Introducere in metafizica divină [PDF]

Zitiervorschau

UP

OM Sev

f.\TRO UCERE METAFIZICA

DIVINA BIBLIOTECA BUCURESTILOR www.dacoromanica.ro

RALUCA TOMES CU

INTRODUCERE IN

METAFIZICA DIVINA

Editura Biblioteca Bucurqtilor 2000

www.dacoromanica.ro

Coperta: Mircea DUMITRESCU Tehnoredactare: Elena CONSTANTINESCU

ISBN 973-98919-1-8 www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE Cand am reluat planul acestei c5rti am avut sentimentul

ciudat de furl. Era un proiect vechi de trei ani care trebuia imbunatatit. Dar nu atat vechimea ne-a surprins, cat noutatea ideilor §i mai ales faptul ca §i not ne ata§aseram intre timp de el. Se prea poate ca pentru titlul primei parti §i pentru felul in

care am enumerat problemele fundamentale ale omenirii sa fim judecati. Pentru o mai bun5 larnurire vom incerca explicarn atat

titlul, cat §i ceea ce se vrea fiecare in ansamblul ei. 0 prima intrebare ar fi: "De ce am pus iubirea inainte de religie?" Pentru cä,

dup5 parerea noastra, Dumnezeu a creat lumea, Universul §i omenirea din dragoste. Deci dragostea a precedat creatia. A§a cum filosofia a urmat invataturii religioase. 0 a doua intrebare ar fi: " Ce inseamna o abordare in cod binar?"

In aceasta parte a cartii ne referim Ia cele trei subiecte (iubirea, religia §i filosofia) luate mai intai individual pentru a le putea defini mai bine §i apoi dou5 cate cloud. Cele trei valori fundamentale nu exists independent una de cealalta decal in plan metafizic, drept care am hotarat sa cautam regasirile fiecareia dintre ele in celelalte dou5. Am conceput deci un joc mental cu dou5 solutii. Spre exemplu, iubirea se regase§te in religie Ia fel de

bine ca §i in filosofie. Aceasta binaritate am aplicat-o celor trei axiome, iarregasirea era deja previzibila. Aceasta aplicare a avut loc mai intai mental, in cadrul procesului de gandire a lucrarii, §i apoi practic. De Ia sine se ridica un castel care parca ne confirma posibilitatea acestei triple corelatii. Acest lucru ni s-a confirmat dup5 ce am citit "Arborele Gnozei" de loan Petru Culianu: "Nici un sector al lumii §i al existentei umane nu poate s5 nu fie definit ca un joc mental cu reguli certe.§i deseori cu rezultat incert; printre obiectele ideale sau jocurile mentale avand ca object idei devine este astfel previzibil c5 nu numai religia, cat §i filosofia §i §tiintele sunt jocuri de natura perfect similara §i alcatuite pe baza aceluia§i

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

4

principiu binar."1 Nu putem- sa nu ne cerem scuze pentru

eventualele contopiri de notiuni de neevitat pe parcursul primei parti. Aceste contopiri sunt greu de ocolit mai ales la cuplurile "Religia in filosofie" §i "Filosofia in religie", unde deosebirile se fac destul de greu. Dar cum una dintre ele a fost cauza celeilalte, este de inteles aceasta pacalire a simturilor noastre intelectuale.

Partea a doua i§i propune sa traseze in profunzime anumite laturi ale structurii omene§ti, anumite aspecte pe care in general omul refuza s5 le accepte din - vezi Doamne - lips5 de timp. In sine partea a doua are trei puncte principale care o sustin §i care ii dau §i titlul. Din acestea rezulta mai multe coordonate importante §i subtile pe care nu avem cum s5 le sesiz5m daca nu suntem pregatiti. Nimic din adancurile metafizicii nu se, gase§te tratat arnanuntit in partea a doua. Am mers mai in profunzime §i am incercat sa aratarn adevarata fats a omului. Putem fi judecati pentru radicalism §i scientism, insa, dac5 ne privim in oglinda, vom

vedea ca fiecare are in el o doza mai mare sau mai mica din sublimul terestru care insa zadamice§te sublimul celest.

De ce acest titlu §i de ce aceasta mar-lied de a trata lucrurile? Pentru ca am fost profund marcati de contradictia care apare intre o idee-cadru a lui Eliade §i actualitatea romaneasca. Eliade spune ca fiecare act al nostru are un "ce" anume sacru, care este camuflat de profan. Omul nu-si da seama de acest "camuflaj" care functioneaza pe toata durata vietii. Ne pare rau ca trebuie sa o spunem, dar teza lui Eliade nu mai este valabila nu pentru c5 nu

ar mai fi la mods, ci pentru c5 am decazut. Nu ne mai camuflarn elementul sacru din not in profan, ci ne pangarim sufletul in limitele create de not §i in derizoriul care a inceput de multa vreme s5 ne "imbrace". Acestea - §i desigur insotite de multe derivatii - sunt .problemele pe care le atacam in partea a doua.

In ultima parte ne-am propus sä examinam structurilegnoseologice ale individului din trei unghiuri diferite: empiric, teologic §i metafizic. Ne gandim deci la o metodologie a cunoa§terii metafizice bazate pe aceste trei coordonate ale intelectului uman.

www.dacoromanica.ro

5

"Metafizica nu are ca object propriu al cugetarii decat trei idei: Dumnezeu, libertatea §i nemurirea, a§a Tricat al doilea concept unit

cu cel dintai trebuie s5 duc5 Ia al treilea ca Ia o concluzie necesara."2 Prin urmare, chiar dac5 discursul nostru nu are un ton prea

elaborat, precizarn c5 partea a treia luata "in sine" este o ascensiune de Ia empiric catre metafizic. Vorbind chiar despre mijloacele empirice de cunoa§tere pe care omul §i Ie -a perfectionat de-a lungul timpului, privirea noastra s-a concentrat in permanenta asupra planurilor abstracte care se ascund In spatele concretului. Aceasta ultima parte este din punct de vedere organizatoric putin

mai complex& pentru ca este formats din trei sectiuni perfect distincte: prima sectiune, Empiria, cuprinde o serioasa analiza a vietii omului, care porne§te din secolul nostru §i ajunge 'Dana in societatile cavalere§ti. Scopul analizei este demonstrarea naturii neglijente a individului In ceea ce prive§te sufletul s5u. Cauza tuturor relelor este curiozitatea, initial copilareasca, naiva, ulterior

dezvoltat5 sub forma unui mecanism de atrofiere a intimului. Sectiunea a doua este dedicata exclusiv clasicilor §i modernilor cunoa§terii metafizice. Prin intermediul lor incercam s5 analizarn din punct de vedere metafizic conceptul de Dumnezeu. Ultima

sectiune este §i cea mai important& pentru ca trateala marile probleme ale cre§tinismului §i propune o solutie pentru rezolvarea

eternului conflict djntre filosofie §i teologie. Aristotel spune In "Metafizica": "Filosofia se nume§te §tiinta adevarului. Scopul §tiintei este adevarul, iar al celei practice - aplicarea."3 Nu suntem convin§i c5 am descoperit adevarul, dar avem siguranta ca acesta este drumul spre el, iar aplicarea o constituie aceasta carte.

www.dacoromanica.ro

PARTEA INTAI TRIADA: IUBIRE, RELIGIE, FILOSOFIE 0 ABORDARE METODOLOGICA IN COD BINAR

www.dacoromanica.ro

Triada: lubire, religie, filosofie

CAPITOLUL I IUBIREA Motto:"Care ar fi definitia iubirii dace ea nu ar exista?"

este causa prima in Univers. Prin ea, datorith ei, Iubirea motivat de iubire, Dumnezeu a creat lumea. lubirii trebuie s5-i multumim c5 existarn individual §i colectiv, trup §i spirit.

Ar fi o dovada de cadere in derizoriu dac5 ne-am referi exclusiv la iubire ca act sexual. Aceasta este doar o continuare a iubirii mentale, a iubirii in plan metafizic. Caci "daca sexualitatea ar

putea ramane pura, adica pur animalica, intocmai ca celelalte functiuni ale trupului, Dracul nu .s-ar mai preocupa de ea".4 Deci dragostea trupeasca, atata vreme cat implica existenta unui anumit (au, ne intereseaza in mica masura; in masura in care acel rau ne intereseaza. lubirea in sine este o valoare axiologica greu de definit in

conditiile in care mai toate curentele filosofice §i gnostice au incercat sa pun5 o path de culoare pe imensul tablou al iubirii. lubirea inseamna, in opinia noastra, suflet. Este o egalitate in termeni pe care o vom explica pe parcurs. Sufletul - ne referim aici Ia sufletul curat, animat de lini§te §i pace - indeamna omul in care s515§luie§te Ia acte de iubire. Sufletul, in plinatatea §i

curatenia sa, este cauza iubirii sau, mai bine zis, este cel care percepe iubirea din Univers, iubirea pogorata asupra noastra §i incearca sa o propage. Toti avem un trup §i un suflet. Dac5 sufletul

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

10

nostru este lini§tit, impacat cu sine §i cu tot ceea ce se deruleaza in viata, dac5 este deta§at - degaja iubire. El face acest lucru fara ca not sa ne dam seama, caci suntem, intr-o masura mai mare sau

mai mica, nesimtitori Ia actiunile subtile ale sufletului. Astfel, el devine un fel de magnet care atrage iubirea pura venita din Univers

§i o propaga in jurul nostru, atragandu-i pe toti cei ce se ea in preajma noastra. Majoritatea oamenilor ce vietuiesc pe acest pamant nu sunt preocupati de acest gen de lucruri pentru ca "nu sunt rentabile". Gandirea sfar§itului de mileniu este incremenita in

definirea §i acumularea de valori ascunse in spatele unui cont dintr-o banca elvetiana. Bine le §i deci iubirea nu mai sunt gandite decal punand un semn de egalitate intre ele §i ban. Ce este mai rau este ca se conditioneaza reciproc. "Fac bine dac5 am bani". De parca banul ar fi cauza primordiala a binelui. lubirea nu a mai ramas in acest sfar§it de mileniu decat o

valoare axiologica §i mai este practicata in justa ei definitie de foarte putini. Atat de putini, Meat ii putem numara pe degete pe cei pe care ii cunoa§tem. Dar nu vrem sa intram in statistici, pentru ca iubirea nu presupune calcule §i procentaje. Ea on e, on nu e. Caci nu este greu sa iube§ti cat este greu sa intelegi cum sa iube§ti. De aceea iubirea este degradata de cei care o inteleg §i o percep cu totul altfel. Este adusa Ia stadiul primitiv descris mai sus. Nu putem sa nu constatam ca utopia Iui Platon referitoare Ia iubire §i rezumata intr-o fraza devine din ce in ce mai mult o utopie. Caci el spune: "Oamenii nu iubesc nimic altceva decal ceea ce este bun."5

Venim cu intrebarea: Ce poate fi mai bun decat iubirea insa§i? Adica sa iube§ti starea de iubire - aceasta credem not ca este binele absolut sau sentimentul de gratie care ne duce catre binele absolut. "lubirea este un fapt putin frecvent §i un sentiment pe care

numai unele suflete pot ajunge sa it simta; in ultima analiza, un talent specific pe care il poseda unele fiinte §i care poate aparea de obicei unit cu celelalte talente, dar se poate produce izolat §i fara ele."6 lubirea este deci un fel de rara avis. Absolut nimic nu o poate transcende §i foarte putini se depa§esc pe ei in§i§i, i§i www.dacoromanica.ro

11

Triada: lubire, religie, filosofie

dep5§esc propriile nazuinte egoiste, propriile dorinte trupe§ti §i suflete§ti pentru a ajunge la acest stadiu de iubire absoluta. Foarte putini - §i acesta este un lucru mai gray - i doresc s5 ajung5 in "starea de gratie", sa iubeasca din tot sufletul §i toata fiinta lor. Acei care §tiu despre aceasta stare de catharsis sunt mai multi decal cei care nu §tiu. Acei care nu-§i doresc s5 o ating5 sunt mai multi decal cei care nu au aceasta stare. Fariseii iubirii strica iubirea in sine. In totalitatea ei iubirea este ponegrita, degradata,

fardata violent precum o dam5 ieftina de cater - aceasta este opera fariseilor iubirii, a celor care §tiu c5 pot ajunge Intr -un stadiu, dar nu vor, se complac in starea lor de bine lumesc. "Pentru Sfantul Toma dragostea §i ura sunt dou5 forme ale

dorintei, ale apetitului. lubirea esre dorinta a ceva mai bun in masura in care este bun; ura este o dorinta negativa, o repulsie fata de rau ca atare."7 Repulsia fata de rau duce la o Intoarcere catre bine, calm

frumos, catre sufletul nostru. Acea repulsie fata de rau nu inseamna decal arderea buruienilor din sufletul nostru, curatarea lui cu lacrimile noastre, pastrarea lui curat §i slabit ca trupul dup5 o board grea. Cad peste aceasta slabiciune, peste acele lacrimi va veni §i fericirea iubirii. Peste toate acelea va veni §i bucuria de a ne surprinde c5 ne iubim in egala masura §i parintii, dar §i copacul din fata casei, pentru simplul fapt ca-i vom vedea altfel. lubirea ce vine din suflet curat iI face pe omul iubitor s5 vada altfel lucrurile; el percepe altfel intamplarile care se succed cu repeziciune fara sa-I

afecteze cu ceva; acea iubire II face pe omul iubitor s5 vada frumusetea sau uratenia sufletelor celor din jurul lui. El are acest

avantaj uria§: ca, iubind, se poate apara de rau pentru ca II prevede §i II preintampina. Dar II preintampina nu fugind, ci stand zid in fata lui §i omorand Caul cu vorbe din suflet. Astfel c5 omul care a ajuns intr-o asemenea stare, aparandu-se pe sine de rau §i transformand rail! in bine, inmulte§te binele §i ii propaga cu o §i mai mare intensitate. Unul dintre marii fericiti ai omenirii, care a iubit iubirea in

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

12

sensul cel mai pur, dar a practicat §i finalizarea ei trupeasca, a fost Don Juan. S-a spus despre Don Juan ca a fost un afemeiat, c5 a ranit §i a insangerat sufletele femeilor neprihanite ce-i cadeau in mreje. S-au spus multe nazdravanii despre el. Intotdeauna femeia

era victima pasiunii unui nebun, in cazul nostru Don Juan; dintotdeauna sexului slab, cand a fost, dar mai ales c5nd nu a fost cazul, i s-a luat apararea. "Biata femeie, prin ce a trecut! ", parch §i auzim vreo bocitoare compatimind §i lacrimal-1d peste noptile de

dragoste petrecute de victima. Don Juan i§i desavar§ea iubirea sufleteasca, o inmultea prin fiecare iubire a sa. Nae lonescu II define§te perfect: "Una dintre interprethrile care se dau lui Don Juan este ca el nu iubea in toate femeile pe care le-a iubit pe o anume femeie, ci realiza pur §i simplu iubirea, adica iubea iubirea

lubirea aceasta devenise pentru el un fel de absolut ipostaziat, care trecea dincolo de limitele lumii. Actul continuu de iubire al lui Don Juan este ceva analog cu actul de credinth, el se identifica cu iubirea insa§i."8 lath deci cum pi in iubire exists un vinovat fare vine caruia i se is apararea dup5 sute de ani. lubirea dusa pans Ia nivelul de transcendenth Ia care a ajuns Don Juan ramane nemuritoare. Spre deosebire de iubirea terestra, care se stinge §i se transforms in simple prietenie - cazul multor casnicii iubirea aceasta intretinuta precum un foc ramane §i dup5 ce acela care i-a dat na§tere moare. Cad dace nu ar fi a§a, nu am mai citi §i nu am mai pomeni dup5 atata vreme de Don Juan. Chiar clack de-a lungul secolelor, iubirea a fost definite in

cadrul unor utopii, puss in cadre metafizice sau pur §i simplu transformata §i degradata, acest fapt nu ne duce cleat spre o singura concluzie: omenirea a con§tientizat superba gravitate a acestui sentiment absolut §i a cautat sa se apropie de el prin mijloace mai mutt sau mai putin primitive. Astfel, "in hinduism, iubirea este Ia baza individualului de a se destr5'ma in realitat6a adevarata; in platonism, ideea este tendinta asociata de a reface unitatea reala a ideii. Platon spunea c5 nu exists om barbat §i om

www.dacoromanica.ro

Triada: lubire, religie, filosofie

13

femeie, ca prototipul om este asexual, ca om barbat §i om femeie sunt forme de realitati concrete, corupte, ale tipului real - ideea de om. La baza iubirii sta intotdeauna necesitatea de sinteza: obiectul pe care II cunosc, it cunosc printr-o identificare a mea cu acest obiect."9

Concluzia noastra este deci ca doar printr-o identificare a noastra cu noi In§ine ne vom putea cunoa§te §i iubi mai mutt §i in sens absolut semenii; iubindu-i pe ei, it vom iubi pe Dumnezeu.

CAPITOLUL II

RELIGIA Motto: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!"10

A §a cum am precizat la inceput, cele trei

valori reprezentante ale framantarilor omene§ti sunt strans legate Trite ele printr-un fel de cronologie in absentia. Cauza §i efectul acestea sunt cuvintele care planeaza asupra notiunilor luate in discutie de noi. Religia urmeaza iubirii a§a cum copilul urmeaza mamei sale. Religia fart iubire nu este o religie intreaga, a§a cum, din nou,

copilul Vara mama nu se intrege§te suflete§te in devenirea sa. Religia s-a nascut din iubire. Noi ne-am nascut din iubire §i lisus Cristos a fost trimis de Tatal printre noi pentru a impamanteni iubirea. Dar a§a cum discipolul i§i intrece maestrul, tot astfel religia a Intrecut cauza prima a devenirirsale - iubirea. Putini mai sunt cei care inteleg religia ca find strans legata de iubire. Cad nu o percep

www.dacoromanica.ro

Introducere In metafizica divine

ca o notiune dual5

14

iubirea de Dumnezeu, pe de o parte, §i iubirea

de aproapele, pe de alts parte. Oamenii inteleg iubirea de Dumnezeu §i atat §i nu se sfiesc s5-I judece pe aproapele. Prin aceasta mic§oreaza, ciobesc §1 iubirea catre Dumnezeu. Dace il iube§ti pe Dumnezeu, in mod inevitabil II iube0i i pe aproapele Si, Vara sa vrem, reciproca este perfect valabild. Putem spune toti ca suntem botezati Intru Cristos, c5 suntem cre§tini §i c5 ne inchinam cand trecem pe lang5 o biserica, dar cat' dintre not se implinesc cu adevarat in religie luand in calcul dualismul iubirii? "A§a cum toti cei care se indragostesc o fac Ia fel, misticii din toate timpurile §i locurile au parcurs acela§i drum Si au spus in ultima analiza acelea§i lucruri. Omul nu trebuie sä aib5 doar un Dumnezeu gandit, deoarece cand inceteaza gandirea, inceteaza i Dumnezeu."11

Deci Dumnezeu nu trebuie sa existe in mintea noastra sau,

mai bine zis, nu trebuie s6 ni-L proiectarn in minte, pentru ca mintea este plina de ganduri bune, dar Si de ganduri rele. Dac5 eu II gandesc pe Dumnezeu, acest gand va rico§a in mintea mea, in

sufletul meu §i eu voi fi mandru ca, iata, cred cu tot sufletul in Dumnezeu. Dar gandul despre Dumnezeu a ajuns in suflet trecand prin vama mintii, care I -a dezbracat de toata frumusetea sa §i I -a trimis in suflet plin *i de relele mintii mele, dar §i de cele bune. Parerea noastra este ca Dumnezeu nu trebuie g5ndit deloc. Credem c5 gandirea minimalizeaza valoarea in sine a lui

Dumnezeu. Gandirea despre Dumnezeu este precum sticla afumata prin care se uit5 copiii Ia Soare. Soarele ramane tot at5t de puternic, dar este minimalizat in mintea copiilor de ciobul de s.ticI5, de efectul Iui. Ada stau lucrurile §i cu Dumnezeu. GandinduL, II minimalizam. Simtindu-L in adevarata frumusete, putere §i bunatate, numai astfel II putem intelege.' Or, simtirea pome§te din suflet, acea simtire duhovniceasca despre care vorbesc Sfintii Parinti. Numai not cu not in§ine, singuri ca in fata unei oglinzi, numai aka Ii putem simti pe Dumnezeu. Biserica este o alts eta* una intermediara, iar citirea Bibliei este etapa ultima de intelegere

www.dacoromanica.ro

15

Triada: lubire, religie, filosofie

§i perceptie intelectuala a lui Dumnezeu, a invataturii Sale. Dumnezeu mai intai se simte, apoi se traie§te §i abia in final se intelege. Nu avem cum s5 mergem Ia biserica Vara sa avem rodul simtirii noastre in suflet. La biseric5 nici nu avem cum s5-L simtim

pe Dumnezeu; putem doar sa-I traim. Biserica ortodox5 s-a transformat intr-un fel de piath in care cei varstnici discuta despre copii §i nepoti, iar cei tineri despre muzica, divertisment etc. Dace nu vorbesc despre nici unul dintre aceste subiecte, oamenii 1§i comercializeaza sentimentele, le vend contra sumei de 500-1.000 lei preotului. Putem fi judecati pentru aceasta atitudine "eretica",

dar noi credem ca Sfintele Taine §i mai ales Sfanta Taina a Spovedaniei nu pot fi comercializate, transformate dup5 principiul cerere - oferta. Adica, dace eu nu platesc taxa, preotul nu-mi iarta pacatele?! lath cum tocmai cei care ne vorbesc de lucruri sfinte, care ne indeamna pe drumul cel drept, iat5 cum tocmai preotii cad in derizoriu. Si pentru ce sume! lath cum banul se perpetueaza §i in religie ca §i in iubire. lath cum religia incepe - pentru unii - sa devina un bun ascuns in spatele unui cont bancar. Tocmai unde este vorba despre sufletele oamenilor! Atitudinea noastra nu este vindicative. Dimpotriva, din spirit de fair-play acceptarn aceasta situatie institutionalizata, dar nu o

impart5§im. Accept faptul c5 este lama afara, dar asta nu inseamna ca trebuie sa imi §i place. lath de ce Ia biserica nu-L putem simti pe Dumnezeu. Trebuie sa fim singuri pentru a trai sentimentul de simtire sufleteasca. Gnosticii spun c5 Dumnezeu din singuratate a creat Universul §i omenirea. lar noi numai prin retragerea privizorie in singuratate II putem simti. Citind Biblia nu avem acces Ia Dumnezeul din sufletul nostru, ci Ia intelepciunea Sa. Cu Biblia in fath §i cu simtirea in suflet, omul va deveni "burete

al Divinitatii. Atunci se poate intoarce iara§i in lume, ca sa se indeletniceasca cu treburi parnante§ti, pentru ca de acum incolo va actiona ca un automat al lui Dumnezeu".12 Se cuvine sa raspundem aid la o intrebare pe care §i noi §i altii ca noi ne-am pus-o: "Cum aflarn ca L-am simtit pe Dumnezeu

www.dacoromanica.ro

Introducere In metafizica diving

16

in suflet, curat, Vara sa fi trecut prin vama mintii? Ce semn avem?"

Vom §ti acest lucru prin noi in§ine. Ne vom schimba in bine, dar

intr-un fel de bine atat de radical, incat toti cunoscutii ne vor complimenta. Simpla credinta in Dumnezeu va inmulti Bine le din sufletul nostru §i dintr-un singur spic vom avea un Ian intreg. Acest bine pe care II vom simti ca se inmulte§te ne va obliga s5 facem bine §i sa facem bine §i astfel vom constata ca vorbele noastre, care altadata erau vorbe aruncate in vant, acum ajung in sufletul preopinentului, c5 mana noastra ajuta un batran sa treaca strada, pe scull, ne vom trezi implicati in actiuhi pe care nu le practicam pans la vremea simtirii Iui Dumnezeu. Caci "Iui Dumnezeu nu I se pot aplica simplistele idei pe care ni le faurim noi, oamenii, despre dreptate, iar relatiile noastre cu Dumnezeu nu se intemeiaza pe ceva contabil, in care noi sa fim intotdeauna creditori §i beneficiari pasivi. Dumnezeu secera §i unde nu a sernanat- inseamna deci ca

trebuie sa dam §i de Ia noi, s5 ne straduim, caci cerurile se cuceresc."13

Astfel c5 nu putem sta pasivi in a§teptarea Iui Dumnezeu, c5 nu a§teptam autobuzul. Nu putem judeca Ia modul vine - bine, nu vine - iara4 bine. In relatia noastra cu Dumnezeu, noi trebuie sä

tindem spre Dumnezeu §i, chiar daca nu primim vreun semn, tindem §i mai mult, caci cu cat incercarea este mai mare, fericirea

va fi §i mai mare §i simtirea sufleteasca va fi mai deplina. Lui Dumnezeu nu putem sa-I multumim decal intr-un singur fel: iubindu-L cu tot sufletul nostru, neintinat §i neprihanit. Din iubire ne-a creat, cu iubire Ii raspundem. In acest stadiu al cartii putem fi acuzati ca fiind habotnici. Daca se crede c5 iubirea §i multumirea inaltate catre Dumnezeu sunt semnele unui Inceput de habotnicie, atunci cei care ne acuza sunt eretici in masura in care ei ne considers pe noi exagerati in credinta noastra.

0 confirmare a celor sustinute de noi pans acum sunt cuvintele Iui Nae Ionescu: "Viabilitatea unei religii se masoara oarecum pe gradul de aparenta al acestei religii, pe masura in care

www.dacoromanica.ro

Triada: lubire, religie, filosofie

17

aceasta religie ajunge la cuno§tinta noastra, pe cats vreme religiozitatea poate sa traiasca multa vreme in sufletul unui om, independent de faptul c5 este cunoscuta sau nu."14 Cu alte cuvinte, suntem toti botezati intru Cristos, dar la foarte putini a ajuns botezul

0115 in suflet. De aceea "Orice act religios are doi termeni: unul subiectiv, omenesc, altul in afara de om, transcendent omului, care este insa§i Divinitatea."15 Reciprocitatea aceasta nu este instituita de ieri, de azi, ea exists §i confirms simtirile §i trairile multora dintre

noi. "Dumnezeu din actul religios trebuie sa fie un Dumnezeu personal, adica un Dumnezeu care sä existe in fiecare moment §i in fiecare moment sä se pun5 in legatura cu o con§tiinta religioas5;

Dumnezeu nu sta deasupra lumii pe care a creat-o privind nepasator la ceea ce se intampla in Univers."16

Dumnezeu a§teapta sa fie chemat, este dornic sa fie chemat s5 ajute, sa-i indrume pe cei care II con§tientizeaza religios, pe cei care II simt. Simtirea despre care pomeneam la Inceputul acestui capitol este de ordin personal. Legatura fiecaruia dintre noi cu Dumnezeu este una ne§tiuta de o terta persoana, dar

venim cu totii cand credem de cuviinta in Casa Sa, in biserica. Aceasta adunare nu face mai mica relatia intima om - Dumnezeu. Caci Dumnezeu este in fiecare dintre noi in egala masura, fara sä

se piarda pe Sine. Adica eu II simt pe Dumnezeu, to II simti pe Dumnezeu, dar El ramane acela§i, intreg §i nesfar§it ca la Inceputuri. lar in biserica II simtim fiecare dup5 suflet, Divinitatea ramanand ne§tirbita in Fiinta Sa.

Din punct de vedere mistic, Dumnezeu este ceva necunoscut. Cad "mistica ar fi cunoa§terea lucrului ascuns. Mistica nu se ocup5 cu lucrurile ascunse pentru ca este mistica, ci pentru

c5 este o metocla a metafizicii, chiar metodele rationale, in metafizica, tot cu lucruri ascunse se ocupa."17 Dar chiar §i un mistic, deci un om care cauta sa dezvaluie

ceea ce este ascuns, ajungand la Dumnezeu §i crezand ca Dumnezeu este ascuns, §i-L releva. C5ci doar daca II negam §i ni-

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

18

L refuzarn, Dumnezeu ne devine necunoscut §i ascuns. Dar cand cautam sa-L intelegem, El ni se arata pe data. Divinitatea nu este un lucru ascuns decal In masura in care noi o ajutarn sa fie astfel §i, eventual, sä ramana astfel pentru sufletele noastre. Dar noi nu putem impune ca Divinitatea sa rAmana" ca §i

inexistenta. Din contra, Ea ne impune noua sa o acceptarn ca nefiind un mister. Caci in religie, ca §i in dans, nu noi, ci Dumnezeu conduce. Sau, ca sa -1 parafrazarn pe Descartes cu al sau "Cuget, deci exist! ", in religie s-ar potrivi mai bine "Cred, deci exist!".

CAPITOLUL III FILO SOFIA Ffilosofia s-a nascut din religie. Se intrepatrunde cu ea In anumite faze ale devenirii ei, dar este independents de

religie din punct de vedere gnoseologic. Religia se ocup5 cu sufletele, filosofia cu intelectul. Exists deci o diferenta mai mutt cleat notionala pe care o vom explica pe parcurs. "Filosofia este un act de viata, un act de traire; a filosofa Inseamna a reduce realitatea sensibila Ia necesitatile personalitatii tale, a§a cum este ea, inchegata bine sau rau; filosofia inseamna a deforma realitatea sensibila §i a incerca s5 o pui de acord cu tine Insuti, a-ti proiecta structura to spirituals asupra Intregului cosmos."18

Dac5 filosofia inseamna referire Ia realitatea sensibila inseamna ca dintru Inceput filosofia atenteaza Ia religie. Cad religia, Divinitatea ocup5 toata realitatea sensibila a omenirii. Or, filosofia face speculatii pe seama retigiei. De aitminteri, de aici s-a

www.dacoromanica.ro

Triada: lubire, religie, filosofie

19

§i nascut filosfia din dorinta omului de a omenta cele intamplate acum cloud mii de ani. Eruditii nu s-au marginit Ia faptele descrise

in Evanghelii, ci s-au transformat in adevarati asceti ai mintii in sensul conceperii unor speculatii care mai de care mai nazdravane cu privire Ia crestinarea omenirii. Astfel a luat nastere gnosticismul, care In forma Iui cea mai general& se poate defini ca o incercare de a infatisa religia ca o treapta inferioara de cunoastere".19 Asa cum religia este copilul bun al iubirii, tot astfel filosofia este copilul rau al religiei. Cad filosofia nu face decal sa intoarca

pe toate partile notiuni fundamentale pe care le-au inteles primii crestini, deci rostul acestei invartiri intr-un cerc vicios nu ne este foarte clar. tim de Ia Hegel ca exists o identitate intre religie si filosofie: "Obiectul lor este acelasi: determinarea absolutului. Diferenta este numai de instrument: filosofia foloseste determinarea notionala intelectuala, religia, reprezentarea mitica."20

Cu alte cuvinte, filosofia este un fel de religie pentru oamenii nobili, "de la oral ", in timp ce religia le ramane celor mai

simpli, oamenilor "de la sate". Nu putem atribui vreo vina unor concepte, ci celor care au derivat semnificatiile acestor idei. Cad ineptie mai mare decal rastalmacirea si sublimarea religiei in raport cu filosofia nu s-a vazut pana acum. Filosofia este conditionata de religie, fapt pe care domnul Hegel nu I -a perceput pe vremea cand emitea nazdravaniile care I -au facut celebru. Filosofia exists pentru

Ca exists si religia si pentru ca in religie se afla date care fac posibila speculatia filosofica. Daca religia nu ar fi existat, ne intrebam care ar fi fost preocuparile majore ale filosofiei? Absolutul nu ar mai fi existat, deci pe marginea carui fapt notional ar mai fi speculat eruditii? "Nu renasterea religioasa conditioneaza renasterea metafizica si nici renasterea metafizica nu conditioneaza renasterea religioasa, ci altceva: puterea de viata cu

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

20

care se impune problema comuna a acestor dou5 ramuri de activitate spiritual& care este problema absolutului."21 Prin urmare, nici filosofia, nici religia nu-§i sunt inferioare una alteia, cad dace una ar fi inferioara, nu ar mai avea rostul de

a rezolva problema absolutului. Aceasta problems se na§te din religie, este preluata de metafizica §i, uninduli fortele, cele doua incearca sa o rezolve. Pentru a ramane in granitele normalului §i

ale rationalului, tocmai pentru a ne feri de ridicol, trebuie sä consider-am cele cloud notiuni, filosofia §i religia, ca find perfect distincte §i perfect egale. "Noi in general nu ne mi§cam decal in limitele desemnate de ratiune §i in general filosofia nu poate sä fie lacuta cleat in aceste granite ale ratiunii §i deci religia este facuta tot inauntrul acestor granite, adica in granitele sistemului nostru propriu."22 Prin urmare, in functie de gradul nostru de perceptie §i de intelegere a religiei depinde §i intelegerea filosofiei. Reciproca nu este valabila in acest caz. Filosofia pune problema cunoa§terii a§a cum religia pune problema credintei. Cele doua nu sunt comparabile pentru ca

lucreaza cu instrumente diferite, dar gradul de unicitate

§i

intensitate este acela§i. Cunoa§terea presupune insa sa am ceva pe care sa-1 analizez p5n5 c5nd pot afirma ca-I §tiu pe dinafara.

Deci cunoa§terea, lucrand cu intelectul, este conditionata de capacitatile acestuia, in vreme ce religia, care se ocupa cu sufletele, nu are nici o nevoie de nici o conditionare. Ea insa§i conditioneaza omul, nu omul conditioneaza religia. Adica religia spune: "Ai suflet traitor - crezi in Dumnezeu, nu ai - ii vei dobandir. Dar cunoaVerea, cum spuneam in capitolul precedent, este de fapt

a treia etapa din intelegerea deplina a religiei - intelegerea intelepciunii Iui Dumnezeu. Deci filosofia este conditionata de aceasta intelegere. "Intotdeauna in istoria filosofiei de ate on un cugetator a incercat sa distruga substanta, el a trebuit s5 inceapa

www.dacoromanica.ro

21

Triada: lubire, religie, filosofie

prin a nega valoarea principiului identitatii §i toata logica nominalists are ca fundament negarea acestui principiu al identitatii. La fel cu filosofiile care au negat realitatea: ai negat realitatea, trebuie sa negi substanta, principiul identitatii, adica ai negat existenta."23 Or, am spune noi, data ai negat existenta, ai negat insa§i Divinitatea §i deci nu mai ai nici instrumentul de cunoa§tere filosofia - §i nici obiectul supus cunoa§terii - religia. De aceea filosofii nihili§ti, dintre care Nietzsche este reprezentativ,

nu numai ca neaga existenta ca notiune metafizica, dar coborand intr-un plan concret anuleaza tot acest sistem, acest lant fragil ale carui zale tin una de alta. Ai rupt o za, se pierde tot lantul. De aceea

se vorbe§te despre conditiile existentei care "sunt: logic& metafizica (obiectul sa fie deosebit de noi §i independent de noi) §i psihologica (s5 fie obiect posibil pentru cunoa§terea noastra)."24

lath de ce spuneam la inceput ca, fara vina noastra, filosofia §i religia se intrepatrund, pentru ca obiectivele filosofiei sunt cunoa§terea metafizica §i aprofundarea religiei; religia este independents de noi, deci poate intra in cadre metafizice fara au pierde valoarea sa intrinseca. Cineva, vreun cititor razlet, ar putea crede c5 am Incurcat planul cartii §i "am sarit " deja la un capitol ce va fi printre ultimele. Acesta este pericolul c5nd cele dou5 notiuni

sunt puse fats in feta. Se suprapun de a§a natura, incat insa§i expunerea, oricat ar fi de ordonata, poate crea confuzie.

In acest capitol at cartii nu am urmarit decal definirea filosofiei ca atare §i definirea ei prin prisma religiei. Nu §tim cat de

bine am reu§it acest lucru, dar ne consolarn cu faptul ca am incercat. In cele din urma vom trece la abordarea in cod binar a fiecareia dintre notiunile definite aici individual.

www.dacoromanica.ro

Introducers in metafizica divine

22

CAPITOLUL IV

IUBIREA IN RELIGIE Motto: "Neindestulata va fi inima mea pans nu se va odihni intru Tine"

a) lubirea de Dumnezeu Dace In capitolele precedente am tratat fiecare valoare

1uata individual §1 am incercat sa o definim in cei mai buni termeni pe care i-am avut la indernana, incepand cu acest capitol vom cauta oglindirea fiecareia dintre notiuni In celelalte dou5.

Era firesc s5 incepem cu "iubirea in religie" pentru c5, a§a cum am mai pomenit, iubirea se afla la originea tuturor §i trebuie cautate regasirile ei In planul religios. lubirea se oglinde§te in religie Inca din Vechiul Testament. Dumnezeu, denumit Intr -una dintre carti lahve, ii cere lui Avraam sa-§i sacrifice unicul fiu, Isaac. Dintr-o iubire oarba pentru Dumnezeu, Avraam este gata s5-§i arda pe rug fiul, cand lahve li apare §i-i spune s5 se opreasca pentru c5 aceea era doar o piatra

de incercare a credintei lui. "Avraam nu putea intelege sensul sacrificiului lui Isaac; aparent era un infanticid §i totu§i Avraam §tia ca lahve nu-i putea cere un asemenea act. Sacralitatea sacrificarii lui Isaac era camuflata nu in profan, ci in negativul pur, in crime." 25 Adica Dumnezeu I -a pus la incercare pe Avraam sa vada dace

www.dacoromanica.ro

Triada: lubire, religie, filosofie

23

este in stare sa omoare din preaplinul credintei sale. lubirea in religie apare insa §i inainte de acest episod. Cad din iubire ne-am

nascut §1 am crescut in ochii lui Dumnezeu. A§a cum un porn fructifer nu ici merits numele daca nu este plin cu fructe, tot astfel Creatia ar fi ramas neimplinita in absenta omului. Dumnezeu nu putea lasa Universul acesta pustiu, pentru ca insa§i Creatia ar fi fost imperfecta. In perfectiunea Sa, Dumnezeu a creat omul. Si tot din dragoste pentru om, Dumnezeu a creat tablele legilor transmise

prin Moise, pentru a-I feri pe om de a-§i departa sufletul de Divinitate. Cad poruncile, Decalogul nu sunt aitceva decal un scut dat omului pentru a-§i apara sufletul. Multumirea omului adresata Iui Dumnezeu a fost dintotdeauna cu mult mai mica in raport cu darul Iui Dumnezeu. Omul insa nu a con§tientizat decat in mica masura reciprocitatea ce se impune in relatia om - Divinitate. "In actul religios, existenta unei schimbari, adica Indestularea mea, nu se face numai printr-o actiune de la mine la celalalt termen, ci §i printr-o contraactiune de Ia termen spre mine. Pentru ca actul religios sa fie Implinit, pentru ca eu sa am Indestularea religioasa, trebuie ca Ia chemarea mea catre Dumnezeu sa raspunda o chemare de Ia Dumnezeu catre mine."26

Ca in once relatie de iubire perfecta, reciprocitatea nu este

necesara cat este mai degraba obligatorie. Si nu atat de Ia Dumnezeu catre noi, cat de la noi catre Dumnezeu. Cad iubirea noastra trebuie sa se inmulteasca odata ce am simtit suflarea dumnezeiasca, dar nu trebuie sa cerem, sa pretindem un raspuns pentru dragostea noastra. II iubim pe Dumnezeu pentru Ca a§a simtim noi de cuviinta, nu trebuie sa a§teptam batai pe umar §i incurajari. "Dumnezeu conduce acest dans", deci ne conformam prin .iubire vointei Lui. Aceasta indatorare perpetua pe care trebuie sa o simtim fats de Dumnezeu este exprimata magistral in Psalmii Iui David. In toti psalmii apare aceasta recuno§tinta fara sfar§it pentru toate ce le face Dumnezeu. Arareori Dumnezeu este rugat, dar rugamintea este camuflata de o umilinta ce ne intoarce cu www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

24

gandul la multumire §i recuno§tinta. Am ales spre exemplificare doi

dintre Psalmii lui David. Unul dintre ei este cantat Ia sfar§itul fiecarei slujbe. Este vorba exact despre acea relatie de reciprocitate pomenita mai sus: "lubi-Te-voi Doamne, virtutea mea! Domnul este Intarirea mea §i scaparea mea §i izbavitorul meu."27

In alts parte scrie psalmistul: lube§te milostenia §i judecata Domnul; de mila Domnului plin este parnantul (...) Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nadajduit §i noi Intru Tine."28

Spuneam ca Psalmul 17 este cantat (nu In intregime) Ia sfar§itul slujbei. In timpul Liturghiei este pomenit Dumnezeu, este

pomenit §i laudat lisus Cristos, ne sunt citite fapte ale Sfintilor Apostoli. Dar in final este inaltata aceasta rugs curat5 din inima calm El, in care preotul cere ajutor, dar face acest lucru abia in final. A§a cum in Psalmul 32 tandemul om - Divinitate este clar pus in evident5 catre sfar§it.. "Unul dintre elementele fundamentale in orice religie

existents este groaza, un fel de teroare sfanta, mistica, in fata divinitatii §i in fata existentei acesteia hipersensibile, in fata religiei

propriu-zise."29 Simptomul de teams ne face sa nu ignoram preceptele religioase. Pe langa credinta care este plantata in suflet §i nu mai poate fi smulsa de acolo, exists §i acea teams care are un efect final benefic: perpetua supraveghere pe care o efectuarn asupra noastra, asupra comportamentului nostru, autocontrolul pe

care it exercitarn clips de clips tocmai dintr-o teams ascunsa in tenebrele sufletului, ca nu cumva sä facem o gre§eala care ne-ar putea costa scump. Dar iubirea de Dumnezeu este una §i teama este cu totul altceva. "lubirea de Dumnezeu nu presupune «cred

in Dumnezeu>>; iubirea lui Dumnezeu este un act originar al con§tiintei noastre religioase care poate fi concomitent cu , poate sa-i urmeze lui , dar poate s5 fie §i anterior acestui . "30 Deci pot

s5 Invat sa iubesc Divinitatea fara sa cred in ea, a§a cum pot sa invat sä scriu Vara sa §tiu ca scriu prostii. Toti am facut bastona§e Ia §coa15. Dar nici unul dintre noi nu §i-a dat seams cat erau de

www.dacoromanica.ro

Triada: lubire, religie, filosofie

25

caraghioase, pentru c5 ele reprezentau pentru noi nivelul nostru intelectual de la acea vreme. Ada stau lucrurile §i cu iubirea de Dumnezeu. A iubi §i a crede sunt notiuni corelate, care insa se intrepatrund cu mutt mai tarziu in sufletul nostru. Pot crede, dar nu II pot iubi, de exemplu. Va mai trece multa vreme !Ana cand cele dou5 verbe vor ajunge in plan abstract pe picior de egalitate §i abia

atunci II vom simti cu sufletul pe Dumnezeu. De aceea "credinta

este afirmarea unei existente, independent de intelegerea ei. Credinta numai atunci se valorifica drept existenta, dace functioneaza chiar atunci cand impresiile noastre sunt altele."31 Afirmarea existentei duce in mod logic Ia iubirea ei. Drumul de Ia a crede Ia a iubi poate fi mai lung sau mai scurt, dar afirmarea lor in plan egal se va petrece dace noi vom fi tentati sä ne refuzam con§tientizarea acestui proces. Problema devine mai ample cand "dace Dumnezeu este in noi, atunci drumul Ia Dumnezeu este foarte simplu; dace Dumnezeu este in afara de noi, drumul Ia el este foarte greu."32 Deci cand, fie cu iubirea, fie cu credinta, Dumnezeu este in noi, atunci suntem pe calea cea dreapta. Cand nici iubire nu simtim §i cu atat mai putin credinta, este departe de noi drumul mantuirii, dar nu este imposibila ajungerea la el.

b) lubirea de aproapele "lubiti-va unii pe altii cum v-am iubit eu pe voi" (loan,13,34)

le-a spus Mantuitorul Ucenicilor. lubirea propovaduita de lisus Cristos este acea iubire calm care tindem §i fart de care nu ne putem desavar§i credinta §i iubirea pentru Divinitate in plinatatea Ei.

"Sunt o mutime de cercetatori care zic: : adica grija de aproapele tau este prima grija pe care trebuie sa o ai to insuti ca §i cre§tin; s5 pui tot atata interes pentru aproapele cat pui pentru tine insuti, presupunand ca pentru tine pui un foarte mare interes."33 www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

26

lubirea de aproapele este in stransa legatura cu iubirea de

Dumnezeu. Intre cele dou5 "sentimente" este o relatie de conditionare, cad daca II iube§ti pe Dumnezeu, in mod automat II iube§ti pe aproapele tau. Sau, ca sa fim mai expliciti, daca it iube§ti §i ii intelegi indeajuns de mutt §i de bine pe Dumnezeu, iubirea ce vine ca raspuns de la Dumnezeu catre tine este atat de mare, incat fara sä vrei o propagi aproapelui tau. In sens conceptual, cele doua iubiri sunt complet diferite; avem, pe de o parte, iubirea de absolut, de perfectiune qi, pe de alta, iubirea de aproapele care este om ca §i mine. Sunt doua lucruri complet diferite, dar atata timp cat macar

tindem catre iubirea de aproapele putem spune ca suntem pe drumul cel bun.

"lubirea nu este in cretinism o norma, ci o lege naturals care nu este scoasa din cadrul vietii religioase."34 Deci nu trebuie sa intram in panics pentru acele momente

in care ne surprindem c5 actionam impotriva cuvintelor Mantuitorului. Cad iubirea de aproapele nu inseamna dragoste egala pentru toti cei din jurul meu. Atata timp cat nu-i urasc pe anumiti indivizi din preajma mea se cheama ca-i iubesc. Socotim aici tot in cod binar, fara a accepta vreo cale de mijloc, adica un fel de indiferenta care nu este nici ura, dar nici iubire. Antiteticul iubirii este ura. Cats vreme §tim ca nu suntem bantuiti de un asemenea sentiment periculos, putem afirma ca iubim. Ca iubim in cantitati

variabile, acest lucru este discutabil. lubirea perfecta exists o singura data in viata unui individ. Cine spune ca a trait doua iubiri perfecte a fost victima nefericita a unui plagiat, in sensul ca una dintre cele doua iubiri era doar copie cvasifidela. A iubi egal pe toata lumea inseamna a fi Dumnezeu sau a incepe sa to crezi Dumnezeu. Cad Dumnezeu iube§te in mod egal §i pe sarac, §i pe bogat, §i pe virtues, dar §i pe pacatos. Fiecare dintre not avem parte de dragostea Iui Dumnezeu, fara ca ea sa se mic§oreze. Si dac5 nu pot iubi pe aproapele decal in mod fatamic, eu, parnantean, con§tientizez acest lucru §i sufar. Cad "suferinta este cale pentru cretinism §i cre§tinismul este singura doctrina

www.dacoromanica.ro

27

Triada: lubire, religie, filosofie

care valorifica realmente durerea; celelalte religii nu o valorifica, ci incearca sa o nege, §i aceasta este absurd, pentru ca realitatea nu se neaga."36 Cre§tinismul inseamna iubire §i suferinta in egala masura. Caci dace iubim conform preceptelor suntem judecati de cei ce nu

ne inteleg §i suferim. Nu credem insa ca In acela§i fel se pune problema §i cu cei dedicati sihastriei. Ii stimarn §i Ii respectarn pentru alegerea facuta, dar nu putem sa nu punctarn anumite aspecte. Calugarii - teoretizam fall a generaliza - incep sa se

fereasca de laici din momentul in care L-au cunoscut pe Dumnezeu. Se feresc pentru c5 v5d in laic pacatul originar §i in plus pacatele dobandite §i asimilate pe parcursul vietii. Ei vad in mirean un izvor de energie negative pe care, in loc s5 o combats cu blandete, o ignora cu un fel de superioritate acumulata. In acest fel, ei se dovedesc egoi§ti pentru ca i§i protejeaza mai mutt pacea sufleteasca, ca§tigata cu greu de altminteri, §i ignora neliniVea prin care au trecut §i ei - sufleteasca a laicului. Din acest punct de vedere, calugarii au un comportament asocial. Pentru c5 "asocial inseamna «nu ma interesez de ceilalti>>. Egoist inseamna altceva: valorificarea existentei celorlalti pentru mine. Activitate egoista §i activitate altruists inseamna cam acela§i lucru: actiunea altruists este o actiune al carei rezultat este dorit de mai multi. 0 actiune egosita este o actiune al carei rezultat este dorit numai de mine."36

Laicul care reu§We s5 se dezbare de toate pacatele dobandite §i sa-§i duce viata In cumintenie sufleteasca §i trupeasca este poate tot atat de curat ca §i calugarul. Pacea

laicului este dobandite, in timp ce pacea calugarului. este construita. Intr-un mediu din care tentatiile lipsesc, este firesc sa apara lini§tea sufleteasca. i atunci, i iubirea c5lugarului este una nefireasca in comparatie cu cea a laicului. Atata timp cat cre§tinismul nu masoara iubirea, ci doar o is in calcul, ne putem incheia capitolul, neconsiderandu-I definitiv din punct de vedere conceptual.

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

28

CAPITOLUL V

IUBIREA IN FILOSOFIE in filosofie se regase§te laolalta cu religia. Urmand un principiu al cauzalitatii greu de sesizat, religia se Iubirea

intrepatrunde cu filosofia §i cu iubirea. Vom Incerca, pe cat ne va

sta in putere, sa departajam iubirea de religie pentru ca acest capitol sa fie mai clar, sa nu devina abstrus. In majoritatea lor, filosofii au tratat subiectul iubirii in paralel

cu iubirea de Divinitate. Dar cum filosofia are ca object de cunoa§tere absolutul, ei au abstractizat ideea de Dumnezeu, ducand-o pe culmile metafizicii. lubirea ca iubire in sine nu se regasete in filosofie fare o oarecare ingemanare a ei cu iubirea de Divinitate. Nae lonescu afirma in al sau Curs de metafizica faptul ca exists doua teorii caracteristice iubirii discutate in plan metafizic. Una ar fi iubirea ca act de creatie, iar cealalta iubirea luata ca act de cunoa§tere. Primului tip de cunoa0ere ij corespunde, in conceptia

noastra, mitul Me§terului Manole, pentru ca din iubire pentru Dumnezeu, din iubire pentru propria-i meserie, Manole sacrifice tot

ce are mai scump; din acest punct de vedere, Manole creeaza simultan cu sacrificiul. Creatia se ridica §i capata amploare pe tnasura ce Manole accepts ideea sacrificiului. Celuilalt tip, de iubire ca act de cunoa§tere, cu mutt mai abstract, ij corespunde initiativa noastra de a ne completa dragostea §i credinta pentru §i in Dumnezeu cu un act de cunoa§tere, de intelegere a Divinitatii. ?i cum fiecare religie in parte 1§i are Cartea sa de capatai, not apelarn

www.dacoromanica.ro

29

Triada: Iubire, religie, filosofie

Ia Bib lie pentru a cunoa§te intelepciunea scrisa a Iui Dumnezeu.

"lubirea este prin ea insa§i un fel de motor, un fel de indemn al fiintei, o actiune §i, dace este actiune, cade in domeniul vointei §i creatiei."37 Deci iubirea ca structure gnoseologica este generatoare de energie volitive §i creatoare in acela§i timp. Se §tie ca impulsurile cele mai puternice pe lumea aceasta sunt doua: cel al iubirii - deci al credintei - §i cel al urii. Despre ura nu putem vorbi decal in treacat, pentru ca nu am cunoscut acest sentiment §i deci

nu-I putem aborda. lubirea §i ura au un singur lucru in comun: nebunia. Cad impulsuri nebune§ti primim fie ca este vorba de iubire, fie c5 este vorba despre ura. Important este finalul, care in iubire este de cele mai multe on fericit, iar in ura este totdeauna tragic. Omul penduleaza Intre iubire §i ura, neintalnindu-le Ia modul

absolut niciodata. Dincolo de iubire §i de ura se afla adevarata serenitate sufleteasca ate care trebuie sa tindem. "Acest adevar, prin a carui consultare ajungem sa aflam ceva §i care locuie§te in omul !auntie, a fost numit Cristos, adica neschimbatoarea §i eterna intelepciune a Iui Dumnezeu. Aceasta intelepciune o consults orice suflet rational, dar ea se dezvolt5 fiecaruia numai in masura in care este in stare sa o primeasca, potrivit propriei sale vointe."38

Prin urmare, iubirea inseamna cautarea intelepciunii §i dorinta fierbinte de a o dobandi. Deci privita in acest fel, iubirea este o cale directs de ajungere Ia filosofie, fare sa mai implicam deranjul religiei decal in mod relativ. Insa invatatura aceasta, pe care noi credem ca o capatam pe pamant §i cu care ne mandrim in stanga §i in dreapta, nu o dobandim pentru ca vrem noi, ci pentru c5 ea - in virtutea faptelor noastre ni se cuvine sau nu. Astfel ca suntem veric indatorati Iui Dumnezeu pentru ca ne da dreptul de a ne bucura de aceasta intelepciune sau ne rugarn Lui sa ne ierte

§i sä ne ajute pentru a capata puterea de a cunoa§te. "Sa nu numim pe pamant pe nimeni invatator al nostru, pentru ca unicul Invatator al tuturor se afla in ceruri. lar despre ce se afla in ceruri ne va invata insu§i Acela."39 Deci gradul de intelepciune pe care noi II punem Ia superlativ and suntem mandri de noi este fals. Nu

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

30

este nimic mai fals decat ideea ca n9i suntem intelepti §i ca putem

oricand s5 cucerim cerurile. Trebuie mai intai sa iubim pentru a capata Intr -o etapa ulterioara intelepciunea.

Mistici precum Fericitul Augustin credeau ca prin extazul mistic, deci prin atingerea acelei

clipe in care se revela

necunoscutul, ajungeau in sinul filosofiei. "Misticismul erotic al occidentalilor urmare§te aceea§i cunoa§tere, and prioritate capacitatii afective individuale."40 Deci numai printr-o dezvoltare a iubirii din tine poti ajunge Ia cunoa§terea metafizica, trecand insa prin faza de iubire mistica-erotica, adica iubirea aceea este at5t de profunda incat activeaza anumite instincte primare ale misticului. Dace acesta se stapane§te, dar se bucura de intensitatea trairii de

care a avut parte, se considers c5 poate accede catre un nivel superior de cunoa§tere.

lubirea in filosofie a fost, cum am mai spus, asociata cu religia. Gnosticii respingeau iubirea trupeasca §i chiar §i pe cea sufleteasca. Intr-un anumit sens, au fost habotnici in perceptia dogmei cre§tine. Intr-un alt sens, au fost exagerati pentru ca "in naratiunea maniheista a creatiei se Inmultesc episoadele

dezgustatoare, de nemaiauzit desfrau, urmandu-se logica obi§nuita a maniheismului: sexualitatea este respinsa, considerate

drept o activitate arhontica prin excelenta. Astfel, sexualitatea derive din partea noastra de Intuneric §i indica* puternica noastra inrudire cu tenebrele. Repetarea unor obscenitati infrico§atoare este menita sä arate gradul de decadere Ia care a ajuns omenirea §i gravitatea pacatelor care o apasa. Ipoteza ca omenirea se trage dintr-o singura pereche de oameni indica drept unica posibilitate de inmultire a speciei incestul."41 Prin urmare, pacatul originar este considerat cauza prima a

tuturor relelor din Univers §i de aceea el este abrogat de calm majoritatea gnosticilor. Cum gnosticii au fost catalogati drept eretici, astfel §i ei i-au catalogat ca find eretici §i pacato§i pe cei ce

pacatuiau prin pacatul originar. Rastalmacirea §i transformarea cuvintelor-cheie din Bib lie a fost intotdeauna piatra de. incercare www.dacoromanica.ro

31

Triada: Iubire, religie, filosofie

pentru cei care vor s5 coreleze in vreun fel sau altul iubirea cu filosofia. De§i au pierdut meciul cu istoria, gnosticii au oglindit cel mai bine iubirea in filosofie, intelegand prin filosofie un fel de sinonim al religiei, un sinonim valabil doer pentru intelectuali. Dar oare pacatul originar sa fie cauza prima? Chiar trebuie

s5 ajungem Ia faza de extaz erotico-mistic pentru a accede Ia intelepciunea suprem5? Oare simpla iubire omeneasc5, aceasta cu care ne-am nascut §i vom muri, nu ne poate ajuta s5 g5sim calea calm intelepciune? Suntem de p5rere ca exagerarile voite nu-§i au locul in aceasta carte. Credem deci c5 iubind a§a cum putem §i cat putem, vom ajunge la intelepciunea care ne este menita.

C5ci nimic nu este intamplator pe lumea asta!

CAPITOLUL VI

RELIGIA IN IUBIRE

DReligia beneficiaza de o oglindire perfecta in iubire.

cest lucru se intampl5 pentru ca fundamentul religiei este iubirea §i aceasta oglindire nu era posibil5 in sine dac5 iubirea nu ar fi fost perfecta. Daca suferim sau ne bucuram in dragoste, in ambele cazuri

ne indrept5m sufletul calm Dumnezeu. "0 intuitie profunda a imbin5rii noastre suflete§ti a inlesnit cre§tinismului s5 stapaneasc5

adevarul acesta fundamental, ca nu durerea sau placerea sunt datatoare de seams pentru suferinta sau fericirea noastra, ci atitudinea pe care o pastreaza in fata 'Or personalitatea noastra spiritual5; ca durerea insa§i poate deveni izvor de nesfar§ita www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

32

bucurie, dace ea i§i gaseVe pentru aceasta personalitate spirituals a noastra o semnificatie."42 Prin urmare, important nu este simplul fapt al suferintei sau

at fericirii noastre, ci con§tientizarea lor ca fapte suflete§ti, deci sentimente nascute direct din suflet; suferind sau find fericiti nu realizarn decat o mai puternica apropiere de Dumnezeu. De aceea

prin suferinta ne putem mantui ca §i prin bucurie. De altminteri, bucuria nascuta din suferinta este mai mare, mai cuprinzatoare a§a

cum iubirea nascuta din ura este atat de puternica, incat ne transcende. lubim mai intai cu spiritul §i apoi cu trupul. Este obligatoriu pentru noi, pentru ca trecerea noastra prin aceasta lume

sa fie mai frumoasa, sa iubim cu spiritul. Nu este insa o conditie sine qua non s5 iubim cu trupul. lubind cu spiritul, ne des5v5r§im in fata lui Dumnezeu, in timp ce iubind numai cu trupul, scadem in propriii ochi. Cad pans sa pacatuim cu trupul ne mandream ce curati §i neprihaniti eram §i ne placearn a§a cum eram. Prin pacatul originar scadem in fata noastra sau in fata spiritului nostru religios.

"Actul de iubire este unul pur spiritual, caruia iubirea trupului nu-i este decat continuare imperfecta, pentru c5 ceea ce este caracteristic §i specific actului de iubire ca atare este fuziunea §i trupul este tocmai ceea ce se opune fuziunii, tocmai pentru faptul

c5 trupul este individualizare in timp §i spatiu.43 Prin urmare, iubirea ca act spiritual transcende parnantescul, terestrul, ajunge undeva Intr -o zone a idealului platonician, devine idee §i prin ea, prin devenirea ei idee, ne transformarn §i noi in buni §i in mai buni. Trupul este actualizarea i aducerea cumva in derizoriu a actului

de iubire pur spiritual. Adica dintr-o valoare perena, iubirea se transforms in ceva tern, obi§nuit. Omului, chiar §i pentru pacatul originar, i s-a pus conditia

sa-I infaptuiasca dupe Sfanta Taina a cununiei. Astfel, iubirea dintre doi oameni este legitimate in fata lui Dumnezeu §i de aceea se spune ca nu exists posibilitate de divort. In practice exists, de buns seams, dar in ceruri divortul nu este acceptat. "Imposibilitatea

despartirii unui barbat de femeia lui, atunci cand stau sub taina www.dacoromanica.ro

33

Triada: lubire, religle, filosofie

nuntii §i cand intr-adevar ei au realizat aceasta taina, provine din faptul ca doi oameni legati prin taina nuntii nu mai sunt doua fiinte

omene§ti, ci una singura, alta decat fiecare dintre ele."44 Prin urmare, puterea lui Dumnezeu se vede §i in sacramentul cununiei. Dar puterea iubirii pentru o alta persoand privita prin prisma religiei

ne trimite la poetica romaneasca. Pentru ca romanul §tie a face doua lucruri foarte bine: sa injure de Dumnezeu §i sa-§i declare dragostea sub arcada Divinitatii. In acest ultim aspect, Co§buc cla tonul in "Nunta Zamfirer, unde scrie: "Icoana-ntr-un altar s-o pui Ia inchinat". Eminescu folose§te §i el in al sau "Luceafarur sacrul femininca termen de comparatie: "Cum e Fecioara intre Sfinti". Indepartandu-ne de poeti, care au avantajul imaginatiei, ajungem la omul de rand, care-§i nume§te sotia sau sotul "icoana vietii mele" sau lumina vietii mele". Fara sa ne dam seama, in cele mai frumoase momente ale vietii traim sub semnul Divinului din noi.

Caci aitfel de ce baiatul cade la picioarele fetei, declarandu-i dragostea? Sunt oare coincidente sau rugamintile noastre sunt atat

de puternice incat ne obliga, fait' sa ne dam seama, sa facem

gesturi pe care in mod normal le facem doar Ia biserica?! Intelegem din aceasta demonstratie ca tot ceea ce inseamna iubire curata, izvorata din sufletul nostru, sta sub semnul Divinului §i noi, cu actiunile noastre, cinstim iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, fiind sinceri in dragostea noastra parnanteasca. "Ceea ce multimea

intelege drept eros este alienarea erosului de dupa cadere. Este

acea degradare a adevaratului eros, care imparte, desparte, fragmenteaza natura, deoarece serve§te independenta existentiala

a individualitatilor, pofta de placere a fiecarui individ."45 Prin urmare, noi traim pe parnant sub imperiul unei copii imperfecte a

erosului care a fost perfect candva. Nu putem cleat sa tindem catre el, fara a ne face iluzia ca-I vom atinge vreodata. Tot ceea ce vine din noi este pofta. Si dorinta erotica este tot o pofta pe care fie o suprimam, fie o lasam sa ne domine. Acest fapt nu ne dovede§te decat existenta noastra perimata, de slujba§i ai trupurilor noastre,

ai instinctelor. Cad daca nu ar exista aceasta pofta de viata, www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

34

aceasta dorinta de a ne trai viata, cu toate pacatele §i urateniile ei, am fi nemuritori. "Viata lipsita de eros este o cale catre moarte chiar atunci cand erosul lipse§te din viata din cauza unei individuale plenitudini de moralitate on de religiozitate."46 Prin urmare, erosul inteles ca

notiune de dinainte de cadere trebuie s5 existe in viata noastra. Aici se na§te un paradox, pentru ca, din moment ce strabunii no§tri

au pacatuit §i au transformat erosul in ceva vandabil, not nu mai

avem cum s5-I percepem in mod abstract. Poate doar sa ni-I imaginam ca notiune abstractA, dar este mai greu acum sa ceri viata plina de eros atata vreme cat atunci cand erosul era interzis

el a fost abordat. Se pare c5 filosoful citat nu a pus mana pe Vechiul Testament, pentru c5 acolo este scris clay ca, dace Adam §i Eva nu ar fi pacatuit, ar fi fost nemuritori; deducem ca erosul nea facut muritori. In sfar§it, mai trebuie sa amintim o conceptie interesanta prezenta in ideologia sectei mormonilor: "In timpul sacramentului marital, secta mormona, care admite divortul, celebreaza trei feluri

de uniune: cea pentru viata terestra, cea pentru viata celesta §i uniunea pentru arnandou5. Deci o femeie poate fi casatorita cu doi

barbati: cu unul pentru viata actuala - cu care ea traie§te - §i cu celalalt pentru viata ulterioara, viata celest5."47

Prin urmare, mormonii ridica iubirea la rang de valoare supreme, ce trebuie perpetuate §i in viata de apoi. lath cum, spre deosebire de gnostici, care refuzau placerile carnale, mormonii §tiu s5 se bucure de iubire atat pe Pamant, cat §i in Ceruri.

www.dacoromanica.ro

Triada: lubire, religie, filosofie

CAPITOLUL VII

RELIGIA IN FILOSOFIE Tn acest capitol avem de-a face cu dou5 curente filosofice

antagonice. Un prim curent este acela care sustine existenta lui Dumnezeu §i al doilea este cel care afirma moartea lui Dumnezeu. Ne vom referi pe rand la cele dou5 sisteme filosofice care domina intreaga teorie a cunoa§terii.

"Dumnezeu este dincolo de toate celelalte notiuni ale relativitatii noastre; acolo unde nu exists §tiinta binelui §i a raului, stapane§te bunatatea putt a lui Dumnezeu i a primelor zile ale creatiunii."48

Prin urmare, Dumnezeu transcende nu atat existenta noastra, find cauza prima a existentei noastre, dar bunatatea lui Dumnezeu transcende Bine le §i Raul. Dumnezeu ne depa§e§te pe noi, c5ci noi ne manifestam plenar cre§tinismul coborand Absolutul In bezna cotidiana. Dumnezeu ne ridica in lumina sa creatoare f5r5

insa a ne revela misterele pe care noi, din curiozitate, suntem tentati sa le decriptam.

Lucian Blaga a elaborat o Intreaga teorie a misterelor cenzurate de un Dumnezeu al filosofiei, numit Mare le Anonim. Astfel, Mare le Anonim aplica o cenzura transcendenta actiunilor noastre de a ne revela misterele. Din dragoste pentru oameni, pentru a nu-i pierde, Mare le Anonim cenzureaza anumite date, le claseaza, astfel incat noi nu putem afla decal ceea ce ni se cuvine prin natura noastra umana: "Cenzura transcendenta este act temporal §i ve§nic prezent al Marelui Anonim. in efectele ei, ea www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

36

este intiparita cunoa§terii in mod individual, structural, in toate modurile acesteia. 0 cunoaVere individuate absolut obiectiva ar reprezenta o primejdie pentru Mare le Anonim, care ar putea fi scazut in potenta sa §i in parte zadarnicit in intentiile sale."49 Pericolul este deci triplu. 0 data, omul se poate pune pe sine in pericol cunoscand un mister in toata plenitudinea lui, a doua, misterul risca sä se dizolve prin cunoa§terea lui de catre om, §i a treia, Mare le Anonim poate fi scazut, minimalizat in ochii oamenilor

prin aceasta cautare de decriptare a misterelor. Aceasta nu inseamna ca omului ii este interzisa cunoa§terea. Mare le Anonim i-a rezervat individului o cvasicunoa§tere care substituie cu succes cunoa§terea absolute. Acesta este compromisul pe care Mare le Anonim §i I-a facut sie§i pentru a se apara §i oamenilor pentru a nui pierde. Cad Mare le Anonim nu s-ar pierde, el fiind intreg §i de neinlocuit. Oamenii, cunoscand absolutul, nu ar mai avea motivatia creatiei, iar Vara aceasta ei nu mai au dreptul la viata, drept pe care II pierd "pe mana lor". Dumnezeu a dat omului pedeapsa de a imita Creatia, iar

omul tinde sa scape de aceasta sarcina cautand calea catre rezultatul final. Omul nu §tie ca pedeapsa este egala, din punct de

vedere grroseologic, cu menirea sa pe acest parnant. Precum §colarul care copiaza, "furanduli astfel caciula", tot a§a §i omul Incearca sä acceada la modalitati cat mai facile de cunoa§tere care s5-I conduce spre absolut. Dace ar reu§i acest lucru, omul ar muri, c5ci ar con§tientiza ca "degeaba face umbra parnantului", pentru ca menirea lui s-a sfar§it. "Lumea aceasta a generalului nu exists §i totu§i numai in ea putem nadajdui sä ne gasim locul, pentru ca suntem o aparitie

bolnavicioasa in lumea lui Dumnezeu, am depa§it-o, suntem o excrescenta primejdioasa, nu putem s5 aducem cleat dezordine in lumea lui Dumnezeu."50 Prin urmare, omul este, prin datul ski, o fiinta care poate

pune in primejdie pacea Creatiei Divine §i de aici vine §i acea autoaparare conceputa de Mare le Anonim. Universul, a§a cum I -a

www.dacoromanica.ro

Triada: lubire, religie, filosofie

37

conceput Dumnezeu, unul al ordinii, in care o singura particula din curiozitatea noastra prosteasca poate provoca un haos etern. Atata vreme cat nu ne vom pune ordine viata noastra, ordine Ia modul cel

mai propriu, pana cand nu vom invata sa gandim ordinea in termeni matematici, nu vom avea voie sa gandim ordinea Iui Dumnezeu decal ca pe un vis frumos. Un vis frumos din care Dumnezeu, in darnicia Lui, a imparta§it fiecarui suflet cate putin §i astfel ne-a inzestrat cu rabdare. Spuneam la inceputul acestui capitol c5 un al doilea curent

filosofic abordeaza o tema mai putin ortodox& care se refers Ia

moartea Iui Dumnezeu. Autorul acestei nazdravanii este

F.

Nietzsche, care a ramas celebru prin filosofia pe care a inchegato, negand astfel Divinitatea §i negandu-se astfel pe sine.

"Sintagma ."86

CAPITOLUL VII LIMANUL Orice Inceput de drum i§i are §i sfar§itul ski, capatul sau de linie. In drumul nostru de Ia suflet la Dumnezeu §i la limita oferita de El, Ia derizoriu §i Ia caderea in el, nu am pomenit

nici o clips despre Liman. Tot acest periplu, care poate fi cat se poate de real daca ne dorim i not acest lucru, se sfar§e§te. De buns seams trebuie s5 luam variantele valabile, §i anume acest www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

72

drum trebuie sa se termine o data cu noi, adica am abdicat Ia mijlocul lui sau am supravietuit §i traim mai departe in tovar4ia Dumnezeului nostru. Se cuvin cateva intrebari: Cum §tim c5 am ajuns la liman? Ce simtim? Vom raspunde facand urmatoarea precizare: nu vom avea

"nimic Ia mane" cum ca am ajuns la liman. Deci nu exista nimic palpabil, concret. Exists sentimente pe care vom Incerca sa le suprimam, acuzandu-ne de ganduri rele §i ascunse. Nu vor fi decal reactii. Astfel, vom simti o greats de nedescris feta de ban §i feta de tot ceea ce inseamna timp pierdut in favoarea derizoriului. Vom gasi bucuria de a trai in scurte momente de respiro cand vom privi pe fereastra §i vom vedea Scare le incercanat, vom trai din mangaierea mugurilor ce vestesc primavara. Vor fi momente cand

nu ne vom recunoa§te §i in care vom fi acuzati de patetism, nepasare, egoism. Nimic din toate acestea nu vor exista in sufletele noastre, cad ne-am eliberat de ele in drumul spre Liman. Un sentiment nou §i puternic va Iua na§tere: acela de depersonalizare socials §i implinirea noastra sufleteasca. Acest

lucru inseamna c5, dace !Ana acum eram totuna cu turma §i-i

impart5§eam aproximativ acele4 impresii §i Weil, de acum inainte, comparativ cu ea, vom trai in solitudine. Socialul ne va supara, ne va deranja §i vom fi tratati ca salbatici. Se va casca o prapastie intre noi §i lumea de-afara §i doar putini curio§i vor reu§i s5 ne inteleaga. In schimb, vom reu§i sa ne cunoa§tem mai bine pe noi in§ine, sa ne respectam §i s5 ne odihnim dup5 un drum atat de lung.

"Destinul nu se discuta, ci se accepts sau nu. Dace it acceptam suntem autentici; dace nu-I acceptam, suntem insa§i negarea, falsificarea propriului nostru eu. Destinul nu consta in ceea ce aveam chef sa facem; el se recunoa§te §i iii arata profilul sau evident §i riguros in con§tiinta necesitatii de a face ceea ce nu ne convine."87 Prin urmare, derizoriul inseamna sa fac numai ceea ce imi convine mie §i in limitele impuse de mine. Limanul presupune acceptul unei activitati necesare, chiar dace nu-mi face

placere. Derizoriul este sinonim cu comoditatea; Limanul este www.dacoromanica.ro

73

Suflet, limits

p1

derizoriu

sinonim cu rigoarea nemteasca.

Exists insa dou5 aspecte-capcana ale Iimanului: vidul §i vagul. Putem fi in§elati de pe drumul spre liman §i aruncati in vid sau in vag, acestea avand aparenta cap5tului de linie.

"Tot ce se face pe pamant izvora§te dintr-o iluzie de plenitudine in yid, dintr-un mister al nimicului. C5nd orice incercare

pare accidentals §i periferica, iar spiritul cauta probleme tot mai vaste, se intampla ca el sa nu se mai izbeasca in demersul sau de

nici un obiect, in afara de obstacolul difuz al Vidului."88 Deci pierderea sufletului este atat de mare in vastitatea §i incertitudinea vagului sau a vidului, incat sufletul ajunge Intr -o stare de disperare vecina cu sinuciderea. Aceasta ratacire echivaleaza cu ratacirea unui om prin ceata. Nu tie daca se afla in padure, pe drum sau pe stinci. $tie doar ca este ceata. Cam ace14 lucru se petrece §i cu

sufletul nostru. In momentul in care macar pentru cateva ore simtim'ca ne-am pierdut sau ca suntem atra§i de magnetul vidului, trebuie sa ne trezim Ia realitatea derizorie mai degraba, cleat s5 ramanem pe acel fals faga§. Pentru c5 pe drumul de Ia derizoriu calm liman mai putem merge o data, dar nu §tim ce se intampla cu

not daca nimerim in tenebrele vagului. Ce simtim cand suntem atra§i de vid sau de vag? Absolutul neViintei §i al disperarii. Simtim c5 strigam §i nu suntem auziti, ca plangem §i nu mai avem lacrimi, c5 mergem, dar de fapt ne taram. Sunt sentimente groaznice, prin care insa este bine sa trecem, dar nu obligatoriu §i necesar. Totu§i, pentru o mai puternica certitudine a Iimanului, este bine sa simtim mai intai vidul §i vagul. Ajun§i Ia liman, ne vom afla menirea. Atunci vom intelege

de ce drumul a fost atat de greu, pretul atat de mare pentru o fericire Intreit mai mare. Si daca un pui de amaraciune ni se va strecura in suflet, un dor de ce-am lasat, nu trebuie sa-i cadem prada; sa ne fie calauza

numai gandul c5 am facut acel drum numai pentru a ajunge in varful luminos. Si acolo vom ramane!

www.dacoromanica.ro

PARTEA A TREIA METODOLOGIA CUNOASTERII METAFIZICE

www.dacoromanica.ro

Metodologia cunoa§tedi metafizice

SECTIUNEA iNT 'AI

ISTORIA CUNOA$TERII - EMPIRIA CAPITOLUL I UN SECOL RECE Secolul XX este pe sfar§ite. In apropierea noului mileniu

parca mai mutt ca niciodata oamenii se agata de prezentul continuu, incercand s5-1 transforme Intr-o eternitate confortabila. Este ca §i cum un om a indragit atat de mutt o haina,

Moat o poarta iarna-vara, gra sa se gandeasca prea mutt la consecinte. Este interesant de remarcat care ar fi coordonatele acestui veac. In toti ace§ti o suta de ani s-a dezvoltat §i s-a amplificat o boala sociala care nu numai c5 a minimalizat mare parte din cuttura

spirituals a omenirii, dar a reorientat §i focatizat intelectul uman catre periferiile cunoa§terii. Egoismul public, cad despre .el este vorba, a Intors din drumul ascensional spiritul uman, aruncandu-1 in marginimea culturii-universale. Prin definitie, omul egoist este cel

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

78

care face totul pentru placerea lui proprie, fall a se gandi Ia ceilalti. In sine, omul egoist este un singuratic, pentru c5 tot folosindu-se de semenii sai ca de o punte de salt in bucuria sa solitara, el este parasit incetul cu incetul. Egoismul ca boala a sufletului s-a instalat Ia inceputul acestui veac §i a fost alimentat de cele doua razboaie mondiale. Pe parcurs, el a devenit o board socials care a marcat generatii de indivizi. Cu cat a crescut progresul tehnologic, cu atat a scazut gradul de spiritualizare al omului, facand loc egoismului. Prin urmare, putem vorbi astazi despre ceea ce se nume§te

singuratatea umanitalii. Dac5 inainte vreme, un om credincios, care-§i petrecea mutt timp in rugaciune §i post, era considerat un individ retras, acum lucrurile stau cu totul alffel. Cea care a creat egoismul public, societatea, I -a privat pe individul luat in sine de viata intima, impunandu-i un trai in colectivitate. Existenta alaturi de ceilalti, dependenta de convivi I -au indepartat pe om de intimul spiritual, astfel incat singuratatea lui a fost transferata sufletului. Orientarea catre ob§tesc, catre citadin, spre ca§tigul aparent nu a facut decat sa agraveze aceasta boala. In tot acest timp, s-a dezvoltat o teams acute de moarte.

Acest fapt a generat actiuni irationale. Omul a inceput sa cheltuiasca mare parte din energia lui vitals pe bucurii efemere care pareau ca arunca ideea mortii intr-un viitor indepartat. Prin inventarea "bucuriilor trecatoare, individul nu numai c5 a creat o industrie care a incurajat acest gen de "terapie", dar a "reu§it" sa se indeparteze de valorile esentiale ale omenirii. Cei care §i-au dat

seama de naivitatea gestului lor s-au afundat cu §i mai multa ardoare in el: "Acceptarea faptului trait este insa§i acceptarea viciului; este insa§i acceptarea de pe pozitiile pe care ni le-a harazit minciuna, cu ochelarii pe care ni i-a pus pe nas eroarea."89

Prin urmare, individul, daca s-a considerat vinovat de autoneglijarea sa, nu numai ca nu §i-a recunoscut-o, dar a persistat in gre§eala fail nici o urrna de remu§care. Au existat exceptii de Ia regula, in sensul ca sunt popoare

care au ales calea misticismului §i a potentarii spirituale. Nu mai

www.dacoromanica.ro

Metodologia cunoa§terii metafizice

79

departe de India; acest popor traie§te intr-o eterna reculegere. In mod normal, ar fi trebuit sa mobilizeze Occidentul spre a se orienta calm viata spirituals privata. Se pare c5 cei infrico§ati de ziva de maine, cei care traiesc exclusiv pentru trasarea viitorului, neglijand in acest fel prezentul, sunt mai multi decal intreaga populatie a Indiei.

"Amestecul culturilor se aseamana cu amestecul raselor: se

influenteaza, imbogatindu-se reciproc, cand au forte egale. Dar dupa cum o rasa debila este asimilata de o rasa puternica, o cultura debila poate fi asimilata de o cultura puternica."12 Constatam ca toate socotelile duc spre "inghitirea" unei civilizatii de

catre o alts cu mutt mai puternica. Ne intrebarn insa cat este de

dornica o cultura puternica sa accepte sub aripa ei o cultura debila?

Cats putere are ea pentru a redeveni ca la Inceput? Problema poate fi pus5 §i altfel: ce ca§tiga acea civilizatie superioara dac5 incearca s-o asimiteze pe cea slabs? Nimic pe plan imediat, iar viitorul este nesigur. Solutia optima pentru poporul

puternic spiritualizat este sa mimeze prostia, saracia, mizeria, pentru a fi ocolit. Pe linia aceasta au mers hindu§ii, de la at caror exemplu am pornit, §i au reu§it.

In ceea ce-i prive§te pe romani, ei se constitute Intr -o "class" aparte; in primul rand, la capitolul "asimilari" ei au fost peste medie. Prin urmare, noi nu numai c5 ne-am autoneglijat, dar am

imbracat alte culturi cu mutt Inainte de a ne fi cunoscut pe noi in§ine ca natie §i cultura. Ce inseamna pe plan politic un diplomat? Un om care §tie sa §i prezinte tara peste hotare. Ce semnificatie are pentru noi? Un om care §tie sa prezinte tarii sale alte popoare Intru asimilare; datorita unei lipse etementare de autocunoa§tere la nivel de neam, incercarn sa ne regasim in manifestarile culturale §i nu numai ale altor popoare. Daca in ceea ce prive§te alte civilizatii suntem arti§ti ai diptomatiei, in privinta noastra suntem cu adevarat diletanti. Ne este lene sa ne acceptam ca popor Si preferam sa fim resorbiti de alte culturi. Preferam deci sa ne alaturam Occidentului

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

80

f5r5 s5 §tim c5 acest lucru inseamna incarcerarea sufletului natiei.

"Diletantismul romanului nu este alexandrinism, blazare sau prodigioasa agilitate, ci o grav5, o permanents confuzie a tehnicilor, o vevica fuga de pe un plan pe altul, pe altele."91 Prin urmare, nu numai c5 nu avem idee care este ecuatia principals de la care porne§te rezolvarea tuturor problemelor, dar noi copiem de Ia altii anumite rezolv5ri pe care incercarn s5 le adapt5m culturii

noastre. Si, cu o naivitate copil5reasca, ne miram a nu se potrivesc.

Pe plan cultural, romanii au dus efectiv o campanie de insingurare §i neglijare a sinelui. De pilda, noi nu ne-am impus cu Miorita in lume. Dar cat' dintre prozatorii no§tri nu I -au imitat pe Marcel Proust?! Din pacate, este greu acum s5 incercarn sa ne reprofil5m dup5 mai bine de o sut5 de ani de egoism. Dup5 ce am asimilat filosofia gen "Zambe§te, maine poate fi mai rau", este dificil s5 ne gandim c5 nu conteaz5 cum va fi ziva de maine, atata vreme cat ea nu ne va afecta spiritul. Or, acesta nu poate fi lovit decat prin neglijarea vietii spirituale din fiecare individ. 0 data cu acarea ei in picioare, omul iii ucide spritul §i se condamna la singuratate.

Acest secol rece a mai adus ceva: un soi de teams de mileniul trei. Aceasta fried s-a accentuat, devenind in ultimii ani obsedanta. S5 fie, care, aceasta teams un .proces de intoarcere calre intimul spiritual primordial? Nu credem c5 suntem noi cei in m5sura s5 facem atat de grave aprecieri Ia adresa omenirii. Despre inceputurile neglijarii vietii spirituale vom vorbi mai pe larg §i le vom analiza structurile in sectiunea urmatoare.

www.dacoromanica.ro

Metodologia cunoa§terii metafizice

CAPITOLUL II EFEMERIDA

Continuum discursul nostru referitor Ia lipsa unei vieti

....private incercand s5 analizarn pe indelete sensul etimologic at acestei sintagme. De asemenea, vom incerca s5 abordarn acest subject intorcandu-ne in timp si vorbind despre societatile cavaleresti din secolele XIII-XIV.

"Viata spirituals privata" inseamna, in opinia noastra, posibilitatea orientarii spiritului - cat mai mutt cu putinta - c5tre meditatie, reculegere si rugaciune, intr-un spatiu restrans si obligatoriu in solitudine. Prin urmare, viata spirituals privata presupune un anumit grad de intimitate pentru a se realiza cu adevarat comuniunea dintre spirit si Dumnezeu. In acest context este loc s5 vorbim despre valentele intimuluj. Contemporanii nostri

II inteleg ca find simpla retragere in dormitorul nuptial; dup5 parerea noastra, intimul se imparte in dou5 mad categorii: sufletesc qi spiritual. In primul caz este vorba despre intreprinderea

de actiuni private cu puternice reverberatii in suflet -scrierea de scrisori confidentiale, redactarea unui jurnal intim, confesiunile private, Ia umbra unui castan. Intimul spiritual are legatura directs cu Dumnezeu si reprezint5 posibilitatea realizarii programului spiritual, a rugaciunii in deplin5 singuratate. In conditiile unei vieti in care privatul este lasat pe ultimul

plan, se petrece automat o intensificare a relatiei dintre om si Divinitate, prin care Dumnezeu incearca sä trezeasca spiritul amortit.

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

82

In istoria omenirii au existat momente in care individul reu§ea ss creeze un echilibru intre viata privata §i cea publics; de

asemenea, au existat momente cand viata privat5 a dominat activitatea publick istoria vorbe§te ins5 de dominatia vietii publice §i, mai mult decal atat, de transformarea privatului in public.

Dac5 in capitolul precedent am vorbit despre inlocuirea privatului cu publicul ca alegere a individului, acum putem sustine aceea§i teza, dar ca impunere.

"Exists intr-adevar o psihologie a momentelor istorice identic5 psihologiei maselor, in care rolul sugestiei este cel mai eficace. Nimic nu poate fi gandit, totul este impus."92 Prin urmare, au existat anumite persoane, majoritatea necunoscute, care dictau

un fel de viata anume. Astfel ca aceste persoane, lideri de comunitati, au reu§it s5 transforme religiosul intr-o mod5 care ba apunea, ba r5s5rea. In functie de "priza" pe care o aveau la public, indivizii asigurau o cat mai indelungat5 via modei lansate. In functie §i de gradul de cultura §i de civilizatie pe care 11 pveau aceVi lideri, ei impuneau o dominatie sau alta. Cele mai rare

momente au fost acelea de egalitate intre viata privat5 §i cea publics.

Adev5rul este c5 dintotdeauna ceea ce a fost ascuns a r5mas o etern5 curiozitate pentru oameni, chiar §i pentru cei cu un

anumit nivel de cultura. Curiozitatea, aceasta naivitate pe care omul a transformat-o incet -Incet in p5cat, a ni5cinat con§tiinta individului Si a comportament.

reu§it s54 puns amprenta pe modul lui de

La Inceputul erei crectine, viata privat5 era strict delimitate de cea publica §i nici nu se faceau aluzii la ea. Fiecare individ avea un anumit ritual stabilit "din batrani" §i adaptat de el pe parcurs. Nu. statea nimeni se impun5 cuiva ceva, nimeni nu facea un program

spiritual anume. In sine, momentul spiritual se desf5§ura in singuratatea camerei de rug5ciune. Dac5 aceasta nu exista, un crucifix ii tinea locul. Biserica nu mai era un loc de reculegere, cat de intalnire cu prietenii §i vecinii. Mersul la biseric5 se termina cu www.dacoromanica.ro

83

Metodologia cunoa§terii metafizice

o plimbare prelungita. Ceea ce este important de sesizat este faptul ca ceea ce se petrecea Ia .biserica revelatiile fiecaruia, cantarile, rugile - rarn5nea acolo, "murea" in sfantul laca§. In momentul in care ie§ea din biserica, individul nu comenta nimic. Discuta cu prietenii despre problemele de zi cu zi. "Barfa de biserica" s-a dezvoltat ceva mai Varziu §i mai dureaza §i azi. Deci bunul simt a primat Ia inceput §i a creat acea punte de legatura directs a individului cu Divinitatea. Ar fi interesant de analizat mecanismul curiozitatii. "In societatile cavalere§ti, daca - datorita rugaciunii individului i se intampla sä o vada pe Fecioara Maria sau sa simta trupul lui Cristos in propriul sau trup, mai devreme sau mai tarziu faptul acesta devine public, deoarece marile pasiuni religioase nu pot ramane secrete."93 Deci, daca omul avea o revelatie sau daca "i se arata" ceva, nimic nu putea ramane secret pentru prea multa

vreme. Ce anume II determina pe individ s5 vorbeasca? Caci deconspirarea pornea chiar de Ia el. Presupunand ca avea o relatie §i "vedea" un arhanghel in vis, ce-I determina pe om sa spuna Ia

tot satul ce i s-a intamplat? De ce nu tacea gi nu acumula intelepciunea pe care i-o transmitea arhanghelul? Credem ca la originile actiunilor lui se afla teama. 0 teama de necunoscut, pentru

c5, in fond, ce vedea? 0 lumina, ni§te contururi, o silueta. Nimic palpabil, nimic care s5 semene cu realul, cu parnantescul. Prin urmare, tot ceea ce nu avea legatura cu terestrul genera teams §i respect in acela§i timp. Nivelul de cultura nu putea fi atat de ridicat

incat omul s5 priceapa singur mesajul §i insemnatatea unui vis anume, astfel ca it mana dorinta de a-i spune cuiva. Cine ii era cel mai aproape? Sotia sau sotul. Tacerea era sparta de dialogul lor, de uimirea ce-i cuprindea. Pentru c5 tot nu intelegeau, Incepeau sa povesteasca prietenilor §i neamurilor. Secretul nu mai era de multa vreme un adevarat secret. Tot satul §tia cu lux de amanunte visul; dup5 o vreme, tot "judetul". In Iinii mad, se prea poate ca acesta sa

fi fost mecanismul curiozitatii. Minunile nasc insa §i gelozii. Este incredibil cum un simplu vis, daca este deconspirat, poate na§te

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

84

atatia du§mani. In marea lui naivitate, cel care visa povestea vecinului. Pentru simplul fapt c5 nu i s-a intamplat §i lui, vecinul 11 gelozea §i-I ura, de§i nu pricepea nimic din semnificatia ascunsa a evenimentului. Interesant este ce se intampla in societatile cavalereVi in domeniul intimului de ambele valente. Individul mima singuratatea, privatul, intimitatea cand, de fapt, totul se petrecea in compania rudelor §i prietenilor.

"Omul nu este facut s5 traiasca singur - exceptie facand vocatiile deosebite, ca de pita siha§trii sau talharii - el este un animal social."94 Daca aceasta este opinia generals dominants in

societatile cavaleresti, nu ne mira faptul ca viata privat5 a fost transformat5 Intr -un fel de anexa a vietii publice, un fel de continuare a ei. De aceea omul nu se putea ruga singur, ci numai

in prezenta prietenilor. Construirea de capele private in cadrul castelului sau a locuintei nu a fost decat o incercare de a scapa de

sub supravegherea atenta Ia care era supus Ia biserica. Aflat in cautarea unor momente de intimitate spirituals, individul a sperat c5 intr-o capela privata nu-I va mai "asista" nimeni. Cum once

secret era afla imediat, §i existenta in cadrul locuintei a unei camere de rugaciune a facut turul comunitatii. Cape la §i-a pierdut

adevaratul sens, oamenii improvizand astfel de incinte doar de dragul modei. Cei care refuzau s5 se roage in aceea§i incapere cu tovara§ii lor erau considerati cel putin ni§te ciudati. In final, capela a devenit un fel de prelungire a locuintei in care oamenii se adunau nu atat pentru a se ruga, cat pentru a auzi barfa zilei. Acel "loc intim §i placut" Ia care visau cei care §i-au construit capelele s-a transformat intr-un fel de salon mai restrans §i cu un aspect mai sobru - dat de cal-tile religioase -, dar in care oamenii nu faceau decat s5 raman5 la fel de legati public. Nu §tim cand s-a produs acea scindare spectaculoasa intre

cei care au acceptat aceasta situatie impus5 de societate §i cei care s-au opus ei. Cert este ca a existat un moment in care s-au format dou5 tabere. Prima a fost cea a revoltatilor. Ace§tia duceau www.dacoromanica.ro

85

Metodologia cunoa§terii metafizice

dorul singuratatii in care s5 se poata desfasura fara oprelistile impuse de societate. Ei si-au parasit casa, familia, comunitatea pentru a se regasi. Succesul lor a fost minim. "Cand cineva paraseste casa pentru scurta vreme, cand

structurile de incadrare lipsesc sau sunt respinse, se opereaza spontan grupari ce prelungesc, inlocuiesc, 'mita uneori mediile private."95 Prin urmare, viata privata, ca §i concept, era cautata in afara comunitatii. Modelul vietii private, si anume capela, era inlocuit cu ceva adaptabil drumurilor pe care le parcurgea pelerinul.

Parerea generals care hranea intreaga comunitate era c5 singuratatea nu este buns si un om care pleaca singur la drum se aventureaza intr-o lume strains si plina de primejdii. Astfel c5 au fost create tot felul de organizatii-substitute ale comunitatii, tocmai

pentru ca individul sa nu ramana prea multa vreme singur. Confreriile, corporatiile, toate aceste mini-societati incartiruiau individul care voia sa evadeze spre a se autocunoaste. 0 data cu

crearea acestor organizatii, omul si-a pierdut total increderea in existenta unei adevarate vieti private si s-a complacut in surogatul asigurat de confrerii. Spuneam c5 mai exists o tabara: a celor care au acceptat

traiul in cadrul comunitatii atat de curioase. Este vorba despre gruparea celor fatarnici. Caci daca oamenii care au plecat s5-si gaseasca identitatea pierduta si-au asumat si riscul esecului, cei care au ramas, mai putin aventurieri, dar tot atat de curiosi, si-au creat o falsa identitate. Este cazul acelor oameni perfect constienti de faptul c5-si pierd viata privata in noianul de curiozitati. Fiind mai putin ambitiosi si nepasandu-le prea mutt de spiritul lor, au mers in pas cu moda, ba chiar au incurajat-o, au mai pus si ei o paieta aici,

un sclipici colo, si astfel a aparut surogatul omului credincios. Acesta este un fel de copie perfecta a aspirantului la o viata privata

normala. Genul acesta de oameni a supravietuit celor mai multe transformari sociale pentru ca au §tiut sa stea in directia vantului.

Ei si-au construit capele pompoase, pictate si impodobite cu icoane, si-au facut un anturaj in prezenta caruia mancau, dormeau,

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

86

se rugau. In cadrul comunitatii erau priviti ca find ni§te indivizi foarte credincio§i; chiar §i ei §tiau c5 nu era a§a. Faceau acest lucru tocmai pentru a-§i asigura blazonul, iar rug5ciunile lor erau simple formalitati, care le aduceau plecaciuni din partea comunitatii.

Asistarn Ia o suprapopulare a vietii spirituale in sensul anularii intimitatii. Aceast5 aglomerare transforms sufletul intr-o efemerida care nu apuca sa traiasca prea mult, cad traditia §i viata

publics o sufoc5. Credem ca cei mai fericiti au fost siha§trii. Ace§tia, chiar aleganduli un statut aparte, au §tiut ca vor avea parte de intimitatea spirituale atat de mult dorit5. Dar nu calugarii clasici erau cei mai fericiti, cat pustnicii, deci acei oameni care traiau in mici schituri improvizate. Acolo spiritul era eliberat de toate canoanele unei comunitati plictisite, careia ii lipsesc

subiectele de conversatie §i recurge Ia comercializarea

Iui

Dumnezeu.

In secolul XIII se petrece o mutare a intimului in cadrul scriiturii. Oamenii descopera fascinatia acestui obicei §i incep sa-I practice cu ardoare. Mai intai simple chitante, rapoarte economice, dupe care totul evolueaza calm o deschidere in fata colii albe de hartie.

"De Ia o generatie Ia alta apar scrisori noi, cu un caracter nou, pur privat. Treptat, lumea toata capata obiceiul scrisului: barbatii - ca sa se informeze §i s5 conduce, femeile - ca s5 raspunda, s5 dea sfaturi."96 Desigur, este vorba aici despre inceputurile scriiturii, caci mai tarziu au aparut scrisorile cu caracter confidential, marturiile, secretele dezvaluite numai prin intermediul scrisului; toate acestea au inceput s5 traseze contururile intimului sufletesc. Scrisorile nu puteau inlocui adev5rata intimitate cautata odinioark nu puteau lini§ti un suflet atat de framintat, dar II puteau consola prin desele descarcari, apoteoze nervoase scrise pe hartie

§i trimise cine §tie carui prieten drag. Individul care -practica scriitura invata sa se distanteze de anumite persoane, sa se apropie de altele §i acest fapt se intampla numai prin tonul www.dacoromanica.ro

87

Metodologia cunoa§terii metafizice

scrisorilor. Unele oficiale, altele cu caracter general, dar cele mai interesante si generatoare de multa curiozitate au fost epistolele confidentiale. Ne Si imaginam cum sunt povestite micile intamplari de

familie, putine de altminteri, cad timpul era ocupat de viata de comunitate, dar minimum de intimitate era transcris pe hartie §i trimis unui destinatar numit si "confident". Acesta este atat de discret, incat spune tot; in acest fel, intimul sufletesc sufera o deformare din partea curiozitatii, asa cum s-a intamplat initial si cu cel spiritual. Privatul din scrisori cuprinde un "ce" aparte pentru ca

omul isi descarca sufletul si chiar scrie sincer ceea ce simte. Curiozitatea comunitatii creste cu cat gradul de confidentialitate al scrisorii este mai mare.

0 latura aparte a scriiturii o constituie jurnalele intime pe care atat femeile, cat §1 barbatii le tineau si le improspatau constant. Este interesant de analizat cum functiona intimul sufletesc in aceste cazuri. Daca in ceea ce priveste intimul spiritual, acesta este frac:tat de comunitatea lacorna de curiozitati, in privinta jurnalului intim, reprezentant al intimului sufletesc, nu se

poate spune acelasi lucru. Mai mult decat o scrisoare, jurnalul oferea individului spatiul si posibilitatea - macar si virtuala - de a scrie adevarul despre anumite lucruri. Astfel, omul isi dezvolta o diplomatie slefuita in timp. In societate era amabil cu toata lumea, incercand sa-si pastreze relatiile din pur interes material, constient

fiind c5 nimeni nu-I poate ajuta pe plan sufletesc; in intimitatea biroului sau, altfel stateau lucrurile. Aici se dezlantuia cel care fusese obligat s5 piece in confrerii, cel care fusese nevoit sa se roage laolalta cu ceilalti in capela proprie. In jurnal putea descrie adevarata societate fara teama de a fi descoperit de cineva. Toate aceste creatii ale intimului, fie ca este spiritual - vezi capela -, fie ca este sufletesc - vezi scrisorile si jurnalul -, nu au fost altceva decat evad5ri- macar si pentru scat timp - din contingentul public. Fara s5-si dea seama, chiar si omul fatarnic si formal se destainuia in jurnalul s5u. De fapt, jurnalul a luat nastere mai intai

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

88

ca o povestire mai lunga §1 a continuat prin a se transforma intr-o oglinda a celui care scria in el. Astfel ca o mica parte a intimului sufletesc era dedicat acestui mod de evadare. Toate povestirile din acea vreme reflects in mai mica masura nevoia de intimitate. "Modurile de comportament din privatul gregar al fictiunilor dovedesc cat este de greu sa dispui de un loc §i de un moment convenabil pentru a to intretine pe tine cu interlocutorul tau departe

de urechi indiscrete."97 Prin urmare, obsesia intimului, chiar §i impartit cu una sau doua persoane, apare in tot felul de fictiuni ca un fel de semnal de alarms pentru cei care Inca se complaceau in acest stil de viata. Eterna curiozitate se manifests de la slujnica pans Ia stapanul conacului. Dorinta de a §ti tot, de a cunoa§te totul

in legatura cu viata celor din jurul lui II determine pe individ sail neglijeze nu numai intimul spiritual, dar §i pe cel sufletesc, alimentandu-se cu curiozitate. Aceasta, dace nu este implinita, duce Ia tot felul de gelozii pe motive imaginare.

Totul decurge ascensional. Omul trebuie sa afle totul, pentru ca altfel nu se simte bine. In lipsa de informatii, el creeaza scenarii care se terming prost; astfel, el devine gelos. Gelozia duce la

crize de astenie. Ne imaginam ca dace existau "urechi

indiscrete" care sa culeaga informatia pentru eventualul curios, nu aveau cum sa nu existe §i persoane specializate in "subtilizarea"

scrisorilor §i a jurnalelor. Prin urmare, a§a cum s-a dezvoltat o adevarata "industrie" a intimului sufletesc, tot astfel a lust na§tere §i echivalentul ei in curiozitate. Un ultim plan al intimului, anume al celui spiritual, este confesiunea. Aceasta era, pentru credinciosul care nu mai avea dreptul la o capela private in adevaratul sens al cuvantului, o reala binecuvantare. Ne intrebam insa cat era de discret preotul? In fond era §i el tot om. Avea prieteni, iar preotul ortodox era casatorit. Credem ca macar un preot din zece a dezvaluit marturisirea unui enoria§. Dace era §i o poveste mai siropoasa, in mod sigur tentatia de a o imparta§i celorlalti era cu mult mai mare. "Toate procesele naturale sunt o manifestare a vointei. In general, lumea actioneaza orbe§te,

www.dacoromanica.ro

Metodologia cunonterii metafizice

89

in mod uniform, unilateral §i nealterabil."98 Deci, daca vointa omului, fie el preot, se manifests in sensul dezvelirii tainei spovedaniei, atunci acest lucru chiar se va intampla. Sigur ca este un act condamnabil, sigur ca preotul merits s5 fie pus Ia zid. Dar oare merits cu adevarat? Oare vina este a lui sau a celui care s-a dus la el, de§i tia ca traie§te intr-o comunitate curioasa? Greu.de dovedit! Este cert faptul c5 omenirea s-a dezvoltat

in dou5 sensuri: neglijarea intimului sufletesc §i spiritual §i, din contra, potentarea lui. Nu intelegem insa ce anume hi-at-lea in om curiozitatea. Ce foame ascunsa II determine Inca §i acum s5 fie intr-atat de curios incat sa fie capabil sa anihileze viata private a altui individ?!

Cu mult mai interesante ni s-au parut efectele, §i nu cauzele. Ne oprim aici, "neglijand" §i noi, Ia randu-ne, notiunea de curiozitate.

CAPITOLUL III

TIMPUL - 0 ENTITATE IGNORATA IIN

n viata atat de tumultoasa, de plina de verve a Intregii

comunitati, notiunea de timp a devenit, cu vremea, perisabila. Nu numai c5 a capatat cu totul alte valori, acestea find de cele mai multe on orientate spi:e viata publics, dar timpul ca entitate §i-a pierdut identitatea abstract5; el a primit un corp nou, concret, nespiritualizat §i neinsufletit de vreo valoare eterna absolute. lath mai pe larg despre ce este vorba. Vorbeam in capitolul precedent despre avalan§a de public din intimitatea individului. Cu

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

90

cat publicul §i privatul s-au confundat §1 s-au intrepatruns mai mult, cu atat individul a pierdut acel timp dedicat sinelui. In acest capitol nu ne vom referi Ia timpul concret in care omul munce§te, ci vom trata timpul ca entitate spiritualizant5. Prin urmare, cu cat individul

a renuntat sau a fost silit s5 renunte la minimum de intimitate, cu

atat §i timpul spiritualizant a disparut. El nu numai c5 a fost transformat in timp brut, in care omul pierdea vremea cu barfa, dar valoarea sa absolute de timp Indumnezeitor i-a fost atenuatk C5ci minutele, orele pe care omul §i le petrecea odinioara in rugaciune

formau de fapt un timp compact care, cu vremea, ducea la Indumnezeire. A§a se explic5 revelatiile pe care le-au avut unii credincio§i. Timpul in sine ca notiune abstract5 are valoare numai dac5

este tratat ca tot. Omul insa II desparte in diviziuni §i subdiviziuni, incercand astfel sa-I restructureze dup5 propria-i mentalitate. Valoarea timpului este cunoa§terea; prin urmare, cu cat un om i§i va petrece mai multa vreme in rugaciune §i in lecturi, cu atat el va

deveni mai intelept, de§i "Ia exterior" acest lucru va fi greu sesizabil. Or, dac5 omul a inceput s5 sistematizeze viata in a§a fel

incat in cea mai mare parte a timpului §i-o petrece muncind, ne putem da seama cat de mica este valoarea spiritualitatii sale. S5 nu fim intele§i gre§it. Nu spunem ca individul ar trebui sa stea intr-

o etern5 meditatie §i s5 nu face nimic practic. Dimpotriva, aplicabilitatea este necesark dar numai cand este dominat5 de timpul petrecut in spiritualizare. Prin urmare, exists dou5 feluri de timp: unul "contrafacur, creat de oameni. De aici §i notiunea de orar. Exist5 §i timp arhetip, acela originar, neatins Inca de om pentru c5 exists doar ca notiune, ca idee. Omul a trecut tangential pe lang5 timpul arhetip §i s-a oprit

in cadrele timpului contrafacut. A§a se face c5 chiar §i cel mai bogat mo§ier afirma ca nu mai are vreme, pentru ca-§i petrecea viata dup5 un orar drastic, in cadrul caruia familia §i prietenii ocupau ultimul loc. In societatile cavalere§ti doar copiii beneficiau de un timp suficient de generos intru des5var§irea cuno§tintelor

www.dacoromanica.ro

Metodologia cunoa§terii metafizice

91

religioase §i etice. "Fie in camera lor sau in said, copiii invata tot acasa primele gesturi §i rugaciuni adaptate varstei lor, ale vietii cre§tine."99

Marea gre§eala a omului a fost structurarea matematica a

timpului. De aici au survenit marl neplaceri sufrete§ti datorate perceperii gre§ite a duratei. Timpul structurat §i acceptat ca fiind impus de liderul comunita'fii a creat acela§i disconfort ca §i impunerea intimului public despre care vorbeam in capitolul precedent, cad trecea greu sau u§or in functie, de activitatea depusa §i de timpul acordat ei. Din toate acestea intelegem c5 omul a perceput entitatea

timp sub trei aspecte care exists §1 astazi, dar numai la nivelul timpului contrafacut. Avem deci un timp subiectiv - care se scurge

foarte repede and facem ceva cu mare placere; unul obiectiv care trece normal - §i un timp drastic - acesta se scurge foarte greu, pentru c5 o anumita actiune o indeplinim Vara nici o placere.*

Este de la sine Inteles ca, dup5 ce individul a pierdut legatura cu timpul spiritualizant, tot ceea ce facea in directia spiritului devenea suparator - prin urmare, timpulcapata o valoare drastica; cats vreme se distra alaturi de anturaj, subiectivitatea i§i

punea amprenta pe timpul sau. Vorbim aici exclusiv despre individul pentru care serviciul divin particular devenise o corvoada.

Am aratat in capitolul precedent cum omul a cautat intotdeauna mijloace de retragere in intimul sefletesc §i spiritual. Vorbeam acolo despre scrisori, jurnale §i marturisiri. Ar fi interesant

de analizat cum erau percepute orele in care o doamna scria in jurnalul intim. Ne imaginam emotia cu care se retragea in birou, gandindu-se c5 nu are cleat o ors -dou5 'Dana sose§te sotul sau. Perioada aceasta era de o pretiozitate rara, tocmai pentru ca o

dedica sufletului sau. Emotia ramanea pans la incheierea redactarii, pentru c5 doamna §tia c5 putea fi oricand Intrerupta. Timpul capata alte valente, pe care le scotea in evidenta chiar emotia. A§a cum ceva drag sufletului nostru n produce o mare bucurie de fiecare data and II vedem, tot astfel se intampla §i cu

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

92

acea emotie latenta din sufletul doamnei. Ar fi interesant s5 mai analizam un fapt: ce valoare aveau orele de dinaintea redactarii scrisorii sau scrierii in jurnal. Credem cu toata convingerea Ca faceau parte din notiunea de timp drastic pe care tocmai am prezentat-o, pentru ca treceau foarte greu §i totdeauna exista pericolul ca ele sa se prelungeasca. lath deci cum orice activitate a omului, intima sau public& se afla sub patronajul timpului contrafacut. "Timpul reprezinta succesiunea finita; viata in timp §i doar a timpului nu are nici un prezent."loo .

Prin urmare, obsesia orarului creeaza o dependents de

minut, de secunda §1 ne rupe de prezentul sufletesc. In sine, timpul contrafacut este ca §i logica parnanteasca - o momeala ce atrage

sufletul Intr -un vid al necunoa§terii. Parerea noastra este ca in secolele trecute timpul a trecut destul de greu, lasand anumite spatii tocmai pentru a,.crea posibilitatea reculegerii, pentru ca omul

s5 nu se neglijeze. In secolul care se terming, timpul a trecut repede §i trist, ca o pedeaps5 capital& chiar daca omul, spre sfar§it, a inceput s5 tinda spre acel timp arhetip.

Din punct de vedere metafizic, timpul are cu totul alte valente, care nici macar nu pot fi apropiate celor ale timpului contrafacut. Spatiul §i timpul exista ca notiuni aplicabile numai in cadrul lumii sensibile. Numai aid ele pot fi brutalizate ci maltratate de inventivitatea omului. In afara lumii sensibile, adica in afara

actiunilor noastre, ele nu exista decat ca idei generatoare de cunoactere.

"Conctiinta de timp este legata necesar cu conctiinta posibilitatii acestei determinari de timp. Ea este legata deci necesar §i cu existenta lucrurilor din afara mea ca conditie a determinarii de timp."101

Prin urmare, timpul in care eu scriu aceste randuri creeaza

§i o determinare de timp, adica punerea in practica a notiunii abstracte de timp o reprezinta aceste randuri. Determinarea de timp reprezinta o conditionare in functie de care lucrurile din jurul www.dacoromanica.ro

93

Metodologia cunonterii metafizice

nostru se nasc §i mor, creand notiunea de istorie. Timpul apare, in conceptia lui Kant, ca o cauza; in concluzie, daca eu vad un stejar secular, privindu-I, nu am cum sä nu-I asociez cu anii care au trecut peste el. A§adar, cauza batranetii stejarului o reprezinta timpul. "Timpul nu este deci decat o conditie subiectiva a intuitiei noastre."102

Prin urmare, existenta mea ca entitate capabila de cunoa§tere nu se poate petrece decal in cadrele timpului. Eu asociez lumea actiunilor mele, a faptelor mele cu dou5 notiuni fundamentale: timpul §i spatiul. Omul le confers aplicabilitate §i le

coboara din cadrele metafizice !Ana in cele empirice in care suportao degradare brutala. In opinia noastra, din punct de vedere metafizic divin, timpul este de dou5 feluri: unul original, total dumnezeiesc (sau divin), pe care II acordarn faptelor esentiale din viata noastra, §i unul variabil, pe care II dedicarn celor din jur. S5 incercarn sa dezvoltam ideea. Daca, de pilda, ma duc la cumparaturi, voi acorda un timp anume actiunii mele, gandindu-ma ca mai am §i alte treburi acasa. Tot astfel, daca lucrez la un ziar, care are o anumita ors de aparitie, eu sunt nevoit s5-mi Iimitez

actiunile mele benevole §i sa ma dedic timpului parnantesc al redactiei. Exists deci un timp diferit in cele dou5 actiuni ale mele: cand fac cumparaturi, imi pot permite s5 mai intarzii macar un sfert de ors, pentru c5 nu se intampla mare.lucru. Eventual intarzii cu treburile casnice !Ana tarziu in noapte. In cadrul redactiei insa, nu

imi pot permite sa pierd un minut-dou5 pe nimicuri, c5ci nu eu creez acel timp parnantesc, ci ziarul. Prin urmare, in primul caz puteam controla timpul, in al doilea caz, ii sunt vasal. In aceasta situatie, in plan notional, ziarul capata viata, el reu§ind sa-i subordoneze pe toti cei care-I creeaza. Cand este vorba despre daruirea totals catre menirea data

de Dumnezeu, atunci timpul capata site valente cu mult mai puternice §i mai rezistente in fata derizoriuiui. Aici am putea fi intrebati cum poate §ti un om care ii este menirea? Daca individul

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

94

se simte atras catre o anume activitate nu numai de ordin intelectual, dar pi tehnic, pi aceasta atractie iI doming pans la a-I supune, el si-a gasit menirea. De pilda, un tank simte ca vrea sä

devina invatator. Cei din jurul lui ii spun ca nu este o meserie rentabila. Daca va reusi se ici canalizeze celelalte atractii calm una singura, acel tanar va reusi.

S5 revenim. Prin urmare, omul care se las5 condus de timpul divin nu-i va mai simti trecerea. Ce inseamna scurgerea timpului? Aplicabilitatea lui In lumea actiunilor noastre. Primul element care reduce notiunea aceasta atat de complicate la niste cifre este ceasul. Ornicul nu este altceva decat simbolul timpului parnantesc si al diviziunilor acestuia. De vreme ce nu mai §tim cand a trecut timpul, cad am fost furati de activitatea noastra, not

am reusit sa pastram notiunea de timp in plan metafizic, spiritualizandu-ne. Timpul divin it scoate pe om din contingent, pi-I propulseaza, la nivel spiritual, catre universalitate. Mai precis, un individ puternic orientat catre timpul divin va avea sentimentul ca nu mai face parte din contemporaneitate pi ca marile personaje care au creat istoria sunt la o distanta temporala foarte mica fata de timpul real. Practic, ce se Intampla? Timpul divin restrange toate barierele temporale ale istoriei, creand astfel apropierea intre dou5 momente istorice diferite. Astfel, cel care se simte foarte aproape

de perioada napoleoniana nu are de ce s5 se teams. El este puternic spiritualizat are posibilitatea de a cunoaste universalitatea. Daca in plan metafizic timpul nu este Impartit in minute, nici istoria nu sufera aceasta deformare parnanteasca; perioadele istorice alcatuiesc un tot universal pe care numai individul spiritualizat iI poate intrevedea.

In plan metafizic divin, o slujba, o rugaciune, dace sunt facute sub patronajul timpului parnantesc, dureaza mai mutt sau mai putin, ete avand o valoare temporala variabila; mai important este faptul Ca slujba sau rugaciunea nu au incarcatura emotionala. Aici este necesara o mica paranteza. Am putea fi acuzati de cine

stie ce pretentii ascunse, Insa timpul divin creeaza o punte de www.dacoromanica.ro

95

Metodologia cunoa§terii metafizice

legatura directs a omului cu Divinitatea. Cats vreme se afla sub incidenta timpului divin, omul emite o anumita stare de gratie, de confort sufletesc. Daca picteaza, tabloul este lini§titor, daca scrie, textul degaja ceea ce numim noi Incarcatura emotionala.

In concluzie, daca o slujba este facuta sub patronajul timpului divin, ea nu numai ca va produce legatura directs dintre enoria§i i Divinitate, dar va dura cu mult mai mutt; in general, tot

ceea ce dureaza mutt in plan concret, este compactat in plan sufletesc. De aceea cand mergem Ia un concert reu§it, de§i durata matematica o doming pe cea sufleteasca, noi nu suntem con§tienti de acest lucru §i afirmarn ca spectacolul s-a terminat prea repede. Exists diferite modalitati de perceptie a Divinitatii, de aici §i

diferentele de "tonalitate" ale timpului divin. De pilda, daca in sufletul unui om exists o umbra de indoiala in legatura cu anumite fapte relatate in Bib lie, chiar daca el crede in Dumnezeu, timpul divin nu va avea aceea§i tonalitate cu a unei persoane care crede netarmurit. Timpul divin are anumite canoane. Acestea nu sunt impuse, ci propuse prin intermediul evenimentelor trecute. Aceste canoane se refers Ia posturi ci Ia sarbatorile religioase. Importante pentru traseul nostru nu sunt postul §i efectele sale, cat canonul in sine, adica intelegerea timpului divin in cadrul postului.

Am vazut ca in timpul divin este Inmultita Creatia, prin intermediul omului. Daca o anumita opera este creata in decurs de zece zile, creatorul se afla sub incidenta timpului divin vreme de zece zile. El nu ctie sa defineasca prea bine starea prin care trece §i afirma ca este inspirat.

Credinta §i rabdarea omului, dar mai ales intelegerea in plan metafizic a notiunii de timp, in general, §i de timp divin, in special, sunt puse la incercare cand individul poste§te. Atata vreme cat omul numara zilele care au mai ramas pans Ia sfar§itul abstinentei, el nu a inteles valoarea spiritualizanta a timpului divin. Daca, in schimb, omul incearca sa Inteleaga §i sa se complaca in aceasta stare de frustrare alimentara, el va imbraca toate emotiile www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divina

96

spiritualizante ale timpului divin.

Prefacerea omului nu se petrece numai in plan mental, sufletesc §i spiritual. Ea trebuie sa treaca Si prin trup, deci §i corpul

trebuie supus acestor canoane. Paradoxal, omul se chinuie mai intai sä inteleaga ceva, apoi aplica acel ceva, pentru ca trupul sal sa priceapa cel din urma. Deci Indumnezeirea omului aflat sub incidenta timpului divin se petrece in primul rand in plan sufletesc, spiritual, apoi mental - c5nd omul i§i pune intrebari - §i in ultimul rand fizic - c5nd omul poste§te. In general, cand vorbim despre un canon ne gandim Ia ceva

dureros, aplicat trupului. Exists, desigur, §i a§a ceva. In cazul timpului divin lucrurile stau cu totul altfel. Cu fiecare canon in parte §i de Ia o cuminecare la alta, ne indumnezeim putin cate putin.

Toata aceasta ascensiune este posibila numai prin intermediul perceperii corecte a timpului divin. Mare le pericol este,

in cadrul canonului, acela al transformarii timpului divin intr-unul drastic, contrafacut. In acel moment, canonul in plan spiritual se

destrama, iar in plan fizic nu mai simtim nimic in momentul cuminecarii.

S5 recapitulam. Am vorbit despre timp parnantesc §i timp divin. Primul este variabil §i poate fi controlat §i de creatia omului. In cazul celalalt, omul se spiritualizeaza traind in timpul divin §i, prin om, Dumnezeu iii potenteaza opera. Ar fi interesant de vazut ce anume creeaza aceste genuri de timp. Stim c5 timpul este o notiune compacts, invariabila. De asemenea, §tim c5, in primul caz, omul are o contributie majors Ia crearea §i dezvoltarea lui. De pilda, am intalnit un preot care de lnviere a spus unui prieten: "In seara asta fac slujba prescurtata". Prin urmare, chiar el a creat cadrele unui timp pamantesc gregar.

Mirarea noastra se manifests mai pe larg in legatura cu timpul divin. Ne intrebOm ce anume confers spiritualitate acestui timp. Tentatia de a crede ca daruirea omului este cauza este prea mare pentru a nu o pomeni, dar mutt prea mica pentru a o accepta ca solutie valabila. www.dacoromanica.ro

.

97

Metodologia cunoa§terii metafizice

D4 pare daca nu aberanta, cel putin siropos de subiectiva, ideea existentei unui timp indumnezeitor este singura care confers valabilitate celor spuse mai sus. Prin urmare, timpul ca entitate obiectiva nu exists decat in

plan metafizic, iar despre aceasta terra ne-am exprimat deja parerea. Cum insa am ajuns Ia o problems mai spinoasa care nu poate cere ajutorul metafizicii, apelarn Ia teosofie. Credem deci c5 timpul divin este cel mai frumos dar pe care I -a primit era cre§tina de la Divinitate. Timpul divin II face pe om s5 nu mai imite miracolul Creatiei. Imitarea a fost o mare problems pentru marii arti§ti ai veacurilor, pentru ca, practicata intentionat se putea transforma intr-un pacat capital. Astfel ca timpul divin nu face aitceva decal s5 inmulteasca Creatia originals prin intermediul actiunilor omului. Am pomenit mai sus de incarcatura emotionala. Ea este

generata tocmai de incadrarea actiunilor noastre intr-un plan superior Iumii sensibile, §i anume in planul timpului divin. Credem c5 renuntarea la contingent §i retragerea intr-o lume proprie, care functioneaza dup5 regulile sale, poate provoca o stare emotionala cu valori pozitive. Lucian Blaga vorbe§te in "Trilogia cunoa§terii" despre o retragere a unui om sau a unor popoare in anistorie. El explica acest lucru prin refuzul unui neam de a mai Iua parte Ia istoria in

mers. Acest popor alege lini§tea anistorica, in care se poate reculege, de§i din punct de vedere politic nu are decal de pierdut. Fiinta nationals are numai de ca§tigat, caci se incarca, precum o

baterie, din pacea anistoriei. Credem de cuviinta a spune c5 anistoria este, la nivel metafizic planetar, acea oaza in care un popor poate face cuno§tinta cu timpul arhetip, caci acel refugiu ofera tot ceea ce lipse§te din contemporaneitate. Prin urmare, vedem c5 omul - §i Ia nivel individual sau de colectivitate - are posibilitatea de a transcende propria-i inventie de timp contrafacut §i de a se indrepta spre ceea ce poate spiritualiza §i umple de sensibilitate un neam intreg. Privind in ansamblu, vedem ca in acest capitol am atins mai

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

98

multe puncte nevralgice legate toate de notiunea de timp. Pentru ca informatia sa poata fi mai repede asimilata, propunem un scull tur de orizont asupra celor prezentate. Deci dm spus ca exists timp contrafacut §i timp arhetip acesta din urrna nu mai poate fi regasit decal in anistorie. Am vazut cum a schematizat omul timpul impartindu-I in subiectiv, obiectiv §i drastic. In fine, am prezentat notiunea de timp privita din unghi metafizic divin §i am aflat doi timpi: unul pamantesc §i altul divin.

Numai in cadrul acestuia din urma poate fi emisa incarcatura emotionala.

In final, trebuie sa precizarn un lucru pe care I -am omis,

furati find de demonstratie: de-a lungul vremii, timpul a fost o entitate ignorat5. Omul a renuntat pur §i simplu sa i se mai dedice, preferand distractiile efemere. Marea gre§eal5 a omului a fost c5 intotdeauna a crezut prea mult in propriile sale creatii, pe care le-a luat drept perfecte. Astfel c5 timpul divin a fost eliminat in favoarea celui parnantesc, gregar.

www.dacoromanica.ro

Metodologia cunonterii metafizice

SECTIUNEA A DOUA

ABORDAREA PRINCIPIILOR GNOSEOLOGICE CAPITOLUL I

CLASICII CUNOASTERII METAFIZICE Motto: "Daca Dumnezeu nu ar fi existat, El ar fi fost inventat."

"

de Ia inceputul timpurilor, omul ci-a cautat un Inca exemplu, un etalon Ia care sa se raporteze §i prin intermediul caruia s5 se corecteze. Simtind c5 exista ceva sau cineva mai presus de el, individul a incercat s5-I personalizeze, sac dea viata, s5-I apropie de sufletul sau.

Cautarile anticilor greci s-au apropiat cel mai mult de adevar, din pacate de un adevar metafizic in care au ramas blocate. Prin urmare, incercand s5-I gaseasca pe Dumnezeu, ganditorii au pus bazele metafizicii, lansand in acela§i timp §i primele teorii in legatura cu Fiinta Suprema. Ceea ce ni se pare ciudat este mecanismul prin intermediul

caruia oamenii antichitatii au ajuns atat de repede pe culmile www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divina

100

metafizicii. $tim ca o prima treapta a cunoa§terii o constituie empiria. Dureaza destul de mult "Dana cind omul se desprinde de aceasta cunoa§tere de "suprafata pentru a lua contact cu cea de

profunzime. Credem ca anticii au parcurs un drum invers celui descris de not mai sus. Adica ei au inceput cu metafizica, au elaborat-o, au studiat "gamete" ei, pana au epuizat toate temele, dup5 care au cazut in empirie. Nu §tim Inca in ce conditii s-a petrecut tot acest proces, pentru ca metafizica in general solicits un studiu Indelungat pentru a fi inteleas5; cert este c5 ganditorii antici au ajuns la concluzii pe care le-am intalnit prelucrate abib la filosofii modemi. S5 incercam sa detaliem. In primul rand, lumea antics a

fost uimita de ordinea din natura. Este vorba nu numai despre ordinea in care plantele §i animalele se dezvolta §i mor, dar §i despre aceea a obiectelor din natura. Prin urmare, ei credeau ca

nu numai flora §i fauna, dar §i obiectele au un suflet al lor. Conceptia era urmatoarea: daca florile, animalele §i oamenii traiesc §i mor, obiectele care ne inconjoara sunt create de om, dar

omul nu s-a creat pe sine pentru ca nu putea. A existat Cineva,

Primul care a creat toate acestea. Omul doar a mo§tenit capacitatea de a construi. Prin urmare, nu numai ca §i obiectele din

natura au suflet, dar din demonstratia anticilor rezulta ca §i evenimentele au o valoare prestabilita. Pentru ei nu exista nimic irnprevizibil. Totul era, cum aveau s5 spuna modernii, "determinat" de o cauza primordiala. Aceasta cauza ei o raportau Iui Dumnezeu.

Practic, tot ceea ce anticii credeau pe plan metafizic raportau Divinitatii; gre§eala lor a fost ca au gandit in paralel cu scopul cautarii lor, adica s-au indepartat mult de subiectul cautat. De unde Protagoras spusese initial c5 "omul este masura tuturor lucrurilor", afirmatie individualists §i Vara* speranta in plan

metafizic, Aristotel descopera un alt element considerat ca fiind primordial §i anume Unul.. "Principiul cognoscibilului in orice gen este Unul. Unul este

masura tuturor lucrurilor, deoarece cunoa§tem din ce consta www.dacoromanica.ro

101

Metodologia cunoa§terii metafizice

substanta cu ajutorul diviziunii in raport cu cantitatea sau cu forma. lar unul este indivizibil, pentru c5 primul element al fiecarui fel de lucruri este indivizibil."103 Prin urmare, actul cunoa§terii nu numai ca este un efect al Fiintei Primordiale, dar acesta este §i cauza tuturor lucrurilor din Univers. Aristotel nu da nici un nume Divinitatii, pentru ca, a§a cum

am spus Ia inceput, find uimiti de logica matematica a Creatiei, anticii au redus ideea de Dumnezeu Ia un principiu numeric. Este interesanta demonstratia Iui Aristotel in legatura cu indivizibilitatea fiecarui fel de lucruri; el nu este convins c5 Unul este doar unul singur §i atat. Nefiind sigur §i pentru a nu blufa, ii atribuie principiului o familie a care' divizibilitate este posibila.

Totu§i, a existat o umbra de indoiala asupra acestui principiu numeric. Convin§i ca nu exists nimic imaterial in Univers,

anticii dinaintea Iui Aristotel au speculat pe ideea na§terii Universului fie din Apa, fie din Foc, acestea find cele mai des intalnite principii primordiale. 0 data cu aparitia principiului numeric, s-a creat §i o confuzie in randul ganditorilor greci, pentru

ca daca Apa sau Focul aveau o consistenta material& Unul nu avea nimic. Astfel a aparut ideea de substanta-cauza a existentei Universului. Prin urmare, anticii au inventat o pseudodivinitate careia i-au creat §i un mod de manifestare, aceasta fiind substantacauza.

"Substanta este cauza imanenta a existentei lucrurilor ce sunt de a§a natura ca nu sunt afirmate despre un subiect cum este,

de pilda, sufietul pentru vietuitoare."104 Altfel spus, substanta imbraca principiul intr-o materie atat de fin& incat un subiect precum existenta sufletului este mult prea brutal pentru ea. Trebuie sä recunoWem ca pentru toata aceasta poveste

cu principiul numeric, substanta §i materia solicitau un talent .des5v5r§it pentru a fi puse in ordine §i formulate in plan metafizic.

Persistand in gre§eala de Ia inceput, grecii au indumnezeit un principiu valabil numai in cadrele metafizicii. Prin urmare, ei credeau in ceva care nu era decal produsul mintii lor. Un ultim pas

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

102

I -au facut speculand in legatura cu inteligenta diving: "inteligenta diving, daca intr-adevar este supremul lucru, se gande§te pe sine ins4i §i gandirea ei este o gandire a gandirii."105

Afirmatie complet eronata, pentru ca inteligenta diving nu

are motive de a se gandi pe sine insa§i atata vreme cat este gandirea perfecta. Cugeti asupra unui lucru cat timp vrei sa-I perfectionezi, or, Divinitatea find perfect& nu are de ce sa se iroseasca gandindu-se pe sine. In acela§i timp, Dumnezeu nu inseamna numai gandire, ci §i actiune, caci "Toate prin El s-au facut."

Prin urmare, in incercarea de a gasi o mild tuturor lucrurilor, anticii au translatat aceasta mild in planul de gandire metafizic §i prin aceasta au limitat conceptul de Dumnezeu. In general, metafizica este o §tiinta destul de periculoasa, in care

"instrumentele de lucru" trebuie st5panite, pentru c5 aitfel ganditorul se poate Impotmoli in tot felul de demonstratii, toate cu caracter ipotetic. "Este imposibil sa ajungem prin metafizica de Ia cunoa0erea acestei lumi Ia conceptul de Dumnezeu §i la dovada

existentei Lui prin rationamente sigure, fiindca ar trebui sa cunoa§tem in acest scop toate lumile posibile, prin urmare ar trebui sä fim atot§tiutori ca s5 spunem c5 ea a fost posibila numai printun Dumnezeu."106

Deducem de aici c5 metafizica este imposibil de inteles f5r5 o prealabil5 percepere in plan spiritual a lui Dumnezeu; folosind-o ca mijloc pentru a-I gasi pe Dumnezeu, anticii au deschis un drum, acela at principiilor ipotetice, dar au Inchis un altul - at demonstratiilor aplicabile. Afirmind ca "Unul" sau "Fiinta ca find" sunt principiile conducatoarein Univers, este de la sine Inteles c5

au pierdut orice dram de incredere in planul palpabil. Caci intelegerea conceptului de Dumnezeu presupune o aplicatie ulterioar5. Deci mai intai pornim de la cunoa§terea lui Dumnezeu pentru ca mai apoi sa ne indreptam c5tre Creatia Sa. Intelegem din experienta antics faptul ca gandirea umana

www.dacoromanica.ro

103

Metodologia cunoa§terii metafizice

este de dou5 feluri: boltita in interior §i boltita in exterior. In primul caz avem de-a face cu o cunoa§tere care pleaca de la efect catre

cauza §i se pierde, se irose§te in c5utari; in al doilea exemplu avem de-a face cu o gandire care porne§te de la mild la efect, analizand pe parcurs modalitatile in care cauza creeala un efect anume. Primului exemplu ii corespunde, Vara umbra de indoiala, gandirea greceasc5. Anticii au pornit de la unitatea matematica a Creatiei §i au Inceput sa-I caute pe Creator. Fiind niVe oameni care au cultivat permanenta - statuile lor nu au ochi §i nici varsta -, ei au

cautat sa permanentizeze §i s5 potenteze un fals concept de Dumnezeu. Prin urmare, ei nu au facut decal sa se rataceasca pe lungul drum la care au pornit.

In plan mistic-teologic, explicarea celor doua feluri de gandire suns altfel: in primul caz, individul incearca s5 asimileze o

informatie care pe parcursul efect-cauza poate deveni falsa datorita accidentelor conceptuale intalnite in drum. Omul reu§e§te sa ajung5 la liman, in sensul a gase§te diverse probleme ridicate a§a cum au gasit §i anticii. In cadrul lumii sensibile, deci a actiunilor noastre, aceste solutii nu sunt decat ni§te baloane de sapun. In al doilea caz, individul parcurge un drum ale carui coordonate i§i sunt in acela§i timp §i mijloc, §i scop. Astfel, el Intelegandu -I pe Dumnezeu ca unic principiu activ in Univers, cunoa§te Creatia, deci Dumnezeu este un mijloc. Pentru a

aprofunda notiunile, el se Intoarce §i prin Creatie II asimileaza pe Dumnezeu, in acest caz Divinitatea find scop. Din punct de vedere caracterologic, in prima variants, omul care urmeaza gandirea boltita in interior este un tip egoist, pentru a sa folosit de Creatie pentru a o imita el insu§i. In a doua variants, individul care urmeaza gandirea boltita in exterior este un tip generos, care prin cunoa§tere se inalla §i prin care Dumnezeu 1§i potenteaza Creatia. In capitolele ce urmeaza vom Incerca sa aprofundarn in plan mistic-metafizic conceptul de Dumnezeu.

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

CAPITOLUL II KANT SI LEGEA MORALA

gandirii omeneVi este plina de tot felul de sisterne

Istoria losofice, unul mai indraznet decat altul. Actul cugetarii ia uluit atat de mutt pe oameni, incat ace§tia au uitat scopul final at demonstratiei filosofice §i au inceput sa speculeze pe marginea cunoa§terii umane: cat este ea de vasta, de bogata, de plina de

sensuri. Sistemele lor erau percepute de contemporani ca find aride, fare noima §i de neinteles.

Oricat de zbuciumata ar fi o societate §i oricat de mutt ar afecta-o evenimentele istorice, ea nu va accepta niciodata ideea ca exists un filosof care II pune pe Dumnezeu pe fundalul sistemului

ski. 0 utopie este cu mutt mai u§or de inteles decat astfel de "ineptii". Prin urmare, ajungem la un punct de cotitura in lucrarea noastra: ne aflam la cumpana dintre filosofie §i teologie. Aceasta cumpana ne propunem s-o analizam cat mai in profunzime inainte de a merge mai departe. Credem c5 in orice discurs, fie ca are o tenth ontologica, fie ca este orientat exclusiv catre metafizica, trebuie sä existe un soi de temelie diving, pe care s5 se a§eze ideile individului. Astfel, dace acea temelie nu este acceptata, sistemul in sine este uscat. Ceea ce surprinde este faptul ca nici unui filosof nu-i este impusa "baza diving ". Ea se afla intr-o balanta alaturi de egoismul individual. Prin urmare, dac5 omul se alege pe sine ca §i cauza a propriului discurs, el va fi catalogat de posteritate ca fiind ateu, pentru ca, atacand marile probleme ale metafizicii §i ajungand la

www.dacoromanica.ro

105

Metodologia cunoa§terii metafizice

conceptul de Dumnezeu, el va spune: "A§a ceva nu exists!" Omul are deci dou5 solutii: fie accepts temelia diving - §i atunci discursul sal., va avea coerenta -, fie se declara impotriva oricarei interventii din exterior. In acest din urma caz va fi nevoie de o armata de cercetatori care s5-i decripteze Intreaga opera. De ce? Pentru ca individul care actioneaza din instinct, fall s5 aib5 nici o

legatura cu Divinitatea, null va putea explica propria-i actiune, pentru c5 va fi lipsita de coerenta.

filosofi

In plan metafizic, lucrurile stau in felul urrnator: exists care L-au anulat pe Dumnezeu, vezi Nietzsche,

Schopenhauer. Sunt insa §i acei nobili ai metafizicii, lorzi ai gandirii omene§ti, care au preferat sa se lase folositi de Dumnezeu intru Inmultirea Creatiei Sale. Kant este primul mare ganditor al vremurilor noastre care a elaborat un Intreg sistem metafizic ce-§i are raclacinile In respectul pentru Divinitate. Parcurgand un drum invers celui trasat de anticii greci, Kant intelege in ce consta cauza tuturor lucrurilor §i Incearca sa o explice §i s5 o defineasca:

"Cauza suprerna a naturii, intrucat trebuie presupusa pentru binele suveran, este o fiinta care prin intelect §i vointa este cauza naturii, adica Dumnezeu."107

Prin urmare, Kant reu§e§te nu numai s5 descopere conceptul de "bine suveran", dar ii gase§te §i originile pe care nu le plaseaza precum grecii in vreo unitate matematica, ci tocmai in religie. Sistemul sail Incepe s5 se contureze pe masura ce Kant explica nu numai conceptul de Dumnezeu, dar §i modul in care este el perceput de oameni:

". Dar iubirea de Dumnezeu ca Inclinatie este imposibila, caci el nu este obiect al simturilor."108 Con§tient find de subtilitatea poruncii biblice, Kant pune pe

tapet impbsibilitatea omului de a iubi pe cineva invizibil, care nu

aft' in cadrele lumii noastre sensibile. Nu numai ca omul nu accepts sail iubeasca aproapele

pentru ca este mutt prea egoist

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

106

dar i-ar fi efectiv imposibil s5 adore neconditionat o entitate ce-i este superioara. Interesant este ca in acest proces de explicare a iubirii de Dumnezeu, conceptele de inclinatie §i datorie nu-§i mai gasesc nici un rost. Prin urmare, o iubire gratuita §i nemijlocita este

imposibila. Acceptata ca datorie, este din nou irealizabila atata vreme cat omului nu i se arata aplicabilitatea iubirii de Dumnezeu in lumea sensibila. Deci cat timp individul nu face cuno§tinta cu Creatia, el nu-L va putea iubi pe Dumnezeu. "Numai iubirea practica este aceea care este inteleasa in acest nucleu al tuturor legilor. A iubi pe Dumnezeu inseamna in

acest sens a-I Indeplini bucuros poruncile; a iubi pe aproapele inseamna a-ti face bucuros toate datoriile fats de el."109

Deci iubirea practica este modul ultim de a ajunge la Dumnezeu. P5n5 acolo, omul trebuie sa accepte ideea existentei

unei Fiinte Supreme a carei Creatie o constituie intreg acest Univers. Pentru ca ideea de Dumnezeu §i acceptarea ei de catre om s5 nu se rataceasca prin tenebrele metafizicii, Kant recomanda imperativul categoric. Filosoful este con§tient de comoditatea omului, de lenea cu care el accepts chiar §i o notiune cu valoare practica imediata, astfel ca propune ideea obligativitatii. Deci chiar

dac5 din inclinatie sau din datorie omului ii este imposibil sä-L iubeasca pe Dumnezeu, el este obligat s-o fac5 sub "constrangerea" imperativului categoric. "Reprezentarea unui

principiu obiectiv intrucat este constrangator prin vointa se nume§te porunca §i formula poruncii se nume§te imperativ. Acesta este numit imperativul moralitatii.-iio

Este interesant de analizat mecanismul prin care omul refuza s5 creada §i implicit s5 iubeasca. Daca i se prezinta toate datele problemei, daca i se spune c5 exists un Dumnezeu care a creat Universul, el cere sa-L vada. Pe Dumnezeu individul II poate vedea peste tot, caci este Inconjurat de Creatia Sa. Dar omul nu accepts efectul, el vrea cauza §i vrea ca Dumnezeu sa aiba Si substanta. I se arata Mantuitorul. Dac5 nici atunci nu accepts s5 iubeasca Divinitatea, i se porunce§te. Abia acum capata Inteles §i

www.dacoromanica.ro

107

Metodologia cunoa§terii metafizice

contur acel Dumnezeu justitiar din Vechiul Testament. Evreii, in drumul lor calm Pamantul Fagaduintei, sunt descri§i Ia fel de neincrezatori ca individul ce se insinueaza in sistemul lui Kant. Orice forma de educatie se petrece sub anumite auspicii, in functie de perspicacitatea elevului: "Dace omul sta §i nu vrea s5 se ridice, el trebuie biciuit. "111 A§adar, individul este spiritualizat cu ajutorul poruncilor §i al "legii morale" instituite de instanta supreme. Facem

astfel cuno§tinta cu o nou5 conceptie a lui Kant. El porne§te pe urmele urmatorului rationament: exists o porunca, un imperativ categoric destinat oamenilor. Acest imperativ trebuie s5 vietulisca

in cadrul unei legi, a§a cum o societate se ghideaza dup5 Constitutia sa. Legea morals reprezinta constitutia pentru sufletul omului.

"Raportandu-se la om, legea are forma unui imperativ, deoarece omului, ca fiinta rationale, V putem presupune o vointa our& dar ca fiinta afectata de nevoi §i mobile sensibile, nu-i putem presupune o vointa sfanta care s5 nu fie capabila de nici o maxima care s5 contrazica legea mora15."112 Deci, datorita incapacitatii omului de a transcende cadrele lumii sensibile, Dumnezeu a creat

o punte de legatura Intre El §i individ. Atata vreme cat omul respects legea morals §i se supune imperativelor ei, el se afla in contact permanent cu Divinitatea. "Maxima iubirii de sine sfatuie§te numai; legea moralitatii

porunce§te. Exists o mare diferenta intre a fi sfatuiti §i a

fi

obligati."113 Kant pune deja problema unei superioritati in raportul

Dumnezeu - lubire. Dup5 parerea lui, mai Intai trebuie s5 respectarn preceptele legii morale pentru ca apoi sa ajungem pe o treapta superioara de Intelegere - aceea de a-L iubi pe Dumnezeu

§i pe aproapele nostru. Prin urmare, dace legea iubirii ofera o portila de scapare §i ne permite anumite naivitati copilare§ti, imperativele moralitatii nu iarta. Dup5 Kant, Dumnezeu nu poate fi inteles i acceptat ca idee §i ca realizare practice decal prin obligativitate. Omul este mai Intai obligat sa mearga pe drumul cel

drept, dup5 care

i

se arata zarea luminoasa. Pentru Kant, www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

108

Dumnezeu este mai intai o modalitate de a actiona corect 4i abia apoi El este luat In calcul ca factor spiritualizant. Deci pentru Kant nu atat sufletul omului conteaza, cat faptele lui, care trebuie s5 se Incadreze in sferele moralitatii. A§a cum Dumnezeu este cauza

"Binelui Suveran", tot astfel §i individul, dup5 cell Insu§e§te temeinic legea moral& trebuie s5 devina, la randul lui, cauza unor fapte laudabile. Prin intermediul actiunilor lui, omul va Trite lege

aplicabilitatea conceptului de Dumnezeu §i se va spiritualiza. Desigur, aceasta conceptie I§i pastreaza acel parfum germanic al

ordinii §i disciplinei. Kant lass tot4 o u0 Intredeschisa in toata aceasta demonstratie spartana. Fiind conOent de imperfectiunea naturii umane §i de dorinta individului de a respecta legea morals cu sfintenie, el avertizeala c5 acela care vrea cu adevarat sa se Incadreze pe deplin in legea morals trebuie s5 alba o vointa de fier:

"Legea morals este Intr-adevar pentru vointa unei fiinte absolut perfecte o lege a sfinteniei, dar pentru vointa oricarei fiinte

rationale finite, o lege a datoriei, a constringerii morale §i a determinarii actiunilor ei prin respect pentru lege §i din veneratie fata de datoria sa."114

Prin urmare, pentru individul presupus perfect, legea reprezinta calea calm sfintenie; pentru "omul de rand" credinta este sinonima cu actiunea sub imperiul moralitatii. Punerea omului sub auspiciile legii morale seamana putin cu o §coala de corectie. Kant nu vorbe§te prea mutt despre acel Dumnezeu iubitor din Noul Testament. Dup5 el, pentru a ajunge s5 respecte poruncile Noului Testament, individul trebuie sa fie mai Intai "pus la punct" de calm Divinitatea justitiara din Vechiul Testament.

Kant creeaza legatura dintre metafizica

§i

religie in

momentul in care i§i pune problema destinatiei legii morale. El nu

accepts sä o lase sub catargul filosofiei, ci o pune intr-o alts lumina, aceea a teologiei. Kant constata ca gre§eala cea mai mare a omului ar fi aceea de a considera preceptele legii morale ca find sanctiuni care ii sunt aplicate pe diverse motive. Dimpotriva, ele sunt "legi esentiale ale oricarei vointe, libere in sine, care trebuie

www.dacoromanica.ro

109

Metodologia cunoa§terii metafizice

totu§i privite ca porunci ale Fiintei Supreme:915 Distingem aici o nuanta subtila asupra careia Kant nu mai

revine. Este vorba despre procesul de contopire a con§tiintei omului cu Divinitatea. Am scris mai sus ca, in opinia lui Kant, sufletul nu intra in ecuatia pe care legea morals o incumba. Dup5 parerea ganditorului, sufletul este inferior con§tiintei, prin urmare gandirea este mai presus de simtire. Dace gandirea este obiectiva - §i deci il poate asimila pe Dumnezeu -, in schimb, simtirea este subiectiva §i este supusa pasiunii. Or, Dumnezeu reprezinta pentru om masura echilibrului §i a corectitudinii actiunilor sale. Intelegem deci de ce Kant pune con§tiinta mai presus de suflet. Tot4, ideea de contopire a con§tiintei individului cu legea morals a ramas Inca

neexplicata.. Se poate intelege din citatul de mai sus o teorie ramasa f5r5 comentarii in istoria gandirii omene§ti. Kant considers ca Dumnezeu creeaza anumite legi, anumite prescriptii dup5 care

omul trebuie sail ghideze viata. Pentru c5 omul nu vrea s5 le accepte, El le impune prin porunci. In timpul perioadei de asimilare

a legilor, pentru a nu exista vreo eroare de perceptie din partea individului, Dumnezeu ii induce acestuia preceptele §i-I lass sa actioneze in functie de Intelesul lor. Individul comite fapte demne de lauds §i crede c5 totul se datoreaza intelectului ski §i sufletului sau caritabil. Nici o clips nu se gande§te ca actiunile Iui au fost

determinate de legile divine care i-au fost induse chiar de Dumnezeu. In marea-I generozitate, Dumnezeu II lass pe individ sä creada c5 legile dup5 care actioneaza sunt ale lui, c5 nu exista nici o legatura a lor cu "exteriorul". De ce face Divinitatea acest gest? Pentru ca tot ce tine de procesul de aprofundare a conceptului de

Dumnezeu se constituie Intr -o pedagogie de o extrema finete elaborate de El. Avem de-a face cu dou5 notiuni complet diferite. In primul rand, Kant vorbe§te despre porunca diving ca mijloc de a perpetua

dragostea Iui Dumnezeu pentru oameni. In al doilea rand, Kant inaugureaza termenii de imperativ categoric §i lege morals care nu

sunt altceva decal traducerea poruncilor in plan metafizic. El www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

110

imagineaza tot4 §i o serie de motive exclusiv "pamante§ti" care II pot mobiliza pe om in credinta lui Dumnezeu. Aceste motive -cauze

terestre - trec prin filtrul conViintei pentru ca apoi s5 is calea religiei.

"Frica a fost prima care a dat na§tere zeilor, dar abia ratiunea, prin intermediul principiilor ei morale, a putut da na§tere conceptului de Dumnezeu."116

Prin urmare, dupe Kant, intreg mecanismul privind legea morals explicate mai sus nu este decal un produs al ratiunii umane fare nici o legatura cu Dumnezeu. Este ca §i cum prin legea morals - ca produs al mintii omene§ti - omul ajunge sa inteleaga poruncile

divine §i deci reue§te sa creada in Dumnezeu. Nimic mai fats. Credem ca atat conceptul perceperii lui Dumnezeu, cat §i cel al moralitatii in genere sunt traducerile din religie ale ideilor de iubire a

lui Dumnezeu §i respectarea poruncilor Lui. Chiar Kant

recunoaVe. "Nimic nu slave§te mai mutt pe Dumnezeu decat ceea ce este mai de pret pe lume, respectul pentru porunca Lui, observarea datoriei sfinte pe care ne-o impune legea Lui."117 Trebuie s5 admitem c5, pe parcursul "Criticii ratiunii

practice", Kant a reu§it s5 se piarda prin tenebrele metafizicii. A

devenit confuz, incurcand planul metafizic cu cel teologic. Conceptele sale, la inceput expuse intr-o ordine cazon5, au nimerit

mai tarziu intr-un discurs cu aspect abisal in care gandirea §i religia, porunca §i legea au inceput s5-§i schimbe definitiile intre ele. Constant pans la capat in demonstratia sa, Kant recunoa§te in respectarea maximelor moralitatii conditia supreme de a fi fericit:

"Conditia subiectiva in care omul iii poate fixa, conform legii morale, un scop final este fericirea."118

El nu condepe fericirea decat ca pe un "mare bine fizic", dar §i acesta este valabil numai dace este inf5ptuit in cadrele moralitatii. Prin urmare, se intelege c5 fericirea spirituals nu poate exista decat sub forma asimilkii - in plan metafizic - legii morale §i a imperativelor sale. Numai ea it face pe om "demn de a fi fericit" www.dacoromanica.ro

111

Metodologia cunoaVerii metafizice

in plan spiritual. Altminteri, totul se reduce la o simpla bucurie "material5". Oricare ar fi intelesul acestor postulate kantiene, fie c5 sunt sau nu imbricate in confuzie, ele au acea "Incarcatura emotionala"

despre care pomeneam mai sus. Ele recomanda simplitatea §i smerenia - Ia exterior - §i potentarea calitatilor intelectuale - Ia interior -, pentru intelegerea §i aplicarea poruncilor §i, respectiv, a legii morale. "Simplitatea caracterizeaza stilul naturii sublime, precum §i pe cel al moralitatii, care este o a doua natura."119 Prin urmare, tot ceea ce inseamna imperativ, fie el luat in

sens metafizic, fie c5 se vorbe§te despre el in sens teologic, nu poate fi pomenit decat in cadrele simplitatii. lath deci o ultima conditie a asimil5rii §i intelegerii lui.Dumnezeu: simplitatea in ceea ce prive§te comportamentul it poate duce pe individ catre contopirea lui cu Divinitatea sau, cum scrie Kant: "Cerul instelat deasupra mea §i legea morals in mine."120 Pomeneam Ia inceput despre atei ganditori care au apucat pe o cale dictata de egoismul individual §i au intrezarit, fire§te, o pseudomorala, a§a cum anticii au gasit o pseudodivinitate. Pentru Schopenhauer, lumea nu valoreaza §i nu conteaza decat atata timp cat exists in cadrele reprezenthrilor noastre logice. Dar el nu numai c5 refuza tot ceea ce exists in afara lumii sensibile, insa minimalizeaza once concept ce §i-ar merita locul intr-o lume

superioara celei sensibile. Fiind ateu, Schopenhauer nu a simtit nevoia s5-pi bat5 capul cu dovedirea inexistentei lui Dumnezeu. Dintr-un egoism §i un pragmatism exacerbat, filosoful nu reu§e§te sa gandeasca filosofia sub forma conceptelor. Dimpotriva, el reduce totul la capacitatea omului de a gandi intr-un fel sau altul.

Prin urmare, daca pentru Kant Dumnezeu era cauza tuturor lucrurilor, la Schopenhauer totul este creat de om. Omul, ca rasa, ca individ, este cel care cauzeaza totul in Univers. lndividul nu are

nici o datorie, nu sufera de pe urma nici unui imperativ.

El

realizeaza ceva doar dac5 este capabil. Deci numai capacitatile it

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

112

pot maturiza pe om in sensul devenirii sale spirituale. Desigur, spiritual aici nu are nici o legatura cu Dumnezeu; dimpotriva, spiritualizarea individului tine de vointa acestuia de a cunoa§te. Cu cat vrea sa afle mai mutt, cu atat el are o vointa mai mare. Si cum

in opinia lui lumea nu este decat vointa §i replica acesteia reprezentarea, cunoa§terea individului se va limita la nivelul empiric propus chiar de Schopenhauer.

Pentru ca am pomit de Ia ideea de lege morals ca translatare - mutare - a teologiei in metafizica, ar fi interesant sa analizarn §i conceptia lui Schopenhauer: "Pentru Schopenhauer, moralitatea nu este o problems de

datorie sau de a trebui; ea nu poate fi gasita nici in rational. Moralitatea consta in a vedea lumea corect."121

Prin urmare, omul nu trebuie nici sa gandeasca §i nici sa

asculte orbecte de cine §tie ce imperative. Fiecare individ actioneaza moral, in functie de gradul sau de intelegere. Deci daca un on) comite o crima din motive de "moralitate", el, in conceptia lui Schopenhauer, nu poate fi acuzat, caci a fost capabil sa vada corect ceva pe care un altul I -ar fi perceput ca find gre§it. Extrapoland, putem spune ca §i pacatul in genere, comis sub umbrela moralitatii, devine o fapta laudabila.

Incheiem cu constatarea ca valoarea conceptului de Dumnezeu se schimba in mod dramatic de Ia un filosof la altul §i de la o epoca Ia alta.

www.dacoromanica.ro

Metodologia cunoa§terii metafizice

CAPITOLUL III BLAGA SI MARELE ANONIM

In filosofie au existat Intotdeauna nu numai divergente de

idei,

dar si de atitudine. Un anume ganditor cu o

personalitate foarte puternica este intotdeaima capabil s5 creeze un sistem filosofic in care sä se regaseasca. Atitudinea unei natii Intregi se poate de asemenea oglindi in paginile unui singur autor. Spre exemplu, Kant: el nu face aitceva cleat s5 expurth o serie de convingeri care alcatuiesc o personalitate. In cazul sistemului s5u, credinta in Dumnezeu se manifests aproape exclusiv prin faptele individului. 0 opinie, am putea spune, cu tenth protestant& avand in vedere ca numai aceasta ramura a crestinismului considers c5

munca este multumirea suprerna adusa lui Dumnezeu. Deci activitatea omului, practica, inseamna mai mult cleat simtirea. Prin urmare, ajungem Ia explicarea si dezvoltarea problemei ridicate de Kant: perceperea lui Dumnezeu. Omenirea a inteles conceptul lui Dumnezeu intr-un mod aproape geografic. Astfel, putem vorbi despre existenta - Ia nivel conceptual - a trei notiuni de Divinitate, in functie de trei zone geografice: exists un Dumnezeu al Occidentului, unul al Orientului si unul al popoarelor balcanice. Precizam, pentru o mai buns intelegere, diferenta nu

este Intre cei trei Dumnezei, ci Intre modurile de percepere si asimilare a lor de catre om. De la Inceputul timpurilor si parth In ziva de azi, Divinitatea a ramas aceeasi. Omul a descoperit anumite facilitati materiale si a pierdut mult din spiritualizarea de la inceput. Astfel c5 el L-a simplificat pe Dumnezeu asa cum editurile

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

114

scot periodic carti prelucrate "ad usum deiphini ". Vom incerca ulterior sa analizam cele trei conceptii.

Dumnezeul Occidentului se constituie intr-un concept inferior empiriei. Prin urmare, perceperea lui Dumnezeu se petrece doar "Ia nivelul asfaltului". Conceptul a capatat o mare extindere mai ales pe suprafata State lor Unite §i a insulelor din jur. Credem

ca americanii nu vor fi niciodata in stare sa inteleaga adevarata valoare a lui Dumnezeu. Relatia dintre Occident §i Dumnezeu este

una de superioritate a primei unitati fata de cealalta; aceasta inseamna ca Occidentul a preluat conceptul de Dumnezeu §i I -a subordonat propriilor interese. Din partea omului nu porneVe decal un respect fatarnic pentru Divinitate §i numai atunci cand dorintele

ii sunt indeplinite. Se poate spune ca este vorba despre o percepere destul de infantile a unui concept "rulat" de-a lungul istoriei. In acest prim caz este vorba despre o distantare prin subordonare. Tot in Occident, in Europa Occidentals insa, s-a dezvoltat o

conceptie cu mult mai apropiata de varsta maturitatii decal cea "americana". Avem de-a face cu mult comentata teorie kantiana a respectului fata de Dumnezeu manifestat numai prin activitati profund. morale. Din dorinta de a prezenta cat mai bine atat instanta

supreme impreuna cu legile ei, cat §i imperfectiunile omului §i datoriile lui, filosoful a exagerat in mod pozitiv ci, respectiv, negativ;

adica tot discursul sau referitor Ia Dumnezeu §i Ia legea morals prezinta Divinitatea exagerat de justitiara. Este ca §i cum Kant ar fi ctiut care sunt limitele dreptatii lui Dumnezeu §i pang unde poate merge omul cu gre§eala. De asemenea, omul este scazut de la valoarea sa ontologica exclusiv Ia cea de rob at pacatului, care

trebuie biciuit neincetat de imperativele Divinitatii pentru a se indrepta. In acest caz, este vorba despre o distantare prin exagerare. Conceptul de Dumnezeu, in perceptia Orientului,

beneficiaza de o mutt mai profunda intelegere. Dace cel

at

Occidentului era orientat spre rational, deci nu putea fi simtit cu www.dacoromanica.ro

115

Metodologia cunoa§terii metafizice

sufletul, ci doar gandit in stil matematic, in Orient, maturitatea intelegerii umane permite dezvoltarea conceptului in sine, Vom incerca sa amanuntim, referindu-ne mai ales Ia India. Un prim aspect pe care am vrea sä-1 subliniem este cel al respectului reciproc existent de la bun inceput intre om §i Divinitate. Cala vreme relatia se bazeaza pe respect numai din partea omului, iar din partea Divinitatii numai pe exigenta maxima, nu se poate vorbi despre o apropiere. Atata timp cat respectul porne§te de Ia om spre

Dumnezeu §i Acesta II intoarce in varianta iubirii Sale pentru oameni, deja am intrat intr-o alts lume. Hindusul iii manifests pretuirea pentru valoarea Divinitatii cugetand. Nu conteaza ca el mediteaza Ia Buddha sau Ia Krishna. Pentru el, acectia au valoarea pe care o are Dumnezeu pentru

cre§tini. Prin urmare, prin meditatie, el aduce ofranda pe care protestantul o aducea prin munca. Hindusul intelege cu totul altfel relatia dintre el §i Cer. Dac5 Dumnezeu se gande§te Ia el, atunci §i omul trebuie sa mediteze la conceptul de Dumnezeu. Astfel, el 1§i minimalizeaza propriile interese in favoarea aprofundarii Divinitatii. Reciprocitatea existents in relatia hindus - Divinitate duce la rapida spiritualizare a individului §i Ia dezvoltarea unei culturi superioare celei occidentale. Vorbim aici despre apropiere prin cugetare. Dumnezeul Balcanilor este unul al contemplatiei. Despre El

vom vorbi mai pe larg in cele ce urmeaza. Spuneam ca occidentalul L-a subordonat pe Dumnezeu propriilor interese, creand astfel o civilizatie extrem de pragmatics. Europeanul a dat na§tere unui cult al muncii ca "rug5". Hindusul s-a format ca individ meditativ, considerand ca acesta este nivelul ultim al perceperii Divinului.

Balcanicul asimileaza dumnezeirea prin Creatie. Prin urmare, el nu numai c5 nu gande§te pragmatic, dar nici macar meditativ - in sens de concentrat - nu este. Individul balcanic prive§te relaxat tot ce se afla in jurul sat., ca pe o opera primita dea gata §i o raporteaza Divinului. El nici nu subordoneaza, nici nu respects Divinitatea in plan initial. Balcanicul mai intai iube§te, iar

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

116

dragostea lui neconditionata pentru Dumnezeu se naste respectul pentru Creatie si, implicit, pentru semeni. Pang la

din

balcanic nu am intalnit in nici o alts culture dorinta lasata liber5 de

a cunoaste Creatia. Americanul inrobeste Divinul, europeanul occidental este "pus la punct" de un Dumnezeu justitiar, iar

hindusul mediteaza, considerand ca aceasta este culmea cunoasterii.

Prin contemplatie balcanicul incearca sa cunoasca opera Divinitatii. Nu spunem ca actul cunoasterii este sinonim cu cel al contemplatiei, ci doar ca Mire ele exists o anumita afectiune. i aceasta, datorita profundei deschideri catre cunoastere pe care individul balcanic o constientizeala si incearca s5 o dezvolte. Prin

urmare, vorbim nu despre un individ ce adopts resemnarea mioritica, ci despre unul care prin aceasta resemnare tinde s5 ajung5 la cunoastere. Putem spune despre acest tip de relatie ca este o apropiere prin contemplare. Lucian Blaga a creat un astfel de Dumnezeu filosofic, mutt mai apropiat de varianta contemplative decal de cea kantiana a

legii morale. lncercand s5 gaseasca un "stapan" al tuturor notiunilor in general si al cunoasterii umane in special Blaga elaboreaza un intreg labirint de deductii logice care converg catre existenta unei Fiinte Supreme cu puteri nelimitate. Blaga insa nu ,

concepe cleat ideea implinirii omului prin cunoastere. Aceasta din urrna contine anumite mistere sub forma de notiuni ce nu pot fi revelate omului. Limitarea cunoasterii ca proces pe care sa si-1

impuna individul este posibila datorita curiozitatii despre care vorbeam la inceputul acestei 00. Prin urmare, este nevoie de un ajutor "din exterior", care sa echilibreze cadrele cunoasterii in raport cu dorintele individului: "Nelimitatul este tinut in echilibru compensator cu

cenzuratul, adecvatul este tinut in echilibru compensator cu limitatul."122

Deci nici o notiune nu este lasata s5 fie asimilata Vara s5 i se aplice o corectie informationala. Cel care, in opinia ganditorului,

www.dacoromanica.ro

Metodologia cunonterii metafizice

117

tine sub control intreaga cunoa§tere este Mare le Anonim. Sub aspect metafizic, Mare le Anonim este un Dumnezeu filosofic, o traducere a Divinitatii in termeni "§tiintifici". In plan teologic, el este valabil pentru orice religie numai atata vreme cat ea potenteaza cunonterea. Cad doar in cadrele cunoa§terii Mare le Anonim este "activ", deci numai cind individul se af15 sub incidenta apropierii prin contemplare.

'Din motive care tin de domeniul echilibrului existential, Mare le Anonim se apart pe el §i toate misterele derivate din el de aspiratiile cunoa§terii individuale, creand Intre aceasta §i misterele existentiale o retea de factori izolatori."123 Prin urmare, deducem ca nu exists decat mistere derivate

din Mare le Anonim, deci cunoa§terea care contine anumite necunoscute este opera Marelui Anonim. Sau invers - Mare le Anonim este autorul cunoa§terii. In functie de aspiratiile individului, el o limiteala, o cenzureaza mai mutt sau mai putin, pentru a nu-§i pierde din potenta. Opreli§tea pe care Mare le Anonim o pune in

fata cunoa§terii individului se nume§te cenzura transcendenta tocmai pentru ca atat notiunile de lona, cat §i misterele se pogoar5 din planul metafizic in cel empiric. Toat5 aceasta teorie care pare

destul de poetics §i bizar5 este de fapt translatarea in plan metafizic a Dumnezeului biblic §i a Creatiei acestuia. Ce sunt de fapt misterele? Date despre Creatie pe care not nu avem voie s5 le

aflarn. Deci §i Blaga, ca §i Kant, abordeaz5 - desigur, intr-o alt5 cheie -, existenta lui Dumnezeu in planul conceptual metafizic. "Posibilitatea unei cunoa§teri individuale absolut objective ar condamna viata §i spiritul creator Ia staza perpetua."124 Prin urmare, motivul pentru care omul suport5 trecerea sa prin viata este cunoa§terea; cats vreme individul tinde sa cunoasca

totul, el i§i pierde motivatia existentei sale §i pasul urmator este caderea in pacat. Omul se na§te pe acest pamant pentru a cauta §i intelege adevarul. Numai c5 acesta nu i se arat5. lndividul este nevoit s5-I accepte ca pe o cunoa§tere discontinua, cu hiatusuri provocate de cenzura transcendenta. Referitor Ia intelegerea www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

118

Divinitatii, sa ne amintim ce spunea Kant: el considera ratiunea ca

find canalul cel mai sigur de percepere a Divinitatii, fart nici o legatura cu simtirea. Aceasta, find subiectiva, este supusa gre§elilor. Ratiunea care ne este data obiectiva poate genera

numai fapte demne de cinste. Blaga nu lags rationalul de intelegerea Divinitatii. Dimpotriva, el spune ca aceste doua notiuni nu au nici o legatura §i oricare ar fi caracteristica dominants a fiintei umane, aceasta ar fi diferita de cea a Marelui Anonim.

"Din faptul ca omul este rational nu se poate deduce ca Mare le Anonim este ca subject cognitiv de asemenea rational. Din contra, din acest fapt se poate deduce un singur lucru: ca Mare le Anonim ca subject cognitiv este cu totul altceva decat rational. Cad dace Mare le Anonim ar fi rational, atunci ar fi interzis omului de a fi astfel."125

Prin urmare, cadrele in care se mi§ca individul sunt cu totul

deosebite de cele pe care le ocupa Mare le Anonim. 0 simple asemanare intre om §i Mare le Anonim ar crea, la nivel conceptual,

un haos total, cad apropierea ar fi mutt prea mare pentru ca individul s-o suporte fare consecinte ulterioare. Pentru ca astfel de accidente sa fie evitate, Mare le Anonim §i fiinta umana se afla in relatie opusa unul fata de celalalt. Dace, de pilda, omul ar Incerca

sa nu mai fie rational, ar incalca linia de demarcatie dintre el §i detinatorul misterelor §i ar intra pe un teren periculos pe care "I-a testat" doar decazutul Inger al Luminii. "Din faptul ca omul este subject rational se poate deduce un

singur lucru cu privire la natura Marelui Anonim §i anume Ca aceasta transcende categoric posibilitatile cuprinderii prin ratiune."126

Aceasta afirmatie polemizeaza cu parerea lui Kant mai sus

prezentata. Avem deci natura umana incadrata de limitele dumnezeie§ti §i pamante§ti deopotriva..Avem pe de alts parte entitatea Marelui Anonim, care se dore§te a fi perceputa, insa lanseaza o multime de opreli§ti. Intrebarea noastra este: cum poate individul Inzestrat cu dorinta de intelegere sa-1 perceapa pe

www.dacoromanica.ro

119

Metodologia ounoacterii metafizice

Mare le Anonim fara sa renunte, chiar §i pentru o clips, Ia natura sa rationala? Credem c5 dace mutarn discutia in plan teologic, vom putea gasi un raspuns intrebarii noastre. Trebuie sa precizarn ca teoria Iui Blaga are o exigenta suplimentara ce trebuie semnalata.

El afirma ca intelegerea Marelui Anonim este imposibila pentru natura rationala a fiintei umane. Dar cunoa§terea se na§te tot din Mare le Anonim, prin urmare §i ea este parte a irationalului. Dac5 omul accede Ia ea, chiar §i cenzurata de Mare le Anonim, incalca acea Iinie dintre cele dou5 lumi. Cineva ar putea spune ca cenzura transcendenta schimba datele problemei. Nici "quasi-cunoa§terea"

pe care tot Mare le Anonim o propune nu este de mare ajutor omului, cad tot ce vine in plan metafizic de Ia Mare le Anonim trebuie doar acceptat, nu §i cunoscut. Tot aici Blaga spune c5 prin cenzura transcendenta detinatorul misterelor ofera o cunoa§tere disimulata care, prin caracteristicile ei, ii d5 omului iluzia transcendentei. In plan teologic, lucrurile stau cu totul altfel. Individul care,

fiind Inzestrat cu dorinta de intelegere, se indreapta catre asimilarea conceptului de Dumnezeu §i a Creatiei Sale nu obose§te ocolind "linia ro§ie" §i nici nu devine complexat de natura sa rationala. Perceperea Divinitatii §terge putin cate putin rationalul

din om, spiritualizandu-l. Prin urmare, cu cat un om crede in Dumnezeu cu mai multa ardoare §i mai multa staruinta, cu atat el va elimina din lestul rationalului §i se va inalta in plan spiritual. Aici

se afla deosebirea dintre cele dou5 planuri: cel metafizic §i cel teologic. Dace in plan metafizic trebuie sa to multume§ti cu conditia de fiinta umana fara prea multe drepturi Ia cunoa§terea adevarata,

in plan teologic, tocmai intelegerea §i asimilarea duc Ia o mai rapida apropiere a omului de Dumnezeu. Dac5 in plan metafizic ambitia cunoa§terii adevarate condamna individul Ia nebunie, in planul teologic al problemei un om puternic spiritualizat este sanctificat. Aceasta inseamna de fapt victoria esentei asupra materiei, a Iui Dumnezeu asupra rationalului. Ceea ce nu intelege

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

120

omul este faptul ca lupta se duce sub auspiciile lubirii ci numai aceasta §i o profunda incredere iI pot elibera pe om de greutatea rationalului. Prin urmare, gasim un raspuns Ia o intrebare fare rezolvare sub catarg filosofic. Ceea ce ni se pare de neinteles este natura egoista a Marelui Anonim. "Mare le Anonim, supunand cunoacterea individuals unei cenzuri, tine in acelaci timp seama §i de ideea de cunoactere. "127 Grija aceasta aproape mamoasa a Marelui Anonim pentru cunoactere depa§e§te cadrele Iogice chiar §i ale planului metafizic. Atata vreme cat Mare le Anonim apara cunoacterea de curiozitatea omeneasca, cine va avea acces Ia ea? Cui ii este ea destinata? "Quasi- cunoacterea este un compromis de extrema finete intre tendinta Marelui Anonim de a apara misterele existentiale de cunoacterea pozitiv adecvata ci tendinta de a se crea individului un aparat cognitiv care sä merite acest nume."128 Dac5 Mare le Anonim este specializat in transformarea atat de specioasa a cunoasterii, ne punem intrebarea de ce nu schimba §i natura misterelor?! Dac5 a reucit sa-i dea omului o preocupare, o jucarie pentru intelect, de ce nu-i ofera ci nicte pseudomistere pe care individul sa le dezlege precum cuvintele incruci§ate?! Credem ca Mare le Anonim sufera de la un anumit moment

dat de o incapacitate organizatorica. A creat cunoacterea, a dat

nactere misterelor, a pus §i bariere transcendente §i de aici demonstratia incepe sa piarda din consistenta. Nu este vina filosofului, dimpotriva, meritul sau sta tocmai in curajul de a elabora

un astfel de sistem. Spuneam mai devreme Ca metafizica ofera multe date cunoasterii intuitive, dar dace nu se apara Ia timp, va ramane blocata in propria sistemica. Dadeam exemplul grecilor §i at principiului numeric, constatand ca acest blocaj este realizabil numai in anui-nite conditii.

Discursul despre existenta Iui Dumnezeu abordat in plan metafizic trebuie sa contina un parcurs teoretic aflat insa in planul teologic. Daca ganditorul se lasa purtat de demonstratia metafizica §i neglijeaza legaturile cu teologicul, intregul sistem se afunda. www.dacoromanica.ro

121

Metodologia cunonterii metafizice

Daca, dimpotriva, filosoful pluseaza prea mutt in partea teologic5, ignorand-o pe cea metafizice, toata demonstratia se transforma

intr-un tratat de dogmatics. Prin urmare, legea echilibrului o constituie tocmai pendularea permanents dintr-un plan in altul. Cititorul nu trebuie sä Inteleaga Ca not am contesta cumva filosofia sistemica blagiana sau kantian5. Chiar dace suntem Inca la varsta la care ne adresam cu "dumneavoastra" §i ni se raspunde cu "tu", consideram mai mutt decat necesar s5 semnalarn anumite neconcordante care le-au scapat mae§trilor no§tri. Acest lucru nu inseamna nici pe departe c5 am clod s5-i discreditam. Blaga ajunge cu demonstratia Intr -un punct culminant; el considers c5 Mare le Anonim, din dorinta de a perpetua Creatia, degradeaza anumite notiuni §i le transform5 in simple verigi care sa alcatuiasca un singur last.

"Mare le Anonim degradeaza cunoa§terile In domeniul creatural asifel Mat sa devina valori pozitive in planul complex al creatiunii. Exists deci valori ideate care in campul existentei devin factori pozitivi numai prin anume degradare."129

lntelegem de aici ca omul nu poate crea decat cu ajutorul unor notiuni impure despre creatie. Prin urmare, nici creatia umana nu poate fi pure dace se bazeaza pe date eronate. Dac5 Mare le Anonim nu ar proceda Intr-o asemenea maniera, individului i s-ar lua dreptul de a mai imita Creatia §i s-ar transforma intr-un mic Demiurg. In fiecare dintre not exists ate un Meter Manole care devine victima unui Mare Anonim. Creatia fiind sortit5 gre§elii, ea presupune un nou inceput. Si in fiecare opera exists doar un mic adevar, restul fiind eroarea impusa de degradarea anumitor

notiuni. Prin urmare, motivatia existentei de azi a omului este Indreptarea gre§elii de ieri. Dar in spatele erorii umane se afla de fapt "comanda" dat5 de Mare le Anonim. "Unde sunt in joc echilibrul §i mai ales sporul §i reformele existentei, Mare le Anonim nu tine seama de imperativul veracitatii.

Este vbrba aid despre o extravaganta a Marelui Anonim, cad propozitia rastalmacita in ordine umana are semnificatia: creatia www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

122

precede morala."130 Aceasta afirmatie are o dozy serioasa de gratuitate, caci nu

se admite nici macar in plan metafizic ignorarea adevarului in pofida statutului de deriliurg. Ar fi interesant s5 analizam procesul sub aspect teologic pentru a vedea diferentele.

Dace metafizica transforms Divinitatea intr-o entitate mincinoasa §i egoist5 a carei Creatie st5 sub semnul imaturitatii morale, teologia priveVe altfel lucrurile. Credem c5 din acest punct de vedere Dumnezeu mai intai a creat un cod moral §i abia ulterior

a creat lumea. Prin urmare, tot ceea ce urmeala creatiei primordiale are ca baza fundamentala morala. Creatia nu poate precede morala pentru c5 aceasta ar insemna sa-I preceada pe Dumnezeu. Deducem deci ca Dumnezeu este totuna cu morala, iar actul creatiei este doar materializarea naturii morale a Divinitatii. 5i

Inca un aspect fundamental: Dumnezeu nu sacrifice de dragul existentei Creatiei, adevarul absolut. Dimpotriva, El II permanentizeaza prin spiritualizarea individului.

Constatam cu oarecare regret c5 din nou metafizica a pierdut in fata teologiei §i acest lucru se intampla nu pentru c5 nu am fi not echidistanti, ci pentru simplul fapt c5 demonstratia logics este cea a adevarului. A§a cum in calculul matematic rezultatul lui are la baz5 adevarul solutiilor anterioare, tot astfel metafizica ar trebui sa devina suma obiectiva a dou5 functii: filosofia pi teologia. Vom trata pe larg acest proces de devenire pe care I -am propus in randurile de mai sus.

www.dacoromanica.ro

Metodologia cunoa§terii metafizice

SECTIUNEA A TREIA METAFIZICA DIVINA

CAPITOLUL I DESPRE CUNOASTERE Aceasta ultima sectiune pe care o inauguram in urrnatoarele pagini se va referi Ia o terra niciodata abordata in filosofia antics §i moderns. Am vazut in capitolele precedente cum, oricat de maleabil ar fi ganditorul, el nu poate renunta Ia vechile metode de analiza

filosofic6 a conceptului de Dumnezeu. Acesta este incadrat in metafizic5, unde da na§tere unuia sau mai multor sisteme; conceptul este privit §1 din punct de vedere teologic, dar cu mai multa deta§are. Am remarcat, de asemenea, Ca aceasta metoda,

chiar folosita de marii filosofi, provoaca marl erori conceptuale situate chiar Ia bariera dintre metafizic §i religie.

Este insa foarte interesant de analizat imboldul care I -a urmarit pe individ de-a lungul timpului de all marca intr-un fel anume trecerea prin lume prin elaborarea unui sistem. Este de asemenea ispititor de vazut modul in care omul §i-a supraestimat resursele intelectuale pana Ia limita inadmisibila.

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

124

Cunoa§terea a reprezentat de Ia inceputul timpului prima mare tentatie a individului. Urmand parca un cod genetic bine Inradacinat In natura umana, individul a cautat §i cercetat barierele cunoa§terii, refuzand s5 se limiteze Ia ceea ce natura ii oferea sub forma notiunii cognitive. Marea ambitie a omului a fost sa cunoasca

totul, sa beneficieze de un fel de har al asimilarii totale. Insu§i Giovanni Papini a trait o mare deceptie cand §i-a dat seama ca, atata vreme cat se rasa dominat de aceasta ispita a cunoa§terii, nu avea cum sa §tie mare lucru, pentru ca se pierdea In arnanunte. Cu mult Inaintea lui Papini, Ecclesiastul scria: "Toate acestea le-am Incercat prin Intelepciune §i am zis: «Vreau s5 flu intelept!>>, dar Intelepciunea a ramas departe de mine."131

Deci cu cat cautam sa cunoa§tem mai mult, cu atat ne indepartam de adevar. Individul are o gene metafizica in el. Spunem acest lucru pentru ca el este intotdeauna tentat s5 abordeze cunoa§terea numai in sens abstract. Stiinta ca proces cognitiv, dace nu este asociata cu Divinitatea, devine o materie arida §i stearpa. Apreciam In capitolele precedente ca Dumnezeu este generatorul cunoa§terii, prin urmare, omul care are acces Ia

ea este obligat de norma morals cre§tina s5-I cinsteasca pe Creator. Scriam mai sus ca Divinitatea este masura echilibrului In Univers. Ceea ce poate deranja mai ales echilibrul gnoseologic este ambitia nernasurata a omului de a parveni Ia nivel intelectual;

mai precis, de a acumula cat mai multa cunoa§tere fare vreo intentie ulterioara de a o pune in aplicare. "Pentru a parveni nu ti se cere decal dorinta putemica de a parveni. Ti se cere s5 flu stapanit de o pasiune absurda, ridicola §i integrala pentru ceea ce este exterior, inesential, nesubstantial."132

Atata vreme cat individul nu este dominat de lacomia cunoa§terii, aceasta este aproape "palpabil5", dar din momentul In

care ambitia is locul modestiei, cunoa§terea i§i pierde din consistenta, devenind simplu abur arnagitor. "Uncle este multa intelepciune este §i multa amaraciune, §i cel ce iii inmulte§te §tiinta i§i spore§te suferinta."133

www.dacoromanica.ro

125

Metodologia cunonterii metafizice

Aceasta afirmatie nu trebuie inteleasa ca un indemn Ia prostie ca insu§ire, ci Ia moderatie in asimilarea notiunilor. Se pare

c5 omul cu cat "prinde gustul" §tiintei teoretice, cu atat crede ca aceasta -filosofia - ii poate oferi raspunsuri Ia intrebarile ce ii framanta mintea. Iluzia aflarii adevarului in spatele unor postulate cu caracter exclusiv filosofic este marea capcana care 11 poate Indeparta pe individ de Dumnezeu. S5 incercarn sa analizarn mai pe Iarg procesul de instalare a credintei cunoaVerii totale. Spuneam ca foarte multi oameni cu "Viinta de carte" au impresia ca §tiu totul. De exemplu, se spune

despre un muzician ca "tie tot ce a fost compus 'Dana acum". Oare?! Credem c5 nu exists o lamurire mai de bun-simt adresata oamenilor decat demonstratia pe care ne-o dorim infaptuita mai Ia vale.

La nivel ideatic §tim sau ne putem imagina ca inaintea sfar§itului este cuprinsul, acesta este precedat de Inceput, iar inaintea lui este platoniciana a subiectului pe care II dorim discutat. CunoaVerea reprezinta ideea in modelul de fats. Multi ganditori au luat §tiinta teoretica fie ca pe un intreg, dar mai ales in parti egale. De Ia Kant §i pana Ia Blaga, cunoaVerea a fost repartizata pe scarf superioare sau inferioare, definita §i uneori nedefinita, dar lasata acolo, pentru ca "suna bine".

Pentru a explica mai bine imposibilitatea acumularii cunoaVerii totale, vom initia un joc aparent copilaresc.

S5 ne imaginam trei case in care Iocuiesc trei familii. Despre prima §tim totul, in plan concret, ne vizitam in timpul liber, vorbim la telefon, pe scurt, comunicam. Despre a doua familie pretindem ca §tim totul. In naivitatea noastra credem ca ni i-am facut prieteni. De fapt, in acea casa se petrec lucruri noi §i ei nu ni le comunica. Catelul moare, dar noi nu

aflarn, copilul face pojar, iar nou5 ne spun abia dup5 ce se insanato§eVe. Apar disonante care ne determina uneori - pentru ca suntem prea ignoranti - sa ne intrebarn data nu cumva ne-a scapat ceva din notiunile despre acel cuplu.

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

126

Ultima familie este cea mai putin cunoscuta. Nu-i cunoa§tem membrii, nu i-am vazut nici ma-car de Ia distant& nu am vazut niciodata lumina in cask dar continuum sa credem ca acolo locuie§te cineva. Mai rau, persistam in ideea ca in acea case se afla o familie despre care noi am aflat totul in contextul dat. Toata aceasta poveste cu tents politista are menirea de a lansa citeva solutii rezonabile cu privire Ia definirea cornprehensiunii.

Prin urmare, pe drumul dintre concret catre teoretic gasim existenta a trei tipuri de cunoa§tere cu corespondents in lumea sensibila. In opinia noastra, cunoa§terea este de trei feluri:

imediata - permanentizata de noi prin tehnici de asimilare; imaginary - cuprinde notiuni despre care se crede c5 au fost asimilate Ia nivel subcon§tient (cazul muzicianului care §tie totul despre muzic5); ideals - este cunoa§terea nedobandita, dar "crezut-dobandibil5". Vom dezvolta mai pe Iarg comparand cele trei tipuri de cunoa§tere cu exemplele deja oferite. Primul gen am spus ca este cunoa§terea imediata. In acest caz sunt incluse §tirile zilnice, notiunile care yin in avalan§5 §i din care noi nu asimilarn decal partea cea mai u§oara. De altminteri, nu ne pune Ia indernana cine §tie ce idei abstracte. Ea are mai mutt

un caracter pur informativ. Discutand in planul concret, trimitem cititorul la exemplul cu familia prietena. In fapt, se poate afirma ca tipul acesta de cunoa§tere nu are trecut, ea traie§te numai Ia prezentul continuu, iar viitorul este foarte apropiat §i efemer.

Al doilea gen de cunoa§tere este cea imaginary. Am denumit-o astfel pentru c5 noi ne imaginam, credem profund ca §tim totul despre anumite lucruri. Nu este vorba aici despre o iluzie

ce se hrane§te din ambitia genetics a omului de a afla totul. Exemplul cu atot§tiutorul in materie de muzica poate fi plictisitor, dal; este elocvent. Individul etaleaza trei nume de compozitori cu operele lor cu tot §i este in mod reflex catalogat ca find cunoscator perfect. Cele mai audiate emisiuni de televiziune sunt cele in care

www.dacoromanica.ro

127

Metodologia cunoa§terii metafizice

omul este invitat sail dovedeasca de§teptaciunea. De c5te on nu s-a intamplat ca unul dintre concurenti sa ca§tige numai pentru ca "picase" pe subject in timp ce un altul, poate cu mult mai merituos, a pierdut, recunoscanduli astfel neputinta de a stapani Intreaga Iona notionala. Nu atat competitorii sunt insa subiectul discursului nostru, cat atitudinea pe care o adopts realizatorii cand prezinta emisiunea; ei nu numai ca se ocup5 cu negotul de cuno§tinte, dar "targul" este public §i compromitator. Competitiile la nivel intelectual, dac5 nu i§i gasesc punctul terminus in practica, nu fac decat sa Incurajeze intentia de a parveni gnoseologic. Revenind, raportarn cunoa§terii imaginare exemplul cu

familia despre care brusc nu mai §tim nimic. In plan verbal, ne§tiinta noastra se revars5 in propozitii de genul: "i-o fi rau", "or fi

plecat pe undeva", "poate §i-au dus copiii la batrani". Totul se bazeaza pe presupuneri pe care le adoptarn destul de repede ca find adevaruri gnoseologice. Al treilea tip este cel al cunoa§terii ideale. Aceasta ramura este facuta pentru a se mentine pe propria-i existents. Nimeni nu a

umblat in acest self, dar toti credem ca am §i luat ceva din el. Cunoa§terea ideals este tocmai copia ideii platoniciene despre care vorbeam la Inceputul acestui capitol. Este regasirea ei in planul abstract uman. Acest tip de cunoa§tere este de nepatruns, dar cum spuneam, toti spunem c5 am §i dobandit ceva. Din acest punct de vedere este asimilabila cunoa§terii imaginare. In acest

caz, putem exemplifica prin speculatiile puerile privitoare la Divinitate, Geneza, Creatie. Speculam, lasam impresia ca suntem inteligenti, cand de fapt nu am spus nimic. CunoWerea ideals nu poate fi decat imaginata. Exprimata nu poate fi nicidecum, pentru c5 duce la tautologii de genul "am invatat tot". Daca spui numai atat, ai cazut deja in mrejele cunoa§terii ideale. Un enunt atat de categoric spus devine §i mai neconvingator, pentru ca nu ai cum sa acumulezi tot. Precizarea la ce materie ai invatat tot este obligatorie, de§i nici ea nu d5 dreptul unei atitudini categorice. Prin urmare, omul nu traie§te decal in plan concret, imediat,

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

128

palpabil §i, in limitele bunului simt, cauta s5-§i intregeasca

devenirea. Toed aceasta lupta se d5 numai in primul plan al cunoa§terii. Ultimele dou5 raman una mascata pe jumatate contine viitor indepartat - §i cealalta plutind printre not ca o miasma serenica ispititoare. Pentru ca este anistorica, ea traie§te intr-un

timp divin, indumnezeitor. 0 putem numi §i spiritul cunoa§terii, intelegand prin aceasta notiune raportarea a ceva la cunoa§tereaidee din lumea ideilor. Acest din urma tip de comprehensiune ni se

pare a fi un dar pretios pe care omul nu are voie decal s5-I priveasca. Cunoa§terea-idee trebuie lasata s5 vietuiasca acolo unde nisipul clepsidric nu se mai petrece prin istorie numarand anii.

Trebuie lasata s5 respire anistoria pe care am gustat-o §i not c.andva.

Credem ca, in final de capitol, a venit momentul s5 definim sintagma de metafizica diving. Spuneam la inceput a gandirea simultana in plan teologic §i filosofic poate provoca grave erori de

judecata. Pe parcursul acestei ultime Orli, ca o continuare a primelor dou5, vom definitiva conceptul nostru de gandire unitara. Aceasta inseamna o impletire a celor dou5 ramuri, o impacare a

celor dou5 universalii intru slujirea in aceea§i catedrala a lui Dumnezeu.

www.dacoromanica.ro

Metodologia cunoa§terii metafizice

CAPITOLUL II DOGMA

La inceputul acestei sectiuni am vazut cum intimul a fost transformat in public §i cum tot ceea ce tinea de cadrele intimitatii era transportat §i comentat in public. Subiectele cu tenth

religioasa nu numai ca" nu erau privite cu mai mult respect, ci dimpotriva, sufereau acelea§i distorsiuni din partea unei anumite colectivitati. Deducem deci ca nu numai revelatiile, visele, ci in general tot ceea ce tine de o lume superioara noua a fost supus comentariilor comunitatii, dar ele au fost incartiruite in cadre noi, parnante§ti.

Am vazut in capitolele precedente cum tot ceea ce inseamna cunoa§tere peste masura este transferat in zona misterului pentru ca omului sa ii fie posibil accesul catre ea. Totu§i, anumite notiuni pe jurnatate revelate au fost acumulate de individ

reinterpretate pentru a putea fi retransmise cu mai multa uprinta. Ceea ce nu a putut fi decriptat a fost lasat in perimetrul secretului mai degraba social decat religios. Omul nu a incercat s5 gaseasca explicatiile totale §i plauzibile pentru anumite intamplari din viata Iui. Ceea ce putea "traduce" II comunica celorlalti, in timp ce intraductibilul ramanea sub semnul unui mister care II apropia cu mult mai mult pe om de Dumnezeu. Apropierea de Creator insemna intimitate, or, de a§a ceva fugea comunitatea. Din punct de vedere strict teologic, credinta in Dumnezeu a §i

insemnat dintotdeauna insu§irea fora intrebari a invataturii cristologice. Existenta elementului abstract in pildele Mantuitorului www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

130

a inhibat individul erei cre*tine, neobipuit cu acest gen de explicatii. Sfintii Parinti nu au Incercat altceva decat sa detalieze intr-un limbaj cat mai accesibil ceea ce oamenilor Ii se parea de neinteles. °data aceste notiuni etalate, cre§tinii au resimtit religia ca pe un dar colectiv §1 in acela§i timp personal. Sub acest din urrna aspect s-a dezvoltat religia cu §i mai multa staruinta. Daca in plan colectiv, intimul era eliminat prin mersul la biserica, religia personals se concentra exclusiv asupra sufletului cre§tinului §i avea un caracter pogorator, adica venea de la Dumnezeu catre enoria§. CreVinismul practicat in biserica era pi continua Inca s5 fie orator, adica omul cere sub forma de declamatie. In istoria cre§tinismului dou5 au fost momentele care au

dominat: intr-o Prima faza, pe primul plan s-a situat religia personals. Acesta a fost un moment scurt §i repede cenzurat. A doua faza a fost cea a religiei colective, care staruie §i astazi, de§i este mai paha decal in secolele trecute. Dezvoltarea religiei personale in cadrul unei comunitati

restranse putea duce deseori la crize de independents. Prin urmare, trebuia ca liderii cei mai de seams fie s5 ascunda fenomenul - lucru imposibil -, fie s5-1 discrediteze sau, si aceasta a

fost solutia adoptata de majoritatea stramo§ilor cre§tini, sa-1 boicoteze prin acceptare. Ce insemna acest lucru? Daca un om spunea c5 nu merge la biserica pentru c5 se simte mult mai bine intr-un cadru mai restrans, i se raspundea cu o regula de genul: "Bine, dar a§a ceva nu se face". Cum a fost respinsa religia personals? Prin crearea unei legi parnante§ti care s5 anuleze toata libertatea conferita de intimul spiritual. Unui lider de comunitate ii era destul de greu sa accepte ca Dumnezeu exists pi actioneaza §i in afara Bisericii. Opera cea mai distrugatoare a individului orgolios a fost aceea de a reduce pi

de a inchide Divinitatea intre zidurile bisericii. Omul care era orientat mai mult catre religia personals §tia foarte bine ca Dumnezeu actioneaza Vara limite spatiale sau temporale. Dogma a fost cea care a zdruncinat teribil nu numai religia

www.dacoromanica.ro

131

Metodologia cunoa§terii metafizice

personals, dar gi practicarea acesteia. In conceptia noastra dogma reprezinta incadrarea legii divine §i a doctrinei cre§tine in marginile unei legi parnanteVi cu caracter rigid §i inchistat. In general, legea diving nu este una simplu de inteles §i de respectat. In neputinta de a o respecta cu strictete, omul a adaptat-o comoditatilor sale. Nu aceasta ar fi insa marea gre§eala, cat dezbinarea a doua materii surori care au existat in invatatura religioasa: religia §i filosofia.

"Aparenta contradictie se afla a§adar in chiar sanul ce§tinismului intocmai ca §i cele dintre contemplatie §i actiune sau Intre Biserica-institutie §i Biserica-corp mistic."134 Prin urmare, intalnim deja termeni consacrati ce vor duce la

dezbinarea in plan conceptual a Bisericii. Caci din momentul instaurarii dogmei, au aparut doua feluri de Biserici §i dou5 norme religioase: eclezia §i erezia. Ace§ti doi termeni, deli au anumite semnificatii in limbajul curent, in aceasta carte imbraca definitii noi,

pentru a Intregi mai bine ansamblul explicatiilor. Acest lucru inseamna c5 daca vorbim despre erezie nu ne referim la "o docrina contrara dogmei cre§tine", a§a cum este definita in dictionar. Cei doi termeni sunt luati ca atare §i rebotezati de noi pentru a ne putea

intregi demonstratia. Eclezia inseamna dogma deja instituita de Biserica-stat. Erezia semnifica tocmai teoriile misticilor, ale celor care pledau pentru practicarea religiei personale. In general, tot ce a venit ca manifestare independents din partea omului a fost privita cu dojana de Biserica. Aceasta nu numai ca a iubit puterea, dar a incercat sa cucereasca suveranitatea la nivelul con§tiintei individului §i deci sa se puns mai

presus de Dumnezeu. Prin urmare, ea a incercat sa restranga manifestarile unei personalitati prea puternice, s-o domine §i s-o siibjuge. Pietatea personals a fost dintotdeauna un mod de a fugi de religia colectiva. Biserica a incercat in fel §i chip sa Impiedice intimul spiritual sa ajunga la "maturitate", impunand un aspru regim de religie dogmatics. Dogma in sine nu este un lucru rau, dna este aplicata cu grija §i cu masura.. Cum simtul proportiei nu este cea mai buns

www.dacoromanica.ro

Introducere In metafizica divine

132

insu§ire pe care o are individul, religia a fost infestata de dogma, creandu-se un fals sistem de valori. Slim c5 de Ia inceput a existat o singura lege §i o singura invalatura. $i acestea toate au venit de la Dumnezeu. Credem ca de foarte multh vreme oamenii nu mai respecta legea diving. De asemenea, credem ca ceea ce ei considers a fi drept ghid In viata este de fapt o lege parnanteasca. Prin urmare, dogma nu a facut decat sä minimalizeze conceptul de Dumnezeu §i s5-I subordoneze justitiei parnante§ti. Dogma este ceea ce in Iimbaj popular se cheama ."cioara vopsita". Ea este inoculate oamenilor zi de zi, facandu-i s5 uite de Divinitatea inceputurilor. Dogma nu

numai c5 nu este un mecanism benefic, ci dimpotriva, ea are caracteristicile unei legi parninte§ti - dreptate, egoism, cruzime careia i se confers o masca a Divinitatii. "Tamp Indelungat, preotii se multumesc sa supravegheze prezenta obligatorie a enoria§ilor la liturghia duminicala. In

parohiile diocezei Strassbourg, un paracliser cerceteaza toate casele Ia ceasul liturghiei pentru a fi sigur c5 nu ramas nimeni acasa."135

Avem deci o subordonare a conceptului de Dumnezeu nu numai Ia nivelul intelectului, dar §i Ia cel al actiunii. Individul se supune fare umbra de cracnire ordinelor care yin de Ia preot. lath cum falsul sistem de valori nu numai ca functioneaza, dar in timp produce efectele scontate. S5 recapitularn: nemultumiti de o lege mutt prea severs, oamenii au adaptat-o incapacithtii lor de a o

respecta. Aceasta lege a luat numele de dogma §i mai Intai a ingradit divinul in cadre parnante§ti, dupe care I-a subordonat. Omul, ca produs al dogmaticii, nu mai asculth de Dumnezeu, ci de

cel care i-a luat locul, respectiv, liderul comunithtii sau preotul paroh.

Dogma ca mod de viata a traosformk aspectul exclusiv ascetic al existentei In ascetica dogmatics. Aceasta inseamna reorientarea credintei catre legea pamanteasca §i incartiruirea in ea. Ca s5 fim intele§i mai bine, ascetica !Thera este motlahismul www.dacoromanica.ro

133

Metodologia cunoa§terii metafizice

ascendent - credinta merge numai catre Dumnezeu -, in timp ce ascetica dogmatics este monahismul accidental - credinta care initial mergea catre Dumnezeu este divagate de la cursul ei firesc. "Pentru teologi, dogma este formula de credinta (unanim acceptata de sinoadele ecumenice pe temei de pretinsa revelatie) care face parte constitutive din doctrina Bisericii, fie ca depa§e§te sau nu Tntelegerea omeneasca."136

Prin urmare, dogmei i se ofera un fals aspect divin, tocmai pentru a fi crezuta §i luata in seams. Dogma nu numai c5 este partea components a doctrinei Bisericii, dar ea este temelia doctrinei Bisericii ecleziale §i este impusa enoria§ilor ca atare. In plan notional, Bisericii ecleziale ii corespunde dogma, iar Bisericii eretice, definite de noi mai sus, ii corespunde revelatia. Altfel spus,

cel care practice o religie personals nu numai ca nu va accepta ineptiile lansate de dogma, dar el va fi invadat de revelatii cu caracter Indumnezeitor. A§a cum dogma reprezinta adevarul pentru Biserica ecleziale, tot astfel revelatia reprezinta iluminarea pentru Biserica eretica. Raportand toate acestea notiunilor definite de noi mai sus ar insemna c5 ascetica libera ar fi dominate de momente revelatorii, in timp ce ascetica dogmatics i§i orienteaza toata activitatea catre o credinta parnanteana. Interesant este faptul Ca once rationament dogmatic tinde sa anihileze o judecata libera.

"Obiectia dogmatics este indreptata impotriva unei judecati.

Ea are nevoie de o cunoa§tere profunda a constitutiei naturii obiectului pentru a putea afirma contrariul a ceea ce enunta judecata despre acest obiect."137

Vedem cum, in genere, rationamentul negativ doming un intelect dogmatic. Orice om care contrazice pe oricine §i once idee numai pentru a-§i impune propria teorie este caracterizat ca fiind imposibil de suportat. In plan teologic, lucrurile stau altfel, pentru c5 este destul de greu sa schimbi anumite conceptii dup5 o perioada

prea lunga de timp. Teologii dogmatici au profitat de ne§tiinta oamenilor pentru a-i manipula in sens negativ §i pentru a le impune

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

134

dogma ca lege dominants. "Scepticul este dascalul sever care indreapta pe ganditorul

dogmatic sofisticat spre o critics sanatoasa a intelectului §i a ratiunii insa§i."138

Prin urmare, putem vorbi despre un mod de a judeca ce stopeaza gandirea dogmatics. Acesta este rationamentul sceptic. Numai un individ neincrezator poate schimba ceva in mintea indoctrinate a dogmaticului. Noi nu mergem cu speranta p5n5 acolo unde ajunge Kant, in sensul c5 nu credem ca scepticul poate schimba ceva, dar de stopat procesul de dogmatizare cu siguranta poate.

Singurul care poate inlocui in intregime dogma din mintea unui om este rationamentul pozitiv. Acesta inseamna o minimalizare a legii dogmatice in paralel cu impunerea celei divine. Impunerea nu se face in sensul descris de Kant, ci este mijlocita de revelatie. Aceasta este singura modalitate prin care dogma poate fi anulata §i care poate indrepta privirile unui om spre Ceruri. Avem deci la nivel intelectual trei rationamente cu trei caracteristici

deosebite: negativ (maximal), sceptic (cu efect de stopare) §i pozitiv (minimal). Judecand prin prisma impacarii filosofiei cu teologia, deci in plan teosofic, lucrurile stau cu totul altfel. "Pentru teologi, sugestionati cum sunt de existenta statics a

unui adevar presupus absolut, dogma nu poate s5 fie decat tot unica, adica o singulars revelatie cu constelatii fixe."139 Prin urmare, nu numai ca dogma nu suporta un adversar,

dar ea se impune ca singur mijloc de a intelege Divinitatea §i Creatia. Spuneam la inceput c5 dogma aplicata cu masura prinde bine, a§a cum o perdea schimba aspectul unei caniere. Dar a§a

cum individul se poate lipsi 'de perdea, c5ci importante sunt ferestrele, tot astfel credinciosul trebuie s5 se lipseasca oricand de dogma, spiritualizarii lui fiindu-i necesara credinta in Dumnezeu. Ajungem deci intr-un punct nevralgic al acestui capitol, pentru ca

ne vedem nevoiti s5 facem o comparatie severs intre ganditorul dogmatic §i cel revelator.

www.dacoromanica.ro

135

Metodologia cunoa§terii metafizice

Credinciosul care practica o religie personals se deosebe§te in plan cognitiv de cel care accepts auspiciile bisericii ecleziale. Primul reu§e§te sa-L cunoasca singur pe Dumnezeu,

fara nici un intermediar care sa incerce sa falsifice "imaginea" originals. De asemenea, prin Dumnezeu el ajunge sa is contact cu Creatia §i invata ce inseamna planul real al Divinului. Prin urmare, el nu numai ca se bucura de cunoaVerea tuturor definitiilor care II

privesc pe Dumnezeu §i implicit Creatia, dar §i de notiunea de respect fats de Divinitate §i Creatie. Individul care se lass incartiruit de regulile bisericii ecleziale

nu it cunoa§te pe Dumnezeu decal la nivel conceptual, deci acceptand §i asimiland invatatura dogmatic& el se frustreaza de un lucru esential: planul real al Divinitatii. Dogma fiind o adunatura de scrieri filosofice fard aplicabilitate in plan real imediat, cel care o accepts II refuza pe Dumnezeu cel Viu - Creatia. "Dogmele au patruns in con§tiinta timpului nu pentru ea au fost sinteze, ci fiindca in plus mai erau i dogme, adica ni§te formule care nu rationalizeaza, ci numai fixeaza §i articuleaza misterul metafizic ca mister."140 Prin urmare, dogma nu ofera nici o deschidere omului, a§a cum face religia personal& Aceasta spulbera orice mister la nivelul

con§tiintei, lasand insa anumite secrete nedezlegate. Important este ca religia personals ajuta la potentarea Divinitatii in sensul manifestarii ei in planul real palpabil. Dogma minimalizeaza Divinitatea, reducand-o la definitii §i semnificatii filosofice fara oglindire in real.

Putem vorbi despre doua notiuni de Dumnezeu: un Dumnezeu definibil ca existent in plan activ, dar §i pasiv, apartinator religiei .personale; un Dumnezeu exclusiv pasiv, existent doar in concepte, fara regasire in concret. "In timp ce criticismul vrea un transcendent nerationalizabil, neconstruibir§i neformulabil, dogmatismul sustine un transcendent nerationalizabil, neconstruibil, dar formulabil."141 Prin urmare, dogmatismul cauta sa gaseasca drumul cel www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

136

mai sigur catre speculatia filosofica, adaptabila oricaror pared §i pretentiilor oricarei generatii. Avem de-a face aici cu o recunoa§tere a propriilor limite; caci a cere un transcendent nerationalizabil, neconstruibil, dar formulabil inseamna tocmai capacitatea de a-L cunoa§te pe Dumnezeu activ §i dorinta de a

Intortochea frazele pe marginea conceptului de Dumnezeu. Cunoa§terea exclusiv ecleziala nu poate decat sa adoarma spiritul dornic de cunoa§tere. "Somnul spiritual este totdeauna de natura dogmatics §i nici trezirea nu este totdeauna critica."142 Intelegem deci ca dogma, ca baza intelectuala, este un fals,

iar ca baza spirituals este un anestezic atat de puternic, incat schimba Intreg istoricul spiritual at unei natiuni. Nimic nu poate fi mai rau decat dogma; nici Incremenirea ateului, nici maratonul spiritual at bigotului nu se compare cu staza mentala la care duce dogma.

"Cand vorbim despre somnul spiritului, starea aceasta urmeaza sa ne-o Inchipuim ca o stare funciara adanca §i infinite, in care trezirea nu va Inlocui niciodata mai mutt decal un plan sau un sector."143

Nu §tim In Ca de unde a venit aceasta dorinta de reducere Ia abstract a lui Dumnezeu §i de saracire a teologiei, pe de alts parte, de continutul metafizic. Intelegem din toata aceasta lungs

demonstratie a dogma este un pericol pentru viata spirituals a omenirii. Este important sa ne ferim de somnul spiritual ca de o mare ispita create de natura umana. S5 ne gandim ca cei ce suntem nu vom mai fi Ia fel in momentul de§teptarii.

Credem ca Ia sfar§it de capitol ar fi necesar un scurt rezumat at celor discutate mai sus, pentru o mai temeinica asimilare a notiunilor. Am facut deci diferenta dintre public §i privet, precizand ca publicul a fost cel care a creat dogma ca mecanism de adaptare a

legii divine comoditatilor oamenilor. Am vazut cum a aparut Biserica ecleziala (dogmatics) ca §i cea eretica (adepts a religiei www.dacoromanica.ro

137

Metodologia cunoa§terii metafizice

personale). Tot in cadrul teologic explicativ am aratat cum s-a inversat sistemul de valori §i cine pe cine a subordonat. Aparitia dogmei a dus la crearea unei not vieti ascetice, §i anume ascetica dogmatics, puternic deosebita de cea libera. Legat de asceza, am facut diferenta dintre monahismul ascendent §i cel accidental. Tot in acest capitol am gasit trei feluri de rationamente, toate in legatura directs cu dogma, §i am vazut ca§tigul spiritual de care beneficiaza ascetul liber. Ca principal oponent al dogmei am gasit ca este revelatia cu reverberatiile ei in plan real.

In final, am aratat pericolul efectiv pe care-I constituie dogma, ca anihilare a spiritului unui individ sau al unei natiuni. Deducem din cele prezentate in acest capitol ca dogma ca

simplu principiu cognitiv este o "materie" interesanta pe care o putem studia numai atunci cand nu avem altceva mai bun de facut. In restul timpului, dogma trebuie acceptata ca simplu lest pe care, daca I -am arunca, I -am distruge o data cu istoria omenirii cuprinsa in el.

CAPITOLUL III CONCEPTUL DE LIBERTATE ,.

de la Intemeierea lumii, omenirea a incercat sa se

inteleaga §i sa se defineasca sub aspectul naturii umane. Inca

Or, aceasta nu poate fi inteleasa decat in cadrele libertatii individuate. Istoria omenirii nu este decat un lung §i amplu simptom al unei boll nascute de imaginatia individului goana dupa libertate.

Am invatat la §coala ca au existat diverse momente in trecut, in care individul ambitionat §i lacom a pornit in cautarea a

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

138

tot felul de comori. Au fost oameni care au vrut neaparat sa-i dezgroape pe faraoni, altii au crezut ca vor gasi our in Muntii Stanco§i. In nici unul dintre cazuri cautatorii nu sfar§eau intr-un mod fericit. Unui om cu o situatie stabila ii este greu sa inteleaga c5 nu aceasta este adevarata libertate. Nu zilnica lupta contracronometru, nu slujba bine platita §i ma§ina ultimul tip II pot defini pe individ ca fiind liber. Nici chiar cel care traie§te din dobanzi bancare nu este liber; dimpotriva, el este robul banului. In cateva

randuri am prezentat pe scurt falsele definitii ale libertatii, pe parcurs urmand sa patrundem ideea ca atare. Un lucru ne nelini§te§te: capacitatea omului de a consuma o cantitate atat de mare de energie pentru ceea ce se poate dovedi ca fiind falsa libertate. Este uimitoare dorinta individului de-a lungul

istoriei de a ucide, de a tortura, de a aplica diverse cruzimi adversarului, numai pentru a-§i oferi o iluzie de libertate. La sfar§it de mileniu, nu credem ca omul percepe libertatea mai presus de planul politic. Dac5 privim in jurul nostru §i vedem Gate tertipuri se fac numai pentru ca un anume candidat §i nu altul s5 ajunga pre§edinte, ne putem da seama ca acel om personifica Intreg conceptul de libertate sau cel putin ce au Inteles oamenii de

rand din el. Comunismul a fost considerat, de and a aparut ca doctrina, un regim politic periculos, sub care omul nu-§i poate exercita drepturile sale in Intregime. Ce-I Impiedica pe individ sa se

simta liber chiar sub acest regim? Sedintele interminabile? Intreruperea curentului? Cozile de un kilometru Ia paine? Intradevar, acestea se pot constitui in cauze ce-I pot frustra pe om de libertatea sa. Pentru a putea explica mai bine intregul concept §i conotatiile sale, facem o mica paranteza. In cartea sa intitulata "Jurnalul Fericirii", Nicolae Steinhardt

poveste§te ce anume I -a determinat sa mearga Ia Securitate pentru a se preda. Nu cu multa vreme in urma, fusesera arestati bunii sai prieteni din facultate, printre care se afla §i C. Noica. Era o lista de vreo 20 de tineri "reactionari". Initial, and a fost intrebat de un securist plictisit daca ii cunoa§te, autorul a dat un raspuns

www.dacoromanica.ro

139

Metodologia cunonterii metafizice

ambiguu §i a fost lasat in pace. Discutand insa cu tatal sau, el §i-a dat seama Ca, deli nu se afla pe lista, totusi era i el un student reactionar, prin urmare, locul lui era alaturi de colegii arestati. Acest lucru insemna s5 se priveze de libertate. Rationamentul care I -a tinut drept chiar si in fata tortionarilor a fost urmatorul: sa ramana

acasa si s5 fie martor al acuzarii insemna tradare in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, iar somnul i-ar fi fost zbuciumat. S5 se predea insemna frustrarea de libertatea individuals, dar somnul iar fi fost linistit. Steinhardt marturiseste ca nici o noapte in

inchisoare nu i-a fost bantuita de insomnie, pentru c5 avea constiinta impacata. Prin urmare, credem ca libertatea in general vine din suflet. Un suflet napastuit nu poate emite decat un coeficient minim de libertate. Deducem deci ca exists dou5 feluri de libertate, asa cum

este ea Inteleasa de oameni. Sub un prim aspect, exists acea libertate sociala sau individuals care este obtinut5 prin na§tere. Ea tine mai mutt de contextul social-politic, astfel ca din acest punct de vedere putem spune de exemplu c5 romanii nu au fost liberi pans in 1989.

In conceptia noastra imaginam si o libertate diving, total deosebita de prima. Aceasta poate fi resimtita oriunde §i sub orice

regim politic. Conditia unica pe care o incumba este credinta in Dumnezeu. Prin urmare, in plan social, exists acea permisivitate controlabila, creata de oameni ca §i logica parnanteasca. In plan teologic-mistic, orice credincios fervent poate trece la actiuni ilogice, dar care lui ii pot genera o stare de si mai mare libertate. asa se explica gestul lui Steinhardt. El nu putea trai doar sub umbrela protectoare a libertatii sociale, ignorand-o in acela§i timp pe cea diving. Credem ca actiunea lui i-a desavarsit drumul catre libertatea Indumnezeitoare, privandu-I - din fericire - de cea parnanteasca.

Un lucru interesant cle remarcat este faptul ca, asa cum logica pamanteasca nu o poate cuprinde pe cea diving, tot astfel se intampla §i cu libertatea: cea sociala nu o poate imbraca pe cea www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

140

indumnezeitoare, in schimb, aceasta din urrna poate produce toate bucuriile celei dintai.

"Fericit deplin este cel pentru care mantuirea a venit iluminare din afara §i care crede in Divinitatea spijin exterior §i de sus."

144

In acceptia universals, libertatea inseamna posibilitatea individului de a actiona fare nici o ingradire exceptand-o pe cea constitutionals. In acceptia noastra, libertatea fart credinta in Dumnezeu nu poate fi atinsa. In definitia noastra exists trei notiuni

perfect distincte, dar care formeaza un Tot notional: pumnezeu, libertate §i iubire. Credem c5 Dumnezeu reprezinta libertatea prin iubire. Nu vorbim insa despre iubirea animalica §i nici despre cea egoista, ci despre iubirea ca sentiment orientat in primul rand catre Dumnezeu §i apoi catre semenii no§tri. In plan social, aceasta atitudine poate fi confundata foarte u§or cu bigotismul sau cu misionarismul sectar de catre cei care traiesc in cadrele libertatii constitutionale.

Spuneam mai devreme c5 Dumnezeu este mai intai cunoscut la nivelul conceptului §i apoi in plan real, luam contact cu

Creatia. Aceasta presupune insa Si poruncile, prin urmare nu numai natura vie reprezinta opera diving, ci §i imperativele Sale.

Pentru a nu ne afunda fare §anse de scapare in propriul sistem, vom incerca s5 explicarn detaliat. Parerea noastra este ca omul se na§te prizonier §i, pe masura ce se maturizeaza din punct de vedere spiritual, el Incepe sa descopere libertatea diving. Totu§i,

ca animal social, individul cre§te §i se dezvolta gustand din bucuriile libertatii pamante§ti. Prima treapta a eliberarii sale este chiar botezul, caci atunci el capata lumina care sä-1 calauzeasca

spre adevarata cunoa§tere. Fire§te, el o poate folosi, pans la atingerea desavar§irii spirituale, sau o poate ignora. Desigur, "de ochii lumii" poate "saluta" in treacat §i libertatea parnanteasca in

drum spre cea diving. Credem insa c5 in plan gnoseologic explicatiile noastre i§i vor g5si locul.

Scriam in capitolul precedent c5 dogma este cea care www.dacoromanica.ro

141

Metodologia cunoa§terii metafizice

ingrade§te legea diving in cadrele celei parnante§ti. Aceasta ingradire nu are loc decat sub forma de incercare, pentru c5 divinul nu poate fi asimilat de parnantesc. Totu§i, in momentul in care un om aflat in cautarea libertatii divine respects poruncile din interes, el "cade" in Inchisoarea dogmei. Caci conformismul birocratic nu

are nici o legatura cu Divinitatea. Comportamentul de fatada corespunde insa dogmaticului. Dogma este du§manul de moarte al libertatii divine pentru ca instituie amputarea acesteia prin

canoane. Exists desigur deosebiri care fac posibil drumul nostru prin acest hati§ metafizic. Canonul, atata vreme cat face parte dintr-o sarbatoare religioasa, este element integrant at acesteia i trebuie respectat. Un alt aspect at acestei notiuni este interesant, §i anume canonul dogmatic. De exemplu: un individ care a postit se

duce Ia preot sa se spovedeasca. Dup5 ce marturise§te toate pacatele faptuite, el prime§te un canon a carui alegere este complet aleatorie §i vine nu din partea vreunui sfant, ci vine tot de la un om care-§i are §i el pacatele sale. Respectarea acestui gen de pedeaps5 duce la Inchiderea in dogma, pentru c5 in momentul

in care individul isi aplica "retetarul" dat de preot, el pune mai presus legea parnanteasca de cea diving. Un alt tip de canon este cel revelator. Acesta este complet

diferit de cel dogmatic, pentru c5 vine din sufletul individului credincios. De exemplu, daca un om i§i propune sä tins post negru pentru ca a facut cutare gre§eala pe care numai el o tie-, aceasta este o pedeaps5 revelatoare, pentru c5 Ia sfar§itul ei acel om va afla intr-un mod sau altul gradul de spiritualizare Ia care a ajuns. Prin urmare, dogma, ca formula generatoare de canoane, este un mijloc de adormire a spiritului uman. Falsa libertate pe care

o propune §i pe care o propaga in puseuri, in functie de starea psihica in care se afla slujitorii Bisericii, nu ne inspira Incredere §i tindem catre o atitudine cel putin rezervata fats de ea. In ceea ce prive§te canonul revelator, in ciuda saraciei exemplelor oferite, pledarn in continuare pentru el, cad face parte din procesul de desavar§ire spirituals a individului. www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

142

"Mai intai legea moral& determine obiectiv §i nemijlocit vointa in judecata ratiunii; dar libertatea, a carei cauzalitate este determinabila numai prin lege, consta numai in faptul c5 restrange toate Inclinatiile, prin urmare §i pretuirea persoanei inse§i Ia conditia ascultarii de legea ei pura."145 Prin urmare, libertatea este posibila numai dace se af15 sub

auspiciile legii morale. ?tim insa ce intelege Kant prin aceasta §i care sunt componentele ei. De asemenea, credem ca libertatea incartiruita Intr -o lege al carei motor este imperativul categoric nu poate fi nici pe departe diving. In conceptia noastra, imperativul nu vine de la Dumnezeu, de§i a§a pare. El vine din dogma, iar aceasta

este scris5 de oameni. 0 libertate redus5 numai la capacitatea individului de a respecta legea moral5 este una minimalizata. Dace insa schimb5m modul de gandire, ajungem la cu totul

alte rationamente. Stim din capitolele precedente c5 filosofia kantiana are un aspect cazon, in care Dumnezeu este un fel de general aflat in fata unui deta§ament de cadeti. 0 lege morals folosita ca mijloc pentru a atinge libertatea diving creeaza o pereche de notiurii lege - libertate, ambele potentiale. Imperativul este introdus de Kant pentru a-I apara pe om de caderea in pacat. Credem c5 intelegand libertatea ca

Indumnezeitoare, pacatul nu mai este nici macar o notiune de domeniul ipoteticului.

"A vorbi de bine §i de rat, ca despre obiecte ale libertatii inseamna s5 margine0 atat libertatea, cat §i conceptele de bine §i de (au. Libertatea este nemarginita §i nu provine din nimic."146

Prin urmare, incercarile .oamenilor de ali pozitiona libertatea dincolo de ispa§irea unei pedepse sau dincolo de facerea unei fapte bune sunt simple personific5ri ale aceluia§i concept.

Conceptul de libertate este cu mult mai fin §i transcende tot

ceea ce inseamn5 pentru om binele §i rail. Am aratat deja ca Dumnezeu este libertate prin iubire. Perceperea poruncilor ca pe

ni§te imperative duce Ia obligativitate §i deci Ia un inceput de www.dacoromanica.ro

143

Metodologia cunoa§terii metafizice

birocratie. rntelegerea lor ca pe ni§te chei ale unei fortarete duce la eliberarea omului din spaimele dogmei §i la rapida lui spiritualizare.

Prin urmare, dincolo de bine i de rau nu se afla cleat cele trei

coordonate fundamentale: Dumnezeu, libertate Si iubire. Mai presus de ele, daca exists ceva, cu siguranth face parte din categoria elementelor libertatii sociale. In acest punct al capitolului am doh s5 facem o precizare: cititorul s5 nu se lase indus in eroare de tonul nostru cam aspru §i cu tenth negativists. Noi nu vrem in nici un caz sa dezvoltarn un concept, omorand alte zece ca el §i nu

dorim sa elaboram un sistem inspirati de cine §tie ce sclipiri kantiene sau blagiene. Prin urmare, daca ne declaram adepti ai libertatii divine nu inseamna ca negarn intru totul libertatea soda& Aceasta Insa este alimentath de dogmatism §i birocratie, deci

pledarn mai mutt pentru "gustarea" ei in drumul spiritualizarii noastre.

Revenind, trebuie sa spunem c5 toate aceste concepte, traduse ca moduri de viata, au creat un nou gen de individ, cornplet deosebit. Libertatea a dat na§tere unui comportament interesant,

pentru ca ne permite sa analizam modul in care este perceputa Divinitatea.

In capitolul trecut am vorbit despre ascetica dogmatics,

intelegand prin aceasta "reorientarea credintei catre legea parnanteasca §i Incartiruirea in ea". Este vremea s5 urmarn cursul conceptual al libertatii §i sa spunem c5, in functie de perceperea

Divinitatii, exists dou5 tipuri de indivizi: ascetul indumnezeit §i ascetul dogmatic. Primul este, cum se poate intui deja, adeptul libertatii divine, in timp ce al doilea apartine libertatii sociale.

La nivel teologic, cei doi se deosebesc fundamental. In acceptia primului individ, Dumnezeu este singura Fiinth Suprema din Univers; in cazul ascetului indumnezeit, credinta se manifests diferit de la om la om, fiecare Intelegand rugaciunea ca pe un ritual de extrema intimitate. Pentru ascetul indumnezeit, rugaciunea nu are nevoie de nici o punte de salt calm Ceruri, in vreme ce ascetul

dogmatic se folose§te de Biserica-institutie ca de o trambulina www.dacoromanica.ro

introducere in metafizica divine

144

care-i poate propulsa ruga catre Dumnezeu.

Prin urmare, intr-un caz avem o relatie directs om Dumnezeu, in celalalt, Dumnezeu este subordonat legilor parnante§ti §i diriguitorilor lor. Privita toata aceasta teorie prin prisma libertatii, deducem ca ascetul indumnezeit se bucura de o mare libertate diving, el practicand religia personals §i abordand un

rationament pozitiv fata de dogma. Ascetul dogmatic este incarcerat in falsul sistem de valori impus de biserica; pentru el regulile instituite de inaltii prelati sunt mai presus de poruncile divine, prin urmare nu pregeta sa-§i faureasca un podium mental in care credinta in Dumnezeu ocupa abia locul trei, pe primele doua fiind biserica §i regulile acesteia. Toata aceasta prelungire a conceptului de libertate in plan

teologic nu este doar imaginara. Aceste atitudini chiar sunt adoptate de oameni, dar totul se intampla undeva in strafundurile sufletelor lor. In plan existential, cei doi asceti se deosebesc la nivelul comportamentului. Ascetul indumnezeit adopts o gandire pozitiva,

optimists *i in general nu cunoa§te cadrele sociale birocratice. Pentru el timpul este totdeauna de nature diving, deci nu-i percepe

curgerea, canoanele pe care §i le aplica sunt numai revelatorii, astfel incat adevarurile Ia care in final ajunge II ajuta sa cunoasca

ci sa inteleaga Indumnezeirea. Prin urmare, dace el atinge adevarurile fundamentale ale Divinitatii, in schimb, ascetul dogmatic se dezvolta ca fiind robul unei institutii ingraditoare din anumite puncte de vedere. Pentru el timpul are o valoare aproape drastic& in nici un caz diving, iar canoanele pe care le practice, in

afara posturilor, yin toate de Ia prelati. Acesta este un ascet incarcerat oriunde s-ar afla, pentru el libertatea insemnand a fi miruit de preot, a se marturisi preotului etc. Greceala pe care o face

este ca-L subordoneaza pe Dumnezeu prelatilor. De aici, transformarea lui intr-un rob al robilor. Culmea este ca ci ascetul indumnezeit, dar ci cel dogmatic se considers in egala masura liberi, deci fiecare intelege libertatea

www.dacoromanica.ro

145

Metodologia cunoa§terii metafizice

intr-un cu totul alt fel. Totu§i, dac5 ar fi pu§i fats in fats, ar §ti sa-§i apere modul de gandire foarte bine. Un exemplu de ascet dogmatic este cel al unui om cu prejudecati, dar credincios. Credinta exclude prejudecata, dar afirmatia este valabila

doar daca Divinitatea a fost perceputa Inaintea prejudecatii. Altminteri, Divinitatea va fi asimilata de tot ceea ce se intelege prin lege pamanteasca. In ceea ce-i prive§te pe cei doi asceti, ei inteleg

credinta in acela§i fel chiar daca modurile de manifestare sunt complet diferite. Ca unul se duce Ia preot, iar celalalt se roaga direct lui Dumnezeu pentru ei tot credinta inseamna. Ar mai fi un ultim aspect sub umbrela caruia ar trebui privite ideile Inainte de final. Ne intrebam unde am putea Incadra un ateu,

intelegand ateismul ca find tot o forma de credinta, §i anume convingerea ca nu exists zei. Credem ca ateul nu poate fi liber, de§i el aka se considers. De asemenea, el nu poate percepe timpul

divin, in schimb are o atractie catre cel drastic. Ateul abordeaza mai mutt un rationament sceptic care blocheaza atat entuziasmul dogmaticului, cat §i pe cel al scepticului. In plan caracterologic, ateul este egoist pentru c5 toata iubirea, ar trebui s-o concentreze asupra unui Dumnezeu - oricare ar fi El - se rasfrange asupra propriei fiinte, sufocandu-l. Abia dupa ce se iube§te pe sine, ateul este oricand gata sa ofere dragoste §i altcuiva. Totu§i, ateul nu poate oferi surplusul de iubire in mod egal

fiecarui semen, ci numai catorva. Deci dragostea sa este, ca §i credinta, limitata. Prin urmare, libertatea, ca §i coordonata a postulatului nostru, va fi in cazul ateului restransa §i redusa la notiunile constitutionale care o privesc. Despre ateu, dintr-un alt punct de vedere, vom vorbi in capitolul urmator. lata cum in final am ajuns de la definirea conceptului in sine Ia extrapolarea lui in plan concret i am mers cu analiza !Ana Ia caracterizarea individului marcat de un anumit tip de libertate. Un lucru ne uime§te Ia sfar§it de capitol: persistenta, ca o constanta pozitiva, a setei de libertate a individului creator de istorie.

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

CAPITOLUL IV PACATUL

Motto: "FA ceea ce to face demn de a fi fericit" (I. Kant, "Critics ratiunii pure")

Oproblerna care nu a fost niciodata Inteleasa Is adevarata ei exigenta §i valoare este aceea a pacatului. Dintotdeauna individul religios a incercat s5 se mentina, din punct de vedere spiritual, pe linia dreapta a corectitudinii fats

de Dumnezeu §i, implicit, fats de semeni. Este interesant de analizat procesul regresiv pe care I -a suferit omul In raportul sau cu gre§eala. Parca mai staruitor decat in epoca precreVina, omul s-a luat Ia intrecere cu pacatul, vrand s5-§i dovedeasca superioritatea

fats de stramo§ii sal. Si niciodata mai mutt ca In era noastra, aitminteri binecuvantata, pacatul nu a luat atatea forme i infatiOri. Spuneam la Inceputul acestei primei sectiuni c5 o prima cauza desigur, lipsita de esenta - a aparitiei §i dezvoltarii pacatului a fost curiozitatea. Aceasta dorinta de a *ti ce anume face vecina de alaturi, ins4i tulburarea spatiului intim spiritual sau sufletesc s-a constituit intr-un preludiu Ia tot ceea ce a urmat. Biblia ne povesteVe cum Adam §i Eva au fost ispititi de §arpe sa mai-lance din pomul Binelui §i at Raului. Din clipa in care au comis gre§eala ce urma s5 le fie fatale, ei au fost frustrati de totala protectie diving. Ce fel de cunoa§tere puteau asimila gustand

din fructele acelui copac, dac5 nu intregul mister at existentei www.dacoromanica.ro

147

Metodologia cunonterii metafizice

Universului §1 al aparitiei lor pe Pamant? Nu avem de unde s5 §tim,

nu facem decal sa speculam pentru a deschide un drum catre definirea conceptului de Neat. 0 a doua cauza care a generat in mod automat pacatul a fost emanciparea libertatii sociale §i ignorarea celei divine. S5 ne gandim numai ate lupte au avut loc pe motive politico-religioase. Cruciatii au ucis sute de mii de oameni nevinovati pentru eliberarea Taramului Want. Toate revolutiile care aveau ca punct nevralgic lupta pentru libertate au sfar§it inecate in singe. Prin urmare, tot

ceea ce inseamna pacat capital este legat de ceea ce i-a dat na§tere, §i anume libertatea parnanteasca. Intr-o societate utopica, in care individul nu ar avea decal con§tiinta libertatii divine, in mod

cert, nu ar exista nici notiunile de bine §i de rau, dar mai ales pacatul, in plan conceptual §i real, nu s-ar realiza. Credem ca o natiune care a trait multi vreme sub un regim dictatorial, deci frustrate de libertatea socials minima, beneficiaza de o puternica spiritualizare care o fere§te de .ispita pacatului. Nu

facem aid panegiricul deceniilor trecute, dar nu putem sa nu recunontem ca "democratizarea" duce la adormirea spiritului indumnezeit §i la de§teptarea sinelui pacatos din fiecare.

In plan general, cam acestea ar fi aspectele sub care ar trebui privit pacatul. Comentat prin prisma elementului teologic, pacatul cal:4th cu totul alte semnificatii, cu mult mai vaste §i mai grave.

In capitolul trecut am pomenit cite ceva despre ateu ca §i credincios. Spuneam ca necredinta in existenta Creatorului pe care ateul o afi §eaza nu-I poate decal frustra de libertatea divine. Dace insa punem problema pacatului savar§it de ateu, lucrurile se compile& "Pentru a fi ateu and ai ceea ce se nume§te sensibilitate metafizica, ti se cere o anumita putere morals de abdicare de la once sperant5 in eternitate, de renuntare la persoana to §i marele curaj de a-ti lua asupra-ti toate responsabilitatile, cu certitudinea c5 nu vei avea niciodata nici un ajutor in lumea goala."147

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

148

Prin urmare, avem deja dou5 tipuri de indivizi: ateul si credinciosul. Dace fiecare a comis acelasi pacat, de exemplu o crime, acesta poate fi cantarit altfel in functie de om. Ateul a ucis considerandu-se indreptatit sä face acest lucru, chiar dace victima nu i-a gresit cu nimic. Neavand insa nici o baz5 morals in care s5si cimenteze viata, ateul este robul cel mai sigur al pacatului. Spre deosebire de el, credinciosul tie sa-si defineasca fapta comisa si cunoaste lectia iertarii. Prin urmare, el tie ca pacatul lui nu va ramane fare urmari ulterioare in viata sa, dar poate lupta pentru ca iertarea s5 se produce mai devreme. Dace in primul caz, ateul comite o grepala In mod deliberat, pentru ca el nu are explicarea teoretica a gre§elii, in cazul al doilea, credinciosul, deli cunoa§te notiunea de pacat, ft-67We intru speranta iertarii §i mantuirii sale. Intalnim deci cloud atitudini diferite. In cautarea unui drum drept, ateul va merge din pacat in pacat cu credinta c5 acesta este comportamentul ideal. Marea drama pe care o traieste ateul este singuratatea, iar dragostea de sine se transforms cu trecerea anilor in ura si blamare. Credinciosul nu se va simti singur niciodata, nici

chiar atunci and isi va ispasi pedeapsa diving. Avand pe cineva caruia sa I se raporteze si sa se marturiseasca, sufletul lui nu va ajunge la aces ura de sine, precum ateul. "Moralitatea in sine constitute un sistem, iar fericirea - nu, afara de cazul in care ea este distribuita exact proportional cu moralitatea."148 Prin urmare, dace fericirea exuberanta poate avea ca motiv initial pacatul, moralitatea presupune o stapanire de sine

in care sterile emotionale, inclusiv fericirea, s5 fie etalate cu masura. Vom incerca in cele ce urmeaza, sa expunem cat mai detaliat conceptul de pacat, explicat exclusiv din punct de vedere teologic.

Credem cä necredinta poate fi

la

fel de puternica si

posesiva ca si credinta. Dace necredinta ca atitudine este abordata

asa cum este, in schimb, credinta sufera diverse traumatisme

provocate de imaginatia mintii omenesti. Precizam ca prin necredinta intelegem numai negarea existentei Divinitatii, nu si a www.dacoromanica.ro

149

Metodologia cunoagterii metafizice

Ingerului cazut. Astfel, dace in cazul necredintei omul poate sa cad5 in mrejele unei flare care-i is mintile §i-I determine s5 face foarte mult rau, in ceea ce prive§te religiozitatea, lucrurile stau cu totul altfel. Opinarn ca multa credinta poate sa fie Ia fel de periculoasa ca pi starea opusa ei. Acest lucru se intampla pentru ca ea-I

ispite§te pe om cu existenta unui Dumnezeu contrafacut. Prin urmare, mult-staruitorul intru credinta ajunge Intr -o faze in care iii construieVe un dumnezeu pe planul lui, inexistent in planul real. Am explicat in capitolele precedente ca Dumnezeu cel real este "adeptul" bunei masuri §i a cumpatarii in toate. Or, pierderea de masura, fie ca se petrece in sens negativ, fie ca are loc in sens pozitiv, duce tot la indepartarea de echilibrul suprem al vietii. In primul caz, individul sufera o deposedare a sufletului de sine, in al

doilea, omul i§i potenteaza sinele "in gol", adica surplusul de credinta luat ca un tot formeaza un dumnezeu pe care individul II confunda cu divinitatea. Omul poate deci pacatui prin credinta sau prin necredinta.

In plan ontologic, tipurile umane specifice ar fi: bigotul §i ateul doctrinar. Con§tienti de riscul pe cared incumba expunerea acestor notiuni, continuum cu explicarea lor in detaliu.

Bigotul este individul care a pornit de la o credinta echilibrata in Dumnezeu, dar dintr-o spaima aparte produsa de tezele dogmatice, el a devenit un fervent credincios. Numai ca, pe parcurs, Dumnezeu cel real a fost inlocuit cu o divinitate pe care bigotul afirma ca o cunoa§te Ia perfectie. Afirmatie adevarata, atata

vreme cat divinitatea in dare crede este construita chiar de om.

Problema stringenta intervine in momentul in care analizarn comportamentul omului "la exterior". Pentru el, porunca "lube§te-L pe Dumnezeu mai presus de toate pi pe aproapele tau ca pe tine

Insuti" se limiteaza doar la prima jumatate a frazei. lubirea de aproape nu exists in cazul bigotului, pentru ca el nu considers pe nimeni demn de dragostea lui, decal pe Dumnezeu. Prin urmare,

bigotul nu concepe alte obiecte ale iubirii omene§ti decat www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

150

Divinitatea. In acest fel, el nu face altceva decat sa limiteze atat cadrele de actiune ale Divinitatii, cat §i ale iubirii §i libertatii. C5ci atata vreme cat el nu II iube§te decal pe Dumnezeu, viata find in rest un simplu accident, bigotul minimalizeaza chiar notiunea de Dumnezeu §i o transforms conform perceptiei sale. De aceea sustinem c5 bigotul nu mai crede intr-o Divinitate "oficiala", ci intruna contrafacuta.

De ce sustinem ca bigotul comite un pacat prin credint5? Pentru ca, de§i Ise spune ca ceva este in neregula cu el, de§i chiar el constata ca are o atitudine deosebita in comparatie cu ceilalti, totu§i se hrane§te cu falsa convingere ca dreptatea este de partea

lui. De aid derive multe alte stari care-i schimba statutul in fata

semenilor sal. De pilda, bigotul va trai un sentiment de superioritate, cad "lath, el este cel care crede cu adevarat in Dumnezeu, iar cei din jurul lui sunt doar ni§te farisei". Dac5 luam in calcul numai aceasta transformare §i ne putem .cu u§urinta'imagina schimbarea fundamentals ce se va petrece la nivelul personalitatii sale.

Analiza exageratei credinte nu se terming aici. Ea genereaza o serie de ecouri ale comportamentului bigotului. Acesta exceleaza in superstitii de tot felul. Credem c5 rastalmacirea unor intamplari §i punerea lor sub un con de simbolism cvasi-religios este un pacat nascut din bigotism.

"Superstitia caracterizeaza pe cel care nu are taria de a crede §i nici pe aceea de a nu crede. Sub o forma rudimentara, degenerate, este singura legatura pe care o mai poate avea un om slab spiritualice§te cu lumea transcendentala."149 Prin urmare, interpretarea "dupe ureche" sau respectarea

unor traditii ce au tangente cu superstitia nu fac decat

sa-1

departeze pe om de Dumnezeu, de transcendenta, orientandu-I spre falsul dumnezeu. Cum spuneam in capitolele precedente, Dumnezeu conduce dansul, deci tot ceea ce vine de la El nu este interpretabil, ci trebuie acceptat ca atare. Or, omul superstitios nu concepe actiunea diving ca un tot. C5nd individului ii merge bine,

www.dacoromanica.ro

151

Metodologia cunoa§terii metafizice

Dumnezeu este bun, cand insa trece prin momente mai tensionate,

mai mutt chiar, cumplite, cauza o constituie ceva mo§tenit din batrani, in general anumite tare ce alcatuiesc intregul superstitiei. Simboluri cum ar fi pisica neagra, insomnia de lung plina §i alte ineptii de acest gen nu sunt aitceva cleat translatarea miracolului divin in plan terestru. Adica, fascinat de minunile dumnezeie§ti, omul a incercat sa le imite prin crearea acestei ramuri care s-a

transformat de-a lungul timpului intr-o a doua credinta. Tot in aceasta sectiune referitoare Ia exagerarile pozitive pe care le comite individul, ne-am putea arunca o privire §i asupra cultului sfintilor. Cad trebuie sa recunoa§tem, uneori aceasta practica transcende dumnezeirea: "Si in ceea ce prive§te trupurile celor decedati, cultul cretin al sfintilor a ajuns rapid Ia dezgroparea, mutarea, dezmembrarea,

fart a mai socoti atingerea avida §i sarutarea osemintelor defunctului."150

Este vorba aid despre a§a-numitele moa§te care, daca sunt atinse, transmit anumite calitati curative. In ceea ce prive§te practica aceasta ne abtinem de Ia vreun comentariu din pricina unei reticente pe care o avem fats de respectivele oseminte. Nu putem decal sa precizam ca efectul benefic este de fapt un suumum care contine atat emisia miraculoasa a moastelor, cat si dorinta §i credinta puternica a individului in efectele benefice ulterioare. Totu§i, nu putem sa credem Ca singure aceste oseminte

sunt "facatoare de minuni", fart sa ne gandim Ia un rationament mai profund: in conceptia noastra, Dumnezeu vindeca un om prin intermediul moastelor numai cand vointa Lui devine manifesta. Credem deci ca un individ caruia nu-i este data insanato§irea grabnica poate sa §i doarma alaturi de monte, intr-atat de nevazut

va fi efectul. Pentru a ne explica: in conceptia noastra, once credinta adiacenta trebuie trecuta prin filtrul Divinitatii pentru ca urmarile sa fie de bun augur. Cata vreme Dumnezeu este libertate

prin iubire, dependents bigotica fap de moage Incarcereaza automat spiritul uman. In concluzie, pledarn pentru un cult masurat

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

152

§i prudent al fintilor.

Spuneam la inceput ca pacatul prin necredinta i§i are corespondent in planul ontologic pe ateul doctrinar. Pentru a ne

face mai bine intele§i, vom incerca sa explicam cadrele informationale in care el actioneaza. Spre deosebire de individul care neaga atat existenta Divinitatii, cat §i a ingerului cazut, §i pe care II numim ateu scientist, cel doctrinar se axeaza mai mutt pe argumente teoretice. Acesta neaga cu Inver§unare doar existenta lui Dumnezeu. Argumentete lui sunt de cete mai multe on teoretice

§i se constituie intr-un set de raspunsuri pe care el §i le-a dat propriilor intrebari. De pilda, ateul doctrinar cunoa§te foarte bine Biblia §i cu ajutorul ei, folosind-o in contrapondere, incearca sä demonstreze inexistenta lui Dumnezeu. Ateul doctrinar atinge o culme a absurdului in momentul in care este pus fata in fata cu minunea diving. Sa luam de exemplu botezul: se constituie intr-o minune prin faptul ca inaintea ceremonies pruncul plange aparent

fail motiv, iar dup5 botezul efectiv, copilul adoarme. Un om credincios poate remarca u§or efectul benefic pe care-I are taina botezului. Ateul doctrinar nu numai ca nu crede in taina ca atare din moment ce refuza Divinitatea, dar chiar §i dupa consumarea miracolului el persists in negatie. Cauza abordarii acesteia atat de

absurde este egoismul. Un prea-plin de grija feta de sine §i o penurie de atentie fata de semeni is determine sa actioneze astfel.

Ateul scientist prive§te Universul ca pe un amalgam de creatii in care factorul paranormal are un rol preponderent. Prin urmare, ateul scientist nu crede nici in Dumnezeu, nici in ingeri,

nici in forte malefice. in schimb, tot ce tine de civilizatiile extraterestre, de constructii cu caracter hiperbolic, imposibil de construit de catre oameni, toate aceste curiozitati it macina fara insa a gasi un raspuns lini§titor. El nu va crede niciodata c5 Dumnezeu a creat lumea §i ca Inveli§ul initial at omului a fost din

lut. Cu mutt mai potrivita pentru structura sa mentala este conceptia evolutionists elaborate de Darwin.

Trebuie sa spunem ca dace ateul scientist are totu§i un www.dacoromanica.ro

153

Metodologia cunoa§teril metafizice

object al cautarii sale, chiar dace se constituie in diverse teorii paranormale, cel doctrinar nu face decal s5 comita un pacat in mod gratuit. Acest lucru se intampla pentru ca ateul doctrinar it neaga pe Dumnezeu chiar §i in prezenta minunii, in vreme ce scientistul i d5 macar silinta sa caracterizeze minunea ca find o nou5 intamplare paranormal&

Ar fi interesant de analizat tot ceea ce se constituie ca urmare a pacatului. Deci starea dinaintea pacatului am definit-o ca avand Ia origine o primitive curiozitate. De'i am putea fi acuzati de a-I plagia pe Kierkegaard cu al sat.' "Concept de anxietate", totu§i afirmam ca sentimentul de dup5 infaptuirea pacatului este cel de tristete. Aceasta inseamna ca individul care a pacatuit se afla intro faze de maturitate spiritual§ posibila numai prin pacat. Credem c5 anumite trepte ale cre§terii noastre spirituale nu pot fi trecute decal prin acceptarea pacatului ca actiune posibila. Prin urmare,

de Ia faza A Ia faza B exists un anumit drum pe care individul trebuie sa-1 parcurga cu corectitudine. Dar pentru a ajunge Ia destinatia C - ca treapt5 superioara a maturizarii sale spirituale - el trebuie sa pacatuiasca pentru ca in drum spre faza C sa cunoasca auspiciile pedepsei §i, nu in ultimul rand, sd-L cunoasca "personal" pe Dumnezeu cel Viu. Cand ajunge in "halta" C, omul supus deja pedepsei traie§te sentimentul de tristete post-factum. Ne§tiind c5 pacatul a fost predeterminat ca punte de salt, el vrea sa dea timpul inapoi pentru a actiona aitfel decal prima oars. Aceasta teorie nu incurajeaza traiul in pacat avand ca scop desavar§irea spiritual& Cum insa nimic din ceea ce facem nu este intamplator, ni se pare

imposibila ideea comiterii unui pacat fare o valorificare in sens pozitiv a ce se petrece ulterior.

0 problems care ne framanta de multa vreme este distinctia pe care o fac in general toti oamenii intre pacatul cu gandul §i pacatul cu fapta. Parerea generals este aceea ca pacatul cu gandul precede realizarea sa in plan real; de'i are acest rol de preintampinare, el este mai gray decal fapta in sine. Prin urmare,

in opinia generals se produce un fel de subestimare a unei www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

154

categorii 'de gre§eli ce-§i au sala§ul in mintea omeneasca. Credem Ca pacatul cu gandul se petrece deliberat de vointa noastra, de§i gandul porne§te din noi. Totu§i, in preajma fiecarui

om exists un §arpe invizibil care-§i sasaie tentatiile. Daca omul incepe sa se gandeasca Ia o anumita fapta blamabila nu este decat in mica parte vina lui. Dac5 ascult o simfonie §i con§tientizez predominanta viorilor asupra alamurilor nu inseamna ca obligatoriu voi incepe, Ia randul meu, sa cant Ia yioara. Tot astfel stau Iucrurile §i cu pacatul cu gandul. Sute de mii de ganduri ne trec zilnic prin minte §i aproape 90% sunt, potrivit regulilor cvasisfinteniei, ganduri pacatoase. Acest lucru nu are nici o semnificatie atata vreme cat nu le punem in aplicare.

Prin urmare, pacatul cu gandul este in parte rodul ispitei venite din exterior, in parte rezultatul curiozitatii omului in legatura cu urmarile unei posibile grepli. Avem deci dou5 surse §i o singura concluzie: ispita i curiozitatea care duc Ia fantazarea pacatului. Gre§eala faptuita este, in opinia noastra, cu mutt mai grava decat cea gandita; cats vreme gandul ispititor poate adesea scapa

autocontrolului individual, pacatul realizat in plan real este in permanents sub controlul con§tiintei. De aceea spunem ca este cu atat mai gray, cu cat subtilitatea lui este mai redusa. Daca in cazul gre§elii gandite suntem victimele influentei exterioare, in schimb, in

cazul al doilea, in care actiunea depinde exclusiv de vointa noastra, nu avem absolut nici o scuza. In speranta iertarii pacatelor, omul se duce la preot. Acesta, supus §i el gre§elii,li ofera individului un Intreg retetar chinuitor cu scopul de a-I purifica §i a-I spiritualiza. Toate bune §i frumoase, insa acest retetar nu este scris nicaieri §i este dat "dupa ureche". De exemplu pentru o injuratura un preot doar sfatuie§te, in timp ce

un altul recomanda 40 de zile de post. Un prelat condamna vehement pacatul cu gandul, in vreme ce pe cel care chiar a faptuit

o gre§eala capitals II binecuvanteaza. In plan caracterologic, individul are o viziune destul "de subiectiva asupra pacatului, datorata unui uLas' ca ma iarta" genetic.

www.dacoromanica.ro

155

Metodologia cunoa§terii metafizice

"Distinctia dintre anxietatea obiectiva si cea subiectiva tine

de modul de a vedea lumea si de starea de nevinovatie a individului de mai tirziu. Fiecare individ este atat el insusi, cat si neamul omenesc, si omul de mai tirziu nu se deosebeste esential de primul."151

Prin urmare, se pune problema perpetuarii pacatului, independent de inocenta urmasilor primului pacatos. Fuga de pacat nu inseamna decat potentarea Iui si acceptarea existentei lui in lume; singura modalitate de a supravietui pasiunii generate de

pacat este transformarea Iui intr-o punte de salt "spiritual. 0 alts nuanta comportamentala ar fi acceptarea greselii si transferarea ei in straturile pozitive ale cunoasterii; aceasta 11 determine pe om sa

afle toate subtilitatile pacatului si sa Invete cum sa le evite. 0 eroare destul de des intalnita este aceea a perceperii ca pe ceva

inevitabil, ca pe o urmare a credintei. Ca si cum credinta in Dumnezeu presupune in mod obiectiv caderea in pacat. In opinia noastra, omul este supus greselii doar atata vreme cat prin ea se produce saltul spiritual. "Cainta este redusa la o posibilitate raportata la pacat; cu alte cuvinte, cainta nu poate suprima pacatul, ci se poate numai lamenta de acesta. Singura cu adevarat in stare sa dezarmeze sofismul caintei este credinta. Numai credinta este capabila de asa

ceva, cad numai in ea se aft sinteza vesnica (de trup, suflet si spirit, n.n.) si posibila in once clipa."152

Prin urmare, vedem ca in sine, cainta este un fel de recunoastere, de capitulare a omului in fata patatului. Individului ii

este cu mult mai usor sa cerseasca iluzia iertarii, decat sa ocoleasca penibilul acestui moment. Parerea noastra este ca totusi cainta este necesara ca exercitiu al smereniei atata vreme cat nu formeaza un duet cu pacatul, un lant al slabiciunilor. Deci daca un om a gresit gray, dar prin cainta sa el marturiseste greseala in fata

lui Dumnezeu, atunci deja se petrece o mutatie fundamentals in sufletul Iui. Mai gray este daca omul se foloseste de cainta pentru a dormi mai bine noaptea. In acel moment, insasi credinta lui va

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

156

deveni discutabila. lath deci ca problema pacatului este destul de labirintica §i in analiza ei ajungem la aspecte extrem de fine, de subtile. Tindem s5 credem c5, de§i explicate mai pe larg sau mai succint, aceste

notiuni nu vor putea fi acceptate de comportamentul actual al individului pentru simplul fapt c5 s-au format anumite tipare de comportament greu de schimbat.

Drogul cel mai la indemana omului este circumstanta atenuante, acel "las' a ma 'arta Dumnezeu" cu care conceptele noastre nu se pot masura. ?i asta pentru simplul fapt ca not respectam anumite exigente, fail pretentii perfectioniste, care nu suporta vecinatatea circumstantelor atenuante. Totu§i, in final,

tinem sa precizam c5, de§i par nevinovate, circumstantele atenuante nu fac decal sä agraveze pacatul ca actiune §i urmarile sale, iar Divinitatea va parea cu atat mai punitive cu cat cantitatea de circumstante inlocuie§te credinta staruitoare.

CAPITOLUL V CUNOASTERE SI SUFLET Comprehensiunea a constituit o problema fundamentals a omenirii. Fiind de altminteri §i pacatul care a generat o cascade de gafe, cunoa§terea a fost caracterizata de-a lungul timpului in fel §i chip.

Teologia a considerat de la bun inceput cunonterea un pericol pentru spiritul religios. Dogmatica a intervenit prompt §i a limitat totul la cateva notiuni fundamentale. Vechii teologi nu puteau

concepe umilinta §i smerenia alaturi de imensa cantitate de informatie ce I -a ispitit pe om dintotdeauna. Poate de aceea cre§tinismul, in general, §i ortodoxia, in special, au acel aer arhaic,

www.dacoromanica.ro

Metodologia cunontedi metafizice

157

de imbatranit, pe care-I intalnim numai in casele vechi tarane§ti. "Ca sa ramana in lume, cre§tinismul a facut multe concesii §i compromisuri,.incat istoria lui pare a fi aceea a concesiilor §i a compromisurilor."153

Prin urmare, cunoa§terea a reprezentat un pericol. Dar cineva trebuia sa-§i asume riscul asimilarii pentru ca Bisericainstitutie nu se putea dezvolta inglodata in ne§tiinta. Pentru a fi posibil tot acest !ant al slabiciunilor este nevoie de subordonare. In

plan cognitiv se presupune c5 atata vreme cat e§ti mai 'Malt in grad, ceilalti au impresia ca §tii mai multe. Si pentru a capata o functie cat mai bunk trebuie sa joci smerenia, iar cand ai obtinut ce ai vrut, mimezi intelepciunea. Pe aceasta reteta se merge in ortodoxie §i, din cate remarcarn, d5 rezultate. Inaltii prelati s5 nu se simta jigniti de aceasta descriere; poate doar Ingrijorati de faptul ca au devenit un exemplu prost.

Avem deci o cunoa§tere care, mutata In planul teologic, este folosita pentru a mentine birocratia monahala. Din punct de vedere ontologic, lucrurile stau cu totul aitfel, in sensul ca individul a inventat un tipar comportamental rasunator pentru a accede Ia realitatea cunoa§terii, respectiv la functie. Proverbul "Capul plecat sabia nu-I taie" a generat o atitudine cel putin bizark anume, individul a devenit umil, smerit §i retinut la exterior, toate acestea cu scopul de a obtine functia visata. Prin urmare, cunoa§terea a capatat valente pe care nu i le-am fi dorit, pentru ca omul se foloseVe de putina cantitate informationala pentru a atinge un scop mizer.

Spuneam in capitolul "Despre cunoa§tere" ca exists trei

tipuri de cunoaVere: imediata, imaginary

gi

ideals. In plan

ontologic, omul se folose§te numai de cea imediata §i doar pentru divertisment abordeaza §i cunoa§terea imaginary. Curiozitatea sa atat de dezvoltata nu a depa§it Inca nivelul primitiv, pentru ca omul

nu se g5nde§te dec5t in mod paiager Ia cunoaVerea idea& Incremenit in cotidian, in contingentul injositor, individul nu mai are

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divina

158

puterea de a intelege cu adevarat valoarea reala a cunoa§terii, el multumindu-se cu minciunile pe care i le ofera §tiinta imediata. Ne permitem sa facem o paranteza pregatitoare pentru demonstratia viitoare.

De cand a invatat sa gandeasca, omul a Incercat sa masoare cunoa§terea. Precum un croitor, individul a calculat capacitatile intelectuale de care este capabila fiinta umana. Pe masura ce Inalta tehnologie a invadat institutiile de cercetare, cautarile §i calculele omului s-au intetit. A§a-numita "materie

cenu§ie" a devenit un fel de unitate de masura la cantarul cunonterii. Biografii lui Eminescu afirma a poetul gandea cu 10%

din capacitatea creierului sau. Ei considers ca este un record, avand in vedere ca omul nu folose§te decat aproximativ 3-5%. La

fel s-a spus §i despre Einstein. De unde vor fi aflat cercetatorii aceste date nu putem §ti, dar parerea noastra este Ca intelegerea

a trecut prin Inca o faza, §i anume cea scientists. Teo logii au transformat-o In treapta spre birocratia monahala, cercetatorii au mutat datele problemei in planul §tiintific. Aceasta inseamna a tot ceea ce se refers Ia judecata §i in genere Ia capacitatea creierului de acumulare §i emitere de informatie a fost redus la un principiu

matematic. Cad aitfel cum se poate vorbi despre un simplu procentaj acordat unui poet sau unui savant? Acei oameni care §iau dedicat intreaga viata cercetarii §i perfectionarii unor metode de

lucru primesc in schimb, ca un fel de note finals, un 10%! Este interesant cum, de Ia anticii greci §i ;Ana in secolele moderne, chiar §i numarul in sine a decazut de Ia valoarea sa de principiu numeric respectat de toata intelectualitatea, Ia acea simpla evaluare, a unui cantar.

In conceptia noastra, cunoa§terea parcurge un adevarat

traseu 'Ana and sfar§e§te Intre umilintele unui procentaj. Comprehensiunea, credem noi, reprezinta misterul fundamental nu

al omenirii, cum se chinuie unii sa demonstreze, ci al Divinitatii. Aceasta inseamna ca baza informationala ii este oferita omului www.dacoromanica.ro

159

Metodologia cunoa§terii metafizice

numai dup5 ce aceasta parcurge anumite trepte ale spiritualizarii. "Materia cenu§ie" nu este decat partea tehnica a acestui mecanism care are la baza credinta in Dumnezeu. Prin urmare, individul care

vrea sa is contact cu un anumit gen de cunoa§tere -teologica, fizica, metafizica, §tiintific5 trebuie sä creada sincer §i curat in Dumnezeu. Cunoa§terea ce-i va fi trimisa va trece mai intai prin suflet, spiritualizandu-I puternic, dup5 care se va "instala" in minte, folosindu-se de mecanismul memoriei. Prin urmare, sufletul este cel care prime§te cunoa§terea §i tot el este cel care din punct de vedere emotional o elaboreaza. Spuneam in capitolul referitor la "timp" c5 in toate actiunile noastre trebuie sa existe o incarcatur5

emotional5; ajungem deci sä vorbim despre izvorul acestei incarcaturi.

"Spiritualul se afla dincolo de istorie, istoria nefiind decat victoria dreptului celui mai tare."154 Prin urmare, sufletul este cel care transcende contingentul,

re4nd numai printr-o credinta puternica sa ramana intr-o zona in

care se pogoara cunoa§terea. Credem deci ca sufletul

§i

cunoa§terea nu pot fi comentate decal impreuna §i doar observand

raporturile care se traseaza intre ele. Conceptia noastra provine din convingerea c5 sufletul este treapta cea mai apropiata de Dumnezeu. Captand atat de bine cunoa§terea diving - cenzurata sau nu -, sufletul creeaza un intreg sistem de coordonate menite a

prelucra informatia. Astfel, gandirea, cugetarea sunt formule menite a traduce cunoa§terea in termeni mai putin abstracti. Cand,

dup5 ce am citit o carte, spunem c5 ne-a placut, sentimentul placerii ne este transmis de suflet pentru ca toata informatia din carte a trecut prin suflet, a capatat incarcatura emotionala §i abia dup5 aceea a fost inmagazinata in memorie. A§a se face c5 in momentul in care, dup5 o vreme, vine vorba despre acea carte, amintirile noastre sint placute §i reconfortante. "Eu, intrucat gandesc, sunt un obidct al simtului intern §i ma numesc suflet."155

www.dacoromanica.ro

Introducere In metafizica divina

160

Prin urmare, tot angrenajul cunoa§terii, intreg traseul pe care-I parcurge pans este asimilata, este de natura transcendenta §i nu are nimic in comun cu cunoa§terea imediata sau imaginara. Comprehensiunea este conditionata de un singur lucru in afara de credinta in Dumnezeu §i anume dispoziria sufleteasca. Aceasta inseamna o anumita orientare a sufletului catre o baza gnoseologica sau alta. De exemplu, daca sufletul unui individ se simte atras de materia numita Fizica, in functie de gradul de spiritualizare al omului, el va prelucra informatia §i, intr-un timp mai

lung sau mai scurt, elevului i se va prezice un stralucit viitor de fizician.

Prin urmare, orice cunoa§tere este posibila - desigur in limitele bunului simt -, numai prin acceptul sufletului. De aceea se §i vorbe§te despre oameni facuti pentru cutare sau cutare meserie,

pentru ca in activitatea lor ei degaja foarte multa incarcatura emotional& "In toate judecatile eu sunt totdeauna subiectul determinant

al acelei relatii care constituie judecata. Noi nu putem cunonte nimic in nici un mod, oricare ar fi el, despre natura sufletului care prive§te posibilitatea existentei lui separate."156 Kant are doar pe jurnatate dreptate, cad individul nu poate

determina judecata deck in masura in care credinta II domina pe el. Sufletul nu poate fi gandit individual, ci numai in concept binar fie alaturi de derizoriu, fie pus in paralel cu cunoWerea sau - §i aceasta este perechea cea mai complexa - suflet §i Dumnezeu.

In conceptia noastra, in ceea ce prive§te cunoa§terea, sufletul are un puternic cuvant de spus. SA ne intoarcem Ia Kant §i

sA ne amintim a pentru el nu exista decal o teorie cazona referitoare Ia actiunea in plan real a Divinitatii ci la raspunsul pe care omul trebuie sA-I alba tot timpul pregatit. Spuneam CA, in conceptia lui Kant, nu exista reciprocitate, ci numai acea severitate tipic nemteasca. AceastA exigenta presupune respectarea unui

imperativ a carui existents era obligatorie in viata individului www.dacoromanica.ro

Metodologia cunoa§terii metafizice

161

delasator. Revenind, trebuie s5 spunem ca in privinta sufletului, acesta nu prea are mare lucru in comun cu imperativul. Nu numai ca sufletul este o entitate mutt prea fins pentru a fi supusa unor flotari metafizice kantiene, dar in sine porunca nici nu se adreseaza lui. Caci nu sufletul pacatuie§te, ci ratiunea. Prin urmare, sufletul nu numai ca nu va suporta niciodata vreo porunca atata vreme cat ea 1§i va !Astra contururile unui imperativ, dar nici nu va actiona conform ei. Deci sufletul §i porunca sunt dou5 notiuni independente, care nu pot face case impreuna §i a§ezate laolalta deformeaza intreaga nature umana.

Cunoa§terea are ca urmare experienta, iar aceasta epeaza in actiune. Actiunea umana not o intelegem in doua feluri diferite: rationala §i indumnezeita. Actiunea rationala provine dintro obligativitate inevitabila legate de contingent. De exemplu, mersul la piata reprezinta un imperativ rational §i benefic in ace14 timp §i tine de necesitatea de a manca a omului. Sigur ca sufletul nu se implica in activitati cotidiene ce se petrec undeva la "nivetul asfaltului" §i este §i normal. Mersul la cumparaturi sau spalatul rufelor sunt totu§i activitati rationale de care nu ne putem dispensa pentru a ne hrani numai sufletul. Prin urmare, numai in cadrul unor

astfel de activitati rationale putem vorbi despre existenta unui imperativ.

Actiunea indumnezeita reprezinta ceea ce omul face din tot sufletul lui. Aceasta nu presupune nici un fel de obligativitate - caci nu se poate vorbi despre credinta ca despre o porunca ci este pure relaxare. Astfel, o lecture care ne capteaza interesul, un film

sau un concert, o plimbare in parc indiferent de vreme, acestea infra sub incidenta actiunilor pe care le facem din tot sufletul. Vom

insista mai mutt asupra acestui aspect, pentru ca simtim ca prezinta un interes ascuns pe care dorim sa iI decriptam. Cele doua feluri de actiuni nu sunt intotdeauna distincte, in sensul ca exista situatii in care fie se intrepatrund, fie se petrece o transformare reciproca. www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

162

De pada, toti copiii sufera cand trebuie sä mearga Ia §coaI5, pentru ca percep educatia ca find un lucru deosebit de joaca de pe maidan. Cu vremea Ms.& ei prind drag de §coala §i-§i descopera not aptitudini. Putem vorbi deci despre o actiune care din rationala

devine indumnezeita. Cele dou5 comunica p5n5 cand copilul ajunge Ia varsta maturitatii; tot atunci se petrece §i scindarea totals 'Nitre cele doua actiuni. lath un alt caz. Unui copil ii place s5 mearga pe bicicleta, deci el exercita o actiune indumnezeita. intr-o zi, are un accident din care i§i revine cu greu §i in urma caruia ramane cu o spaima subcon§tienta fata de obiectul bucuriei lui. Totu§i, dup5 o vreme, el este nevoit sO se urce pe bicicleta pentru a se deplasa din locul A catre destinatia B. Drumul nu impune decat un minimum de atentie,

insa copilul traumatizat de accident percepe calatoria ca find interminabila. Actiunea initials, indumnezeita, se transforms intr-

una rationala in care sufletul nu are nici un amestec. Este interesant cum intr-un astfel de caz nu atat uitarea is locul implicarii, cat repulsia fata de bicicleta. Tot4, exists un debu§eu destul de subtil: bucuria pe care o resimtea copilul cand era pe

bicicleta nu este blocata o data cu renunthrea la Iucarie". Dimpotriva, ea este reorientata catre o alts preocupare pe care o imbogate§te aducand-o la gradul de indumnezeita. Vedem deci cum chiar §i in cazurile cele mai concrete elementul abstract se manifests intr-un mod mai subtil. De multe ori, in activitatile indumnezeite nu ne putem defini de ce facem un anumit lucru. Tot.* in urma realizarii lui, ramanem cu un sentiment de eliberare §i de satisfactie pe care nu-I poate

"emite" decat sufletul. Exists o caula a producerii actiunii indumnezeite pe care not o numim libertatea de expresie a sufletului. Aceasta inseamna ca dace actiunea rationala nu are nici

un pic de originalitate, ea find impusa de contextul zilnic, in schimb, actiunea indumnezeita este rodul creatiei dezlantuite a sufletului. Prin urmare, ceea ce este propulsat sub forma unui www.dacoromanica.ro

163

Metodologia cunonterii metafizice

imperativ, sufletul nu II accepts §i creeaza un mecanism de respingere continua tocmai pentru a se apara. De exemplu, daca

unui copil nu-i place matematica, va alege o §coala cu profil umanist. Dar dac5 va avea ghinionul sa alba un profesor de matematica absurd de exigent, acel copil nu numai ca va intra in greva intelectuala - adica va refuza once fel de activitate Ia ora de matematica dar el se va afla in imposibilitatea de a mai acumula §i reline vreo informatie cu profil exact. Tot acest mecanism de

respingere a datelor §i de blocare a memoriei poate sa pare §flintifico-fantastic, dar sufletul se menajeaza pe sine mai mutt decal o face omul.

In general, nimic din ceea ce realizeaza individul in mod obligatoriu nu rezista. Legenda Me§terului Manole ne vine in ajutorul demonstratiei. Me§terul Manole avea un termen la care biserica trebuia inaugurate. Faptul ca o construia "presat" de timp facea ca zidurite sa se naruie in timpul noptii. Abia in clipa zidirii Anei, deci a simbolului vericiei (Ana semnifica dragostea etern5), adica a unei 1350 din sufletul sau, biserica a ramas neclintita. in concluzie, Dumnezeu nu este cunoaVere prin porunca, ci prin iubire.

Considerand propozitia " Dumnezeu este cunoWere prin iubire" ca fiind un postulat metafizic divin, o vom analiza din punct de vedere ontologic. Vorbeam in capitolele precedente despre bigot §i ateu ca fiind amandoi pacato§i. Bigotul, iubind un dumnezeu construit, va obtine o cunoa§tere deformata de propriu-i egoism. Pentru c5 nu este capabil sa-§i concentreze iubirea in dou5 directii in acela§i

timp, cunoa§terea sa cuprinde o gams limitata de informatii adev5rate, restul fiind simple butaforii notionale. In ceea ce-I prive§te pe ateu, cunoa§terea sa difera de la un tip Ia altul. De pilda, ateul scientist, despre care spuneam ca nu

crede riici in Dumnezeu, nici in Ingerul cazut, el orientandu-se catre alte definitii ale Universului, beneficiaza de o cunoaVere www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving

164

arida. Aceasta se intampla pentru c5, in ceea ce-I prive§te, nici Dumnezeu §i nici iubirea nu se regasesc in comportamentul lui. Singura, doar dorinta de cunoa§tere sclipe§te printre scopurile sale

in viata. Spre deosebire de acesta, ateul doctrinar va obtine o cunoaqtere doctrinara provocata de cercetarea mai multor carti cu caracter teologic-dogmatic. Non-acceptarea existentei lui Dumnezeu exclude iubirea, insa credinta in existenta unui eventual factor malefic II .face mai bogat in cuno§tinte decal ateul scientist.

Doctrinarul poate sfar§i destul de tragic, in genul doctorului Faustus, personajul lui Thomas Mann, pentru c5, in necuno§tinta de anumite notiuni, cerceteaza un teren mult prea alunecos. Aplicand acela§i postulat ascatilor, rezulta urmatoarele concluzii:

In privinta ascetului indumnezeit, cunoa§terea devine o certitudine ce nu -pi pierde caracterul de surpriza. In cazul lui, postulatul I§i pastreaza toate cele trei coordonate, prin urmare ascetul indumnezeit este nu numai liber, dar §i dotat intelectual. El

abordeaza cunoa§terea fare ambitii de viitor savant, ci ca pe o parte constitutive a procesului de desavar§ire spirituals.

Ascetul dogmatic este genul de om despre care ne face placere sa vorbim mai mult, pentru c5 este plin de necunoscute.

Spuneam despre el ca "folose§te Biserica-institutie ca pe o trambulina care-i propulseaza ruga catre Dumnezeu". Cate vreme Dumnezeu este subordonat legilor pamanteg iar libertatea este limitata strict la cadrele dogmatice, putem spune ca pi cunoaqterea sa va fi limitata qi, .a.9 cum credinta lui este controlata qi directionata de altii, tot astfel se va Inta mpla pi cu cunoa§terea. Aplicand ascetului dogmatic postulatul nostru, constatam ca nu numai notiunea de Dumnezeu este distorsionata, dar §i cea de cunoa§tere, singura care ramane intact5 fiind iubirea. Subordonarea Divinitatii II ajuta pe individ in planul actiunilor

rationale, pentru ca iii poate atinge anumite scopuri; in schimb cunoa§terea sa nu numai Ca este dominate de dogma, dar sufera

www.dacoromanica.ro

165

Metodologia cunoaVerii metafizice

de o orientare brutala catre contingent. Revenind, trebuie sa spunem ca imperativut are o valoare

inhibitorie pentru suflet, pentru ca instaleaza anumite cadre invizibile pe care sufletul trebuie sa le respecte i intre care sa se

mite. Or, incartiruirea sufletului anuleaza orice posibilitate de a imita Creatia. Absurdul acestei actiuni este cu atat mai evident cu cat menirea omului pe pamant este imitarea - avand la origini moaelul - Creatiei prin credinta.

"Daca un simplu mod de reprezentare poate fi numit cunoa§tere, atunci orice cunoaVere omeneasca a Iui Dumnezeu este doar simbolica."157

Prin urmare, nu orice definitie reprezinta totala cunoa§tere pentru ca acest lucru ar insemna ca Dumnezeu sa fie scazut in valoarea Sa. De aceea ceea ce ni se ofera drept cunoa§tere este

doar un crochiu care se imbogateVe pe masura ce individul se spiritualizeaza. Sufletul conditioneaza procesul de cunoa§tere in functie de notiunile pe care le primim §i de capacitatile native pe care le avem intru folosirea acelor notiuni: "Cunoa§terea noastra provine din doua izvoare fundamentale ale simtirii: primul este capacitatea de a' primi reprezentari, al doilea este capacitatea de a cunoa§te un obiect cu ajutorul acestor reprezentari."158

Deci, daca and o limba strains §i imi place pentru muzicalitatea ei, nu-mi ramane cleat sa ma las condus de suflet spre invatarea acestei limbi. Sufletul este capabil de o pluralitate de actiuni, astfel ca, dna iubesc un sport anume, dar mi-ar placea sa invat §i limba italiana, sufletul va avea capacitatea de a emite incarcatura emotionala necesara atingerii scopurilor. Prin urmare,

cats vreme sufletul se afla in legatura stransa cu Divinitatea, cunoa§terea 'este pentru oricine un lucru posibil.

In capitolul viitor vom vedea in ce fel anume influenteaza Divinitatea modul de exprimare a sufletului.

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

CAPITOLUL VI DUMNEZEU SI SUFLET puneam in capitolul precedent ca sufletului I se pot

S asocia trei notiuni: Dumnezeu, derizoriul §i cunoa§terea. In aceasta carte am Incercat sa epuizarn deja doua perechi pe care

le-am analizat in a doua §i a treia parte. Considerand-o ca fiind dezvoltarea teoriei noastre, am lasat ultima pereche Ia urma, cand cititorul va fi fost pregatit pentru asimilarea ei.

Pentru a o explica a§a cum se cuvine, trebuie sa ne intoarcem Ia teza cunoa§terii elaborate de Lucian Blaga. Filosoful sustine ca exists un Dumnezeu at cunoa§terii, Marele Anonim, care detine cheia tuturor misterelor. In curiozitatea sa, individul vrea sa cunoasca totul, sa primeasca fiecare notiune devoalata de intimitatea sa proprie. Pentru ca se constituie intr-o Fiinta Suprema

generoasa, dar exigenta, Marele Anonim aplica o cenzura transcendenta misterelor pe care le lasa sa fie cercetate de oameni. El i§i pastreaza alaturi nu numai integritatea misterica, dar §i credinta individului care nu banuie§te existenta vreunei opreli§ti in calea cunoa§terii.

"Stapanita de orgoliul luciferic, cunonterea individuals ravne§te sa asimileze, sä anuleze misterul, substituindu-i pozitii cognitive care nu mai implica nici un mister; stapanita de orgoliul luciferic, cunoa§terea individuate tinde sa desfiinteze misterul convertindu-I in non-mister."159

Prin urmare, este de inteles de ce Marele Anonim i§i is atatea masuri de precautie. Este totu§i interesant de analizat www.dacoromanica.ro

167

Metodologia cunoa§terfi metafizice

progresol curiozitatii individului. Spuneam Ia Inceputul acestei part' ca intimul spiritual a fost primul care a suferit din pricina implicarii colectivit'atii. Dar acel stadiu era Inca primitiv in comparatie cu cel in care am ajuns cu analiza acum. Acest lucru se intampla pentru ca omul a epuizat de multa vreme tot ceea ce era de cunoscut in

ceea ce-i privea viata privata. Dup5 ce a distrus misterele care-i invaluiau viata §i intimitatea, el s-a indreptat calm cunoa§terea

unor mistere superioare care-i puteau satisface curiozitatea bolnava. Modul de a asimila at omului este distrugator pentru ca,

°data cunonterea acumulata, el incearca sä o comercializeze, distrugand in acest fel caracterul de mister at bazei notionale initiate. Fe lul in care individul acumuleaza cunoa0erea poate fi comparat cu cel in care un copil cite§te o carte. Initial ea este puss in biblioteca, Ia loc de frunte, pentru ca este nou5. Copilul o ia, o cite§te §i ii place atat de mutt povestea, incat nu mai pune cartea Ia loc, ci numai copertile, pastrand pentru sine continutul. Cel care vine si dore§te sä Imprumute §i el aceea§i carte este victima nu a unei glume proaste, ci a egoismului de care este capabila natura umana cand vine vorba despre cunontere. Debi copilul care a furat paginile cartii le pastreaza ca pe o comoara, el incepe s5 povesteasca Intreaga istorioara colegilor de joaca. Fidelitatea cu care respects amanuntele povestirii initiate este discutabila, el demontand adevarul fictional §i inlocuindu-I cu unul propriu, care insa nu are nici un farmec.

Cam acela§i lucru se intampla §i cu individul avid de cunoa§tere, numai ca aici totul se agraveaza, pentru ca §i obiectul de cunoscut este mai important. Daca ar fi sa speculam, am putea spune c5, pe masura ce ar acumula baza informationala, omul ar Incerca sä o schimbe, sa o distorsioneze §i ar prezenta-o curio§ilor

ca §i cum ar fi

a

lui. Credem c5, pe masura ce valoarea

informationala a cunoa§terii cre§te, cu atat se mare§te §i cenzura

transcendenta aplicata Marelui Anonim. De asemenea, cu cat suntem mai curio§i §i mai indiscreti fata de misterele Universului, cu atat ne vom ciocni de o §i mai puternica bariera gnoseologica. www.dacoromanica.ro

Introducere In metafizica diving

168

In schimb, daca setea noastra de cunontere se dezvolta masurat, daca invatam sa evitam comiterea de indiscretii Ia nivelul comprehensiunii, atunci cu siguranta proportiile se vor schimba in favoarea noastra.

Avem deja o conditie esentiala care poate schimba raporturile individului cu Dumnezeu §i cunoa§terea, §i anume echilibrul. Antonimut este in acceptia noastra nerabdarea. $tim cu

totii cat de neindemanatici suntem cand devenim nerabdatori. Cand timpul ne "preseaza", dar noi ne pastram masura, putem fi §i punctuali, dar §i corecti in atingerea unui obiectiv.

cu totii acel postulat antic apartinator lui Protagoras care spune ca "omul este masura tuturor lucrurilor". Nu putem fi de acord cu el atata vreme cat autocontrolul individului este precar, iar curiozitatea lui reprezinta un permanent pericol pentru cunoa§tere. Credem cu toata convingerea ca Dumnezeu este masura tuturorlucrurilorsi de aceea 7i este greu sau imposibil omului sa" tie echilibrat; pentru ca aceasta presupune o intelegere cel putin corecta a conceptului de Dumnezeu. In acest sens, trebuie sa

spunem ca am remarcat o uria§5 gag in comprehensiunea Divinitatii, a libertatii §i cunoa§terii generate de Ea. lath in ce consta gre§eala mare a oamenilor: pentru unii dintre noi Dumnezeu este redus exclusiv Ia locul official de rugaciune atunci

and avem necazuri. Numai in momentele grele mergem Ia biserica §i aproape niciodata nu ii multumim lui Dumnezeu. totu§i, ne consideram liberi §i inteligenti! Limitarea conceptului de

Dumnezeu in functie de cursul destinului nostru duce Ia o amputare a libertatii §i cunoa§terii noastre, a§a cum formalismul din timpul clipelor de reculegere este arma nimicitoare a spiritului uman. In acceptia oamenilor, conceptul de Dumnezeu §i credinta in general beneficiaza de o latura maleabila, elastics, distrugatoare.

Acest lucru inseamna ca in clipele dificile ale vietii, omul devine mult mai religos, dar se folose§te de aceasta aparent5 spiritualizare a sa pentru a trece de momentul-cumpana. in acest caz credinta sa nu este decal fatarnicie. www.dacoromanica.ro

Metodologia cunoaVerii metafizice

169

"Numesc pragmatics o credinta contingents de acest fel, dar care serve§te ca fundament folosirii reale a mijloacelor pentru anumite actiuni."160

Credem ca folosirea lui Dumnezeu drept instrument pentru

dobandirea unor favoruri sau Indeplinirea unor dorinte, deci mijlocirea lui Dumnezeu, este un pacat mai mare decal insa§i necredinta. Prin urmare, individul este capabil atat de o potentare, cat §i de o minimalizare a credintei sale in Dumnezeu. 0 tentatie destul de gustata de oameni este ca in clipele fericite ale existentei noastre s5-I percepem pe Dumnezeu ca pe un Mo§ Craciun estival, in vreme ce in fazele neplacute sau chiar triste sa-1 intelegem ca pe un fel de profesor exigent §i neintelegator. Aceasta separare venita, desigur, dintr-un for subiectiv Pamantesc - se poate instala §i manifesta in plan real mai ales in momentele de slabiciune ale

omului. Pentru ca cititorul sa inteleaga mai bine unde vrem sa ajungem cu demonstratia, vom face o paranteza explicative. S5 ne imaginam un elev de liceu care nu §tie decat notiunile elementare din materia A. Profesorul care ii este repartizat Ia class

este exigent §i aparent neindurator. De§i elevului ii place foarte mull materia A, incapacitatea lui de a-§i intelege profesorul dincolo de planul didactic il impiedica sa face vreun progres demn de luat

in seams. Teama ca va gre§i, combinata cu lipsa autosupravegherii permanente, II determine sa blufeze. Elevului i se pare c5 profesorul nu-i mai acorda nici o §ansa, ba chiar adopts o

atitudine dispretuitoare. Intr-un moment de iluminare, elevul raspunde la lectie §i reu§e§te sa-§i coordoneze cele dou5 stari, teama §i autocontrolul, aducandu-le la un numitor comun - evolutia intelectuala. Din acea zi, el nu va mai fi inhibat de prezenta exigenta a profesorului, iar supriza va veni Ia sfar§itul celor patru ani de studiu cand elevul, de-acum stapan pe situatie, va putea promova foarte bine.

In plan ontologic, se intampla exact acela§i lucru cu individul religios. Lui ii este mai intai teams de Dumnezeu. Frica §i

atat nu inseamna decat indepartarea de Divinitate. In schimb, www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divina

170

autocontrolul permanent combinat cu teama duc impreuna Ia o cunoa§tere diferita de cea obtinuta prin ani Intregi de studiu. Este vorba aici despre metafizica divina. Aceasta este posibila numai in functie de gradul de spiritualizare §i de intelegere al omului.

"Virtuosul este un om cu frica lui Dumnezeu fara sa-i fie frica de El, deoarece a se opune Lui §i poruncilor Lui este un caz care pe el nu II ingrijoreaza. Totu§i, in fiecare situatie de acest fel pe care nu o considers imposibila, el ii recunonte pe Dumnezeu ca infrico§ator."161

Prin urmare, metafizica divina presupune nu numai o abordare virtuoasa a vietii religoase, dar §i intelegerea §i mai ales

autocontrolul de fiecare clips. Perceperea lui Dumnezeu ca "Infrico§ator este de fapt un stadiu primitiv, de prim contact al omului cu Divinitatea. Speculatia kantiana este complet eronata, pentru Ca un om curat Ia suflet ar purta in el in permanents teama §i supravegherea tocmai pentru a nu incalca poruncile divine. $i chiar dac5 ar avea un moment de slabiciune, individul ar .intelege ca pedeapsa i se cuvine, prin urmare, L-ar percepe pe Dumnezeu ca fiind drept in actiunea Sa. Vorbeam la Inceput despre mistere. Credem ca §i entitatea numita suflet reprezinta un mister nedefinibil, dar existent in sine §i demonstrabil in mod obiectiv. Adica dispozitia sufleteasca sau libertatea de expresie a sufletului sunt start care reprezinta, dar nu pot defini sufletul. Este ca §i cum a§ lua notiunea de masa, a§ spune Ia ce folose§te, dar nu a§ putea-o defini. In capitolul

precedent spuneam ca omul poate cunoa§te aproape orice (invocam limitele bunului simt) daca este impulsionat de suflet. Credem ca Dumnezeu, precum Marele Anonim filosofic, este detinatorul §i parintele tuturor sufletelor. Prin urmare, Dumnezeu ii da omului impulsul de a cunoa§te, pastrand insa cadrele invizibile ale cenzurii.

Daca individul isi pastreaza echilibrul cornportamental in toate actiunile sale, daca indiferent ce i s-ar Intampla, credinta sa

in Dumnezeu este masurata, el va atinge acel stadiu in care www.dacoromanica.ro

171

Metodologia cunonterii metafizice

metafizica diving ii va fi accesibila.

"Exists o cauza sublime §i inteleapta care trebuie s5 fie cauza lumii nu numai ca nature atotputernic5 actionand orbe§te prin fecunditatea ei, ci ca inteligenta actionand prin libertate."162 Prin urmare, in absenta credintei, Divinitatea este imaginata ca o entitate cu o gandire §i o activitate haotica. lubirea gi intelegerea corecta a principiului Divinitatii, exprimarea crezului divin in cadrele libertafii gi intelegerea pacatului ca o alta forma de desavargire - toate acestea formeaza metafizica diving. Cunoagterea de Dumnezeu cu tot ceea ce incumba ea reprezinta calea catre cunoagterea universals. Teoria noastra este

asemanatoare cu cea protestanta pentru c5 nu concepem un intermediar intre sufletul omului §i Dumnezeu. Preotul se deosebe§te de mireni prin simplul fapt c5 el este indrituit sä ierte pacatele §i s5 imparta§easca, actiuni pe care laicii nu au cum s5 le

indeplineasca. "Bazata pe purificarea prin credinta, sacerdotiul universal §i autoritatea Bibliei, Reforma protestanta pune credinciosul in legatur5 directs cu Dumnezeu, al carui cuvant este inclus in Bib lie, pe care trebuie s5 o citim §i s-o consultam zilnic."163

Totu§i, in vreme ce protestantismul pune mare accent pe perceperea Divinitatii ca atare, fail nici o ambitie a cunoa§terii Sale, not abordarn totul numai din punct de vedere metafizic divin. In acest plan, concepem sufletul ca find de dou5 feluri, in functie de atentia pe care o acorda individul spiritualizarii sale. Exists deci suflet indumnezeit gi suflet uscat. Spuneam ca pentru a cunoa§te, ca §i pentru a fi liber, omul

trebuie sa se spiritualizeze foarte puternic. Aceasta inseamna o cotitura grave in comportamentul §i mentalitatea sa, iar la interior o

reorientare ascendents a sufletului. Prin urmare, perceperea lui Dumnezeu ca fiind unitatea cognitive universals indumnezeie§te sufletul facand posibila §i asimilarea treptata a cunoa§terii. Prima lectie pe care omul trebuie s5 o invete este ca intelegerea totals nu este posibila intr-o'singura viata, deci preocuparea intelectuala a

individului este eterna, ca §i dumnezeirea §i cunoaterea. Dace www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divina

172

baza informationala ar fi asimilabila in decursul unei vieti, individul §i-ar pierde motivatia de a mai trai.

Sufletul uscat apartine omului care §i-a neglijat intimul spiritual; in acest caz, sufletul beneficiaza de o reorientare descendent& In sine, individul porne§te de Ia zero. Pe masura ce se maturizeaza, el iii croie§te drumul alegand dumnezeirea sau uscaciunea. Diferenta la nivel ontologic este explicabila. Omul cu un suflet indumnezeit se intelepte§te mai ales in sens umanist. In

schimb, cel cu sufletul uscat, deci individul care fie nu a primit cunoa§terea divina, fie aceasta a fost refuzata de con§tiinta, este

un tip materialist. I general, ateii sau oamenii cu o credinta indoielnica ocup5 aceasta a doua categorie. Tiparul clar pentru primul caz este acela al ascetului indumnezeit. Vedem deci ca acesta, datorita atitudinii sale, obtine §i libertate, §i cunoa§tere, iar sufletul sail este iluminat. "Numai atunci cand el §tie ca convingerea sa este sincere §i placuta lui Dumnezeu, efectele acelei forte trezesc in .el ideea sublimului acestei fiinte; caci el descopera in sine sublimul convingerii conforme cu vointa ei §i astfel se ridica deasupra fricii. "164

Prin urmare, momentul indumnezeirii este unul pogora tor, poate parea subiectiva §i deplasata demonstratia noastr5, insa ne vom folosi de o realitate celebrate de dou5 mii de ani pentru a ne face intele§i.

Sfintii Parinti au incercat sä defineasca entitatea numita

Sfantul Duh. Ei au ajuns Ia concluzia ca Sfantul Duh este o manifestare a lui Dumnezeu "Fatal, dar aceasta actiune ramane

nevazuta. Spuneam c5 in calendarul bisericesc este notate o sarbatoare cunoscuta sub numele de "Pogorarea Sfantului Duh".

Stim ca Sfintii Apostoli, cats vreme au ucenicit pe lang5 lisus Cristos, au invatat printre altele §i exercitiul smereniei §i al bunei masuri. Din Bib lie se intelege ca numai Sfantul Apostol Pavel era un om §colit in adevaratul sens al cuvantului, ceilaiti find oameni simpli. Totu§i, timpul petrecut cu lisus Cristos §i mai ales insu§irea

www.dacoromanica.ro

Metodologia cunoa§terii metafizice

173

invataturii Acestuia au reorientat sufletele Apostolilor in sens ascendent, ei reu§ind s5-L cunoasca pe Dumnezeu prin Fiinta Mantuitorului. Putem spune ca Sfintii Apostoli au cunoscut metafizica diving, intelegand prin aceasta perceperea corecta §i

totals a Divinitatii. Mu Ita vreme, cunoa§terea diving nu s-a manifestat in plan real pentru ca intreaga cantitate informationala

trebuia inmagazinata in memorie. Pogorarea Sfantului Duh a insemnat de fapt posibilitatea ca cei 12 Apostoli s5 transpuna in plan real metafizica diving, iar propovaduirea a insemnat aplicarea cunoa§terii divine.

Din punct de vedere ontologic, Pogorarea Sfantului Duh inseamna oportunitatea de a deveni dintr-un om simplu un intelept,

prin indumnezeirea sufletului. Credem c5 in existenta fiecaruia dintre not a existat un moment in care Sfantul Duh ne-a iluminat intru schimbarea destinului nostru. Prin urmare, numai prin credinta §i prin iubire poate fi cunoscut Dumnezeu, ca unitate informationala §i prin El, creatia umana. C5ci §i aceasta a putut fi posibila tot prin voia lui Dumnezeu. Credem cu certitudine c5 Divinitatea ii ilumineaza pe toti cei care cred in ea cu puterea

cunoa§terii. A refuza cunoa§terea inseamna a-I nega pe Dumnezeu.

"Fiecarei vieti omene§ti ii este harazit s5 fie religoasa. A vrea sa negi a§a ceva inseamna s5 le incurci pe toate §i s5 suprimi conceptul de individ, neam §i nemurire."165

Prin urmare, a refuza cantitatea de spiritual existenta in destinul propriu este un pacat infaptuit individual, dar repercutat la nivel de omenire. In conceptia noastra, Divinitatea i-a indumnezeit

pe Sfintii Apostoli pentru a-§i dovedi cu §i mai multa putere existenta. Totu§i, credem ca un scop secundar a fost acela de a institui mo§tenir6a pentru urma§i. Acest lucru inseamna c5 toti cei iluminati de Dumnezeu au realizat cate ceva extrem de important

pe care d-au predat mo§tenitorilor. Aceasta nu este decal o modalitate in plus de a perpetua Creatia prin intermediul indivizilor indumnezeiti.

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

174

Putem spune catre final ca exists posibilitatea unei translatari Ia nivel comportamental in ceea ce prive§te sufletul uscat. Deci un individ materialist §i declarat ateu poate sä sufere o transformare spectaculoasa Ia nivelul spiritului sau, astfel incat sa"

devina intfro perioada oarecare de timp un om credincios. Descoperirea Divinitatii ca a unei realitati permanente face cu mult mai mare bucuria individului §i mult mai rapids este §i reorientarea ascendents a sufletului sau. Propunem un scurt rezumat al acestui capitol pentru a fi siguri ca

vom fi fost inte14. Ideea de baza formulate sub forma unui postulat este: "CunoaVerea dumnezeirii inseamna in mod automat cunoa§terea universals ". Plecand de Ia aceasta teorie, am formulat diferentele dintre sufletul indumnezeit §i cel uscat §i am explicat modul in care

apropierea de Dumnezeu este posibila; am precizat ca evolutia intelectuala este rezultatul imbinarii fricii cu autocontrolul. Cunoa§terea finale Ia care ajunge omul puternic spiritualizat se nume§te metafizica diving. Pornind de Ia aceasta definitie, am analizat rolul sufletului in asimilarea notionala §i ne-am ocupat de

momentul indumnezeirii. Iluminarea sau indumnezeirea am inteles-o ca pe transfuzia de cunoa§tere pe care o aplica Dumnezeu omului. In capitolul ultim vom urmari stadiile degradarii perceptiei

Divinitatii Ia nivel mental §i rezultatele acestei degradari in plan spiritual.

www.dacoromanica.ro

Metodologia cunoa§terii metafizice

CAPITOLUL VII CAZURI - EXCEPTIE

Trr (aim un sentiment straniu Ia final de carte §i tocmai aceasta stare vrem s-o exemplificam in urmatoarele pagini.

Am considerat Intotdeauna ca intelegerea Divinitatii este o posibilitate realizabila pentru orice individ, fie el ateu sau

declarandu-se doar un curios in rnaterie de religie. Totu§i, cati oameni care au pornit de Ia acest punct nu au atins ulterior un

stadiu vecin cu sfintenia! Cati filosofi care dintr-o mandrie copilareasca nu au putut s5-ei recunoasca in paginile scrise credinta ardenta in Dumnezeu! Tindem sä credem ca tocmai aceasta puternica spiritualizare atat de adanc ingropata in tenebrele sufletului a fost cea care a dat na§tere unor sisteme filosofice de mare valoare. Nu putem sa nu afirmarn ca de§i I -au transformat pe Dumnezeu in Marele Anonim sau Intr -un imperativ, chiar daca initial Dumnezeu a fost perceput ca Unul, ca principiu numeric, acei filosofi L-au Inteles cu adevarat, dar L-au camuflat in spatele unor postulate. De ce au recurs la astfel de stratageme nu putem §ti cu siguranta; specularn doar ca aceasta era modalitatea in care Divinitatea se autodefinise pentru ei.

In fond, in cadrul procesului de perpetuare a Creatiei, Divinitatea i§i poate face aparitia desigur sub o forma voalata de diverse concepte sau axiome. Importanta este urma pe care o lass, postulatul pe care II impune ca §i continuare a Creatiei. In aceasta

gams credem c5 infra §i Marele Anonim, dar §i imperativul www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

176

categoric divin al lui Kant; nu departe de aceste concepte se afla §i principiul numeric al anticilor §i multe alte asimilari gnoseologice ale Divinitatii din alte religii. Intelegerea Divinitatii am considerat-o "firul ro§u calauzitor" al acestei carti. Tocmai de aceea am pornit de Ia analiza modului de percepere a Dumnezeirii in alte culturi §i civilizatii, constatand ca unitatea diving, ca baza informationala principala, reprezinta o

mare ispita pentru individ; in schimb, am vazut cum schimbarea registrului §i trecerea de la curiozitate la dorinta de cunoa§tere masurata se constituie intr-un proces anevoios §i de lunga durata. Au exista insa filosofi care ne-au bulversat prin etalarea cuno§tintelor lor in materie de teologie. Inca nu am reu§it sa ne explicam cum au ajuns Ia acele concluzii atat de tulburatoare §i ce trauma psihica §i-a pus amprenta asupra modului lor de judecare. Debi in aceasta carte ne-am straduit sa-i tratam pe predecesorii

no§tri cu respectul cuvenit, fare insa a-i menaja, totu§i in urmatoarele randuri ne vom asuma riscul unui drept Ia replica pe care teologii nu au avut curajul pans acum sa-I ofere. Rudolf Steiner. Un ganditor de la inceputul acestui secol care a reu§it sa aiureasca destul de multa lume cu conceptiile sale putin cam nazdravane. In timpul liber, Steiner interpreteaza

miracolul cristologic punandu-I de aceasta data sub aura paranormalului. Arborand deci aceasta atitudine de scientist, el

incepe sa fac5 tot felul de speculatii pe marginea originii Mantuitorului §i a finalitatii existentei Sale. Credem ca, initial, Steiner a fost un om indumnezeit, dar §i-a batut joc de iluminare §i

a transformat-o in paranormal, deci in comercial. Altminteri nu putea spune ca de fapt in lisus Cristos áu existat doua suflete, dintre care unul "uman", iar altul "divin". Steiner imagineaza cristologia ca pe un fel de recipient in care pui sare §i piper Si iese o teorie care va revolutiona lumea. In

conceptia lui Steiner, lisus Cristos a fost un om normal, al carui destin a fost intrerupt pentru un moment de intrarea in actiune a sufletului numarul doi, adica cel divin. Din acea clips, Cristos a www.dacoromanica.ro

177

Metodologia cunonterii metafizice

devenit Invatatorul, Mantuitorul, iar sufletul initial a fost anihilat de puterea diving a celui de-al doilea. Redusa la extrem, teoria suns cam a§a: Dumnezeu s-a folosit de lisus Cristos ca de un vas in care a trimis un suflet divin. "Individualitatea lui Cristos vine din Soare §i nu a coborat pe parnant cleat in momentul botezului in apa Iordanului. "166 Prin urmare, acel spirit pogorat brusc a stat vreme de 30 de ani in culisele cere§ti pans cand a fost trimis sä transforme lumea. Programat matematic, acel suflet trebuia s5 actioneze doar trei ani, dup5 care se retragea din nou in culise. "Ceea ce caracterizeaza individualitatea lui lisus este faptul Ca este destinata s5 actioneze in lumea terestra numai trei ani."167 Avem deci de-a face cu o minimalizare a conceptului de Fiul Domnului, de vreme ce acest ganditor ii contrazice chiar §i pe Sfintii Apostoli. Steiner exceleafa in fantasmagoric in prezentarea

teoriei sale despre lisus reincarnat. El .nu concepe ca nnterea Mantuitorului sa fi fost unica, iar Invierea de asemenea. Dimpotriva, el sustine ca initial lisus a fost Buddha. Dup5 ce s-a spiritualizat sub identitatea lui Buddha, a murit, insa sufletul lui a revenit pe parnant purtand aura Mantuitorului. Steiner anuleaza Vara jena nu numai miracolul na§terii, dar minimalizeaza pentru a doua oars natura celesta a lui Cristos. Mai mutt cleat atat, autorul afirma c5 lisus s-a mai reincarnat de cateva on 'Ana sa se ridice la ceruri. in opinia ganditorului, Mantuitorul a trait chiar §i in vremea Rena§terii, ba I -a Intruchipat §i pe Christian Rosenkreutz. Nu

putem s5 spunem c5 nu ne-am gandit niciodata la problema reincarnarii, pentru ca am minti cu sfruntare. Dar sa mergem cu fabulatia pana unde a ajuns Steiner nici prin cap nu ne-a trecut. Problema Unicului in lume este discutabila, atata vreme cat acesta este privit prin prisma Divinitatii. Daca Unicul este cautat scazand in potenta Divinitatea, Intreaga teorie sfideaz5 aberantul. "In Cristos inviat trebuie sa vedem un fel de paternitate primordial& un Adam spiritual care patrunde in sufletele oamenilor pand ace§tia realizeaza acea take profunda §i ii face s5 ajung5 la www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

178

eul lor total, la ceea ce anima eul in mod just."168

Prin urmare, in conceptia ganditorului, Dumnezeu nu exists, singurul care joaca rol dublu de Tata-Fiu find lisus. Asocierea cu Adam care patrunde in sufletele oamenilor este deja o filosofie prezentata in cheie parodic& Nu credem ca poate exista

o percepere atat de eronata a elementului divin. Coeficientul de eroare nu este atat de mare, incat sa fac5 loc unor ineptii de genul celor expuse mai sus. Adica intelegerea divinului este posibila §i in aceasta carte am prezentat §i conditiile. Nu suntem de parere ca ins5§i Divinitatea ar rasa sa se petreaca astfel de scapari ineple Vara sa introduce un program de anulare totals a autorului. Parerea noastra este c5 Steiner s-a comportat deplorabil, el

cautand semnificatii §i traduceri in simbolistica religoasa. Asemanarea lui cu aceea a unui elev ce analizeaza o strof5 bacoviana incercand sa ii patrunda sensurile este din ce in ce mai

evident& Mai problematic este faptul ca, dace elevului ii sunt permise erori de judecata, in cazul lui Steiner aitfel stau lucrurile.

Credem ca aceasta "meserie" de "analist" al Divinit5tii trebuie aleasa cu foarte mare grija §i atentie. Un prim motiv este acela al unor posibile gafe care nu sunt scuzabile sub nici o forma. Un al doilea motiv este analizarea capacitatii de cunoa§tere a metafizicii divine §i numai in functie de aceasta individul poate sa mearga mai departe. Repetarn, in conceptia noastra, Steiner a fost initial un tip indumnezeit, care insa a pierdut masura judecatii sale, devenind cu timpul bigot.

Prin urmare, Steiner nu comenteaza in scrierile sale perceperea Dumnezeului Adevarat, ci, dimpotriva, iii analizeaza propria imaginatie. Caci fara indoiala Divinitatea din paginile sale, miracolul cristologic §i confundarea acestuia cu "Adam spiritual" nu pot fi decat rodul mintii unui bigot. Spuneam ca bigotul este un tip egoist, lucru care se regase§te §i in atitudinea lui Steiner. Caci a

considera existenta naturii umane un simplu angrenaj .de reincarnari, in care omenescul se confunda cu divinul, este expresia unei lipse totale de iubire fats de oameni.

www.dacoromanica.ro

Metodologia cunoa§terii metafizice

179

Cu Steiner se mai .intampla un lucru destul de bizar: el transforms divinul real in omenesc §i deci in object al dispretului, in timp ce un Dumnezeu contrafacut i§i face aparitia Incetul cu incetul. Ganditorul i§i construie§te divinitatea pe teorii paranormale

imposibil de verificat §i deci cu atat mai putin credibile pentru cititoril sal.

Daca Steiner §i-a pierdut masura in sens bigotic, Schopenhauer a pierdut-o in sens ateic. Contatam deci cat de greu este pentru personalitatile labile sa pastreze echilibrul corect pentru a percepe cum se cuvine Divinitatea. In cazul lui Schopenhauer avem de-a face cu un fel de joc de-a credinta-necredinta. Schopenhauer a beneficiat in copilarie de o stricta educatie dogmatics, fapt ce i-a afectat in mod negativ credinta. Fin manuitor al condeiului, el lanseaza cateva idei-pilot in legatura cu Divinitatea, pentru ca apoi sä se declare ateu; extrem

de egoist, el define§te vointa umana ca fiind singurul motor al oricaror actiuni. Prin urmare, Dumnezeu nu exists, omul este cel care stapane§te peste toate §i, cu cat individul este mai inteligent, cu atat vointa sa este mai mare, iar stapanirea celorlalti devine din ce in ce mai realizabila.

In acest capitol am prezentat numai dou5 din multele perceptii eronate ale conceptului de Dumnezeu. Aceste cazuriexceptie intaresc regula ca intelegerea adevarata §i echilibrata este posibila cats vreme exists o sincera credinta. Erori de judecata, precum cele prezentate mai sus, pot fi posibile numai daca omul grabe§te procesul de cunoa§tere diving sau daca se lass dominat de dogma. Trebule s5 precizarn ca aceste abateri de la drumul drept nu slabesc puterea conceptului de Dumnezeu. Erorile exists ca idei in sine Vara nici o lona reala. Dumnezeu exists atat teoretic, cat §i ca oglindire in real.

q&) www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

INCHEIERE Sfarsim aceasta carte cu un sentiment de tristete. Este acea mahnire pe care o simtim cu totii cand ne despartim de

cineva drag cu care am petrecut mutt timp impreuna si am impartasit multe ale sufletului. Avem insa §i acel sentiment de totals eliberare pe care o asteptam §i o nazuiam de multa vreme. Gandita matematic, sistematic, cartea nu-si propune sa se

impuna anuland toate ale genului. Dimpotriva, ea se impune acceptand aceasta gandire preexistenta §i folosindu-se de ea; nu

suntem convinsi ca am epuizat intreaga energie tematick dar avem multumirea sufleteasca de a fi adus credinta din planul strict teologic In cel metafizic si mai apoi in cel metafizic divin..In ciuda

exemplelor si a expunerii destul *de detaliate, nu credem ca tiparele comportamentale vor suferi vreo schimbare radicals intrun viitor apropiat. Dimpotrivk suntem perfect constienti de faptul ca vom intra intr-un conflict doctrinar cu reprezentantii Bisericii ortodoxe care ne vor martiriza verbal, desigur, pentru indrazneala de a le fi punctat greselile. Nu vrem sa ne incoronam deja cu ideea a am elaborat un sistem metafizic, dar ne-ar placea sa credem ca am pus macar temetia metafizicii divine. In final, trebuie sa spunem ca nu pretindem ca suntem originali. Dar in masura in care nu a mai scris nimeni postulatele din aceasta carte, ne consideram deschizatorii unui drum Inca neumblat, pe care ne vom stradui sa-1 perfectionam, raportand totul la ceea ce am elaborat pans acum.

www.dacoromanica.ro

181

Note, partea intai P. Culianu, Arboreta Gnozei, pag. 380, Editura Nemira 1998 2 Kant, Critica ratiunii pure, pag 296, Editura IRI 1998 1

3

Aristotel, Metafizica, pag. 72, Editura IRI, 1999

4

Nicolae Steinhardt, Jumalul Fericirii, pag. 200, Editura

Dacia, Cluj Napoca, 1994 5 Platon, Banchetul, pag. 130, Editura Humanitas, 1995 6 Jose Ortega y Gasset, Studii despre iubire, pag. 146 7 Idem, pag. 10 8

Nae lonescu, Curs de filosofia religiei, pag. 75, Editura

Eminescu 1998 9

Nae lonescu, Curs de metafizica, pag. 127, Editura

Humanitas 1995 N. Steinhardt, Jurnalul Fericirii, pag. 11, Editura Dacia, Cluj 10 Napoca, 1994 11 Jose Ortega y Gasset, Studii despre iubire, pag. 50 12 Idem, pag. 50 13 N. Steinhardt, Jurnalul Fericirii, pag. 38, Editura Dada, Cluj Napoca, 1994 14

Nae lonescu, Curs de filosofia religiei, pag. 18, Editura

Eminescu 1998 15 Idem, pag. 39 16 lbidem, pag. 57 17

Nae lonescu, Curs de metafizica, pag. 116, Editura

Humanitas 1995 18 Idem, pag. 14 19 lbidem, pag. 23 20

Christos Yannaras, Heidegger

i Areopagitul, pag. 34,

Editura Anastasia 1996 21

Nae lonescu, Curs de metafizica, pag. 28, Editura

Humanitas 1995

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine 22

182

Nae lonescu, Curs de filosofia religiei, pag. 14, Editura

Eminescu 1998 23

Nae loneScu, Curs de metafizica, pag. 95, Editura

Humanitas 1995 lbidem, pag. 210

24 25

Mircea Eliade, Jurnal, vol. 2, pag. 36, Editura Humanitas

1993 26

Nae lonescu, Curs de filosofia religiei, pag. 56, Editura

Eminescu 1998 27 Psalmi, Ps. 17, al lui David 28 Ibidem, Ps. 32, at lui David 29

Nae lonescu, Curs de filosofia religiei, pag. 54, Editura

Eminescu 1998 30 Idem, pag. 143 31

Nae lonescu, Curs de metafizica, pag.43, Editura

Humanitas, 1995 32

Nae lonescu, Curs de filosofia religiei, pag. 157, Editura

Eminescu 1998 33 ldem, pag. 25 34 Ibidem, pag. 114 35

Nae lonescu, Curs de metafizica, pag. 156, Editura

Humanitas, 1995 36

Nae lonescu, Curs de filosofia religiei, pag. 111, Editura

Eminescu 1998 37

Nae lonescu, Curs de metafizica, pag. 120, Editura

Humanitas 1995 38 Sfantul Augustin, Despre invatator, pag. 139-140 39 lbidem, pag. 155 40

Cristos Yannaras, Heidegger qi Areopagitul, pag. 24,

Editura Anastasia 1996 41 P. Culianu, Arborele Gnozei, pag. 247, Editura Nemira 1998 42 Nae lonescu, S-uferinfa rasei albe, pag. 198 43

Nae lonescu, Curs de metafizica, pag. 174, Editura www.dacoromanica.ro

183

Humanitas 1995 44 Idem, pag. 175 45

Cristos Yannaras, Heidegger

Areopagitul, pag. 122,

Editura Anastasia 1996 46 !dem, pag. 127 47 W. Stern, Psihologia amorului contemporan 48

N. Steinhardt, Jurnalul Fericirii, pag. 293, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1994 49 Lucian Blaga, Trilogia cunoaVerii, pag. 453 58

Nae lonescu, Curs de metafizica, pag. 228, Editura

Humanitas 1995 51

Cristos Yannaras, Heidegger Si Areopagitul, pag. 49,

Editura Anastasia 1996 52 Idem, pag. 52 53

Nae lonescu, Curs de metafizica, pag. 148, Editura

Humanitas 1995 Platon, Banchetul, Studiu introductiv de Petru Crefia, pag. 42 55 Max Webber, Etica protestanta spiritul capitalismului, pag. 123, Editura Humanitas 1993 56 Ibidem, pag. 125 57 P. Culianu, Arborele Gnozei, pag. 64, Editura Nemira 1998 58 Idem, pag. 221-222 54

59

Leonid Uspensky, Teologia icoanei, pag. 67, Editura

Anastasia 1994

Note, partea a doua 68

P. Culianu, Arborele Gnozei, pag. 121, Editura Nemira 1998

61

Nae lonescu, Curs de istoria logicii, pag. 82, Editura

Humanitas 1993 62 Ibidem, pag. 138 Gabriel Liiceanu, Despre limits, pag. 29, Editura Humanitas 63

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divina

184

1994 64

Nae lonescu, Curs de istoria logicii, pag. 146, Editura

Humanitas 1993 65 Idem, pag. 62 66 Idem, pag. 149 67 Gabriel Liiceanu, Despre limits, pag. 13, Editura Humanitas 1994 68 Idem, pag. 73 69

J.

O. y Gasset, Revolts maselor, pag. 150, Editura

Humanitas 1994 70

Emil Cioran, Tratat de descompunere, pag. 8, Editura

Humanitas 1992 71 Idem, pag. 198 72 Gabriel Liiceanu, Despre limits, pag. 17, Editura Humanitas 1994 73

Emil Cioran, Tratat de descompunere, pag. 118; Editura

Humanitas 1992 74 Gabriel Liiceanu, Despre limits, pag. 78, Editura Humanitas 1994 75 Nae lonescu, Curs de istoria logicii, pag. 61, Editura Humanitas 1993 76 Idem, pag. 159 77 Gabriel Liiceanu, Despre Iimita, pag. 80, Editura Humanitas 1994 78 Idem, pag. 80 79 Idem, pag. 85 80 P. Culianu, Arborele Gnozei, pag. 355, Editura Nemira 1998 81 Nae lonescu, Curs de istoria logicii, pag. 64, Editura Humanitas 1993 82 Gabriel Liiceanu, Despre Iimita, pag. 110, Editura Humanitas 1994 83

Emil Cioran, Tratat de descompunere, pag. 89, Editura

Humanitas 1992

www.dacoromanica.ro

185 84

Idem, pag. 247

85

J.

O. y Gasset, Revolta maselor, pag. 45, Editura

Humanitas 1994 86 Idem, pag. 156 87 Idem, pag. 126 88

Emil Cioran, Tratat de descompunere, pag. 113, Editura

Humanitas 1992

Note, partea a treia

sectiunea I

Eugen lonescu, In razboi cu toata lumea, pag. 60, Editura Humanitas 1992 90 Idem, pag. 51 91 Idem, pag. 93 92 Idem, pag. 11 89

Georges Duby, Philippe Aries, Istoria vietii private, vol. 5, pag. 288, Editura Meridiane, Bucure§ti 1995 G. Duby, P. Aries, Istoria vietii private, vol III, pag. 195, 94 Editura Meridiane, Bucure§ti 1995 95 Idem, vol III, pag. 205 96 Idem, vol III, pag. 300 97 Idem, vol IV, pag. 29 98 Christopher Janaway, Schopenhauer, pag. 48-50, Editura Humanitas 1998 G. Duby, P. Aries, Istoria vietii private, vol III, pag. 353, 99 Editura Meridiane, Bucure§ti 1995 100 S. Kierkegaard, Conceptul de anxietate, pag. 127 101 Kant, Critica ratiunii pure, pag. 228, Editura IRI 1998 102 Idem, pag. 83 103 Aristotel, Etica nicomahica, pag. 370 104 Idem, pag. 186 . 105 Aristotel, Etica nicomahica, pag. 487 106 Kant, Critica ratiunii practice, pag. 229, Editura Stiintifica, 93

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica divine

186

Bucuresti 1972

Note, partea a III-a 107

sectiunea a -Il -a

Kant, Critica ratiunii practice, pag. 216, Editura Stiintifica,

Bucuresti 1972 108 Idem, pag. 172, Editura Stiintifica, Bucuresti 1972 109 Idem, pag. 172 110

Kant, Critica ratiunii practice, pag. 31, Editura Stiintifica,

Bucuresti 1972 111 N. S. Lazarev, Karma pure 112

Kant, Critica ratiunii practice, pag. 120, Editura Stiintifica,

Bucuresti 1972 113 Idem, pag. 125 114 Idem, pag. 171 115 Idem, pag. 125 116 Kant, Critica facultatii de judecata, pag. 344, Editura Stiintifica §i Enciclopedica 1981

Kant, Critica ratiunii practice, pag. 222, Editura Stiintifica, Bucuresti 1972 117

118

Kant, Critica facultatii de judecata, pag. 348, Editura

Stiintifica §i Enciclopedica 1981 119 Idem, pag. 169 120

Kant, Critica ratiunii practice, pag. 252, Editura Stiintifica, Bucuresti 1972 121 C. Janaway, Schopenhauer, pag. 104, Editura Humanitas 1998

122 Lucian Blaga, Trilogia cunoaVerii, pag. 530, Editura Humanitas 1993 gi Editura Minerva 1983 123 ldem, pag. 450 124 ldem, pag. 483 125 Idem, pag. 500 126 ldem, pag. 501

www.dacoromanica.ro

187

127 Idem, pag. 522 128 Idem, pag. 522 129 Idem, pag. 541 130 Idem, pag. 544

Note, partea a III-a

sectiunea a-III-a

Ecclesiastul, 7, 23 132 Eugen lonescu, Razboi cu toata lumea, vol 2, pag. 9 133 Ecclesiastul, 1, 18 131

134

G. Duby, Ph. Aries, Istoria vietii private, vol 5, pag. 89,

Editura Meridiane, Bucure§ti 1995 135 Idem, pag. 97 138

Lucian Blaga, Trilogia cunoaVerii, pag. 207, Editura

Humanitas 1993 i Editura Minerva 1983 137 Kant, Critica ratiunii pure, pag. 340, Editura IRI 1998 138 Idem, pag. 553 139

Lucian Blaga, Trilogia cunoaVerii, pag. 199, Editura

Humanitas 1993 §i Editura Minerva 1983 140 Idem, pag. 215 141 Idem, pag. 272 142 !dem, pag. 67 143 !dem, pag. 68 144 Eugen lonescu, Razboi cu toata lumea, pag. 13 145 Kant, Critica ratiunii practice, pag. 167, Editura Stiintifica, Bucuresti 1972 146 S. Kierkegaard, Conceptul de anxietate, pag. 155, Editura Amarcort, Timi§oara, 1998 147 Eugen lonescu, Razboi cu toata lumea, pag. 107 148 Kant, Critica ratiunii pure, pag. 577, Editura IRI 1998 149 Eugen lonescu, Razboi cu toata lumea, pag. 107 150

Peter Brown, Cultul sfintilor, pag. 16, Editura Amarcort,

Timi§oara, 1996

www.dacoromanica.ro

Introducere in metafizica diving 151

188

S. Kierkegaard, Conceptul de anxietate, pag. 94, Editura

Amarcort, Timi§oara, 1998 152 'dem, pag. 158 153 Eugen lonescu, Razboi cu toata lumea, vol. 2, pag. 238 154 Idem, pag. 238 155 Kant, Critica ratiunii pure, pag. 299, Editura IRI 1998 156 /dem, pag. 304 157

Kant, Critica facultatii de judecata, pag.

247, Editura

Stiintifica §i Enciclopedica 1981 158 Kant, Critica ratiunii pure, pag. 95, Editura IRI 1998

159 Lucian Blaga, Trilogia cunoa§terii, pag. 494, Editura Humanitas 1993 i Editura Minerva 1983 160

Kant, Critica ratiunii practice, pag. 584, Editura Stiintifica,

Bucuresti 1972 161

Kant, Critica facultatii de judecata, pag. 155, Editura

$tiintifica §i Enciclopedica 1981 162 Kant, Critica ratiunii pure, pag. 474, Editura IRI 1998

163 G. Duby, Philippe Aries, istoria vietii private, pag. 126, Editura Meridiane, Bucure0 1995 Kant, Critica facultatii de judecata, pag. 158, Editura tiintifica §i Enciclopedica 1981 165 S. Kierkegaard, Conceptul de anxietate, pag. 147, Editura Amarcort, Timi§oara, 1998 164

166

Rudolf Steiner, Creqtinismul ezoteric, pag. 31, Editura

Univers Enciclopedic 1998 167 'dem, pag. 138 168 Idem, pag. 138

www.dacoromanica.ro

189

BIBLIOGRAFIE Aristotel - Metafizica - Etica nicomahica Sfintul Augustin - "Despre Invatator" Lucian Blaga - "Trilogia cunoa§terir Peter Brown - "Cultul sfintilor" Emil Cioran - "Tratat de descompunere" I. P. Culianu - "Arborele Gnozei" G. Duby, Ph. Aries - "Istoria vietii private" Mircea Eliade - "Jurnal", vol.1 Jose Ortega y Gasset - "Studii despre iubire" - "Revolta maselor" Eugen lonescu - "Razboi cu toata lumea" Nae lonescu - "Curs de filosofia religiei" - "Curs de metafizica" - "Curs de istoria logicii" C. Janaway - "Schopenhauer" I. Kant - "Critica ratiunii pure" - "Critica ratiunii practice" - "Critica facultatii de judecare" S. Kierkegaard - "Conceptul de anxietate" Platon - "Banchetul" - "Despre suflet" T. Ribot - "Logica sentimentelor" D. Staniloaie - "Viata §i invatatura Sfintului Grigorie Palama" R. Steiner - "Cre§tinismul ezoteric" N. Steinhardt - "Jurnalul Fericirii" W. Stern - "Psihologia amorului contemporan" P. Tutea - Radu Preda - "Jurnal cu Petre Tutea" Leonid Uspensky - "Teologia icoanei" Cristos Yannaras - "Heidegger §i Areopagitul" Max Webber - "Etica protestanta gi spiritul capitalismului"

www.dacoromanica.ro

CUPRINS I ntrod ucere

3

Partea intai - Triada: iubire, religie, filosofie Capitolul I, lubirea Capitolul II, Religia Capitolul III, Filosofia Capitolul IV, lubirea in religie Capitolul V, lubirea in filosofie Capitolul VI, Religia in iubire Capitolul VII, Religia in filosofie Capitolul VIII, Filosofia in iubire Capitolul IX, Filosofia in religie Partea a doua - Suflet, limits §i derizoriu Capitolul I, Sufletul Capitolul II, Sufletul §i logica Capitolul III, Limits §i Dumnezeu Capitolul IV, Depa§irea limitei dobandite Capitolul V, Derizoriul Capitolul VI, Caderea in derizoriu Capitolul VII, Limanul Partea a treia - Metodologia cunoa§terii metafizice Sectiunea intai - Istoria cunoa§terii - Empiria Capitolul I, Un secol rece Capitolul II, Efemerida Capitolul III, Timpul - o entitate ignorata

www.dacoromanica.ro

9

13 18

22 28 31

35 38 42

49 54 57 61

65 68 71

77 81

89

Sectiunea a doua - Abordarea principiilor gnoseologice Capitolul I, Clasicii cunoa§terii metafizice 99 Capitolul II, Kant §i legea morals 104 113 Capitolul III, Blaga §i Mare le Anonim Sectiunea a treia - Metafizica diving Capitolul I, Despre cunoa§tere Capitolul II, Dogma Capitolul III, Conceptul de libertate Capitolul IV, Pacatul Capitolul V, Cunoa§tere §i suflet Capitolul VI, Dumnezeu §i suflet Capitolul VII, Cazuri - exceptie

incheiere Note Bibliografie

123 129 137 146 156 166 175

180 181

189

www.dacoromanica.ro

ISBN 973-98919-1-8 www.dacoromanica.ro