVIERE, C, Lcs liturgies politiques, P.U.F., Paris, 1988. 27 MITURI. RITURI. SIMBOLURI IN SOCIETATEA CONTEMPORANA dezvoltate, şi anume dorinŃa de transformare, mutaŃia, mereu prezente chiar dacă sînt mai puŃine decît credeam, precum şi comportamentele de protecŃie şi de opunere7. Aceste diferite elemente conduc la ideea problemei bazelor care dădeau o legitimitate societăŃilor noastre. Se poate vorbi de mitologie? Mitul este o naraŃiune fondatoare. Convingerile noastre, sau cel puŃin cele pe care le aveam nu cu mult timp în urmă, nu Ńin ele de mitologie, în sensul că azi am fi confruntaŃi cu dificultăŃile unei naraŃiuni fondatoare instalată în Renaştere şi dezvoltată începînd cu secolul Luminilor? E nevoie să renunŃăm la idealurile bărbaŃilor şi femeilor, moştenite din Evul Mediu, ieşind de sub incidenŃa situaŃiilor ce prevalau înainte, pentru a ne angaja într-o perspectivă eliberatoare, cea a libertăŃii, a fericirii, a UmanităŃii, baza Progresului şi a Drepturilor Omului. Aceste puncte au constituit nu un mit, ci o convingere fundamentală ce a străbătut scrierile din secolul Luminilor, operele lui Voltaire sau Rousseau. „Contractul social" exprimă ideea că există o fericire posibilă pentru omenire. Libertate, Egalitate, Fraternitate e o triadă ce i se opune lui Jupiter, Marte şi Quirinus, este inversul preotului, al războinicului, al Ńăranilor. „Libertate, Egalitate, Fraternitate" înseamnă posibilitatea fiecăruia de a se înscrie într-o dinamică socială care să-i fie favorabilă. Sînt idei bazate pe lucrări precum cea a lui Condorcet, EsquissejcVun tableau historique des progres de Vesprit humain. în 1793, Condorcet tratează despre starea de barbarie anterioară, despre societăŃile de vînători, de culegători, despre negoŃ, despre scriere şi, în fine, despre ştiinŃa şi filosofia pe cale de apariŃie. Perspective ce se bazează şi pe transformările sociale, istorice, pe 1789, 1830. 1848, pe toate mişcările socio-istorice care au făcut să progreseze dreptul indivizilor : astfel, de pildă, de la votul cenzitar la votul universal, apoi, mai tîrziu, la dreptul de vot al femeilor. 7 BOUVIER, R, „Citoyennete et exclusion". în Ethnologie Francaise, nr. 2. 1996. 28 LECTURĂ „SOC^IO-ANTROPOLOriK^A" A EPOCII CONTEMPORANE Important este că, în pofida întoarcerilor înapoi, a greutăŃilor, există convingerea că revoluŃia industriala, apariŃia unor popoare şi civilizaŃii constituie elemente ce permit încrederea în progres. Astăzi, acest mod de a privi lucrurile nu mai pare pertinent. Ne putem întreba dacă ceea ce se considerase a fi elemente inevitabile, susŃinute de istorie, dacă această înaintare continuă nu era unul din miturile noastre fondatoare? Nu era, oare, o relatare ce Ńine azi mai mult de domeniul miticului decît de al realului? La început, ea a constituit unul din fundamentele gîndirii, dar azi s-ar părea că e oprire prelungită sau chiar regres. Ce structurează, în zilele noastre, prezentul? După părerea mea, acest lucru e realizat mai curînd de „ansamblurile populaŃionale coerente" în locuri precise, cu practici şi valori specifice, decît de marile ideologii ce străbat spaŃiul social sau această iluzie a dezvoltării. De la începutul anilor 1980 se vorbeşte despre pagubele provocate de progres. Cred că se poate spune : pagube aduse de progres, pagube ideologice, pagube umane, totul pus în relaŃie cu perspectivele mondializării şi ale gîndirii unice. Trebuie să se Ńină seama de această transformare fundamentală a datelor prezentului. Ele nu mai corespund sau corespund prea puŃin conceptelor şi metodelor folosite mai înainte. Fapt ce implică necesitatea unui alt tip de demers şi, în acelaşi timp, o reinterogare privind sensul realităŃii actuale, privind ideea de progres, de

dezvoltare şi de dinamică. 29 MITOLOGIE FILMICA A EPOCII NUCLEARE Helene PUISEUX Director de studii la Ecole Pratique des Hautes Etudes Mitologie filmieă a epocii nucleare Sub acest titlu, poate cam vag, îmi propun să urmăresc în linii mari formulările, schimbările şi reformulările raportului pe care, din 1945, societăŃile occidentale îl întreŃin cu energia nucleară, avînd drept suport reprezentaŃiile create şi difuzate cu ajutorul imaginii de film, iar mai recent, de televiziune. Aceste opere filmate sau televizuale narează, oficial cel puŃin, povestea unui erou puternic, ambiguu şi stînjenitor : dezintegrarea atomului şi consecinŃele sale. Ele o pun în scenă, creează situaŃia şi acŃiunea, ceea ce conturează serii de variaŃii. Prima explorare în domeniu am făcut-o între 1982 şi 1986 şi a avut ca rezultat o lucrare ce consemna stabilirea unui discurs coerent1. Derulate pe o perioadă de aproape cincizeci de ani, aceste imagini au ele însele o istorie. Ansamblul de relatări, luate în întorsătura lor istorică, se desfăşoară în umbra susŃinută şi puternică a geopoliticii. îi mulŃumesc deci doamnei Monique Segre că mi-a oferit azi ocazia să aduc noi concluzii, avînd în vedere două evenimente recente, sfîrşitul războiului rece survenit între 1989 şi 1991 precum şi comemorarea, în 1995, a cincizeci de ani de la bombardarea oraşelor Hiro-shima şi Nagasaki, două evenimente ce cîntăresc inegal în viaŃa noastră comună cu energia nucleară, dar amîndouă aduc, o dată cu o nouă clarificare, apariŃia unor date, prezente fără îndoială în 1988, dar mai greu de diferenŃiat. 1 PUISEUX, Helene. L'Apocalypse nucleaire et son cinema, col. „7e Art", Editions du Cerf, Paris, 1988. 32 MITOLOGIE FILMK'A A KPO< 'II NIH 'I.EARR Politica de înfruntare între doua mari puteri, apărare ci-justificare a stocurilor de armamente nucleare în lume, s_a decalat, ea pare a se fi scufundat într-un spaŃiu care, Dac a nu s_a decala, p ne drept sau pe nedrept, l-am prefera închis închis, măcar suficient de modificat, pentru ca teama de o reacŃie în lanŃ generalizată, declanşată de militarii din cele două blocuri, regim sub care s-a trăit timp de patruzeci de ani, să dispară în beneficiul altor frici. în acelaşi timp, relaŃia noastră cu imaginea filmicâ s-a modificat, o dată cu înmulŃirea canalelor de televiziune : dezvoltarea tehnicilor, cablu şi satelit, datează de cel puŃin zece ani, cele două modalităŃi de transmisie intervenind ele însele în contextul liberalizării televiziunii în FranŃa, din 1982. Aceasta dublă modificare, cea a temerilor noastre si cea a tehnicilor de transmisie si a locurilor de receptare, care a determinat o fărîmitare a imaginilor energiei nucleare şi adoptarea de noi stiluri, mă conduce, absolut firesc, la a elabora această comunicare în două etape : în prima parte, mă voi referi la felul cum funcŃiona, înainte de 1990, lumea filmului care punea în scenă forŃa nucleara. Voi arăta cum, delimitînd fricile născute la Hiroshima si Nagasaki, aceste opere prezentaseră soluŃii pentru a face frica acceptibilă, suportabilă, de dorit chiar. Ele aveau, sub aparenta lor diversitate, o coerenŃă temporală, un discurs sociq-politic, destul de uşor de reperat şi o zonă desen-sibili^ată pe care n-am văzut-o atît de bine în 1988. In a doua parte, voi prezenta unele rezultate, prin forŃa împrejurărilor, parŃiale, reculul analizei fiind încă destul de scurt, privind lumea nucleară introdusă, de această dată, de televiziune, bazîndu-mă în mod deosebit pe comemorarea Hiroshima-Nagasaki din august 1995 Voi mai încerca să-i prezint coerenŃele sau blocajele. I. Un ansamblu de naraŃiuni funcŃionînd ca o mitologie Din 1945, o multitudine de filme, de natură diferită, documente de arhivă puse pe rînd la dispoziŃie de armata americană, documentare realizate cu diverse ocazii, ficŃiune realistă sau science-fiction mai mult sau mai puŃin delirantă au oferit imagini despre pericolul nuclear, 33 MITURI, RITURI. SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA ('ONTKMPORANA îndeosebi bomba, dar şi despre scurgerile radioactive din centrale : principalele Ńări producătoare sînt Statele Unite (90%), urmate de FranŃa şi Anglia, adesea în co-producŃic cu Italia. într-un euvînt, Ńările cele mai puternic dezvoltate. Japonia, stat puternic dezvoltat şi atomizat, daca mă pot exprima astfel, a furnizat cîteva filme realiste şi o mare cantitate de filme fantastice despre evenimentul pe care doar ea 1-a cunoscut din experienŃă. U.R.S.S., putere atomică, a fost foarte zgîrcită cu acest subiect (unul sau două de

Tarkowski), iar China, deşi putere atomică, dar slabă producătoare de filme, are, ca toate Ńările în curs de dezvoltare, si alte zone de preocupare decit stările de spirit ale marilor puteri, membre ale clubului atomic. Un discurs plin de coerenŃă despre o lume în pericol, deplasat si adesea delirant, cam aşa s-ar putea desemna, printr-o scurtă formulă, ansamblul de sute de filme apărute la sfîrşitul anilor 1940, la patru sau cinci ani după un prim şoc, cel produs de bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki şi după cel de al doilea şoc, stîrnit în Statele Unite, mare producător de astfel de opere, de deŃinerea armei nucleare de către U.R.S.S. Se urmărea ca publicul să se obişnuiască cu ideea, complet nouă, că oamenii - şi nu numai zeii sau hazardul - deŃineau acum extraordinara putere de a face să sară în aer planeta, de a face să dispară sau să transforme speciile în viaŃă, în primul rînd specia umană. Rarele imagini de arhivă arătaseră Hiroshima, în special, rasă de la mai puŃin de zece centimetri de la pămînt; relatările orale sau scrise vorbiseră despre corpuri carbonizate, despre rîuri care fierbeau, despre pietre sau ochi topiŃi, despre răni înspăimîntătoare şi boli necunoscute. La început, totul se petrecuse cu discreŃie : documentele fuseseră clasate ca secrete de către apărarea americană, iar copiile parŃiale difuzate serviciilor de resort aliate erau de mai multe ori cenzurate. Deci, nu s-a observat mare lucru, autocenzura japoneză se întîlnea cu cea americană. Acest lucru nu se vedea, dar se ştia, iar pe o astfel de oroare şi pe derivatele sale posibile s-au brodat serii de filme fantastice. Adevărata inflaŃie în producŃia acestor filme corespunde destul de exact cu descoperirea 34 MITOLOGIE FILMICĂ A_EP()CII NUCLEA_RE etului nuclear de către Uniunea Sovietică în 1949 şi nflaŃia de experimente atomice. CU l O scurtă cronologie ne permite să distingem grosso odo trei perioade în producŃia de filme realizate în "nroximativ patruzeci de ani. Acestea nu sînt nişte ertare bine închise, ele comunică între ele ca şi culorile ce ies una în alta ; corespund însă unor scenarii mai mult sau mai puŃin dominante. 1. începînd din 1949 (an din care U.R.S.S. deŃinea, si ea, bomba), imaginaŃia intră în serviciul energiei nucleare pentru a-i confecŃiona o istorie, pentru a o face imaginabilă şi chiar justificabilă pentru spectatori. MarŃienii dornici să fure secretul atomic sau furnicile devenite uriaşe în urma unor experienŃe prost conduse au o puternică tonalitate maccarthystă. Monştri din spaŃiu sau monştri umani mutanŃi îi întruchipează cu bunăvoinŃă, dar evitînd să-i numească, pe duşmanii împotriva cărora, pe bună dreptate, se pregătesc în realitate stocurile de arme atomice pentru cazul că le-ar veni ideea să se slujească de ale lor. Această producŃie abundentă, mai întîi în alb-negru, apoi color, îşi alege ca loc de desfăşurare deserturile şi oraşele din Statele Unite : radiaŃiile, mutanŃii, păianjenii uriaşi vînează familii de treabă americane şi justifică în unele filme folosirea forŃei atomice pentru a le scăpa pe acestea de inamicii atomici. Filmele cu monştri nu sînt apanajul Statelor Unite, prima putere atomică, prima şi singura utilizatoare a armei nucleare în realitate : din 1954, Japonia începe să producă seria de mari monştri preistorici treziŃi la viaŃă de radiaŃiile atomice : în zeci de filme, Godzilla sau Gammera distrug oraşele japoneze, pustiesc fără oprire, imagini ale unei forŃe brutale ieşite din adîncul timpului, eliberate de o ştiinŃă avidă de cunoaştere şi lipsită de scrupule. Au mare succes în Statele Unite, în Japonia şi în toate Ńările occidentale. Godzilla e învinsă în toate scenariile pînă în 1965, cînd trece în serviciul civilizaŃiei pentru a lupta împotriva altor monştri. 2. Moda monştrilor şi a mutanŃilor a supravieŃuit vreme îndelungată pentru a exprima sau exorciza 35 J MLTîtKj. KiTUKl. HIMBOU'RÎ IN S( K'IETATKA i "i îNTi:MIl( )HAN A angoa.-a produsă de energia nucleară, dar intra in concurenŃă, la începutul anilor 1960. cu filme1 mai plauzibile, mai verosimile : de exemplu, sena cu -faine-Bond, neobosit hăituitor al spionilor atomici, ai savantiioi nebuni (şi aflaŃi m legătură cu sovieticii) care plănuiesc să arunce în aer Statele Unite sau întreaga planetă. Părăsind domeniile sacre, al cerului şi ai infernului, energia nucleară devine personaj al propriei noastre lumi. In această transformare, m această naturalizare, ea e^te ajutată de eliberarea unor anumite documente de arhivă : cu ocazia comemorărilor din 1985, din 1970 ia 25-a aniversare), sau din 1975, s-au putut viziona documentare de lung metraj ce-i prezentau istoria oficială. In acelaşi timp, şi in realitate, folosirea sa civilă (energie sau medicină nucleară) o apropie de spectatori, dar fără a înceta să-i neliniştească, 3. O a treia perioadă, cea dintre 1979 si 1989, e marcată de reluarea tensiunii provocată de evenimentele din Afghanistan şi conservatorîmul lui Reagan care lăsau să se înŃeleagă un viitor frumos opoziŃiei ireductibile dintre Est şî Vest. Asistăm la o veritabilă inflaŃie a temei atomice unde coexistau toate genurile ; filmele din acest deceniu formează un ansamblu realmente compozit, foarte bogat, monştrii n-au dispărut, documentarele sau filmele de ficŃiune realistă, privind energia nucleară civilă si pericolele sale, se

instalează în sala de cinema sau pe micul ecran, iar viziunea despre viitor, în specia], ia o formă sociopoliticâ mai directă . atomul este într-adevăr utilizat pentru a gîndi şi filma utopii sociale aflate în mîiniie unor dictatori ce au profitat de tulburările provocate de un război atomic ; acesta a avut ioc în afara acŃiunii, înainte de începutul filmului, sau intervine în cursul naraŃiunii. In noiembrie 1989. cade zidul Berlinului, în U.R.S.S. Gorbaciov a luat-o înaintea fostei nomenkiatun militare, pentru a fi el însuşi înlocuit, în urma puciului din 1991, de Boris ElŃîn, o dată cu o deschidere oficială către Vest, căreia i se poate găsi nod în papură. Oricum, războiul rece şi ameninŃările sale de distrugere nucleară reciproca 36 si totală se p legate de ci >i eau ci i-taii/au aiim- înv k i.- u frica de moarte, inca dr .viaialt ■ nu î, .p :•» : -«-nişte bune re>ot tun di am n \ v,-.- - . ci de violenta mafiilor mduMt iaî< y;it ;• T »: *\ i- \ Acest ansaiai hi .]t'!c , '*" f- ' responsabila p^rnu cei n>fii îa;:'"*.» 'i-r^rr» :> ^ decor si stcrectipiL de mo.'!-a î\^;' ni'xpM/u:,, de la Muzeul Aei uîu: ^- ,1 Spt :i.niij , . ,-o:,-)' ait -eî^me evidente. Le amintesc foai' < ) -j cuiî »i(*oji'«M ^ ^ >iîaeti/( în afara zonei de imagini * t-rnI•: r , .[ i^mor ii/, w i lebuh, să cuprindă o ciuperc.' l n;ta • ' > e • !,; .rm i am;ie\ pentru a se1 (îviia o ;,nr e e iu. 4. ,,.\:!k 1:, viii.M;.. afacerea Muzcmlui Aerului -1 ai S}).-!iu;i-' a ne j orr!; ■• triumful punctului de vedi r«- al .isfn i,; • : i!;>r ;.>>1 !.i' combatanŃi ; se ştie că Institutul Snut!v«(rn.in. a\ -r >!>!-■ paznicii templului culturii iimeiic:^., si l.;>.' -n ti marilor muzee din Washington. p»'n^eP!iiaîa (up-e i - : fie abordata problema necesităŃi: «;n ci p.immh1,. * . ,»m lansării bombei, precum si diferitei» ninicU* il(/ in aiMT.îuv; v ici m-elor ;,« i 'a-'nu1! d*' Aia1/]]U* l}ai ai'teza tot iu 0 aimibî, iauivii !-* ni-a--Miez] i pil Jk îoleM.'di1 f-tMitîu a n.rr^t- la Pi ■■« .'(k-rf., iii jnat; ihvptwrikm1 uniunii : acolo fiiM'x1 organizata o m.inifes lat ir sizmd rvuenentele nucleare fiamv/e -i cmcan-tenarul Hiroshima. In ciuda sondajului apărut în aceeaşi va in Jnurn'il du Uinianchc. în care 82' < din francezi se arătau împotriva exponentelor, in piaŃă abia dacă se adunaseră două mii de parizieni. A>a că n-am intîrziat la următoarele- emisiuni alo programului de televiziune in direct, 6 august, La Cinquieme, Le Monde en guerre, «martori + arhivă), 52\ Beatrice Linare. 7 august, Arte, Hiroshima, mori amour, film franco-japonez de Alain Resnais, 1959, Ih 25' (demers original despre memorie şi uitare, întrepătrunderile şi suferinŃele lor, el se apropie indirect de bombardament şi urmările sale). 9 august, France 2, Nagasaki, Serge Viallet, documentar (interviuri ale martorilor + arhivă), 52', 1995. 10 august, France 3, Les dossiers de Fhistoire, Hiroshima, de Jeremy Bennet (martori + arhivă), BBC şi TV Asahi Japonia, lh 16'. Pe genuri : 1. Reportaje live despre diverse ceremonii comemorative (mesa la Cârmei, Hiroshima, extrase din jurnale de televiziune despre Hiroshima, Nagasaki, Londra). în noaptea de 5 spre 6 august, respectând decalajul orar, canalul american CNN a transmis în direct ceremoniile de la Hiroshima, un lung şir de discursuri solemne Ńinute în faŃa unui public îmbrăcat în alb şi negru, aflat pe Esplanada Păcii, în aşa fel îneît să includă bătaia clopotului la orele 01 :15 dimineaŃa, oră aniversară, pe fusul orar al Japoniei, a acestui bombardament despre care s-a spus mereu, pe bună dreptate, că a deschis o nouă eră în istoria umanităŃii. Cîteva zile mai tîrziu (după 15 august), la ceremoniile foştilor combatanŃi, din Japonia şi din Marea Britanie, am văzut nişte domni în vîrstă 44 MITOLOCIE KILMICA A EPOCII Xl.Tj KAKI: ru care amintirile erau de o absolută prospeŃime : ai mereu vindicativi si îneîntaŃi că japonezii încasare» bombă, iar japonezii la fel de scandalizaŃi în privinŃa capitulării şi a mijloacelor folosite pentru a o obŃine. 2. Un gen aparŃinînd exclusiv televiziunii : dezbateri sau talk-show, tip Marche du Siecle. cu reportaje sau Agape. 3. Numeroase documente de montaj : alcătuite m întregime din piese de arhivă sau prezentînd alternativ martori intervievaŃi şi documente de arhivă. 4. Cîteva reconstituiri, adică false documentare despre pregătirea bombelor (proiectul Manhattan, antrenamentul piloŃilor). 5. în fine, televiziunea a prezentat cîteva filme de ficŃiune realistă privind evocarea punctului zero : Pline Noire, de Shohei Imamura ; un film pentru televiziune : Hiroshima, les cendres de l'enfer şi un mare clasic francez, Hiroshima, mort amour, de A. Resnais, turnat la Hiroshima anului 1959, operă construită în memoria unui trecut ce nu poate fi nici evocat, nici uitat. Grilele fiecărui canal, serviciu public sau televiziuni private, formează deci un tot, transmit o interpretare a evenimentului, stabilesc şi marchează făgaşurile unei memorii cu ajutorul opŃiunilor şi al spaŃiilor albe. Ne

putem plimba prin acest nou act de identitate întocmit la punctul zero al forŃei nucleare şi să-i punem întrebări pentru a încheia. Patru observaŃii şi două întrebări Prima observaŃie : insistenŃa asupra ravagiilor produse de energia nucleară e pretutindeni prezentă şi evocată, la televiziune în toate cazurile, cu discreŃie de către martori şi cu violenŃă de imagini. DiscreŃia martorilor şi violenŃa situaŃiilor amintite lasă să se vadă suferinŃe, singurătăŃi, pierderi de identitate fizică, pierdere totală a familiei şi a afecŃiunii, sterilitate, neîncrederea celorlalŃi, neiradiaŃi, rezerva supravieŃuitorilor, tăcerea instituŃiilor, impasibila cercetare ştiinŃifică americană, îndelungata cenzură americană asupra documentelor. Avem, pe de o parte, discreŃia 45 MITURI. RITURI, S_IM_BOLURljN SOC]_ETATEA CONTEMPORANA exprimării, iar pe de alta, violenta situaŃiilor transmisă prin brutalitatea imaginilor-martor ale timpului ce a urmat după punctul zero. Despre evenimentul în sine. nu se poate nici vedea, nici spune nimic, practic el face parte din categoria inexprimabilului. Dar şi din cea a invizibilului, căci, în această privinŃă, filmele sînt o metaforă exactă : atunci cînd pelicula e mai mult expusă în momentul exploziilor (la Hiroshima, Nagasaki, Bikini etc.) ecranul devine pe loc complet alb. Stupefiat la propriu. Apare apoi imensa ciupercă colorată, pentru aviatorii ce-şi contemplă opera. SupravieŃuitorii o mărturisesc : e cea mai frumoasă amintire vizuală posibilă, iar cei ce au trăit-o au murit practic toŃi imediat4. ForŃa nucleară nu poate fi văzută decît de departe. Poate că ar fi mai comod să o vezi de departe şi în timp. A doua observaŃie : operele prezentate sînt toate provenite din, sau întoarse înspre trecut, spre acele zile din 1945, pe care foarte mulŃi locuitori ai planetei nu le-au cunoscut. Documentele de arhivă, martorii vorbind despre evenimente devenite vechi, filme de ficŃiune realistă, toate ilustrează cele două evenimente de origine : bombardarea celor două oraşe japoneze de către aviaŃia americană, o bombă cu uraniu la Hiroshima şi una cu plutoniu la Nagasaki. Pe plan temporal, bomba atomică s-a instalat pe locul său istoric acum cincizeci de ani. Un fapt liniştitor, dacă n-ar fi contrabalansat de actualitatea din jurnalele televizate, unde manifestanŃi din Ńările de pe malurile Pacificului sau din diferite Ńări din Uniunea Europeană ce se împotrivesc experienŃelor nucleare franceze, aminteau că bomba, sau formele sale actuale, rachetele, se afla în orizontul nostru de aşteptare. Documentarul australian Half Life, examinînd urmările experienŃelor americane la Bikini şi alte atoluri din Pacific, a evocat sub o altă formă permanenŃa nucleară, acŃiunile sale distructive, ravagiile produse şi pericolul experimentelor ; el a clarificat astfel demersul lui Chirac prin care se anunŃa reluarea testelor nucleare franceze cu două luni mai devreme, ceea ce a declanşat protestele cunoscute. 4 Cf. Mărturia dnei Y. în Hiroshima 50 ans, op. cit., p. 31. 46 MITOLOGI]:', FILMiCA A EPOCII NUCLEARE A treia observaŃie : documentarele fac mai mult sau ai puŃin turul dramelor generate de ravagiile celor doua îfmbe,"sutele de mii de morŃi în condiŃii groaznice, zecile H° mii? de răniŃi şi de iradiaŃi, cancerele, sterilitatea. olitudinea victimelor supravieŃuitoare, vieŃile pierdute qi risipite, neliniştea profundă a omenirii faŃă de noul oaspete oferit volens uolens de savanŃi si militari congenerilor lor. Identitatea problemelor tratate, la rece jn filmele documentare, cu înfocare în cele imaginare, este deci bine stabilită. Cele două discursuri, mitic si comemorativ, coincid pe planul tematicii. A patra observaŃie derivă din precedenta : în pofida acestei similitudini, nici una din părŃi nu era realizată, în comemorarea televizată din 1995 (reprezentaŃii, serbări şi ceremonii), de cinematograful de science-fiction. Or, noi cunoaştem virtual, imaginar, lumea post-atomică doar pentru că am fost plimbaŃi de nenumărate ori, prin intermediul cinematografului, prin oraşele şi deserturile Statelor Unite - uneori japoneze şi mult mai rar europene - răvăşite, pustiite, violentate, unde se înfruntau fiinŃe umane zdruncinate, monştri mutanŃi, în funcŃie de gradul de verosimilitate propus de scenariu. După toate aparenŃele, nu sînt ei luaŃi în serios, demni de a fi martori ai istoriei, de către responsabilii de programe şi nu sînt ei percepuŃi ca făcînd parte din gîndirea noastră despre forŃa nucleară? Prima întrebare : 1995 a adus vreo inovaŃie în stilul comemorativ? De la precedentele aniversări5, televiziunea franceză nu mai oferise decît un minimum necesar. In 1950 şi 1955, televiziunea era prea puŃin răspîndită pentru a-şi putea asuma o parte din ponderea ceremoniilor. In schimb, în 1965 (20 de ani) şi 1970 (25 de ani) ea a adoptat primul dintre principiile comemorărilor : pentru a ne aminti împreună, privim 5 Cf. PU1SEUX. Holene, ..Fin de pârtie ou Ies commemorations du 40° anniversaire de.- bombardements d'Hiroshima et de Nagasaki". în La Commemnration, act.es du Oolloque de I'EPHE, 1986. apărut în 1990

la Peeters, Louvain-Pans, pp. 369-379. 47 Mii ! IM IM i i IM m IX S< >< "IKTA'i II \ ' < >.-, l i- .\ll'< >K \X \ >a\\ evocăm -- trecutul. Documente1 rea! i/ah* p< nli u a cosit (Kazii. mai ales de KCPA < Intreprindorea cinematografica si fotografica a armatei), fuseseră difuzaŃi-, tran^mitînd \ersiunea oficială ce făcea din eveniment un apendice L-al doilea lazboi mondial. Lucrul cel mai comenabil din existenta foitei nucleare, ceea ce se aminteşte de fiecare data la toate comemorările . e acela ca bombele din 6-9 august 1915 au paralizat al doilea război mondial şi, pi in urmare, au paralizat, do fapt, folosirea armei nucleare in conflicte : de aici, ideea faLsă ca a urmat o eră a păcii. Aceeaşi prestaŃie minimă fusese a^gurata si în rjsr> ; acum ?ece ani, cind am Întrebat, ima din februarie, la trei canale tranceze 'toate apartmmd semnului ])ublic:. ce credeau că vor proiecta în 6 si 9 august, unul dintiv i«>; i'K t n alitato. forŃa nucleara nu e deloc apta >a diirnri/-.-/* X^'torul contrai1 rii-cursulm mnoioi;ic al filmc-lor r\{ ficŃiune. lVnt^nt:« directă arfiipK- j : "-x-ntului nosti ii Daca doream, Mvnuia să facem noi îummc legăturii cu te>teK* nucUwv ct1 -;c profilau la orizont si care mascau, priîi Jiscin sarib: tehnice despre1 sinmlriri, ide^ea ca, toiusi. îirr-o zi. ->v- \ ni sluji de ele . Obicemnli -iii r.^Juse de televiziuni1, in Fr.nMj . »-i puŃin, chiar* •-•:ii"i • cn>ii aduce documente iu;i. ^":Mp,(i;:a destul de malt ca uncie rituri de exorci.'aro : ci^iiai?. C( I mai eficient ramine iK-ela de a ie^a eveninion iii d<

. '1 t 'i -, I.. MITURI. RITI-RI. SIMBOLURI IN SOCIKTATKA CONTEMPORANĂ cerea din misiune, in dimineaŃa de 6 augus 1)? Sau titlul din Le Monde la Paris : „O revoluŃie ştiinŃifică"! Ori discursul preşedintelui Truman, tot din 6 august : .Ani cheltuit mai mult de două miliarde de dolari pentru un «scien-iijic gambie- foarte scump şi am ciştigat. Ani incentat bomba atomică şi am folosit-o, şi vom continua să o facem otita vreme cit Japonia va mai râmîne in stare de război şi nu va fi capitulat. Ne revine o teribilă responsabilitate. îi mulŃumi?n lui Dumnezeu că e a noastră şi nu a duşmanilor noştri şi ne rugăm ca El să ne conducă în utilizarea sa conform căilor Sale şi scopurilor Sale"! Din incapacitatea de a alege, se acceptă un numitor comun incontestabil : se comemorează morŃii. Este opŃiunea făcută întreg anul. începînd din 1945, la Hiro-shima ; morŃii sînt garanŃii, fără voia lor, ai unei politici de convingere ce atrage după sine o acumulare de arme mult mai violente decît cele ce i-au ucis ori i-au iradiat. Energia nucleară din 1945, sub forma a două bombe, şi-a creat victimele, dar, în acelaşi timp. moartea lor generează o ambiguitate, una în plus : în două fracŃiuni de secundă, reacŃia în lanŃ face din civilii japonezi, armata fiind pinâ atunci singura agresoare, nişte adevărate victime oferite fie pentru ispăşirea crimelor conducătorilor lor, fie ambiŃiilor americane dornice să paralizeze înaintarea sovietică ; de pe altă parte, americanii agresaŃi la Pcarî Harbour, apoi apărători ai dreptului şi ai civilizaŃiei împotriva barbariei, conform propriului mit naŃional, au devenit, în 6 si 9 august, autorii unui masacru a cărui necesitate a pus tot timpul semne de întrebare ; stînje-neala instalată din cauza responsabilităŃii fabricantului celor două bombe este, aşa cum am văzut (niciodată n-am remarcat-o atît de bine ca în supărătorul moment din 1995, cînd s-a pus problema să se vorbească despre realitate), punctul orb din toate filmele de science-fîction consacrate războiului atomic. într-adevăr, punctul orb este pretutindeni : la fiecare apariŃie, oricît de cîntărită ar fi ea, documentarele pun problema obsedantă a necesităŃii lansării bombei şi a distrugerii masive şi imediate a unei populaŃii civile, iar evitînd să se pună chestiunea răspunderii, documentarele si emisiunile ocolesc cu prudenŃă responsabilitatea ce 50 MITOLOGIE FILMR' A EPO(:il_NUci,EARP: loveşte din plin conştiinŃa americana'. In această privinŃa, articolul lui Kai Bircl, co-presedinte al Comitetului storicilor pentru o dezbatere liberă despre Hiroshima, din Le Monde diplomatique din august 1995, exprimă perfect temerea americană :„Ceea ce majoritatea americanilor cunosc despre Hiroshima se înrudeşte cu un mit. Căci Hiroshima nu constituie un eveniment istoric oarecare, ci este, în acelaşi timp, ultimul act al celui de al doilea război mondial şi anticamera a patruzeci de ani de război rece. în această calitate, evenimentul simbolizează un întreg ansamblu de credinŃe legate de identitatea majorităŃii americanilor. Dacă ei ajungeau să considere că masacrarea a 200.000 de civili la Hiroshima şi Naga-saki cei mai mulŃi dintre ei femei, copii şi bătrîni neînarmaŃi - nu fusese necesară, perceperea lor morală despre sine ar fi fost poate destabilizată". Pe toată perioada politicii blocurilor şi a războiului rece, discursul filmelor a relatat şi justificat teroarea si provocarea de a se obŃine bomba, temerea de a se vedea prăbuşindu-se propriile valori şi instituŃii, hazardul periculos oferit de sfîrşitu] lumii sau de o nouă şansă : componentele mitului filmic nuclear respingînd evenimentul din viitor au permis măcar să se vadă trecutul ; respingind responsabilitatea declanşării catastrofei nucleare undeva în afară, alegînd solul naŃional pentru bombardamentele imaginare, aceste componente alcătuiesc o răsturnare completă a situaŃiei, ca o mănuşă întoarsă pe dos. Adevărul e că Buna Americă e cea care, din punct de vedere istoric, a făcut actul incalculabil de periculos de a arunca bombele intenŃionat, la alŃii, fără nici o justificare ce-ar putea rezista cu adevărat la un examen critic al situaŃiei din 1945, Ansamblul creat de mitologia filmică 9 Cf. Emisiunea lui Jean-Marie Cavada (FR 3. 12 iulie 1995) era un model a] bunei funcŃionari a acestui mit, beneficiind de autoritatea ştiinŃifică a istoricului Andre Kaspi. Cu toată participarea săptămînalului Le Nouvcl Observateur (foarte critic în numărul 1610 din 13 iulie 1995), cu toată prezenŃa lai May a Morioka Todeschini, coordonatoare a Hiroshima 50 ans, JaponAmerique : memoires au nucleaire, op, cit., s-a menŃinut afirmaŃia că cele două bombe au evitat invadarea Japoniei şi, deci, milioane de morŃi. 5.1 î' ',' . i i • j V >:). , Iii! \ l)A- \ I si mit ii !i '''?■!,-] n :?('!«';u f -. !ii i n. i ,i!^: ,• « ^ii .': Ji -, rt Ui.it ^ i I; i , i ! i (.»ii . ] i ui î i i *;: , t!
° ultimă dovadă a exactităŃii relatării se bazează pe grija constantă a biografilor de a restabili adevărul profanat. Putem denunŃa caracterul subiectiv, elogiativ al genului biografic, ne putem îndoi de caracterul său pur informativ, dar nu e mai puŃin adevărat că aici e vorba de un discurs considerat veridic şi a cărui funcŃie este în principiu referenŃială, cognitivă şi documentară ; el nu intră în categoria ficŃiunilor, fabulelor, basmelor şi a altor povestiri romaneşti. în acest sens, prezintă un prim punct în comun cu naraŃiunea mitică a societăŃilor tradiŃionale. O istorisire cosmogonică şi etiologică Relatarea biografică despre Elvis, după modelul relatării mitice din societăŃile tradiŃionale, îndeplineşte o funcŃie etiologică şi face, mai mult sau mai puŃin explicit, aluzie la o vîrstă de aur, un timp primordial, şi la un anumit număr de creaŃii, de schimbări, de distrugeri. La lectura sa, se remarcă un „înainte (de Elvis)" şi un „după". O dată cu Elvis, au avut loc diverse transformări, însoŃite de zgomot şi furie, de o atmosferă explozivă cu totul specială, ce te duce cu gîndul la haosul primordial din care apare lumea, la povestirile mitice arhaice. Descrierea Americii dintre cele două războaie, prosperă, dar resemnată şi lipsită de energie, şi care va fi bulversată de Elvis, e imaginea însăşi a plictiselii, a bătrîneŃii şi a certitudinii neclintite. Lumea astfel descrisă, ce-şi dă votul lui Eisenhower, valsează pe aceleaşi refrene siropoase, leşină în faŃa congelatoarelor şi nu ştie încă nimic despre Presley, o aminteşte pe cea vlăguită, îmbătrînită, a societăŃilor arhaice, necesar a fi regenerată, întinerită. în ambele cazuri e vorba de o viaŃă posomorită, uniformă, calină şi monotonă, prinsă într-un sistem de interdicŃii ce menŃineau ordinea lumii. 6 Procedeu ce pare a fi utilizat curent de biografi, după cum observa Grupul Ńx, „Rhetorique particuliere : Ies biographies de Paris-Match", în Communica-tion, nr. 16, Ed. Seuil, 1970. 59 , MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Este o lume a tradiŃiei, a continuităŃii, a longevităŃii; noua generaŃie o moşteneşte pe cea veche şi îi este reproducere fidelă. Ea trebuie să fie regenerată, căci e consumată şi obosită. S-ar putea crede că e o descriere a lumii dinainte de creaŃie, dintr-un timp cînd încă nu exista nimic, unde totul urma a fi inventat, creat, început prin viaŃă, libertate, entuziasm, mişcare, revoltă, rock. Vine Elvis însă care va schimba totul, va crea totul, va inventa totul. ApariŃia lui, un veritabil eveniment, surprinde prin caracterul său brusc, brutal. Totul se petrece foarte repede, fără să se lungească în timp. Pentru a descrie fulguraŃia, precipitarea evenimentului, unii biografi evocă fulgerul, un val seismic, o bombă, un uragan. Ei insistă în mod deosebit asupra rapidităŃii vertiginoase, a bruscheŃei ascensiunii lui Presley. Caracterul său magic e afirmat şi prezentat ca de netăgăduit. BineînŃeles că el se datorează strălucirii şi apariŃiei sale neaşteptate, dar în egală măsură şi laturii sale devastatoare şi violente, ce face din el un fenomen „supranatural" şi „miraculos". ReacŃiile corpului social, descrise ca fiind în mod deosebit excesive şi iraŃionale, sînt dovada caracterului supranatural al evenimentului. ApariŃia lui Elvis, bruscă şi brutală, în mijlocul societăŃii din America anilor 1950 este descrisă şi ca fiind de o rară violenŃă, subliniată de moliciunea, somnolenŃa, mahmureala acesteia, copleşită de o profundă plictiseală. Acest eveniment neaşteptat, magic şi violent evocă, astfel descris de biografi, un fel de haos din care se iveşte lumea. De-a lungul naraŃiunii biografice, găsim cu regularitate descrieri în culori vii ale mulŃimilor de admiratori, adunate cel mai adesea cu ocazia concertelor, la intrarea cinematografelor unde se proiecta ultimul său film ori cu prilejul vreunei apariŃii a cîntăreŃului. Manifestările paroxistice ale membrilor acestor grupuri sînt prezentate de biografi : în general, tinerii devin isterici, urlă, Ńipă, se dezlănŃuie, leşină. Trupurile lor scapă de sub control şi simbolizează, mimează haosul în plină dominaŃie. Acest haos provocat de Elvis pune în mare pericol societatea, aşa că forŃele ce apără ordinea şi morala se mobilizează pentru a

încerca să-1 reducă la tăcere. 60 mOGRAFHLE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ Dezordinea e însoŃită de distrugeri. Vechea lume e j sfiinŃată, redusă la neant. Sistemul de interdicŃii e deteriorat, tabu-urile sînt încălcate, regulile dispreŃuite, ar normele ostracizate. Peste Statele Unite se rostogoleşte un val de libertate. „Tinerii", adolescenŃii, admiratorii lui Elvis sînt cuprinşi de o euforie furioasă, destructivă. Atitudinile comportamentale conforme cu normele sociale, însuşite şi integrate, sînt uitate şi respinse. Azi putem scrie că personalităŃi „normale", corecte din punct de vedere social" sînt desfiinŃate, reduse la dezordine, pentru a face loc unor personalităŃi anomice, „libere de orice constrîngere", pasionate şi neraŃionale, excesive şi lipsite de echilibru. Potrivit relatării biografice, se consideră că Elvis Presley este autorul unei serii de creaŃii şi că se află la originea unor schimbări majore. In 1955, nu existau nici adolescenŃii, nici tinerii, ci doar copiii şi adulŃii, părinŃii. De asemenea, nu existau nici muzica, nici dansul: rock-ul nu se născuse încă. Nici sexualitatea nu e creată (sau e înăbuşită), la fel şi dorinŃa sau erotismul. Nu se ivise o anumită formă de nebunie. Cînd soseşte Elvis şi aruncă America în haos, în zgomot şi frenezie, el nu numai că întinereşte, regenerează, dar şi creează, dă viaŃă. Pentru adolescenŃi e începutul lumii, e adevărata lor naştere, afirmă biografii. Tinerii, sufocaŃi pînă atunci de adulŃi, încep să trăiască, se eliberează. împreună cu Elvis, adolescentul devine o fiinŃă sexuată şi culturală, care poartă plete şi descoperă iubirea pe băncile din spate ale automobilelor înşirate în drive-in-uri. Ca şi primii oameni de pe pămînt, adolescentul, ce tocmai s-a născut, trebuie să se hrănească şi el se va hrăni cu rock, cu noile modele culturale, ce-i vor deveni proprii; el trebuie să se îmbrace şi va descoperi jeans-ii mulaŃi şi hainele din piele, primele atribute vestimentare excentrice ; el trebuie să comunice şi va învăŃa un nou limbaj, extrem de codificat, un nou modale exprimare. îndeosebi în timpul concertelor sale, tot atîtea sărbători şi componente ale haosului primordial şi creator, Elvis concepe o nouă categorie socială şi culturală : 61 J MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ tineretul, pe care îl învaŃă să se hrănească, să se îmbrace, să-şi aranjeze părul, să comunice. îi dă lecŃii despre sexualitate, dorinŃă, libertate, revoltă, furie, rock. Această perioadă de creaŃie care vede născîndu-se (trezindu-se) tineretul, adolescenŃii, constituie ceea ce sar putea numi, iar biografii au şi făcut-o de altfel, „epoca de aur a rock-ului". La sfîrşitul serbării, formele de exces necesare revigorării trebuie să cedeze locul măsurii şi docilităŃii, spiritului de menŃinere şi conservare. Freneziei îi urmează munca, exagerării îi urmează respectul. Sacrul organizării şi al interdicŃiilor îi succede sacrului încălcării şi va face să dureze creaŃia cucerită de acesta din urmă. Elvis se cuminŃeşte, se potoleşte, iar publicul său o dată cu el. îşi satisface serviciul militar şi devine un soldat exemplar, apoi un american exemplar, un cetăŃean model şi un cîntăreŃ blînd. Are o carieră la locul ei, controlată şi raŃională, pentru a dura şi a produce. Publicul său îmbătrîneste împreună cu el. Lumea lui Elvis se va uza şi după cincisprezece ani va avea nevoie de o nouă reîntinerire, de o nouă regenerare. Totuşi, nimic nu va mai fî ca înainte de el. Există un înainte şi un după Presley. Acest „după Presley", lumea contemporană, nu poate fi corect înŃeles dacă nu se face referire la Presley şi la epoca sa. Biografia îşi foloseşte bine aici rolul etiologic şi ne permite să înŃelegem mai corect lumea în care trăim ; ea ne explică, „în urma a ce" au apărut muzica rock şi jocul de scenă specific ce-o însoŃeşte, dansul rock şi ondulaŃiile sale frenetice, erotismul, provocarea, spontaneitatea, nebunia şi libertatea care caracterizează o nouă clasă de vîrstă -adolescenŃa - avînd propria cultură. Biografia ne învaŃă „în urma a ce" au dispărut tabu-urile şi interdicŃiile unei societăŃi pe cale de îmbătrînire, formată altădată doar din părinŃi şi din copii. O istorie a sacrului Chiar dacă povestirea biografică despre Presley este o istorie adevărată şi cosmogonică şi îndeplineşte o funcŃie 62 BIOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ Tologică, pentru a constitui o naraŃiune mitică, în sens Etnologic 'al termenului, îi lipseşte caracterul sacru. Or, naraŃiunea biografică, la fel ca şi cea mitică a societăŃilor tradiŃionale, poate fi considerată, într-un anume fel, ca povestirea unei istorii „sacre". într-adevăr, ea face aluzie la un personaj, la performanŃă, la un Timp ce pare să aparŃină domeniului sacrului. Personajul Presley poate fi considerat ca sacru ; e cu adevărat divinizat, sacralizat de către biografi. Unii

autori, care au studiat genul biografic, atestă cu toŃii, după modelul lui N. Heinich7, caracterul elogiativ, hagiografic şi romanesc al acestuia. Sacrul e ceea ce răstoarnă, perturbă lumea. Am văzut deja cu ce eficienŃă, conform istorisirii biografice, îndeplineşte Elvis acest rol. Mai înainte de orice, însă, sacrul se defineşte prin opoziŃie cu profanul; el este „altceva". El este ieşit din comun, diferit şi, chiar prin asta, misterios, neliniştitor, dar în egală măsură, fascinant, atrăgător. E ceea ce scapă înŃelegerii. Această „deosebire" ce constituie sacrul, această situare în afara normelor îl caracterizează şi pe Elvis Presley, dacă e să dăm crezare autorilor biografiei sale. E descris ca o fiinŃă de excepŃie, unică, diferită, aflată în afara normalităŃii, nefăcînd parte dintre muritorii obişnuiŃi. Caracterizarea cîntăreŃului ca fiind „altceva" e cu siguranŃă elementul cel mai redundant, recurent, al relatării biografice. Pentru că este „altceva" cunoaşte Elvis o ascensiune fulgerătoare, pentru calităŃile sale excepŃionale are parte de un destin excepŃional. La Elvis, totul este ieşit din comun, indiferent că e vorba de voce, destin, ascensiune, succes, popularitate, de vînzările de discuri realizate de el, de performanŃele pe scenă, rezistenŃă, beneficii sau valoarea sa, de reacŃiile pe care le provoacă, de relaŃia cu fanii, de excesele, de moartea, de înmormîntare sa. Descrierea succesului şi a averii lui Elvis - atît de considerabile încît scapă înŃelegerii şi a căror amploare 7 HEINICH, N., La gloire de Van Gogh : essai d'anthropologie de Vadmiration, col. „Critiques", Minuit, Paris, 1991. 63 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ şi caracter excesiv dau naştere unui sentiment de irealitate - contribuie la a i se conferi imaginea unei fiinŃe deosebite. Cifrele, datele statistice şi cantitative, multe şi diverse, sînt de aşa natură încît îl ameŃesc pe cititor şi-1 scufundă într-un univers paralel, într-o altă dimensiune cu totul străină celei în care trăim, o altă sferă ce nu seamănă întru nimic cu cea a cotidianului şi care ar putea fi a sacrului, misterioasă şi diferită. Şi calităŃile lui Elvis sînt descrise ca excepŃionale, ieşite din comun, indiferent că e vorba de frumuseŃea sa fizică ori de însuşirile sufleteşti. Caracterul extraordinar al lui Presley se manifesta şi în numeroasele sale excese (bulimie, consum exagerat de medicamente, de sex), ca şi în incredibila rezistenŃă de care dă dovadă. „Puterea" lui Presley (în special asupra publicului), rînd pe rînd extraordinară, magică, inexplicabilă, nelimitată, tămăduitoare şi subjugantă totodată, e ilustrată cu ajutorul a numeroase anecdote. Unii termeni cum ar fi „influenŃă", „posedare", „magnetism", „putere magică" sau „ascendent" se repetă cu regularitate. Anecdotele, „istorioarele", omniprezente în biografii, contribuie şi ele, sub pretextul umanizării şi al concretizării evenimentelor sau personajelor, la sacralizarea obiectului biografic. Acest lucru corespunde strategiilor demontate de R. Barthes în Mythologies8. ReacŃiile „formidabile", provocate fanilor îndeosebi şi americanilor în general, ne întăresc impresia de irealitate şi sfîrşesc prin a ne convinge de existenŃa acelui „altceva". Elvis apare în postura de fiinŃă sacră şi din descrierea exhaustivă a atitudinilor respectuoase, sacralizante ale fanilor şi ale societăŃii în ansamblul său. Biografiile atestă, de pildă, fenomenul de sacralizare a locurilor, a obiectelor sau a datelor avînd o legătură, mai mult sau mai puŃin apropiată, cu Presley, sistemul de interdicŃii şi tabu-uri ce dictează atitudinile faŃă de el, precum şi adoptarea a numeroase practici eminamente religioase, practici rituale, sacrificiale, de cult. 8 BARTHES, R., „L'ecrivain en vacances", în Mythologies, pp. 30-33, col. „Points", Seuil, Paris, 1957. 64 FOTOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ Nu e de mirare că biografii săi au recurs la termeni 1 ati din vocabularul religios pentru a-1 caracteriza pe întăreŃ şi îl prezintă ca pe un adevărat Zeu. Divinizarea lui Presley, obiect biografic, nu e un fenomen izolat şi nici rar în perioada Renaşterii, artistul era Ńinta biografilor, era„cinstit ca o fiinŃă divină". El devine Sfîntul unei religii care, sub forma unui cult al geniilor, e şi astăzi vie9. Multiplele relatări consacrate artiştilor subliniază, de atunci, originea divină a geniului, atribuie o putere divină omului şi acordă un statut divin reuşitelor sale. Biograful se erijează în profet şi dă vieŃii subiectului său „valoare de mit autentic'. „Să facă din artist un erou devine Ńelul autorilor de biografii'10. Adjectivul „divino", aplicat mai întîi lui Michelangelo, iar apoi şi altor artişti, a sfîrşit prin a-şi croi drum în limbajul curent şi a devenit un automatism (îl regăsim în termenul „diva"). în afară de personaj, faptele acestuia îmbracă un caracter sacru ; ele sînt „magice", „supranaturale" şi creatoare, în general, biograful se străduieşte să descrie urcuşul spre triumf al protagonistului şi prezintă diversele performanŃe ale subiectului, enumera „bătăliile, recordurile, invenŃiile". într-adevăr, biografia lui

Presley e constituită din nararea unei serii de „performanŃe" multiple şi diferite, printre care, în primul rînd, trebuie să se aibă în vedere toate dezordinile, distrugerile şi, fireşte, creaŃiile, operele „Regelui", al căror caracter fantastic, extraordinar şi magic a fost subliniat de nenumărate ori de biografi. Cităm recordurile realizate de Elvis, menŃionate toate de biografi (recorduri de vînzări de discuri, de afluenŃă a publicului, de încasări, de beneficii etc. ...), caracterul magic, supranatural al ascendentului său asupra publicului, excesele „Regelui" ; multele sale cuceriri feminine, supraconsumul de medicamente, incredibila bulimie rămîn acte „extraordinare" devenite legendare. 9 KRIS, E., KURZ, O., Uimage de l'artiste '.legende, mythe et magie, col. „Galerie", Ed. Rivages, 1987. 10 BARTHES, R., „Iconographie de l'abbe Pierre, et le visage de Garbo", în Mythologies, col. „Points", Seuil, Paris, 1957. 65 J MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Perioada în care a evoluat Presley primeşte, şi ea, un caracter sacru în măsura în care e Timpul ce a văzut dezvoltîndu-se personajul sacru. Este „epoca binecu-vîntată", „frumoasele vremuri" ale lui Elvis şi ale începutului rock-ului. E „vîrsta de aur a rock-ului". Anii '50-'60 sînt o perioadă de sărbătoare, de lipsă de griji. Aflată sub influenŃa lui Elvis, societatea din acei ani e descrisă ca fiind într-o continuă petrecere şi în care nu se mai respectă vechile reguli şi interdicŃii, membrii ei adoptînd atitudini paroxistice, exagerate, confuze. Tinerii descoperă rock-ul, violenŃa, libertatea, sexualitatea. Regăsim aceleaşi excese ca în societatea arhaică în timpul sărbătorii (excese sexuale şi economice, cu achiziŃionarea masivă de discuri, manifestări verbale sau gestuale). O relatare exemplară şi semnificativă Biografia lui Presley n-ar putea fi considerată ca echivalentul modern al naraŃiunii mitice din societăŃile tradiŃionale, fără ca ea să fie o relatare exemplară şi semnificativă. Ea trebuie, deci, să îndeplinească funcŃia socială a mitului: să furnizeze modele de comportament, să prezinte un personaj exemplar, să întemeieze şi să justifice tradiŃii, să exprime şi să pună în valoare credinŃele. După M. Eliade, mitul ca furnizor de modele exemplare s-a perpetuat pînă la contemporanii noştri sub o formă mai mult sau mai puŃin degradată. Omul modern suferă influenŃa unei mitologii difuze care-i propune numeroase modele de urmat, acestea fiind „eroii", imaginari sau nu, din filme, din romane sau din actualitate. In staruri, E. Morin vede olimpienii, eroii „mitologiei culturii de masă". Ei au acaparat funcŃii tutelare şi au devenit modele de cultură, modele de viaŃă, întruchipînd miturile autorealizării. Caracterul exemplar al eroului biografic a fost deja subliniat, îndeosebi de autorii articolului „Rhetoriques particulieres"11 sau de P. Lejeune care observă printre schemele comune biografiilor unor mari personalităŃi, 11 Groupe tu, „Rhetoriques particulieres : Ies biographies de Paris-Match", în Communication, nr. 16, Seuil, 1970. 66 pTOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ deosebit de recurentă a „exemplului" (ce constă în nrezenta personajul ca pe un erou exemplar, posedînd toate virtuŃile şi fără slăbiciuni : mărinimie, curaj, fermitate, inteligenŃă). Biografii lui Elvis Presley nu se abat de la regulă şi atestă exemplaritatea vedetei şi calităŃile sale excepŃionale ; generozitatea, talentul, succesul, şi gloria sînt tot atîtea exemple de urmat, modele de imitat şi idealuri Elvis Presley e considerat ca exemplar. Toate atitudinile şi manifestările sale sînt valorificate la maximum ; calităŃile sînt ridicate în slăvi, iar defectele minimalizate, trecute cu vederea. încă de la început, el e prezentat ca un fiu ideal, iar toŃi tinerii cititori sînt îndemnaŃi să-1 imite şi să dea dovadă de tot atîta iubire filială. La vîrsta de zece ani e politicos, bine crescut, curajos, ascultător şi generos. Cu ajutorul mai multor anecdote ce-i ilustrează însuşirile, biografii descriu un adevărat fiu model care lucrează şi cîştigă cîŃiva bani pentru a-şi ajuta părinŃii. Presley e un cetăŃean ireproşabil, plătindu-şi cu rigurozitate impozitele colosale. El îşi donează o parte din avere cercetaşilor, Armatei Salvării, bolnavilor incurabili de tot felul, surorilor din Memphis, copiilor handicapaŃi şi altor asociaŃii, instituŃii şi opere de caritate. Dă tot mai multe concerte de binefacere. Dărnicia şi demonstraŃiile de bun american i-au risipit reputaŃia de „băiat rău". în pofida exceselor sale, nu fumează şi nu bea decît apă de la gheaŃă. Nu-1 interesează politica. îşi întemeiază, ca orice bun cetăŃean american, un cămin şi devine tată la nouă luni după căsătorie, în respectul moralei. Seara, tînărul cuplu citeşte Biblia şi cîntă psalmi, deoarece Elvis e şi un creştin exemplar.

Presley e un soldat model, colecŃionînd medalii la tir cu carabina şi pistolul şi e citat pentru „merite excepŃionale". Numeroase anecdote fac mult caz de altruismul şi de generozitatea sa faŃă de camarazi. Evident, însă, că în primul rînd el e un cîntăreŃ de excepŃie, fapt dovedit de reuşita sa profesională, aducătoare de glorie şi bogăŃie. De asemenea, s-a arătat extrem de generos, răbdător şi modest faŃă de admiratori. 67 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Exemplaritatea lui Elvis Presley-erou de biografie este multiplă şi complexă. în general, cît timp a trăit, cîntăreŃul e prezentat drept un model, suscitînd toate mimetismele. Tînăr, frumos, talentat, genial, el reuşeşte tot ce întreprinde, dezlănŃuie pasiuni şi personifică visul american în toate splendoarea lui ; prin reuşita sa fulgerătoare şi fără a datora nimănui nimic, posibilitate pe care America se mîndreşte că o oferă fiecăruia, Elvis se dovedeşte un personaj demn de urmat în ochii tuturor, ai tinerilor, ai celor mai puŃin tineri, ai adepŃilor rock-and-roll-ului, ca şi ai duşmanilor celor mai înverşunaŃi. Dacă biografia atestă exemplaritatea logică a lui Presley, tot ea îl invită pe cititorul contemporan, şi aici se apropie ea de naraŃiunea mitică, să recunoască această exemplaritate şi să adopte manifestările şi atitudinile starului, într-adevăr valorificate, dacă nu chiar glorificate. Diversele fapte şi gesturi ale cîntăreŃului sînt luate drept norme comportamentale indicat a fi adoptate, drept reguli necesar a fi respectate şi niciodată încălcate. Fireşte că reuşita lui Elvis e legată de un context deosebit, cu totul altul astăzi. El este un „erou" al trecutului, aparŃinînd unei perioade acum revolute. Faptele şi gesturile sale aveau, pe la mijlocul anilor 1950, un sens, o raŃiune de a fi, o realitate, o raŃionalitate pe care n-ar mai avea-o azi, cînd urmează să intrăm în al treilea mileniu. Un tînăr camionagiu nu mai poate să înregistreze pentru patru dolari un cîntec ce va fi programat pe toate undele. Azi Presley nu mai poate fi imitat şi nici nu se mai poate spera la o asemenea ascensiune, în aceleaşi condiŃii, de vreme ce lumea show-business-ului a evoluat atît de mult în aproape treizeci de ani. Totuşi, Elvis este exemplar pentru cititorul contemporan, în sensul că e vector de valori şi deŃinător de calităŃi universale şi atemporale, precum curajul, voinŃa, generozitatea, patriotismul sau cinstea. Calitatea aceasta, de a fi luat drept model, e permanentă, nemuritoare, infinită şi în acest punct se întîlneşte cu aceea a eroului mitic, ale cărui acte sînt menite a fi invariabil şi etern reproduse. (Regăsim dubla structură istorică şi anistorică şi schema dotată cu o eficienŃă permanentă, proprii mitului definit de C. Levi-Strauss.) 68 BIOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ Pe de altă parte, această caracteristică a lui Elvis e tibilă pentru toate generaŃiile (contemporană cu Per(? *eie ce-au urmat sau urmează să apară) şi pentru ^te clasele de vîrstă, din toate mediile socio-culturale. TTTvis constituie un model atît pentru „tînărul rebel" cît si pentru „bătrînul reacŃionar". Cititorul mai e îndemnat sa adopte comportamentele fanilor descrise în cadrul biografiilor. E invitat să ia şi el oarte activă la celebrarea „Regelui". Biograful îi face cunoscut cititorului ansamblul de practici şi credjnŃe ale admiratorilor, pentru ca el să poată adera la ele. In acest sens, biografia e o formă de „ghid practic al riturilor", ca să reluăm formularea lui B. Malinowski, referitoare la miturile societăŃilor tradiŃionale. Cititorul învaŃă cum să se conformeze cultului şi să-1 practice : ce discuri poate şi trebuie să asculte, ce filme să vadă, ce gesturi să respecte (ceremonii, pelerinaje la Memphis, vizitarea unor locuri, atenŃie acordată anumitor tabu-uri, datele cheie ale „cultului", căutarea şi colecŃionarea de diverse obiecte), la ce credinŃe să adere. El află că există Fan's-Cluburi în toate colŃurile globului, că ele formează mici comunităŃi familiale primitoare, toate împreună alcătuind „NaŃiunea Elvis", loc de refugiu pentru membrii de toate vîrstele, de pretutindeni, din toate straturile sociale, politice, etnice, rasiale şi religioase. în general, se acordă un mare interes copilăriei şi adolescenŃei unei persoane de excepŃie. Brusca schimbare de statut social constituie un motiv biografic stereotip12. Biografiile din Paris-Match, explică autorii articolelor „Rhetoriques particulieres", sînt construite pornindu-se de la „vocaŃie" sau de la „convocaŃie". ConvocaŃia corespunde unei bifurcări a destinului, în timp ce vocaŃia îi formează continuitatea. Antiteza dintre modestia originii subiectului şi strălucirea reuşitei sale este o temă recurentă a biografiilor. „Cea mai bună metodă de a ajunge în frunte e ca la început să nu dai această impresie1'. Potrivit acestei scheme, descrisă de autorii „imaginii artistului" sau ai „Rhetoriques", povestea lui Elvis se

poate împărŃi în trei etape succesive : 12 KRIS, E., KURZ, O., op. cit. 69 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ - sărăcia sa de la început, socotită printre temele predilecte ale biografilor şi ilustrată prin numeroase exemple sau anecdote ; - ascensiunea fenomenală şi gloria uriaşă (azi tot mai importantă, în ciuda unei perioade de „decădere" dinaintea morŃii) formează cea de a doua şi cea de a treia etapă. Introducînd în scenă un personaj exemplar şi menŃionîndu-i faptele, povestea lui Elvis este şi semnificativă deoarece constituie relatarea unei ascensiuni, ilustrarea unui caz de mobilitate socială, simbolul visului american. Ea este legitimarea unui sistem social bazat pe conceptele de justiŃie şi de egalitate, confirmînd îndeosebi egalitatea şanselor. într-adevăr, mobilitatea socială Ńine loc de legitimare şi de justificare a sistemului capitalist şi a societăŃii unde domneşte concurenŃa. Ea este dovada că „visul american" se poate concretiza şi că „self-made man"-ul nu e doar o idee. Biografia lui Presley contribuie la întărirea încrederii în egalitatea şanselor, a posibilităŃii de mobilitate socială şi de acces la fericire pentru toată lumea, chiar şi pentru cei mai defavorizaŃi. Ea exprimă, scoate în relief şi codifică, pentru a relua termenii folosiŃi de B. Malinowski, credinŃa în „the American Dream" şi legitimează „the American Way of Life". O istorie trăită Dacă ascultătorul naraŃiunii mitice tradiŃionale trăieşte mitul prin intermediul ritului, nu se poate spune acelaşi lucru despre cititorul unei relatări biografice, care fireşte că nu reiterează actele creatoare ale eroului mitic prin intermediul riturilor şi al ceremoniilor. Totuşi, mi se pare că se poate avea în vedere că el trăieşte biografia modernă prin intermediul proceselor de identificare şi de proiecŃie ; el ia locul eroului identificîndu-se cu el şi integrează epoca şi situaŃia din povestire, proiectîndu-se în ea. întocmai ca omul din societăŃile tradiŃionale ce trăieşte ritual mitul, cu ajutorul lecturii el evadează din Timpul profan şi aderă la Timpul naraŃiunii. In acelaşi timp cu celebrarea, sacralizarea şi idealizarea subiectului, biografia oferă, în general, vis, 70 BIOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ ziune gj compensare. „Ea are asupra ficŃiunii Avantajul autenticităŃii' şi permite „visul în stare de veghe", spune Lejeune. în „Rhetoriques particulieres" se scrie : \,AtotştiinŃa naratorului este cu totul în slujba cititorului căruia îi aduce raŃia sa săptămînală de vise compensatorii. Dintre toate genurile literare, biografia este, negreşit, cel în care se întîlneşte cel mai mult procesul de identificare-proiecŃie"13. Ca să obŃină acest lucru, biografii au recurs la anumite procedee narative, studiate de P. Lejeune. Cei ai lui Presley nu se abat de la regulă, folosind diverse tehnici, concepute în funcŃie de receptarea textului şi avînd drept obiectiv crearea unui maximum de identificare la cititor. Găsim astfel modele romaneşti, modalităŃi de povestire ce realizează efectul cel mai intens şi suscită identificarea-proiecŃia. Primul mare principiu al narării e retragerea în umbră a povestitorului, ceea ce nu trebuie, în nici un caz, „să ascundă subiectul". Se respectă cu rigoare două reguli, numite de Lejeune „focalizare" şi „distanŃă". Prima constă în a se da mai ales informaŃii corespunzătoare experienŃei subiectului în momentul respectiv, făcîndu-se abstracŃie de ceea ce s-a petrecut înainte sau se va petrece în viitor, deci nu se face nici o anticipare sau comentariu. A doua regulă îi impune naratorului să spună cît mai puŃin posibil, pentru „a demonstra cît mai mult posibil", de unde folosirea preferenŃială, în biografii şi în special în cele ale lui Elvis, a unor tehnici, cum ar fi dialogul (în ciuda oricărei credibilităŃi), indispensabil în „construirea de scene pe viu şi în direct", şi monologul interior, reprezentînd gîndurile şi percepŃiile subiectului. Actul narativ e disimulat prin întrebuinŃarea alternativă, o dată cu timpul relatării, a prezentului naraŃiunii (frecvent utilizată de biografii lui Elvis) ce îndeplineşte funcŃia de „trompe-roeil" prin crearea unei iluzii de continuitate între „spectator şi spectacol". în biografiile lui Presley, identificarea e favorizată şi de alŃi factori, descrişi în special de E. Morin. SînŃ reunite condiŃiile de plauzibilitate şi de realism, care asigură 1 Groupe^, „Rhetoriques particulieres", op. cit., p. 124. 71 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ comunicarea cu realitatea trăită : cîntăreŃul ia parte la existenŃa cotidiană, trăind-o însă cu mai multă intensitate decît muritorii obişnuiŃi. Identificarea e făcută astfel posibilă şi favorizată de un dozaj savant şi subtil, în descrierea lui Elvis, de omenie, slăbiciune şi vulnerabilitate pe de o parte, iar pe de altă parte de calităŃi excepŃionale, supranaturale, eroice, divine. Elvis este totodată tînărul american mediu, comun, în care se poate recunoaşte oricine, dar şi un erou

supranatural, cu calităŃi excepŃionale, pe care fiecare visează să le aibă. Traiectoria vieŃii lui Elvis şi tot ceea ce a făcut constituie un adevărat basm, autentificat de visul american şi de un context economic şi cultural deosebit, în care orice adolescent putea înregistra un cîntec de succes. Pe de altă parte, situaŃiile corespund intereselor profunde ale cititorului, iar problemele tratate privesc îndeaproape nevoile şi aspiraŃiile sale, indiferent că e vorba de reuşită socială, materială şi profesională sau de glorie, popularitate ori iubire. Astfel, povestea vieŃii lui, poveste despre eroism şi extraordinar, se raportează la o realitate şi se încarcă de un realism şi de o credibilitate absolut necesare pentru a suscita identificarea cititorilor cu personajul Presley. Acesta poate, deci, să devină un alter ego idealizat al cititorului, determinat să se proiecteze în universul cărŃii şi să-şi realizeze, împreună cu vedeta, visele de fericire. Cuvîntul mitic nu e niciodată contemporan, el nu poate fi decît retransmis într-o povestire, afirmă R. Barthes14. Or, biografia contemporană (avînd drept obiect o fiinŃă dispărută : Presley) ar putea foarte bine să apară ca o naraŃiune mitică azi şi să o înlocuiască, în societatea noastră modernă, pe cea mitică orală a societăŃilor tradiŃionale ; aşa cum am văzut, are toate caracteristicile acesteia şi îndeplineşte funcŃii similare. E o relatare ce beneficiază de mai multe variante, adică nenumăratele lucrări avînd acelaşi obiectiv 14 BARTHES, R., „Changer l'objet lui-meme", în Le mythe aujourd'hui, în Es-prit, nr. 402, aprilie 1971, Paris. 72 BIOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ u"n£rafic, în cazul nostru E. Presley, aşa cum mitul cietăŃilor tradiŃionale e alcătuit, după cum a subliniat C Levi-Strauss, din mai multe povestiri mai mult sau mai puŃin asemănătoare. In această situaŃie, în societatea noastră, biograful ar avea funcŃia povestitorului de mituri, reintegrînd prin scris timpul şi ipostaza mitică, pe lîngă personajele mitice, şi antrenîndu-şi cititorii într-o călătorie ce duce de la profan la sacru, de la timpul istoric la „Timpul sacru". Nu spune Eliade că citind, omul modern regăseşte, fără să-şi dea seama, comportamentul mitic şi evadează din timpul istoric, că „iese din istoria sa"? Lectura îi dă omului iluzia unei stăpîniri a timpului, pare să constituie un răspuns la dorinŃa de a se sustrage devenirii implacabile ce duce la moarte. Ea are astfel o funcŃie de suprimare a timpului, atribuită de C. Levy-Strauss mitului15. Cît despre Presley, obiect biografic, el ar putea fi foarte bine unul dintre eroii mitici ai societăŃii noastre contemporane, adevărat Zeu creator, care a scos America de după război şi întreaga lume occidentală din toropeală, din moartea lor lentă şi le-a condus în era rock-and-roll-ului, consfinŃind instaurarea adolescenŃei, a sexualităŃii, a libertăŃii, a lipsei de griji şi a extravaganŃei. Elvis pare să fi creat civilizaŃia îndeletnicirilor plăcute şi nu invers. Bibliografie Mitul şi sacrul în societăŃile „tradiŃionale" CAZENEUVE, J., Ethnologie, Livre de Poche, Librairie Larousse, Paris, 1967 CAILLOIS, R., L'homme et le sacre, col. „Folio-Essais", Gallimard, Paris, 1950 CAILLOIS, R., Le mythe et l'homme, col. „Folio-Essais", Gallimard, Paris, 1938 15 LEVI-STRAUSS, C, „Le temps du mythe", în Annales, economies, societes, civilisations, nr. 3, Histoire et Structure, mai-iunie 1971, Paris. 73 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ DURKHEIM, E., Les formes elementaires de la vie religieuse, PUF, Paris, 1960 ELIADE, M., Mythes, reves et mysteres, col. „Folio-Essais", Gallimard, Paris, 1957 ELIADE, M.,Aspects du mythe, col. „Idees", Gallimard, Paris, 1963 ELIADE, M., Trăite d'histoire des religions, col. „Petite Bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1964 ELIADE, M., Images et symboles : essais sur le symbolisme magico-religieux, Gallimard, Paris, 1952 LEVI-STRAUSS, C, Anthropologie structurale, Pion, Paris, 1958 LEVI-STRAUSS, C, „Comment meurent les mythes?", în Science et conscience de la societe, Miscelaneu în onoarea lui Raymond Aron, 1970 JUNG, C. G. / KERENYI, CH., UEssence de la mythologie, 1941, col. „Petite Bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1980 MALINOWSKI, B., Trois essais sur la vie sociale des primitifs, (1933), col. „Petite Bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1980 MAUSS, M., Manuel d'ethnographie, (1947), col. „Petite bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1989

Mitul în societăŃile moderne ABELES, M., Anthropologie de Vetat, col. „Anthropologie au Present", A. Colin, Paris, 1990 BALANDIER, G., Anthropologiepolitique, col. „Quadrige", PUF, Paris, 1967 BARTHES, R., Mythologies, col. „Points", Seuil, 1957 BARTHES, R., „Changer l'objet lui-meme", în Esprit, nr. 402, aprilie 1971, Paris BATAILLE, G., Uerotisme, Minuit, Paris, 1957 CAMBY, P, Uerotisme et le sacre, col. „Espaces Libres", Albin Michel, Paris, 1989 CITRON, S., „Le mythe de la Nation Fran^aise", în Sciences Humaines, nr. 24, ianuarie 1993 LUCCIONI, G., „Le mythe aujourd'hui", în Esprit, nr. 402, aprilie 1971 DINI, V., „Maradona, heros napolitain", înActes de la Recher-che en Sciences Sociales, sub conducerea lui P. Bourdieu, nr. 103 : Les enjeux du football, Seuil, iunie 1994 EHRENBERG, A., „Le nouveau mythe de l'entreprise", în Sciences Humaines, nr. 24, ianuarie 1993 MORIN, E., Les stars, col. „Points", Seuil, 1972 74 ^^BIOGRAFIILE LUI ELVIS PRESLEY: O NARAłIUNE MITICĂ ]\!ORIN, E., Uesprit du temps. Tome I: Nev rose, Grasset et Pasquelle, Paris, 1962 jVfljCCHIELLI, R., „Les mythes contemporains", în Sciences Humaines, nr. 24, ianuarie 1993 pOUCHELLE, M. C, „Sentiments religieux et show-business : Claude Fran^ois, objet de devotion populaire", în J. L. Schmitt, Les saints et les stars, Beauchesne, Paris, 1983 RIVIERE, C, „Le politique sacralise", în Nouvelles idoles, nouveaux cultes : Derives de la sacralite, lucrare colectivă sub conducerea lui C. Riviere şi A. Piette, col. „Mutations et complexite", L'Harmattan, Paris, 1990 Tratarea biografică CLOITRE, Y. M., „Les criteres de Fidole", în Echange, nr. 69, Paris, 1964 Groupe/*, „Rethoriques particulieres : les biographies de ParisMatch", în Communication, nr. 16, Seuil, 1970 HEINICH, N., La gloire de Van Gogh : Essai dyanthropologie de Vadmiration, col. „Critique", Minuit, Paris, 1991 KRIS, E., KURZ, O., Uimage de Vartiste : legende, mythe et magie, col. „Galerie", Rivages, Paris, 1987 LEJEUNE, P, Je est un autre : Vautobiographie de la literature aux mediaş, col. „Poetique", Seuil, Paris, 1980 MORIN, V., „Les Olympiens", în Communication, nr. 2, 1962 VORAGINE de, J., La legende doree, 1900, Garnier-Flammarion, 1967 WILEY, M., „Le rock a travers la presse specialisee", în Le rock : aspects esthetiques, culturels et sociaux, col. „Arts du spectacle", CNRS, Paris, 1994 Elvis Presley DELESSERT, J., Elvis mon ami, col. „Les Planches", PM. Favre, 1983 GOLDMAN, A., Elvis : un phenomene americain, 1981, R. Laffont, Paris, 1982 HARBINSON, W. A., Elvis Presley, Albin Michel, 1989 PRESLEY, R, Elvis et moi, J'ai Iu, 1987 ROGALE, J. Y, Le roi Elvis, Menges, Paris, 1981 STERN, J., Le monde d'Elvis : Elvis au pays des merveilles, Ramsay, 1987 YANCEY, B., LINEDECKER, C, Ma vie avec Elvis, Presses Select Ltee, Quebec, 1978 75 STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURA IN RITURILE PROFANE Claude RIVIERE Profesor de antropologie la Universitatea din Paris V Structură şi antistructură în riturile profane La intelectualii educaŃi într-o tradiŃie utilitaristă, riturile au în general o proastă reputaŃie. Sînt luate drept incantaŃii lipsite de sens şi de substanŃă, superficiale. AlŃii cred că ritualitatea seculară ar fî un mecanism de compensare a pierderii religiosului. Această corelare inversă n-ar avea pertinenŃă decît dacă unele rituri profane n-ar fî existat dintotdeauna (rituri de hrănire, de muncă, de sport, de război, de justiŃie ori şcolare) însă fără ca analizarea lor să fî fost făcută, din lipsa unor instrumente de disecŃie sociologică şi antropologică, ele prezentînd un interes foarte redus şi din cauză că termenul rit implica focalizare pe

religios, iar studiul fenomenului era monopolizat de clerici. Recunoscut ca formă generală de manifestare a societăŃii şi a culturii, ritul se eliberează din contextul religios în care era perceput în mod obligatoriu pînă atunci. El îşi dobîndeşte independenŃa de obiect social o dată cu prelucrările ce i-au fost aduse de J. Frazer, E. Durkheim, A. Van Gennep, L. Levy-Bruhl, J. Cazeneuve, dar mai ales datorită cercetărilor moderne ale lui Gluckman, Leach, Turner, Goffman etc, care îmbunătăŃesc instrumentele de analiză, fiind interesaŃi şi de riturile profane. Fără altă intenŃie decît propria realizare şi fără a fi legat de un mit, ci doar de valori importante, ritul profan îşi află logica în propria împlinire şi se mulŃumeşte cu intensitatea sa emoŃională (jocuri olimpice, concert rock). El nu se supune unei transcendenŃe, ci doar unei alterităŃi şi exprimă o atitudine de deferentă. Se legitimează mai puŃin printr-o finalitate conştientă, cum ar fi aceea de a 78 STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE btine un avantaj, cît prin încîntarea produsă de ritmul, -imbolica şi înfăptuirea sa într-un cadru social care ia elaborat secvenŃele, codurile şi obligaŃiile. E util să stabilim definiŃia şi să reflectăm asupra etimologiei ritului. DefiniŃie : riturile trebuie considerate ca un ansamblu de comportamente individuale (de exemplu : machiaj, squash) sau colective (masă familială, meci de fotbal), relativ codificate, avînd un suport corporal (ver-kaj? gestual, postural), cu caracter mai mult sau mai puŃin repetativ, cu o puternică încărcătură simbolică pentru interpreŃii lor şi în mod obişnuit pentru cei de faŃă, bazate pe o adeziune mentală, eventual neconştientizată, la valori legate de opŃiuni sociale socotite importante şi a căror eficienŃă aşteptată nu Ńine de o logică pur empirică ce s-ar epuiza în instrumentalitatea tehnică a relaŃiei cauză-efect. Etimologie : cuvintele rit şi ordine au aceeaşi rădăcină indo-europeană vedică : rta, arta, ce trimite la ordinea cosmosului, la ordinea raporturilor dintre zei şi oameni şi la ordinea dintre oameni. După Benveniste, ritul, din latinul ritus (ceea ce este rînduit, ceea ce trebuie făcut), este asociat unor forme greceşti ca artus (întocmire), ararisko (a potrivi, a adapta), arthmos (legătură, împreunare) care derivă, toate, din rădăcina indo-europeană ar. Ideea de ordine trimite la conceptul ştiinŃific actual de structură. Structură rituală şi disonanŃe Orice rit, atît profan cît şi religios, poate fi înŃeles ca un sistem de structuri de acŃiuni secvenŃiale, de roluri teatralizate, de valori şi finalităŃi, de mijloace reale şi simbolice, de comunicări printr-un sistem codificat. Această grilă, ce nu are nimic de a face cu tipul structural al lui Levi-Strauss, va fi explicată prin referire la cîŃiva teoreticieni majori ai ritului şi ilustrată cu ajutorul a diferite rituri profane : liturghie politică, iniŃiere, ritul turismului. Subliniem că ideea funcŃionalistă, conform căreia ritul nu putea avea decît un efect integrator şi purificator, 79 J MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ se baza pe o concepŃie eronată despre unicitatea structurii. Alcătuită din elemente niciodată complet potrivite, orice structură face loc paradoxului, ineditului sau conflictului : încăierări între grupuri rivale sau dependente, sărbătorire a unui partid aflat în opoziŃie, competiŃie pentru funcŃiile de primă importanŃă, violenŃă ritualizată, în bandele de tineri, conflicte personale prilejuite de o supraîncărcare de rituri. Unele contraputeri ameninŃă riturile cu ieşirea de sub control, cu derapajul, cu improvizaŃii uneori incontrolabile pînă într-acolo încît perturbarea şi excesele se răsfrîng asupra efectelor aşteptate. Urmează să vedem cum poate fi analizată structura şi antistructura ritului. 1) Structura temporală a acŃiunii. Demersul constă în a se decupa ritualul în faze şi subunităŃi corespunzătoare organizării specifice a activităŃilor sau obiectelor simbolice (cf. Evans-Pritchard : căsătoria tradiŃională la populaŃia Luo ; Turner : riturile ndembu la naşterea de gemeni). Un rit luat în ansamblul său (iniŃiere) se decupează în rituri elementare (încercări, purificare, sacrificiu); acestea în riteme (de ex. înconjurul locului), iar ritemele în motive (sensul de învîrtire, numărul de tururi). Decuparea secvenŃială permite, la fiecare pas, exegeza sintetică a unui episod omogen. Dat fiind numărul limitat de riteme şi infinitatea combinărilor lor, două ceremonii pot organiza aceleaşi riteme în moduri diferite, ceea ce pretinde o explicaŃie. Uneori, o aceeaşi sărbătoare va consta într-un ansamblu de ceremonii în care locul fiecăreia (defilare militară, de pildă) în secvenŃă va varia în funcŃie de ani şi circumstanŃe. Ordinea secvenŃială tinde să fie mai riguroasă în riturile regimurilor autoritare şi în cele ale regimurilor democratice cu o puternică tradiŃie (de ex. ceremoniile ordinului Jartierei datează de pe vremea cavaleriei engleze din secolul al XlV-lea). Adesea durata structurată trimite la o durată structurantă, cea a mitului sau

a evenimentului fondator servind drept paradigmă seriei de riteme, în cazul comemorării. 80 STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURA ÎN RITURILE PROFANE Referitor la riturile de trecere, se cunoaşte că A. Van Gennep a deosebit trei etape : separare şi ruptură cu lumea profană ; izolare într-un loc sacru şi formarea unui nou mod de a fi ; resurecŃie simbolică şi reintegrare solemnă în comunitate, cu un statut superior. Să privim totul mai de aproape. Chiar dacă nuAe eronată, secvenŃa rituală apare prea simplificată. în realitate, cele trei etape se combină într-un mod atît de complicat, încît adesea e imposibil să se stabilească dacă, de pildă, un rit e de separare sau de agregare. După cum subliniază, pe bună dreptate, M. Mauss, purificarea îşi are obîrşia în acelaşi timp în separare şi în reintegrare : „Oficiantul se purifică pentru a ieşi din lumea profană ; dar se purifică şi pentru a intra în lumea sacră. Postul, de exemplu, e un mijloc de desprindere de lumea vulgară, dar de foarte multe ori el se alătură marilor ceremonii prin care fidelul pătrunde în însuşi centrul lucrurilor sacre^ (Mauss, 1, p. 553). In plus, în acelaşi ritual se pot întîlni de mai multe ori secvenŃe de separare, de izolare sau de reintegrare. Sigur e că în ritualurile de trecere există etape de separare de lumea şi de statutul dinainte, cum e cazul interdicŃiilor alimentare din ritualul de naştere sau izolarea mamei şi a copilului după naştere, ca la populaŃia Eve din Togo. Există o fază intermediară în care actorii ritului nu fac parte din nici un grup, sînt izolaŃi şi îşi pierd caracteristicile : nume sau trecut şi nu sînt încă integraŃi într-un alt grup. Urmează reintegrarea cu impunerea unui nume. Asta nu înseamnă însă că primele rituri din ritualurile de trecere sînt, obligatoriu, de separare, urmate neapărat de o fază de izolare, apoi una de includere. în ritualul de naştere, mai multe rituri sînt în realitate integrări (spălare, purificare, punerea copilului pe cenuşă şi pe pămînt, darea numelui); de asemenea, există mai multe forme de separare (tăierea cordonului ombilical, izolarea mamei şi a copilului...) ce sînt tot atîta forme de marginalitate. Aşezarea copilului nou-născut pe pămîntul din coliba africană simbolizează o a doua naştere, de această dată telurică ; este un mod de a integra copilul în locul de 81 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ naştere, de a-i întări apartenenŃa la acel loc. Mai tîrziu, după ce copilul e prezentat soarelui, i se dă numele şi prin aceasta e introdus în societate. Aceste două forme de înglobare, una prin recunoaşterea copilului de către mama telurică, iar cealaltă prin aceea a societăŃii oamenilor, se derulează în momente diferite ale ritualului. In secvenŃele de acŃiune pot exista aiitistructuri: ele vor fi modificările aduse prin ceva nou (de exemplu să se propună brînză înainte de aperitive), timpii morŃi în afara ritualului, pentru că un protagonist a adormit ori pentru că se face o pauză de cafea în timpul unei defilări solemne. SecvenŃa poate fi şi parodiată printr-o răsturnare semantică (Carmina Burana, rit de învestitură a unui rege de operetă). 2) Structura rolurilor. Aici, atenŃia e îndreptată asupra situaŃiei, asupra poziŃiei actorilor şi a comportamentelor lor stereotipe, legate eventual de alte sisteme decît ritualuri, într-un fel de dramă instituită. îi rămînem datori lui Goffman, care, în La mise en scene de la vie quotidienne, a practicat acest tip de analiză în termeni psiho-sociologici de interacŃiune, de statut, de rol mai mult sau mai puŃin codificat, în situaŃii familiare sau teatralizate în modele tipice. Pentru acest autor, rolul ritual include portul unei măşti într-o punere în scenă ce-i fereşte pe parteneri să-şi piardă credibilitatea. A face impresie bună prin Ńinută, atitudine, îmbrăcăminte, mers, a păstra distanŃa faŃă de rol sînt comportamente ce se înscriu într-o ordine elocvent rituală, al cărei lexic cuprinde o parte de minciună, corespunzînd unei preocupări legate de o bună prezentare într-o existenŃă cotidiană teatralizată. în riturile de mustrare educativă, tatăl adoptă în mod artificial un comportament coercitiv, în vreme ce e plin de afecŃiune pentru copilul său. Analiza lui Goffman se bazează pe munca actorului în scenă, spre deosebire de Turner, preocupat de perspectiva autorului, regizor ce pune la punct spectacolul. Dramă ducînd la bun sfîrşit o criză, ritul este, pentru Turner, un mecanism de răspuns la schimbări şi conflicte. Expresiv din punct de vedere emoŃional, jocul dramatic 82 STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE ritual operează o schimbare : el permite o fază de acŃiune orientată. j)jn ce\e trej etape distinse de Van Gennep în riturile de trecere, Turner nu numai că o consideră pe cea de a doua, izolarea, drept capitală, deoarece e puternic trăită emoŃional, dar mai adaugă între segregare şi agregare o fază de redress, un angajament ferm într-o direcŃie recent revelată şi ale cărei avantaje şi dezavantaje, drepturi şi îndatoriri sînt acceptate. Este punctul central al unei piese de teatru şi pregătirea deznodămîntului.

Cît despre liturghiile politice, ele se constituie în jurul a trei tipuri de actori: organizatorii, actorii propriuzişi si spectatorii. Efectele asupra ultimilor sînt într-un decalaj parŃial dacă le raportăm la intenŃiile primilor şi la realizările celor ce formează al doilea tip. Studiul logicii sociale a actorilor trebuie să Ńină seama, împreună cu condiŃiile de producere şi de organizare a sărbătorii, de reciprocitatea rolurilor între actori şi de totalitatea lor organică inspirată printr-o schemă ierarhică (marea mesă a Reich-ului la Niirnberg) sau egalitară (sărbătoarea de întîi mai). Dacă în sărbătoarea profană sau populară există, eventual, o reversibilitate a rolurilor, spectatorul putînd deveni actor sau organizator, iar acest fapt rămîne fără consecinŃe în viaŃa de zi cu zi, în ritul religios sau liturghia politică lucrurile nu se petrec la fel: locul obişnuit în ierarhie precizează atribuirea sarcinilor rituale, reprezentaŃia urmăreşte un efect non-ludic şi împărtăşirea unor idealuri comune funcŃionînd conform axei control-dependenŃă, ritul subliniind relaŃiile asimetrice între două poziŃii sociale. în ierarhia rolurilor, vor fi antistructurale : contestarea unui lider de către membrii partidului său, nerespectarea locurilor de onoare, răzvrătirea noului venit împotriva iniŃiatorului, invadarea stadionului de către spectatori, gesturi şi posturi necuviincioase într-o împrejurare ce pretinde o anumită rezervă. 3) Structura valorilor şi a scopurilor. într-un limbaj adesea aluziv se exprimă opŃiunile primordiale ale unei societăŃi, din care unele sînt enunŃate verbal, ca 83 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANA aspiraŃii ce urmează a fi realizate, iar altele sînt incluse ca urmare a îmbinării unor gesturi, simboluri şi atitudini ce se raportează la obişnuinŃe etice şi culturale. Mănunchiul format din aceste valori decisive, legate unele de altele, asamblate nu întîmplător şi relativ ierarhizate, alcătuieşte structura ideologică ce slujeşte drept model comemorativ sau drept model proiectiv pentru rit. Contextul instituŃional al ritului permite manifestarea unor preferinŃe colective (de ex. : efort şi cumpătare pentru pionierii puritani stabiliŃi în Statele Unite) şi intenŃii subiacente (integrare, îndoctrinare, mobilizare...) ale organizatorilor de rituri, precum şi o ordine a puterilor considerate ca supreme ori superioare (zeu, erou) sau împuternicite la diferite niveluri. Dar, la conŃinutul cognitiv şi la capacitatea de evaluare a ideologiilor, se adaugă o consecinŃă afectivă indiscutabilă, descifrată cu ajutorul ritualului prin participare, şi anume emoŃia, memoria actorilor şi a spectatorilor. Procesul de valorificare din rit presupune o triplă funcŃie : funcŃia cognitivă a mesajelor prin semnificanŃi trimiŃînd la semnificaŃi, funcŃia afectivă legată de implicarea emoŃională din participare şi funcŃia de impulsionare a orientării acŃiunii prin manipulare psihologică, adeziune revigprată, evoluŃie a procesului de negociere etc. In riturile sportului sînt celebrate sănătatea corporală, îndemînarea şi iuŃeala, uneori violenŃa. Valorile actuale trec în riturile alimentare ce se înfrumuseŃează cu două uncii de igienă, primesc savoare cu o picătură de exotism şi reduc din lipidele nedietetice. Şi în riturile politice se conturează unele valori, enunŃate, de plidă în ideologia nazistă, printr-un amestec de referiri la natură, la puritatea rasială, la bravura juvenilă, la eroismul patriotic sau la sacrificiul sîngeros. Prin raportare la miturile de întemeiere ce servesc de lege societăŃilor tradiŃionale, miturile politice moderne de mutaŃie (Grevă generală, RevoluŃie, Progres) apar mai efemere şi mai fragmentate, conducînd, de exemplu, la o mare diversitate de socialisme, utopice ori nu. Punînd în evidenŃă colectivitatea : ein Volk, proletariatul, naŃiunea aleasă, ele subliniază uneori acŃiunea decisivă a 84 ______STRUCTURĂ SI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE Salvatorului : ein Fiihrer, Lenin, Washington şi îşi construiesc un panteon din mari personalităŃi. SperanŃa unei vîrste de aur (societate fără clase, lume fără poluare) se bazează pe viziunea idilică a unui paradis terestru iniŃial (comunitate primitivă, ruralism tihnit la Hesiod sau la Vergiliu). La orizontul miturilor moderne se află mereu utopia! împotriva angoasei şi a fricii: securitatea Icariei lui Cabet*. împotriva mizeriei şi a lipsurilor : Eldorado-ul american sau tărîmul abundenŃei magazinelor de stat. împotriva proprietăŃii şi a furtului: redistribuirea terenurilor şi colhozul. împotriva singurătăŃii individului ghinionist: munca plină de bucurie în colectiv. PuŃin împodobit ca imagini şi foarte teoretizat ca ideologie, mitul modern proclamă o datorie de a fiinŃa, conform unei ordini refabricate ce neagă radical tensiunile, crizele şi defectele prezentului. El se pretinde mai mult o lume a speranŃei şi a iminenŃei decît una a profunzimii temporale a originilor. Adăugăm că, de cele mai multe ori, valorile înscrise în rituri nu sînt elaborate în formă de mit. Şi chiar dacă avem în vedere riturile tradiŃionale, se cuvine să denunŃăm ideea lui M. Eliade despre o dependenŃă a ritului faŃă de mit. Foarte rar mitul şi ritul coincid secvenŃă cu secvenŃă. Unul poate spune mai mult, altul mai puŃin. Acelaşi mit se celebrează prin rituri diverse şi rituri identice se referă la mituri diferite. Mituri, cum e

cel al lui Narcis, nu au un rit corespunzător. Sensul unui mit nu legitimează neapărat o împlinire rituală. Unele rituri supravieŃuiesc ca necroze comportamentale atunci cînd au dispărut credinŃele fondatoare. în riturile profane, îndeosebi, nici un element ce se referă la rit nu Ńine de ordinea logosului arhetipal, de relatarea unor acte de început, ci de valorificarea colectivă, de ideologie sau de speranŃa unei satisfacŃii simbolice sau a unei eficiente sociale. Antistructura devine vizibilă atunci cînd se aduce atingere unui cod de ascundere a trupului în public (exhibarea feselor de către Polnareff), cînd se acordă * Etienne Cabet (1789-1856), publicist francez, autor al unei cunoscute utopii comuniste, expusă în Le Voyage en Icarie (n. trad.). 85 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ amnistie judiciară unor mafioŃi sau deputaŃi necinstiŃi sau în caz de orgie deliberată în timpul postului. 4) Structura mijloacelor. Structura teleologică a scopurilor şi a valorilor implică folosirea unor mijloace organizate pentru a le realiza, măcar că scopul n-ar fî întotdeauna principiul din care se deduce modalitatea, iar dispunerea de anumite mijloace ar putea duce la anumite finalizări. Pentru a intra în contact cu numinosul, sau a dobîndi pacea şi siguranŃa, sau a apăra patria, sau a realiza o anumită egalitate, sînt puse în practică şi ordonate între ele variate mijloace reale şi simbolice : loc căruia i s-a dat valoare de sanctuar (arc de triumf, altar, mormînt, stadion), timp definit (fiecare duminică, 11 noiembrie, 4 iulie în Statele Unite), obiect (azimă, drapel, coroană, veşmînt, mască), gest (semnul crucii, salut militar, marş), cuvînt (rugăciune, cîntec, slogan, discurs), atitudine (în genunchi, poziŃie de drepŃi, pumn ridicat). Chiar dacă mijloacele, în ritualurile de inversiune (cf. Gluckman), apar contrare scopurilor, o lectură logică se poate efectua printr-o filosofie a catharsis-ului. Agregările de simboluri dezvăluie anumite aspecte ale inexprimabilului şi ale inaccesibilului, ascunzîndu-le în acelaşi timp sub forme metaforice. Ele constituie catalizatorii imaginaŃiei, ai acŃiunii şi ai comunicării. De altfel, simbolul slujeşte drept liant între operaŃiuni mentale şi materiale. De registrul cunoaşterii Ńin, de exemplu, în karate, cele şapte puncte esenŃiale ale budo (valori ca vitejia, comportamentul corect, sinceritatea totală, onoarea, loialitatea), regulile şi codurile acestei arte marŃiale ; de registrul acŃiunii Ńine motricitatea controlată, în raport cu scopul urmărit: destabilizarea adversarului. Dar gîndirea şi acŃiunea sînt armonizate prin simbolica taoistă a lui Yin şi Yang, prin principiile Zen ale eliberării, prin simbolurile covorului de luptă, tatami, ale salutului, ale limbii folosite, ale efectelor vestimentare, ale uceniciei şi ale luptei controlate. 86 _____STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE Profanarea locurilor de către autorii de graffiti, un marş militar executat cu paşi în contratimp sau Ńeava puştii îndreptată spre sol, sosirea la o serată dansantă în Ńinută de plajă ori aprinderea pipei de la flacăra de pe monumentul soldatului necunoscut vor face să apară antistructura mijloacelor. 5) Structura comunicărilor. Ritul se prezintă ca un sistem de stocare a informaŃiei din simboluri şi ca un sistem de transmitere a mesajelor încărcate cu eficacitate mistică. Apar întrebări privind selecŃia emiŃătorilor şi a receptorilor : Cine comunică? în ce fel? în ce ordine? Vom încerca să definim, afară de conŃinutul şi forma mesajului, eventualele reconstituiri şi distorsiuni în fenomenul de transmitere, precum şi modul de descifrare a mesajului. E. Leach, care defineşte riturile ca pe nişte sisteme de semnalizare pornind de la coduri stabilite din punct de vedere cultural, exploatează ideea lui R. Jakobson conform căreia principiul de bază al oricărui sistem de semnificare verbală sau neverbală din rit ar fi transformarea metonimiilor în metafore şi a metaforelor în metonimii. Cu alte cuvinte, codificarea se operează prin imagini favorizate într-o subcultură : pîinea şi vinul ca liant simbolic al ritualului mesei în Occident; balonul oval ca identificator al riturilor sportive din Languedoc-Roussillon. ExerciŃiu de comunicare în funcŃie de o retorică stabilită, ritul, ca limbaj, are funcŃiile denotativă, expresivă, impulsivă, fatică, estetică, metalingvistică şi poziŃională. Altfel spus, cu termenii folosiŃi de Jakobson, se Ńine seama de mesaj (referenŃial sau denotativ), de afectivitatea locutorului (emotiv), de efectul asupra destinatarului (de impulsionare), de efectul contactului (fatic) obŃinut între interlocutori, de forma estetică a ritului (protocol, îmbrăcăminte, decor, culori, joc de lumini, stil), de codificarea mesajului (ritm, muzical, gestual etc.) şi, adaos la Jakobson, de locul partenerilor ritului în asimetriile lor relaŃionale. Cînd e asociat unei ambianŃe festive, mesajul ritului poate fî compromis prin procesul de comunicare : muzică, 87

MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ dans, beŃie. Astfel, acest proces poate transforma mesajul de tip mitic în ritual de distracŃie pentru public (folclo-rizarea vechilor măşti religioase, altădată ascunse neiniŃiaŃilor şi arătate la serbările politice africane ca simple simboluri de identitate regională). în alte cazuri, procesul de comunicare, singura rămăşiŃă din scenariul ritual, devine mesajul principal al sărbătorii (defilare, bal, foc de artificii la 14 iulie). Comunicarea de tip festiv poate interveni şi după înfăŃişarea mesajului (pentru sindicaliştii ce defilează la întîi mai). Comunicarea festivă subsecventă distruge uneori şi prin excesele sale ori prin ironizare sensul unui mesaj pe care elitele au dorit să-1 transmită participanŃilor la o ceremonie politică într-o manieră mai mult sau mai puŃin constrîngătoare. In comunicare, vor fi antistructurale perturbarea mesajului prin Ńipete de copii, zgomote exterioare, lapsusuri sau un stil excesiv de expresiv. Să ne aplicăm acum grila la călătoria cu avionul, studiată ca rit profan de J. Pitt-Rivers şi vom vedea că ea permite organizarea faptelor observate. 1) AcŃiuni : Ordinea este următoarea : sosirea la aeroport, controlul biletelor, înregistrarea bagajelor, prezentarea paşaportului şi a biletului reprezentantului poliŃiei, controlul bagajelor, cumpărături scutite de taxe, trecerea în sala de aşteptare, îmbarcarea, ocuparea locului numerotat, decolare, masă, film, aterizare, formalităŃi de poliŃie, de sănătate, recuperarea bagajelor, vama... 2) Roluri: Pasagerii individuali, în doi sau în familie, conştienŃi că voiajează la clasa turist sau la clasa întîi cu privilegii, se întîlnesc cu personalul social şi tehnic al aeroportului. în avion, ei sînt doar în contact auditiv cu personalul tehnic izolat în cockpit, pe care-1 recunosc, eventual, după epoleŃii aurii, în timp ce personalul de bord veghează la securitatea şi aprovizionarea pasagerilor. Stewardesa, după ce-a demonstrat cu graŃie folosirea vestei de salvare, manifestă în continuare o binevoitoare autoritate de doică. 3) Valori: Indiferent că e vorba de un scop turistic, de o călătorie de afaceri sau de un botez al aerului, voiajul pe calea aerului, mai scump decît oricare altul, mai ales la 88 STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE lasa întîi, e apreciat ca nobil, rapid şi confortabil. Măşti, veste de salvare, informaŃii liniştitoare arată cît de mult e preŃuită securitatea corporală a pasagerului. Fiecare companie aeriană îşi pune în joc, prin servicii, tot prestigiul. Pe un aeroport străin, avionul e considerat ca parte a teritoriului naŃional al Ńării de origine. Valorificarea identităŃii naŃionale apare atît în limbajul comunicaŃiilor, cît şi pe aeroporturile unde flutură drapelul naŃional şi sînt vîndute produse locale. 4) Mijloace : Oare nu s-ar putea percepe gradul de dezvoltare al unei naŃiuni după aspectul aeroporturilor sale: Amsterdam, Recife, Conakry..., prestigiul unei companii după uniforma stewardeselor, creată de un mare designer, ca şi după calitatea serviciilor oferite : mese, canale muzicale, filme, batiste răcoritoare, produse fără taxe sau reviste suvenir? ObligaŃii îmbinate cu interdicŃii conlucrează la securitate şi confort: aşezarea în cală a bagajelor, plasarea diferenŃiată a pasagerilor de la clasa întîi, a fumătorilor, şanctuarizarea cabinei de pilotaj etc. 5) Comunicări: în aeroporturile de plecare şi de sosire, microfoane şi panouri îl orientează pe călător. în avion, urmează urările de bun venit ale echipajului, indicaŃiile de aşezare a pasagerului, anunŃul de legare a centurilor, informaŃiile privind siguranŃa, temperatura, traseul..., convorbirile în surdină dintre vecini, pe care-i leagă cel puŃin participarea la aceeaşi aventură. Dar, în călătoria aeriană, ritul apare mai curînd ca un habitus asigurînd eficienŃă şi securitate, fără intenŃia unei exaltări emotive, iar simbolica sa nu trimite la o mitică organizată. De reŃinut că pentru a exista rit, e necesară prezenŃa simultană a celor cinci tipuri de structură. Rit nu înseamnă o secvenŃă temporală, nici interpretarea unor roluri sau o comunicare verbală. Nu există nici un impediment, însă, ca ele să intre ca elemente de structurare a unui rit global. Antistructura ameninŃătoare Precizăm de la început că, atunci cînd vom vorbi despre antistructura, nu ne vom referi la riturile de 89 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ răzvrătire studiate de M. Gluckman (carnaval, inversare simbolică a ordinii înaintea unei învestituri, faze temporare de haos instituŃionalizate) ce răstoarnă cu exactitate şi în mod excepŃional ordinea, cu scopul de a o restaura mai bine. în realitate, discordanŃa controlată nu este o ripostă la ideea durkheimiană a consensului social. Se demonstrează doar că în orice societate există faze de tranziŃie şi de transformare şi că ritul este un mod de a digera discontinuitatea Ńesăturii sociale, la fel cum se întîmplă cu discontinuităŃile din biografiile membrilor unei societăŃi prin rituri de trecere. Pasagere şi luînd forma unei inversiuni

controlate, riturile de răzvrătire apar ca operaŃiuni ale societăŃii asupra ei însăşi sau asupra membrilor săi. Societatea se mitizează printr-un joc al dezordinii ca să rîdă, deşi aceste rituri pot să cuprindă germeni ai nehotărîrii, dacă dezordinea fictivă e în măsură să impulsioneze o dezordine reală în anumite circumstanŃe (scăpare de sub control a marşurilor revendicative, excesele de la concertele pop cufundate în degradare). Dinamica internă a ritului decurge în parte mai curînd din fragilitatea structurală, perceptibilă în ceea ce există în ritul de antistructură evolutivă variabilă şi derapantă. 1) O antistructură evolutivă. Ceva netolerat o dată se poate încorpora altă dată în structura aceluiaşi rit, deoarece i se va fi atribuit o altă semnificaŃie. Spiritul timpului străbate viziunile despre lume, iar existentul irupe în ideal prin deprinderi şi simboluri, considerate la început parazite sau necuviincioase, dar acceptate de ceremonie, aşa cum Biserica catolică a tolerat, în locurile sale de cult, tobe şi trompete în 11 noiembrie, iar de atunci şi acompanierea cîntecelor la ghitară, ori chiar aplauzele atîta vreme interzise. 2) O antistructură variabilă, formată din elemente improvizate ce exprimă creativitatea relaŃiilor dintre indivizi prin ceva ce nu poate fi controlat (transe, viziuni mesianice), născut dintr-o hiperconcentrare. Cînd improvizaŃia se poate strecura, ea riscă uneori să perturbe sensul ritului. ApariŃia neaşteptată a unui eveniment 90 STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE ate avea efecte asemănătoare cu intervenŃia stării emoŃionale excesive în formal şi raŃional. 3) O antistructură derapantă. FuncŃia integratoare a ritului nu poate fi supraevaluată fără o examinare a cazurilor eventual contrare : încăierări între grupuri rivale sau dependente (sărbătoarea unui partid de opoziŃie), competiŃie pentru posturi de conducere, violenŃă ritualizată, conflicte personale prilejuite de o supraîncărcare a riturilor (renunŃare la preoŃie în anii şaizeci, psihologia copiilor de rabini, Klein, Durkheim), antistructură derapantă în inima ritului. Dacă e adevărat că în situaŃii conflictuale (negociere între sindicate şi patroni, de pildă), ritualismul are tendinŃa să se dezvolte, fiecare partener scoŃîndu-şi la înaintare pionii conform unor reguli stabilite, la fel de exact e că un conflict se poate instala în chiar centrul ritului, în măsura în care acesta intră într-o logică de înŃelegere şi de potlatch* între grupuri rivale. La tineri, structura manifestării ritualizate este evolutivă, dar şi variabilă, formată din elemente improvizate ce exprimă creativitatea relaŃiilor intersociale printr-o atitudine necontrolabilă (transe în unele concerte rock, break dance acrobatic, figuri gimnastice însoŃind rap-ul). Ritul poate suferi şi scăpări de sub control, căci oricare ceremonial nu invocă puterea ordinii decît pentru că unele contraputeri, veşnic treze, îl pot ameninŃa modificîndu-i neîncetat sensul şi ponderea valorilor admise ori satirizîndu-1 prin folosirea ambiguă a limbajelor sărbătorii. De aici, importanŃa ce trebuie acordată condiŃiilor executării unui rit. Breşele în structură provin din apariŃia unor evenimente neaşteptate, din partea spectatorilor sau a actorilor (pocnetul unei petarde, aruncarea cu roşii, căderea unui decor), cînd de la un time-out sau pauză în rit (pauza de cafea în timpul unei defilări solemne), cînd de la manifestarea intenŃionată a unei inadvertenŃe (o notă falsă a cuiva care nu respectă uniforma vestimen* Termen din antropologie. Ceremonie rituală practicată de unii amerindieni, în care un grup oferă daruri altui grup, simbolic rival, obligîndu-1 astfel să întoarcă un dar cel puŃin egal (n. trad.). 91 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ tară, întreceri de tobe între două grupuri ce urmăresc ca adversarul să piardă ritmul într-un cortegiu de carnaval), cînd din impactul unei componente afective ce acŃionează ca deficit (dezangajare prin raportare la modelul ritual ce urmează oboselii) sau ca exces (activităŃi neregulate, exagerat ostentative sau total disonante, provocate de droguri, ce perturbă comportamentele obişnuite). Prin acŃiunea unor elemente necontrolate, spărgători de vitrine pe parcursul unei defilări, indivizi ce se dedau la acte de vandalism într-o sală de dans ori la un meci de fotbal, ritualul e ca şi minat în impactul său, în măsura în care abuzurile condamnate de opinia publică sînt atribuite participanŃilor. Ordinea unora nu e şi a celorlalŃi, dar ritul intră totuşi ca strategie în negocierea dintre parteneri ce fac uz de reguli diferite. Logici total lipsite de coerenŃă Dacă, aşa cum am făcut, analizăm ritul din unghiul antistructurii prezente în centrul unei ordini niciodată complet definite, observăm şi unele decalaje faŃă de reguli, ca şi faŃă de realitate, care-1 determină pe A. Piette să examineze logica ritului profan, nu raportînd-o la principiul ordinii tradiŃionale, ci gîndind-o ca paradoxală deoarece include contradicŃii, ambivalenŃe şi intervale.

1) Logica contradictorie este aceea a dezordinii ritualizate, a inversiunilor politice. După Girard, aici dezordinea e convertită în factor de ordine prin homeostază sau prin întoarcere ciclică la haosul primordial, la criza sacrifîcială fondatoare. Ritul de transgresiune legitimată sau de subminare temporară pentru regenerare îşi aruncă actorii într-o lume a tumultului, a forŃelor pulsionale, a autonomiei. 2) Logica ambivalenŃei constă în coexistenŃa unor elemente contrare : sacru-comic, viaŃă-moarte, purimpur, în figuri rituale cum ar fi cea a Trickster-ului american sau a Legba dahomean. Clasificările fiind confuze într-o stare de nediferenŃiere şi de mixtură arhetipală, mitul va pune faŃă-n faŃă mai multe limbaje într-o polifonie ca aceea a Carnavalului unde se manifestă simultan Apollo şi Dionysos. 92 ^STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE 3) Logica intervalului se referă la partea de înce-r>ut a riturilor de trecere, ce situează actorul într-un interval limitat, marginal, al normelor şi al cotidianului: androgini, neofiŃi, interpretînd embrionul şi nounăscutul. O parte a jocului e inclusă în ritul de transformare parŃială a comportamentelor, mesajelor şi relaŃiilor sociale, prin care societatea se contemplă şi se povesteşte trezind, în acelaşi timp, conştiinŃa critică a novicilor. 4) Logica paradoxală, depăşind cele trei forme anterioare de logică, admite ritul ca fiind joc şi non-joc, cotidian şi non-cotidian. In rit se suprapun universuri, între două niveluri diferite produse simultan, alegerea este imposibilă. Ritul cuprinde totodată un mesaj serios şi unul ludic. Ritualul se include, după cum notează G. Bateson studiind nişte vidre gata să se joace că se ceartă, într-o zonă de limb caracteristică jocului. E un joc şi nu e un joc. Din această perspectivă, ritul poate fi conceput, în acelaşi timp, ca performant şi ca incomplet şi niciodată încheiat. Concluzie: adeziunea „Oare grecii credeau în miturile lor" (religioase)? Europenii cred în riturile lor (profane)? Prea puŃin. Sigur că ne implicăm la diferite niveluri. Angajamentul e complet? O mare lecŃie a modernităŃii e aceea a distanŃei critice. în multe rituri profane există o acŃiune de simulare, o stratagemă pentru a-i induce semenului o idee sau o aşteptare eronată, perturbări produse prin căscat, tuse, distrugeri, stîngăcii, blufuri, despărŃiri prin dezangajare sau exces dezorganizat, momente de pauză, răstălmăciri: glume luate în serios ori expuneri serioase primite cu uşurinŃă, întrepătrunderi de mesaje importante cu meta-mesaje ludice sau invers, capcane întinse unor complici sau unor parteneri mai răutăcioşi decît „braconierul". Riturile profane ale mesei sau ale muncii, ale trupului sau ale sportului, cele de primire a noului venit în cursul superior sau ale călătoriei cu avionul sînt mai puŃin în legătură cu credinŃe puternice a căror reminiscenŃă ar fi, ca în religii, cît cu unele adeziuni labile, maleabile sau 93 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ obişnuite, la o cultură sau subcultură determinată, înŃeleasă ca stil de viaŃă, ca ansamblu de valori şi de comportamente. Ele indică mai mult participarea la un sistem instituŃional decît interiorizarea unui ansamblu de credinŃe şi nu reclamă o impregnare radicală cu simboluri arhetipale. Antiteza ordine perfectă/haos nu e decît un mit religios nepotrivit în lumea profană care nu se raportează la un absolut transcendent. In cea mai mare parte a timpului, actorul unui rit profan nu-şi spune „acesta e un rit" (deci, serios şi important), nici „acesta e un joc" (deci, fără urmări), ci trăieşte ceea ce noi considerăm drept rit profan ca pe o serie de comportamente obişnuite, înscrise în realitate (mîncare, destindere, deprinderea vieŃii de student sau a celei militare), eventual cu o conotaŃie de spectacol fără miză deosebit de importantă. Cu toate acestea, un rit profan poate fî luat cu toată seriozitatea drept obiect de studiu sociologic şi antropologic, aşa cum se face cu rîsul, iubirea sau ecologia. STRUCTURĂ ŞI ANTISTRUCTURĂ ÎN RITURILE PROFANE taTCOBSON, R., Essais de linguistique structurale, Minuit, JA Paris, 1965 LEACH, E., „Ritualization in Man", în Philosophical Transactions ofthe Royal Society ofLondon, pp. 251, 403-408, B,1966 LEVY-BRUHL, L., Les fonctions mentales dans Ies societes inferieures, Alean, Paris, 1910 MAUSS, M., Oeuvres, 3 voi., Minuit, Paris, 1968-1969 PIETTE, A., „Les rituels : du principe d'ordre â la logique paradoxale", în Cahiers Internationaux de Sociologie,

XCII, 1992, pp. 163-180 PITT-RIVERS, J., „La revanche du rituel dans l'Europe contemporaine", în Les temps modernes, nr. 48, martie 1987,pp.50-74 RIVIERE, C, Les rites profanes, PUF, Paris, 1995 TURNER, V. W., Le phenomene rituel, PUF, Paris, 1990 (ed. întîi engleză în 1969) VAN GENNEP, A., Les rites depassage, Nourry, Paris, 1909 Bibliografie BATESON, G., La ceremonie du Naven, Librairie Generale Franşaise, Paris, 1986 (ed. întîi engleză în 1936) BENVENISTE, E., Le vocabulaire des institutions indoeuropeennes, Minuit, Paris, 1969 CAZENEUVE, J., Les rites et la condition humaine, PUF, Paris, 1958 DURKHEIM, E., Les formes elementaires de la vie religieuse, Alean, Paris, 1912 ELIADE, M., Trăite d'histoire des religions, Payot, Paris, 1949 EVANS-PRITCHARD, E. E., La femme dans les societes primitives, PUF, Paris, 1971 (ed. întîi engleză în 1965) FRAZER, J., Le rameau d'or, 4 voi., Laffont, Paris (ed. întîi engleză în 1911-1915) GIRARD, R., La violence et le sacre, Grasset, Paris, 1972 GLUCKMAN, M., Order and Rebellion in Tribal Africa, Coohen and West, Londra, 1963 GOFFMAN, E., La mise en scene de la vie quotidienne, 2 voi., Minuit, Paris, 1973 94 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE Michel PINQON şi Monique PINCON-CHARLOT Cercetători C.N.R.S., membri ai C.S.U. şi I.R.E.S.C.O. Ritualuri familiale şi sociale din marea burghezie Marea burghezie şi nobilimea bogată care, împreună, formează ceea ce se poate numi înalta societate, se caracterizează prin numeroase ritualuri. Ele privesc îndeosebi viaŃa familială şi intensa sociabilitate proprie acestui mediu social. Am explorat un prim exemplu cu ajutorul unui studiu privind vînătoarea cu gonaci ce s-a dovedit a fi o practică neobişnuit de bogată din acest punct de vedere1. Analiza proceselor de transmitere a averii în asemenea familii arată şi o folosire frecventă a unor forme ritualizate ale vieŃii familiale sau sociale2. Pentru a înŃelege modalităŃile de construire a dinastiilor familiale şi a reŃelelor de relaŃii de o densitate şi de o intensitate puŃin obişnuite, analiza ritualurilor puse în joc a apărut ca un moment necesar. In această parte a spaŃiului social unde se adună toate formele de capital, economic şi financiar bineînŃeles, dar şi cultural şi şcolar, social şi simbolic, riturile ciclice, riturile de instalare sau de agregare şi toate celelalte primesc o importanŃă cu atît mai mare cu cît mizele sînt mai însemnate. 1. Familia în centrul reŃelelor Transmiterea reuşită a patrimoniului economic presupune să fie realizată aceea a altor forme ale patrimoniului, constituite din capitalul cultural, capitalul , M., PINgON-CHARLOT, M., La chasse ă courre, ses rites et ses enjeux, col. „Petite Bibliotheque Payot", Payot, Paris, 1996. 2 PINgON, M., PINgON-CHARLOT, M., Grandes Fortunes. Dynasties fami-liales et formes de richesse en France, col. „Documents", Payot, Paris, 1996. 98 RTTUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE olar, capitalul social şi capitalul simbolic. Transmiterea ^eclamă moştenitori apŃi şi pregătiŃi să primească ceea ce au adunat generaŃiile anterioare, împreună cu tot prestigiul legat de numele unei descendenŃe şi de densitatea reŃelelor în care aceasta se inserează. De asemenea, „cei mari au mari familii", scrie Pierre Bourdieu, pentru care aceasta ar fi „o lege antropologică generala'. „Ei au un interes specific să întreŃină relaŃii de tip familial extinse şi, prin aceste relaŃii, o formă specială de concentrare a capitalului. Altfel spus, în pofida tuturor forŃelor de fisiune ce se exercită asupra ei, familia rămîne unul dintre locurile de acumulare, de păstrare şi de înmulŃire a diferitelor feluri de capital"3. Familia se află în mijlocul reŃelei de relaŃii ce permit acumularea şi transmiterea cu ajutorul ritualurilor sociale, numeroase şi variate, datorită cărora există grupul, de la ceremoniile familiale, al căror fast nu e lipsit, în mod evident, de sens social, pînă la marile adunări periodice care marchează viaŃa mondenă. Chiar şi azi, sistemul de unire prin căsătorie e atît de înrădăcinat, încît, de îndată ce e amintit, cu ocazia unui cocktail sau a unui dineu, un nume de persoană, invitaŃii încep să construiască imediat perspectiva de

înrudiri şi se lansează, cu virtuozitate, în elaborarea orală a arborelui genealogic. Intr-atît contează să se ştie cine ce e, adică să se cunoască reŃeaua de alianŃe a celui despre care e vorba. Ritualul de construire a reŃelei de înrudiri are drept consecinŃă integrarea în cadrul ascendenŃei sale. în acelaşi timp, le reaminteşte celor prezenŃi existenŃa acelui grup familial. înŃelegerea importanŃei mizelor vieŃii familiale şi mondene e foarte bine percepută şi aplicată pe o arie extinsă. Acest lucru înseamnă un efort social considerabil ce are ca finalitate contopirea individului cu grupul familial şi sociologic indestructibil. în general, naşul şi naşa copiilor sînt aleşi din cadrul acestui grup, fapt prin care se urmăreşte, printre altele, strîngerea legăturilor între generaŃii. „E bine unchi, se spune, dar unchi şi naş în acelaşi timp, e şi mai bine". Nou-născutul va fi botezat de un preot ce face parte din 1 BOURDIEU, R, Raisons pratiques, Seuil, Paris, 1994, p. 196. 99 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ familie. Ritul botezului, îndeplinit de un membru al reŃelei familiale, instituie nou-născutul ca membru al neamului. îndeobşte sînt foarte respectate riturile ce marchează perioadele vieŃii. Acest lucru se întîlneşte şi la alte grupuri sociale, dar aici sensul rezidă dintr-o sistematică dorinŃă deliberată de a înscrie şi de a confirma apartenenŃele şi soliditatea verigilor reŃelei. ViaŃa familială şi cea socială sînt strîns legate. Din acest punct de vedere, activităŃile mondene destinate copiilor şi adolescenŃilor sînt nişte structuri nepretenŃioase care, prin ritualuri ce le imită adesea pe cele ale lumii adulte, iniŃiază şi insuflă cunoştinŃele şi credinŃele sociale indispensabile existenŃei marii burghezii. De la vîrsta de doisprezece ani, copii cooptaŃi pe o bază socială, aşa cum se întîmpla în cluburi, au în comun preocupări cum ar fi vizitarea monumentelor istorice sau învăŃarea jocului de bridge şi a dansului. Cu timpul, accentul se va pune pe mari serate dansante. După multiple deprinderi ritualizate, cum ar fi aceea a artei prezentării sau a ştiinŃei de a saluta şi a mulŃumi mamei care a organizat petrecerea, copiii reuşesc să-şi imite părinŃii. De altfel, ei sînt prezenŃi de la începutul şi pînă la sfîrsitul acestor mondenităŃi ce dispar absolut firesc atunci cînd tinerii ating vîrsta adultă. PrezenŃa fizică a părinŃilor e din ce în ce mai discretă, pe măsură ce copiii cresc, ca şi cum ar deveni treptat perimată, fiind înglobată într-un anume fel de copiii ajunşi adolescenŃi. De remarcat că tinerii aceştia încep să se îmbrace ca adulŃii, pentru marile serate dansante, la care costumul, ba chiar foarte adesea smokingul, e de rigoare pentru băieŃi, fetele adoptînd corsajul decoltat şi fără mîneci. Acest lung rit de trecere instituie moştenitorii ca atare, permiŃîndu-le să demonstreze progresiv că sînt bine pregătiŃi pentru a ocupa poziŃiile ce li se cuvin. Această ritualizare formalizată şi explicită, acest parcurs iniŃiatic ce traversează primele etape ale vieŃii, nu sînt, fireşte, atît de minuŃios codificate, decît în măsura în care mizele transmiterii sînt foarte mari. Pentru familii e vorba de a se asigura că descendenŃa va fi bine dusă mai departe, iar activităŃile mondene sînt unul din mijloacele folosite în acest scop. 100 RTTUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE ViaŃa familială e legată de anumite locuri ce-i sînt emblematice. Poate fi imobilul parizian, construit de un strămoş, precum cel ridicat pe Champ de Marş de bunica maternă a Catherinei de Persuy, nepoata unor bogaŃi industriaşi din domeniul petrolului. „Mama mea, spune ea a trăit toată viaŃa în acest imobil. Cînd mam născut, acum 36 de ani, bunica mea şi fiecare din cei trei copii ai săi îşi avea apartamentul propriu. Exista o ambianŃă extraordinară, ne plimbam prin clădire, puteam să ne vedem bunica în fiecare zi". Averea pare să autorizeze şi poate chiar să pretindă coabitarea generaŃiilor, formă de structură familială devenită rară, de altfel chiar şi pentru o parte a marii burghezii. Unul dintre privilegiile legate de aceste vaste locuinŃe este de a privi locuitul în comun ca o alegere şi nu ca pe o constrîngere insuportabilă. ViaŃa în paralel a generaŃiilor, ce au numeroase ocazii de a se întîlni datorită proximităŃii spaŃiale, este un element ce organizează transmiterea de tradiŃii şi de cunoştinŃe, de relaŃii şi de bunuri. Şi aici, acest lucru se face printro anumită ritualizare. în cazul de faŃă, cea a memoriei familiale. Marchizul de Monstiers şi nepotul său Louis povestesc cu plăcere despre bucuria ce şi-o oferă reciproc străbătînd adesea sălile castelului Fraisse, unul povestind, iar celălalt ascultînd saga familială, evocare al cărei principal suport îl constituia galeria cu portretele strămoşilor, dar şi obiectele de tot felul redeşteptînd amintirile. ViaŃa în aceste mari locuinŃe e marcată de ritmurile sociale şi de riturile lor. Astfel, vacanŃele de vară sînt încă un prilej de mari adunări în case familiale, castele la Ńară sau vile la malul mării. Redescoperirea unor locuri încărcate de amintiri, primirea prietenilor şi a rudelor, vizitarea comentată a locurilor cu care sînt onoraŃi invitaŃii permit să se evidenŃieze grupul familial şi apartenenŃa celui sau a celor ce-şi manifestă astfel profunda identitate cu el. Ritualurile estivale se află la originea unor aduceri aminte despre vacanŃe încîntătoare petrecute în compania verilor şi a verişoarelor, în case încărcate de trecut, propice visării şi

imaginaŃiei. Chiar atunci cînd, ideologic şi practic, încep să apară distanŃări 101 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ de mediul familial, ceea ce de altfel se întîmplă rar, amintirea acelor veri fermecătoare e încă puternic prezentă. Mesele familiale sînt ocazii de evaluare a capitalului social disponibil, adică dimensiunea reŃelei de relaŃii familiale sau extrafamiliale. Nu există sector al activităŃii sociale în care familia să nu aibă „corespondenŃe", indiferent că e vorba de afaceri, armată, cultură sau Biserică. Această reliefare a capitalului indisolubil familial şi social contribuie la a-1 învăŃa pe viitorul moştenitor să se perceapă şi să se conceapă ca veriga unei descendenŃe, ca ochiul unei plase, al unei reŃele familiale ce se întinde astfel în trecut, în prezent şi se proiectează în viitor. Familia nu e o entitate în sine, ci o veritabilă construcŃie socială, care necesită acumularea şi gestionarea acestei forme particulare de capital, cel familial. Ritualul dineurilor participă la crearea de deprinderi indispensabile. Copiii iau încă des masa separat, înainte sau în acelaşi timp cu părinŃii. Sufrageria copiilor e una din numeroasele încăperi din castele. Permisiunea de a lua masa cu părinŃii şi, mai mult, de a participa la dineuri, foarte frecvent cu invitaŃi, instituie adolescentul ca membru complet al familiei. Trecerea astfel marcată semnifică apartenenŃa cu drepturi depline la acea spiŃă. O apartenenŃă neîndoielnică. Recunoaşterea ce-i e astfel acordată înseamnă mai ales excluderea tuturor celor ce nu pot beneficia de această învestire. Este unul din momentele în care i se face cunoscut moştenitorului statutul, ceea ce e tot o formă de a i se impune să fie ceea ce se aşteaptă de la el. Veriga descendenŃei Familia este deci o construcŃie socială la care iau parte rituri, ritualuri şi simboluri. împreună cu întreaga putere a instituŃiei ce le aparŃine şi-i stabileşte fiecăruia drepturile şi îndatoririle prin raportare la descendenŃă. Pentru ca moştenirea să fie transmisă şi primită în condiŃii bune, este indispensabilă credinŃa în tot şirul de înaintaşi şi chiar o anumită idealizare, ba chiar „sacralizare" a familiei, ce trebuie trăită ca izvor de încîntare. „De ce, întreabă Christiane de Nicolay-Mazery în introducerea cărŃii sale La vie de ehâteau, am dorit să vă port cu mine prin cîmpia franceză timp de un an? Nu 102 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE a să vă arăt locuinŃe istorice, ci ca să vă fac părtaşi la intimitatea caselor pe care le-am iubit, case de familie, văstrate din generaŃie în generaŃie, ce şi-au lăsat, fiecare, amprenta. Case care-Ńi încălzesc sufletul, blînde cu cei ce intră în viaŃă şi alinătoare pentru cei ce se pregătesc s-o părăsească../'4 Moartea este în viaŃă, dar înscrierea propriei dispariŃii în logica descendenŃei permite asumarea sa cu mai multă seninătate. „Mi-am dat seama, de foarte tînără, datorită unor fotografii descoperite în arhivele familiei, că succesiunea generaŃiilor e un proces ireversibil, mărturiseşte Christiane de Nicolay-Mazery. Priveam cutare unchi sau cutare mătuşă la vîrsta de cinci ani, apoi în ziua căsătoriei şi, în sftrşit, pe patul de moarte. După cîteva momente dădeam peste o bunică sau o străbunică, fixate de fotograf în diferite perioade ale vieŃii. Realizam astfel cît de inevitabile sînt ciclurile vieŃii şi aparenta lor asemănare1. Apropierea de generaŃiile anterioare variază în funcŃie de mediile sociale. E posibil ca aducerea aminte să fie proporŃională cu mărimea patrimoniilor. Sub o formă prescurtată şi deci simplificatoare, se poate admite că sărăcia te face să trăieşti în prezentul imediat, iar bogăŃia în eternitate. Ceea ce nu-i unul din cele mai neînsemnate farmece ale sale. Chiar categoria de strămoş trebuie constituită, ea nu apare de la sine, e nevoie ca o întreagă procedură de doliu să se fi efectuat în condiŃii bune pentru ca mortul să devină strămoş, după cum spune cu multă îndreptăŃire Marc Auge. „Cînd mortul a devenit strămoş, moştenirea poate redeveni patrimoniu transmis şi de transmis, identitatea se fixează simultan în evidenŃa ascendenŃilor şi a descendenŃilor, a trecutului recompus şi a viitorului anterior : în închipuirea celorlalŃi în toate cazurile"5. Locul atribuit morŃii în vechile mari familii contribuie la a face din morŃi strămoşi. Din punct de vedere subiectiv, dar şi social, moartea nu mai e deloc aceeaşi cînd ocupă un loc în succesiunea generaŃiilor. încă din viaŃă, ştii că amintirea îŃi va fi sărbătorită în mai multe moduri, prin 4 NAUDIN, J.-B., NICOLAY-MAZERY, C, La vie de château, Editions du Chene, Paris, 1991, p. 3. 5 AUGE, M., prefaŃă la cartea Annei Gotman, Heritier, op. cit., p. VIL 103 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANA portretele din galeria de tablouri a familiei, prin melodia executată la corn şi dedicată Ńie la sfîrşitul unei zile de vînătoare, ce te va face să retrăieşti, pentru o clipă, în gîndirea vînătorilor aflaŃi în cunoştinŃă de cauză şi să parcurgi din nou un colŃ de pădure unde ai adunat atîtea amintiri6. Transmiterea patrimoniului nu poate fi disociată de construirea filiaŃiei şi a memoriei familiale. Fără un patrimoniu de transmis e prea puŃină memorie vie. „Memoria săracilor, scrie Albert Camus, e deja mai puŃin nutrită decît cea a bogaŃilor,

ea are mai puŃine repere în spaŃiu, pentru că ei părăsesc rar locul unde trăiesc, şi mai puŃine repere în decursul unei vieŃi uniforme şi cenuşii. Sigur că există memoria inimii despre care se spune că e cea mai sigură, dar inima se uzează muncind, ea uită mai repede sub povara oboselii. Timpul pierdut nu se regăseşte decît la cei bogaŃi. Pentru săraci, el marchează doar urmele vagi ale drumului către moarte. Pentru a suporta mai uşor, nu e nevoie să-Ńi aduci aminte prea des..."1 Această construcŃie în timp a identităŃii individuale şi familiale se sprijină pe rituri ciclice, sociale, ce-1 înscriu pe individ şi familia sa în durată, în desfăşurarea timpului punctată de repere regulate ce oferă memoriei mijlocul de a rămîne vie. Legăturile dintre vii şi morŃi se Ńes de la cea mai fragedă vîrstă. Christiane de Nicolay-Mazery îşi descrie astfel copilăria la castelul familial din Sarthe : „Printre portrete, obiecte personale şi mobile : mulŃi dintre strămoşii mei se aşezaseră în acest fotoliu, locuiseră în această cameră, se plimbaseră pe această alee... SimŃeam prezenŃa unei întregi lumi ce mi se părea extrem de vie. Mai existau şi multe scrisori scrise de strămoşii mei, ce erau astfel, în acelaşi timp, morŃi şi vii. în podurile în care îmi plăcea să mă duc, se amestecau toate generaŃiile, nu mai făceam deosebire între vechi şi nou. Cu toate că nu mi-qm cunoscut nici străbunicii, nici bunicii, ei erau acolo. In bibliotecă citeam scrisorile scrise de bunica soŃului ei şi cele ale străbunicii mele manifestîndu-şi 6 PINgON, M., PINgON-CHARLOT, M., La chasse ă courre, op. cit, pp. 59 şi 199-202. 7 CAMUS, A., Le premier homme, Gallimard, Paris, 1994, p. 79. 104 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE interesul pentru căsătoria cutăreia sau a cutăruiau. Pentru Christiane de Nicolay-Mazery, strămoşii erau activi, iar ea era activă faŃă de ei : „Voiam să ştiu cine erau. Căutam asemănările, indicii de temperament, de caracter, direcŃia responsabilităŃilor, anumite trăsături de umor pe care le regăseam la cei în viaŃă". în galeria subterană ce duce de la castel la biserica satului, se află cavoul familial „unde erau înmormîntaŃi bunicii mei, precum şi locul pentru părinŃii mei. Dar se găseau deja şi «criptele» pregătite pentru noi". Moartea e bine asumată în măsura în care e prezentă prin strămoşii ce se amestecă astfel în viaŃa de zi cu zi a unei fetiŃe. Ea este preluată colectiv de familie, dar şi de slujitori şi oameni din sat. Tatăl Christianei de Nicolay-Mazery a murit în 1991. Pentru înmormîntarea sa, biserica oferea amintirea străbunicilor imortalizaŃi în temele vitraliilor. „Şase bărbaŃi, lucrători pe proprietate, purtau sicriul. Domnea tăcerea, toate prăvăliile erau închise, ca şi cum ar fi fost înmormîntat părintele satului". Si aici, ritul înscrie familia într-o poziŃie socială specifică, în privinŃa acestor generaŃii ce nu se sting prin simpla dispariŃie a uneia dintre încarnările sale efemere, asistăm la acelaşi miracol cu cele două trupuri ale regelui. Unul, fizic, moare, dar celălalt, instituŃional, rămîne. De la naştere, obiceiuri şi ritualuri, mai mult sau mai puŃin fixate, ordonează înscrierea copilului în cadrul filiaŃiei. „RochiŃa de botez aparŃine familiei, povesteşte Christiane de Nicolay-Mazery. Copiii mei au fost botezaŃi în rochia de botez a tatălui meu şi a fraŃilor săi, care slujise şi bunicii mele paterne. Peste rochie, am adăugat o mică pelerină albă, purtată de socrul meu. Şi voalul de mireasă e de familie, ca şi bijuteria care-l prinde. Odinioară se folosea acelaşi aşternut de pat pentru lăuze. Era pus pentru vizite. învelitoarea pentru mort e tot un obiect de familie, o cuvertură mare de catifea bleumarin cu broderii în fir de argint ce se aşază pe sicriu. Leagănul copilului se transmite din generaŃie în generaŃie. Cel al copiilor mei era din fier forjat alb îmbrăcat în organdi alb. A fost al socrului meu, l-am folosit pentru cei trei copii ai mei, l-am păstrat şi va mai fi întrebuinŃat". Sigur că transmiterea aceasta, ca şi alte aspecte ale practicilor, e încărcată mai mult de un sens simbolic decît de valoare materială, ea 105 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ se regăseşte şi în alte medii sociale. Leagănele, de exemplu, se moştenesc din generaŃie în generaŃie. Dar se întîmplă rar ca înregistrarea unor momente importante din viaŃa de familie, naşterea, căsătoria şi moartea să pătrundă atît de sistematic şi cu atîta forŃă în obiecte aparŃinînd trecutului, în simboluri familiale străvechi, încorporînd astfel existenŃa individuală pe termen lung. Cumulîndu-se cu altele, această fetişizare a obiectelor contribuie la cultul familiei. Totul se petrece ca şi cum, în aceste ritualuri, în cultul memoriei, în omniprezenŃa trecutului, ar fi vorba să li se dea morŃilor, cît mai rapid posibil, statutul de strămoşi, iar celor în viaŃă, de continuatori ai liniei de descendenŃă. Negreşit fiindcă, aşa cum scrie Marc Auge, „morŃii sînt stînjenitori, strămoşii alină"8. Dar şi pentru că transfigurarea aceasta, privilegiu al marilor familii ce dispun de resurse indispensabile unui cult al morŃilor cu totul deosebit, este unul din elementele ce stau la originea capitalului simbolic specific. Ideea asigurării unei continuităŃi dincolo de generaŃii este fundamentală. Moştenirea nu are „o valoare macabră", cum scrie Anne Gotman, referindu-se la alte grupuri sociale, fiindcă, în mediile avute de mai

multe generaŃii, ea este, dimpotrivă, simbolul vieŃii triumfînd asupra morŃii. Adevărul e că cei instituiŃi prin toate riturile familiale mobilizate în acest scop se simt obligaŃi să se conformeze identităŃii ce le-a fost atribuită. Efortul familial de desemnare a moştenitorilor şi, în general, de afirmare şi de reproducere a poziŃiei, se sprijină din plin pe dimensiunea socială, coextensivă grupului în ansamblul său, a ritualurilor marii burghezii. 2. MondenităŃile, rituri de instituire Sensul social al familiei mari burgheze survine din legăturile acesteia cu familii asemănătoare, din densitatea excepŃională a unei reŃele de relaŃii, una dintre cele mai mari bogăŃii ale grupului. Grup desigur domi8 AUGE, M., Domaines et châteaux, col. „Lihrairie du XXe siecle", Seuil, Paris, 1989, p. 18. 106 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE nant, dar şi minoritar, nobilimea şi marea burghezie formează benevol obiectul sarcasmelor şi al ironiei grupurilor dominate, mult mai numeroase, ce găsesc în această neînsemnată luare în rîs ocazia unei revanşe simbolice, dar mistificate. Deoarece, subestimînd puterea celor ce o deŃin, zîmbind sau rîzînd de ceea ce lor li se pare ca diferit, nu fac decît să subestimeze ceea ce le alcătuieşte forŃa socială, iar prin aceasta să acŃioneze împotriva lor înşişi favorizînd înmulŃirea ierarhiilor şi a inegalităŃilor. în mod sigur, după cum notează Bourdieu, „credinŃa tuturor, existentă dinainte de ritual, este condiŃia eficienŃei ritualului"2. Luarea în derîdere spontană nu e adesea decît refuzul dominat de neputinŃa de a construi o critică la adresa celor bănuiŃi că se bizuie pe eficacitatea ritualurilor sociale. Astfel stau lucrurile cu unele forme de politeŃe sau practici lingvistice ale claselor sus-puse ce declanşează cu uşurinŃă zîmbetele batjocoritoare ale celor ŃinuŃi la distanŃă de poziŃii eventual invidiate şi oricum de neatins. Sărutatul mîinii, un anumit limbaj totodată cizelat şi direct, un accent specific cartierelor luxoase, regulile de curtoazie, o eleganŃă discretă, dar constantă, inclusiv în locurile cele mai neprevăzute, ca pădurea în zilele de vînătoare cu gonaci, o Ńinută în acelaşi timp severă şi flexibilă : toate aceste semne şi rituri, precum şi multe altele, sînt tot atîtea afirmaŃii ale poziŃiei sociale, proclamări ale apartenenŃei la clasele dominante. Rîsul nu ajunge să anihileze eficienŃa socială, la fel cum blasfemia nu e decît o formă alienată de opoziŃie la religie. Aceste moduri de a fî, aparent rigide, codificate şi convenŃionale, sînt în contrast cu manifestarea valorilor bazate pe „firesc", pe „destindere", de exemplu în educaŃia copiilor unde lăsarea libertăŃii pare să prevaleze. Avem aici conduite apreciate de clasele medii intelectuale. Fără îndoială că în acest sistem de opunere trebuie să vedem unul din motivele realei fobii provocate chiar şi numai de ideea vînătorii cu gonaci, o practică socotită adesea în mediile intelectuale urbane ca o rămăşiŃă a Vechiului 9 BOURDIEU, R, „Les rites comme actes d'institution", în Actes de la recher-che en sciences sociales, nr. 43, iunie 1982, p. 63. 107 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Regim. Acest mod de a respinge ca anacronică lumea celuilalt nu e totuşi compatibil cu demersul sociologic conform căruia orice formă socială vie e contemporană. Fiecărei forme specifice de patrimoniu îi corespund forme de organizare şi de ritualuri, ceremonii sau maniere mondene a căror raŃiune de a fi trebuie căutată în condiŃiile de acumulare şi de transmitere a acestor patrimonii şi în activitatea de consacrare a poziŃiei dominante a dominanŃilor. Manifestări mondene Aşadar, cu ajutorul unor modalităŃi destul de neaşteptate în asemenea medii, prin societăŃi savante sau asociaŃii de apărare, locuitorii privilegiaŃi ai cartierelor elegante pariziene au încercat tot timpul să-şi apere patrimoniul imobiliar ameninŃat de poftele nemăsurate ale comercianŃilor de bunuri şi obiecte. RelaŃiile sociale de lux apără emblema spaŃială a frumoaselor case, atît de scump dobîndite, folosind forma mondenă a seratelor, porŃi deschise ale prestigiului10. Şampania curge în valuri, bufetele sînt îmbietoare : fie că e vorba de serata de culesul strugurilor, organizată de comitetul din avenue Montaigne, unde se adună marii creatori de modă, întreprinderile de audiovizual şi Plaza-Athenee, sau de recepŃiile deschise pentru public ale comitetului Vendome din care fac parte în majoritate bijutieri al căror nume e mai cunoscut la Londra, la New-York, la Tokyo, la Abu Dhabi ori, mai de curînd, la Moscova, decît la Aubervilliers, risipa ostentativă a firmelor de lux atrage clienŃii încîntaŃi nu de chilipir, ci de plăcerea de a fi împreună. Sînt ritualuri sociale ce-şi au propria eficienŃă : a lua parte la ele este o manieră de a afirma fie pretenŃia că aparŃii unei elite sociale, fie faptul de a-i aparŃine realmente. Participarea te instituie ca membru presupus ori ca membru de drept. Aceasta Ńinînd seama de selectivitatea, mai mult sau mai puŃin garantată, a procedurilor de cooptare a celor interesaŃi.

10 Despre aceste manifestări, vezi lucrarea noastră Quartiers bourgeois, quartiers d'affaires, Payot, Paris, 1992, pp. 264-268. Despre noŃiunea de „emblemă spaŃială", ibidem, pp. 8—10. 108 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE Capitalul economic poate furniza baza de manifestări clar simbolice, orientate nu atît spre exterior cît spre grupul însuşi. La aceste recepŃii, proprii cartierelor elegante din Paris sau firmelor de lux ce-şi au acolo sediul, publicul e foarte sever selecŃionat, prin sistemul invitaŃiilor şi al autocenzurii sociale, foarte eficientă, căci ii face pe fiecare să-şi cunoască locul: nici un învăŃător sau frezor nu se expune în place Vendome ori avenue Montaigne pentru a profita de ocazie, chiar dacă accesul rămîne, formal, liber. Aceste ceremonii sociale sînt în primul rînd celebrări ale grupului de către el însuşi, oficii ce se repetă la scadenŃe regulate, prilejuind reasigurările morale oferite de orice rit esoteric. Mai sînt şi alte ocazii, cînd patrimoniul economic, punîndu-se în valoare, întăreşte simbolica dominaŃiei. Grajdurile de curse formează unul din bunurile cel mai bine evaluate. DeŃinerea lor poate însemna un capital aducător de venituri, dar, destul de frecvent, reprezintă doar un capital simbolic cu costuri mai mari decît rentabilitatea. Avantajele, din punct de vedere al afirmării poziŃiei sociale ocupate, sînt însă considerabile, deoarece lumea curselor include, în afară de egali, şi categorii populare ce formează majoritatea publicului de grands prix. Or, acestea, ca şi cel al Dianei de la Chantilly sau cel de la Deauville care, la sfîrşitul lui august, închide sezonul staŃiunii, oferă ocazia unei excepŃionale puneri în scenă a puterii şi a bogăŃiei. Cu acest prilej, grupul se arată în toată splendoarea luxului toaletelor feminine şi rigoarea aristocrată a Ńinutelor masculime. La Deauville, oamenii din popor pot să le admire şi pe unele, şi pe altele, iar, ca premiu, să asiste la masa la iarbă verde a fericiŃilor aleşi care vă fac uneori plăcerea de a vă prezenta o figură cunoscută. întrecerile hipice de grands prix fac parte din numeroasele exemple de rituri periodice, marcînd viaŃa mondenă şi reafirmînd de fiecare dată poziŃia dominantă a celor ce au privilegiul să participe la ele, măcar de partea „bună". Slujbele oferite de marile echipaje de vînătoare cu gonaci de ziua Sfîntului Hubert, balul Crucii Roşii de la Monaco, seratele comitetelor de cartier amintite mai sus, sînt tot atîtea ocazii, printre multe altele, unde contează să-Ńi poŃi demonstra apartenenŃa la înalta 109 J MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ societate. Sigur că aceste ocazii sînt foarte numeroase, iar dacă mai adăugăm şi recepŃiile neperiodice, ne dăm seama că nu poŃi fi pretutindeni în acelaşi timp. Dar nu trebuie să lipseşti sistematic. PoziŃia socială se construieşte şi prin participarea la aceste ritualuri sociale, a căror eficacitate rezidă în primul rînd în selectivitate, deci, din acest punct de vedere, sînt foarte inegale. Ele nu sînt doar nişte rituri de agregare, cu ajutorul cărora se unesc cei asemenea. Mai mult, sînt şi rituri de excludere : pot declara, fără menajamente, şi imposibilitatea de a face parte dintr-o astfel de societate şi, la acest nivel social, chiar imposibilitatea de a putea măcar spera la asta. Aşadar, toate aceste ritualuri, adesea parŃial publice, inculcă şi unora, şi altora semnificaŃia limitelor, a liniei de demarcaŃie, în cazul de faŃă între clasele sus-puse şi „restul", acei alŃii care învaŃă „să-şi cunoască locul şi să se mulŃumească cu ceea ce sînt, să fie ceea ce trebuie să fie, privîndu-i astfel de privaŃiunea însăşi"11. Ceremoniile mondene por fi prilejuite de evenimente culturale, vernisaje, premiere, festivaluri muzicale... Cele mai mari cîştiguri simbolice se obŃin atunci cînd se combină capitalul cultural cu cel social şi filantropia, luxul cu manifestările de caritate. Aşa a fost cazul circului Molier, circ al oamenilor de lume, ale cărui beneficii mergeau la opere de caritate, înalta societate fiind prezentă atît pe bănci, cît şi în arenă. Indiferent că e în folosul copiilor defavorizaŃi, al Crucii Roşii, al victimelor din Ruanda sau ale SIDA, familiile avute se dau bucuros în spectacol cu ocazia acestor mari elanuri colective de filantropie organizată. E important să fii văzut la asemenea manifestări: presa naŃională şi cea locală prezintă evenimentul, iar periodicele specializate, Gala şi Point-de-Vue, acordă un loc de frunte celor mai importante manifestări. Balul Crucii Roşii de la Monaco este, de 46 de ani, un eveniment monden de primă mărime, la el luînd parte şi familia princiară. PreŃul de intrare era de 6.000 de franci în 1994. Dar, „deşi locurile sînt foarte scumpe, obŃinerea lor nue o problemă de bani. 11 BOURDIEU, R, „Les rites comme actes d'institution", op. cit., p. 61. 110 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE Dificultatea, singura adevărată dificultate, e de a fi acceptat. Pentru a-i desemna pe cei 1.000 de aleşi dintre cele 3.000 de cereri făcute în fiecare an, în pofida refuzurilor din anul precedent, SBM (Societe des Bains de Mer, proprietara hotelurilor de lux şi a cazinoului) a avut ideea să numească un comitet de selecŃie. Şi aici a fost stabilită o ordine a priorităŃilor : fidelitatea, celebritatea, notabilitatea sînt criteriile reŃinute"12.

Cauzele de apărat sînt diverse. Astfel, în toamna anului 1991, marele bijutier Paolo Bulgari a dat o somptuoasă recepŃie la Orangeria castelului de la Versailles ca să ajute Fondul Mondial pentru Natură. La Deauville, sîmbătă, 28 august 1993, tradiŃionala Gală a Curselor, sponsorizată de Mercedes-Benz, organizată în beneficiul instituŃiilor de ajutorare a jocheilor, a mărit melting-pot-ul social realizat în fiecare seară la cazinou. Fiecare comesean al acestui banchet, agrementat cu un spectacol, a achitat suma de 1.400 de franci. Cîteva zeci de gură-cască aşteaptă vehiculele ce-şi depun conŃinutul de smokinguri şi rochii de seară în faŃa treptelor clădirii, mai luminată şi mai strălucitoare ca niciodată. Printre spectatori, unii au venit special, alŃii au fost luaŃi prin surprindere cînd intenŃionau să-şi petreacă seara în sala aparatelor cu fise. ParticipanŃii la gală, ca şi starurile la intrarea în palatul festivalului de la Cannes, trebuie să înfrunte privirile atente ale unui şir improvizat de spectatori care îi privesc cum urcă treptele scării duble, împodobită cu voluminoase compoziŃii florale, din care una, alcătuită din fructe, reia foarte la obiect tema cornului abundenŃei. Atmosfera e destinsă, fără morgă. Această punere în valoare a bogăŃiei arată bine. Negreşit fiindcă în această seară ne aflăm la o serată de binefacere. GaranŃia oferită de caritate permite etalarea dominaŃiei sociale fără ca ea să fie percepută ca agresivă. Beneficiul este dublu, deoarece se pune în evidenŃă poziŃia dominantă ocupată în societate, legitimînd-o în acelaşi timp prin preocupările sociale, raŃiunea de a fi oficială a seratei. Pe trepte, tineri 12 BIANCHINI, R.-L., Monaco, une affaire qui tourne, col. „Point actuel", Seuil, Paris, 1992, pp. 196-197. 111 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ jochei îi înlocuiesc pe cei din garda republicană. într-un anume fel, beneficiarii recepŃiei sînt acolo şi-i atestă temeiul. Atmosfera nu e încordată şi nu se simte nici un fel de animozitate din partea celor ce-au venit să privească toalete şi un mod de viaŃă ce nu le vor fi niciodată accesibile. Acest soi de fascinaŃie, aparentă cel puŃin, e agrementată de speranŃa, uneori satisfăcută, de a zări o figură cunoscută, personalitate locală sau vedetă de televiziune. Spectacolul merită oboseala şi nimeni nu se gîndeşte să rupă farmecul de a se simŃi brusc atît de aproape de inaccesibil. Totul se petrece într-o stare de confuzie relativă şi o precipitare amuzată. în timp ce participanŃii la gală îşi sorb şampania, amatorii de aparate cu fise, aflaŃi în imposibilitatea de a intra în săli, profită de spectacol din spatele plantelor verzi aşezate pentru a interzice pentru moment trecerea. După sosirea ultimilor invitaŃi, toată lumea intră în marele Salon al Ambasadorilor unde se desfăşoară gala. Mutate de personalul cazinoului, plantele verzi permit acum migraŃia, din exterior, a mulŃimii de gurăcască, ce între timp a crescut şi aşteaptă să intre în sălile cu jocuri mecanice. E o mişcare complexă, neînŃeleasă de unii, un amestec neprevăzut de direcŃii de mişcare şi de tipuri, durînd cîteva momente, pînă ce fiecare îşi găseşte adevăratul loc. Această reordonare după cîteva clipe de dezordine neobişnuită, tocmai le-a arătat celor ce nu pot accede la sala banchetului, că în mod sigur nu acolo e destinul lor : sala aparatelor cu fise va fi consolarea şi speranŃa modestă a celor pe care expunerea în fugă a acestui fast îi va fi privat ceva mai mult de sentimentul privării. Totul se petrece ca şi cum sensul mai greu de pătruns al acestor ritualuri ar fi fost consolidarea ierarhiilor sociale prin proclamarea lor şi lăsînd să se vadă întreaga violenŃă simbolică de care sînt în stare. SemnificaŃia activităŃilor mondene Manifestări culturale sau de caritate, operaŃiuni promoŃionale pentru produse de lux, practicarea vînătorii, a golfului sau a divertismentului... : ocaziile de a-şi exersa 112 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE atitudinile mondene, pentru cei înzestraŃi, sînt umeroase. ViaŃa mondenă e făcută din variaŃii la infinit ue aceeaşi temă, cea a ritualurilor obligatorii şi a reŃelelor de intercunoaştere a celor aparŃinînd „lumii bune". Structurarea prin activităŃi mondene a vieŃii duse de marea burghezie este aproape cotidiană, dacă includem aici dineurile şi ceaiurile de după-amiază. Excesul de recepŃii? abundenŃa ceremoniilor, unde se repetă ritualuri ce nu-şi au locul în altă parte, au sfîrşit prin a-i da termenului „mondenităŃi" o valoare peiorativă. Aceste forme de acumulare şi de gestionare a capitalului social sînt negativ acceptate de aceia ce datorează totul capitalului lor şcolar. Pentru a le înŃelege importanŃa, trebuie să analizăm aceste tehnici la locul lor din spaŃiul social. Aşa, se poate admite că formalismul mondenităŃilor este în realitate structural prin raportare la realitatea grupului. Aceasta integrează o inserŃie indispensabilă în sistemul de relaŃii ce cuprinde toate ariile activităŃii sociale, inserŃie fără de care apartenenŃa la clasele conducătoare nu e niciodată deplină şi rămîne nesigură. VieŃii mondene i se poate aplica ce scria Norbert Elias referitor la viaŃa de curte. „Avem tendinŃa de a judeca oamenii din altă epocă sau dintr-o altă societate luînd drept criterii valorile propriului

timp, de a selecŃiona din infinitatea de fapte pe acelea care, în lumina propriilor valorificări, par să aibă o importanŃă deosebită. Procedînd astfel, e imposibil să se discearnă interdependenŃele dintre oamenii al căror comportament vrem să-l înŃelegem. îi scoatem din relaŃiile pe care le întreŃineau unii cu alŃii şi îi introducem în mod eteronom în contexte ce nu le aparŃin, determinate de scara de valori a cercetătorului şi a timpului său"13. Transpunînd distanŃa temporală în distanŃă socială, această analiză se poate aplica la dificultăŃile cercetătorilor în ştiinŃe sociale, permanent ameninŃaŃi să exercite, fără să ştie, un etnocentrism de clasă devastator faŃă de populaŃiile studiate, şi să ia, în cazul de faŃă, drept o critică socială radicală ceea ce nu e decît reflexul alienat al perceperii confuze a poziŃiei dominate. Această atitudine nu lasă să se vadă, de pildă, în 13 ELIAS, N., La Societe de cour, Flammarion, Paris, 1985, p. 236. 113 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ practici destul de perimate, ca sărutatul mîinii, întregul beneficiu social adus de faptul de a le stăpîni. Deoarece, cu cît eticheta rămîne de neînŃeles pentru cei din păturile mijlocii intelectuale, şi de aceea ridiculizată ca vechi ciudăŃenii fără sens, cu atît ele le vorbesc iniŃiaŃilor, chiar dacă nu sînt decît nişte semne de recunoaştere între membrii unei minorităŃi. „Numai în acest fel, mai scrie N. Elias, se poate înŃelege eticheta : ea nu are nicidecum nevoie să fie explicată prin avantaje. Prin etichetă, societatea de la curte îşi realizează autoprezentarea, fiecare deosebindu-se de celălalt, toŃi împreună deosebindu-se de persoanele străine grupului, fiecare şi toŃi împreună oferindu-şi dovada valorii absolute a existenŃei lor"14. Aşadar, riturile de instituire au funcŃia „de a institui astfel o diferenŃă durabilă între cei pe care îi priveşte acel rit şi cei cărora nu li se adresează"15. „Balotajele" ce sancŃionează, pozitiv sau negativ, orice nouă candidatură la intrarea în cercurile înalte, sînt un alt exemplu. Aceste voturi dezaprobă mai puŃin o veritabilă candidatură, cît nu ratifică poziŃia socială a celui ce se prezintă. Conform regulii foarte generale a girării, în vigoare atît la Jockey Club cît şi la Cercle de FUnion Interalliee sau la Automobile Club de France şi în toate cercurile care contează, candidaŃii sînt aproape întotdeauna meniŃi să devină membri, cel mai adesea prin naştere. Rezultatul scrutinului e ştiut dinainte, căci giranŃii îşi angajează propria respectabilitate în susŃinerea acordată. Votul nu face decît să instituie solemn alesul ca ales. Destinul social îi era pecetluit prin origine. La fel ca şi al tuturor celor mulŃi care n-au avut nici măcar ideea să se prezinte. Balotajul înseamnă o demarcaŃie, nu a unui înainte, nici a unui după, ci aceea a unei limite arbitrare constituite ca limită legitimă bazată pe recunoaşterea aparentă a calităŃilor persoanei. După cum scrie Bourdieu, „ritul consfinŃeşte diferenŃa". Din afară, percepŃia vieŃii mondene conduce de obicei la compătimirea sau la ironizarea celor ce par a nu se putea sustrage obligaŃiilor pe care aceasta le implică. Asta 14 ELIAS, N., ibidem, p. 97. 15 BOURDIEU, R, „Les rites comme actes d'institution", op. cit., p. 58. 114 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE înseamnă să treci cu vederea că factorii sociali ce le administrează astfel capitalul social au fost produşi de familia lor şi de societate în aşa fel încît să găsească în ei mijloacele materiale şi culturale, precum şi gustul. Există o plăcere proprie habitus-ului atunci cînd practica e o realizare a regulilor ce-o alcătuiesc. Există întotdeauna plăcere în a fi ceea ce eşti. Un membru al Jockey Club, instituit ca atare de cei cărora era destinat să le devină „coleg", conform terminologiei folosite în acest cerc, este prin chiar acest fapt avertizat să se arate demn de ei. El este ajutat prin această recunoaştere, prevedere şi stimă a celor egali lui. Realizîndu-şi esenŃa socială şi fiind răsplătit de cîştiguri, măcar simbolice, noul membru nu poate trăi decît cu mare mulŃumire această consacrare, care nu e decît recunoaşterea a ceea ce vine de la sine. Nici curteanul de altădată, nici marele burghez de azi nu resimt ca pe o corvoadă, ca pe o atingere adusă libertăŃii lor, necesitatea de a se conforma canoanelor mondenităŃii. îmbrăcămintea masculină, percepută drept convenŃională de învăŃători sau de tehnicieni, ce preferă să poarte azi jeans, e ceva de la sine înŃeles, iar ceea ce pentru alŃii înseamnă relaxare, e sesizat, dimpotrivă, ca neglijenŃă de prost gust, ce nu Ńi-o poŃi permite fără a o trăi ca pe o decădere, ca pe o înjosire a persoanei, departe de gîndul de a o considera ca eliberare, cucerire a „realizării de sine". Şi aici s-ar putea transpune ce scria N. Elias : „ ViaŃa socială şi mondenă la curte şi în societatea curtenilor era învestită cu o dublă funcŃie. Pe de o parte, era echivalentul vieŃii noastre private, ea le asigura acelor bărbaŃi şi femei destindere, plăceri, divertismente. în acelaşi timp, ea Ńinea locul vieŃii noastre profesionale, era instrumentul direct de autoapărare şi de promovare a celor de la curte, mediul unde se decidea ascensiunea ori căderea lor"16. Deci, viaŃa de curte era, ca şi viaŃa mondenă, totodată plăcere, destindere şi activitate socială specifică.

Negreşit că trebuie să Ńinem seama de faptul că între societatea de curte şi viaŃa mondenă de azi există o simplă analogie şi nu identitate. AbsenŃa monarhului, pierderea exclusivităŃii de care beneficia nobilimea, mizele 16 ELIAS, N., ibidem, p. 32. 115 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ tradiŃiilor, mulŃi parametri s-au schimbat. Cînd N. Elias afirmă că „reprezentatul burgheziei profesionale [...] primeşte mai puŃine vizite particulare şi nu poate să primească tot atîtea ca aristocratul, care consacra mult mai mult timp vieŃii sociale"17, acest lucru nu e valabil decît pentru perioada studiată de el. Astăzi, dimpotrivă, una din caracteristicile vieŃii mondene e de a amesteca nobilimea cu burghezia. Gradul de reuşită socială şi integrarea în clasele conducătoare se poate chiar aprecia în funcŃie de gradul de integrare în lumea mondenă. DispariŃia societăŃii de curte a avut drept consecinŃă această „banalizare" foarte relativă a mondenităŃilor care nu mai sînt doar apanajul aristocraŃilor. A fost unul din semnele fuziunii elitelor, aflată, de altfel, încă în desfăşurare. In acelaşi timp, însă, ritualurile au primit cu atît mai multă importanŃă cu cît limitele au devenit ceva mai vagi. Nu pentru că ar exista o omogenizare a societăŃii tinzînd să se confunde cu o uriaşă clasă mijlocie, însă dispariŃia ordinelor şi simbioza între marea burghezie şi nobilime impun o supraveghere mai atentă a frontierelor. Vitalitatea cercurilor şi prudenŃa afişată şi revendicată în gestionarea efectivelor lor, precum şi examinarea candidaturilor răspund convingerii că trebuie să se ferească de imixtiuni indezirabile. De aici rezultă că participarea la viaŃa mondenă este unul din principiile de împărŃire cele mai discrete, dar şi mai eficiente, ce separă clasele dominante de toate celelalte grupuri sociale, inclusiv noii îmbogăŃiŃi sau înalŃii funcŃionari din administraŃie sau afaceri ce nu aparŃin prin naştere acestui univers. Este o inserare în lumea vieŃii mondene, cu atît mai mult un indicator al participării reale la sferele cele mai înalte ale puterii şi dominaŃiei, cu cît importanŃa capitalului simbolic şi a capitalului social merg mînă-n mînă cu nevoia, mai imperioasă, de a recurge la formele cele mai sofisticate ale gestionării, ale transmiterii şi ale înmulŃirii lor. Cînd poziŃia socială este în principal stabilită prin poziŃia profesională, ceea ce nu e niciodată cazul în sferele dominante, unde persoana este ireductibilă la o poziŃie 17 ELIAS, N., ibidem, p. 38. 116 RITUALURI FAMILIALE ŞI SOCIALE DIN MAREA BURGHEZIE socială stabilită în mod unidimensional, capitalul social, indispensabil pentru poziŃiile personalului de conducere, poate fi în mare parte independent de o activitate de gestionare interpersonală, de la persoană la persoană, şi să se reconstituie pe o bază profesională atunci cînd se întîmplă, de exemplu, o schimbare de patron. Acest lucru pare a ni-1 sugera N. Elias scriind ă„acolo unde fundamentele existenŃei sociale sînt în principal de ordin financiar sau profesional, anturajul social al fiecărui individ poate fi înlocuit cu o uşurinŃă relativă"18. în orice grup social se recurge la un capital de relaŃii, dar importanŃa sa variază şi, prin urmare, şi exigenŃele sale privind gestionarea. în marile familii, capitalul social e o formă de capital complet, ce-şi are chiar „profesioniştii" săi. Mari burghezi sau aristocraŃi ruinaŃi, conjugaŃi la masculin ca şi la feminin, pot să se reconvertească şi să se specializeze în gestionarea capitalului social al grupului. Găsim astfel specialişti în organizarea de vînători mondene. Cutare tînără doamnă va fi solicitată să întocmească lista invitaŃilor la un dineu. în fiecare localitate elegantă, Deauville, Biarritz, Monte-Carlo, se găseşte întotdeauna o persoană în stare să te pună în legătură cu familiile importante de acolo. Rolul acestor specialişti în gestionarea capitalului social se înŃelege cu atît mai bine cu cît Ńinem seama de faptul că totalitatea capitalurilor de care poate dispune o persoană, în acest univers social, tinde să fie simbolizată prin numele său. „Rothschild" sau „Peugeot" sînt patronime grăitoare pentru toată lumea. Dar, în înalta societate, lectura curentă a anuarului Bottin Mondain, educaŃia, practica socială însăşi, totul conduce la ideea că patronimele sintetizează calităŃile reale sau presupuse ale unei persoane şi ale familiei sale. De unde şi importanŃa artei prezentării care, ca ritual obligatoriu la recepŃii şi întîlniri, dînd un nume unei figuri necunoscute, îi dă şi poziŃia în spaŃiul înaltei societăŃi, instituind-o, şi acolo, ca egal. 18 ELIAS. N., ibidem, p. 84. 117 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Concluzie Ritualurile din înalta societate funcŃionează în cascadă : adolescentul desemnat ca moştenitor al familiei, prin ritualurile activităŃilor mondene pentru copii, de exemplu, se va găsi constituit ca membru aparŃinînd în întregime acestei societăŃi, intrînd într-un cerc. Atribuind proprietăŃi de natură socială factorilor, dar sub o

formă transfigurată, aceste rituri tind să-i transforme în proprietăŃi naturale, în calităŃi înnăscute, deci, funcŃia lor de legitimare e foarte însemnată. în obsesia respectării ritualurilor ce înscriu individul într-o filiaŃie şi avîndu-şi originea într-un trecut considerat de alŃii depăşit, se poate vedea o manifestare a predilecŃiei familiilor dominante de a se construi permanent ca o clasă. Sigur că nu e o existenŃă percepută prin această terminologie, dar e singurul grup social suficient de conştient de el însuşi şi de interesele sale pentru a-şi administra cu atîta vigilenŃă teritoriile, relaŃiile, alianŃele matrimoniale şi copiii. Habitus-ul membrilor fracŃiunilor dominante din clasele dominante nu trebuie decît să-şi realizeze potenŃialităŃile pentru a face să existe practic o clasă ce nu are nevoie să se declare ca atare şi, mai ales, nu trebuie să o facă, pentru a exista realmente. 118 PROCESUL DE SOCIALIZARE ŞI DEPRINDERE A BUNELOR MANIERE, LEGAT DE UN RITUAL : ANIVERSAREA Regine SIROTA Profesor universitar, I.N.R.P.* membru al U.R.A. de sociologie a educaŃiei C.N.R.S. Paris V * I.N.R.P. - Institut naŃional de la recherche pedagogique - Institutul NaŃional de Cercetări Pedagogice (n. trad.). Procesul de socializare şi deprindere a bunelor maniere, legat de un ritual: aniversarea Aniversarea copilului mă interesează ca situaŃie de învăŃare a bunelor maniere. Pînă acum, se poate spune că sociologia educaŃiei a fost, în principal, o sociologie a şcolarizării. Cînd a început să fie interesată de procesul de socializare, ea s-a concentrat mai mult asupra „meseriei de elev" decît asupra „meseriei de copil"1. într-o primă cercetare, teza mea despre „Şcoala primară de toate zilele", am încercat să înŃeleg ce se petrece în interiorul şcolii presupunînd că socializarea elevilor se făcea diferit, în funcŃie de apartenenŃa socio-profesională a părinŃilor2. Lucrînd cu situaŃii concrete, am făcut observaŃii inspirîndu-mă din curente behavioriste şi am întocmit o grilă avînd mai curînd drept model grilele de observaŃie ale psihologilor. Apoi, mi-am socializat interpretarea şi construcŃia de indicatori. Cu ocazia unei examinări atente a întrebărilor privind sociologia clasei, am descoperit lucrările unor antropologi americani şi a unor sociologi englezi. în aceste lucrări se foloseau proceduri etnografice pe care doream 1 „L'enfant dans la sociologie de l'education", număr special Enfances et sciences sociales, în Revue de l'institut de sociologie, Universite libre de Bruxelles, 1-2, 1994. 2 L'ecole primaire au quotidien, PUF, Paris, 1988. Se presupune că nu toŃi copiii sînt socializaŃi în acelaşi fel în FranŃa contemporană, dar mi se pare că aici avem mai mult certitudini teoretice decît probe empirice ; unde sînt împărŃirile? în ce măsură există într-adevăr o socializare diferenŃiată între clasele superioare, clasele mijlocii şi clasele populare? De asemenea, pornind de la aceleaşi categorii socio-profesionale, am efectuat un studiu asupra practicilor culturale ale copiilor, la Centrul Georges Pompidou. 120 PROCESUL DE SOCIALIZARE foarte mult să le încerc pe teren pentru propriile mele cercetări. Acesta a fost, deci, punctul de plecare al studiului, ce se înscrie într-un proiect, mult mai general, de elaborare a unei sociologii a copilăriei. Totul a pornit de la poziŃia mea de actor social : avînd trei copii, am avut prilejul să mă confrunt cu numeroase aniversări ale acestora şi astfel mi-a venit ideea^să concep „aniversarea" ca obiect de studiu sociologic. întîlnirea cu textul lui Caplow despre cadourile de Crăciun la Middletown a fost determinantă. Pornind de la o problematică a habitus-ului ce m-a făcut să mă întreb cum se construia acesta în termeni de socializare, am reluat lucrările lui Caplow3, Mauss şi Godbout4 despre dar, gîndindu-mă la constituirea legăturii sociale cu ajutorul jocului cadourilor pe de o parte, iar pe de altă parte la introducerea unei gramatici sociale ; ce reguli sociale fac actorii sociali, cum se impun ele? Am ajuns, deci, la „politeŃe"5, şi la constituirea legăturii sociale cu ajutorul regulilor de politeŃe. Protocolul de anchetă Eşantionul de familii ales de mine se află în al 13-lea arondisment; ele fac parte, în majoritate, din burghezia mijlocie, deci mediul social din care provin copiii studiaŃi e relativ omogen. In studiul meu am urmărit ritualurile de aniversare a unor copii în jur de 12 ani. Prima dificultate întîlnită este pătrunderea în viaŃa privată a familiilor. Am profitat, în consecinŃă, de invitaŃiile primite de copiii mei, pentru

3 CAPLOW, T., „Les cadeaux de Noel â Middletown ou comment faire acquerir une regie sociale sans pression apparente", înDialogue, nr. 91,1986, traducere după „Rule enforcement without visible means: Christmas gifts in Middletown", în The American Journal of Sociology, voi. 80, nr. 6, 1984. 4 MAUSS, M., „Essais sur le don, forme et raison de Fechange dans les societes archaiques", 1923-1924, reluat în Sociologie et anthropologie, PUF, Paris, 1968. GODBOUT, J., L'esprit du don, La Decouverte, Paris, 1992. 5 Dintr-o perspectivă apropiată de cele ale colocviului despre politeŃe, organizat de revista Esprit în 1994 şi Revel, J., „Les civilites de l'âge moderne", în Politesse et sincerite, Paris, 1994 sau cea a lucrărilor sintetizate în MONTANDON, A., Dictionnaire raisonne de la politesse et du savoir-viure, Seuil, Paris, 1995. 121 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ a-i însoŃi. La început stăteam mai puŃin, acum rămîn din ce în ce mai mult; fac fotografii6 şi uneori îmi folosesc aparatul de filmat, după care mă întreŃin îndelung cu părinŃii. Sînt în acelaşi timp observatoare şi membră a tribului pe care-1 analizez. A doua dificultate e de a te face acceptat şi de a fi recunoscut ca profesionist. Uneori mi-e greu să mă fac recunoscută ca profesionistă, căci numeroase persoane, puŃin familiarizate cu ştiinŃele umane, se simt stînjenite de ideea că prezenŃa la aniversarea copilului lor formează obiectul unei lucrări; în fine, trebuie menŃinută o relaŃie profesională fără a renunŃa la una amicală (cu părinŃii prietenului copilului). Fotografiile îmi servesc drept carnet de note, în plus, redactez un jurnal după fiecare aniversare, îmi notez observaŃiile, intersectările teoretice şi deplasările de problematică pe măsură ce înaintează cercetarea. încerc să confrunt darea de seamă etnografică şi fotografiile sau vizionarea filmului ca să văd dacă diferitele viziuni concordă. Am încercat, aşadar, să constitui situaŃia prezentată de aniversare ca ritual de socializare. Cînd spun ritual, presupun că există o secvenŃă repetativă pe care o voi regăsi de la o aniversare la alta ; carnetul şi fotografiile îmi permit să identific punctele comune. Pornind de la aceste date, încerc să arăt cum se elaborează politeŃea şi socializarea în FranŃa contemporană. Pe parcursul cercetării, au fost enunŃate liniile următoare : — Am plecat de la ipoteza că ritualurile de socializare n-au dispărut, că, dimpotrivă, în FranŃa contemporană există ritualuri de socializare pe care, poate, nu le vedem, astfel rămîne ca sociologul, etnologul şi antropologul să le descopere şi să facă din ele obiecte de cercetare. - Pornesc de la o definiŃie a socializării analizînd nu numai dobîndirea de reguli sociale, ci şi construirea unor forme sociale într-un flux de interacŃiuni. 6 Acestea sînt fotografii „de lucru" privind situaŃiile care mă interesează şi nu fotografii ale copiilor sau ale sărbătoritului; totuşi, fac şi fotografii ale copiilor pentru a le oferi părinŃilor. 122 PROCESUL DE SOCIALIZARE - Am ca temă de lucru constituirea meseriei de copil si relaŃia părinte-copil. în această situaŃie, se poate observa cum se formează, în paralel, meseria de copil şi aceea de părinte ; parentalizarea e o noŃiune împrumutată de la psihologi, ei au studiat condiŃionarea reciprocă, construirea relaŃiilor între mamă şi copil7. Eu reiau această noŃiune din perspectiva sociologiei constructiviste. - De aceea, încerc să scot în evidenŃă regulile de politeŃe aplicate cu prilejul aniversării şi să înŃeleg cum se stabileşte legătura socială în această situaŃie. Diferite tipuri de aniversări Se pot distinge trei tipuri de aniversări: - Aniversarea familială Există dintotdeauna şi o regăsim în literatură ; aniversarea de familie adună cercul de familie, mai mult sau mai puŃin îngust, în jurul unei mese ori al unei gustări pentru a sărbători, în ziua stabilită, aniversarea copilului. - Aniversarea „cu prieteni" A apărut recent (de vreo cincisprezece ani) şi adună cercul de prieteni8. Aniversarea permite să se contureze constituirea timpurie a ponderii grupului de egali ca instanŃă de socializare în FranŃa contemporană : importanŃa „grupului de egali" a fost pe larg evidenŃiată de istorici ca A. Prost sau de sociologi în jurul „filiei" din 7 WINNICOTT, D. W., De la pediatrie ă la psychanalyse, Payot, Paris, 1969. 8 Aniversările au loc în apartamente, dar uneori se Ńin şi la McDonald. Acest lucru se întîmplă atunci cînd

familiile simt că nu „pot" fi la înălŃimea evenimentului (fie pe plan financiar, fie din cauza condiŃiilor materiale); de exemplu, o mamă care stă într-o cameră de servitoare nu poate invita copiii sau, în cazul părinŃilor divorŃaŃi, trebuie găsit un teren neutru, nici la unul, nici la celălalt sau din cauza eterogenităŃii culturale din cadrul unor căsătorii mixte (de pildă, o mamă sud-americană, obişnuită cu sărbătoriri în stil mare, căsătorită cu un francez care nu va înŃelege nimic); în aceste cazuri, petrecerea are loc într-un spaŃiu neutru : McDonald revine mai puŃin scump, asigură antrenul şi împarte cadouri şi contracadouri. Avem aici o plasare în exterior a unui moment al vieŃii domestice. 123 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ instituŃia şcolară (Dubet, Rayou), dar se poate vedea aici cum intervine rolul grupului de egali încă din prima copilărie, deoarece aniversarea „cu prieteni" are loc încă de la vîrsta de trei ani. - Aniversarea „instituŃională" Aniversarea e asumată de instituŃie, deoarece încă de la creşă, apoi la grădiniŃă şi la şcoala primară, se sărbătoreşte aniversarea copiilor. De fapt, aceste trei instanŃe de socializare care sînt familia, grupul de egali şi şcoala întreŃin, construiesc ritualul şi îl consolidează reciproc : provenită din sfera familială, aniversarea va pătrunde în şcoală o dată cu consacrarea şi consolidarea grupului de egali, copilul avînd rolul de go-between* între cele trei instanŃe. Sărbătorirea aniversării poate face obiectul unor negocieri între instituŃie (la creşă mai ales) şi părinŃi pentru a se stabili cine aduce tortul, lumînările, bomboanele. La intrarea în creşă există o listă a aniversărilor, ceea ce înseamnă „vă luăm în grijă copilul ca individ", învăŃătoarele de la grădiniŃă sau de la şcoala primară îşi introduc propriile modele, în funcŃie de apartenenŃa lor la clasele mijlocii sau superioare. îndeosebi în şcolile din zone de periferie fac acest lucru, deoarece li se pare importantă socializarea copiilor : „sălbaticilor", „barbarilor" e nevoie să li se dea modele bune de funcŃionare, obiectivele lor pedagogice fiind socializarea, integrarea socială; ele se vor adresa atît părinŃilor, cît şi copiilor. Din contră, în cartierele foarte favorizate, familiile s-ar putea opune ca instituŃia să sărbătorească aniversările, făcînd o distincŃie între ce Ńine de şcoală şi ce Ńine de viaŃa privată, aniversarea depinzînd de aceasta din urmă, de familie ; în acest caz, învăŃătoarele vor fi foarte prudente pentru a se evita neplăceri cu familia. Introducerea aniversării în instituŃiile ce răspund de copil (creşă ori şcoală) va fi determinată de mai mulŃi factori, în funcŃie de felul cum se prezintă copilul, de activitatea profesională a învăŃătoarei, de calificarea sa. Cu ajutorul acestor * Mijlocitor. în engleză în text (n. trad.). 124 PROCESUL DE SOCIALIZARE moduri de sărbătorire se pot descifra expunerea concepŃiilor despre copilărie în zilele noastre, difuzarea si transformările lor de la o instanŃă de socializare la alta. Aniversarea cu prietenii şi regulile sale de politeŃe Cum se formează bunele maniere legat de aniversare? Cum se efectuează deprinderile? E bine ca întotdeauna să facem distincŃie între cele două poziŃii: a celui ce merge la aniversare, invitatul, şi a celui care primeşte. Cu toate acestea, iniŃierea e identică sau reciprocă. Curtoazie şi stil: invitaŃia InvitaŃiile pot fi cumpărate, ele făcînd obiectul unui comerŃ înfloritor, sau pot fi scrise de copii, în acest caz fiind vorba de un efort, căci, paradoxal, o astfel de invitaŃie e una dintre cele mai codificate. Ea oferă prilejul unei ucenicii artistice, fiindcă trebuie respectată o aranjare, o punere în pagină ; mai oferă şi prilejul unei învăŃări practice a codurilor de corespondenŃă, care apar în scrierile de mînă obişnuite9: menŃionarea tuturor indicaŃiilor necesare pentru ca mesajul să poată ajunge : ziua, ora, adresa completă, codul imobilului, etajul... InvitaŃia mai e şi obiectul unei negocieri între părinŃi şi copii: trebuie întocmită lista prietenilor ; cine poate fi invitat? Cine nu? Alcătuirea listei de invitaŃi lasă să se vadă cum construiesc şi negociază copiii regulile sociale subînŃelese de părinŃi; se întîmplă ca unii copii să-i spună mamei uluite „aceea (acela) nu, ea (el) n-o să-Ńi placă!" Există cei care primesc invitaŃie şi cei care n-o primesc! Aceasta e pusă fie în ghiozdan, fie pe umeraş, fie împărŃită. InstanŃele de socializare fac cu schimbul pentru ca ele să ajungă la destinaŃie. In fine, e necesar să inviŃi şi să trimiŃi invitaŃii, acesta e un mod de a intra în cercul de prieteni, în reŃeaua de 9FABRE, D., Ecritures ordinaires, Centre Georges Pompidou, P.O.L., Paris, 1993. 125 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ relaŃii. în general, există reciprocitate, dar nu întotdeauna ; cînd familiile înŃeleg că nu pot, nu se duc : unii copii vor merge cu regularitate la aniversări, dar nu li se va întoarce vizita ; alŃii nu se vor duce deloc, fiindcă părinŃii nu-i lasă atunci cînd li se pare că decalajul e prea mare.

Curtoazie şi dar: alegerea cadoului La o aniversare nu se poate merge decît cu un cadou ; altfel, scuzele sînt obligatorii. Cadoul trebuie ales, personalizat, împachetat. Alegerea cadoului e miza negocierilor dintre părinŃi şi copii privind preŃul şi natura obiectului oferit, în funcŃie de sexul şi vîrsta copilului sărbătorit. Ea mai permite şi o deprindere a „bunului gust" cu care părinŃii încearcă să-şi înveŃe copiii, dar şi impunerea unor norme potrivite vîrstei. De cele mai multe ori mamele sînt cele ce se ocupă de aniversări (achiziŃionarea cadourilor între altele)10 şi de gestionarea capitalului social, adică învăŃarea regulilor de politeŃe adecvate, unui prieten mare, un cadou mai mare, unui prieten mic, un cadou mai mic. Participarea la o aniversare este şi o ocazie de a învăŃa să te descurci în cartier ; la început, copiii sînt însoŃiŃi, mai tîrziu se duc singuri, iar părinŃii îi iau la sfîrşitul zilei. Despachetarea cadoului Un cadou nu e cadou dacă nu e ambalat. Se scoate din hîrtie. Uneori copiii au voie să-1 desfacă imediat, altădată trebuie să aştepte. Ei se deprind să mulŃumească la sugestia şi sub supravegherea mamelor : sînt învăŃaŃi să aprecieze cadoul şi să-i înŃeleagă valoarea. Cîteodată, cadourile sînt expuse, ca pe vremuri cu ocazia nunŃilor, constituind un stoc ; cu cît inviŃi mai multă lume, cu atît primeşti cadouri mai multe. 10 Cînd copiii sînt mici, li se oferă cadouri frumoase, apoi, pe măsură ce cresc şi cercul social se lărgeşte, bugetele par să scadă, iar cadourile sînt mai puŃin costisitoare. 126 PROCESUL DE SOCIALIZARE politeŃe şi regie Aniversarea pretinde învăŃarea şi respectarea unui anumit număr de reguli. Printre acestea, amintim ornamentarea şi „aranjamentele". Ornamentarea începe cel mai adesea încă din holul de intrare al imobilului sau de la poartă şi se face cu baloane şi ghirlande păstrate de la an la an. Şi copilul e îmbrăcat cu multă grijă: s-a observat că e cu atît mai rafinat îmbrăcat cu cît e mai mic, dar pe măsură ce creşte, vestimentaŃia e mai puŃin personalizată. Pentru trataŃie, se cumpără un întreg arsenal: faŃă de masă de hîrtie, farfurii de carton, şerveŃele, pahare ; ea se supune unei anumite regii şi e alcătuită din prăjitură, băuturi dulci şi bomboane. Servirea şi prăjitura de aniversare Aniversarea trebuie marcată printr-o prăjitură excepŃională, tortul de ciocolată devenind una tip pentru această ocazie. în numeroase cărŃi şi ziare se explică ce trebuie făcut: astfel, catalogul de alimente congelate Picard prezintă rubrica „La mulŃi ani, copii!" cu ariciul sau şoricelul de ciocolată. PărinŃilor li se arată că e nevoie de o prăjitură cu totul deosebită11. Tortul include întotdeauna şi luminările, regula fiind ca acesta să fie tăiat doar după ce copiii au fost aşezaŃi în cerc, iar sărbătoritul a suflat în luminări. Cînd aniversarea se petrece în familie, copilul învaŃă să-şi cunoască rudele, bunica, mătuşile, verii. In general, tortul e tăiat de un adult, de tată dacă e de faŃă. împărŃirea se face după anumite reguli, invitaŃii 11 Familiile maghrebiene sînt determinate să sărbătorească ritualul de aniversare ia cererea copiilor lor ; prin tradiŃie, mamele fac prăjiturele pe care le împart copiilor, însă ritualul pretinde o prăjitură mare, aşa că se duc la supermagazin şi cumpără un tort, dar în acelaşi timp, dau şi prăjiturile făcute acasă, ca un răspuns la cadou. într-un anume fel, se poate aprecia asimilarea familiilor prin modul cum a pătruns ritualul de aniversare în cămine. 127 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ fiind primii serviŃi; astfel, copilul asimilează regulile ospitalităŃii. TrataŃia este o ocazie de a fi generos12, de a împărŃi bomboane cu care copiii îşi umplu, lacomi buzunarele. PoliteŃe şi cadouri reciproce De la o aniversare, copiii nu pleacă cu mîinile goale, ci cu un mic dar. Regăsim secvenŃa completă a lui Mauss : a da, a mulŃumi, a da înapoi. Contracadoul trebuie să coste mai puŃin decît darul oferit, dar înmulŃit cu numărul invitaŃilor, el devine o cheltuială destul de mare. Uneori sînt aceleaşi pentru fetiŃe sau băieŃi, alteori sînt diferenŃiate, fiind o formă de îmbogăŃire a învăŃării identităŃii sexuale. Se întîmplă să aibă loc o negociere între mamă şi copil pentru fiecare din cadourile oferite ca răspuns, în care intră numele destinatarului. Pentru unele mame alegerea lor înseamnă o problemă de timp, dar şi o adevărată încercare, deoarece e nevoie de imaginaŃie pentru idei noi, căci invitatul trebuie să plece fericit. Reamintim că, pe parcursul şcolii primare, dacă e într-o clasă de aproximativ treizeci de elevi, copilul ia parte la peste o sută de aniversări, aşa că sînt de înŃeles dificultăŃile întîmpinate de părinŃi pentru a varia cadourile şi contracadourile!

PoliteŃe şi meseria de părinte : activităŃile organizate Pentru că pe toată durata după-amiezii copiii trebuie ocupaŃi cu ceva, să li se găsească jocuri şi distracŃii, dar şi să se salveze apartamentul, aniversarea poate deveni pentru părinŃi o adevărată probă de parentalizare, fiindcă trebuie să fii la înălŃimea aşteptărilor copilului. Unele societăŃi propun distracŃii: spectacole de marionete, cu clovni, cu zîne. PărinŃii se înarmează şi ei cu manuale 12 STAROBINSKI, J. Regăsim aici o secvenŃă clasică, în care, pentru a obŃine bunăvoinŃa egalilor în momentul unui rit de trecere, se împart dulciuri; reluînd tradiŃia antică, această ofrandă sistematică de bomboane ar putea fi considerată ca „generozitatea celor mici". 128 PROCESUL DE SOCIALIZARE ntru a organiza jocuri: pescuit cu undiŃa, trasee cu Pbstacole, jocul de-a asasinul, jocuri în cerc. Muzeele ropun „aniversări culturale" cu vizite şi ateliere. P ActivităŃile organizate creează momente de sociabilitate importante pentru copii; fără ele, copiii lăsaŃi de capul lor se ceartă şi se înfruntă în încăierări greu de stăpînit. Ele pun în joc o profesionalizare a activităŃii părinteşti. PărinŃii exersează „meseria" de părinŃi. Aniversarea e un moment de sociabilitate, important si pentru părinŃi: cînd îşi aduc copilul ori vin să-1 ia, au ocazia să se cunoască reciproc ; uneori, sînt aşteptaŃi cu o prăjitură însoŃită de o cafea sau o băutură. Atunci se creează solidarităŃile între părinŃi, se încheagă conversaŃii despre şcoală, învăŃătoare, educaŃia copiilor; ele pot fi urmate de altele mai concrete: deplasări împreună, primirea unor colegi ce urmează să doarmă la unii sau la ceilalŃi. Se creează o reŃea de relaŃii parentale ce se lărgeşte cu timpul. în realitate, o reŃea formată din selecŃii şi din excluderi, din simpatie şi din antipatie. Atît pentru adulŃi cît şi pentru copii, pătrunderea în universul privat al familiilor este un mod de a inventaria bunurile (mobile, jucării existente), de a descoperi alte modele de socializare şi de a-şi spori reŃeaua socială. Participarea la această reŃea se evidenŃiază şi economic, îi sînt consacrate sume importante. Un calcul rapid ne permite să arătăm că valoarea economică de schimb pentru o aniversare este înjur de 3.500 de franci: dacă 16 copii se adună şi aduc fiecare un cadou în valoare medie de 70 de franci, copilul primeşte o valoare de 1.120 de franci, plus cadourile rudelor în valoare totală de 800 de franci, plus cadoul părinŃilor de 300 de franci. De partea sa, copilul care invită oferă un contracadou de 10 franci fiecăruia, ambalat şi însoŃit de dulciuri (480 de franci), plus trataŃia şi cumpărăturile (500 de franci). Se poate considera că anual sînt cheltuiŃi 5.000 de franci pentru participarea copilului la potlatch-ul de aniversare, dacă adăugăm şi cadourile oferite pe toată durata anului de copil celor ce fac parte din reŃea. 129 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Constituirea şi învăŃarea bunelor maniere Aşadar, aniversarea e o situaŃie ce permite să se analizeze cum se introduc în societatea contemporană noi ritualuri de socializare. Aici se pot observa : - construirea curtoaziei într-o situaŃie precisă, - învăŃarea bunelor maniere obişnuite, atît la nivelul copiilor, cît şi la cel al părinŃilor, într-o acŃiune de întrepătrundere a generaŃiilor, - modul de răspîndire a politeŃii de la o instanŃă de socializare la alta, de la familie la şcoală şi la colegi, apoi, cu ajutorul mediilor de informare şi trecerea într-o economie de piaŃă, - legătura între formarea politeŃii şi constituirea unei relaŃii sociale, deoarece aniversarea are acest dublu înŃeles, apartenenŃa la o comunitate şi punerea în valoare a individului. Cu ajutorul acestui rit profan13, se construieşte o celebrare laică a iubirii moderne, elective şi sentimentale, ce regizează învăŃarea exprimării şi gestionarea emoŃiilor faŃă de celălalt, locul atribuit copilului simbolizînd modurile de existenŃă ale individului modern. RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR Marie-France DORAY ConferenŃiar la Universitatea din Dijon, cercetător asociat la I.R.E.D.U. - C.N.R.S. 13 în sensul în care numărul din Cahiers internationaux de sociologie (1992) defineşte „riturile noastre profane", Voi. XCII. 130 Rituri familiale şi începerea anului şcolar Efortul făcut de oameni în privinŃa înfăŃişării lor a reŃinut de multă vreme atenŃia etnologilor. E o activitate ce n-a fost niciodată reductibilă la o reacŃie faŃă de condiŃiile climatice. „Nici frigul şi nici goliciunea nu lau îndemnat pe om să se îmbrace, ci grija de a se învesti cu tot ceea ce l-ar ajuta să se afirme şi să fie el însuşi în lume"1. In societatea noastră, unde se face o separare destul de distinctă între spaŃiul public şi cel

privat, căminul slujeşte, după cum spune M.-T. Duflos2, drept „culise" la ieşirea indivizilor pe scena publică. Ei se spală, se piaptănă, se machiază ori se rad, îşi aleg cutare Ńinută şi cutare accesorii, în funcŃie de starea vremii, dar şi de locuri sau de persoanele cu care se pregătesc să se întîlnească. Aici e vorba de indivizii adulŃi, deoarece chiar dacă, mai curînd sau mai puŃin curînd, copiii dobîndesc dreptul de a modifica opŃiunile privind propria înfăŃişare, autonomia deplină o ating abia la adolescenŃă. Aspectul copilului face parte din prerogativele şi responsabilităŃile părinteşti. Grija pentru unghii, păr, miros şi hainele copilului face parte din îndatoririle, dar şi din plăcerile părinŃilor (ale mamei cel mai adesea). Prin modul cum îşi îmbracă copilul se manifestă afecŃiunea lor faŃă de el, făcînd să dispară sau întărind statutul de „bebeluş" ori de „adolescent", precum şi apartenenŃa lui sexuală. Ritmul şi natura îngrijirilor corporale nu sînt neapărat în legătură cu faptul că un copil se murdăreşte, L 1 LEENHARDT, M., „Pourqouoi se vetir?", în Journal de la societe des Oceanistes, nr. 58-59, martie-iunie 1978. DUFLOS-PRIOT, M.-T., „L'apparence et son bon usage dans la vie quotidienne et la presse magazine", în Cahiers du LERSCO, nr. 9, Universite de Nantes, CNRS, 1987. 132 _____RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR câ îi cresc unghiile şi părul; reînnoirea şi alegerea Ńinutelor vestimentare nu se fac doar pentru că se schimbă anotimpurile sau că el creşte. Toaleta şi Ńinuta copilului depind şi de împrejurările pentru care sînt pregătiŃi: o după-amiază la plajă, o vizită la bunici, prima împărtăşanie, îngrijirile corporale şi veşmintele alese sînt semnificative prin repetările, abaterile şi contrastele faŃă de toaleta făcută sau hainele alese în alte împrejurări. ActivităŃile părinŃilor legate de înfăŃişarea copilului contribuie la a-1 informa pe acesta asupra identităŃii sale şi a i-o forma ; ele îl ajută să facă deosebirea între circumstanŃele vieŃii în societate şi să se comporte cum se cuvine, să-şi găsească reperele în scurgerea timpului şi să diferenŃieze intervalele. Destinatar al convingerilor părinŃilor săi privind vacanŃele la plajă ori reuniunile de familie, copilul este în acelaşi timp şi „purtătorul" acestor convingeri. El e şi suportul opiniilor adulŃilor şi pregătit pentru a avea un rol în interpretarea pe care aceştia doresc, mai mult sau mai puŃin conştient, să o dea împrejurărilor. Ei se vor ocupa de convenienŃe şi de modul cum e privit copilul, urmăresc ca el să fie bine primit, dar încearcă şi să înfăptuiască, la scară redusă şi prin copil, ceea ce cred că ar trebui să fie realitatea3. Din perspectiva lui P. Smith, conform căreia ritul „se caracterizează prin proceduri ce atrag după sine punerea în practică, pentru a-şi impune pecetea asupra contextului pe care chiar intervenŃia sa a contribuit la a-l defini"4, sau din aceea a lui Mary Douglas cînd afirmă că „ritul nu numai că exteriorizează o experienŃă, nu numai că opune în lumină, dar el modifică experienŃa prin modul de a o exprima"5, îngrijirea corpului şi alegerea îmbrăcămintei copilului pot avea un caracter ritual prin aceea că ele 3 Despre copil ca suport al opiniilor : MANNONI, O., Clefs pour l'imaginaire ou l'Autre scene, Seuil, Paris, 1969. 4 BONTE, R, IZARD, M., Dictionnaire de l'ethnologie et de Vanthropologie, articolul rit, PUF, Paris, 1991 0 DOUGLAS, M., De la souillure, etude sur la notion de pollution et de tabou, La Decouverte, Paris, 1992. 133 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ contribuie la a defini cadrul diverselor momente ale existenŃei. Pornind de la această problematică se desfăşoară cercetarea noastră despre pregătirile de început de an şcolar6. Deschiderea anului şcolar se face la o dată pe care n-o decid persoanele particulare. în mod obiectiv e debutul anului şcolar. El există în afara voinŃei părinŃilor şi li se impune, chiar dacă s-au hotărît să^nu-şi şcolarizeze copilul, ceea ce se întîmplă foarte rar. în acest moment obligatoriu intervin pregătirile, contribuind la interpretarea sa, completînd, amplifîcînd sau contrazicînd afirmaŃiile făcute, părerea explicită sau impresiile resimŃite. Ele au un rol în organizarea raporturilor dintre familii şi şcoală. 1. Practici contrastante Preparativele de familie întîlnite de noi nu se dispersează într-o multitudine de modalităŃi, iar noi le vom prezenta începînd cu cele făcute pentru intrarea la cursul pregătitor a lui Mathieu, Denis şi Pierre Adrien. Pentru intrarea sa la cursul pregătitor, fiul doamnei 6 Ca răspuns la o cerere de ofertă a misiunii patrimoniului etnologic, privind tema aspectului exterior, Marie-Anne HUGON, conferenŃiar la Universitatea din Rouen - EFS, Nicole LANTIER, cercetător la CRESAS-INRP, Jacques SCHEER, LERS-IRTS 76 şi cu mine, am desfăşurat o cercetare despre

prezentarea copiilor cu ocazia începutului de an la cursul pregătitor şi în clasa a Vi-a. Darea de seamă e în curs de redactare. Pornind de la o preanchetă realizată pe lîngă cinci familii, am făcut investigaŃii acasă la patruzeci de familii. întrebările noastre aveau drept obiect pregătirile pentru începutul anului şcolar, cumpărăturile şi opŃiunile privind Ńinuta şi echipamentul şcolar, trecerea pe la frizer, îngrijirile corporale. Am stabilit grile cît mai detaliate şi exhaustive posibil. Am încercat să aflăm preocupările, pragmatice şi simbolice, legate de preparativele amintite. Cu fiecare familie s-a discutat cel puŃin de două ori, la cîteva zile de la începutul anului şcolar din septembrie 1993 şi septembrie 1994. Convorbirile s-au derulat în două perimetre destul de restrînse, situate unul într-un cartier muncitoresc din sudul Parisului, altul în arondismentul XIV din Paris. Cele două terenuri sînt, socialmente, destul de contrastante, dar nici unul din grupuri nu e omogen. 134 RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR Bara, Mathieu7, a fost îmbrăcat cu lucruri noi din cap pînă în picioare, „ham reînnoit lenjeria, maieu, şosete, slip- Totul era nou, avea un trening nou, totul, totul era nou, treningul, lenjeria de corp, cămaşa, bluzonul Bom-bers, bascheŃii gri, şosetele scurte albastre, cu un model pentru băieŃi, totul era nou." Cămaşa, „din bumbac albastru, călduroasă şi frumoasă" fusese oferită de bunicii materni. Restul a fost cumpărat de mama lui Mathieu, cu cîteva zile înainte de deschiderea şcolii, din marile magazine. Pentru a-i umple ghiozdanul cel nou, doamna Bara a cumpărat, fără să mai aştepte lista cerută de şcoală, o tăbliŃă, un caiet, o trusă, creioane colorate, pixuri. Copilul fusese dus recent la frizer. în ajun, seara, a făcut un duş. El face acest lucru în fiecare seară, dar „aerobicei, îşi face duşul, ştiu că e curat şi îl las să se culce. în acea seară, însă, l-am supravegheat: Trebuie să fii frumos, e vorba de şcoală, trebuie să te faci frumos, o să mă uit la unghiile tale, o să mă uit..., era sătul pînă-n gît puştiul". DimineaŃa, toaleta a fost mai rapidă, „urechile, dinŃii, o pălmiŃă pe obraz, batista în buzunar şi-a plecat!", dar nu, Mathieu nu e gata încă : „I-am pus o picătură de parfum bărbătesc; era prima oară, deci era destul de mîndru". Astfel spălat, parfumat, îmbrăcat cu lucruri noi, a intrat Mathieu la şcoala primară. Denis intră la cursul pregătitor cu îmbăcăminte purtată deja. „Dacă e vorba despre Ńoale şi toate celelalte, nam simŃit nevoia, spune mama sa. Mie nu-mi prea place să fac cumpărături în septembrie, pentru că socotesc că vremea e încă frumoasă, deci prefer să mai folosesc puŃin lucrurile de vară." Denis are un ghiozdan practic nou, dar cumpărat în anul precedent, nu jneapărat în vederea începerii anului şcolar următor. In el, nici un lucru nou. „N-am cumpărat nimic anume, nici stilou, nici creioane, aşteptam lista tradiŃională de la învăŃătoare." în ajunul deschiderii şcolii, Denis a făcut, ca de obicei, baie ; nu şi-a spălat părul. Doamna Rieux i-a tăiat unghiile şi i-a controlat 7 Toate numele şi prenumele sînt fictive. Unele discuŃii au fost purtate doar cu mama, dar şi cu tatăl sau chiar cu copilul, iar uneori cu fraŃii şi surorile, fapt ce apare mai puŃin în acest text. 135 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ urechile duminică seara, ca de obicei. Copilul va merge la frizer după începerea şcolii. Pentru intrarea la cursul pregătitor, Frederic nu purta nimic nou. Era îmbrăcat cu bermude „foarte drăguŃi", spune mama sa (Frederic ar fi preferat jeans) şi un tricou bleumarin. „Aş fi vrut să-şi pună o cămaşă frumoasă, apoi el a vrut să îmbrace un tee-shirt sau un polo, dar a acceptat (...). Tatăl său a Ńinut să încalŃe pantofi şi nu bascheŃi, pantofi cam mari, dar care, totuşi, îl scoteau din bascheŃii lui de toată ziua." Cît despre îngrijirea corporală, „baie, duş, spălatul părului, unghiile..., am făcut o revizie generală în vederea deschideri şcolii". Frederic nu era proaspăt tuns, dar „fusese la frizer pe la mijlocul lui august, deci nu erau probleme". Comparînd procedeele şi opŃiunile doamnei Rieux şi ale doamnei Bara, vedem că apare o serie de contraste : în vreme ce Mathieu purta numai lucruri noi, Denis nu avea nimic nou pe el. Pe cînd Mathieu fusese făcut să strălucească precum un ban nou, Denis n-a avut parte de nici o îngrijire specială, el va merge la frizer după începerea şcolii, în timp ce Mathieu fusese înainte. In schimb, ambele mame au optat pentru o îmbrăcăminte considerată ca Ńinută de elev (spre deosebire de hainele de sărbătoare sau de cele considerate ca prea uzate sau prea lărgite), în vreme ce părinŃii lui Frederic şi-au îmbrăcat fiul mai „elegant" decît o Ńinută de şcolar obişnuită. îngrijirile corporale sînt excepŃionale pentru Frederic şi Mathieu, dar tunsoarea primului nu e tocmai recentă. Spre deosebire de Denis, Frederic nu va trebui să meargă la frizer în zilele următoare. Aici nu e vorba despre trei cazuri extreme, între care s-ar situa cea mai mare parte a altor pregătiri. Dimpotrivă, în privinŃa contrastelor sau a asemănărilor subliniate de noi, aproape în toate cazurile era ca şi cum familiile respectau cu stricteŃe anumite reguli. Printre cele observate, am întîlnit de foarte puŃine ori

răspunsurile „mai curînd lucruri noi" sau „aproape ca de obicei, dar nu de tot". Dacă îşi îmbracă copilul cu haine 136 _____ RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR noi, acestea sînt toate noi, cu două excepŃii despre care vom vorbi. Abaterile de la „reguli" se datorează cel mai adesea intervenŃiei (bine primită de altfel) apropiaŃilor. Astfel, în Ńinuta lui Mathieu se poate nota o cămaşă care, după criteriile mamei sale, e prea „elegantă" pentru şcoală, dar e un cadou de la bunici. Noul, prezent uneori în Ńinuta vestimentară a copiilor despre care părinŃii spun, ca doamna Rieux, că e „ca de obicei", va fi un tee-shirt oferit de o mătuşă, un pulover cumpărat de bunica, dar mai poate apărea, ca element cu totul special, încălŃămintea, sub presiunea copilului însuşi. Va fi cazul lui Denis : el îşi poartă cu ostentaŃie bascheŃii ceruŃi de doi ani. Dacă ne mărginim la practicile şi la alegerile părinŃilor, e izbitor caracterul lor riguros şi sistematic, ca şi continuarea aplicării aceloraşi „principii" de la un an ia altul. Doamna Bara îmbrăcîndu-şi în fiecare an, la începutul şcolii, copiii în haine noi, acordînd de fiecare dată o atenŃie meticuloasă îngrijirilor corpului, schim-bîndu-le pieptănătura, doar „picătura de parfum bărbătesc" şi ghiozdanul marchează deosebirea dintre intrarea lui Mathieu la şcoală şi începutul anului la grădiniŃă. Intrarea în clasa a cincea sau a şasea e uneori un prilej pentru copii de a răsturna „regulile" menŃinute an de an de părinŃi, uneori pînă la a le inversa, însă noi ne vom limita, în cele ce urmează, la pregătirile făcute de părinŃi. 2. Mai multe „dispozitive" Pentru a caracteriza modul cum sînt organizate pregătirile, am reŃinut termenul de „dispozitiv", care, conform definiŃiei din Petit Robert, evocă, în cea mai veche accepŃiune a sa, ideea de „a se pregăti pentru...", dar şi, începînd din secolul trecut, „modul cum sînt dispuse piesele într-un aparat", iar pentru militari, „ansamblul de mijloace dispuse conform unui plan". AcŃiunile şi obiectele ce contribuie la pregătirea copilului sînt organizate, „dispuse" în aşa fel încît gruparea lor dobîndeşte o dimensiune simbolică puternică şi coerentă. Fiecare dintre elementele constitutive ale pregătirii 137 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ copilului pentru prima sa zi de şcoală are un înŃeles, în interdependenŃă cu celelalte. Astfel, „revizia generală" ce a însoŃit toaleta lui Frederic şi a lui Mathieu nu are exact aceeaşi semnificaŃie, fiindcă restul de elemente diferă. Majoritatea familiilor de la care am adunat informaŃii se repartizează între opŃiunile „totul nou", „ca de obicei" şi „mai îngrijit", fiecare categorie aplicînd un dispozitiv particular. „Totul nou" - copilul e îmbrăcat în întregime cu lucruri noi; - e vorba de veşminte ce vor fi purtate la şcoală în zilele următoare ; - îngrijirile corporale sînt deosebit de meticuloase ; - tunsoarea e foarte recentă, pentru băieŃi în toate cazurile. „Ca de obicei" - copilul nu poartă nimic nou (îmbrăcăminte sau lenjerie); - e vorba de haine ce vor fi purtate la şcoală în zilele următoare ; - părinŃii n-au dus copilul la frizer, dar o vor face în zilele următoare ; - începerea şcolii n-a modificat ritmul obişnuit de îngrijire a trupului; baia, spălatul părului, verificarea unghiilor etc. au avut loc sau nu, în măsura în care ajunul sau dimineaŃa deschiderii anului şcolar corespundea cu ziua din săptămînă cînd ele se efectuau în mod normal. „Mai îngrijit" - copilul nu poartă nimic nou (haine sau lenjerie); - Ńinuta este mai „îngrijită" sau mai „elegantă" ca de obicei, o Ńinută potrivită pentru o aniversare ori o vizită la bunici; - îngrijirile corporale sînt deosebit de meticuloase ; - copilul a fost tuns cu destul timp înainte de prima zi de şcoală, el nu lasă impresia că a ieşit de la frizer, dar nici că ar fi nevoie s-o facă în zilele următoare. 138 RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR Statutul special al ghiozdanului Mathieu a plecat la şcoală cu un ghiozdan nou plin de rechizite noi; Denis şi Frederic aveau ghiozdane de pe vremea cînd mergeau la grădiniŃă şi care conŃineau rechizite deja folosite. Cu toate acestea, ghiozdanul şi rechizitele şcolare nu sînt sistematic noi pentru cei din categoria „totul nou" şi niciodată noi pentru cei

din categoria „ca de obicei" şi „mai îngrijit". Unii copii „totul nou" arborează cu mîndrie în această zi ghiozdanul transmis de un frate mai mare, dar aproape toŃi părinŃii care dezaprobă noul marchează, totuşi, ziua intrării la cursul pregătitor prin cumpărarea unui ghiozdan. Acest lucru poate fi pus în legătură cu statutul său, căci este un obiect cu totul deosebit: cumpărat de familie, făcînd un du-te-vino între casă şi şcoală ca şi restul Ńinutei, el se deosebeşte de aceasta prin faptul că, avînd o întrebuinŃare pur şcolară, este o „bucată de şcoală" care, chiar detaşată de spaŃiul şcolar, nu-şi pierde niciodată statutul exclusiv de atribut al elevului. Creioane, caiete, gume pot fi utilizate de copii şi în alte scopuri, ghiozdanul nu. Geanta tip rucsac, dimpotrivă, e polivalentă; adoptată de aproape toŃi liceenii, ea pătrunde încetul cu încetul şi în şcoala primară, dar ghiozdanul încă mai domneşte la cursul pregătitor. El e simbolul accesului la Şcoala Mare, dar şi, în Ńinuta de început de an şcolar, elementul cel mai detaşabil de copil. Ceea ce am reperat ca elemente constituite ca „dispozitiv" privesc mai îndeaproape, mai direct, fiinŃa copilului; ele nu acŃionează numai asupra înfăŃişării lui, ci contribuie la a-1 pune într-o anumită „stare", într-o anumită „manieră de a fi". Ce nu se vede şi aspectul exterior înfăŃişarea pe care părinŃii încearcă să o dea copiilor coincide în parte cu grija lor pentru convenienŃe ; îi preocupă felul cum vor fi văzuŃi. Aspectul exterior al copiilor, ca şi al adulŃilor, Ńine de o cunoaştere a uzanŃelor. PărinŃii din categoria „totul nou" sînt de părere că „prima zi de şcoală e ceva nou", doresc ca micuŃul să-i facă o impresie bună învăŃătoarei şi să poată intra în competiŃie cu colegii. Cei din categoriile „ca de obicei" şi 139 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ „mai îngrijit", dimpotrivă, consideră ca „noul este ridicol", iar copiii nu trebuie să fie „prea migăliŃi'. Opunîndu-se, în general, Ńinutelor „de duminică", le place să cumpere îmbrăcăminte pentru copiii lor şi (cu două excepŃii) au puse deoparte haine pentru sărbători şi ocazii excepŃionale, dar pe care nuje socotesc potrivite pentru deschiderea anului şcolar. în toate cazurile, părinŃii se străduiesc să se comporte „aşa cum se cuvine" şi „aşa cum fac şi ceilalŃi". Dar, în pregătirile studiate de noi, precum şi în alte circumstanŃe, ceea ce nu se vede şi aspectul exterior sînt una. Realitatea şi aparenŃa se află în cîrdăşie. Eforturile nu sînt consacrate exclusiv aspectului exterior, „costumului" pe care trebuie să-1 îmbrace copilul pentru a-şi interpreta rolul; ele privesc şi părŃile ascunse ale corpului, îngrijirile corporale şi lenjeria. ImportanŃa aspectului intim apare clar în cazul unei mame făcînd parte dintre cei pentru care „începutul anului şcolar înseamnă ceva nou şi aşa a fost întotdeauna". în 1994, ea a izbutit să-şi îmbrace aproape în întregime cu lucruri noi cei doi copii, dar cu un an mai înainte nu reuşise şi fusese nevoită să apeleze la rezerva municipală. în cursul întrevederii, insista mult asupra dorinŃei de a-şi vedea copiii îmbrăcaŃi „ca şi ceilalŃi", însă nu e vorba numai despre asta, ea nu priveşte doar o conformitate de suprafaŃă, deoarece a Ńinut ca noul să fie prezent în încălŃăminte, dar şi în lenjerie, deci acolo unde nu se vede. Nevoia puternică de a purta ceva nou este, în toate sensurile termenului, interiorizată. Ea se integrează unei preocupări pentru reînnoire ce trece dincolo de preocuparea pentru părerea celuilalt. Procedeele şi opŃiunile, în interiorul fiecărui dispozitiv, dau un sens începutului de an şcolar şi îi atribuie o singură semnificaŃie, diferită de la un dispozitiv la altul. Cei ce acordă o grijă deosebită toaletei corporale a copilului, îl îmbracă şi îl dotează cu lucruri noi, acŃionează în toate domeniile în favoarea înnoirii. Ca simetrie, copii intraŃi la şcoală fără haine noi şi-ar fi putut pune lenjerie nouă, dacă în cauză ar fi fost doar aspectul exterior. Mama lor ar fi putut să le taie unghiile în ajun şi să le controleze urechile fără să rişte ca ei să pară „prea" 140 RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR curaŃi, însă igiena corporală ca şi alegerea veşmintelor se bazează pe acelaşi principiu: evitarea a tot ce este excepŃional. PărinŃii care-i îmbracă pe copii cu lucruri ce ies din tipicul zilelor obişnuite de şcoală dau o atenŃie deosebită şi curăŃeniei. Ei veghează ca părul să aibă o lungime considerată corectă, dar noutatea e cu stricteŃe evitată, atît în privinŃa tunsorii, cît şi în cea a Ńinutei. Totul se petrece ca şi cum ar fi fost căutat un efect de sinergie între vizibil şi invizibil pentru a acŃiona fie în sensul „perenităŃii" copilului, fie în cel al aşezării sale într-o stare deosebită, de reînnoire sau de o mare rigoare. Dacă ne limităm la dispoziŃiile luate de părinŃi, fie împreună, fie doar de mamă, pregătirile prezintă cel mai adesea o coerenŃă ce corespunde celor trei dispozitive descrise. Unele cazuri, însă, nu intră în schemele

noastre. Astfel, Elisa intră la cursul pregătitor îmbrăcată cu haine noi, iar spălatul părului a fost decalat pentru a fi efectuat în ajunul începerii anului şcolar, dar lenjeria nu era nouă şi ultimul tuns avusese loc în vacanŃă. Candy se duce pentru prima oară la şcoală fără nimic nou, dar îngrijirile corporale au fost deosebit de meticuloase, iar tunsoarea e proaspătă. Numărul redus de familii întrebate şi faptul că ancheta a fost făcută în medii restrînse (nici în provincie şi nici în „cartierele elegante") nu permit să se arate nici frecvenŃa fiecăruia din cele trei dispozitive reperate, nici dacă există şi alte dispozitive. Se poate totuşi afirma că pregătirile nu se dispersează la infinit şi nu se repartizează după nişte variabile continue (de la totul nou la nimic nou). Această discontinuitate a caracteristicilor pregătirilor şi tendinŃa lor de a se organiza în dispozitive ni se par legate de faptul că practicile părinŃilor constituie luări de poziŃie faŃă de începerea anului şcolar. Ele transformă caracterul compozit şi contradictoriu al evenimentului, operînd o opŃiune între diversele interpretări posibile şi luptînd împotriva interpretărilor respinse. 3. Rituri şi refuz al riturilor Sistemul de reguli după care le-am clasificat nu e decît parŃial determinat de către cei din categoriile „totul 141 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ nou" şi „mai îngrijit" ; cît despre cei din categoria „ca de obicei", ei nu sînt conştienŃi de caracterul sistematic al practicilor lor. PărinŃii acŃionînd ca doamna Bara sînt toŃi persoane „modeste sau foarte modeste", puŃin sau deloc şcolarizaŃi. AlocaŃia şcolară îi încurajează, fără nici o îndoială, material şi pe plan psihologic, să reînnoiască în septembrie garderoba copiilor; dar, pe de o parte, unii beneficiari acŃionează „ca de obicei", pe de altă parte, unii adepŃi ai ideii de „totul nou" şi-au făcut cumpărăturile cu mult înainte. Cei din urmă revendică înscrierea pregătirilor lor într-o tradiŃie ce asociază noul cu începutul anului şcolar. Nu vom pune aici problema evoluŃiei acestei tradiŃii, dar ne vom opri asupra faptului că cei din grupul „ca de obicei", prin raportare la aceeaşi tradiŃie, se delimitează de ea : „Găsesc că e ridicol să-i îmbraci din cap pînă-n picioare în lucruri noi în prima zi de şcoală, nu mă las prins de chestia asta, riturile". în prima zi de şcoală, copiii nu trebuie să aibă aerul că sînt „prea" puşi la punct: „Copiii care vin prea bine pieptănaŃi, prea dichisiŃi, prea lustruiŃi cad puŃin în ridicol, vreau să spun că lucrul acesta e prost perceput acum, lucrurile s-au mai schimbat". Nu e indiferent să se ştie că opinia aceasta e împărtăşită de profesorii cu care am vorbit. Cei din grupul „ca de obicei" consideră că n-au făcut pregătiri speciale şi opinia lor merită a fi discutată. Nu asta este important Cei din categoria „ca de obicei", care au studii şi sînt adesea funcŃionari superiori, consideră că n-au nimic interesant să ne spună referitor la pregătirile materiale de început de an şcolar. După ei, era vorba de o chestiune lipsită de importanŃă, iar demersul nostru li se părea cam bizar. Cumpăraseră puŃine lucruri sau deloc. Copilul fusese spălat şi îmbrăcat ca de obicei, nu era nimic de semnalat. PărinŃii care n-au „făcut nimic" pe planul înnoirii aspectului exterior pun faŃă-n faŃă pregătirea materială şi cea morală : „Nu l-am pregătit deloc pe plan material pentru prima zi de şcoală, am făcut în aşa fel încît aceasta să fie o zi ca oricare alta, însă pe plan moral sau 142 ___________RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR psihologic, mai ales în ce-l priveşte pe Laurent, a existat o pregătire de lungă durată, începută cu învăŃătoarea şi continuată cu călătoria în Statele Unite (organizată de şcoală)". In aceste familii, aspectul material al deschiderii anului şcolar e prezentat ca fiind în contradicŃie, şi nu complementar, cu aspectul moral, psihologic şi intelectual. în timp ce grupul „totul nou" susŃine pregătirea psihologică prin preparative materiale, grupul „ca de obicei" pare să creadă că acestea din urmă ar deturna atenŃia de la esenŃial, ba chiar l-ar denatura. într-o astfel de indiferenŃă afişată se poate descifra o tentativă de „dematerializare" a preocupărilor privind şcolaritatea, tentativă ce reaminteşte atitudinea de respingere, analizată de Franfois-Andre IsamberŃ, a unor catolici (şi a clerului) faŃă de riturile Bisericii lor şi dorinŃa de „a banaliza cadrul, instrumentele şi limbajul" exercitării religiei8. DistanŃarea de riturile catolice „se dezvoltă evident cu o uşurinŃă deosebită în păturile sociale în urcare (...J^cele unde cariera individuală se vede ca o ascensiune". într-adevăr, după F.-A. IsamberŃ, „într-un cadru cultural în care realizarea socială pretinde luciditate intelecuală şi autonomie morală, e logic ca realizarea religioasă să ceară o distanŃare simbolică şi o autonomie faŃă de stat şi autorităŃi". Atitudinea funcŃionarilor din categoria „ca de obicei" faŃă de instituŃia şcolară pare a se supune unei aceleiaşi logici. Golind de conŃinut evenimentul, nu e vorba numai de a se pune accentul pe preocupări mai intelectuale, ci de a epura şcolarizarea reducînd-o la această unică dimensiune. Mergînd la şcoală, copilul urmează să se instruiască, să înveŃe să citească dacă intră la cursul pregătitor, lucru arătat de

ghiozdanul său, dar implicit activitatea intelectuală e definită ca una esenŃialmente individuală şi „interioră". OpoziŃia dintre exterior şi interior este exprimată de doamna Rieux : „ImportanŃa mea se situează mai mult la un nivel afectiv, psihologic, decît în semnele exterioare ale vestimentaŃiei, lucruri noi etc" Aspectele interindividuale ale învăŃăturii, disciplină impusă în 8 ISAMBERł, R- A., Le sens du sacre. Fete et religionpopulaire, Minuit, Paris, 1982, pp.113-118. 143 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ parte din afară, autoritate a profesorului, competiŃie, dar şi schimburi de cunoştinŃe şi construcŃii interactive culturale şi ştiinŃifice par a nu fi apreciate Acest efort de dematerializare, în parte conştient, a începutului de an şcolar, trebuie pus în relaŃie cu analizele istoriei şcolii conform cărora am fi trecut de la o „şcoală care educă" la o „şcoală care instruieşte"9. „Şcoala care educă" era o instituŃie ce avea grijă în mod global de copil, o instanŃă net distinctă, paralelă cu universul familial, cu care s-a convenit să-i predea un copil eliberat de urmele originii sale. De pe la sfîrşitul anilor 1950, „şcoala care instruieşte" nu s-ar mai ocupa decît de aspectul intelectual, „cognitiv", al educaŃiei şi va fi trăită ca un instrument funcŃional, distinct, desigur, de universul familial, dar aflat mai mult în serviciul acestuia decît în concurenŃă cu el. Unii părinŃi, mai ales cei din medii modeste, vor păstra imaginea modelului anterior al şcolii, în timp ce alŃii se vor alinia la realitatea şcolară actuală. Misiunea şcolii schimbîndu-se, practicile legate de înfăŃişarea copiilor cu ocazia începerii şcolii vor înregistra schimbarea, cel puŃin la cei ce şi-au însuşit această devenire. EvoluŃia raporturilor dintre şcoală şi familie ar fi destul de avansată pentru a atinge chiar persoane ca doamna şi domnul Gedeon, menajeră şi şofer comisionar, amîndoi titulari ai unui certificat de aptitudine profesională : „Fără atltea fasoane, declară domnul Gedeon, prima zi de şcoală e o zi ca oricare alta şi nimic mai mult". Cei din grupul „ca de obicei" ar exprima sau ar ilustra, lăsînd la o parte orice preocupare privind îngrijirile corporale şi Ńinuta copilului, forma modernă a şcolarizării. Totuşi, chiar dacă ei încearcă să facă abstracŃie de acestea, nici unul nu-1 îmbracă pe copil „oricum". IndiferenŃa e jucată, într-un dispozitiv riguros, într-o demonstraŃie ce se sprijină, deşi negativ, pe „materialitatea" copilului ce intră în clasă. O abŃinere rigoristă Pentru cei ce „nu fac nimic \ actele materiale de pregătire a copilului nu prezintă importanŃă. Dar să „nu 9NIQUE, C., LELIEVRE, C, La Republique n'eduquera plus, Pion, Paris, 1993. 144 ___________RITURI FAMILjALE^ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR faci nimic" pentru prima zi de şcoală nu înseamnă să prezinŃi cu pasivitate un fapt, ci să aduci despre acest lucru p dovadă copilului, şcolii sau Ńie însuŃi. „în ziua de deschidere a îmbrăcat ce-i pregătisem, important era că e prima zi de şcoală. A doua zi mi-a spus : «Am haine noi, aş dori să le îmbrac» ; pentru că îi cumpărasem tricouri de la Du pareil au mente, a dorit să-şi pună unul, apoi, fiindcă îi luasem şosete Tom şi Jerry, a dorit să le încalŃe, în fine, voia să îmbrace tot ce avea mai frumos!" Dacă doamna Lotie n-a inclus în hainele pregătite în ajun pentru dimineaŃa începerii şcolii tricoul şi şosetele, să fie pentru că nu s-a gîndit la ele, „important fiind că e prima zi de şcoală", sau mai curînd pentru că în acea zi se cuvenea să nu o preocupe „altceva" decît deschiderea şcolii, sau poate pentru că n-ar fi fost potrivit ca în acea zi să arboreze lucruri noi, fiindcă doar „prima zi de şcoală conta"? AlŃi părinŃi din grupul „ca de obicei" au amintit faptul că făcuseră cumpărături în ajun sau că în dulapul copilului se afla o pereche de jeans sau un pulover nou. Argumentul lipsei de timp ori al lipsei de bani, evocat uneori pentru justificarea practicilor negative, lipsa cumpărăturilor, trecerea pe la frizer amînată, nu rezistă la compararea cu bugetul şi folosirea timpului familiilor care au operat opŃiuni inverse. Timpul şi efortul financiar dedicate pregătirilor sînt adesea cazul celor cărora le lipsesc cel mai mult timpul liber şi banii. Dacă fiecare dintre elemente (haine purtate deja, păr netuns, toaleta obişnuită) poate părea întîmplător, punerea lor laolaltă aminteşte „riturile negative" puse în evidenŃă de Marcel Mauss. Acesta, dorind să li se admită existenŃa alături de riturile „pozitive", argumenta : „A nu face e tot o acŃiune, un act de inhibiŃie e tot un act, asta nu e un fenomen negativ"10. Pentru o parte din părinŃi, în ziua începerii şcolii, noul e tabu, în sensul dat de Mauss acestei noŃiuni. „Vom trata tabu-urile sub formă de interdicŃie rituală. înainte de orice, ele suit conjuncturale. Dacă un creştin ajunează în postul Paştelui, o face pentru a mînca de dulce în ziua de Paşti, dacă posteşte vinerea este un 0 MAUSS, M., Manuel d'etnographie, Payot, Paris, 1967, p.237. 145 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

ritual pozitiv cît şi unul negativ." De notat că faptul de a mînca vinerea carne devenise ritual pentru unii anticlericali, în vreme ce azi obişnuinŃa de a mînca peşte vinerea (oferit regulat în această zi de cantine) e golită, pentru mulŃi francezi, de caracterul său ritual. Ritul, pozitiv sau negativ, poate deveni „uzanŃă", pentru a folosi terminologia lui Mauss, dar noi credem că modul cum aceste familii n-au „făcut nimic deosebit" pentru a pregăti intrarea copilului la şcoală, e prea sistematic, prea coerent pentru ca el să nu fi fost determinat de preocuparea de a nu face nimic special. AbsenŃa pregătirilor deosebite nu se află în contradicŃie cu importanŃa acordată începerii şcolii, ea este una din modalităŃile posibile de reprezentare a acesteia. 4. Interpretări ale noŃiunii de spaŃiu-timp şcolar Copilul este obiectul unei pregătiri psihologice, dar şi elementul purtător al unei organizări, al unei puneri în scenă a primei zile de şcoală. Dispozitivele intervin asupra timpului şi spaŃiului pentru a plasa acolo începutul anului, ele interpretează în mod divergent prima zi a anului şcolar, iar prin aceasta chiar universul şcolar. Timpul ciclic al celor din grupul „totul nou" îmbinarea înnoirii complete a Ńinutei cu o maximă curăŃenie şi tunsul părului apare, în unele familii, în două împrejurări, altele decît deschiderea şcolii, foarte diferite în aparenŃă : plecarea în tabere de vacanŃă (sau în excursii cu clasa la munte sau la mare) pe de o parte şi prima comuniune pe de altă parte. în aceste două cazuri, copilul trece sub o altă autoritate decît cea a familiei. El pătrunde într-un mediu-timp11 diferit de cel pe care-1 părăseşte. împletirea curatului cu noul explică începerea 11 LEENHARDT, M.,Do Kamo, col, „Tel", Gallimard, 1986. în privinŃa noŃiunii de „mediu-timp", F.-A. Isambert trimite la cercetările iniŃiate de H. HUBERT şi M. MAUSS, Melanges d'histore des religions, Alean, Paris, 1909. 146 ___ RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR şcolii ca pe o trecere a unei frontiere ce delimitează un >?altundeva", avînd ceva în comun cu sacrul, sau, ca să folosim un termen al lui Rudolph Otto ce are avantajul de a fi lipsit de conotaŃie religioasă, cu „numinosul", adică nişte forŃe ambigui, binefăcătoare şi periculoase totodată. Pregătirile pentru o plecare în tabăra de vacanŃă permit să se înŃeleagă mai bine că „sacralizarea" şcolii nu are neapărat de a face cu religiosul. Costumul de prima împărtăşanie al băieŃilor sau rochia de duminică a fetelor (astăzi cel mai adesea ascunse de stihar)12 ne pot ajuta să înŃelegem natura timpului celebrat prin Ńinuta de prima zi de şcoală. în vreme ce copilul care pleacă în excursie cu clasa la mare va purta de-a lungul întregului sejur vestimentaŃia inaugurată în ziua plecării, costumul pentru prima împărtăşanie va fi rezervat ceremoniilor, în mod deosebit slujbelor de^ duminică, în cazul în care copilul devine practicant. în noutatea sa, costumul (sau o frumoasă rochie) va fi însoŃit (în ochii părinŃilor, nu ai responsabililor religioşi) primul său acces oficial la un spaŃiutimp religios, existent în afara lui, pe un alt plan, dar în care, în această Ńinută deosebită, el se va regăsi periodic. łinuta pentru începerea şcolii nu e una de sărbătoare, hainele vor sluji pentru a merge în clasă pînă se vor rupe sau se vor uza. Noutatea e cea care dă nota de excepŃional Ńinutei din prima zi de şcoală şi se poate considera că îmbrăcămintea uzată, cîrpită se află în acelaşi raport faŃă de îmbrăcămintea pentru şcoală, ca hainele de sărbătoare faŃă de cele obişnuite : ea nu se poate purta în spaŃiul şcolar, după cum îmbrăcămintea de şcoală nu e potrivită pentru sărbătoare. Organizarea timpului şcolar, efectuată de cei din grupul „totul nou", 12 La „prima sa comuniune", Albert Camus, născut în 1913, e „îmbrăcat cu un costum marinar cu banderolă şi înzestrat cu o cărticică de rugăciuni şi un şirag de mătănii făcut din mici boabe albe, totul oferit de rudele mai puŃin sărace (mătuşa Marguerite)", p. 160. El aminteşte intrarea în clasa a Vi-a cîteva luni mai tîrziu : „întîi octombrie al acelui an (...), nu prea sigur pe pantofii săi noi, incomodat de cămaşa apretată, împlătoşat cu un ghiozdan mirosind a lac şi a piele (...) în acel prim drum către misteriosul liceu", p. 185. Albert Camus, Le premier homme, Gallimard, Paris, 1994. 147 MITURI, RITURI, SIMBOLURI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ e aceeaşi cu relaŃia dintre timpul sacru şi cel profan, organizată de liturghia catolică. Pentru catolici, există un raport de echivalenŃă între sărbătoarea Paştelui şi restul anului, pe de o parte, şi între duminica „obişnuită" şi săptămînă, pe de altă parte13. într-un mod asemănător, prin calendarul lor vestimentar, ei stabilesc un raport de echivalenŃă între prima zi de şcoală şi anul şcolar, pe de o parte, şi zilele de şcoală şi

alte zile (indiferent că sînt de sărbătoare sau de odihnă), pe de altă parte. Timpul şcolar e tratat ca un timp ciclic, reînnoit în fiecare an, după ce a fost întrerupt de vacanŃa de vară. E tratat ca un spaŃiu-timp specific, a cărui reînnoire trebuie sărbătorită. „Trăiască vacanŃele, Jos cu pedepsele, Caietele pe foc, Iar profesoara la mijloc!"14 Ca şi pasărea fenix, şcoala trebuie să renască din propria cenuşă. Să faci ceva mai deosebit Caracterul numinos al spaŃiu-timpului şcolar e marcat prin strădania de a reînnoi în întregime copilul, prin aceea că nu ajunge ca veşmintele şi accesoriile să pară noi. Important e ca ele să nu mai fi fost niciodată purtate. De aceea sînt lăsate în aşteptare destul de mult timp. CurăŃenia e asociată noului pentru a reînnoi, a preface copilul ce intră în acel spaŃiu-timp al şcolii, înnoit prin prima zi de şcoală. Dar, în comentariile părinŃilor din grupul „totul nou" privind obiceiurile lor, curăŃenia apare atît ca o categorie integratoare, cît şi ca o subcategorie a noului. Asta înseamnă că dacă, pe de o parte, practicile legate de curăŃenia privind corpul copilului şi alegerea unor haine nepurtate sînt puse în 13 ISAMBERT, F.-A., op.cit. 14 Cîntecel ce ne duce cu gîndul la amintirile lui Louis Gailloux, născut în 1899 : „Se apropia vacanŃa. Era perioada fericită cînd ne ardeam caietele în curtea şcolii. Făceam din ele grămezi cărora le dădea foc dl Cardinal în persoană, o adevărată sărbătoare. Nu ne mai Ńinea lecŃii". L'herbe d'oubli, Gallimard, Paris, 1984, p.68. 148 ___________RITURI FAMILIALE ŞI ÎNCEPEREA ANULUI ŞCOLAR slujba Noului, pe de altă parte, noul slujeşte şi la confirmarea curăŃeniei. La încorporarea în armată, tinerii recruŃi sînt raşi, trecuŃi pe la baie şi dotaŃi cu haine noi, pe motive de igienă, dar şi, după cum o confirmă uniforma, pentru a exprima o nouă stare. Noul elev, curat şi nou, pare şi el pregătit pentru o încorporare, dar nu şcoala e cea care a organizat pentru el această transformare, ci părinŃii care au interpretat situaŃia, tratînd şcoala ca pe o instituŃie dotată cu putere hieratică. Atunci cînd Statul a preluat ştafeta de la Biserica Catolică, şcoala primară franceză a avut tendinŃa să-şi consolideze puterea temporală atribuindu-şi o putere sacrală. Durkheim teoretiza această aptitudine, stabilind o paralelă între puterea sacrală deŃinută de preot de la biserică şi puterea pe care învăŃătorul o deŃine de la societate. Atunci cînd învăŃătorul condiŃiona intrarea în clasă de starea de curăŃenie a mîinilor şi a urechilor copiilor, el era slujitorul „templului igienei", cum era numită şcoala în unele texte15. Trebuie, oare, să vorbim doar la trecut? Nu e tocmai sigur, dacă o ascultăm pe doamna Lotie, militantă în AsociaŃia părinŃilor de elevi şi locatară într-o clădire din vecinătatea cartierului muncitoresc („127"), unde locuiesc mulŃi adepŃi ai „totul nou", cum formulează tema necunoaşterii (presupuse) a regulilor de igienă motivată prin dificultăŃile locuitorilor cartierului \„S-au dus mereu bătălii pentru condiŃii mai bune, dar acolo nu s-a mai închis nimic. Ne batem în continuare pentru acelaşi lucru : 55% din copiii cartierului 127, de 14 naŃionalităŃi, trăiesc în condiŃii de viaŃă (...) în camere mici, în spaŃiu redus. La un moment dat, acolo exista o piscină, iar învăŃătoarea Ńinea cursuri de igienă, aducea săpunuri pentru copii şi le arăta cum să facă duş. De toate aceste lucruri trebuie să se Ńină seama, neapărat, de părinŃi depăşiŃi care nu vorbesc întotdeauna franceza, pe deasupra şi cu probleme de şomaj. Ca răspuns la această stare de lucruri trebuie să existe o coerenŃă, e rolul şcolii