Metafizica probabilista [PDF]

Zitiervorschau

PATRICK

SUPPES

METAFIZICA

PROBABILISTĂ Studiu introductiv şi îngrijirea ediţiei: CORNEL POPA

Traducere din limba engleză: ADRIAN-PAUL ILIESCU şi VALENTIN MUREŞAN

HUMANIT-A S' BUCUREŞTI -1990

DOINA

©

COtlerta colecţiei: ELISABETA ŞTEFLEA

PATRICK SUPPES 1.984

PROBABILISTIC Bap,j)

l\-IETAPHYSICS

Blackwel1 PUblisher

Ltd

108 Cowley Ro ad. Oxford OX4 iJF, England

ISB� 973-�8

0065-8

EMPIRISMUL PROBABILIST, LOGICA ŞI CUNOAŞTEREA ŞTIINŢIFICĂ

Patrick Suppes, profesor la Universitatea din Stanford, este de trei decenii o personalitate hine c unos cut ă pe tărîmul cercet ări i , logico-metodo­

logice şi de filosofie a ştiinţei.

Este autorul unor teorii originale despre pro­ babilităţile subie ctive şi obiective, conceptul de cauzalitate, te oria deciziei şi raţionalităţii, te oria învăţ ării , filosofia şi semanti ca limbajelor n atu­ r al e, fundamentele ştiinţelor experimentale, teo­ ri a măsurătorilor etc. Intre l u crările sale repre­ zentative putem menţi ona: "Introduction to Logic" (1957, 11 e di ţ ii pînă în 1968), " A Proba­ bilistic Theory of Causality" (1970), "Logique du Probable " (1981), "Foundati ol'ls of Measure­ ments:- (1971 în colaborare). De asemenea, a fost unul dintre organizatorii primului Congres Inter­ naţio na l de Logică, Metodologie şi' Fil os o fie ' a Ştiinţ ei , ţinut la Stanford în 1961.

Lucrarea de faţ ă reprezintă un eveniment ştiin­ ţific, logico-metodologic şi filosofic remarcabil. Cititorul obisnuit cu lu crările de filo sof ie circum­ specte ' şi n�anţ ate pîn ă la pierderea tim brulu i propriu va fi, desigur, surprins de tonul răspicat, tineresc şi incisiv al cărţii jl! etafizica probabilistă a profesorului din Stanford. Stilul direct, enun ­ ţarea explicită a tezelor pe c ar e le combate, dar şi a celor pentru care plede ază va antrena dintru început pe cititor in miezul unor probleme 5

fierbi n ţi " de filosofia şi me todologia ştiinţelor experimentale, de filosofia matematicii, a linl­ bajului sau a c omp ortamentului raţional. Particularitatea căr ţ ii lui Patrick Suppes con­ stă în regîndirea critică, d in perspectiva teoriei probabilităţilor, a unui şir de probleme-cheie În filosofia tradiţională privind conceptul de materie şi teoria determinismului, cauzalitatea şi Întînl­ plarea, certitudinea şi completitudinea cunoaşterii, unitatea şi pluralitatea ştiinţei, natura limbaju­ lui, definirea raţ i onali tăţ ii etc. Co nvi ngerea lui Patrick Suppes este aceea că vechea filosofie dogmatică, de factură teologică, a fost înlocuită în zilele noastre cu o neodo g mati c ă filosofico-nletafizică, afirm a tă în numele ştiinţei, dar la fel de inexactă şi greşită ca şi vechea dog­ matică. Asemenea dogmaticii tradiţionale, crede Suppes, noua filosofie afirmă o serie de teze şi principii devenite locuri comune şi preju dec ăţi, pe c a re din obi şnui nţă nu le mai s upunem anali z ei criti ce . Iată. după Suppes, cinci astfel de teze: 1 . Viitorul este determi nat de trecut; 2. Fie­ care eveniment are o cauză determi nist ă sufici­ entă; 3. Cunoaşterea trebuie întemeiată pe certi­ tudine; 4. Cunoaşterea ştiinţifică p o ate f i, în principiu, completă; 5. Cunoaşterea şi metoda pot fi, în prin cipiu , unificate. Toate aceste cinci teze ale metafizicii neotradi­ ţionale sînt, după filosoful amer i can, false. In consecinţă, el îşi asumă sarcina explicită de a construi o metafizică şi o epistemologie pe alte baze. Cuvîntul de ordine este construirea unei noi filosofii a ştiinţelor, compatibilă cu spiritul investigaţiei experimentale, cu utilizarea concep­ telor, tehni cilor şi metodelor empirist-probabiliste. In locul empiri smu lui logic şi p r oi e ctului lui Otto Ne ur ath, Rudolf Carnap şi C h arle s W. Morri s de unificare a ştiinţelor, p roie ct infirPlat de evoluţia c u noasterii umane in' ultimele p atru decenii, ' Suppe s pledează pentru un " emp irism probabilist". ' "

6

Redăm mal JOs tezele noii filosofii de esenţă probabilistă: 1. Legile fundamentale ale feno­ menelor naturale sînt, în mo d esenţial, mai curînd probabiliste decît deterministe prin c a racterul lor; 2. C oncepţia noastră despre materie trebuie să conţină intrinsec un element probabilist; 3. Cauzalitatea este, prin natura sa, probabilistă, nu deterministă; 4. Certitudinea nu este accesi­ bilă în cunoaştere, nici în sensul nemijlocirii psi­ hologice, ni ci în sensul adevărului l o g i c, nici 1n sensul preciziei depline a măsurătorilor; 5. Col e c ­ ţia teoriilor ştiinţifice din trecut, prezent şi viitor nu se 1ndreaptă către un rezultat determinat, care ne ya da la limită o cunoaştere completă a universului; 6. Ştiinţ,a are, mai curînd, un ca r a c­ ter pluralist decît unitar, atît în privinţa limba­ jului, cît şi in privinţa p roblemelo r sau metode­ lor; 7. Invăţarea limbilor şi vorbirea în aspectele lor fonologice, gramaticale, semanti ce sau pro­ zodice sînt, prin natura lor, intrinsec probabiliste ; 8. Teoria raţionalităţii este, prin natura sa, intrin­ sec probabili stă.

In afara introducerii, din care am desprins tezele mai sus enumerate, cartea este structurată în a lte şapte capitole privind întîmplarea în na­ tură, cauzalitatea şi întîmplarea, incertitudinea, pluralitatea ştiinţei, limbajul şi raţionalitatea. Trei anexe întregesc sub raport logic formal capitolele consacrate cauzalităţii (cauzele comune), limbajului (gramatica probabilistă) şi raţionali­ tăţii (probabilitate şi..expectaţie). O bibliografie bogată şi indici îl ajută pe cititor să plaseze lucra­ rea de faţă într-un context p roble matic .adecvat. E util să facem în continuare cîteva c o nsi d er a ţii din p e rspectiva ontol ogiei, logicii şi teoriei cu­ noaşterii pe ma rginea tezelor filosofiei probabiliste dezvoltate de filosoful şi logici a nul american. i nco mpletitudinea,

7

1. Empirismul probabilist şi respingerea determ7:nismului clasic

Găsim in cartea lui Suppes o r esp inge re bine a r gmne ntat ă a determinismului mecanicist sau laplaceean, după care "trecutul fenome nel o r le determină în mod univoc viitorul", şi o afirmare

răspicată a caracterului obiectiv al întîmplării: "înti mplarea şi probabilitatea sînt fenomene reale, şi nu trebuie puse pe seama ignorării de către noi", (p. 29) a cauzelor autentice mai p r o f und e. La acest p unct, p oziţia ap ăr ată de filozo ful american concordă în esenţă cu tezele c lasice , binecunoscute ale întemeietorilor filosofiei materialiste-moderne, care res pingeau determinism ul lnetafizic, linear �i pledau pentru o înţ ele gere statistică şi pr o b a­ bilistă a determinismului social-economic. L e gea se afirmă ca o " med i e " , ca o rezultantă a unei mulţimi de acţiuni individuale întreprinse de participanţii la acţiunea socială, fiecare dintre ei animali de intenţii şi scopuri personale. Nici din perspectiva ontologiilor mc·df'l'ne nu putenl accepta teza determinării un i ­ voce a viitorului de către trecut. Indubitabil, viitorul este condiţ.ionat, între a numit e l i m ite, de către trecut. Atît în natură cît 'si în viata ' so cială , un curs anterior de evenilnente facilitează, îngreunează sau împiedică un eveni m ent sau o stare vii toare. Dar nu există în genere, nici în devenirea evenimentelor naturale, nici în istoria mnană, o determinare inevitabilă, fatală a viito­ rului de către trecut. Dacă în viata ' socială v iit orul ar fi riguros determinat de către trecut, indepen­ dent de intenţ i ile , deciziile şi c on duit ele umane, atunci nu am mai fi îndreptăţiţi nici să elogiem, n i ci să blamăm faptele umane şi pe cei ce le săvîr­ şesc, căci aceştia, în viziunea determinismului mecanicist, nu au nici merite şi nici vină, fiind silllp ie resorturi involuntare în cursul evenimen­ telor n at ural e şi sociale , pe care nu le pot controla. Critica determinismului de tip mecanicist intrep rinsă de Patrick S upp es, şi pledoaria pentru probabilitate şi ale at or , deşi nu e nouă, este ins

dreptăţită. Fi l os oful american afirmă că universul ad uce în acest sens p at r u ca teg orii de argumente: 1) exemple din viata cotidiană , ca miscarea frunzelor la o a d iere de '."înt, ci rcul aţ ia n orilor în atmosfer ă, caracterul impredictibil al cuvi n te l or ce le rost i m, expli carea mecanismului pe rc epe rii ol fa ctive ş i vizua le ; 2) ce r ­ cetare a fe nome nelor dinamice clasice d e t ip ul aruncării zarurilor, mi ş c ării discului unei rulete, e x tragerii de cărţi d int r - un pachet s au de bile din urnă etc.; 3) desfăşurarea p ro c e selor descrise de mecanica statistică din fizica cl asic ă , de te rm o ­ dinamică, mi s c area browniană etc. si în sfi r sit 4) argumenteîe furnizate de mecan i � a cuan t i � ă . Nu vom intra în detaliile acestei argumentări. Este i mp ortant să evidenţiem conclu zi a aut orului: legile fundam entale ale fenomenelor naturale au în esenţă mai cur î n d un caracter probabilist decît unul determinist. De acee a, aleatorul şi probabilitatea sînt concepte filosofice majore, care pe ne dre p t au fos t ignor ate de t ra di ţ ie . In acest sen s S upp e s cri ti c ă p o ziţ ia lui l mman ue l 1\ ant , care se pronunţa împotriva folosirii probabilităţii în met a fizi că şi pleda p e n tru instaurarea u n ei filosofii a certitudinii absolute ce nu ar mai avea nevoie de c orec ţii şi alneliurări. Probabilitatea, observă Suppes, este un concept de factură moda­ lă, iar m o d alităţ ile j oa c ă un rol esenţial în ş tii n ţ e. Supp es nu d etalia z ă în c ar tea de faţă l egăt ur a probabilităţi l or cu l ogi cile mo d al e, dar trimite pentru aceasta l a un studiu al său di n 1974, "The e ssent ia l but im pli ci t r01e of madaI concepts in science" în K. F. S c ha ffner and R. S. Cohen (eds), PSA 1972, Dordrecht: Reidel, 1974, p. 305-314.

are cara cter probabil is t . El

Aleatorul este p e ntr u Suppes op us determina­ tului sau producerii necesare. Al eator ul p ro vine din ccmplexitaiea fEDcmEnului. Numai seriile foar te ccmp1exe sînt aleatoare. Dar, obse rv ă Suppes, noţiunea de ccmplexitate este tot atît de a m b i g uă şi vagă ca şi CEa de aleator . Dezam­ biguizarea noţiunii de ccmplexitate Suppes o în-' cearcă prin i d eil e de program de calculat or şi de lungime a u n ui program ee modelează o serie· 9

de everiimente complexe, cum ar fi, de exemplu, o ,secvenţă binară de 1 şi 0, descriind rezultatele aruncării de o mie de ori a unei monede etc. Cu cît p rog ramul prin care descriem seria respectivă de evenimente este n1ai lung, cu atît evenimentul In spirit modern in cauză, este mai comnlex. .L Supp'es ,reduce, aşadar, ideea de complexitate la c�a de, program şi calculabilitate. Este sur­ prinzător, totuşi, că Suppes nu recurge la. concep­ tele t�()riei sistemelor, la mărimi de intrare şi ieşir'e', la funcţiile de transfer Şl ieşire, la ierarhia şi controlul sistemelor, pentru a explica pe cel de complexitate. O altă direcţie de argumentare constă in critica deteeminismului în lumina mecanicii unui sistem de particule (McKinsey, A. C. Sugar, P. Suppes 1953). Ideea predictibilităţii traiectoriilor viitoare, afirmă, Supp e s , este valabilă, dacă şi numai dacă nu iptervin coliziuni între parLicule sau dacă par­ ticulele; ar fi perfect penetrabile. Or, niciuna dintre" supoziţii nu se adevereşte fizic - şi, în consecinţă, supoziţia laplaCGeană a praclictibilităţii nu este concordantă cu datele ştiinţelor experi­ mentale. P. ,Suppes înregistrează, pas cu pas, retragerile determinismului de tip laplaceean prin recunoaş­ terea erorilor în determinarea parametrilor spa­ ţ,iaJi sau tempoI'3.li în mişcarea aştrilor cereşti, apoi a perturbaţiilor externe unui sistem şi, mai tîrziu, prin admiterea caracterului stocastic al a unor fenomene. Sînt aduse ecuatiilor de miscare ' argu �ente de natură ştiinţifică din domeniul radioactivitătii naturale si mai ales din mecanica cuantică, în favoarea ab �rdării probabiliste. După Suppes, lumea este plină de evenimente întîmplătoare şi orice cunoştinţă se întemeiază pe anumite abstradizări şi schematizări. El îşi afirmă adeziunea la un realism al opiniilor, spre deosebire de realismul ontologic. Nu vedem însă de ce, dacă întîmplarea şi probabilitatea nu sînt doar fapte de conştiinţă, ci realităţi obiective, o vi ziune probabilistă nu s-ar putea sprijini pe un 10

realism ontologic. De altfel, in întreaga sa carte, Suppes admite deopotrivă probabilităţi obiective şi probabiIităţ.i subiective. Conceptul de "înthn­ plare" este explicat de Suppes, după cum am văzut, cu ajutorul celor de complexitate şi calcu­ labilitate, deşi în logicile moderne Sau în discursul filosofic informal întîmplarea este adesea. expli­ cată cu ajutorul conceptelor t emporale sau al celor modale. Uneori, întîmplarea este explicată cu ajutorul unor concepte intenţionale sau. teleo­ logice. Acesta este cazul lui Aristotel, .la Gare de altfel Suppes se şi referă. Numai o fiinţă care are intenţii, scopuri sau mobiluri poate avea, după Aristotel, şi şansă sau noroc (tyche); o piatră sau un nOr nu. Animalele sau corpurile fiind lipsite de intenţionalitate nu pot produce ce-va din întîmplare. Aristotel face distincţie între acţiunile umane înfăptuite deliberat şi întîmplă­ rile sau evenimentele care se produc spontan în circumstanţ,ele acţiunii, dar fără participarea intenţională a agentului acţiunii. Ceea. ce se pro­ duce întîmplător este incalculabil, nepredictibil şi neintenţionat. Suppes reia în diferjte contexte aceste atribute ale întîmplării - dar nu pare in mod special interesat de clasificarea teoretico­ definiţională a acestui concept. Mai ales, pare a lăsa în umbră caracterul de nonintentionalitate al întîmplării la nivelul activităţilor um.'ane. Men­ ţio nam mai sus definirea modală şi temporală a întîmplării pe care Suppes nu o adînceşte. Intîmplarea sau contingenţa este definită în literatura modală în mai multe feluri si la mai multe niveluri. La nivelul modalitătil�r aletice şi temporale, al modalită ţilor fizice şi al mqdali­ tătilor acţionale. Aşa, de exemplu, contingenţa sa� întîmplarea este definită în teoria modalităţilor fizice ca un posibil fizic-bilateral: 1.

Q'p=Mfp &M'-p

Intr-un mod ceva mai rafinat, von Wright

afirmă că un eveniment p s-a produs 'întî�pIătoţ la un moment t, dacă şi numai dacă este adevă11

rat p în momentul t, şi există un moment anterior lui t, t', i ar în t' era p o s ibi l ca în t să se producă -p. Formal: 2.

Qp,

Pt & (3t') (t'

=




O =

P(Atl Ct")

C o ndit ia (1) este aparent identică cu (i) din definiţia Il, dar în r eali ta te este mai tare, căci nu cere doar să existe u.n ev eni m e nt Ct'" an ter i or lui Bl" care îm preună cu Bt' să aibă o probabili­ tate mai m are decît zero, ci pretinde ca această conditie să fie satisfăcută de orice eveniment din partiţia 7tt". In p l us , evenimentul cauza falsă Be nu s poreşte în rap ort cu nici lln eveniment Ct" din p artiţ ia 7ti" şansele de pro ducere a efect ului At" care sint date exclusiv de elemente din par­ tiţia considerată (ii). In definiţia 3 nu mai ap a r e o c ond i ţ ie analoagă lui (iii) din 2. Un alt concept import an t captat de Suppe s în perspectiva sa probabilistă este c e l de cauză nemijlocită. Definiţia 4. E veni men t ul Bt' este cauză ne­ mijlocită a even i m entului At în cazul, şi num a i în cazul cînd , Bt' e ste cauză prim a facie a lui At şi nu există un t' şi o p ar tiţie 7tt" astfel incit pentru orice Ct" din 7:t" să aibă l o c : (i)

t'

(ii)

P( Bt' Ct,,)

(iii)


oceduf'aUi a doptată in conce pţ i a sa d e spre limbile natur-a]e 33

şi despre cele artifi ci ale. Şi in Lr- un caz şi în altul avem de- a face c u derul ări d e operaţii, proce duri şi rutine prin care aj ungem la anum i te rezu�tate semnificative . D ar se c uvi ne s ă observăm că l i mb aj ul . m-ate -. maticii, c a ori ce alt limbaj , a re şi o· dimensiune sem anti că - semnele matema ti cii reflect ă .obiecte abstr �cte sau reprezentări şi concep te acceptate de subiectul cunoscător, şi în rap ort cu aceste a, op eraţiile şi p r oce d urile " empirice " nu sînt . decit mij loace. :M atem ati ca nu este numai manip ulare de semne gr.a fice sau s onore,. ci şi proces de, gîn­ dire i ntimă, nerostită a m atemati cianului, din a­ mică şi prefiguraţie mentală, interogaţie şi de.ci zie, tentativă ş i corecţie, mereu iterate pînă la găs.irea solutiei fin ale; Iri cel de- al treilea sens, eertitudinea nu ppate fi ' atinsă, p e ntru că în ori ce cercetaJe e xperi­ ment al ă intervin erori clf? m ăsurare . Acest ·f apt a ·fost observat de mult timp. Simpson, Lagrange, Lapl ace , ' Gauss şi alţii nu numai că au conştienti­ z at ap ariţ i a erorilor de m.ăsurare , d ar au şi, dez­ volt-at metode lnatem a tice ade cvate' de analiză şi eliminare · a er orilor din operaţiile de măs urare. E:rorile erau -admise ca o , realitate indezirabil ă, d ar se ' cre dea în e xiste nţ a unor valori reale, auten­ tice , ale p arametril or fi zi ci . p e care n oi lncencăm s ă-i determinăm. Suppes, în op ozi ţie cu ae.e astă opini e, cre de că nu e ni ci o sp eran ţ ă s ă d uoem. la bun s fîrşit un program prin c are s ă obţinem .valo­ riIe a de vărate ale unor cantităţi fizi ce continue, din cauza s ubtilit ăţii şi complexit ă ţ ii cauzelQr! 'ce interactionează. ' Tez a inaccesi bilităţii cer titudinii În cunoaşter e , fără a duce la co ncluzii agn ostice, este sus tirrut ă de Suppes cu argum ente din nle can i c a cuantică, invo cînd in acest scop unele cercet ări ale s ale', mai ve chi ( 1 966) privind argumentele p robabitiste în · favoarea , unei logici ne clasice a mecani cii cuanti ce . . ' Consideraţiile lui P . Suppes p e m argi nea con ­ eeptel or de certi tudine şi incertitu dine in cunoaş­ tere , sus cită şi alte obs en"aţii. 34

,Prim a problemă care 'se ri dică es t e c.ea a. deter­ mi n â'rii naturii obiectelor despre care afirmăm c'ă sînt · certe sau incerte. ' Ce sînt incer t e : enunt urile a cceptate şi e xprimate de un s uhiect cunos'cătar oare care, elev, student sau , cercet ător ştii nţifi c inq.i�7j"dual sau sInt incerte e nunţurile dis ciplinelor ştiinţifi ce înregistrate In tratate , indiferent de autorul şi d ome niul lor ? D espre ce obie cte enun­ ţ ăn� ,. pre dicatcle de ,cert şi incert ? Sint certitudine a şi resp e ctiv indoiala sau incertitudi nea st ări p sihice l ăuntri ce şi , atitudini ale s ubie ctului cu­ n9scător s au propri etăţi impers onale ale conţi­ nuttillii i nform at i onal al enunturi lor stiintifice ? Da că' cidoptăm p ;'ima al ternatiY �", atunci prob lema c8rtitudinii şi incertitudinii 'devine o problemă de psihol ogi a cunoaşterii s au de logi c ă a atitudinÎlOF psiho:-cognitive, de tip ul logicil or epi stemice pro­ puse ' de J aakko Hi ntikka , Nicholas Res cher, R; Ghisholm , Ko stiuk, RanLala, Gerasimova etc. Dac'ă > adoptăm cea de-a doua - alternativă, ' şi Suppes p are a înclina spre acea.sta� atunci certi­ tudinea şi incertitudinea par a yiza gra d ul de ade:cvare a enunţurilor şi operaţiilor no astre co g-ni:" tive l a: natura obie ctului fi zic- natural; ' tehnic 'şi s aeial' s'upus cercetării . I n acest caz, pr oblem a cetti..! tu dinii şi incertitudinii se re duce l a pI'ohlema clasică a a decvării teoriei la realitate , l a failibilit atea s au infailibilitatea cunoaşterii umane, l a căile şi teh'· nicile , ', d e depistare a er orilor di n m ăsurători şi calcul etc. Întrucît ori ce performanţ ă cognitivă es te rea­ li zată de un agent cunos cător care , m anifestă în raporţ cu e nunţ urjle ce-i sint propuse acorduri şi ade ziuni depline, atit udini e x p ectative sall de îndoială sau re spingeri vehemente, este util să ceroet ăm , m ai întîi" în limbaj ul logici i modale ati;tudillile epistemi ce ale subiecţilor cunoseătorÎ faţ ă de un conţ inut informaţional. ,dat. Fie a, b, c age,nţ i , epist emi ci, p, q, r . . . conţ,inuturi i nforma­ ţi o.rţf!.l.� sau aserţiuni şi K un , op erat or mo dp.l d'i ?qic,: Atunci atitu dinile epistemice p e care l� va p u't ea a dopt a un agent a faţ ă de un conţinut lnfhrihaţ.i onal p (la' un m oment , dat t) vor fi cea . .

'35

4l-c acce ptare deplină s a u certi tudine e p isterni că Kap , de tolerabilitate epistemică P ap , de îndoială IJap, de tolerabilitate e p i s t e mi c ă a negaţ iei lui p, Pa-p, şi de respingere epistemică K a-p. Admiţînd ca p rimitiv pe Kap, " a ştie c ă p (f, pu­ tem defini ceilalţi functori ep istemici deri va.ţi : DK1

Pap

D 1\.2

D ap

=

=

DK3

Fap

DK4

Rap

-Ka-p

Pap & Pa-p

DK5

Cap

=

Kap

v

=

=

Pa-p Ka-p

Ka-p

Definitiile DK 1 - DK5 introduc in ordine tole­ sau plauzi bilitatea lui p în raport c u to t ce ştie a, indoiala , tolerabilitate a negaţiei1 res­ pingerea şi certit udine a.

rabilitat�a

Spectrul atitudinilor epistemice este {Kap, Pap, Dap, Fap, Rap} . Rel aţiile dintre a ce şt i operatori epis temici p o t fi evidenţiate grafic printr- un hexagon logi c care va avea Kap şi Rap în colţurile superioare ale p ătratul ui şi Pap şi Fap în colţu­ rile inferioare. Cap va fi plasat în vîrful superior al he xagonului iar Dap în cel inferior. Sint satis­ făcute exigenţele p ătrat ului logic şi ale celor două triunghi uri (al i ncomp atibilităţilor şi al disj unc­ ţii1 0r inclusive ) .

Certitudinea ne ap are ca un caz de rezoh-a-rr'e a p ro blemei, cind age n t ul ştie dacă are loc p sau. -p . Dimp otrivă, îndoiala ne apare ca un caz de ptHiere ti unei prob leme , cînd agentul nu ştie dacă are loc p şi nu şti e dacă are loc non p .

Spectrul atit udinilor epis temice p oate fi inte r­ pre t a.t şi probabilist : e x t r eme l e vor desemna evenimentul c er t p o zitiv şi ne g ati v , centrul, sau Dap, cazul cînd atît p cît şi non p au p robabilita ­ tea 1/2, iar Pap situaţiile cînd p are o p robahiEtat e mai m are de 1/2, Pa-p situaţiile cînd p ar-e o

probabilit ate m ai mi c ă de 1/2.

D acă la functorii epistemici daţi anterior vom introduce un simb ol distinct p e ntr u operaţia de 8sertare de c ătre un a gent a unei prop ozi ţ ii Aap, " Il

afirmă ca p �\ atunci vom p utea de Z\·-o�ta o as

teorie formal ă a cond u.itelor yerhale ale agenţ iloJ'�

In acest si stem Dlodal mi xt epistemi co-asertol"16 vom putea conlpara comportamentul lex]ca]­ as€rtori c al age nţilor cu a titu dinile l or epistemico­ dOxBsti ce. I n tr e altel e, VOln putea defini conc f' p ­ tele de s i n cerit at e şi minciună ca spe cii de con em'·· d anţ ă şi re spectiv n e con cord anţ ă intre compor­ tamentul l e xical asertoric şi angaj ăriie epistemi co­ do:x asti ce. Este inlp ortant s ă obs e rvăm că op er a ţi a de a s €rl a r e îl lea gă pe subiectul cuno sc ăt or, atît cu lumea e xperien ţ el or şi co nvin gerilor sale inhme�. cît şi cu lumea obi ect el or din afară, cu r e alit a tea obi eetivă despre c ar e ştiinţ a pretinde a ne trans­ mite ceva. Primul raport ne con duce la probl em a certitudinilor şi î n doi el i l or subiective şi corespull ­ zător la prob abilităţile subiective. Cel de-a], doilea ne conduce la p ro bl elna clasică a veridici­ tăţii cunoştinţelor noastre, a adecyării şi inadec­ ,�ării lor şi cores p unz ător la i nt erpret a re a obiectivă a probabilităţilor. Ambele domeni i trebui e trat a te dintr-o per­ spectivă t emporal ă, dinamică, istorică. Atît la. nivelul stărilor c ognitiv e interne, cit şi l a nivel de­ grup sau c ol ec tiv, cunoaştere a este un proces istori c compl e x ce presup une i dentificare sau definire de problenle, emitere de ipoteze, testări )' m ăsurători şi c alcul e , dobin direa de noi rezultate, evaluarea şi interpretarea acestora, acte de com u­ nicare interumană, confirm ări şi respingeri, rede­ finiri de noi probl eme . Indoiala şi certitudinea,. entuziasmul şi deprim are a alternează la unul şi acelaşi s ub i ect cunos cător, d e la o e t a p ă la alta a cercetării, în fu n c ţie de confirmarea sau neCOD­ firmarea ip otezelor emise, de atin gerea scopurilor asu m a te sau de năr ui re a iluziilor sau credinţelo:r eronate .

Cercet ăt orii ştiinţifi ci nu sînt fiinţ e infailibile" supI'aoameni , ci oameni care înce arcă, eşuează şi reuşesc să rezolve pr obl em e ; ei construie sc, dăr1mă şi re fac edii'iciul ştiinţelor, tinzînd mereu la desubi ectivi za rea conţinutului cunoaşterii , ] a ceea c e i n fi l o f,ofi a modernă numim adev ă.rr 37

obiectiv. Experimentul şi calculul, aplieare ·a · re � zultatelor cercetării şi activită'ţ ile tehnico-produc­ tive sînt căile istorice şte s t abilite p rin carr" · c,u­ noaştere a se deperson alizează, devine prod u s · so­ cţal i stori c, durabil şi p eren, d ar nu etern ; O filo z o fi e adecvat ă a cunoa sterii resuinge, d:e oDo­ trivă,. certitudinile absolut � de nat � ră metafi zică şi dogm atică şi rel ativi smul şi s ce p ticismul 'faţă de capacita.tea d e cunoaştere a sp eciei um ane . D o gm ati cii au mai multe certitudini de cît ·· �u­ noştinţe , închid ochii faţ. ă de re ali z ările recente ale ştiinţelor, fac .din ştiinţă ruti nă intelectuală si credint ă. Dimp otrivă, sce pticii si relativisti� {gnoră s tabili tatea relativă a cunoaşterii, a d�cL :varea ei l a n atura obiectulu i cercet at, d urabili­ tate� şi obie c tiyitate a ' cunoa�terii ştiinţ i fice ,

. 4. Un itate şi d7:\Jersitate în c unoaşterea ştiin ţ ifiC(l , 1storic itatea c u noaşteriz:

, Patri ck S upp es face o anali ză criticd a teil.el or p ozitivlsmului l ogi c asupra uni tăţii ştiinţ ei, ap ă;rate de Otto !.\ e urath , H. udolf CRrnap şi Cha rles \V. J"Iorri s, precum şi de alţi reprezentanţi . de. . mai tîrziu. Potrivi t doctri nei fizi caliste, ştiinţ ele sîn t . u n i ­ t are datorită red uctibilităţii, i n pri ncipi u , a , Je-n o­ .m enelor chimi ce Ja cele fizice, a celor biologice la cele chimice şi fizice. La rînd ul lor, procesele ment ale , p sihice trebuie e xpl ic a t e prin red ucere a lor la procese ne urofiziol ogi ce, care , avîn.d temeiuri biologi ce , sînt, în ultimă instan-ţ, ă, re ductibiLe .tot la procese f.izi ce. Chi ar d ac ă . este re zonabil. s ă a dmitem c ă unele proce:.:;e biologi ce, cum . ai' . fi , de exemplu, met abolism ul, p ot fi 1nţ ele se· ,u.tili­ zînd, întrţ altele, cunostinte de chimie . si d-€ fizică, te ori a sistemelor � e-a' arătat că agre g area ,şi comple xitate a, nlediate de fenomene inf.gz'ma­ ţional e şi de au toreglare , nu sînt comp atibile cu persp ectiva analiti c o-simplistă a fizi c alis ffiului. .

38

r{e·s p � nge rea tezei unit ăţii ştiinţ ei este făcută de ·· S up·p es s i stem a ti c , cercet îndu-se p e rînd argu­ m e n t el e p ri vi n d li n1 b aj ul şti i nţ, e l o r , p r o b l e m el e

sau . obiectul de cercet are si meto dele de investi, , g al' C' .,. . Stiin l' a nu e unl t a r ă în se n s u l că ar e x i st a o s i n 1.1r ă şti inţ ă. A cc.eptăm i deea unităţ ii ştiinţei în sensul exi stentei unor inter actiuni si v a s e comu­ nicante între di�ciplinple ştiinţifi ce . 'Pr i nc i pi i l e §i legi1 e descoperi te într-o disciplină ştiin'ţifică se apli c ă într- o discipli n ă l i m i tr o f ă . Rezultatele fi zicii sin t i' el ev a n t e p e ntru chim ie ; ale chimi ei pentru biologi e , ale biologie i pentru m e dicină şi agro­ non�ie. Nu p utem as tăzi 00n t e sta robusteţea disciplinelor " de graniţ ă" � cum sînt chimia fj zică, biofizica, b i oc hi m i a , geofizica, astrofizica etc. Tr e ce r e a dintr- o disciplină stii nt i fică într- al ta se face liber, f ăr ă p a ş a p o rt şi to.�e vamale. Mai mult ' d e c ît trans ferul de l e g i şi p r in c i pi i aU lo·c î mp r umu t u ri de t e hn i c i şi meto d e , de in s t r um e nt e şi ap a r atur ă. Cercetarea este o s p e ci e de a c ti vit at e umană şi activit ăţile um a ne se s up un diviziunii s o c i a l e a m u n ci i şi f or m e l o r de c o op e r a r e inter­ umană. Tendinţele d e i nt e g r ar e sînt at e s t a t e de apariţia unor d i s cip l i n e ştiinţj fice a câror ," o c a ţi e este i den­ tific are a n o t e l or de u ni t a t e si si nt e z ă . Avem în ve dere unel e d i s c i p l i n e cum s i nt te ori a si stem el or, i n cl u si v cib erne tica şi teori a i n for m a ţ i ei , seman­ tica ş i lingvi sti ca m a t e m a ti c ă, l o g i c a şi meto dolo­ gi a, praxi ologia, indusiv t eo r i a organizării şi c o n ­

g

d ucerii sistemel or e conomi ce , di sciplinele compu­

taţi onale , i nclus i v i n t e l i ge n ţ a artifi ci ală . .Matema­ t i c a îns ăşi a c ţ i o n e a z ă ca un li ant intre d l s cipl i n el e fi zi ce, tehni ce şi socioumane , căci ea p u n e în lu­ mină izom orfi sme si structuri , relat ii de or d i ne ' şi d e simetrie, î n ă du i e descri ere a ge n e r al ă şi ab st ra c t ă a aCE'stor a. f u rni z î n d a stfel stiint elor i n s tr um e n t e de l u cr u i cadre concep tuale.' Nu 'y om intra în d e t a l i i l e argumentelor furni zate de a ce st e d i s c i pl in e ci vom 'e vi de n ·ţ i a d oa r f a p t ul că e l e section e az ă SI cercete ază ob i e c\ u l cunoasteri i sub ' un alt unghi , eă pun în l umi n ă d i m e ��i u ni ŞI

g

ş

39

tnsuşiri noi ale l umii reale , ca acestora le a�wciază concepte şi relaţii abstracte pe care le prelucrea.ză ia nivel sint actic , i ar rezultatelor calculelor h se conferă interpretări s au m odele din l umea rea.Iă.. Diferenţierea şi integrare a sînt două tend.inţ e dialectice, polare În dez voltarea ştiinţelor contem­ p orane şi ar fi greşit să abs olutizăm vre una dintre ele . S uppes este îndreptăţit să constate eşecul proiectului p ozitivist logic de unifi care a ştiinţelor pe temeiul limb aj ului l or. D ar ar fi p ăgubitor să nu vedem că eşe cul p roiectului metafizic a fost insoţit de rem arc abile împliniri în planul logicii formale şi me todologiei cunoaşterii ştiinţi­ fice. Au fost clarificate multe probleme legate de sintaxa şi semanti ca logi că., s-a dezvoltat teori a modelelor; logicile modale, meto dologia ştiinţelor experimentale, teoria sistemelor axiom atice, meta­ logica e t c In stiinte si în activitătile umane se ln­ > ' ' tîmplă uneori să nu ne atingem s cop ul asmnat, dar să des cop erim şi să rezolvăm, în schinlb, alte p r obl elne , pe care nu ni le-am prop us iniţial. In definitiv, C olumb nu şi-a atins sc op ul de a descoperi o nouă c ale spre Indii, dar a descoperit esecuri continentul american. Sînt si , în cunoastere > , productive. Am menţionat mai sus citeva discipline a c ăror vocaţie este gîndirea abstract ă, sinteza şi inte­ gralit atea. La ace ste a treb uie să adăugăm vocaţia criti c- analitică si sintactic unifi cat oare a filozo­ fiei. Fil o sofi a, l �gica, metodologia şi epistmllologia cercetea z ă astăzi sub multiple faţete geneza şi dinami ca ştiinţelor, fundalul sociocultural şi func­ ţiile acestora în l umea contemp orană, contradi c­ ţiile cuno aşterii , corelaţia dintre relativ şi absolut, dintre individ ual şi s o cial, dintre unitate şi diver­ sitate în descrier e a stiintelor. Acceptare a deter � inis'mului de tip laplacee an, observă Suppes, atr age dup ă sine şi supoziţia caracterului complet al cunoaşterii umane. Pr o­ blema completitu dinii cunoaşterii devine mai p u.ţin b an ală în alte versiuni ale determinismului care a dmit, de exemplu, acţiune a la distanţ ă s au definesc mai p uţin rigid cauzalit atea. I deea com.

40

pl(�tltudinii cunoaşterii se sprij ină adesea si p e uniformitătii naturii a p ăr a t ă od inioaJ!:ă de J O U!! Stuart lVliÎl. Sint trecute in re v ist ă : p rob l em a completitu­ dinii in logica pre di catelor de o rdin u l întii, corn­ ple titudinea teoriilor ştiinţifice formalizate, corn. pleti tudine a teoriei mulţimilor în aritmetică, in ge o m e t r i e . Poziţia fin ală a lui S upp e s este ac e e a că "p are cu. totul impropriu, i m prob ab il şi în m ulte pri­ vinţ .,:: absurd s ă ne a şt e p t ăm ca teoriile ce acop eră o z . In 8 c:€'st cadru, vom n umi raţională o decizie ce nl3,x][ni­ zează valo a r e a aşteptată de a g e n t , dată fi�n d estimarea de c ătre agent a probabilităţii produ­ c erii evenimentului. D em n de reţinut e s t e fa:ptuJ că în a c e a st ă teori e a r a ti o nali t ăt ii intervine 1\) c ompon e nt ă s u bi e ct i v ă ge � er at ă d� e stim a r e a de către agent a prob abili t ăţii produ c81'ii unui eve­ niment. Teoria rationalitătii deciziei se Înte:m€­ iază, int re altele, e o int �r p ret ar e subie ctivă a. i deii de probabilitate. Raţionalit ate a, subliniază K. Szaniawski, este i dentificată cu c omp or tare a în concordanţ ă cu {Il ierarhie a v al oril or . Cenceptul de r aţ ionalitate utilizat în tf'{JJ'Îa decjziei nu u ti l i z e a z ă i d eile de scop şi de llJiij] oc. Pe de alt ă p a rt e , te oria arist oteli c ă a r a ţ i on aJj ­ tăţii nu utilizează noţiunile de alegere, st aI'e .şi utilitate si ni ci nu vorb e ste de existenta Ulwr factori al�atori, ne control�ţi de a g e ntul u m an . Cele d o u ă yiziuni pot fi apropiate. P a rti z ami teoriei de ciziei p ot susţine c ă ideea de scop t-B1.e e xprinla-t ă într - un mod specific p rin funcţi a de utilitate, c ăci valoarea a ce stei a u (a, s) exprim.ă numeric gr adul d e apropiere a rezultatului a c.. ţiunii de c ee a ce agentul d or e şt e să se întîmple. In acest caz, efe ctuare a a c ţ iu nii a devine un mijloc p e n t r u realizarea s cop ul ui , i ar variabSJa s necontrolabilă în te ori a deciziei , p o at e fi fi xată şi atunci di s p are incertitudinea. In a cest e con dj1,ji vom put e a s p une c ă o c on d u i t ă a, d a t ă Ii�nd st area S, este adecvat ă s a u r aţi on a l ă dacă şi nu III ai dacă maximizează functia de u ti l it ate 11.. D ar, obs e rv ă cu p ătrundere k. Sz aniR\\'ski , D{)j nu putem r e c onsti t ui scop ul agentului din analiza funcţiei de utili tate, fi e şi num a i pe ntru faptuJ c ă agentul eyaluează utilit at e a unei conduite dup ă =

p

44

me-::-i tul s a u c o nt r ib u ţ i a acestei a la atingerea ideii sMe intuitive de scop s au o biect i v . Utilitatea ap.ir�· a st fel ca un conce pt de ri v a t , s ubordonat id.�a'J)r de scop şi valo are . C u noa ş te re a funcţiei d e ati[qtate nu este suficient ă p e ntru re construcţia i.de�i de scop . I nt e rp ret a rea ra ţi on al ită ţ ii din p ersp ecti va teo­ !'ie� de ci ziei e st e l arg r ăspîndită în ştiinţele e cono ­ nl'.n ,�e . :Mulţi autori, a dmiţînd dublul caracter al

şt[�_n ţ elor

economice,

descriptiv

şi

prescri p tiv,

in.di n.ă să caracteri zeze ştiinţele economice ca te�}ri·e a conduitei rationale. Rostul cercetării

ecoc;.l') mice este înteme'ierea de ci ziei, une � decizii raţionale.

g arant.area

P"'l) fesol'ul Herb ert Simon, l aureat al premiului a ra t i ona li t ăt ii care negEjează circumst anţele a c ţ i uni i şi c ap �citatea de c al c ul a agentului, propunînd tn locul teoriei das[oe a conduitei rationale o t e orie a rationalit ătii cOIl;;trlnse (bound r�tionality). ' ,

Nob:�l. critică t e oria cl a s i c ă

Te4îria e conomi că n eocl as i c ă ,

observa Simon,

ce ntrul ei noţiune a de alegere dintr-o mulţ ime de alternative d up ă criteriul funcţiei de utrrhtate. D ar te oria nu explică originile alterna­ tivei,o r, c onţinutul funcţiei de utilitate, nici ierar­ hia cri teriilor, nici p rin ce mij l o ace de c alcul sînt con�ctate c on d uit ele altern ative cu consecintele lor" Toţi a ceş ti factori neexplicaţi de teoria neo­ c1as �c,ă s înt extrem de imp ortanţi pentru înţelege:. rea c-o nd u ite i economice în lumea re al ă . are

in

T�J)ria rationalitătii trebuie s ă t i n ă seama, deo ­ pot r-ă'\"ă, de ' limitel e ' operaţi onal p erformative ale sis t'� mului şi de limitele comp utaţionale, de capa­ eit3 t�a de a na l i z ă şi explicare a s ol uţii l or aiter­ natf\-e . O teorie a conduitei r at i onal e treb uie Stt, cerceteze liluitele c ap acităţii de �alcul şi modul iI:: care sînt i de n ti fi cat e şi trăite con duitele alter­ llat.{.'n� , Ca şi cea

tehni co-productivă, activitatea

ecCt :l':v mică viz e a z ă e xplorare a şi p roiectarea ori­

zO (lt lQlui cre aţ iilor artifi ciale. Alternativele e con o ­ mice nu sînt date fi zi c-naturale luate dintr-un ' 43

tratat; . ci d e scop erite, p r o ie ct at e ŞI In.ven.tate de-­ t e o r. e tici a n ŞI de ci d ent ÎE.· pro cesul pregătirii d e ei zi ei . Dup ă · H . Simon nu este sufi cient sâ c onstruim G'

teorie a raţionalit ăt:ii perfecte, a vîn d un grad! î n alt de i dealiz are şi ap oi s ă - i anexăm· uaele meca� ni sme f orln a l e prin care să i ntr o du ce m i deea ·de incertitudine. Trebuie să ţ i ne m Seama d e la înGeput de factorii de in ce rti t u d i n e , să mînuim p e baza unor expec taţii raponale incertitudinea, să c on-o struim un g e n era t o r de alternative şi u n mecani­ ni sm de evaluare si t ri ere a acestora conform o b i.� p.t i �u lui d et e rmi'na t al a c ţ i u ni i . Meto dele . eu� risti ce şi tehni cile de inteligenţ ă arti fi ci a lă vor

j U9a un rol decisiv în i dentificare a alternativ:elor, e x p l o r a re a secvenţel or de o p e r a ţ ii ce c o n d·uy

în

l a ·a,tingere a scopurilor cu mij lo ace ec onomi 6o·ase� ' a, e c� s i ţli le a g e nt ulu i ex·e cutiv 7. . ; , .Te ori a r at i on al i t ăti i activitătilor . umane trebuie să · a s i m i le z e' noi c o n:c ep te de Y{atur ă prax i ol ogi că ? s ă de vi n ă luai aprop i ată de circumstanţele , .mij ­ . . loa,G ele şi o bi e c ti vel e activităţilor umane. . . . tn lImb aj ul l ogi cii m o dalit ăţilor op e raţi o na le am

putut defini un concep t unitar . de raţionalitate. � care. reţine deop otl'i Yă a c ce pţ i a utilit.aristă şi .c ea, aris t o te lică 8. .M ai luuIt, au fost în.c orpor at� exigenţe suplimentare pen tru i deea. de raţionpJi-, t at e, distingindu-se între raţionalitatea im e d iată şi ce a sţraţegică şi p ostulîndu-se con.tr o lul raţiona­ lităţii i me di a t e de . c ătre cea strategică. Totodatăt au fost .l u ate în co n s i d e r a ţ i e cerinţ a comp at�bili­ t ăţi'i, com p ortamen� u ui age ntului cu prescr pţiil� _ . l:"lO.rm atl ve, pr e cu m ŞI cu I1lvelul sau. capacItatea ., sa, :o p er a ţ i o n a l ă etc.

�

�

A . Simo n , J.1eillOdqlogical Foundaiion ol � S. I-lerb er t EcoJloin ·ics . în Pra x i o log y and · the Ph i l os op h y of Economics, Wats�m ' 1-6 s e p t . 1 98 8 . . 8 �qrnel P o p a , Logic o [ . A c t (on an d Rational

Rouil1 . S e . S·o e . Phi l . et Log.

Condu�t, R�v.

T om e 28, ilr . 3-4 1984,

p . 3 1 2�

şi conduită raţională, Hcv. de mos . .TIr. 51 98:1, p,. 41 9--4 24 . V.,