Mecanisme de Apărare Și Mecanisme de Coping [PDF]

Zitiervorschau

Cutas Ancuta Anul II grupa 7 seria II

Mecanisme de apărare și mecanisme de coping Psihologia medicala se refera la atitudinea fata de bolnav si boala, atitudinea fata de sistemele de ingrijire a sanatatii, atat ale individului bolnav cat si ale celui sanatos, acest lucru incluzand logic si atitudinea medicului fata de propria profesiune. Nu se realizeaza o separatie neta intre psihologia clinica si cea medicala deoarece se considera ca psihologia medicala are drept instrument de lucru psihologia clinica. Termenul de aparare introdus de Sigmend Freud in 1894 a desemnat o serie de explicaţii psihologice pentru a arăta modul în care conflictul psihic este factor etiologic determinant. Mecanismele de aparare sunt modalitati prin care Eul este protejat atat in situatii normale cat si patologice. Apararea este o strategie de lupta contra afectului, astfel daca nu apare o actiune neplacuta care sa influenteze Eul, mecanismele de aparare nu apar. Dupa Anna Freud, Eul se apara din trei motive: 1.frica de supra-Eu 2.frica de real 3. teama ca intensitatea pulsiunii să nu devină excesivă. Primele doua cauze vor duce intotdeauna la vinovatie chiar daca pulsiunea s-ar satisface iar primul sentiment ar fi cel de placere. Reusita de aparare trebuie sa fie considerata din punctul de vedere al Eului si nu al lumii exterioare. Criteriile de reuşită sunt legate de următoarele scopuri: 1.împiedicarea pulsiunii interzise de a intra în câmpul conştiinţei, 2.îngrădirea angoasei de însoţire, 3.evitarea oricărei forme de neplăcere; In cazul refulării reuşita este efectivă dacă orice apariţie conştientă dispare. Mecanismele de aparare se manifesta si in situatii normale. Atat timp cat functionalitatea mintala nu este afectata in supletea si armonia sa, apararile sunt eficace. Daca apararile sunt prea rigide, nu sunt bine adaptate la realitatile interioare si exterioare sau sunt de un singur tip atunci vorbim de aparare patologica sau inadecvata pentru că ele sunt decalate în raport cu nivelul de dezvoltare al individului sau improprii situaţiei în care se găseşte subiectul. Aceste aparari au tendinta sa deformeze modul in care Eul percepe realitatea si alte functii ale acestuia. Mecanismele de aparare pot fi definite ca fiind un ansamblu de operatii a caror finalitate este de a reduce conflictul intrapsihic facand inaccesibile experientei 1

Cutas Ancuta Anul II grupa 7 seria II constiente unele elemente ale conflictului. Notiunea de mecanism de aparare, toate mijloacele pe care Eul le utilizeaza pentru a stapani, controla si canaliza toate pericolele externe si interne. Mecanismele de apărare constituie strategii prin care persoanele reduc sau evită stările negative cum ar fi conflictele, frustrarea, anxietatea şi stresul (Holmes). Mecanismele de aparare sunt in numar de zece:refularea, regresia, formatiunea reactionala, izolarea, anularea retroactiva, transformarea in contrariu, sublimarea, introiectia, proiectia, reintoarcerea la sine. Mircea Miclea (1997) a facut o analiza critica a abordarii psihanalitice aratand ca: 1.plaseaza mecanismele de aparare la interfata dintre Id si Ego 2.le organizeaza ierarhic in functie de eficienta cu care reusesc sa blocheze descarcarea pulsiunilor instinctuale ale Id-ului 3.considera ca sunt postemotionale fiind declansate de anxietatea de semnal 4.nu limiteaza teoretic numarul acestor mecanisme 5.nu ofera o metodologie precisa pentru stabilirea referentilor comportamentali ai mecanismelor defensive. In comparatie cu mecanismele de adaptare (coping) se desprind o serie de precizari, nuante si delimitari: 1.necesitatea considerării funcţiei defensive a mecanismelor psihice atât vis-a-vis de informaţia negativă internă cât şi de cea externă; 2. renunţarea Ia organizarea ierarhică a mecanismelor defensive în funcţie de succesul lor în exprimarea Idului; 3. considerarea acţiunii lor atât înainte de declanşarea reacţiei emoţionale cât şi postafectiv; 4. tratarea diferenţiată a comportamentelor defensive şi a mecanismelor defensive. Coping-ul este definit în această perspectivă ca un proces activ prin care individul, prin autoaprecierea propriilor activităţi şi a motivaţiilor sale face faţă unor situaţii stresante şi reuşeşte să le controleze (Bloch şi colab.1991). Burgeois şi Paulhan (1995) descriu diferitele tipuri de coping astfel: 1.coping-ul centrat pe emotie, vizeaza reglarea suferintei emotionale 2.coping-ul centrat pe problema, vizeaza gestiunea problemei care sta la baza suferintei subiectului 3.coping-ul “vigilent” care permite strategii active Mecanismele de apărare care pot fi abordate cognitiv sunt după M. Miclea: negarea defensivă (refuzul), represia, proiecţia, raţionalizarea, intelectualizarea şi izolarea, cu sublinierea că este vorba de o similitudine terminologică şi nu de construct. Revenind la clasificarea iniţială, să remarcăm inter-relaţia între cele două tipuri de coping, ele susţinîndu-se şi potenţîndu-se reciproc : copingul centrat pe emoţie crează condiţiile pentru soluţionarea în condiţii mai bune a problemei (tensiunea ergică scade), 2

Cutas Ancuta Anul II grupa 7 seria II iar copingul centrat pe problemă reduce distressul emoţional, printr-o evaluare mai realistă, decentrată de sentimentul neputinţei. Mecanisme defensive inconstiente importante : 1.negarea-desprinderea din caracteristicile potential nocive ale unor agenti stressori, a celor acceptabile sau mai usor contracarabile; unei dorinte inconstiente i se refuza cu ajutorul negarii, intrarea in campul constientei subiectului, nu o recunoaste ca apartinandu-I sau o recunoaste intr-o forma deghizata asa cum am putut vedea si in cazul pacientului nostru care sustinea ca in ciuda evenimentelor neplacute prin care a trecut el considera ca are un psihic puternic tocmai de aceea a si invatat sa scrie cu mana dreapta desi are trei degete lipsa 2.proiectia-subiectul atribuie altcuiva dorinte, tendinte pe care nu le recunoaste ca fiind ale sale, pacientul nostru credea ca problemele lui sunt date si de alte persoane din viata lui tocmai de aceea a exclus persoanele cu vicii din viata lui 3.comutarea-energia subiectului este deturnata de la scopurile intangibile, reprobabile, antisocial, spre scopurile tangibile 4.refularea-trimiterea si retinerea in inconstient de ganduri, imagini, amintiri, trairi reprobabile, penibile, antisociale, psihotraumatizante; are character de aparare temporara deoarece actiunile refulate exercita o presiune permanenta asupra constiintei tinzand sa iasa la suprafata intr-o maniera simbolica (vise, acte ratate, lapsusuri) sau patologic ca si simptome psihice. 5.regresia-reintoarcerea la etape anterioare a subiectului, etape legate de experiente mai agreabile si satisfactii mai mari, produse mai ales in considtii de frustrare reala sau imaginara 6.formtia reactionala-investirea in diferite obiecte, de sentimente de sens opus unei dorinte refulate si comportamente inverse dorintei refulate 7.intelectualizarea-epuizarea, in procesul analytic al continutului psihotraumatizant al unei situatii de viata. Compararea mecanismelor de coping cu cele defensive (A.Baban,1998) Mecanismele de coping sunt procese (sub)constiente, in contact cu realitatea, permit confruntarea cu realitatea, implica scop si perspectiva, necesita flexibilitate, permit exprimarea afectiva, preced sau succed reactia de stress, sunt orientate spre interior sau exterior, au eficienta situationala. Pe cand mecanismele defensive sunt procese inconstiente, produse la interfata ego-id, distorsoneaza realitatea, sunt orientate spre trecut, blocheaza exprimarea afectiva, dunt procese post-afective, au organizare ierhaica mature vs. imature. Aceste mecanisme, de adaptare, defensive impreuna cu psihoterapiile experientiala, cognitiv-comportamentala, orientata pe obiectiv, de grup si tranzactionala au rol in primul rand in restructurarea mecanismelor de coping dar si in cresterea disponibilitatii subiectului la autocunoastere si autoformare .Utilizarea lor la bolnavii 3

Cutas Ancuta Anul II grupa 7 seria II psihosomatici reprezinta un aport extreme de valoros in remodelarea unor comportamente nocive pentru sanatate, ele valorizand suplimentar colaborarea cu psihologul si optimizand interventia terapeutica. Aplicarea mecanismelor de aparare si de coping pe pacient Pacientul din data de 15 Martie 2012 este un barbat in varsta de 57 de ani, de profesie electrician .Din anamneza realizata aflam urmatoarele informatii : la varsta de 29 de ani (in anul 1984) a avut un accident de munca soldat cu pierderea a trei degete de la mana dreapta ; a suferit o interventie ce a durat 11 ore. Dupa operatie a urmat o perioada de o luna de zile de tratament in care mana i-a fost introdusa in interiorul corpului pentru vindecare. Pacientul sustine ca a trecut peste accident. A invatat sa scrie si sa lucreze cu mana dreapta. Pe toata perioada nefasta a avut suport din partea sotiei, a fiicei si a colegilor de salon. Dupa acest accident a lucrat ca portar. Acuzele internarii: a avut acum 2 luni de zile o banala raceala care a fost urmata de o infectie urinara (durere si usturime la urinare) si probleme cu prostata. Tratamentul administrat: 6 injectii intraabdominale pe zi de aproximativ o saptamana si jumatate cu efect partial sesizabil. Acest pacient este o persoana traumatizata in urma accidentului din doua motive: a suferit pierderea unui segment corporal, iar acest eveniment nefast a avut loc la varsta adultului tanar (29 de ani). Am observat urmatoarele mecanisme de coping si aparare :negarea, pacientul afirma ca a trecut peste accident desi de asemenea povesteste faptul ca si acum se simte trist cand isi aduce aminte de accident. Represia, deoarece incearca sa uite experienta neplacuta prin care a trecut in tinerete fortandu-se oarecum sa-si învinge dizabilitatea (a invatat sa lucreze si sa scrie cu mana accidentata). Faptul ca reuseste sa realizeze aceste actiunii ii confera satisfactie. De existenta mecanismului de represie ne putem da seama si din afirmatia conform careia pacientul relateaza faptul ca a invatat sa treaca peste necazuri ignorandu-le. Simte nevoia de protejare si incearca sa fie destul de protectiv fata de familie deoarece a afirmat faptul ca a exclus din cercul personal de prieteni, persoanele care au vicii. Internarea din prezent poate fi doar din cauza unei depresii si nu a unor probleme cu prostata sau a infectiei urinare. Toate aceste mecanisme de aparare au depasit pragul maxim si pot da diferite manifestari clinice. Cele 6 injectii intraabdominale zilnice reprezinta de fapt terapia sugestiva armata folosita in acest caz, adica injectii cu Placebo. Injectiile subcutanate sunt dureroase si au un impact mai mare asupra pacientului ceea ce-i determina ameliorarea simtomatologiei.

4

Cutas Ancuta Anul II grupa 7 seria II Bibliografie 1.ALEXANDRESCU, L. –(1997) “Stressul psihic – concepte generale”

2.BABAN, ADRIANA – (1998) “Stress şi personalitate"

3. TUDOSE, FLORIN –(2000) “O abordare moderna a psihologiei medicale”

4.MICLEA, MIRCEA –(1997) “Stress si aparare psihica” 5.COSMAN, DOINA –“Psihologie medicala”, editura Polirom Iasi 2010

6.ATKINSON-“Introducere in psihologie”(partea a doua)

7.TUDOSE, FLORIN- “Orizonturile psihologiei medicale”

8.PREDA VR- “Efecte ale stresului si strategii de coping la cadre didactice si la elevi”

9.Cursurile de Psihologie Medicala

10.Internet

5