Masivul Ditrau - Aspecte Geologice [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

ASPECTE GEOLOGICE PRIVIND MASIVUL ALCALIN DE LA DITRĂU 1.1 Localizare geografică, mărime, formă Masivul Alcalin de la Ditrău, unic în România prin mărime și varietate petrologică, este amplasat în subsolul de roci metamorfice din interiorul Carpaților Orientali. Acesta este un masiv de mărime intermediară, având aproximativ 800 de km2 și prezintă o structură inelară, unde multe din rocile bazice tind să tragă spre vest, o zonă cu sienite extinzându-se de la nord spre sud – est și, o zonă mare dominată de sienite cu nefelin în zona de est

(

Constantinescu et al., 2010 ) .

1.2 Localizare geologică, vârsta, considerații tectonice Masivul alcalin de la Ditrău reprezentă un corp intruziv cu o structură zonată, care a fost amplasat în rocile metamorfice pre –alpine din complexul pânzei Bucovinene aproape de arcul vulcanic al lanțului muntos Călimani – Gurghiu – Harghita (Krautner , Bindea, 1998 ) . Acest masiv s-a format în timpul orogenului Variscan. Vârsta precisa a zirconului U – Pb, 229,6 ± 1,5 – 1,7 M.a., determinată de Pană et al. ( 2000 ) pentru sienitele din Ditrău combinate cu erorile de date obținute de către Dallmeyer et al. ( 1997 ) pentru hornblendă ( 40 Ar / 39 Ar ), formează complexul de diorite și tinde spre o evoluție magmatică scurtă a masivului în Triasicul mediu ( Constantinescu et al., 2010 ) .

1.3 Istoricul cercetărilor De când a fost descoperit de către Herbich în 1859, masivul de la Ditrău a fost subiectul multor investigații. Totuși, din cauza structurii lui complexe și a varietății petrografice mari, petrogeneza nu este complet ințeleasă și diferite studii au condus la interpretări diferite ( Constantinescu et al., 2010 ). Streckeisen (1960), a explicat geneza masivului prin intermediul diferențierii magmatice al unui sienit alcalin al magmei parentale. Streckeisen și Hunziker (1974) au prezentat o cronologie a evenimentelor magmatice, sugerând intruziuni vechi de gabrouri și diorite, urmate de sienite, sienite cu nefelin și granite. Anastasiu și Constantinescu (1982) au considerat o derivație magmatică cu 2 seturi principale de roci, una generată dintr- o manta

provenită din magmă bazică, și cealaltă dintr- o magmă alcalină felsică formată prin topirea parțială a rocilor crustale cu un conținut scăzut de silice ( Constantinescu et al., 2010 )