Minunata Lume Nouă A Lui Aldous Huxley [PDF]

Zitiervorschau

Laura Chiriac Literatură Universală şi Comparată, Master II

Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley Utopie sau distopie?

Aldous Leonard Huxley s-a născut la 26 iulie 1894 în Godalming, Surrey, Anglia, în celebra familie Huxley. Nepot al renumitului naturalist Thomas Henry Huxley, Aldous avea de mic copil calităţi intelectuale cu mult deasupra celor de vârsta lui. La 14 ani suferă o dublă tragedie odată cu moartea mamei si surorii lui, iar o boală gravă îi afectează vederea. Opera lui Shakespeare era marea lui pasiune şi a publicat de-a lungul vieţii peste patruzeci de volume, fiind recunoscut ca un scriitor satiric şi ca un gânditor politic de valoare. Moare pe 22 noiembrie 1963, anunţul morţii sale fiind eclipsat de împuşcarea lui J.F.Kennedy petrecută în aceeaşi zi şi de moartea scriitorului irlandez C.S.Lewis. Romanul său Minunata lume nouă (1932) captivează cititorul şi îl pune pe gânduri. Fin observator al societăţii în care trăieşte, critică moravurile până la caricaturizare, propunând în schimb o societate fără prejudecăţi. Operele în care se prezintă o societate contemporană sau din viitor în care omul este dezumanizat în numele idealurilor umanităţii, se numesc distopii. Distopia face referire la un loc dificil în care se impun anumite reguli stricte în numele unui viitor mai bun. Distopia este o lume anormală şi o reducere la absurd a omului. Romanul Minunata lume nouă, al cărui titlu ironic evocă o replică a Mirandei din Furtuna lui William Shakespeare, este o utopie neagră despre o lume a terorii, în care civilizaţia dominată de tehnică, devine incompatibilă, în ultimă instanţă, cu individualitatea şi libertatea umană. Societatea „perfectă” imaginată de autor este una în care individul este controlat încă dinainte de a se naşte şi condiţionat să aibă o anumită personalitate, anumite valori şi să îndeplinească anumite funcţii în cadrul societăţii. Eugenia înlocuieşte selecţia naturală a indivizilor, fiind completată de manipularea genetică şi de condiţionarea timpurie pentru a da naştere unei societăţi perfecte, formată din cinci caste: -

indivizii Alfa – creaţi exclusiv pentru funcţii de conducere

1

Laura Chiriac Literatură Universală şi Comparată, Master II -

indivizii Beta – au un nivel ridicat de inteligenţă

-

indivizii Gama şi Delta – au un nivel mediu de inteligenţă

-

indivizii Epsilon – creaţi pentru funcţii care nu necesită inteligenţă.

Indivizii Alfa şi Beta sunt individualizaţi, în timp ce indivizii Gama, Delta şi Epsilon sunt obţinuţi prin procesul de bokanovskificare(clonare- gemeni identici). În lumea nouă, ingineria genetică este folosită exclusiv pentru a crea fericire. În schimb, asigură subordonarea şi inferioritatea castelor de jos. Nu există mobilitate socială. Indivizii Alfa conduc invariabil, în timp ce Epsilonii au o muncă permanentă si anevoioasă. Prin hipnopedie (educaţie în timpul somnului), indivizii Beta, de exemplu, învaţă să iubească faptul că sunt Beta; învaţă să-i respecte pe indivizii Alfa care muncesc mult mai mult deoarece sunt înspăimântător de inteligenţi şi să nu fraternizeze cu celelalte clase. „Iar acesta- interveni sentenţios Directorul-, acesta este secretul fericirii şi al virtuţii: să-ţi placă ceea ce eşti obligat să faci. Acesta este ţelul întregii condiţionări: să-i faci pe oameni să-şi îndrăgească destinul social implacabil.”. (Huxley, pag.21)

„ nu vreau să mă joc cu copiii Delta” (A. Huxley) Ne-am putea imagina că progresul în tehnologie ar elimina servitorii. Dar aceasta ar lăsa castele inferioare fără ocupaţie. Controlorul Mustafa Mond ne informează că o societate formată doar din indivizi Alfa a fost lăsată odată pe o insulă. Rezultatul experimentului a fost un război civil în care au murit 19.000 de indivizi. De aceea castele inferioare trebuie să existe. Bucuria care derivă din vieţile lor legate de rutină, asigură stabilitatea societăţii ca întreg. Familiile nu mai există în această societate, deoarece membrii ei sunt creaţi artificial- ideile de părinţi sau căsătorie ori iubire provoacă repulsie personajelor din roman. „Pe scurt, rezumă Directorul, părinţii erau tatăl şi mama. (Acum obscenităţile ce alcătuiau istoria ştiinţei răsunară ca pocnete şi trosnete în tăcerea păstrată de studenţi, care nici nu îndrăzneau sş se uite unul la altul.) [...] – Mde, acestea sunt realităţile, oricât de neplăcute ar fi. Înţeleg ce simţiţi, dar majoritatea realităţilor istorice sunt neplăcute [...]” (A. Huxley, pag. 29-30)

2

Laura Chiriac Literatură Universală şi Comparată, Master II „Un cămin, o casă: câteva cămăruţe, sufocant de aglomerate de către un bărbat, o femeie care tot năştea periodic, şi o droaie de băieţi şi fete de toate vârstele. Nici un pic de aer, nici un pic de spaţiu; o închisoare prost sterilizată; beznă, boală şi miasme. (Evocarea Controlorului era atât de sugestivă, încât unul dintre băieţi, mai simţitor decât ceilalţi, păli pur şi simplu, gata să vomite.)” (A. Huxley, pag. 42)

Copiii sunt traumatizaţi de mici cu şocuri electrice, ca parte dintr-un proces de predeterminare a comportamentului. Copiii din clasele inferioare sunt terorozaţi cu zgomote infernale. Aceste „terapii” le inculcă ura pentru cărţi şi flori. „Or să crească păstrând ceea ce psihologii din lumea veche numeau o ură instinctivă faţă de cărţi şi flori. Reflexele lor vor fi condiţionate irevocabil. Copiii de acum vor fi feriţi toată viaţa de cărţi şi botanică.” (pag. 27)

Cultura media este una pur distractivă, senzorială şi seducătoare, valorizând principiile totalitarismului, iar publicitatea, prin amploarea ei şi prin caracterul repetitiv, este o formă de sugestionare a indivizilor: o fericire bazată pe confort, bunăstare, igienă, activism, distracţie, cultul sănătăţii şi satisfacerea pulsiunilor erotice. Ni se spune că locuitorii minunatei lumi sunt fericiţi, dar periodic aceştia experimentează gânduri neplăcute, sentimente şi emoţii. Doar că le alungă pe toate consumând soma. Cu siguranţă utopienii sunt docili şi mulţumiţi în general, dar emoţiile lor sunt deliberat reprimate. Soma, drogul magic, este cel care are grijă ca societatea să nu se revolte. „Ce-ţi trebuie ţie e un gram de soma. Toate avantajele creştinismului şi ale alcoolului, fără vreunul din dezavantajele lor.[...] Oricând vrei, te poţi detaşa de realitate, pleci într-un fel de vacanţă, şi când te întorci, nu te mai supără nici migrena, nici mitologia.[...] Un centimetru cub alungă orice sentiment sumbru.” (pag. 59)

Drogul este folosit ca formă de recreere şi consumul lui este încurajat cu orice ocazie. Cetăţenii acceptă soma atunci când încep să se simtă copleşiţi de unele trăiri, în acest caz, drogul funcţionând pe post de calmant.

3

Laura Chiriac Literatură Universală şi Comparată, Master II Huxley pare să creadă că societatea progresează spre o „destinaţie” superficială şi materialistă, în care lucrurile cu adevărat valoroase, inclusiv relaţiile care umanizează fiinţele, vor fi distruse. Minunata lume nouă este expresia fricii lui Huxley că omenirea va crea o utopie distrugând tot ceea ce face ca viaţa să merite trăită. Cu toate acestea, cartea nu s-a născut din dorinţa autorului de a ne arăta cum ar fi viaţa noastră dacă genomul uman ar fi ştiinţific rescris. În carte ni se sugerează faptul că preţul plătit pentru fericirea universală va fi reprezentat de sacrificarea celor mai speciale elemente din cultura noastră: maternitatea, căminul, familia, libertatea şi dragostea. Acest schimb va genera o fericire nedemnă de a fi numită astfel. Fericirea derivă din consumul bunurilor produse în masă, sporturilor precum Golful Electromagnetic şi cu Obstacole, jocul cu mingea pe Escalator si din consumul de soma. Dar pe Bernard Marx soma nu reuşeşte să îl facă fericit. Soma nu îi ajută pe cetăţeni să aibă epifanii sau să se dezvolte cumva personal sau mental, ci mai degrabă promite o fericire ireală, lipsită de raţiune, o fericire care să-i facă pe oameni să se simtă confortabil cu lipsa libertăţii. Drogul creşte sugestibilitatea, lăsându-l pe consumator vulnerabil în faţa propagandei guvernului. Lumea nouă este centrată pe control şi manipulare. Oamenii vulnerabili şi nefericiţi sunt probabil mai susceptibili la spălarea creierului şi la alte căi mai subtile de control al minţii, decât cetăţenii fericiţi şi mai robuşti psihic. Este o dictatură în care nu există războaie, sărăcie sau crime. Timpul este setat în anul 632 era Ford, când biotehnologia este mult avansată, dar societatea nu are nici o istorie. Cunoaşterea trecutului este interzisă de către Controlori pentru a preveni comparaţiile născute din invidia dintre persoane. Probabil Controlorii se tem şi că o cunoaştere a trecutului istoric ar stârni nemulţumire faţă de prezent. Nu există profunzime a sentimentelor sau creativitate artistică. Individualitatea este suprimată. Locuitorii sunt clone dezvoltate în laborator, condiţionate şi îndoctrinate, cărora le sunt spălate creierele în somn prin hipnopedie. Plăcerile monotone ale locuitorilor oglindesc sărăcia propriei noastre imaginaţii în crearea unor noi motive de a fi fericiţi. Astăzi, cu greu mai putem conceptualiza gama largă de lucruri pentru care e posibil să fim fericiţi. Minunata lume nouă poate fi văzută şi ca o avertizare pesimistă asupra pericolelor unei ştiinţe şi tehnologii scăpate de sub control.

4

Laura Chiriac Literatură Universală şi Comparată, Master II Utopienii nu suferă după nimeni şi nu consideră existenţa celorlalţi ca fiind specială. Ei sunt construiţi să trateze moartea ca pe ceva banal, natural şi chiar plăcut. Copii fiind, li se dau dulciuri să mănânce atunci când merg să urmărească diferite decese la spital. Viaţa cu soma, alături de condiţionarea comportamentală, îi lasă pe utopieni nepăsători faţă de ceilalţi. Mustafa Mond guvernează o societate unde toate aspectele vieţii unui individ, de la concepere, sunt determinate de stat. Un birou guvernamental, Predestinatorii, decid rolul cetăţenilor în ierarhie. Copiii sunt crescuţi de birocraţia statală, nu născuţi în familii naturale. Nu există decât 10.000 de nume, cetăţenii nu mai au nici o valoare, iar respectul aparţine doar societăţii ca întreg, loialitatea indivizilor fiind doar faţă de stat. Scăpînd de surse de tensiune şi anxietate cu ajutorul drogului soma, Statul Lumii controlează populaţia. În majoritatea timpului, indivizii Alfa nu fac altceva decât să joace Gol cu Obstacole. Doar câţiva sunt descrişi cu precizie: Bernard Marx, Helmholtz Watson şi Mustafa Mond. Ei sunt cu adevărat inteligenţi. Dar, în general, cetăţenii lumii noi sunt invalizi mental, iar „minunata” lume nouă nu este o societate a fericirii totale. Există azile în Islanda pentru bărbaţii Alfa neconformi. Bernard Marx este un tip nesigur emoţional, pe care o greşeală la linia de îmbuteliere îl schimbă şi mai tare, el ducând o rebeliune tăcută împotriva guvernului. Lipsa drogului soma, îi face să se simtă rău, fiindcă senzaţia de bine nu este programată genetic. Producţia şi consumul sunt integrate în viaţa bazată pe droguri şi sex a utopienilor, iar singurătatea este descurajată. Cetăţenii sunt ţinuţi mereu ocupaţi şi focusaţi pe munca lor pentru ca şi consumul să fie mai mare. Oamenii trăiesc un surogat de viaţă, departe de orice emoţie şi trăire autentică, înconjuraţi numai de plăceri senzoriale. Relaţiile dintre femei şi bărbaţi sunt complet liberalizate: „toţi suntem ai tuturor celorlalţi” (pag.45),

fiind încurajată practicarea de jocuri erotice încă din copilărie, iar relaţiile monogame sunt considerate o adevărată ameninţare la adresa ordinii sociale.

5

Laura Chiriac Literatură Universală şi Comparată, Master II Oamenii care trăiesc după stilul vechi sunt izolaţi în rezervaţii, iar civilizaţii vizitează rezervaţia ca pe o gradină zoologică. Bernard Marx, o excepţie a categoriei Alfa din care face parte, merge în vizită în rezervaţie însoţit de Lenina Crowne, femeia pe care o place. Aici, cei doi întâlnesc o fostă femeie civilizată, Linda, părăsită în urma unei sarcini neprevăzute. Ea trăieşte cu nostalgia acelei lumi şi nu e înţeleasă de nimeni, cu excepţia fiului său, John, un sălbatic autentic. Bernard îi aduce pe cei doi la Londra, dar John refuză să se integreze, rămânând iubitor de artă, de religie şi de tot ce e uman. Sălbaticul îl atrage spre artă pe Helmholtz, care va fi pedepsit şi trimis pe o insulă. John sălbaticul se sinucide, neputând să suporte faptul că a devenit ciudăţenia preferată a oamenilor civilizaţi din Lumea Nouă. Într-o privinţă, Minunata lume nouă greşeşte. Poate că urmaşii noştri sunt consumatori de software, de îmbunătăţiti genetice şi droguri, dar viitorul nostru stă în maşinării create de om pentru a-i uşura munca şi nu în lucrători angajaţi în producţii în masă sau în victime ale unei societăţi consumatoare. Într-un fel, poate că minunata lume este vizionară, profetică într-un mod straniu în ceea ce priveşte avantajele ingineriei genetice şi a clonării. Valorile societăţii sunt enunţate scurt prin motto-ul Comunitate, Identitate, Stabilitate. „Stabilitate, zise Controlorul. Stabilitate. Nici un fel de civilizaţie fără stabilitate socială. Nici o stabilitate socială fără stabilitate individuală.” (pag. 47)

6