Marx și religia: o introducere 9789737579621 [PDF]

Zitiervorschau

Nicolae Turcan

MARX I RELIGIA O INTRODUCERE

Colec ia Universitas Seria Theologia Socialis, nr. 24 Seria Theologia Socialis este editat de Radu Preda (Cluj-Napoca) al turi de un consiliu tiin ific format din George Enache (Gala i), Ingeborg Gabriel (Viena), Pantelis Kalaitzidis (Volos), Vasilios Makrides (Erfurt), Picu Ocoleanu (Craiova), Stefan Tobler (Sibiu/Tübingen) i este promovat de Institutul Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale i Inter-religioase (INTER), Cluj-Napoca/Sibiu/Craiova/Bucure ti/Chi in u www.inter-institute.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României TURCAN, NICOLAE Marx i religia: o introducere / Nicolae Turcan. – Cluj-Napoca: Eikon, 2013 Bibliogr. ISBN 978-973-757-962-1 14(430) Marx,K:2 929 Marx,K Imagine copert : Silviu Oravitzan, Codex aureus, tehnic mixt , 40 × 40 cm Editori: Valentin Ajder, Vasile George Dâncu © Editura EIKON Cluj-Napoca, str. Mecanicilor, nr. 48, cod 400210 Redac ia: tel./fax 0364-117246; 0728-084801, 0728-084802 E-Mail: [email protected] Web: www.edituraeikon.ro Difuzare: 0364-117246; 0728-084803 E-Mail: [email protected]

NICOLAE TURCAN

MARX I RELIGIA O INTRODUCERE

E

I

K

O

N

Cluj-Napoca, 2013

CUPRINS INTRODUCERE................................................................................9 1. SURSELE GÂNDIRII LUI MARX ....................................................17 Influențe diverse ................................................................. 19 Influența lui Hegel .............................................................. 21 Influența lui Feuerbach ....................................................... 31

2. CRITICA FILOSOFIEI ȘI TEORIA ALIENĂRII ....................................39 Critica și depășirea filosofiei ................................................ 41 Teoria alienării .................................................................... 46

3. MATERIALISMUL OBLIGATORIU ..................................................57 Marx și materialismul.......................................................... 59 Materialismul istoric ........................................................... 62 Materialismul dialectic ........................................................ 66

4. SPRE COMUNISM, PRIN SÂNGE ...................................................71 Capitalismul pe moarte. O profeție ..................................... 73 Lupta de clasă ..................................................................... 77 Revoluție și violență sângeroasă ........................................... 81 Comunismul ....................................................................... 83 Istoricismul și erorile lui ...................................................... 90

5. CRITICA RELIGIEI ....................................................................95 Definiții .............................................................................. 97 Privilegiul religiei .............................................................. 101 Apologia secularizării ........................................................ 103 Către dispariția religiei ...................................................... 107

5

6. CRITICA LUI MARX ...............................................................119 Totalitarism și onto-teologie .............................................. 121 Istoricism și linearitate istorică .......................................... 124 Un etos religios ................................................................. 127 Eșecul marxismului ........................................................... 133 O ultimă întrebare ............................................................ 136

CONCLUZII ................................................................................141 BIBLIOGRAFIE & INDEX...............................................................149

6

Pentru Iulian, Lauren iu, Marius, Robert i ceilal i colegi al turi de care îndep rtam spectrele lui Marx, atârnând icoane ortodoxe pe pere ii unei coli militare, cândva, imediat dup ’89.

INTRODUCERE

„Da i Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu” (Mc 12, 17), se afirm în Sf. Scriptur , poate pentru a salva, de la o reciproc i maladiv intruziune, autonomia celor dou sfere – a cet ii i a cerului. Este o fraz pe care suspiciunea lui Karl Marx fa de religie ar interpreta-o unilateral: indiferent cui i se ofer darul – fie st pânitorilor politici, fie lui Dumnezeu – el va ajunge, în cele din urm , tot la clasele dominante, care L-au capturat/creat pe Dumnezeu spre propriul lor interes, obnubilând problema economic printr-o deturnare spiritual . Textul de fa încearc s vorbeasc despre aceast magnific suspiciune care, cu un singur gest, a redus credin a religioas la ideologie, iar pe credincio i la fiin e exploatate, în numele zeilor, de c tre dominatorii lor mult mai pu in cere ti, mult mai pu in credincio i. Pus în aceast sintax , problema religiei nu poate sc pa de violentare, nici nu se poate sustrage profetiz rii propriului ei sfâr it. În concep ia marxian , argumentele pentru care Dumnezeu trebuie s dispar sunt numeroase: Dumnezeu justific exploatarea omului de c tre om, fiind aliatul clasei exploatatoare; legile dezvolt rii societ ii sunt imuabile i nu au nevoie de referin e divine, de aceea evolu ia lor natural va confirma inutilitatea i inexisten a lui Dumnezeu; lupta de clas va trebui dus pân la cap t, iar dispari ia clasei exploatatoare va 11

Marx i religia

însemna i dispari ia necesit ii consolatoare a religiei; emanciparea muncitorului nu mai poate suporta amânare, iar aceast emancipare presupune i emanciparea fa de religie; tiin a dovede te c idealismul de orice fel este iluzie, ergo religia este la rândul ei o iluzie etc. Cauzele dispari iei religiei sunt deci atât de numeroase încât, pentru Marx, viitorul ateismului este inevitabil. Fire te c o asemenea hermeneutic radical a istoriei religioase a trezit opozi ii din partea celor pentru care credin a nu era doar o poveste a exploat rii. Dup cum s-a întâmplat în comunismul aplicat în Europa de Est, oamenii religio i au înfruntat atacurile marxiste mergând, adeseori, pân la moarte. E ca i cum nu Dumnezeu i-ar fi ap rat pe ei, de vreme ce victimele comunismului au fost estimate la un num r înfior tor, ci invers, omul s-ar fi ridicat cu curaj s - i apere zeul. Dac n-ar exista un în eles paradoxal al iubirii divine, istoria martirajului cre tin ar fi, într-adev r, o povar ineluctabil pentru cre tinismul însu i. În istoria credin ei cre tine îns , iubirea a reu it s justifice moartea, deschizând prin r stignirea lui Iisus Hristos o cale a nonviolen ei i a p cii. Marxismul n-a în eles îns lucrurile în acest fel, ci a sus inut lupta de clas i violen a antireligioas în numele celor oprima i, ajungând la rândul lui la oprimare. Trebuie afirmat de la bun început: violen a marxian este dup chipul i asem narea întemeietorului. Marx însu i a fost un personaj antipatic, asemenea tuturor reformatorilor1, care, deloc dispus la concesii, nici m car poli1

Isaiah Berlin, Karl Marx; his life and environment, 2nd edition, Oxford University Press, Oxford, 1949, pp. 5-6.

12

Introducere

tice, a detestat orice form de emo ie romantic sau umanitar .2 Exilat i s rac, tr ind în mizerie i scriind despre anihilarea ei nu la nivelul propriei persoane, ci la cel al unei mase întregi de muncitori afla i în lan urile penuriei, Marx i-a construit umanismul sub etichete tiin ifice, adunate ulterior sub numele socialismului tiin ific. Scriind adesea conjunctural3, polemizând în numele idealului s u social, lucrând i la amplul proiect de reinterpretare a trecutului, prezentului i viitorului în acord cu noua interpretare materialist a istoriei, Marx a trecut, odat cu epoca sa de la filosofie la sociologie i economie.4 De aceea, a vorbi despre atacurile sale împotriva religiei înseamn a ne ocupa, cantitativ, de foarte pu in din opera lui Marx, îns , dup cum vom vedea, de o importan capital pentru critica marxist la adresa capitalismului. Istoria pr bu irii comunismului avantajeaz interpret rile critice la adresa marxismului i implicit la adresa lui Marx. Suntem în avantaj pentru c , având în fa a noastr eviden a e ecului, a unui anume e ec, putem trasa cu mai mult u urin condamnarea teoretic , respingând atât ortodoxia marxist , cât i ramifica iile ei. Vor fi fiind i cei ce, încercând s p streze f râma de bine dintr-o gândire care, aplicat , s-a dovedit criminal , vor prezerva m car metoda marxist , dac nu con inutul ei, cel pu in detaliile umaniste i lupta împotriva s r ciei, dac nu viziunea holist i istoricist , de sistem filosofic disimulat, 2

Ibidem, p. 10. Étienne Balibar, The Philosophy of Marx, traducere de Chris Turner, Verso, London, New York, 2007, p. 6. 4 Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme. Une pensée, une histoire (Eyrolles Pratique), Eyrolles, Paris, 2007, p. 21. 3

13

Marx i religia

dar comprehensiv. Interpret rile pot fi plurivoce, mai ales c au în spate o istorie a marxismului care acoper mai bine de un secol, influen ând gânditori i coli celebre: Gyorgy Lukács, Antonio Gramsci, coala de la Frankfurt, reprezentat de Max Horkheimer, Theodor Adorno, Herbert Marcuse i Jürgen Habermas, marxismul existen ial (Maurice Merleau-Ponty i Jean-Paul Sartre), marxismul structuralist al lui Althusser etc.5 Marxismul – termen ce a fost folosit pentru prima dat de Georgii Valentinovich Plekhanov, cu pu in dup moartea lui Marx6 – e destul de aproape de noi, cu preten iile lui de teorie holistic pentru realitatea omului, de la politic , moral , tiin i filosofie, pân la religie, destul de apropiat ca s nu ne livreze interpret ri posibile. În privin a religiei, de exemplu, marxismul poate fi considerat „o religie nou ce tinde s înlocuiasc cre tinismul”, cu adep i „de tipul dogmatic fervent […], nici sceptici, nici critici”7, subiect despre care vom mai avea ocazia s vorbim. În ceea ce ne prive te, îl vom asculta pe Marx, care i-ar fi m rturisit lui Engels c nu e marxist („Ceea ce este sigur e c nu sunt marxist.”)8 i vom încerca o relectur a textelor marxiene importan5

Ibidem, p. 410. Tom Rockmore, Marx a er Marxism: The Philosophy of Karl Marx, Blackwell Publishers, Oxford, Malden, 2002, p. 2. 7 Nikolai Berdiaev, „Marxismul i religia”, în Vasile Igna (ed.), Marx contra Isus, traducere de Ana Puran, Universal Dalsi, Bucure ti, 2003, p. 143. În aceea i linie de interpretare, Radu Preda consider comunismul a sta 8 Jacques Derrida, Spectrele lui Marx. Starea datoriei, travaliul doliului i noua Interna ional (Plural M), traducere de Bogdan Ghiu i Mihaela Cosma, prefa de Cornel Mihai Ionescu, Polirom, Ia i, 1999, p. 74. 6

14

Introducere

te pentru subiectul nostru. Chiar dac gândirea marxist nu mai e la mod 9 sau pare a nu mai fi la mod , interesul pentru Marx se leag de revenirea religiei în lumea de azi, fenomen ce devine mai vizibil odat cu profilarea lui pe fundalul profe iilor funebre ale „mae trilor suspiciunii”, Marx, Nietzsche i Freud. Recitirea lui Marx ne poate ajuta s în elegem cum ar fi trebuit s sucombe religia, cât de metafizice (prin utopia lor) i de religioase sunt propunerile lui Marx i care este amorsa paradoxal a revenirii religiosului în lumea de ast zi. Dac o abordare postmarxist a filosofiei lui Marx este posibil 10, pozi ia religiei se cere la rândul ei chestionat cu atât mai mult cu cât climatul gândirii postmetafizice contemporane permite compara ii fertile cu antimetafizica posthegelian care a alimentat ateismul marxian. Discu ia va surprinde i alte aspecte ale gândirii lui Marx, menite s lumineze tema religiei care n-ar putea fi în eleas corect f r proiec ia ei în orizontul medita iilor despre filosofie, economie i societate comunist . S-ar putea ridica întrebarea legitim : de ce înc o carte despre tema religiei la Marx, de vreme ce pe acest subiect s-a scris destul pentru a clarifica lucrurile? R spunsul angajeaz mai multe dimensiuni. În primul rând, pornind de la simpatiile marxiste contemporane, ar putea exista riscul de a crede c religia i Marx au mai multe în comun decât ne-o spun texte lui Marx însu i, idee pe care textul de fa o respinge cu toat t ria. Orice încredere în aceast alian ar însemna, pe de o parte, tr darea întemeietorului, pe de alt parte, sporirea confuziei reli9

Cf. Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, p. 143. A se vedea Tom Rockmore, Marx a er Marxism, p. xiv.

10

15

Marx i religia

gioase a timpului. Nu c acest lucru nu se întâmpl deja, îns constituie un binevenit spor de precizie demonstrarea faptului c ostilitatea lui Marx fa de religie a fost una dintre tezele sale tari, peste care nu se poate trece cu u urin . În al doilea rând, exist înc oameni care se consider credincio i, mai ales printre cei tineri, pentru care Marx ar putea constitui o ispit a egalitarismului, sub forma unei teologii a eliber rii. Cred c i în acest caz sublinierea adversit ii lui Marx fa de orice religie este mai mult decât binevenit , eliberând teologia de sub presiunea ideologic a veacului. Nu în ultimul rând, medita ia pe care aceast carte o presupune reprezint i un parcurs personal, o încercare de a în elege pe cont propriu despre ce a fost vorba, l sând la o parte pletora marxist a ternut peste doctrina ini ial . Argumentele i exemplele care m-au convins de inutilitatea religioas a lui Marx ar putea fi conving toare i pentru al ii care ar mai putea r t ci printre întreb rile unui posibil umanism marxist, asezonat teologic. Sper ca stru o-c mila acestei combina ii s fie demascat de rândurile de mai jos. În fine, dac mai trebuie spus, inten ia acestui scurt studiu este de a oferi o introducere în gândirea lui Marx i totodat de a realiza o critic implicit teologic la adresa gândirii sale religioase. În fond, dac suspiciunea lui Marx fa de religie a fost atât de puternic , nu v d de ce suspiciunea teologic fa de Marx nu i-ar g si la rândul ei relevan a.

16

1.

SURSELE GÂNDIRII LUI MARX

Influen e diverse Spiritul critic al gândirii marxiene este o mo tenire modern ,1 mai precis iluminist .2 Aceast influen spore te în vizibilitate odat cu o lectur a lui Marx care sus ine c în elegerea materialismului dialectic ar fi insuficient f r apelul la principiile metafizicii kantiene i la realismul fenomenologic hegelian.3 Pe urmele unei interpret ri a lui Engels, sursele lui Marx au fost filosofia german , socialismul francez i economia politic englez .4 Dac influen ele lui Hegel i a hegelienilor de stânga (Bauer, Stirner, Feuerbach), c rora trebuie s -l ad ug m i pe Rousseau, se refer la filosofia lui Marx (în m sura în care Marx poate fi citit în aceast cheie), sursele socialismului s u pot fi recognoscibile în scrierile lui Saint-Simon, Fourier i Proudhon, unde atât socialismul tiin ific, cât i cel utopic, sunt prezente, Marx 1 O idee interesant , a comunismului ca „modernitate e uat ” poate fi g sit în Radu Preda, Comunismul. O modernitate e uat (Theologia Socialis 5), Eikon, Cluj-Napoca, 2009. 2 Jacques Derrida, Spectrele lui Marx, p. 140. 3 Vezi pentru o asemenea interpretare Jolyon Agar, Rethinking Marxism: from Kant and Hegel to Marx and Engels (Critical Realism: Interventions), Routledge, London, New York, 2006, p. ix. 4 Tom Rockmore, Marx a er Marxism, p. 39.

19

Marx i religia

ad ugându-le în mod esen ial dialectica progresului5 i o viziune pesimist asupra economiei6, care nu putea reclama, în numele schimb rii, decât revolu ia. Din punct de vedere economic, gândirea lui Marx le este îndatorat lui Adam Smith, Jean-Baptiste Say, Ricardo i Sismondi, cu ajutorul c rora a putut ajunge la o „concep ie naturalist ” a comunismului, care s dep easc alienarea prin munc a omului. Cele trei surse amintite au fost interpretate altfel de un comentator italian recent, Constanzo Preve, care l-a plasat pe Marx sub influen a a patru mae tri: Epicur, de la care a preluat ideea materialismului – s nu uit m c teza de doctorat a lui Marx a avut ca subiect tocmai filosofia acestui filosof antic; Rousseau, care i-a oferit ideea unei democra ii egalitariste; Adam Smith, de la care a preluat ideea c baza propriet ii este munca; i Hegel, care i-a inspirat metoda dialectic .7 Acestor patru mae tri am putea s -i ad ug m pe un al cincilea, Feuerbach, prin ochii c ruia l-a citit pe Hegel într-o manier contrar idealismului absolut i afin materialismului ateu feuerbachian. Dat fiind importan a lor pentru subiectul de fa , ne vom opri în continuare asupra lui Hegel i Feuerbach, pentru a în elege mai bine m sura în care Marx le este îndatorat.

5

Vezi Étienne Balibar, The Philosophy of Marx, p. 85. Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, p. 20. 7 Étienne Balibar, The Philosophy of Marx, p. 7. 6

20

Influen a lui Hegel Hegel Importan a influen ei lui Hegel asupra lui Marx a trezit nenum rate controverse, întrebarea dac Marx este sau nu hegelian r mânând, în absen a unui r spuns categoric, mai degrab o form de dialectic . Sistemul filosofiei lui Hegel, numit idealism absolut i împ r indu-se în trei mari p r i – logica, filosofia naturii i filosofia spiritului –, este rodul ambi iei colosale de a scrie „autobiografia Spiritului”, mai degrab decât de a scrie despre Spirit.8 Universul este creat de Spiritul absolut, a c rui esen este necesitatea ra ional , într-o mi care logic ce cuprinde concepte ca fiin , esen , no iuni etc., cu alte cuvinte întreaga realitate, i se reîntoarce la sine, înglobând spiritul subiectiv, spiritul obiectiv i Ideea absolut , aceasta din urm fiind „un fel de concept-sum a tuturor conceptelor opuse i modificate prin asumarea în sinteze superioare”9, într-o mi care numit de Hegel dialectic 10. Metoda dialectic – pe care Hegel o folose te pentru a scrie istoria Spiritului absolut în aventura lui 8

Leszek Ko akowski, Principalele curente ale marxismului. Fondatorii, vol. 1, traducere de S.G. Dr gan, prefa de Vladimir Tism neanu, Curtea veche, Bucure ti, 2009, p. 58. 9 Nicolae Turcan, Începutul suspiciunii. Kant, Hegel & Feuerbach despre religie i filosofie (Theologia Socialis 19), Eikon, Cluj-Napoca, 2011, p. 92. Ideea acestei teogonii spirituale apare pentru prima dat în Eriugena (Leszek Ko akowski, Principalele curente ale marxismului, vol. 1, pp. 30-31). 10 Pentru o prezentare a sistemului filosofic hegelian, a se vedea i Nicolae Turcan, Începutul suspiciunii, pp. 89-103.

21

Marx i religia

panlogic de a se înstr ina de sine pentru a deveni natur (dar i cultur i religie) i a se reîntoarce apoi la sine – presupune, a adar, o mi care universal continu , în care conceptele contrare trec unul în cel lalt pentru a se suprima i a realiza o sintez superioar . O defini ie a dialecticii întâlnim în tiin a logicii: … dialectic numim îns mi carea superioar ra ional în cursul desf ur rii c reia determina ii ce par pur i simplu separate trec una în alta, de la sine, prin ceea ce sunt ele.11

Exemplul de la începutul tiin ei logicii este elocvent: fiin a trece în neant i neantul în fiin , ceea ce duce la suprimarea amândurora, de i cu p strarea esen ei lor, i la apari ia unui al treilea concept, devenirea, care le sintetizeaz 12, într-o dinamic triadic nefinalizat decât la sfâr itul epopeii, în Ideea absolut .

Hegelienii Idealismul absolut al lui Hegel n-a fost pe placul tuturor discipolilor, unii punându-l în discu ie i interpretându-l în maniere mai pu in spiritualiste decât ar fi preferat maestrul. Hegelianismul s-a f râmi at în direc ii divergente în special datorit problemei religiei. Conservatorii, sau hegelienii de dreapta, mizau pe echivalen a dintre adev rul cre tinismului i adev rul filosofiei, pe când „tinerii hegelieni” sau hegelienii de stânga, dezaprobau aceast simetrie i, criticându-l pe Hegel, recla11

G.W.F. Hegel, tiin a logicii, traducere de D.D. Ro ca, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ti, 1966, p. 87. 12 Ibidem, pp. 63-65.

22

Sursele gândirii lui Marx

mau o reinterpretare a filosofiei lui în direc ia unui ateism militant.13 Oricât ar p rea de distorsionat i de eretic o asemenea lectur a sistemului hegelian, ea poate fi g sit pân i în anumite exegeze contemporane, care o justific din perspectiva spiritualit ii cre tine, iar nu a specula iei, considerându-l pe Hegel „fundamental anticre tin”, datorit vener rii sinelui i mândriei degajate de filosofia sa.14 Indiferen i la problema adev rului religios, pe care-l puneau în discu ie doar pentru a ar ta c ateismul e mai consecvent hegelian decât credin a, tinerii hegelieni erau îns departe de aceast posibil hermeneutic moral . De exemplu, Friedrich Strauss va aplica metoda hegelian împotriva ei înse i, atacând cre tinismul i interpretându-l mitologic, în acord cu ideea c nicio religie nu poate fi de in toarea adev rului absolut.15 Principiul nega iei continue devenea astfel legea dezvolt rii spirituale16 care, aplicat consecvent, avea s duc la o hermeneutic ateist a filosofiei lui Hegel. Începând cu Bruno 13

Vezi Nicolae Turcan, Începutul suspiciunii, pp. 105-106. A se vedea Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, traducere de Emanuel-Nicolae Dobrei, Curtea Veche, Bucure ti, 2011, p. 55. De altfel critica lui Hegel dep e te cadrul strict al disputei teism – ateism. Una dintre cele mai acerbe critici, pe care Schopenhauer o formula etichetând o întreag epoc drept „epoca imposturii”, se g se te în K.R. Popper, Societatea deschis i du manii ei. Epoca marilor profe ii: Hegel i Marx, vol. 2, traducere de Dr gan Stoianovici, edi ia a 2-a, rev., Humanitas, Bucure ti, 2005.. Popper îl acuz pe Hegel de jargon filosofic, mistificare, lips de talent, considerând c singura idee care rezist din întregul sistem este aceea a importan ei tradi iei pentru orice demers al ra iunii (ibidem, pp. 41, 42, 46, 81). 15 A se vedea Leszek Ko akowski, Principalele curente ale marxismului, vol. 1, p. 76. 16 Ibidem, p. 75. 14

23

Marx i religia

Bauer17, direc ia a avansat c tre ateismul antropologic al lui Feuerbach, de la care se va revendica inclusiv Marx. O problem important pentru divergen ele hegelienilor o constituia i raportul dintre realitate i ra ionalitate. Dictonul hegelian c tot ce e ra ional e i real punea probleme de interpretare tuturor. Pentru conservatori, tot ce e real e ra ional însemna c starea de lucruri din Germania acelei vremi, pentru c era real , î i dovedea implicit ra ionalitatea. În consecin , atitudinea fa de institu iile statului i fa de starea cultural trebuia s fie una contemplativ , în care putea fi v zut împlinirea ideii hegeliene. Din contr , pentru tinerii hegelieni, lucrurile st teau tocmai pe dos: cum realitatea dovedea c nu e ra ional , ea trebuia condus la starea de ra ionalitate pe care o cerea dictonul maestrului.18 Celor dou direc ii de radicalizare a tinerilor hegelieni, cea religioas i cea filosofic , li s-a ad ugat o a treia, cea politic : întrucât speran ele de reform nu puteau fi satisf cute în cadrul unei societ i dominate de teoria hegelian a dreptului, revolu ia a devenit singura cale prin care omenirea, în general, i Germania, în particular, puteau s fie regenerate i mai aveau posibilitatea unui viitor.19 „Procesul de putrezire a spiritului absolut”20, cum numea Marx descompunerea sistemului hegelian, 17

Vezi ibidem, pp. 80-81. Isaiah Berlin, Karl Marx, pp. 63-64. 19 Leszek Ko akowski, Principalele curente ale marxismului, vol. 1, p. 83. 20 Karl Marx, „Ideologia german . Critica filozofiei germane moderne în persoana reprezentan ilor ei Feuerbach, B. Bauer i Stirner i a socialismului german în persoana diferi ilor lui profe i”, în Opere, vol. 3, edi ia a II-a, Ed. Politic , Bucure ti, 1962, p. 17. 18

24

Sursele gândirii lui Marx

trebuia înlocuit cu o teoria unei realit i materiale mult mai evidente empiric, de aceea, nu e de mirare c înc pe când era doar un tân r hegelian, Marx s-a aliat spiritului revolu ionar. Al turându-se hegelienilor de stânga, dup ce ajunsese la universitate la apte ani de la moartea lui Hegel, Marx avea s fie întru totul de partea acuzelor care se formulau la adresa religiei21. Cu timpul, el avea s -i considere chiar i pe tinerii hegelieni insuficient de revolu ionari, fiindc , în ciuda criticii cre tinismului i a religiei în general, idealismul mo tenit de la Hegel r m sese intact.22 Trecuse Marx dincolo de Hegel, sau r m sese un hegelian ce asumase pentru gândirea sa premise nonhegeliene? R spunsul la aceast întrebare e complex i imposibil de formulat f r echivoc: cu toate c influen a lui Hegel asupra scrierilor lui de tinere e este evident în teoria alien rii, din Manuscrisele economico-filosofice din 1844, i va fi recognoscibil i în alte laturi ale gândirii sale23, diferen ele fa de hegelianism sunt la fel de vizibile i, din punct de vedere politic, cu mult mai înc rcate de consecin e.

Non-hegelianul Marx Este un loc comun faptul c una dintre cele mai discutate diferen e dintre Marx i Hegel se pliaz pe dou concepte contrare, materialismul i idealismul. Pentru 21 Peter Singer, Hegel (Mae tri spirituali), traducere de C t lin Avramescu, Humanitas, Bucure ti, 1996, p. 144. 22 Karl Marx, „Ideologia german ”, p. 20. 23 Vezi infra, pp.

25

Marx i religia

Marx, în gândirea speculativ hegelian lucrurile „sunt r sturnate cu capul în jos”, mergând de la concept la realitate. Luând în considerare cele dou laturi ale pove tii hegeliene, cea ezoteric , a conceptelor, i cea exoteric , a realit ii empirice, Marx sus ine – împotriva lui Hegel i în acord deplin cu Feuerbach – c importan a dezvolt rii logice a con inutului se afl pe latura exoteric , iar nu invers.24 În Contribu ii la critica filosofiei hegeliene a dreptului (1843), Marx descrie un Hegel idealist i mistic în acela i timp, ce r stoarn rela ia fireasc între subiect i predicat, plasând în pozi ia subiectului ceea ce, de fapt, se afl , dup el, în cea a predicatului, adic spiritul. Interpretând institu iile sociale i statul drept manifest ri ale ideii logice, Hegel e ueaz în misticism. Filosofia idealist hegelian trebuie înlocuit cu cea materialist , crede Marx, fiindc lucrurile individuale sunt mai mult decât un joc mistic al spiritului divin25, iar statul, în loc s fie subiect, e doar o obiectivare a fiin ei sociale a omului.26 Realitatea lucrurilor scap jocurilor conceptuale ale idealismului hegelian chiar când acesta consider c , prin suprimare i mi care dialectic , ar fi prins-o în roti ele sistemului: Din aceast cauz , pe de o parte, existen a pe care Hegel o suprim i o conserv totodat în filozofie nu este religia real , statul real, natura real , ci religia în forma în care a devenit ea îns i obiect al cunoa terii, adic dogmatica; acela i lucru 24

Karl Marx, „Contribu ii la critica filozofiei hegeliene a dreptului”, în Opere, vol. 1, edi ia a II-a, Ed. Politic , Bucure ti, 1960, p. 230. 25 Tony Burns, Ian Fraser (ed.), The Hegel–Marx Connection, MacMillan Press Ltd, London, 2000, p. 3. 26 Jean Hyppolite, Studies on Marx and Hegel, traducere de John O’Neill, Harper Torchbooks, New York, 1969, p. 112.

26

Sursele gândirii lui Marx se poate spune i despre jurispruden , despre tiin a despre stat, despre tiin ele naturii. În felul acesta Hegel, pe de o parte, se afl în opozi ie atât cu esen a real , cât i cu tiin a nem locit , nefilozofic despre aceast esen , cu alte cuvinte, cu conceptele nefilozofice ale acestei esen e. De aceea Hegel contrazice conceptele lor curente.27

Aceea i idee o vom reg si mult mai târziu, într-un paragraf din Capitalul, unde se vorbe te despre diferen ele dintre dialectica hegelian i cea marxian : Metoda mea dialectic nu numai c este – în ceea ce prive te baza ei – deosebit de cea a lui Hegel, dar este exact contrariul ei. Pentru Hegel, procesul gândirii, pe care, sub denumirea de idee, el îl transform chiar într-un subiect de sine st t tor, este demiurgul realului, real care nu constituie decât forma de manifestare exterioar a acestui proces de gândire. La mine, dimpotriv , lumea ideilor nu este nimic altceva decât lumea material transpus i tradus în capul omului.28

Cu toate c va recunoa te dialecticii hegeliene meritul de a fi expus „pentru prima oar în mod cuprinz tor i con tient” formele generale ale dinamicii oric rei dialectici, Marx nu ezit s înainteze pe urmele lui Feuerba , acuzând „mistificarea” comis de Hegel, prin care „sâmburele ra ional” a fost acoperit de un „înveli mistic”, într-un total dezacord cu realitatea material i social .29 Solu ia consta nu în oprirea într-o staz definitiv , în care ar fi fost recunoscut împlinirea ultim (cre tinismul pentru religie, statul prusac pentru societate, filosofia hegelian pentru teo27

Karl Marx, Manuscrise economico-filozofice din 1844, traducere de Vasile Dem. Zamfirescu, Ed. Politic , Bucure ti, 1987, pp. 140-141. 28 Karl Marx, Capitalul. Critica economiei politice, vol. 1, edi ia a III-a, Ed. de Stat pentru Literatur Politic , Bucure ti, 1957, p. 54. 29 Ibidem. Vezi i Jacques D’ Hondt, Hegel i hegelianismul (Filosofie), traducere de Nicolae Râmbu, Polirom, Ia i, 1998, p. 63.

27

Marx i religia

logie i pentru filosofia în genere etc.), ci aplicarea metodei dialectice în continuare, inclusiv asupra prezentului. Dac principiul nega iei, reprezentând „legea etern a evolu iei spirituale”30, fusese folosit cu succes de c tre Hegel în descrierea succesiunii istorice a diferitelor epoci i culturi, de ce s nu- i fi continua eficacitatea i în privin a viitorului? Filosofia lui Hegel con tientizase raporturile cu trecutul în sensul în care se considera un proces încheiat al aventurii Spiritului universal ajuns la împlinire; viitorul acestei aventuri fusese îns trecut sub t cere, declamând c prezentul ar fi avut calit ile celei mai înalte epoci posibile din istoria spiritului.31 Marx va repune problema în termenii progresului, avansând, a adar, într-o direc ie ce p rea pentru Hegel închis : accentul trebuia pus tocmai pe viitorul care urma s fie determinat de ac iunea revolu ionar , pe acel viitor ce avea s aduc societatea comunist , iar nu pe trecutul ce nu oferea, într-o m sur mul umitoare, decât diagnosticul luptei de clas . Aplicat la viitor i la realitatea sa empiric i inten ionând s dep easc pura contempla ie a adev rului spiritual, dialectica nega iilor hegeliene urma s schimbe lumea. De aceea, potrivit lecturii lui Louis Althusser, ideea r sturn rii dialecticii hegeliene fusese insuficient explicat , lui Marx revenindu-i rolul de a o prelucra, în sensul transform rii structurilor, pentru permite eliberarea, de sub umbra misticismului, a ra ionalit ii.32 Întrucât Marx nu face decât s împing metoda hegelia30 Leszek Ko akowski, Principalele curente ale marxismului, vol. 1, p. 74. 31 Ibidem, p. 63. 32 Andrei Marga, Introducere în filosofia contemporan (Colegium Filosofie), Polirom, Ia i, 2002, p. 161.

28

Sursele gândirii lui Marx

nismului pân la ultimele ei consecin e, conceptul de „r sturnare a lui Hegel” trebuie luat cu destul precau ie i, cu toate c i se potrive te lui Feuerbach, nu e recomandat a i se aplica lui Marx decât în perioada lui antropologist 33, iat cum sun avertizarea lui Althusser. Dialectica hermeneutic este astfel amorsat , recunoscând atât influen ele hegeliene, cât i diferen ele fundamentale. Originalitatea lui Marx, cu nucleul dur situat în „t i ul revolu ionar al doctrinei sale”34, chiar când îi r stoarn lui Hegel sistemul, se folose te de metoda lui. De aceea este legitim întrebarea în ce m sur îi este Marx îndatorat lui Hegel, cu atât mai mult cu cât accentul pus pe diferen , pân într-atât încât mo tenirea hegelian s fie aruncat într-un con de umbr , a reprezentat modul predilect al interpret rilor marxiste ulterioare.

Hegelianul Marx Teza c Marx este hegelian într-o m sur mai mare decât s-a acceptat îndeob te reprezint reversul opiniei anterioare. Filia ia lui Marx, cel pu in din punct de vedere filosofic, este hegelian , Marx r mânând, dup unii comentatori, „hegelian pân la cap t”35, fapt redat magistral în cuvintele inspirate (din Scriptur ) ale lui Paul Valéry: „Kant care l-a n scut pe Hegel, care l-a n scut 33 Louis Althusser, Citindu-l pe Marx, traducere de Adina Apostol et al., Ed. Politic , Bucure ti, 1970, p. 1. 34 Jacques D’ Hondt, Hegel i hegelianismul, p. 58. 35 Alasdair MacIntyre, Marxism and Christianity, University of Notre Dame Press, Notre Dame, 1984, p. 30.

29

Marx i religia

pe Marx…”.36 Chiar Engels, amintind despre raporturile dintre Marx i Hegel, vorbea în termeni de „devo iune”37! Ideile acestei îndator ri sunt numeroase. Dac Marx i tân rul Hegel au în comun ideea renun rii la proprietate, pentru a ajunge la un fel de împ r ie a lui Dumnezeu pe p mânt, visat deja de primii cre tini38, nu e mai pu in adev rat c i alte idei, de la metoda dialecticii hegeliene – cu consecin e adânci în expresiile privind rela iile dintre produc ie, distribu ie, schimb i consum39 – trecând prin faptul c ambii sunt considera i „magi tri ai sfâr itului istoriei”40 i pân la ideea reaproprierii comuniste41, similar reaproprierii spiritului la sine însu i, asem n rile pot fi impun toare pentru exeget. Într-o lectur din afara tradi iei marxiste, Marx poate fi considerat hegelian nu doar pentru c adopt stilul i metoda lui Hegel, ci mai ales din pricina inten iilor sale de a r spunde temelor lui Hegel, chiar cu solu ii formulate din interiorul propriei interpret ri.42 Sistematizate, ideile hegeliene din Marx ar fi urm toarele: istoricismul, sau studiul istoriei pentru a-i observa tendin ele i viitorul, relativismul istoric, legea progresului dezvolt rii istoriei c tre mai mult libertate i ra ionalitate, pozitivismul moral, con tiin a de clas (similar cu con tiin a hegelian a na iunii) i metoda dialecticii.43 Fire te c asem n 36

Apud Jacques Derrida, Spectrele lui Marx, p. 37. Jacques D’ Hondt, Hegel i hegelianismul, p. 63. 38 Nicolae Râmbu, „Hegel secret i secretul lui Hegel”, în Jacques D’ Hondt, Hegel i hegelianismul (Filosofie), Polirom, Ia i, 1998, p. 14. 39 Tony Burns, Ian Fraser (ed.), The Hegel–Marx Connection, p. 5. 40 Jacques Derrida, Spectrele lui Marx, p. 114. 41 Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, p. 185. 42 Tom Rockmore, Marx a er Marxism, p. 205. 43 K.R. Popper, Societatea deschis …, vol. 2, p. 425. 37

30

Sursele gândirii lui Marx

rile nu anuleaz originalitatea marxian . Aceasta continu s existe i, chiar considerat hegelian, Marx îl dep e te pe Hegel în cel pu in câteva puncte: viziunea istoric asupra structurii economice a societ ii, prioritatea economicului asupra factorilor culturali, rela ia dintre economie i istorie, sugestia unei „concep ii antropologice a tiin ei”, istoricismul cunoa terii umane i teoria general a lumii moderne.44 Dac ad ug m i faptul c totalitarismul modern este dependent de filosofia lui Hegel45, tabloul influen elor se întrege te de la sine, proiectându-se dincolo de Marx, c tre ideologiile totalitare ale secolului al XX-lea. Dup cum putem observa, controversele in de nuan e: Marx poate fi citit ca hegelian, la fel cum i se poate cu succes sublinia originalitatea i diferen a fa de Hegel. Cert este c fie într-un caz, fie în cel lalt, influen a a lui Hegel asupra lui Marx r mâne capital .

Influen a lui Feuerbach Ludwig Feuerbach a avut la rândul lui un rol extrem pentru devenirea lui Marx, fiind considerat o adev rat verig de trecere între sistemul hegelian i gândirea marxian .46 Influen a asupra lui Marx a fost imens , marxis44

Vezi o descriere a acestor factori în Tom Rockmore, Marx a er Marxism, pp. 199-204. 45 Opinia îi apar ine lui Popper, vezi K.R. Popper, Societatea deschis …, vol. 2, p. 51. 46 Pentru o prezentare mai extins a filosofiei lui Feuerbach în raport cu religia, a se vedea Nicolae Turcan, Începutul suspiciunii, pp. 153-215.

31

Marx i religia

mul fiind uneori etichetat ca „un hegelianism mediat de critica lui Feuerbach la adresa lui Hegel”.47 Prin materialismul i ateismul s u, precum i prin critica lui Hegel, Feuerbach a ajutat stânga hegelian s se elibereze de jocurile conceptuale ale hegelianismului, i ne referim aici, în afar de Marx, la Bruno Bauer, Friedrich Engels i Max Stirner. Ap rut în 1841, când Marx î i sus inea teza de doctorat, Esen a cre tinismului a scandalizat prin ateismul i radicalismul ei, Feuerbach denun ând colapsul în care se afla filosofia hegelian i argumentând în favoarea unui ateism militant ce sus inea nici mai mult nici mai pu in decât c teologia nu-i altceva decât antropologie, în vreme ce Dumnezeu reprezint proiec ia calit ilor i perfec iunilor umane în afara omului. „Secretul teologiei este antropologia”48, scria Feuerbach, pentru a explica apoi: „Ceea ce atribuie omul Dumnezeului s u îi apar ine în adev r omului însu i; ceea ce omul enun despre Dumnezeu, aceea enun el în adev r despre sine însu i”.49 Marx se va folosi de aceast r sturnare a filosofiei lui Hegel i de ateismul ei în propria sa viziune asupra omului i istoriei, i nu va ezita s -i continue radicalismul. Dac Feuerbach împ r ea teologia în vulgar , care credea „în fantome ale imagina iei sensibile”, i speculativ , care credea „în fantomele abstrac iei non-sensibile”, Marx le va lichida pe ambele, punând în locul imagina iei 47

Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, p. 99. Ludwig Feuerbach, Esen a cre tinismului, traducere de P. Dr ghici i Radu Stoichi , studiu introductiv de I. Cernea, Ed. tiin ific , Bucure ti, 1961, p. 26. 49 Ibidem, p. 62 (subl. aut.). 48

32

Sursele gândirii lui Marx

obiectele fizice, reale, i valoarea lor de schimb.50 Ob inut prin folosirea dialecticii la critica societ ii capitaliste, rezultatul provoca: în m sura în care alienarea omului plasa perfec iunile în Dumnezeu, atr gând dup sine s r cirea omului concomitent cu îmbog irea lui Dumnezeu, inversarea acestui proces, avea s duc la rezultatul contrar: odat cu îmbog irea proletariatului avea s survin i dispari ia lui Dumnezeu i a capitalului.51 Mediat de Feuerbach, materialismul lua locul idealismului hegelian i formula cu superbie teza dispari iei viitoare a religiei, f r a se mai interoga asupra validit ii reduc iei cauzelor religiei doar la starea economic i la lupta de clas . Marx accepta c , în compara ie cu Hegel, Feuerbach este, cel pu in la nivelul expresiei, un filosof minor, dar admira r sturnarea operat de acesta, dup cum reiese din Mizeria filosofiei: În compara ie cu Hegel, Feuerbach este foarte s rac. Totu i, era epocal dup Hegel, pentru c punea accentul pe anumite puncte nepl cute con tiin ei cre tine, dar importante pentru progresul criticii pe care Hegel le l sase într-un clar-obscur mistic.52

Devenea astfel clar c , în pofida dimensiunilor sale filosofice, Feuerbach reu ise totu i o „revolu ie teoretic ”: 50

Jacques Derrida, Spectrele lui Marx, p. 213. Teoria, subliniaz Berdiaev, se potrive te mai degrab capitalului decât lui Dumnezeu (vezi Nikolai Berdiaev, „Persoana uman i marxismul”, în Vasile Igna [ed.], Marx contra Isus, traducere de Ana Puran, Universal Dalsi, Bucure ti, 2003, p. 131). 52 Karl Marx, Mizeria filosofiei. R spuns la „Filosofia mizeriei” a d-lui Proudhon, Ed. Partidului Comunist Român, Bucure ti, 1947, pp. 21-22. 51

33

Marx i religia Abia cu Feuerbach începe critica umanist i naturalist pozitiv . Cu cât e mai pu in zgomotoas , cu atât mai sigur , mai profund , mai cuprinz toare i mai durabil este influen a lucr rilor lui, singurele care, dup Fenomenologia i Logica lui Hegel, con in o adev rat revolu ie teoretic .53

Iar meritele lui Feuerbach, ce m surau gradul în care filosofia lui Hegel era dep it , nu puteau s nu trezeasc admira ia i acordul lui Marx: Feuerbach este singurul la care observ m o atitudine serioas , o atitudine critic fa de dialectica hegelian i care a f cut adev rate descoperiri în acest domeniu i, în genere, singurul care a învins, într-adev r vechea filozofie. M re ia celor înf ptuite de F[euerbach] i simplitatea plin de modestie cu care el le-a oferit lumii este în izbitor contrast cu atitudinea criticii. Marele merit al lui Feuerbach const în urm toarele: 1. a dovedit c filozofia nu este altceva decât religie sub forma ideilor i dezvoltat cu ajutorul gândirii, c , nefiind altceva decât o alt form i un alt mod de existen a înstr in rii esen ei umane, este i ea condamnabil ; 2. a întemeiat materialismul adev rat i tiin a real , prin aceea c a f cut din rela ia social „dintre om i om” principiul de baz al teoriei; 3. a opus neg rii nega iei, care se pretinde a fi pozitivul absolut, pozitivul care se spr in pe sine însu i i este întemeiat în mod pozitiv pe sine însu i.54

Odat formulate aceste aprecieri, odat constatat c drumul materialismului este deschis, radicalismul lui Marx a mers mai departe, dep indu-l pe cel al lui Feuebach i aducându-i, la rândul s u, critici. Certitudinea senzorial , de exemplu, despre care vorbea Feuerbach, nu este lipsit , pentru Marx, de fundamente sociale, fi53 54

34

Karl Marx, Manuscrise economico-filozofice din 1844, p. 10. Ibidem, p. 126.

Sursele gândirii lui Marx

indc chiar i cele mai simple certitudini senzoriale sunt legate i f cute posibile de dezvoltarea social , a industriei i comer ului. Cum ar fi posibil senza ia cire ului cât timp apari ia lui în Europa n-ar fi fost de conceput în absen a comer ului? se întreab Marx.55 Un alt exemplu al criticii marxiene: cu toate c Feuerbach în elegea omul ca pe un obiect sensibil, nu r mânea el doar la nivelul teoriei, cât vreme reducea activitatea sensibil a omului i rela iile interumane doar la dragoste i prietenie? Critica rela iilor de via , care i-au produs, în opinia lui Marx, pe oamenii actuali, reali, iar nu pe omul generic, îi r mâne necunoscut lui Feuerbach. Contempla ia teoretic este în materialismul feuerbachian înc persistent .56 În treac t fie spus, chiar i Engels îl critic pe Feuerbach, punându-i eticheta de „idealist”, idealismul lui Feuerbach fiind vizibil în considera iile sale asupra religiei: în loc s-o desfiin eze de pe pozi ii materialiste, Feuerbach o des vâr e te în numele sentimentelor dintre oameni, transformând-o într-o religie a omului fa de om, având iubirea sexual drept cea mai înalt form de exprimare.57 55

Karl Marx, „Ideologia german ”, p. 44. Este evident c Marx evit aici s ia în considerare diferen a gnoseologic între concret i abstract, reducând discu ia doar la nivelul obiectelor sensibile. Chiar dac certitudinea senzorial a cire ului nu era posibil în absen a cire ului, certitudinea senzorial a copacului în genere era posibil . Absen a unui obiect concret nu înseamn absen a facult ii de cunoa tere, cum gânde te, în chip falacios, Marx. 56 Ibidem, p. 45. 57 Friedrich Engels, „Ludwig Feuerbach i sfâr itul filosofiei clasice germane”, în Opere alese în dou volume, vol. 2, Ed. Partidului Muncitoresc Român, Bucure ti, 1952, p. 344.

35

Marx i religia Feuerbach – scrie Marx – nu vede c „sentimentul religios” este el însu i un produs social i c individul abstract analizat de el apar ine în realitate unei forme sociale determinate.58

Sintetizând, critica lui Marx la adresa lui Feuerbach are dou direc ii: în primul rând, este criticat materialismul insuficient, care odat denun at, nu are nicio consecin la nivelul ac iunii, ci r mâne doar o alt form de contempla ie: Nemul umit cu gândirea abstract , Feuerbach face apel la contemplarea senzorial ; dar el nu prive te sensibilul ca activitate uman practic , sensibil ;59

în al doilea rând, critica e realizat de apeten a lui Marx pentru profetismul istoric, potrivit c ruia alienarea omului va fi dep it de la sine, prin evolu ia societ ii umane i abolirea capitalismului.60 Privite cu aten ie, cele dou idei par contrare, prima vizând ac iunea, deci manifestarea voin ei i chemarea la lupt , cea de-a doua o anumit pasivitatea în fa a fatalit ii istorice. Dar trebuie subliniat c pentru Marx, profetismul nu era menit s anihileze ac iunea, ci s ac ioneze ca un profetism veritabil religios care, cu cât anun mai corect ceea ce se va întâmpla, cu atât reclam mai mult ac iune din partea celor peste care istoria viitoare st s vin pentru a-i gr bi împlinirea. 58 Karl Marx, „Teze despre Feuerbach”, în Opere, vol. 3, edi ia a doua, Ed. Politic , Bucure ti, 1962, p. 7. 59 Ibidem, p. 6. 60 Loyd D. Easton, „Alienation and History in the Early Marx”, Philosophy and Phenomenological Research 22, 2 (1961), pp. 199-200.

36

Sursele gândirii lui Marx

În concluzie, Marx este un Feuerbach mai radical care vizeaz consecin ele practice61 ale destituirii idealismului: lupta împotriva ideologiilor dominante, a filosofiei chiar, va fi purtat în scopul emancip rii omului i realiz rii comunismului. C aceste utopii erau cvasi-religioase se va vedea mult mai târziu, odat cu meandrele însângerate ale comunismului istoric i cu imperfec iunile sale uria e, neprofe ite de Marx niciodat .

61

Vezi i Denis de Rougemont, „A schimba via a sau a schimba omul?”, în Vasile Igna (ed.), Marx contra Isus, traducere de Ana Puran, Universal Dalsi, Bucure ti, 2003, p. 215.

37

2. CRITICA FILOSOFIEI I TEORIA ALIEN RII

Critica i dep irea filosofiei Se consider îndeob te c doctrinele centrale ale filosofiei marxiste sunt reprezentate de materialismul dialectic i materialismul istoric.1 Opinia aceasta, tributar unei lungi istorii a gândirii i ac iunii marxiste, nu poate reduce la t cerea întrebarea dac exist cu adev rat filosofie marxist i dac nu cumva Marx e un nefilosof înc important pentru filosofie.2 Marx considera filosofia ca fiind supus condi iilor materiale de existen , în absen a c rora puterile con tiin ei sunt irelevante.3 Din punct de vedere filosofic, scrierile de tinere e sunt cele mai consistente. Pe pe m sur ce anii trec, intervine îns îndep rtarea progresiv , probabil i datorit „acelei lini ti interioare pe care i-o d deau con tiin a c are dreptate i absen a oric rei îndoieli în ce prive te dogmele însu ite”.4 Dac e adev rat c marxismul nu mai poate fi considerat azi decât o „filosofie improbabil ”5, atunci r spunsul 1

Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, p. 410. Teza c Marx r mâne important ast zi pentru filosofie, chiar dac filosofia marxist e inexistent e întâlnit în Étienne Balibar, The Philosophy of Marx, p. 1. 3 A se vedea Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, p. 32. 4 Denis de Rougemont, „A schimba via a sau a schimba omul?”, p. 221. 5 Étienne Balibar, The Philosophy of Marx, pp. 118-122. 2

41

Marx i religia

la întrebarea formulat mai sus trebuie s cad mai degrab pe importan a lui Marx pentru filosofie, decât pe filosoful Karl Marx. La limit , se poate sus ine c Marx poate fi înc luat în considerare din perspectiv filosofic în m sura în care este de datoria filosofiei s se ocupe i cu non-filosofia, a adar s sesizeze migra ia – filosofic în fond – pe care gândirea lui Marx a f cut-o de la cea dintâi c tre cea din urm . De asemenea, s-ar putea miza i pe problema istoricit ii ca problem a prezentului, mai ales c felul în care Marx a folosit-o r mâne deschis discu iilor i, cu cât mai mult aceste discu ii se vor incluse în dimensiunea critic a filosofiei, Marx nu are cum s fie evitat. Mai mult, ontologia rela ional a lui Marx, situat între Hegel i Freud, r mâne un exemplu de ontologie modern a „transindividualului”, care- i p streaz originalitatea, dep ind dualismul dintre individualism i organicism. În fine, r mâne poten ialul de lupt împotriva oric rei domina ii, ca replic a teoretiz rii rela iilor sociale în manier marxian , cu rolul de a servi împotriva exploat rii de orice fel.6 (Acest spirit al eliber rii, chiar compromis de marxismul politic ori de obsesia pentru violen întâlnit în revolu ionarismul marxian & marxist, se poate servi înc de ideile întemeietorului. Cu siguran c i ideea opus poate fi adev rat , în m sura în care pericolul violen ei marxiste e dificil de temperat atunci când, a a cum s-a dovedit, ob ine puterea. Nu pentru c în sine ar fi compromis , ci datorit utopiei c un om nou, pentru care munca s devin altceva decât este, s-ar putea na te. Acel „om nou” r mâne în zona utopiei i a imposibilului fiindc , în absen a 6

42

A se vedea ibidem.

Critica filosofiei i teoria alien rii

unui zeu atotprezent, nu poate dep i modelul uman pe care Platon îl prezint în mitul lui Gyges: când nu e observat, „noutatea” lui se schimb în vechile obi nuin e ale naturii umane corupte. Ori istoria ne-a înv at: chiar în prezen a lui Dumnezeu, atrocit ile cauzate de om nu ne-au ocolit. i, retoric fie spus, dac ar elimina violen a dintre rândurile sale, ar mai fi marxismul fidel propriilor r d cini?) S formul m din nou întrebarea: este Marx filosof? R spunsul care s-a prefigurat pân acum este c Marx r mâne important pentru filosofie. Avansând, putem observa c nu e mai pu in adev rat c filosofia a fost, pân la un punct, important pentru Marx, având un rol central în devenirea lui, mai ales prin faptul c reprezint punctul de început care a amorsat direc iile ulterioare ale gândirii sale. Interpretarea economic a istoriei a început de la filosofie (în special de la idealismul german), iar nu de la economie.7 Mai mult decât atât, filosofia de inea înc un rol evident chiar în formularea tezei reducerii ei la ideologie, de data aceasta nu ideologie a claselor dominante, ci a tuturor celor care voiau s domine (inclusiv proletariatul!): oare nu este filosofia capabil de a livra maselor ajutorul teoretic prin care societatea visat , revolu ionar i umanist , s poat fi creat ?8 Desigur c , desfigurat astfel de marca ideologic , filosofia va purta pe chip r nile produse de rechizitoriul necru tor al lui Marx: el a creat o cezur datorat în primul rând inten iilor lui de a fi anti-filosof, de a nu face 7

Vezi Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, p. 35. Ishay Landa, „Aroma and Shadow: Marx vs. Nietzsche on Religion”, Nature, Society, and Thought 18, 4 (2005), p. 465. 8

43

Marx i religia

filosofie i de a o dep i în direc ia în care s -i schimbe pentru totdeauna practica.9 Negarea filosofiei, care, dup Marx, ar fi benefic poporului german în construc ia viitoarei societ i, are ceva din Au ebung-ul hegelian, ce încerca s p streze, la un nivel superior, ceea ce suprimase dialectic. Iat un exemplu: Filozofia german a dreptului i a statului este singura istorie german care st al pari cu actualitatea modern oficial . De aceea poporul german trebuie s treac aceast istorie imaginar al turi de rânduielile existente în ara sa i s supun criticii nu numai aceste rânduieli, ci i continuarea lor abstract . Viitorul lui nu se poate m rgini nici la negarea direct a rânduielilor lui statale i juridice reale, nici la realizarea nem locit a rânduielilor lui statale i juridice ideale, c ci în rânduielile lui ideale poporul german are o negare direct a rânduielilor lui reale, iar realizarea nem locit a rânduielilor lui ideale el a dep it-o aproape, contemplând via a popoarelor vecine. De aceea partidul politic practic din Germania cere, pe bun dreptate, negarea filozofiei. Eroarea lui nu const în aceast cerin , pe care nu o duce i nici nu poate s-o duc la îndeplinire în mod temeinic. El î i închipuie c realizeaz aceast negare prin faptul c întoarce spatele filozofiei i morm ie, cu capul întors, câteva fraze înciudate i banale la adresa ei. În m rginirea orizontului s u, el nu înglobeaz i filozofia în sfera realit ii germane, ba o consider chiar inferioar practicii germane i teoriilor care o slujesc. Voi cere i s se porneasc de la germenul real de via , dar uita i c pân acum germenul real de via al poporului german a s l luit numai în craniul lui. Într-un cuvânt: nu pute i suprima filozofia atâta timp cât n-a i tradus-o în fapt.10

Chiar dac tun i fulger împotriva idealismului german, considerat absurd, Marx o face nu doar în spiritul 9

Étienne Balibar, The Philosophy of Marx, p. 4. Karl Marx, „Contribu ii la critica filozofiei hegeliene a dreptului”, p. 419(subl. aut.). 10

44

Critica filosofiei i teoria alien rii

unei nega ii de dragul nega iei, ci vizând ob inerea unui umanism bazat pe condi iile sociale reale de via , un fel de umanism materialist: Umanismul real nu are în Germania du man mai primejdios decât spiritualismul sau idealismul speculativ, care în locul omului individual real pune „con tiin a de sine” sau ”spiritul” i care împreun cu evanghelistul propov duie te: „Duhul este carele d via , trupul nu folose te la nimic”. E de la sine în eles c acest spirit f r trup are spirit numai în propria sa închipuire.11

Idealismul trebuie criticat cu atât mai mult cu cât el nu este în niciun fel tiin ific, ci doar speculativ. Critica lui Marx la adresa lui Proudhon, de pild , dezvolt acest argument, metoda francezului fiind departe de a în elege „tainele dialecticii tiin ifice”, din pricin c r mâne doar la cea speculativ : … în loc de a concepe categoriile economice ca expresii teoretice ale unor raporturi de produc ie istorice, corespunz toare unei anumite trepte de dezvoltare a produc iei materiale, le transform în idei eterne, preexistente.12

Idealismul filosofic st sub semnul iluziei, al fantomaticului, al spectralului, de aceea Marx va oferi, în critica sa antifilosofic , „cea mai gigantic fantomahie din toat istoria filozofiei”.13 Fantomele filosofiei pe care le vizeaz critica lui Marx sunt în num r de zece: Dumnezeu sau fiin a suprem , fiin a sau esen a, z d rnicia lumii, 11

Karl Marx, „Sfînta familie sau critica criticii critice. Împotriva lui Bruno Bauer & Co.”, în Opere, vol. 2, edi ia a II-a, Ed. Politic , Bucure ti, 1962, p. 7(subl. aut.). 12 Karl Marx, Mizeria filosofiei. R spuns la „Filosofia mizeriei” a d-lui Proudhon, p. 24. 13 Jacques Derrida, Spectrele lui Marx, p. 180.

45

Marx i religia

ideea fiin elor bune i rele, fiin a i regiunile ei, fiin ele, omul-Dumnezeu, omul, spiritul neamului i totul.14 S re inem c , în ciuda acestei critici la adresa spectrelor idealismului filosofic, dep irea filosofiei în direc ia trecerii de la contemplare la ac iune nu înseamn anularea ei. Dialectica este, a a cum aminteam, hegelian : ceea ce se suprim se reg se te în sinteza superioar . În ac iunea marxist , filosofia e în lucru: cu alte cuvinte ac iunea social i revolu ia proletariatului sunt modus vivendi pentru o gândire materialist-dialectic , din plin condimentat cu ingrediente tiin ifice. Acest „dincolo de filosofie” avea îns i o tr s tur pe care Marx nu o luase în seam i care nu se oprea la tiin a pozitiv a realit ii, ci la interioritatea dorin elor utopice: este vorba de prezen a mitului. Realitatea portretizat de Marx ajunge la r d cinile filosofiei, adic la mit, iar comunismul, prin incapacitatea lui de a se întrupa istoric în acord cu portretul utopic trasat de Marx, indic faptul c are mai mult în comun cu mitul, decât cu tiin a.15

Teoria alien rii Teoria alien rii a dobândit o importan crescând pentru interpretarea lui Marx, mai ales dup publicarea16, în 1932, a Manuscriselor economico-filosofice din 1844, dificultatea stabilirii dac aceast teorie este reprezentativ 14

Ibidem. A se vedea Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, p. 263. 16 Vezi Martin Bronfenbrenner, „A Harder Look at Alienation”, Ethics 83, 4 (1973), p. 269. 15

46

Critica filosofiei i teoria alien rii

doar pentru perioada de tinere e – c ci o vom reg si, de asemenea, în Contribu ii la critica filosofiei hegeliene a dreptului (1843), Contribu ii la problema evreiasc (1843) i Ideologia german (1846) – sau pentru întreaga oper trezind o adev rat dezbatere printre marxi ti. Stalini tii i marxi tii structurali ti (de exemplu Louis Althusser) o consider un produs imatur, dep it de dezvolt rile ulterioare, mult mai elaborate tiin ific; interpretarea opus , numit „antropologizant ”17 – avându-i ca promotori pe Herbert Marcuse i Siegfried Landshut, c rora li se adaug Georg Lukacs, Jean-Paul Sartre, Erich Fromm i Gajo Petrovic – a apreciat alienarea drept un punct nodal pentru în elegerea lui Marx.18 Indiferent de creditul care i se acord pentru întregul operei lui Marx, r mâne cert c alienarea se reg se te i în scrierile de mai târziu, cum ar fi Capitalul (1867)19, motiv suficient pentru unii comentatori de a o califica drept o linie constant a gândirii sale.20 Marx folose te termenii de Entfremdung (a înstr ina) i Entäusserung (a aliena, a împ r i cu, a exterioriza) pentru a ar ta diferitele moduri în care fiin a uman se înstr ineaz de esen a ei, în special în procesul muncii, ajungând, prin insatisfac iile vie ii, lipsa de sens i lipsa de valoare, la dezumanizare.21 Sursele acestei teorii sunt 17

Andrei Marga, Introducere în filosofia contemporan , p. 156. David M. Walker, Daniel Gray, Historical dictionary of Marxism (Historical Dictionaries of Religions, Philosophies,and Movements), Scarecrow Press, Lanham, Md., 2007, p. 10. 19 Cf. Gajo Petrovi , „Marx’s Theory of Alienation”, Philosophy and Phenomenological Research 23, 3 (1963), p. 419. 20 Tom Rockmore, Marx a er Marxism, p. 61. 21 David M. Walker, Daniel Gray, Historical dictionary of Marxism, p. 9. 18

47

Marx i religia

prezente în Hegel i Feuerbach, Marx apropiindu-se mai mult de cel din urm , decât de cel dintâi. Hegel distingea între obiectivare i alienare, obiectivarea putând conduce la alienare, având astfel o sfer mai larg i constituind o condi ie a alien rii. Marx dezvolt aceast teorie, p strând distinc ia dintre obiectivare i alienare, dar recontextualizând conceptul în func ie de inten iile proprii: alienarea este legat de societatea industrial modern i, într-un viitor comunist, chiar dac dezvoltarea uman va presupune obiectivarea, nu va duce cu necesitate la alienare.22 Marx îl urmeaz mai degrab pe Feuerbach atunci când, în loc s porneasc de la Ideea absolut pentru a ajunge la lume, consider c drumul invers, materialist a adar, este mai potrivit. Pentru critica marxian , alienarea hegelian este ea îns i alienat , datorit idealismului s u.23 Ce este, prin urmare, alienarea? Iat un citat din Capitalul: Pe de o parte, procesul de produc ie transform încontinuu avu ia material în capital, în m loace de valorificare pentru capitalist i în m loace de consum pentru el. Pe de alt parte, muncitorul iese încontinuu din proces a a cum a intrat în el – el personal fiind izvor de bog ie, dar lipsit de orice m loace de a realiza aceast bog ie pentru sine însu i. Întrucât înainte de intrarea lui în proces munca sa este înstr inat de el, este însu it de capitalist i este încorporat capitalului, ea se concretizeaz încontinuu, în cursul procesului, într-un produs str in. Întrucât procesul de produc ie este în acela i timp procesul de consumare a for ei de munc de c tre capitalist, produsul muncitorului nu se transform numai, încontinuu, 22 Tom Rockmore, Marx a er Marxism, p. 62. A se vedea i Leszek Ko akowski, Principalele curente ale marxismului, vol. 1, p. 100. 23 Loyd D. Easton, „Alienation and History in the Early Marx”, p. 196.

48

Critica filosofiei i teoria alien rii în marf , ci în capital, în valoare care absoarbe for a creatoare de valoare, în m loace de subzisten care cump r persoane, în m loace de produc ie care utilizeaz pe produc tor. Muncitorul însu i produce deci încontinuu avu ia obiectiv sub form de capital, o putere care este str in de el, care îl st pâne te i care îl exploateaz , iar capitalistul produce tot atât de continuu for a de munc sub form de izvor subiectiv de avu ie, desp r it de m loacele propriei sale materializ ri i realiz ri, abstract, i existent doar în trupul muncitorului; într-un cuvânt, el îl produce pe muncitor sub form de muncitor salariat. Aceast reproduc ie continu , aceast permanentizare a muncitorului este condi ia sine qua non a produc iei capitaliste.24

Avem în acest paragraf dintr-o oper de maturitate cele mai multe din ingredientele care alc tuiesc teoria alien rii, a a cum o vom g si i în scrierile de tinere e, i anume, formele i logica, precum i presupozi ia antropologic a esen ei omului. Le vom explica pe rând. În privin a formelor alien rii, vom întâlni la Marx în principal patru tipuri: (1) alienarea muncitorului fa de produsul muncii sale (care îi este fizic extern i str in dezvolt rii sale proprii); (2) muncitorul este alienat prin îns i activitatea sa, datorit exploat rii, limitându-i capacit ile de crea ie i obligându-l s r mân la nivelul supravie uirii; (3) în societatea modern muncitorul este alienat fa de umanitatea sa; i (4) alienarea ajunge i la raporturile fa de ceilal i, muncitorul fiind alienat în propria sa via social .25 Înstr inarea muncitorului fa de produsele muncii sale reprezint un proces pe care Marx îl descrie într-o manier ce ar putea fi numit dialectic invers , datorit faptului c antiteza 24 25

Karl Marx, Capitalul, vol. 1, p. 575. Tom Rockmore, Marx a er Marxism, pp. 62-63.

49

Marx i religia

care se opune tezei nu urmeaz dup ea, ci vine mai întâi: „Muncitorul devine cu atât mai s rac cu cât produce mai mult avu ie [...] Direct propor ional cu aprecierea lumii lucrurilor cre te deprecierea lumii oamenilor”.26 i de asemenea: Potrivit legilor economiei politice, înstr inarea muncitorului în obiectul s u î i g se te expresia în urm toarele: cu cât muncitorul produce mai mult, cu atât are de consumat mai pu in; cu cât produce mai multe valori, cu atât mai lipsit de valoare i de demnitate devine el însu i; cu cât e mai bine format produsul s u, cu atât mai deformat e muncitorul; cu cât mai civilizat e obiectul s u, cu atât mai barbar este muncitorul; cu cât mai puternic este munca sa, cu atât mai neputincios devine muncitorul; cu cât mai ingenioas (geistreich) devine munca lui, cu atât mai mare devine s r cia spiritual (geistlos) a muncitorului i sclavia lui fa de natur .27

Aceast r sturnare a dialecticii hegeliene este explicabil prin primatul empiricului asupra speculativului, Marx pornind de la fapte, pentru a ajunge la idei, asemenea lui Feuerbach i împotriva lui Hegel, dup cum am mai subliniat. Înstr inarea muncitorului fa de produsul muncii sale înseamn în primul rând c „munca îl produce pe muncitor ca marf ”28, ceea ce conduce la „privarea de realitate a muncitorului”29, privare ce poate merge pân la „moarte prin foame”.30 Toate aceste consecin e decurg din faptul c produsul muncii sale nu apar ine muncitorului, ci îi e str in, apar inându-i capitalistului. 26

Karl Marx, Manuscrise economico-filozofice din 1844, p. 62 (subl.

aut.). 27

Ibidem, p. 64. Ibidem, p. 62 (subl. aut.). 29 Ibidem, p. 63. 30 Ibidem, p. 64. 28

50

Critica filosofiei i teoria alien rii

Muncitorul r mâne doar un „sclav al obiectului s u”, în primul rând, pentru c prime te de lucru pentru a-l produce pe acesta i, în al doilea rând, pentru c , producându-l, dobânde te m loacele necesare subzisten ei. Trebuie semnalat c Marx aseam n procesul de exteriorizare a produsului muncii sale, întotdeauna alienat, cu procesul feuerbachian de creare, de c tre om, a lui Dumnezeu însu i, i într-un caz i în cel lalt muncitorul s r cind pe m sur ce obiectul înstr inat se îmbog e te: … cu cât mai mult se istove te muncitorul lucrând, cu atât mai puternic devine lumea str in , obiectual , pe care el o creeaz împotriva lui însu i, cu atât mai s rac devine el însu i, cu atât mai s rac devine lumea lui interioar i cu atât mai pu ine bunuri îi apar in. La fel stau lucrurile i în domeniul religiei. Cu cât mai mult pune omul în dumnezeu, cu atât mai pu in p streaz el în sine însu i.31

În treac t fie spus, consecin a religioas a acestei interpret ri este c Dumnezeu reprezint un produs alienat, care-l st pâne te i s r ce te pe om, într-o viziune în care fenomenologia darului e complet absent . Al doilea tip al alien rii e reprezentat de alienarea procesului de produc ie, adic de munca alienat . Alienarea muncii înse i pe care muncitorul o presteaz decurge, la rândul ei, din mai multe fapte, cea mai important fiind reprezentat de caracterul exterior al muncii, de statutul s u de „munc for at ”.32 Muncitorul, nereg sindu-se în ea pentru c nu-i apar ine, se pierde pe sine i se animalizeaz .33 Proprietatea privat nu e cauza, ci consecin a 31

Ibidem, p. 63. Ibidem, p. 65. 33 Ibidem, p. 66. 32

51

Marx i religia

muncii alienate, care, la fel ca zeii, reprezint „o form a «abera iei» umane”.34 Existen a uman este negat necontentit de munca prestat , care dezumanizeaz .35 Cu dezumanizarea ajungem la cel de-al treilea mod al alien rii, alienarea fa de sine însu i, în care muncitorul se dovede te înstr inat de genul uman, f când ca via a individual s devin scopul celei generice, iar el s fie dominat doar de „necesitatea conserv rii existen ei fizice”36, via a îns i nemaifiind altceva decât un m loc de subzisten . Esen a generic a omului – atât natura cât i facult ile sale generice spirituale – se transform într-o esen care îi e str in , într-un m loc al existen ei sale individuale. Ea înstr ineaz de om atât propriul s u corp, cât i natura din afara lui, ca i esen a sa spiritual , esen a sa uman .37

Omul î i pierde umanitatea, se pierde pe sine, se depersonalizeaz , devenind, cu tot cu puterile i calit ile sale prizonierul unei „puteri str ine” care-l constrânge neîncetat.38 Alienarea fa de sine trece firesc în alienarea fa de semeni, cel de-al patrulea tip al alien rii, care la Marx poart numele de „înstr inarea omului de om”.39 Ajungând la un egoism feroce, omul alienat ac ioneaz compulsiv, obsedat doar de acumularea fanatic de capital i de propria l comie.40 Robia fa de bani este total , pen34

Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, p. 165. Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, p. 62. 36 Karl Marx, Manuscrise economico-filozofice din 1844, p. 68. 37 Ibidem, p. 69(subl. aut.). 38 Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, p. 175. 39 Karl Marx, Manuscrise economico-filozofice din 1844, p. 69. 40 Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, p. 167. 35

52

Critica filosofiei i teoria alien rii

tru c ei ofer orice, chiar propriile calit i pierdute în procesul alien rii: Ceea ce îmi este accesibil prin intermediul banilor, ceea ce eu pot pl ti, adic ceea ce pot cump ra banii, aceasta sunt eu însumi, posesorul banilor. Cât de mare e puterea banilor, atât de mare e i puterea mea. Calit ile banilor sunt calit i i for e esen iale ale mele, posesorul lor. Ceea ce sunt i pot eu nu este deci nicidecum determinat de individualitatea mea. Eu sunt urât, dar îmi pot cump ra cea mai frumoas femeie. A adar, nu sunt urât, c ci banii anihileaz efectul urâ eniei, puterea ei resping toare. Ca individ sunt olog, îns banii îmi procur 24 de picioare; înseamn c nu sunt olog. Sunt r u, necinstit, lipsit de scrupule, stupid, îns banul este respectat, deci i posesorul lui. Banul este bunul suprem, deci i posesorul lui e bun; în plus, banii m scutesc de osteneala de a fi necinstit; prin urmare sunt presupus a fi cinstit. Eu sunt lipsit de spirit, îns banii fiind adev ratul spirit al tuturor lucrurilor, cum ar putea posesorul lor s fie lipsit de spirit? i apoi, el î i poate cump ra oameni de spirit, iar cel ce are putere asupra oamenilor de spirit nu are oare mai mult spirit decât to i oamenii de spirit? Eu, care, datorit banilor, sunt în stare s fac tot ceea ce poate dori o inim omeneasc , nu posed oare toate facult ile omene ti? Nu transform deci banii mei incapacitatea mea în contrariul ei?41

În aceast faz , omul este total str in de cei asemenea lui, singura leg tur fiind constituit tot de capitalul pe care îl de ine, considerat adev rat for de unire, „for a chimic [universal ] a societ ii”.42 Alienarea se împline te, în acest fel, pân la punctul s u maxim, ea caracterizându-l pe omul capitalist, muncitor sau burghez, sclav sau st pân. 41 42

Karl Marx, Manuscrise economico-filozofice din 1844, pp. 120-121. Ibidem, p. 121.

53

Marx i religia

Logica alien rii îl transform pe muncitor în marf 43 i „permanentizeaz condi iile exploat rii”44, fiind indiferent la fluctua ia pre urilor i la situa ia societ ii, ceea ce are ca urmare faptul c muncitorul devine perdantul perpetuu.45 Descrierea din Capitalul r mâne elocvent , con inând idei asem n toare cu cele din Manuscrisele economico-filosofice. O red m in extenso: … în cadrul sistemului capitalist toate metodele de sporire a for ei productive sociale a muncii se înf ptuiesc pe socoteala muncitorului individual; toate m loacele pentru dezvoltarea produc iei se transform în m loace de dominare i de exploatare a produc torului, îl deformeaz pe muncitor transformându-l într-un om incomplet, îl degradeaz i fac din el o anex a ma inii, distrug prin chinul muncii sale con inutul ei, înstr ineaz de muncitor factorii intelectuali ai procesului de munc în aceea i m sur în care acestui proces i se înglobeaz tiin a ca factor independent; ele deformeaz condi iile în care lucreaz muncitorul, îl supun în cursul procesului de munc despotismului celui mai meschin i mai odios, transform întreaga sa via în timp de munc , o arunc pe femeia sa i pe copilul s u sub roata lui Juggernaut a capitalului. […] Urmeaz de aici c în m sura în care se acumuleaz capital, situa ia muncitorului trebuie s se înr ut easc , indiferent de plata, ridicat sau sc zut , pe care el o prime te.46

A a arat „caracterul antagonist al acumul rii capitaliste”47, ce subliniaz în acela i timp logica alien rii. În acest punct, dialectica marxist a raporturilor dintre muncitor i ma in sau dintre muncitor i capital con ine în subtext referin a kantian la omul ca scop în 43

Ibidem, p. 14. Karl Marx, Capitalul, vol. 1, p. 582. 45 Karl Marx, Manuscrise economico-filozofice din 1844, pp. 14, 17. 46 Karl Marx, Capitalul, vol. 1, p. 647. 47 Ibidem. 44

54

Critica filosofiei i teoria alien rii

sine vs. omul ca m loc. Argumenta ia se folose te din plin de aceast distinc ie a ra iunii practice kantiene, iar concluziile o presupun ca pe un universal indiscutabil, sus inând un umanism al Iluminismului în numele c ruia Marx avea s cear , prin revolu ia comunist , redobândirea demnit ii umane. i cât timp a r mas la nivelul utopic al teoriei, aceast logic a p rut conving toare, la fel ca i solu ia ei. Alienarea nu poate fi îndep rtat decât prin crearea unei alte societ i, cea comunist , anihilatoare a capitalismului burghez. S-ar elibera astfel esen a uman în vederea unor idealuri cu mult mai înalte, afine unor tr s turi fundamentale ca imagina ia i creativitatea, nevalorificate sau distruse în procesul de produc ie capitalist. Dep irea capitalismului, prin abolirea diviziunii muncii i a propriet ii private, ar face posibil procesul terapeutic al dezalien rii.48 Dezvoltarea industriei tehnologice i preluarea revolu ionar de c tre muncitori a puterii, pentru a ajunge în cele din urm la comunism, dup o etap a dictaturii proletare i dup dispari ia statului, reprezint solu ia pentru alienarea muncii umane, pe scurt ie irea din alienare.49 Omul nealienat rezultat în urma acestei mi c ri social-politice ar avea configura ia unei fiin e estetice, pentru care raporturile cu natura s-ar m sura în termenii contempla iei frumosului i crea iei artistice, un adev rat „om nou” comunist, pe care Marx nu-l concepea defel utopic i irealizabil. E ecurile istorice ale comunismului au dovedit îns 48

David M. Walker, Daniel Gray, Historical dictionary of Marxism, p. 10. 49 Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, pp. 8-9.

55

Marx i religia

contrariul. În socialismul est-european, de pild , lupta pentru eliminarea alien rii a dus la un nou tip de alienare, paradoxal : robia în slujba ideii de non-alienare. Dialectica negativului prin pozitiv a creat un nou negativ (în loc s creeze un nou pozitiv), iar capitalismul s-a v zut în postura de neimaginat pentru Marx de a vindeca omul de efectele devastatoare ale alien rii, de data aceasta, comuniste.

56

3.

MATERIALISMUL OBLIGATORIU

Marx i materialismul Teza de doctorat în filosofie, sus inut de Marx în acel 1843 când Feuerbach î i publica celebra critic la adresa cre tinismului, Esen a cre tinismului, era intitulat Despre deosebirile dintre filosofia naturii la Democrit i filosofia naturii la Epicur, titlu ce anun a turnura materialist i îndep rtarea de idealismul hegelian. Spiritul critic al acestei lucr ri îl distan a pe autorul ei de curentul tinerilor hegelieni1, pe care avea s -l critice ulterior, acuzându-l de idealism mascat, iar naturalismul – împropriat de comunism cu emfatice preten ii de tiin ificitate2 – î i are r d cinile în acest prim pas. 1 Vezi Leszek Ko akowski, Principalele curente ale marxismului, vol. 1, p. 88. În aceast etap intermediar , criticismul lui Marx, inspirat din Iluminismul german, poate fi numit „materialism critic” (vezi Étienne Balibar, Pierre Macherey, „Marx Karl (1818-1883) & marxisme”, în Enciclopaedia Universalis. Dictionaire des Philosophes, 2, Enciclopaedia Universalis & Albin Michel, Paris, 2001, p. 1024). 2 Vezi Jacqueline Russ, Panorama ideilor filosofice. De la Platon la contemporani, traducere de Margareta Gyurcsik, Amarcord, Timi oara, 2002, p. 202.

59

Marx i religia

Materialismul lui Marx3, împ r it de urma ii lui în dou categorii, materialismul istoric i cel dialectic4, apare în scrierile sale sub numele de „concep ia materialist asupra istoriei” i reprezint o evident luare de pozi ie, pe calea deschis de Feuerbach, împotriva idealismului, conservator i înc dominant, al lui Hegel. În termenii filosofiei, materialismul marxian sus ine c , mai întâi, existen a lumii este independent de spirit i totodat separat , în al doilea rând, lumea este primordial , putând exista f r nicio minte care s-o perceap , i, în fine, în al treilea rând, ea reprezint întreaga realitate, neavând nevoie de niciun fel de Dumnezeu creator sau proniator.5 Dac la Hegel istoria se devoaleaz ca poveste logic a Spiritului ce se auto-realizeaz , pentru Marx ea are mobiluri cu mult mai lume ti, constând în luptele dintre oameni pe baza intereselor materiale.6 Având ambi ia de a critica idealismul german i idealismul în general, Marx î i asum ca premis clar exprimat în primul rând apelul la datele empirice, ceea ce va pune, mai târziu, inclusiv valoarea tiin ei într-o pozi ie decizional cheie: 3

A se vedea David M. Walker, Daniel Gray, Historical dictionary of Marxism, pp. 214-215. 4 Termenii de „materialism istoric” i „materialism dialectic” nu apar în opera lui Marx, ci î i primesc denumirile de la Engels (Tom Rockmore, Marx a er Marxism, p. 5). 5 David M. Walker, Daniel Gray, Historical dictionary of Marxism, p. 214. 6 Terence Ball, „History: Critique and irony”, în Terrell Carver (ed.), The Cambridge Companion to Marx, Cambridge University Press, Cambridge, 1991, p. 128.

60

Materialismul obligatoriu Premisele de la care pornim nu sunt arbitrare, nu sunt dogme; ele sunt premise reale, de care se poate face abstrac ie numai în imagina ie. Este vorba de indivizi reali, de activitatea i condi iile lor materiale de via , atât cele pe care le-au g sit gata existente cât i cele pe care le-au creat prin propria lor activitate. Aceste premise pot fi constatate, prin urmare, pe cale pur empiric .7

Pe deasupra, nu doar premisele, ci i procesul analizei folosit în economia politic se bucur de aceea i fundamentare în realitatea empiric : Pe cititorul familiarizat cu economia politic e de prisos s -l mai asigur c concluziile mele sunt rodul unei analize în întregime empirice, bazat pe o con tiincioas studiere critic a acestei discipline.8

Trebuie subliniat c materialismul lui Marx nu poate fi redus cu u urin la un materialism vulgar, care exclude spiritul. R sturnându-l pe Hegel, Marx recunoa te importan a atât a materiei, cât i a spiritului, dar accentuez importan a celei dintâi, motiv pentru unii comentatori s -l eticheteze ca dualist.9 Dup cum sus inea unul dintre exege i, greutatea teoretic a materiei în fa a spiritului va constitui în cele din urm temelia pentru doctrina comunist , altfel inconsistent teoretic i denaturabil .10 7

Karl Marx, „Ideologia german ”, p. 20. Karl Marx, Manuscrise economico-filozofice din 1844, p. 9. 9 A se vedea K.R. Popper, Societatea deschis …, vol. 2, pp. 134-135. 10 R.P. Ducatillon, „Doctrina comunist i doctrina cre tin ”, în Vasile Igna (ed.), Marx contra Isus, traducere de Irina Simu, Universal Dalsi, Bucure ti, 2003, p. 276. 8

61

Materialismul istoric Concep ia materialist despre istorie a fost elaborat de Marx pe vremea exilului s u la Bruxelles unde, împreun cu Engels, doreau s ofere o fundamentare teoretic pentru socialismul proletar.11 Ideea-cheie, care se ambi iona s în eleag mai bine sensul filosofiei hegeliene a spiritului, scotea în eviden rolul de produc tor al omului aflat într-o devenire istoric ce putea fi citit în cheia produc iei i rela iilor de produc ie.12 Dup Marx, baza societ ii, de esen economic , are în constitu ia ei for e de produc ie i rela ii de produc ie, peste care se adaug suprastructura politic i ideologic , întotdeauna determinat de baz , chiar dac nu în mod absolut, adic nu pân în ultimul detaliu.13 For ele de produc ie cuprind atât instrumente i ma ini, fabrici, materiale, cât i cuno tin e i deprinderi, ba chiar clase sociale, precum cea a muncitorilor în societatea capitalist .14 La rândul lor, rela iile de produc ie se refer la toate rela iile prezente în procesul de produc ie, un fel de intersubiectivitate gândit economic, descris foarte bine de ideea claselor diferite de-a lungul istoriei i a modurilor de produc ie 11

Marx va milita în aceast perioad pentru revolu ia proletar , va contribui la înfiin area primei organiza ii muncitore ti interna ionale (Liga comuni tilor, 1847) i, sub influen a lui Engels, va schimba deviza ini ial – „To i oamenii sunt fra i”, într-una nou , devenit arhicunoscut : „Proletari din toate rile, uni i-v !” (vezi Étienne Balibar, Pierre Macherey, „Marx Karl (1818-1883) & marxisme”, p. 1024). 12 Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, p. 8. 13 Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, p. 410. 14 David M. Walker, Daniel Gray, Historical dictionary of Marxism, p. 106.

62

Materialismul obligatoriu

specifice unei societ i sau alteia, de la sclavagism pân la capitalism.15 Lumea ivit în urma creativit ii umane cuprinde, pe de o parte, întregul univers artificial al obiectelor i bunurilor i, pe de alta, toate crea iile spirituale, reduse îns la suportul lor material considerat primordial. Obiectele i categoriile sunt mai degrab rela ii decât lucruri, a a arat ontologia acestui model filosofic.16 „Concep ia despre istorie”, descris de Marx, se bazeaz pe examinarea procesului de produc ie material i a rela iilor de produc ie a a cum apar ele în diferitele momente ale devenirii societ ii. „Produsele teoretice” i „formele de con tiin ”, precum religia i filosofia, vor fi explicate tot prin apelul la realitatea istoriei, iar nu la categoriile ra iunii. Eficacitatea distrugerii influen ei religiilor i filosofiilor idealiste nu st în critica filosofic , ci în revolu ia social , c ci „revolu ia este for a motrice a istoriei”.17 Transcendentalul kantian e redus definitiv la istorie. Materialismul istoric sus ine, a adar, reducerea contiin ei umane i a gândirii la fapte concrete, precum for ele economice i sociale ale unei societ i.18 Limba i con tiin a sunt produse sociale, ce provin din interac iunea oamenilor unii cu ceilal i.19 Pentru a în elege filosofia, religia, moralitatea, legile, institu iile i întreaga cultur , e nevoie de o atent analitic a produc iei i productivit ii 15

Ibidem, p. 256. Jolyon Agar, Rethinking Marxism, p. 177. 17 Karl Marx, „Ideologia german ”, pp. 38-39. 18 Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, p. 27; Isabelle Garo, Marx, une critique de la philosophie, Seuil, Paris, 2000, p. 17. 19 Karl Marx, „Ideologia german ”, p. 31. 16

63

Marx i religia

de-a lungul timpului. Peste baza economic a societ ii, împ r it în for e i rela ii de produc ie, se suprapune aceast suprastructur cultural i spiritual , ca un efect peste o cauz . Fiind un nou tip de materialism, materialismul lui Marx nu provine doar din considerarea materiei ca fiind esen a lumii i gândirii. Noutatea e dat i de conceperea ideilor ca produc ii ale con tiin elor care, fiind prinse în rela iile sociale, sunt în acela i timp ideologii.20 Consecin a este c ideologiile nu pot fi neutre fa de clasele sociale, de aceea ele deservesc pe unele, în spe pe cele conduc toare, în defavoarea altora, valoarea fiind citit în cheie imanent , ca apar inând istoriei i neavând nicio leg tur cu transcenden a.21 O alt tr s tur a materialismului istoric este determinismul lui, care va conduce la istoricismul marxist de esen eshatologic , un punct nevralgic în ciuda preten iilor sale de tiin ificitate. Determinismul istoric presupune o evolu ie a istoriei dup reguli i legi predeterminate. Nu ideile îi fac pe oameni s ac ioneze, ci legile materialiste ale istoriei, citit în mod dialectic.22 Din acest punct de vedere marxismul ar fi, într-un fel, predestinarea adus la nivelul istoriei, protestantism proiectat de la destinul omului, c tre destinul societ ii. De i guvernat de legi, istoria permite totu i interven ia uman 23, praxisul, de i caracterul dintre 20

Étienne Balibar, The Philosophy of Marx, pp. 40-41. David B. Myers, „Marx and the Problem of Nihilism”, Philosophy and Phenomenological Research 37, 2 (1976), p. 203. 22 Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, p. 27. 23 Isaiah Berlin, Karl Marx, pp. 5-6. 21

64

Materialismul obligatoriu

aceste dou tr s turi, contradictorii prin ele însele, r mâne problematic. „Filozofii nu au f cut decât s interpreteze lumea în diferite moduri, important este îns de a o schimba”24 – scrie Marx în cea de-a unsprezecea tez despre Feuerbach, unul dintre cele mai citate fragmente din Marx. Praxisul prezent în Tezele despre Feuerbach semnaleaz încercarea unei deschideri dinspre teorie c tre ac iune, vizat fiind chiar ac iunea revolu ionar .25 Chiar i din punct de vedere filosofic, practica devine un concept util: Prin simplul fapt c este adversarul hot rât al formei de pân acum a con tiin ei politice germane, critica filozofiei speculative a dreptului nu se adânce te în sine îns i, ci se îndreapt spre probleme pentru a c ror dezlegare nu exist decât un singur m loc: practica.26

Praxisul, care înseamn în acela i timp i materialism practic, opus celui abstract sau pasiv, afirm c activitatea oamenilor se înscrie în lumea material a rela iilor sociale i de produc ie, anihilând concep ia idealist a separa iei dintre gândire i materie.27 Se poate spune c filosofia lui Marx „vizeaz ac iunea i nu specula ia”, pe baza unei gândiri ce se vrea tiin ific , adic întemeiat pe observarea realit ii societ ii umane.28 Este aceas24 Karl Marx, „Teze despre Feuerbach”, p. 7. Ideea pare a aparine, la origine, lui August Cieszkowski (vezi Leszek Ko akowski, Principalele curente ale marxismului, vol. 1, p. 79). 25 Étienne Balibar, The Philosophy of Marx, p. 13. 26 Karl Marx, „Contribu ii la critica filozofiei hegeliene a dreptului”, p. 420. 27 David M. Walker, Daniel Gray, Historical dictionary of Marxism, p. 249. 28 Jacqueline Russ, Panorama ideilor filosofice, p. 201.

65

Marx i religia

ta o trecerea „de la filosofie la practic ”29, adic o ie ire din filosofie? Într-o anumit m sur , se poate concede c da, fiindc filosofia ajunge s de in un rol nou, ideologic, de sus inere a ac iunii revolu ionare. Con tiin a c perfec iunea lumii, imaginat de sistemul hegelian, se afl în contradic ie flagrant cu starea social pauper a muncitorilor a urgentat plasarea filosofiei în slujba praxisului revolu ionar.30 În cele din urm , între ontologia praxisului i ontologia produc iei avea s - i primeasc defini ia inclusiv fiin a uman .31

Materialismul dialectic „Materialismul dialectic” reprezint crea ia lui Engels32, pe urmele lui Joseph Ditzgen33, de aceea vom vorbi în acest capitol mai degrab despre metoda dialectic a lui Marx, chiar dac nici ea nu s-a bucurat de un spa iu prea extins de discu ie.34 Dialectica hegelian – a confrunt rii dintre teze i antiteze, în drumul lor spre sinteze integratoare – a devenit pentru Marx metoda prin excelen de în elegere a devenirii istorice. În cazul s u 29

Alasdair MacIntyre, Marxism and Christianity, p. 30. Ibidem, pp. 40-41. 31 Cf. Étienne Balibar, The Philosophy of Marx, p. 35. 32 David M. Walker, Daniel Gray, Historical dictionary of Marxism, p. 86. 33 Vezi Étienne Balibar, The Philosophy of Marx, p. 3. 34 Lawrence Wilde, „Logic: Dialectic and contradiction”, în Terrell Carver (ed.), The Cambridge Companion to Marx, Cambridge University Press, Cambridge, 1991, p. 276. 30

66

Materialismul obligatoriu

nu spiritul sau ideea erau cele supuse devenirii, ci for ele istorice, clasele sociale, sistemele economice. Marx va distila materialist dialectica hegelian , trecând-o prin Feuerbach, dar p strând un sim al ac iunii mult mai pronun at decât acesta din urm .35 Hegel credea în realitatea ideal a contradic iilor întâlnite în lumea sensibil i, în acela i timp, în rezolvarea acestor contradic ii printr-un concept median, el însu i real. De exemplu, dac în conflictul dintre rege i popor se putea citi conflictul dintre general i particular, rezolvarea se afla în cel de-al treilea termen, care era aristocra ia, reprezentat la nivelul ideii prin conceptul de universal. Marx nu va fi de acord cu aceast solu ie, exemplificând prin contradic ii care nici nu au nevoie, nici nu suport vreun fel de mediere.36 În fond, chemarea la revolu ie era simptomul e ecului oric rei medieri posibile, fie în idee, fie în realitatea empiric . Ceea ce realitatea social îi dezv luia lui Marx era o natur a dialecticii care nu se plasa neap rat în lumea logicii, ci în cea empiric : antagonismul claselor sociale i lupta dintre ele de ineau, prin simplitatea viziunii, o for de convingere sporit . Capitalismul era exemplul unor contradic ii intrinseci invizibile la o interpretare hegelian a istoriei, dar revolt toare pentru privirea materialistului.37 Extins la viziunea istoriei, dialectica materialist era cheia pentru în elegerea procesului devenirii: domina ia unei clase, înlocuit cu 35

Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, p. 26. Lawrence Wilde, „Logic: Dialectic and contradiction”, pp. 278-279. 37 David M. Walker, Daniel Gray, Historical dictionary of Marxism, p. 88. 36

67

Marx i religia

cea a altei clase, reflect lumea material i economic aflat în schimbare, contradic iile ap rând mai întâi în ordinea materiei.38 Chiar dac , judecat strict metodologic, marxismul se dovede te o „metod precar ”39, viziunea dinamismului i evolu iei provocate de antagonismele istorice, combinat cu utopia eshatologic a unei societ i comuniste, f r clase, a reu it s constituie o for redutabil de convingere în apelurile repetate la revolu ie. Un rol activ l-a avut i insisten a cu care Marx a accentuat leg tura dintre tiin ele naturale i cele sociale, faptul c ambele se bazeaz pe legi pe baza c rora se poate prevedea, în aceea i m sur , diferite rezultate în tiin ele naturii i diverse dezvolt ri ale societ ii pentru tiin ele sociale. Metodele bazate pe lumea empiric , deci materialiste, au fost v zute ca fundamentate teoretic în mod dialectic, cu toate c , potrivit lui Marx, asem n rile nu pot merge pân într-acolo încât tiin ele sociale s poat fi reduse la cele ale naturii. Filosofia tiin ei la Marx nu s-a dorit reduc ionist i revolu ionar 40, de i profe ia unit ii tiin ei, ca unitate viitoare a omenirii cu natura, ce va interveni dup eliminarea alien rii capitaliste.41 Cu alte cuvinte, materialismul dialectic avea ca ultim scop propria sa dispari ie, odat cu o împ care final , o idee cu accente pronun at religioase, preluate din eshatolo38

Jacqueline Russ, Panorama ideilor filosofice, pp. 202-203. K.R. Popper, Societatea deschis …, vol. 2, p. 112. 40 James Farr, „Science: Realism, criticism, history”, în Terrell Carver (ed.), The Cambridge Companion to Marx, Cambridge University Press, Cambridge, 1991, p. 120. 41 Ibidem, p. 121. 39

68

Materialismul obligatoriu

gia cre tin i reduse la nivelul istoriei societ ii, oricât de departe de religie ar fi vrut s s considere profetul tiin ific Marx. Pân atunci îns , p rea inevitabil c , fie for at de legit ile lui interne, fie de mâna r zboinic a proletariatului care gr bea fatalitatea în curs a istoriei, capitalismul trebuia s moar .

69

4.

SPRE COMUNISM, PRIN SÂNGE

Capitalismul pe moarte. O profe ie Dezvoltarea for elor de produc ie conduce la diferite moduri de produc ie de-a lungul istoriei, care se înlocuiesc unele pe altele dup o logic dialectic , ceea ce ar putea face cu putin , dup o analiz competent tiin ific, previziuni asupra viitoarei societ i care s favorizeze ac iunile pentru instaurarea ei, a a arat viziunea istoricist a lui Karl Marx. Schimb rile în cadrul for elor de produc ie creeaz un conflict cu rela iile de produc ie i, în urma crizei în care intr modul de produc ie, se produc modific ri majore la nivel social i politic, de natur revolu ionar , care schimb , în întregul ei, societatea.1 Dup Marx, modurile de produc ie care s-au succedat în istoria umanit ii, sunt: sclavagismul Antichit ii, servitutea Evului Mediu, munca salariat a modernit ii capitaliste. Punerea lor în aceast sintax i preten ia descoperirii legilor dup care societatea se dezvolt l-au f cut pe Marx s extrapoleze istoricist i, folosind profe ia, s anun e ultimul mod de produc ie, comunismul.2 Socie1

David M. Walker, Daniel Gray, Historical dictionary of Marxism, p. 256. 2 Cf. Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, p. 27.

73

Marx i religia

tatea comunist se baza tocmai pe moartea inevitabil a capitalismului. Capitalismul, ca i religia, au în fundamentele lor, potrivit lui Marx, alienarea omului în fa a propriilor sale produse: A a cum în religie omul este dominat de produsul propriei sale min i, tot astfel în produc ia capitalist el este dominat de produsul propriei sale mâini.3

Critica la adresa capitalismului este astfel justificat , cu atât mai mult cu cât, pentru a putea supravie ui, capitalismul are nevoie de pu ini capitali ti i mul i muncitori, ceea ce-i demonstreaz precaritatea logic .4 Marx condamn capitalismul de pe pozi ii diverse: uneori o face pe baza moralei, capitalismul fiind astfel imoral în el însu i; alteori, condamn rii morale îi ia locul condamnarea politic sau istoric , din perspectiva determinismului istoric i a profe iei c zilele lui sunt, în mod necesar i tiin ific, num rate.5 Capitalismul nu poate supravie ui decât dac , direct propor ional cu cre terea capitalului, are loc exproprierea muncitorilor. Modul de produc ie i de acumulare capitalist, deci i proprietatea privat capitalist , presupun distrugerea propriet ii private bazate pe munca proprie, adic exproprierea muncitorului.6 3

Karl Marx, Capitalul, vol. 1, p. 623. Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, p. 57. 5 Jeffrey Reiman, „Moral philosophy: The critique of capitalism and the problem of ideology”, în Terrell Carver (ed.), The Cambridge Companion to Marx, Cambridge University Press, Cambridge, 1991, p. 44. 6 Karl Marx, Capitalul, vol. 1, p. 766 (subl. aut.). 4

74

Spre comunism, prin sânge

Mai mult decât atât, critica fa de capitalism este cu atât mai întemeiat cu cât practicile, curente în epoc , de a prelungi ziua de munc pân noaptea sunt m rturii despre for a exploat rii burgheze. În ciuda extinderii nepermise a timpului de munc , din care decurge evident dezumanizarea muncitorilor, „setea de vampir dup sângele viu al muncii”, pe care o manifest capitalul burghez, nu e potolit decât „în mod aproximativ”.7 Argumentul a fost folosit pentru a demonstra c teoria alien rii muncitorului i exploatarea capitalist reprezint un punct central în gândirea întemeietorului marxismului tiin ific. Un lucru r mâne cert, pentru Marx: legea dezvolt rii societ ii este inexorabil i mai devreme sau mai târziu societatea capitalist va disp rea, l sând locul uneia noi, comuniste. Oricât de dorit , transformarea aceasta a fost gândit în termeni organici ti: doar aflat pe o treapt de dezvoltare avansat , societatea capitalist ar fi urmat s se preschimbe: Chiar dac o societate a descoperit legea natural a dezvolt rii sale – i scopul final al acestei opere este de a dezv lui legea dezvolt rii economice a societ ii moderne – ea nu poate nici s sar peste anumite faze naturale ale dezvolt rii, nici s le desfiin eze prin decrete. Dar ea poate s scurteze i s u ureze durerile facerii.8

De i istoria comunismului rus nu avea s in cont de aceast op iune marxian , r mânea destul de clar c evolu ia era un „proces istoric natural”9, ce urma s aib loc mai devreme sau mai târziu, societatea modern fi7

Ibidem, p. 279. Ibidem, p. 45 (subl. aut.). 9 Ibidem, pp. 45-46 (subl. aut.). 8

75

Marx i religia

ind doar „o faz tranzitorie”10 c tre societatea comunist . Asemenea profe ilor religio i, Marx citea necesitatea acestei transform ri în semnele timpului: Acestea sunt semne ale timpului; ele nu pot fi ascunse sub mantii de purpur sau sub sutane negre. Ele nu înseamn c mâine se vor întâmpla minuni. Ele arat c pân i în rândurile claselor dominante începe s - i croiasc drum con tiin a nel murit a faptului c societatea actual nu este un cristal solid, ci un organism capabil de transform ri i mereu aflat în curs de transformare.11

Societatea capitalist nu era decât „ultima faz a preistoriei omului”, intrarea cu adev rat în istorie avându-i ca agen i pe proletarii care, condamna i pân acum la suferin , vor putea lichida alienarea social , economic i religioas , apropriindu- i propria lor esen .12 Pentru a anun a sfâr itul capitalismului, Marx s-a folosit de o analiz statistic minu ioas a acestui sistem economic, subliniindu-i contradic iile interne, direc iile pe care aceste contradic ii le imprim societ ii i punctul final.13 Profe ia sfâr itului era o profe ie tiin ific , deci cu atât mai evident . În baza ei, sfâr itul istoriei i începutul modului de produc ie socialist nu era decât o chestiune de timp.14 Marx credea c schimbarea este iminent . Cu toate acestea, determinismul istoric putea fi ajutat de implicarea revolu ionar , sângele violen ei fiind scuzat de 10

Tom Rockmore, Marx a er Marxism, p. xvi. Karl Marx, Capitalul, vol. 1, p. 46. 12 Jacqueline Russ, Panorama ideilor filosofice, p. 201. 13 K.R. Popper, Societatea deschis …, vol. 2, p. 213. Pentru descrierea procesului de dispari ie a capitalismului vezi ibidem, pp. 213-214. 14 Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, p. 34. 11

76

Spre comunism, prin sânge

naturale ea procesului. Moralitatea, care i a a reflecta interesele clasei dominatoare15, putea fi pus între paranteze. Lupta de clas devenea astfel o necesitate i, în acest punct, suspiciunea lui Marx, atât fa de religie, cât i fa de alte valori, avea s fie, din nou, maxim .

Lupta de clas Cele trei mari clase ale societ ii moderne erau reprezentate, potrivit lui Marx, de muncitorii salaria i, capitali tii i proprietarii funciari.16 Dup cum se arat în Manifestul Partidului Comunist, antagonismul dintre clase nu fusese desfiin at de capitalismul modern, edificat pe „ruinele societ ii feudale”, ci favorizase doar apari ia unor „clase noi, condi ii noi de asuprire, forme noi de lupt , în locul celor vechi”. Epoca modern „a simplificat antagonismele de clas ”, scindându-se tot mai mult în dou tabere, „dou mari clase direct opuse una alteia: burghezia i proletariatul”.17 Puterea claselor conduc toare st în capacitatea lor de manipulare prin ideologii, pentru c , fiind numeric mai pu in reprezentate decât clasele dominate, modul în care î i men in puterea nu se realizeaz prin for , fiindc ar pierde în cele din 15

Ibidem, p. 410. Karl Marx, Capitalul. Critica economiei politice, vol. 3, traducere întocmit sub îngr irea unei comisii instituite de C.C. al P.M.R., edi ia a III-a, Ed. de Stat pentru Literatur Politic , Bucure ti, 1955, p. 829. 17 Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, traducere de Teodora Petre, Nemira, Bucure ti, 1998, p. 11. 16

77

Marx i religia

urm , ci prin influen a diverselor ideologii i credin e.18 Acesta este punctul central al suspiciunii marxiste i modelul pe care-l reprezint devine elocvent în momentul în care religia intr în discu ie: ea are rolul nu de a dezv lui un adev r general-uman, ci de a deservi necesit ile claselor dominatoare. Ideile clasei dominante sunt în fiecare epoc ideile dominante, ceea ce înseamn c clasa care reprezint for a material dominant a societ ii este totodat i for a ei spiritual dominant . Clasa care dispune de m loacele de produc ie material dispune totodat i de m loacele de produc ie spiritual , a a încât, datorit acestui fapt, îi sunt în general subordonate totodat ideile acelora c rora le lipsesc m loacele de produc ie spiritual . Ideile dominante nu sunt altceva decât expresia ideal a rela iilor materiale dominante sau, cu alte cuvinte, rela iile materiale dominante exprimate sub form de idei; ele sunt deci expresia rela iilor care fac ca o anumit clas s fie dominant i, prin urmare, sunt ideile domina iei ei.19

În calitate de clas dominant , burghezia s-a comportat revolu ionar oriunde a ajuns la putere, pentru a- i men ine i înt ri privilegiile, rupând orice leg tur feudal i nel sând „alt leg tur între om i om decât interesul gol, decât insensibila «plat în bani pe in»”.20 Descrierea burgheziei e, în acest punct, instigatoare la violen : Ea a înecat fiorul sfânt al extazului pios, al entuziasmului cavaleresc, al sentimentalismului micului burghez în apa înghe at a calculului egoist. Ea a f cut din demnitatea personal o valoare de schimb i, în locul nenum ratelor libert i dobândite i chez uite de hrisoave, ea a pus unica libertate, lipsit de 18

Terence Ball, „History: Critique and irony”, p. 130. Karl Marx, „Ideologia german ”, p. 47. 20 Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, p. 13. 19

78

Spre comunism, prin sânge scrupule, a comer ului. Într-un cuvânt, ea a pus, în locul exploat rii voalate de iluzii religioase i politice, exploatarea deschis , neru inat , direct i brutal .21

Chiar dac a avut un rol revolu ionar, burghezia nu mai e capabil s conduc , devenind incompatibil cu societatea din pricin c , în loc s fie hr nit de „sclavii” ei, ea trebuie s -i hr neasc , dup ce i-a l sat s decad prea mult.22 Dezvoltarea marii industrii favorizeaz ie irea din izolare a muncitorilor i asocierea lor, producând o con tiin de clas ce va îngropa burghezia. „Pieirea burgheziei i victoria proletariatului sunt deopotriv inevitabile”23, conchide Marx. De cealalt parte, proletariatul este „eliberatorul i salvatorul umanit ii”, adev ratul Mesia.24 Pentru ca dialectica s fie deplin , clasei burgheze i se opune non-clasa25 proletariatului care are rolul de a conduce la o societate f r clase, cea comunist . Creat de burghezie, proletariatul este singura clas revolu ionar care i se poate opune.26 Lupta de clas e inevitabil , la fel cum a fost, în opinia lui Marx, întotdeauna: „Istoria tuturor societ ilor de pân azi este istoria luptelor de clas ”.27 Deloc descurajat de rezultatele revolu iei de la 1845, Marx sus ine c seria de înfrângeri legate de ea n-a f cut decât s anun e 21

Ibidem. Ibidem, p. 23. 23 Ibidem. 24 Nikolai Berdiaev, „Marxismul i religia”, p. 159. 25 Termenul de „non-clas ” se g se te în Étienne Balibar, The Philosophy of Marx, p. 54. 26 Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, p. 21. 27 Ibidem, p. 10. 22

79

Marx i religia

revolu ia viitoare a proletariatului. Timpul acesteia din urm e marcat de ascu irea contradic iilor de clas , ceea ce atest importan a dialecticii materialiste pentru modul în care Marx în elegea desf urarea istoric . Chiar în absen a spiritului universal, devenit cadavru odat cu întreaga metafizic a idealismului german, pentru Marx, metoda dialecticii hegeliene r mâne metoda de în elegere a istoriei.28 Numai c violen ele prin care ar trebui s se ajung la societatea f r clase sunt mult mai sângeroase. Marx citeaz în spr inul s u din George Sand: „Lupta sau moartea; lupta sângeroas sau pieirea. Iat cum se pune, în mod inevitabil, chestiunea”.29 Într-adev r, problema violen ei marxiene i ulterior marxiste, legat de ideea de revolu ie, a însângerat ultimul secol într-o manier f r precedent. Dup cum s-a mai spus30 i dup cum vom argumenta i noi în continuare, acesta nu a fost un accident al aplic rii marxismului, ci un fruct prezent în gândirea lui Marx ca o necesitate. Nu dovedise istoria, dup o interpretare dialectic , faptul c societ ile se înlocuiau prin for ? Marx nu face decât s fie consecvent interpret rii sale i s cear aplicarea for ei în acord cu principiul scopului fericirii comuniste, care scuz orice m loace criminale.31 28 Karl Marx, „Luptele de clas în Fran a 1848-1850”, în Opere alese în dou volume, vol. 1, Ed. Partidului Muncitoresc Român, Bucure ti, 1949, p. 123. 29 Karl Marx, Mizeria filosofiei. R spuns la „Filosofia mizeriei” a d-lui Proudhon, p. 151. 30 Radu Preda, Comunismul. 31 Evident c încrederea absolut a lui Marx c întreaga istorie are ca mobil lupta de clas , trebuie moderat în preten iile ei. Chiar dac are o anumit valoare de adev r, putând explica multe dintre con-

80

Revolu ie i violen

sângeroas

Chemarea la revolu ie i violen a fost formulat pentru prima dat cu o exasperare bine articulat în Manifestul Partidului Comunist. Manifestul, caracterizat de „elocven i putere”32, era în primul rând o instigare la revolu ie, o revolu ie care num ra printre premisele sale filosofice interpretarea istoriei în acord cu teoria claselor antagoniste, având totodat ambi ia de a formula un diagnostic (boala capitalismului) i o solu ie (revolu ia violent , urmat de reforma comunist a societ ii).33 Violen a este asumat de la început cu bun tiin , scuza fiind aceea c „fantoma” comunist este, înc de la apari ia ei, h ituit , i deci se g se te oarecum în legitim ap rare: O stafie bântuie prin Europa – stafia comunismului. Toate puterile b trânei Europe s-au unit într-o sfânt h ituial împotriva acestei stafii: Papa i arul, Me ernich i Guizot, radicali francezi i poli i ti germani.34

R zboiul civil, mai mult sau mai pu in pronun at, prezent ca lupt de clas în societatea burghez , trebuia s se transforme într-o revolu ie pe fa i s r stoarne flictele i confrunt rile istoriei, aceasta nu ia în considerare conflictele din interiorul claselor înselor, constituind o exagerare ce poate avea urm ri periculoase prin abuzul de interpretare practicat (vezi K.R. Popper, Societatea deschis …, vol. 2, pp. 151-152). 32 Isaiah Berlin, Karl Marx, p. 150. 33 Vezi comentariul lui C t lin Avramescu, apud Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, p. 104. 34 Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, p. 9.

81

Marx i religia

„prin violen burghezia”35, pentru a impune domina ia proletariatului. Scopul imediat al comuni tilor este acela i ca i al tuturor celorlalte partide proletare: constituirea proletariatului ca clas , r sturnarea domina iei burgheziei, cucerirea puterii politice de c tre proletariat.36

Ontologic revolu ionari, comuni tii „spr in pretutindeni orice mi care revolu ionar împotriva orânduirii sociale i politice existente”37, atitudine ce promitea nu doar schimbarea, ci i schimbarea prin violen . Declara ia din finalul Manifestului este deconcertant : Comuni tilor le repugn s - i ascund vederile i inten iile. Ei declar f i c elurile lor pot fi atinse numai prin doborârea violent a întregii orânduiri sociale de pân acum. S tremure clasele dominante în fa a unei Revolu ii Comuniste. Proletarii n-au de pierdut în aceast revolu ie decât lan urile. Ei au o lume de câ tigat.38

„Stafia comunismului” inea deci cu orice pre s arate lumii c latura ei spectral nu-i decât efectul orbirii inten ionate a claselor conduc toare, în realitate comunismul dovedind tot atâta materialitate cât orice alt forma iune politic înc rcat cu idealuri materialiste, fie acestea declarate sau nu. Violen a comunist devine i mai vizibil odat cu asocierea ei, am putea spune idealist , cu tezele revolu iei cu orice pre , practicate de pild în Rusia socialist : chiar când bol evicii preluaser puterea, violen a n-a disp rut, fapt ce îi subliniaz 35

Ibidem, p. 22. Apelul la violen Ibidem, p. 24. 37 Ibidem, p. 45. 38 Ibidem. 36

82

este, a adar, explicit.

Spre comunism, prin sânge

înc o dat caracterul nerealist, cu trimiteri mai degrab la domina ia metafizic decât la materialismul ateist pa nic pe care-l propov duia cumintele Fuerbach... „Lichidarea” vechii societ i i „întemeierea unei societ i noi, f r clase i f r proprietate privat ”39 con inea voluptatea violen ei nem surate. Spectrele lui Marx, despre care vorbe te Derrida, sunt de fapt spectre ale urii, care vor s fac binele cu o ur premeditat . În consecin , acest bine nu va fi reprezentat de mila pentru proletariatul aflat în s r cie, ci de fascina ia pentru for i putere, de fascina ia pentru imperialism.40 Ca „întrupare a unei polemici”41, doctrina lui Marx e sângeroas prin natur i, dup cum s-a dovedit, incapabil de a opri hemoragia provocat de ea îns i. Crima este „analitic con inut în bazele comunismului”42, oricât de ideal s-ar prezenta acest proces în utopia fericirii viitoare.

Comunismul Comunismul este un vis utopic, dup cum a dovedit-o istoria aplic rii lui în Estul Europei. Chiar dac ceea ce s-a întâmplat aici e departe de a fi ceea ce Marx î i imagina în profe iile lui43, germenii e ecului istoric (violen a 39

Ibidem, p. 49. Nikolai Berdiaev, „Marxismul i religia”, p. 147. 41 Denis de Rougemont, „A schimba via a sau a schimba omul?”, p. 247. 42 Vlad Mure an, „Comunismul: crim transcendental ”, Idei în dialog IV, 2 (2 februarie 2007). 43 Vezi Tom Rockmore, Marx a er Marxism, p. 59. 40

83

Marx i religia

e unul dintre ei) sunt prezen i în chiar fundamentele gândirii marxiene. Eviden a c nu aveam de-a face în fond decât cu o utopie e cu atât mai clar cu cât mai improbabil pare realizarea unei societ i f r clase, f r proprietate privat i populat cu oameni noi, ce par a fi imuni la tenta iile r ului. Copil al dialecticii hegeliene, comunismul marxist este un ideal al viitorului (apropiat, credea Marx), ce rezult din suprimarea prezentului.44 Pe cât de tiin ific fusese analizat societatea capitalist , pe atât de inevitabil era profe it venirea comunismului. Fazele evolu iei c tre viitorul comunist î i c utau greutatea în materialismul economic: criza economic în care se afla capitalismul produsese deja s r cia proletariatului, ceea ce avea s duc la dobândirea con tiin ei revolu ionare de clas a muncitorilor (con tiin ce sporea odat cu scrierile lui Marx); consecin a era cucerirea puterii politice i instaurarea dictaturii proletariatului, dup care urma desfiin area statului i ivirea societ ii comuniste a teptate.45 Trecerea avea a adar faze intermediare, una dintre cele mai importante fiind „tranzi ia postrevolu ionar ”46: Între societatea capitalist i cea comunist se afl perioada transform rii revolu ionare a uneia în cealalt . Acestei perioade îi corespunde i o perioad de tranzi ie politic , al c rei stat nu poate fi altceva decât dictatura revolu ionar a proletariatului.47 44

Karl Marx, „Ideologia german ”, p. 36. A se vedea Terence Ball, „History: Critique and irony”, p. 137. 46 Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, p. 187. 47 Karl Marx, Critica programului de la Gotha, edi ia a II-a, Ed. Politic , Bucure ti, 1959, p. 29. Desigur, ast zi e mai evident ca oricând c „dictatura proletariatului nu este solu ia” (Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, p. 143). 45

84

Spre comunism, prin sânge

Faza avansat a comunismului avea o spectaculozitate nu doar religioas , ci de-a dreptul eshatologic , dup cum o ar ta argumentul lui Marx: inegalitatea dintre oameni este evident , unii fiind mai dota i decât ceilal i i putând munci i produce mai mult. În faza superioar a societ ii comuniste diviziunea muncii i sclaviile ei vor disp rea (chiar diferen ele dintre munca intelectual i cea fizic ), l sând loc unei „nevoi vitale” de munc , fireasc omului nou comunist, ceea ce va face posibil aplicarea unui principiu nobil: „de la fiecare dup capacit i, fiec ruia dup nevoi”.48 Avem aici dou idei importante intrate în marxism din gândirea nonmarxist : prima dintre ele, de esen cre tin , e reprezentat de faptul c cei ce muncesc mai mult, cei mai dota i, trebuie s -i ajute pe ceilal i. Dac aceasta era porunca iubirii, nu e mai pu in adev rat c transformat în lege obligatorie ea dobânde te tr s turile tiraniei. Ceea ce ar fi trebuit s se bazeze pe credin i pe libertatea personal este impus din afar , metamorfozând o porunc dumnezeiasc într-o subordonare satanic , imposibil în fapt. Cea de-a doua idee, la origine tot cre tin , mizeaz pe dezvoltarea multilateral a omului i transformarea lui într-un om nou, idee prezent în idealismul german de factur romantic , mai ales în discu iile asupra rolului universit ii i a orient rii înv mântului c tre transformarea omului, nu doar c tre transmiterea de cuno tin e.49 Dac cea dintâi idee, a într-ajutor rii, cade cu u urin odat ce i 48

Karl Marx, Critica programului de la Gotha, pp. 18-19. Pentru aceast idee a dezvolt rii omului a se vedea J.G. Fichte, Cuvânt ri c tre na iunea german , traducere de Const. L z rescu, Editura Casei coalelor, Bucure ti, 1928, în special pp. 21, 186-187 49

85

Marx i religia

se aplic loviturile marximului antireligios, cea de-a doua este iluzie pur . În profe iile sale asupra comunismului, materialismul marxist î i dezv luie astfel afinitatea cu natura iluzoriului, adic are exact aceea i tr s tur pe care nu i-o concedase sub nicio form religiei. De i n-ar fi recunoscut-o nici în ruptul capului, în formularea solu iei comuniste la boala capitalismului, marxismul era departe de materialismul diagnosticului, alunecând în utopia cea mai pur . În viziunea lui Marx, desfiin area propriet ii private este i necesar , i legitim , în m sura în care proletarii n-au avut nimic de câ tigat de pe urma ei: Proletarii nu pot s cucereasc for ele de produc ie sociale decât desfiin ând propriul lor mod de însu ire de pân acum i, prin aceasta, întregul mod de însu ire de pân acum. Proletarii n-au nimic propriu de ocrotit; ei au de nimicit tot ceea ce pân acum ocrotea i asigura proprietatea privat .50

Era vorba în acest pasaj despre proprietatea burghez , alienant i ostil pentru muncitori, îns lucrurile nu aveau cum s se opreasc la acest nivel: acestui pas avea s -i urmeze un altul care privea desfiin area propriet ii private în general. Ambele idei pot fi g site în Manifest: „Ceea ce caracterizeaz comunismul nu este desfiin area propriet ii în general, ci desfiin area propriet ii burgheze”51, afirma ie care trimite la un alt tip de proprietate, cea comun , singura posibil dup desfiin area celei private, cerere exprimat cât se poate 50

Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, p. 22. 51 Ibidem, p. 24.

86

Spre comunism, prin sânge

de clar: „În acest sens comuni tii pot rezuma teoria lor în formula: desfiin area propriet ii private”.52 Un asemenea viitor religios nu putea deveni posibil decât dac omul însu i avea s se schimbe, ajungând la propria sa esen i dep ind alienarea pe care societatea în care tr ia i-o impusese. Evident, omul, în acest caz, este proletarul.53 Important este c esen a omului se modific odat cu istoria54, c dinamica spiritului din filosofia hegelian e recognoscibil în modul în care, sub presiunea istoriei i a rela iilor interumane, apari ia omului nou, alt dat sub semnul i adeziunile religioase, e posibil f r nicio referin divin . Exist o multitudine de rela ii i transferuri între individ i comunitate, rela ii care se formeaz i se dizolv , care împreun ar putea sta sub sintagma de „ontologie a rela iilor”55, iar omul nou nu poate fi, pentru Marx, decât produsul acestor rela ii. Emanciparea omului, în spe a proletarului, este o idee întâlnit înc din textele de tinere e ale lui Marx, unde filosofia are rolul de agent al emancip rii. Marx vorbe te despre „emanciparea germanului ca om”56, ceea ce pare la o prim vedere ocant: afla i, din punctul de vedere al revolu iilor, în urma francezilor i englezilor, germanii trebuie s -i ajung din urm printr-o revolu ie „din temelii”, printr-un fel de salt istoric me52

Ibidem, p. 25. Vezi Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, p. 138. 54 Vezi James Farr, „Science: Realism, criticism, history”, p. 116. 55 Étienne Balibar, The Philosophy of Marx, p. 32. 56 Karl Marx, „Contribu ii la critica filozofiei hegeliene a dreptului”, p. 426. 53

87

Marx i religia

nit s parcurg dintr-o dat distan a r mas . Aceast revolu ie ar însemna în acela i timp nu doar suprimarea unui decalaj istoric, ci cu mult mai mult, emanciparea omului.57 Ideea omului nou comunist venea astfel s înlocuiasc omul nou al religiei: numai c acest om nou era unul al adev rului materialist, eliberat de iluzia înv turilor religioase, întors cu fa a c tre p mânt, societate i politic . Este desigur evident c toate aceste tr s turi materialiste î i extrag substan a din pura utopie a comunismului viitor. Individualitatea omului trece pe un plan secund cu o u urin condamnabil : de la omul generic al lui Feuerbach, la omul totalitarismului comunist personalitatea omului se dilueaz pân la dispari ie, motiv pentru unii comentatori religio i s denun a neputin ele umanismului ateu: Dar în aceast apreciere [a omului emancipat marxist, n. N.T.] se face sim it i neputin a umanismului ateu, care nu e în stare s p streze în acela i timp i persoana, i întregul, i cade dintr-o extrem în alta: sau persoana, r zvr tindu-se, distruge întregul i neag genul în numele drepturilor individului (Stirner, Nietzsche), sau persoana e anulat de întreg, un soi de Spart socialist , ca la Marx. Solu ia e posibil numai pe teren religios, unde afirmarea superioar a persoanei îi apropie i îi reune te pe to i oamenii în iubire supraindividual i via ob teasc . Numai unirea oamenilor prin Hristos în Dumnezeu, adic biserica, uniune personal i suprapersonal în acela i timp, e în stare s dep easc aceast dificultate i, afirmând individualitatea, s conserve întregul.58 57

Karl Marx, „Contribu ii la critica filozofiei hegeliene a dreptului”, pp. 426-427. 58 Nikolai Berdiaev, „Marxismul i religia”, pp. 218-219.

88

Spre comunism, prin sânge

Umanismul lui Marx, adic gr a pentru emanciparea i dezalienarea proletarului, nu poate dep i constrângerile naturii umane, constrângeri care, în cele din urm , se vor dovedi la fel de alienante în preten iile lor de a dep i fie capitalul însu i i firescul propriet ii private, fie pe Dumnezeu. Chiar dac întâlnim la Marx o critic a religiei de esen umanist , c ci feuerbachian 59, utopia comunist nu poate s ia locul i rolul religiei în transformarea persoanei umane, nici m car atunci când inten ioneaz s destituie cre tinismul i s -i preia sarcinile transfiguratoare i promisiunile fericirii viitoare (în cazul marxist – o fericire terestr ). C zut prea adânc în istorie, comunismul r mâne doar o utopie de esen religioas , care nu poate s - i împlineasc niciuna dintre promisiunile bun st rii viitoare, în ciuda violen elor prezentului. E ca i cum, în pofida umanismului utopic, deci irealizabil ca solu ie, în pofida diagnosticului corect, din Marx n-ar r mâne real decât violen a, restul pierzându-se în apele iluzioniste ale utopiei. Critica la adresa religiei, formulat cu aplomb de c tre Marx i urma ii lui, poate fi r sturnat cu succes în critic împotriva utopiei comuniste: în func ie de unghiul de vedere, iluzia bântuie, a a cum am ar tat, în ambele t râmuri. Deosebirea r mâne fundamental : dac eshatologia cre tin nu poate fi destituit i nu poate sta sub semnul iluziei decât pentru cei ce nu cred în ea, iluzia eshatologiei marxiste e empiric demonstrabil , odat cu suita de e ecuri de pe scena istoriei. Mai iluzoriu decât religia pe care a vrut s-o înlocuiasc , marxismul s-a dovedit, în plus, cu mult mai periculos, ca i cum 59

Cf. Loyd D. Easton, „Alienation and History in the Early Marx”, p. 198.

89

Marx i religia

omul de sorginte marxist , pân s - i aproprie esen a sa, s se dezalieneze i s devin un fel de artist predispus la creativitate, dup cum profe ea Marx, ar fi r mas doar în întunericul sângeros al crimei. De aceea, critica marxian la adresa religiei r mâne, prin faptul c - i extrage energia din viitorul irealizabil, minat de iluzie cvasi-religioas , la fel ca profe iile sale istoriciste.

Istoricismul i erorile lui Metoda profe iei istorice nu e lipsit de probleme, una dintre cele mai importante, din punct de vedere teoretic, fiind raportul dintre determinismul fatalist al istoriei i libertatea oamenilor de a produce schimb ri. Nu cumva utopia viitorului i fatalismul trecutului se afl într-un iremediabil conflict?60 Marx încearc s le împace pe ambele, f r a izbuti s înl ture tensiunea insolubil dintre ele: Oamenii î i f uresc singuri istoria, dar nu dup bunul lor plac i în împrejur ri alese de ei, ci în împrejur ri pe care le g sesc nem locit ca atare, în împrejur ri date pe care le mo tenesc dela înainta ii lor. Tradi ia tuturor genera iilor defuncte apas ca un co mar asupra min ilor celor în via .61 60 A se vedea Leszek Ko akowski, Principalele curente ale marxismului, vol. 1, p. 19. În plus, aceste dou aspecte pot fi considerate cu destul onestitate specii dec zute ale gândirii religioase: primul reprezint un soi de eshatologie defulat , cel din urm fosta atotputernicie divin , ambele reduse la nivelul istoriei. 61 Karl Marx, „Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte”, în Opere alese în dou volume, vol. 1, Ed. Partidului Muncitoresc Român, Bucure ti, 1949, p. 236.

90

Spre comunism, prin sânge

Din inevitabilitatea procesului istoric al Spiritului, a a cum ap rea ea în filosofia lui Hegel, Marx preia totul, cu excep ia ideii de spirit: ceea ce este inevitabil i destinal în acela i timp e faptul c societ ile trebuie s se schimbe, iar vremea burgheziei se apropie de sfâr it.62 Pentru a în elege realitatea, apelul la spiritual e ineficient, lipsit de însemn tate, fals, legile dezvolt rii i totodat ale destruc iei istorice apar inând societ ii i materialismului ei economic. Determinismul istoric nu înseamn doar trecutul care oblig , ineluctabil, ci i progresul pe care legile lui dezv luite îl anun i de aici rolul important acordat profe iei. Revolu ia social din secolul al XIX-lea – scrie Marx – nu poate s - i soarb poezia din trecut, ci numai din viitor. Ea nu poate, în genere, s înceap înainte de a fi lep dat orice supersti ie a trecutului. Revolu iile anterioare avuseser nevoie de reminiscen e istorice pentru a se am gi asupra propriului lor con inut. Revolu ia secolului al XIX-ea trebuie s -i lase pe mor i s - i îngroape mor ii, pentru ca ea s - i afle propriul s u con inut. Odinioar fraza dep ea con inutul, acum con inutul dep e te fraza.63

E simptomatic pentru istoricism faptul c trecutul e pus sub semnul iluziei, iar viitorul sub cel al realit ii. E ca i cum ceea ce ne imagin m c se va întâmpla are mai mult realitate decât s-a întâmplat efectiv. În acest raport eronat dintre timp i realitate se afl izvorul utopiei comuniste. Pe când în cre tinism, aceast venire din viitor avea valabilitate doar pentru o singur certitudine, moartea, eshatologia marxist î i arunc zarurile în iluziile unor profe ii istorice care, în cele din urm , s-au 62

Isaiah Berlin, Karl Marx, p. 60. Karl Marx, „Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte”, p. 239. 63

91

Marx i religia

dovedit a nu fi fost mai mult decât vise filosofico-politice. C utând realitate istoric , doctrina marxist s-a împotmolit în mla tina iluziei unei eshatologii terestre imposibile, profe iile dispari iei na ionalismului, religiei i militarismului neavând cum s se împlineasc .64 Karl Popper a criticat, cu argumente foarte solide, istoricismul marxist. Materialismul lui Marx cuprinde, pe lâng teza economist , care afirm importan a economicului pentru organizarea social i schimb rile societ ii, tez acceptabil pentru Popper, i teza istoricismului, eronat i inacceptabil .65 Istoricismul reprezint o abordare în tiin ele sociale care consider predic ia istoric drept elul ei principal i care consider c la acest el se poate ajunge descoperind „ritmul” sau „tiparul”, „legile” sau „tendin ele” care stau la baza evolu iei istoriei.66

Marxismul se dovede te a fi „forma cea mai pur de istoricism ap rut pân în prezent”.67 Profe iile lui Marx, ca metode istoriciste, reprezint un e ec, nu doar pentru c avem de-a face cu un fals profet, ci fiindc în sine metoda istoricist nu poate fi în niciun fel valabil .68 Nici m car istoricismul economic, care formeaz substan a Capitalului, nu rezist criticii, fiindc analizele sociologice i economice ale societ ii, în ciuda faptului c pot fi extrem de pertinente i tiin ifice, nu pot oferi niciun fel de certitudini asupra permanen ei lor istorice, ziua de mâine 64

Isaiah Berlin, Karl Marx, p. 188. K.R. Popper, Societatea deschis …, vol. 2, p. 140. 66 Karl R. Popper, Mizeria istoricismului, traducere de Dan Suciu i Adela Zamfir, All, Bucure ti, 1996, p. XXV. 67 K.R. Popper, Societatea deschis …, vol. 2, p. 82. 68 Ibidem, p. 110. 65

92

Spre comunism, prin sânge

putând aduce schimb ri neanun ate.69 Teza lui Popper c „Istoria nu are un sens”70 destituie preten iile istoricismului, c ci „credin a în destinul istoric este supersti ie pur […] nu se poate face predic ii asupra cursului istoriei umane prin metode tiin ifice sau prin oricare alt metod ra ional ”.71 Sau, în alt formulare: „… doctrina determinismului istoric este i va fi doar o supersti ie, oricât de « tiin ific» ar încerca s se exprime, […] nu poate fi prezis ra ional cursul istoriei”.72 Chiar for at s se adapteze profe iilor, comunismul pare a sus ine, prin e ecul lui istoric în rile din Estul Europei, aceast critic a istoricismului marxist. Gulagul sovietic a dovedit c dialectica dintre determinism i libertate nu a fost rezolvat în favoarea celui dintâi, de aceea legile pe care se bazeaz profe ia istoricist sunt false: voin a liber de a impune cu for a o societate comunist a produs „fatalit i” însângerate, în loc ca fatalitatea progresului istoric s fi produs libertatea comunist , a a cum spera i profe ea tiin ific Marx. Fantoma istoricismului, pân s se transforme în semn al mor ii pe fa a istoriei, a bântuit ca o promisiune profetic min ile oamenilor. Numele ei, „comunismul”, înc nu era rostit ca un blestem la adresa majorit ii, ci doar la adresa unei clase sociale, numit „exploatatoare”, iar for a promisiunilor ei era nici mai mult nici mai pu in decât religioas .

69

Ibidem, p. 246. Ibidem, p. 345. 71 Karl R. Popper, Mizeria istoricismului, p. XVII. 72 Ibidem, p. XVIII. 70

93

5.

CRITICA RELIGIEI

Defini ii Problema religiei în Germania primei jum t i a secolului al XIX-lea captivase scena intelectual i politic prin importan a pe care filosofia hegelian i-o conferise în cadrul celui mai disputat sistem al momentului.1 La Marx, tema religiei e abordat în special în perioada de tinere e i e influen at de mo tenirea hegelian .2 În plus, Marx va dep i critica efectuat de stânga hegelian , trecând de la critica religiei în sine, la critica religiei în cetate, afectat de rela iile sociale i având leg tur cu societatea îns i.3 Biografia religioas a lui Marx a cunoscut ea însu i r sturnarea de la credin , la critic . Tat l lui Marx, avocat, s-a convertit de la iudaism la protestantismul evanghelic, fiind un admirator al gânditorilor ilumini ti precum Voltaire i Rousseau. Karl Marx a fost botezat i confirmat în Biserica Evanghelic Luteran i a avut 1

A se vedea Isabelle Garo, Marx, une critique de la philosophie, p. 20. A se vedea Peter Kivisto, „Marx on Religion”, Contemporary Sociology 32, 6 (2003), p. 721. 3 Andrew McKinnon, „Opium as Dialectics of Religion: Metaphor, Expression and Protest”, în Warren S. Goldstein (ed.), Marx, Critical Theory, and Religion: A Critique of Rational Choice (Studies in Critical Social Sciences), Brill, Leiden, Boston, 2006, p. 24. 2

97

Marx i religia

cuno tin e de teologie cre tin , mai ales în leg turile ei cu idealismul lui Hegel. Când, mai târziu, vederile sale s-au îndep rtat de idealism, religia a avut aceea i soart , fiind abandonat în favoarea concep iei unui materialism interesat în primul rând de realitatea rela iilor interumane în absen a oric rei alte „suprastructuri” ideologice.4 Procesul devenirii istorice nu putea l sa loc religiei, la fel cum nu putea l sa loc nici eticii individuale, limitat la rândul ei. Întotdeauna subordonat timpului istoric din care face parte i condi iilor economice, valoarea i defini iile eticii trebuiau date de proletariat – singura for îndrept it s lupte pentru propria emancipare, singura îndrept it s interpreteze tiin ific i obiectiv istoria. Având premisele materialismului istoric, sensul generic al eticii r mâne problematic, mai plauzibil ap rând o etic limitat i condi ionat .5 În privin a religiei, lucrurile se complicau i mai mult: aceasta nu- i putea p stra nici m car privilegiile limitate i, oarecum, relative la soarta muncitorilor, pe care le avea etica, ci era condamnat definitiv, în defini ia i scopurile ei. Religia este o realitate fantastic pe care omul a creat-o dup chipul i dorin ele lui, o proiec ie uman a adar, a propriilor calit i. Defini ia, complet feuerbachian , se înt re te la Marx: „omul creeaz religia, nu religia îl creeaz pe om”.6 Cum omul nu e singur, ci prins în rela iile 4

Andrew N. McKnight, „Reevaluating Marx and Spirituality: Emancipation and the Search for Meaning”, Journal of Thought 40, 1 (2005), p. 62. 5 Vezi Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, pp. 34-35. 6 Karl Marx, „Contribu ii la critica filozofiei hegeliene a dreptului”, p. 413.

98

Critica religiei

sale sociale, religia de ine o dimensiune social pervers pe care i-a disimulat-o datorit inten iilor dominatoare. În acest punct, suspiciunea lui Marx dobânde te accente de profetism iudaic: Dar omul nu este o fiin abstract , situat în afara lumii. Omul este lumea omului, statul, societatea. Acest stat, aceast societate produc religia, o concep ie r sturnat despre lume, pentru c însu i statul, societatea constituie o lume întoars pe dos. Religia este teoria general a acestei lumi, compendiul ei enciclopedic, logica ei în form popular , al ei point d’honeur spiritualist, entuziasmul ei, sanc iunea ei moral , întregirea ei solemn , temeiul ei general de consolare i de justificare.7

Leg tura dintre societatea în care apare i se dezvolt religia i înv tura religioas îns i anihileaz preten iile de adev r ale oric rei religii. Concluzia e evident : religia se afl în slujba societ ii în care apare, ea nu se ocup cu adev rul, ci cu justificarea, de aceea critica religiei i lupta împotriva ei este echivalent cu lupta împotriva societ ii i nedrept ilor acesteia. Se formuleaz astfel atât denun area religiei, cât i explicarea apari iei sale8, Feuerbach fiind dep it: de la esen a abstract a speciei care devine Dumnezeu prin proiec ie, Marx trece la teoria leg turilor cu condi iile sociale reale, care produc religia.9 Religia se vede astfel într-un paradox10: ea este protest împotriva nedrept ilor sociale i, în acela i timp, 7

Ibidem. Vezi Isabelle Garo, Marx, une critique de la philosophie, p. 25. 9 Andrew McKinnon, „Opium as Dialectics of Religion”, p. 20. 10 Geoffrey Karabin, „Does Marx Make a Religious Turn?”, Philosophy Today 53, 3 (2009), p. 319. 8

99

Marx i religia

opiu11 pentru dep irea lor. Conota iile acestui cuvânt, „opiu”, erau la sfâr itul secolului al XIX-lea multiple: se în elegea atât un medicament, foarte folosit de altfel, cât i o surs de profituri enorme; de asemenea, opiul era considerat drog, cu alte cuvinte cauz a unor viziuni utopice.12 Oricare ar fi fost sensul pe care-l vizeaz Marx în celebra lui defini ie, e clar c religia de inea toate cele trei roluri i, prin urmare, dintr-o perspectiv materialist , critica ei se dovedea necesar , în ciuda diagnosticului pe care religia îl putea pune, în mod corect, societ ii. Chiar considerat sub semnul mizeriei (sintagma lui Marx este explicit : „mizerie religioas ”), religia poate pune societ ii un diagnostic ce nu trebuie negl at, care explic de altfel apari ia ei: societatea capitalist sufer ea îns i de mizerie. Protestând împotriva acestei mizerii – din care s-a n scut ea îns i i fa de care nu are o solu ie real – religia e descris de Marx în cuvinte patetice, context unde apare celebra defini ie a religiei ca opiu: Religia este suspinul creaturii chinuite, sensibilitatea unei lumi lipsite de inim , dup cum este i spiritul unor orânduiri lipsite de spirit. E este opiu pentru popor.13

Diagnostic i solu ie, religia î i are originea în suferin a uman pe care încearc iluzoriu s-o rezolve. Nemurirea 11

Religia ca opiu reprezint o influen a lui Bruno Bauer (Leszek Ko akowski, Principalele curente ale marxismului, vol. 1, p. 82). 12 Vezi Andrew McKinnon, „Opium as Dialectics of Religion”, p. 14. 13 Karl Marx, „Contribu ii la critica filozofiei hegeliene a dreptului”, pp. 413-414.

100

Critica religiei

religioas nu-i decât „neputin a religiei ca protest”14, incapacitatea ei de a solu iona suferin a altfel decât transferând-o într-o alt lume, situa ie c reia Marx încearc s -i r spund prin ac iune i schimbare în lumea de aici, nu în cea de dincolo. Pentru ca rezolvarea s fie eficace, critica trebuie s porneasc de la religie, fiindc ea men ine iluziile, spre a le destitui i a instaura astfel o lume mai bun aici i acum.

Privilegiul religiei Pozi ia religiei în critica lui Marx la adresa societ ii din vremea lui este privilegiat : religia de ine un „privilegiu absolut”15 în critica ideologiei în general, cu atât mai mult cu cât ea e mai mult decât „o ideologie printre altele”.16 „Pentru Germania, critica religiei este în esen încheiat , iar critica religiei este premisa oric rei critici”17, scria Marx, subliniind totodat i raportul dintre religie i politic , dintre critica celei dintâi i edificarea celei din urm . Desigur c religia nu poate fundamenta politicul, fiindc ea se refer la chestiuni care dep esc istoria. C derea statelor antice, de exemplu, nu se datoreaz erorilor religioase i înc necre tin rii, cum afirmau apologe ii cre tinismului, ci invers, religiile antice au pierit din ca14

Geoffrey Karabin, „Does Marx Make a Religious Turn?”, p. 325. Jacques Derrida, Spectrele lui Marx, p. 214. 16 Ibidem, p. 83. 17 Karl Marx, „Contribu ii la critica filozofiei hegeliene a dreptului”, p. 413. 15

101

Marx i religia

uza pr bu irii statelor. Aceast idee a religiei ca non-fundament va evolua în gândirea lui Marx c tre ideea c religia este o ideologie supraad ugat politicului pentru a sluji mai bine interesele claselor dominante.18 Spus în genul lui Feuerbach, „… nu religia îl creeaz pe om, ci omul creeaz religia”19, descoperire care duce la necesitatea înl tur rii oric rei religii: Este limpede c , odat cu fiecare mare prefacere istoric a rânduielilor sociale, au fost revolu ionate i concep iile i ideile oamenilor, prin urmare i ideile lor religioase. Deosebirea dintre actuala prefacere i toate celelalte de pân acum const tocmai în faptul c , în sfâr it, taina acestui proces de prefaceri istorice a fost descoperit , i de aceea oamenii, în loc de a sanctifica din nou acest proces practic „din afar ” sub forma exaltat a unei noi religii, au înl turat orice religie.20

Religia germineaz pe baza condi iilor materiale concrete, nu invers.21 De altfel, tocmai pe aceast leg tur se bazeaz suspiciunea: cauzele religiei sunt mai pu in celeste decât pretinde, a a ar putea fi formulat aceast tez în spirit materialist. Ca suprastructur ideologic , religia are dou func ii: în primul rând încearc s men in starea societ ii i situa ia politic , fiind conservatoare i sus inând c de la Dumnezeu sunt conducerile politice i starea societ ii, slujind astfel interesele claselor dominante; în al doi18

Karl Marx, Friedrich Engels, Despre religie (Biblioteca marxist-leninist ), edi ia a II-a, Ed. Politic , Bucure ti, 1960, p. 21. 19 Karl Marx, „Contribu ii la critica filozofiei hegeliene a dreptului”, p. 256. 20 Karl Marx, Friedrich Engels, Despre religie, pp. 86-87. 21 A se vedea i Geoffrey Karabin, „Does Marx Make a Religious Turn?”, p. 319.

102

Critica religiei

lea rând ea îi consoleaz pe oameni pentru suferin a i nedrept ile suportate în chiar acele societ i în care au loc nedrept ile sociale.22 Chiar dac recunoa te nedreptatea, având prin aceasta un poten ial revolu ionar, conservatorismul religios nu se poate transforma, potrivit lui Marx, într-o veritabil revolu ie.23

Apologia seculariz rii Critica la adresa religiei presupune i apologia seculariz rii. Marx este pentru secularizare, adic pentru desp r irea religiei de stat, atitudine care, într-un prim moment, pare a-l transforma într-un apologet al cre tinismului: Nu a separat oare cre tinismul în primul rând statul de biseric ? // Citi i „De civitate Dei” a sfântului Augustin, studia i pe p rin ii bisericii i spiritul cre tinismului, i veni i apoi din nou s ne spune i dac statul sau biserica sunt «statul cre tin»? Nu dezminte oare fiecare clip a vie ii voastre practice teoria voastr ? Socoti i oare c e nedrept s recurge i la instan ele judec tore ti atunci când vi se face o nedreptate? C ci apostolul spune c acest lucru nu-i drept. Întoarce i voi oare obrazul drept atunci când sunte i lovi i pe cel stâng sau, dimpotriv , intenta i un proces pentru lovire? Dar iat c evanghelia interzice acest lucru. Nu cere i voi oare drepturi ra ionale pe lumea 22

Alasdair MacIntyre, Marxism and Christianity, p. 103. Exist i opinii contrare care sus in c religia i revolu ia nu se opun (a se vedea David S. Pena, „Marx and Engels on Religion: A Reply to Ishay Landa”, Nature, Society, and Thought 20, 1 [2007], p. 97)., dar în cazul lui Marx ele nu pot sta al turi, cre tinismul slujind, în opinia acestuia, interesele clasei dominante, adic ale burgheziei. 23

103

Marx i religia aceasta, nu protesta i voi la cea mai mic majorare a unei d ri i nu v ie i i din fire la cea mai mic lezare a libert ii personale? Dar vi s-a spus c suferin ele din lumea aceasta sunt neînsemnate în compara ie cu fericirea viitoare, c supunerea resemnat i fericirea pe care o d speran a sunt virtu ile principale. // Oare majoritatea proceselor voastre i a legilor voastre civile nu au ca obiect proprietatea? Dar vi s-a spus: comorile voastre nu sunt din lumea asta. Sau dac v referi i la afirma ia c trebuie dat cezarului ceea ce este al cezarului i lui dumnezeu ceea ce este al lui dumnezeu, atunci socoti i nu numai vi elul de aur, ci cel pu in în aceea i m sur ra iunea liber drept cezarul acestei lumi; iar „ac iunea ra iunii libere” o numim noi filozofare.24

Polemic fa de comportamentul cre tinilor care, pe de o parte, nici nu se poart dup cum le cer preceptele credin ei i, pe de alt parte, nici nu separ religia de stat, Marx reu e te, a adar, s sublinieze importan a material a societ ii i a lumii în care tr iesc chiar i cei ce fac, în mod hegelian, apologia unit ii dintre stat i Biseric . În acest caz, suspiciunea fa de inten iile religiei este din nou justificat i ajunge s reclame inclusiv independen a filosofiei fa de teologie: filosofia ine de domeniul Cezarului, nu de cel al lui Dumnezeu, ceea ce are dou consecin e: în primul rând elibereaz filosofia, f când-o apt pentru ac iunea social indiferent fa de cerin ele religioase; în al doilea rând, o separ de teologie, adic o scoate din tandemul în care o plasase Hegel. Emanciparea politic are de-a face cu religia în mod necesar. Militând pentru separa ia dintre public i privat, pe care o concepea ca pe o separa ie între stat i societatea 24

104

Karl Marx, Friedrich Engels, Despre religie, pp. 31-32.

Critica religiei

civil , Marx considera mutarea religiei în spa iul privat des vâr irea emancip rii politice, fiecare om trebuind s fie mai întâi cet ean i abia apoi om religios.25 Este evident c acest proiect – comun modernit ii iluministe – a fost aplicat consecvent. Consecin a, anun at de Marx i vizibil la Bruno Bauer care vorbea despre necesitatea convertirii evreilor nu la cre tinism, ci la „cre tinismul descompus” al Iluminismului26, se va reg si mai târziu la Gianni Va imo, pentru care religia secularizat devine adev rata religie cre tin , dorit de însu i Dumnezeul kenotic.27 Faptul c adev rul cre tinismului poate fi citit în secularizarea îns i e o idee ce nu apare odat cu Va imo, Marx formulând-o cu cea mai mare claritate. Iat citatul, redat pe larg, care sus ine c adev ratul stat cre tin este cel secularizat: i nu a a-zisul stat cre tin, care recunoa te cre tinismul ca temelie a lui, ca religie de stat i care de aceea are o atitudine exclusivist fa de toate celelalte religii, este statul cre tin des vâr it, ci mai degrab statul ateu, statul democrat, statul care acord religiei un loc numai printre celelalte elemente ale societ ii civile. Statul care este înc teolog, care face înc în mod oficial profesiune de credin cre tin , care nu îndr zne te înc s se proclame stat n-a reu it înc s exprime într-o form uman , profan , în realitatea lui ca stat, principul uman a c rui expresie exaltat este cre tinismul. A a-numitul stat cre tin este pur i simplu ne-stat, deoarece 25

Karl Marx, „Contribu ii la problema evreiasc ”, în Opere, vol. 1, edi ia a II-a, Ed. Politic , Bucure ti, 1960, p. 392. 26 Ibidem, p. 406. 27 Va imo preia critica cre tinismului de la hegelienii de stânga i adaug realitatea religiei revenite, pentru a ob ine o re et nou , pe fundalul criticii metafizicii. Se pare c , într-adev r, critica metafizicii la Va imo are accente posthegeliene.

105

Marx i religia nu cre tinismul ca religie, ci numai fondul uman al religiei cre tine poate s se realizeze în crea ii cu adev rat umane. // A a-zisul stat cre tin este negarea cre tin a statului, dar în niciun caz realizarea statal a cre tinismului. Satul care mai recunoa te cre tinismul sub forma religiei nu-l recunoa te înc sub forma statal , c ci în raport cu religia el mai este religios, adic el nu este adev rata realizare a fondului uman al religiei, pentru c el invoc înc irealitatea, forma imaginar a acestei esen e umane. A a-zisul stat cre tin este statul imperfect, iar religia cre tin serve te drept completare i consfin ire a imperfec iunii lui. De aceea religia devine pentru el în chip necesar un m loc, el fiind statul ipocriziei. Nu e câtu i de pu in acela i lucru dac statul des vâr it consider religia drept una din premisele sale din pricina imperfec iunii care rezid în esen a general a statului sau dac staul imperfect proclam religia drept temelie a lui din pricina imperfec iunii care rezid în existen a lui particular ca stat imperfect. În ultimul caz religia devine o politic imperfect . În primul caz în religie se manifest imperfec iunea proprie chiar politicii des vâr ite. A a-zisul stat cre tin are nevoie de religia cre tin ca s se completeze ca stat. Statul democrat, adev ratul stat, nu are nevoie de religie pentru completarea sa politic . El poate chiar s fac abstrac ie de religie, pentru c în el principiul uman al religiei este realizat pe cale laic . Dimpotriv , a a-zisul stat cre tin se comport politic fa de religie i religios fa de politic . Reducând formele statului la o simpl aparen , el reduc în aceea i m sur i religia la o simpl aparen .28

Dac analiz m acest paragraf, observ m c preferin a pentru secularizare este bine argumentat de c tre Marx, pentru care esen a statului este uman , iar nu divin , de aceea statul nu devine stat decât în m sura în care renun la elementele religioase, considerate impure fa de cerin a mundaniz rii lui. În fond, spune Marx, nu exist stat cre tin, aceasta fiind o contradic ie în termeni, 28

106

Karl Marx, „Contribu ii la problema evreiasc ”, pp. 392-393.

Critica religiei

al turarea nereu ind decât s încurce domeniile i s corup comportamentele: a fi religios fa de politic i a fi politic fa de religie sunt singurele atitudini posibile ale criticabilului stat cre tin. Pe deasupra, al turarea dintre cele dou compromite prin ipocrizie atât statul, care- i pierde „umanitatea” sa în favoarea imagina iei cre tine, cât i religia cre tin . Critica lui Marx, foarte modern , va rezista în timp, pe m sur ce secularizarea se va impune ca solu ie onest din punct de vedere politic, în fa a moravurilor în decaden ale Bisericii ( i probabil c onestitate vs. ipocrizie r mâne limita dialectic i ast zi a prezen ei Bisericii în spa iul public, indiferent de forma acestei prezen e).

C tre dispari ia religiei Chiar dac punerea în practic a ideilor marxiste în cazul comunismului rus de pild a desfigurat marxismul însu i, ea a p strat totu i spiritul „prin esen antireligios” al întemeietorului.29 Înc din prefa a la teza sa de doctorat (intitulat , a a cum am mai amintit, Deosebirea dintre filozofia naturii a lui Democrit i filozofia naturii a lui Epicur, i ap rut în 1841), Marx considera c filosofia i religia se afl într-o contradic ie insurmontabil , filosofia având obliga ia s fac din ura prometeic fa de zei, „propria profesiune de credin , propria ei maxim ”. Ideea este pe deplin feuerbachian , fiindc dac referindu-se la zei, Marx îi are în vedere atât pe cei 29

Nikolai Berdiaev, „Marxismul i religia”, p. 142.

107

Marx i religia

p mânte ti, cât i pe cei cere ti, suspiciunea fa de ei este justificat de teza c „zeitatea suprem ” nu e decât „con tiin a de sine a omului”, idee în jurul c reia era edificat întregul volum al Esen ei cre tinismului.30 Expresiile de antipatie fa de religie abund în opera lui Marx, dovedind o direct propor ionalitate între buna cunoa tere a cre tinismului i aversiunea fa de adev rul lui. Cunoa terea fa de religie reiese din abunden a de referin e biblice: în Ideologia german g sim la tot pasul referin e religioase la care Marx apeleaz contrar spiritului lor, folosindu-le ironic. Referin e la „sfin i” fal i, precum Max Stirner („Sfântul Max”) i Bruno Bauer („Sfântul Bruno”), folosirea frazelor biblice pentru a batjocori insuficienta critic a religiei realizat de ace ti autori, punerea problemelor filosofice în termeni de „conciliu”, „gnosticism” i „erezie”31, toate acestea ne dezv luie un Marx nu doar ateu, ci de o religiozitate invers , practicând o hermeneutic satanic . Opozi ia lui Marx fa de religie este opozi ia fa de idealismul german în primul rând, i fa de filosofie în general. Fire te c aceast omologare f r rest (f cut nu doar de Hegel, ci de întreaga tradi ie onto-teologic ), între ra iunea filosofic i cea religioas , reprezint o eroare. Luptând împotriva religiei, Marx lupt împotriva a tot ce înseamn Dumnezeul conceptual al religiei, în numele unei situ ri sociale la fel de opace, pe cât de opac este ra ionalismul lipsit de apofatism al teologiei naturale. Abuzului de putere religioas i se contrapune 30 31

108

Karl Marx, Friedrich Engels, Despre religie, p. 13. Vezi Karl Marx, „Ideologia german ”.

Critica religiei

abuzul revolu ionar. Nici unul, nici cel lalt nu sunt capabile s se men in la în l imea Dumnezeului cel adev rat al Scripturilor, la smerenia Dumnezeului întrupat. În fond, Acesta din urm , devine tot mai greu de g sit, în m sura în care puterea – religioas , revolu ionar – maculeaz inten iile umane. Suspiciunea fa de religie e de g sit, de asemenea din plin, în formulele def im toare la adresa cre tinismului prezente în Sfânta familie. Expresiile apar în comentariul pe care Marx îl face romanului lui Eugen Sue, Misterele Parisului (1844): preotul „î i ia din primul moment un aer suprap mântesc”; „predica popeasc ” are un sens „r u inten ionat”; bucuria cre tin resim it fa de natur înseamn o „degradare” a naturii, o natur „cre tinizat , smerit ”, adic o „crea ie”; „Oceanul str veziu al v zduhului a fost degradat i transformat în simbolul ters al unei ve nicii lâncede”; „p l vr geala popii despre mila domnului” e ironizat ; doctrina religioas „stric ” omul; a te judeca „din punctul de vedere al religiei cre tine” înseamn „înlocuirea con tiin ei omene ti, i deci suportabile, a înjosirii proprii, prin con tiin a cre tin , i deci insuportabil , a unei dec deri f r margini”; preotul, este „om f r inim ”, un „c runt sclav al religiei” i roste te un „mieros blestem popesc”, folosind o „sofistic f arnic ”; drumul personajului feminin poc it, la care se refer Marx, duce în cele din urm la moarte: „Via a la m n stire nu corespunde individualit ii Mariei; ea moare. Cre tinismul o consoleaz numai în închipuire, sau consolarea ei cre tin este tocmai distrugerea vie ii i fiin ei ei reale, este moartea ei”; femeia a fost transformat mai întâi „într-o p c toas poc it , apoi din p c 109

Marx i religia

toas poc it […] în c lug ri i, în sfâr it, din c lug ri […] în cadavru”.32 Vehemen a acestor exemple nu las loc pentru o interpretare non-suspicioas : Marx e convins c adev rurile religiei fie sunt iluzii, fie ascund inten ii subversive de ob inere a puterii asupra celorlal i, transformându-se în ideologie. În primul rând, iluzia religioas nu permite întoarcerea c tre condi iile socio-economice în care alienarea religioas a omului a fost posibil 33, de altfel singurul adev r ferm, c ci materialist, din aceast ecua ie (s nu uit m c în plasa iluziei pot fi aruncate i filosofia, morala i arta, reflexe imperfecte în con tiin ale vie ii economice).34 Religia ca iluzie coboar direct din teoria proiec iei a lui Feuerbach: pentru Marx, în „regiunea nebuloas a lumii religiei”, „produsele creierului omenesc par a fi f pturi independente, însufle ite cu via proprie i având rela ii atât între ele cât i cu oamenii”.35 În al doilea rând, religia e v zut ca o ideologie ce argumenteaz conservator deosebirile nedrepte dintre clasele sociale: Ce spectacol! O nesfâr it diviziune a societ ii în cele mai diverse caste, care se înfrunt cu antipatiile lor m runte, cu con tiin a lor înc rcat i cu mediocritatea lor brutal i care, tocmai din pricina pozi iei lor reciproce echivoce i b nuitoare, sunt toate – f r deosebire, chiar dac cu formalit i variate – tratate de st pânii lor ca existen e de care dispun prin gra ia cerului. i ele trebuie s recunoasc drept gra ie a ceru32

Karl Marx, „Sfînta familie…”, pp. 192-198. Jean-Yves Calvez, Marx et le marxisme, p. 40. 34 Vezi Nikolai Berdiaev, „Marxismul i religia”, p. 146. 35 Karl Marx, Capitalul, vol. 1, p. 110. 33

110

Critica religiei lui însu i faptul c sunt st pânite, guvernate i posedate! Iar de partea cealalt st pânii în i i, a c ror m rime st în raport invers cu num rul lor!36

Justificarea religioas fa de ordinea nedreapt a societ ii e vizibil i în cazul cre tinismului oficial care ap ra în mod f arnic exploatarea capitalist .37 Desigur c aceast alian între cre tinism i puterea exploatatoare îi d dreptate lui Marx: chiar i un bun cre tin ar trebui s -i dea dreptate. Problema intervine îns acolo unde, în loc s critice atitudinea unor reprezentan i imorali ai cre tinismului, Marx critic religia îns i, ceea ce un salt nepermis. În replic , dup unii sus in tori marxi ti contemporani, s-a întâmplat la fel i cu istoria marxismului: reprezentan ii s i nevrednici au compromis ideea nobil a lui Marx. Refuzul actual al marxismului e o replic în oglind a refuzului marxian al cre tinismului i, cu toate c aceasta schem poate p rea simplificatoare, în realitate lucrurile fiind cu mult mai problematice, ea spune ceva despre metoda asem n toare a refuzului total, pe baza unor exemple par iale. Oricum am interpreta lucrurile, ideea alierii cre tinismului cu capitalismul exploatator nu este deloc confuz pentru Marx. Iat un exemplu: Pentru o societate de produc tori de m rfuri, a c ror rela ie de produc ie social general const în aceea c ei consider produsele lor ca m rfuri, deci ca valori, i c în aceast form materializat ei raporteaz muncile lor particulare una la alta ca munc omeneasc identic , cre tinismul, cu cultul omului 36

Karl Marx, „Contribu ii la critica filozofiei hegeliene a dreptului”, p. 416. 37 K.R. Popper, Societatea deschis …, vol. 2, p. 255.

111

Marx i religia abstract care îl caracterizeaz , este, în special în varietatea sa burghez , în protestantism, în deism etc., forma de religie cea mai corespunz toare.38

În alte cuvinte, religia s-a transformat în „dezumanizarea for ei în serviciul ierarhiei”39, pierzându- i astfel ingenuitatea i adev rata voca ie. Marx nu încearc în niciun fel ca, prin demascarea ideologic a cre tinismului, s -i restabileasc în vreun fel autenticitatea. Dac uneori Feuerbach înc mai admira cre tinismul primar pe m sur ce rostea critici la adresa celui contemporan lui, Marx va alege o solu ie pe care doar leg tura dintre nedreptatea social i aportul religiei o putea cere: suprimarea nedrept ilor trebuie s treac în mod obligatoriu prin suprimarea religiei! Este, a adar, sarcina istoriei ca, dup ce a disp rut via a de apoi a adev rului, s statorniceasc adev rul vie ii acesteia. Este, înainte de toate, sarcina filozofiei, care se afl în slujba istoriei, ca, dup ce a fost demascat forma sfânt a înstr in rii de sine a omului, s dema te înstr inarea de sine în formele ei profane. Critica cerului se transform astfel în critica p mântului, critica religiei în critica dreptului, critica teologiei în critica politicii.40

Inten iile revolu ionare sunt atât de radicale, încât este eliminat orice fel de apologie a virtu ilor i principiilor sociale ale cre tinismului. În acest punct, Marx are de-a face cu un rival: el nu mai ine cont de realele împliniri pe plan social cu care cre tinismul a marcat isto38

Karl Marx, Friedrich Engels, Despre religie, p. 123. Ishay Landa, „Aroma and Shadow”, p. 488. 40 Karl Marx, „Contribu ii la critica filozofiei hegeliene a dreptului”, p. 414. 39

112

Critica religiei

ria (desfiin area sclaviei, eliberarea femeii etc.), ci alege s fac un rechizitoriu incendiar i distructiv: Principiile sociale ale cre tinismului au avut timp s se dezvolte 1.800 de ani i nu mai au nevoie s fie dezvoltate de acum încolo de c tre consilierii consistoriali prusieni. Principiile sociale ale cre tinismului au justificat sclavia antic , au glorificat iob gia medieval i tiu, la nevoie, s apere, de i cu o min oarecum trist , i oprimarea proletariatului. Principiile sociale ale cre tinismului predic necesitatea existen ei unei clase dominante i a unei clase oprimate exprimându- i, în ceea ce o prive te pe aceasta din urm , numai dorin a pioas ca cea dintâi s fie cât mai milostiv fa de ea. Principiile sociale ale cre tinismului transpun în cer compensa ia f g duit de consilierii consistoriali acelora care au de suferit din cauza mâr viilor, justificând prin aceasta continuarea acestor mâr vii pe p mânt. Principiile sociale ale cre tinismului consider c toate mâr viile asupritorilor fa de asupri i sunt pedeapsa dreapt pentru p catul originar i pentru alte p cate, sau încerc ri trimise de dumnezeu în nesfâr ita lui în elepciune celor mântui i. Principiile sociale ale cre tinismului predic la itatea, dispre ul de sine, înjosirea, supunerea, umilin a, pe scurt toate însu irile drojdiei societ ii, iar proletariatul, care nu accept s se lase tratat ca drojdie a societ ii, are mai mult nevoie de curajul, de demnitatea, de mândria sa i de spiritul s u de independen decât de pâinea sa. Principiile sociale ale cre tinismului sunt f arnice, iar proletariatul este revolu ionar. Iat cum stau lucrurile cu principiile sociale ale cre tinismului.41

O alt rivalitate este cea pe care o putem numi eshatologic : realiz rii fericirii în via a viitoare trebuie contrapus eshatologia terestr a împlinirii în via a terestr , iar acest ideal comunist nu poate s nu intre în conflict cu cel pe care vrea s -l arunce în umbr . Amorsat revolu ionar, logica ateismului lui Marx pare, pornind de la asemenea pre41

Karl Marx, Friedrich Engels, Despre religie, pp. 76-77.

113

Marx i religia

mise, corect .42 În fond nu-i vorba decât de dou în elegeri radical diferite ale viitorului i solu ion rii suferin ei: viitorul realizabil în aceast via , promis de Marx, se opune celui f g duit în via a viitoare, dup moarte, de c tre credin a cre tin . Solu ia marxian este una singur : religia trebuie s dispar , ceea ce oricum se va întâmpla, dup cum afirm profe ia istoricismului marxian. Suprimarea religiei reprezint , a adar, solu ia la diagnosticul suferin ei, pe care tot religia reu ea s -l pun . C zând la nivelul iluziei i având for a de a între ine iluzia i la nivel social, religia este vinovat , iar solu ia luptei împotriva mizeriei trebuie s treac în mod necesar prin îndep rtarea iluziei, adic prin suprimarea religiei, sus ine Marx. Abia îndep rtarea fericirii iluzorii poate provoca fericirea adev rat , cea social : „Critica religiei este, a adar, în germen critica acestei v i a plângerii a c rei aureol sfânt este religia.” i, de asemenea: „Religia este doar soarele iluzoriu care se mi c în jurul omului atâta timp cât el nu se mi c înc în jurul lui însu i.”43 Cuplându-se cu dispari ia religiei, dispari ia suferin ei produs de exploatarea dintre clase va asigura i „libertatea de con tiin ”. Prin aceast expresie Marx nu în elege libertatea de con tiin religioas , adic de a practica orice religie, ci eliberarea con tiin elor „de sub opiul religiei”.44 Libertatea de religie, a adar, iar nu libertatea religiei.45 42

Cf. Geoffrey Karabin, „Does Marx Make a Religious Turn?”, p. 329. 43 Karl Marx, „Contribu ii la critica filozofiei hegeliene a dreptului”, p. 414. 44 Karl Marx, Critica programului de la Gotha, p. 32. 45 Betty A. Sichel, „Karl Marx and the Rights of Man”, Philosophy and Phenomenological Research 32, 3 (1972), p. 359.

114

Critica religiei

Ac iunea revolu ionar poate gr bi procesul disolu iei i dispari iei religiei, pentru c , în acord cu profe ia lui Marx, aceasta oricum va disp rea din istorie odat cu progresul societ ii moderne, adic odat cu schimbarea condi iilor materiale de via : Procesul vie ii sociale, adic procesul produc iei materiale, nu- i scoate v lul de cea mistic ce-i acoper chipul decât atunci când – produs al unor oameni asocia i prin liber consim mânt – st sub controlul con tient i metodic al acestora. În acest scop, este îns nevoie de o baz material a societ ii, adic de o serie de condi ii materiale de existen , care la rândul lor sunt produsul natural al unei dezvolt ri istorice lungi i anevoioase.46

Comunismul, în opinia profetic a lui Marx, nu va cunoa te fenomenul religiei fiindc rela iile sociale nu-i vor favoriza apari ia.47 Întrucât Marx nu ia defel în considerare vreo alt cauz decât cea material a apari iei religiei, nu poate prevedea rezisten a ei chiar în condi ii economice favorabile, dup schema marxist , dispari iei. În treac t fie spus, profe ia lui Marx tinde s se împlineasc în ceea ce prive te tipul special de cre tinism, cel exploatator48, dar nu în privin a nevoii de religie a omului indiferent de societatea în care tr ie te. S-au încercat atenuarea opozi iei lui Marx fa de religie, spunându-se c a fost „contingent istoric”49, c Marx ar fi criticat religia politizat a vremii sale, cea a contextului istoric al secolului al XIX-lea în care statul i 46

Karl Marx, Capitalul, vol. 1, p. 116. Alasdair MacIntyre, Marxism and Christianity, p. 104. 48 Cf. K.R. Popper, Societatea deschis …, vol. 2, p. 256. 49 Opinia îi apar ine lui Raines, apud Geoffrey Karabin, „Does Marx Make a Religious Turn?”, p. 324. 47

115

Marx i religia

Biserica î i sus ineau reciproc puterea.50 În conformitate cu aceast teorie, Marx ar trebuie s fie reconsiderat religios, prezentându-i-se nuan ele diferite.51 Critic Marx zeii în i i sau intruziunea politic a zeilor, c derea lor în lumesc, în materie? Nu vizeaz critica materialist a lui Marx la adresa lui Dumnezeu, chiar pe Dumnezeul material, adic amestecat f r rest în lucrurile lumii acesteia? Nu era El un Dumnezeu care- i pierduse transcenden a, devenit simpl demagogie, pentru a justifica ac iuni defel dumnezeie ti, care presupuneau rela ii de sclavie i exploatare? Toate aceste întreb ri nu pot s atenueze ateismul radical al lui Marx: Marx a fost un ateu complet, nu doar un opozant al cre tinismului decadent al vremii lui.52 Nici m car nuan a între ateul Marx i ateul socialist Marx53 nu import , dat fiind economia textului de fa , fiindc ultimul îl include pe cel dintâi, ba chiar s-ar putea chiar ca cel dintâi s nu existe în absen a celui de-al doilea. De asemenea, Marx nu poate fi considerat nici m car „postateist”54: termenul este cu atât mai îndoielnic cu cât comunismul rus a demonstrat existen a ateismului militant, care, de altfel, poate fi g sit din plin, dup cum am încercat s ar t m, în chiar textele lui Marx. Critica religiei, ca premis a oric rei critici, combinat cu violen a 50 Andrew N. McKnight, „Reevaluating Marx and Spirituality: Emancipation and the Search for Meaning”, p. 66. 51 Geoffrey Karabin, „Does Marx Make a Religious Turn?”, p. 323. 52 Denys Turner, „Religion: Illusions and liberation”, în Terrell Carver (ed.), The Cambridge Companion to Marx, Cambridge University Press, Cambridge, 1991, p. 322. 53 Distinc ie întâlnit în ibidem, p. 323. 54 Ibidem, p. 337.

116

Critica religiei

revolu iei reprezint cocktailul care nu poate fi considerat sub niciun chip a fi dep it ateismul. Marx r mâne un ateu radical care a încercat s - i întemeieze ateismul în mod filosofic i tiin ific55, luptând cu înver unare, adic în mod „militant i activ”56, împotriva religiei i transformând alian a dintre socialism i ateism într-una necesar i de nedep it.

55

Nikolai Berdiaev, „Marxismul i religia”, p. 150. Denis de Rougemont, „A schimba via a sau a schimba omul?”, p. 212. 56

117

6.

CRITICA LUI MARX

Totalitarism i onto-teologie Ambi iile marxismului de a lichida religia i a-i ocupa locul s-au întors în cele din urm împotriva lui: marxismul a ajuns s fie considerat el însu i un fel de religie, opinie pe care vom încerca s-o argument m în paginile r mase, aplicând, gândirii lui Marx, aceea i m sur a suspiciunii: nu cumva afectele antireligioase repetate i argumentate au provenit dintr-o rivalitate de factur religioas , marxismul demonstrând pe lâng ambi iile sale politice, sociale i economice i pe cea a oficializ rii unei noi religii, o religie atee? Critica gândirii lui Marx nu poate evita asem n rile acesteia cu religia, la fel cum profetismul marxian are multe în comun cu esen a profetismului religios iudaic. Explicitarea acestor asem n ri va fi primul pas, care va cuprinde perspectiva totalizant a teoriei marxiene asupra lumii, istoricismul i linearitatea istoriei c tre viitorul fericirii comuniste, sublinierea etosului de esen religioas prin care ar fi trebuit s se nasc omul nou comunist i, în fine, concluzii asupra marxismului ca religie secular .1 Un al doilea pas va consta în formularea câtorva 1

Împ r irea aceasta a extins modelul religios al marxismului descris de Robert Tucker. Dup Tucker, marxismul ar de ine tr s turi

121

Marx i religia

considera ii asupra e ecului istoric al comunismului, pentru a ne întreba, în final, ce mai r mâne ast zi din gândirea întemeietorului. Perspectiva totalizant a gândirii lui Marx este evident i nu necesit argumente speciale, în ciuda faptului c a fost formulat adeseori conjunctural i polemic. Marx poate fi considerat „ultimul dintre constructorii de mari sisteme holiste”.2 Descrierea lumii se vrea comprehensiv în sens hegelian, chiar dac refuz idealismul lui Hegel în favoarea unui materialism cu ambi ii explicative totale. În fond, termenii folosi i sunt aceia i i în idealism, i în materialism, ambii ratând persoana uman pe care o confund , pe rând, fie cu spiritul i gândirea, fie cu materia.3 Absolutizarea materiei este ea îns i o eroare. Materialismul lui Marx, pe care Popper îl în elege ca economism, î i are valoarea lui pentru c pune în lumin importan a condi iilor economice pentru realiz rile spirituale, îns trebuie moderat. Sensul cauzalit ii poate fi cu u urin schimbat, imperiul necesit ii (materia) putând fi la rândul lui determinat de imperiul libert ii (ideile), dup cum o probeaz adeseori istoria. Absolupreluate din comunismul medieval: ambi ia de a oferi o perspectiv totalizant asupra lumii; perspectiva liniar asupra istoriei, care curge dinspre trecut înspre viitor, având un apocalips (revolu ia proletariatului) i o lume de apoi (comunismul); ideea omului nou comunist, care presupune schimbarea ontologic a omului, ceea ce ideea de mântuire cre tin presupunea la rândul ei; în fine, unitatea dintre teorie i practic , dintre concep ia comunist i praxisul revolu ionar nu-i altceva decât înc un model provenit din religie. Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, pp. 31-34. 2 K.R. Popper, Societatea deschis …, vol. 2, p. 173. 3 Vezi R.P. Ducatillon, „Doctrina comunist i doctrina cre tin ”, p. 279.

122

Critica lui Marx

tizarea unei singure direc ii în explica ia cauzal constituie un evident exces, care trebuie amendat4, cu atât mai mult cu cât restric ioneaz realitatea, reducând-o „la o obiectivare ipostaziat a produc iei”.5 Considerat din perspectiv teologic , gândirea lui Marx se dovede te ea îns i a c dea sub specia onto-teologiei, pe de o parte, chiar atunci când, pe de alt parte, critic , de pild , fenomenul onto-teologic al cre tinismului, mai degrab decât cre tinismul viu, la fel cum o f cuse întreaga stâng hegelian înaintea lui. În fond, s-ar putea spune pe bun dreptate c , ap rut din tradi ia filosofic a Occidentului, comunismul a preluat în „comun”-ul s u aspira iile onto-teologice ale trecutului, devenind „ultimul avatar al onto-teologicului”.6 În acela i timp, considerarea criticii metafizicii ca implicând cu necesitate, dup momentul Hegel, critica religiei dezv luie o în elegere impur a cre tinismului7, în elegere tributar conceptelor metafizicii moderne. Eviden a leg turii onto-teologice dintre metafizic i credin e de g sit nu numai în critica uneia, pentru a o afecta pe cealalt , ci i în maniera în care, crede Marx pe urmele lui Feuerbach, cele dou se sus in: specula ia reprezint „ultimul sprijin al teologiei”, f r de care nu r mâne decât „credin a resping toare”, iar metafizica serve te „drept spr in” 4

K.R. Popper, Societatea deschis …, vol. 2, pp. 140-144. Andrei Marga, Introducere în filosofia contemporan , p. 143. 6 Jean-Christophe Bailly, Jean-Luc Nancy, Comp rem. Politic la viitor, traducere de Adrian T. Sîrbu i Ciprian Mihali, prefa de Jean-Luc Nancy pentru edi ia în limba român , postfa de Adrian T. Sîrbu, Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2002, pp. 13-14. 7 Vezi Karl Marx, „Sfînta familie…”, p. 140. 5

123

Marx i religia

credin ei.8 Prin urmare, aceste trimiteri repetate la onto-teologie, f r ca autorul s ia cuno tin despre alian a impur dintre metafizic i teologie, sunt mostre despre cum critica religiei la Marx poate fi interpretat ca fiind, în primul rând, critica e ecului conceptual i istoric al cre tinismului, alian a lui f r rest cu metafizica modern i pierderea adev ratului spirit kenotic prin c derea compromi toare i amendabil în mrejele puterii politice. Teoria totalizatoare a lui Marx con ine astfel o critic la adresa religiei care e mai mult un atac împotriva a ceea ce religia în general i cre tinismul în particular însemnau dup alian a cu metafizica lui Hegel. C aceast teorie a devenit, cu timpul, dogmatic , în sensul restrictiv i violent al termenului, iar nu în sensul deschiderii antinomice i apofatice pe care o de inea în cre tinismul primelor apte Sinoade ecumenice, e doar o consecin fireasc . Ambi ia teoretic r mâne îns totalitar , un fel de erezie hegelian 9, dup cum o afi eaz i reflexele ei din societ ile comuniste.

Istoricism i linearitate istoric O alt tr s tur a gândirii lui Marx care merit aten ia critic o reprezint în elegerea liniar a istoriei, asem n toare cu cea din cre tinism, în care avem o c dere a 8

Ibidem, p. 142. „Totalitarismul nu eman deci din sistemul lui Hegel, ci din fractura lui mefistofelic , prin deturnarea mundan (dialectic ) a eshatologiei hegeliene (speculative)” (Vlad Mure an, „Comunismul: crim transcendental ”). 9

124

Critica lui Marx

omului, un progres al istoriei, profe ia viitorului luminos, apocalipsa i restaurarea final . Le vom lua pe rând. Din istoria biblic a c derii din paradisul religios, Marx p streaz doar c derea, prezent sub forma alien rii. Exist un paralelism între alienarea marxist i teoria cre tin a p catului originar: ambele m rturisesc inconsisten a prezent a st rii umane.10 În absen a unui paradis supraterestru sau terestru, în care Marx nu credea, natura uman nealienat îi ine, discret , locul. Vizibilitatea ei va spori odat cu apari ia omului nou al comunismului, adic dup ce alienarea va fi abolit . Istoria se afl , a adar, într-un progres dezv luit de adev rul unic al marxismului exprimat mesianic, dar nu mai pu in ra ional i tiin ific. Mesia este proletariatul, un Mesia generic, sub forma unei clase sociale, dar este evident pentru Marx c el va fi eliberatorul, pe m sur ce con tiin a propriilor sale puteri i misiuni istorice va ajunge la des vâr ire. Despre profe iile viitorului luminos, anun at de Marx, am mai avut ocazia s vorbim în acest text. R mâne doar s înt rim critica lui Popper despre „mizeria istoricismului”, despre imposibilitatea de a profe i, chiar pornind de la date tiin ifice, cursul evenimentelor viitoare i al istoriei ce vine. Profetul Marx anun pr bu irea societ ii capitaliste i înlocuirea ei cu cea comunist , iat istoria mântuirii în care fericirea care va urma nu va fi în afara istoriei, ci înl untrul ei. Utopia lui Marx dobânde te astfel caracteristici asem n toare cu cele ale eshatologiei cre tine. 10

A se vedea Denis de Rougemont, „A schimba via a sau a schimba omul?”, p. 245.

125

Marx i religia

Trebuie spus c , în ciuda faptului c lupt împotriva utopiei, a idealismului absolut, c ruia îi contrapune un materialism tiin ific, Marx nu scap de utopie. La rândul lui, imagina ia mitic îi joac feste, transformându-l într-un fel de reformator religios f r credin . Paradisul recâ tigat în urma revolu iei socialiste, prin violen ( i aceasta este apocalipsa marxist ), are un nume clar: comunismul. Utopia comunist e un fel de „utopie estetic ”11, de vreme ce Marx î i imagineaz c , în comunism, eliberat de lan urile muncii capitaliste i în sfâr it redat sie i dup o lung perioad de alienare, omul î i va dez g zui puterile creatoare. Caracteristicile curgerii timpului sunt astfel pe deplin omologabile timpului cre tin: de la alienarea omului (c derea), cu ajutorul lui Mesia (proletariatul), cel anun at de profe i (Marx, Engels), va avea loc apocalipsa (revolu ia proletar ) i restaurarea final a adev ratului om (omul nou comunist) într-un paradis eshatologic a teptat i anun at (comunismul). Punerea în eviden a acestor asem n ri are un poten ial critic imens la adresa marxismului: abia acum rivalitatea fa de credin a religioas apare în adev rata sa natur , aceea a dorin ei de înlocuire. Marxismul vrea s ia locul religiei nu fiindc e timpul pentru comunism, dup progresul m loacelor i rela iilor de produc ie, ci fiindc o for eaz o imagina ie mitic , o nevoie interioar general uman pe care Marx a criticat-o adeseori, de factur spiritual . Este ca i cum, în cele din urm , lupta îndârjit a materialismului s-a dovedit a avea cauze mai pu in materiale: produsul final r mâne maculat de 11

126

Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, p. 285.

Critica lui Marx

utopie, adic fracturat de remanen ele idealismului condamnat, dar revenit pe nea teptate, într-o form nou . Materialismul utopic e contradic ie în termeni: fie materialismul se împline te i utopia dispare (ceea ce nu s-a întâmplat), fie utopia r mâne, iar materialismul sl be te pân la desfigurare. Criticând religia Marx s-a în elat: ceea ce propunea nu era altceva-ul religiei, ci o nou form de religie, secularizat , intolerant i populat cu zeii ascun i ai dorin elor p mânte ti.

Un etos religios Paleta tr s turilor de factur religioas ale viziunii lui Marx poate fi îmbog it cu cele care formeaz etosul marxismului. Interpret rile gândirii lui Marx au pus accentul pe caracterul ei tiin ific, pân la publicarea, la începutul sec. XX, a manuscriselor din 1844, unde centralitatea teoriei alien rii este indiscutabil pentru tân rul Marx. Din acest moment, caracterul etic i religios al marxismului a fost tot mai mult luat în considerare. Filosofia de tinere e s-a dovedit a avea o pondere în întreaga oper , marxismul însu i putând fi interpretat nu atât ca o reflec ie tiin ific , menit s r spund la întrebarea dac este adev rat ce s-a sus inut de c tre Marx în leg tur cu evolu ia istoriei, cât ca o manier etic i religioas , un fel de ethos religios modern, pentru care împ r ia cerurilor purta numele de „comunism”.12 12

A se vedea ibidem, pp. 18-21.

127

Marx i religia

Marx a ignorat problema care apare în rela ia dintre materialismul istoriei (o teorie a istoriei deci) i poruncile morale cu care trebuiau educate masele. Accentuarea empirismului i ignorarea oric rei ra iuni practice sau intui ii morale reprezint dou premise care nu pot conduce la vreun temei pentru moralitate. Doar demonstra ia pur empiric a materialismului istoric nu poate sus ine o teorie moral .13 R mânea de chemat, dinspre viitorul comunist, fundamentele pentru un asemenea etos, care prelua de la ascetismul cre tin refuzul lumii, citit aici ca refuz al propriet ii private i statului. De i Marx a criticat asem narea14, ea rezist . Chiar i dispre ul cre tin fa de lume are multe în comun cu dispre ul marxist fa de lumea burghez :15 în numele unei lumi viitoare mai bune, cea prezent trebuie negat . Gândirea cre tin nu nega lumea decât pentru a o transfigura i a-i dezv lui adev ratele ra iuni divine, nicio anihilare nefiind cu adev rat dezirabil ; inten iile lui Marx r mâneau îns distructive, iar dac violen a revolu iei atr gea persecu ia, aceasta putea fi comparat cu persecu iile primilor cre tini.16 În consecin , etosul care, pornind din gândirea lui Marx a ajuns prin marxism, pân la comunismele est-europene i asiatice sugereaz c , în Marx, întâlnim un revolu ionar de factur religioas . Leg tura dintre revolu ie i religie poate fi gândit ca inevitabil , de vreme ce reformatorii 13

Cf. Isaiah Berlin, Karl Marx, p. 140. Vezi, de exemplu,Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, p. 35. 15 Vezi Isaiah Berlin, Karl Marx, pp. 21-22. 16 Geoffrey Karabin, „Does Marx Make a Religious Turn?”, p. 322. 14

128

Critica lui Marx

i fondatorii religio i propun oamenilor o revolu ionare a modului de via .17 Chiar dac e vorba, în general, despre revolu ii interioare, ele vor avea întotdeauna efect asupra lumii în care tr iesc. Care e raportul dintre revolu ia interioar , a omului nou, i cea extern , a comunismului i luptei de clas , în cazul lui Marx? Cum arat revolu ia, în aceste dou dimensiuni ale ei, dac punem fa în fa marxismul i comunismul? Evident c „plusul” marxist i violen a conex acestuia sunt reprezentate de revolu ia extern , politic , atât de clamat în Manifestul Partidului Comunist. Din acest punct de vedere nu încape îndoiala c prioritar este aceasta, în timp ce revolu ia interioar , a omului nou, îi urmeaz i, probabil, îi datoreaz succesul. Avem aici o inversiune fundamental fa de cre tinism: nu schimbarea interiorului este prioritar , ca în sfin enia cre tin , ci revolu ia exterioar va aduce cu sine existen a omului nou. De i solidar cu gândirea lui Marx, care plasase cauzalitatea religiei în rela iile de produc ie, aceast schem este un e ec. Cum ar putea violen a revolu ionar s se transfigureze în violen împotriva sinelui dec zut, adic în non-violen ? E uluitor c nicio umbr de scepticism n-a trecut prin înv tura maestrului privind încrederea în aceast schimbare, atât de utopic , atât de imposibil în fond. Când, în Rusia sovietic , „du manii poporului” fuseser lichida i, violen a revolu iei cu orice pre continua prin identificarea altora noi, chiar din rândul comuni tilor, adeseori chiar dintre nomenclaturi ti! Dictonul potrivit pentru aceast atitudine este c revolu ia trece, violen a r mâne. 17

Robert C. Tucker, Filosofie i mit la Karl Marx, p. 10.

129

Marx i religia

R mâne întrebarea: nu e cu putin ca revolu ia marxist s se alieze cu religia, atunci când aceast lupt , la rândul ei, împotriva exploat rii i s r ciei, ca în cazul teologiei eliber rii?18 Dup unii comentatori, Marx ar putea fi considerat un par ial simpatizant al religiei în cazul în care religia se arat ca un protest fa de oprimare. Evident, aceasta nu anuleaz ateismul vehement al lui Marx.19 Aceasta înseamn c numai în cazul în care religia ajut în scopuri sociale, ea poate fi acceptat . Trebuie spus c chiar dac o asemenea sarcin ar putea fi gândit ca posibil , a reduce religia doar la rolul ei social înseamn a o transforma într-un fel de comunism cu Dumnezeu pe post de secretar general. Dac din punct de vedere marxist este acceptabil, din perspectiv religioas mai pu in. Violen a le desparte iremediabil (s-au ar trebui s-o fac , în numele p cii cre tine!). Dialectica contrariilor care structureaz istoria claselor sociale i, în opinia lui Marx, istoria îns i a omului, p c tuie te prin accentul pus pe conflict. Aceast obsesie modern de a explica totul printr-un concept sau metod fundamental , pornind de la care totul devine explicabil i î i g se te locul într-un sistem ra ional, se reg se te în gândirea marxian , în care centralitatea e de inut tocmai de metoda dialectic hegelian , aplicat îns la istorie. 18

Vezi Peter Kivisto, „Marx on Religion”, p. 721. O alian asem n toare se poate întâlni în John Brentlinger, „Revolutionizing Spirituality: Reflections On Marxism And Religion”, în John F. Sitton (ed.), Marx Today: Selected Works and Recent Debates, Palgrave Macmillan, New York, 2010, pp. 241-256 (a se vedea în special p. 245). 19 Geoffrey Karabin, „Does Marx Make a Religious Turn?”, p. 317.

130

Critica lui Marx

O asemenea viziune are comun cu gândirea premodern importan a principiului unificator, care acolo era de inut de Dumnezeu. Cum Dumnezeu a fost destituit din rolul lui explicativ (opera ie care, în sine i potrivit adev rului tiin ific nu era rea, dar a devenit astfel dup ce L-a exclus pe Dumnezeu, ucigându-L), ra iunea a vrut s ocupe locul într-un mod la fel de autoritar. Numai c , la fel cum conceptul de Dumnezeu este adesea inutil pentru corectitudinea silogismelor ra iunii, i ra iunea abuzeaz de metodele sale în privin a în elegerii lui Dumnezeu (care, în fiin a Sa, r mâne de neîn eles). În cazul lui Marx, acest abuz a condus la o suspiciune maxim fa de tot ce însemna religia: din ea n-a mai r mas decât o ideologie util , de-a lungul istoriei, claselor dominatoare. Ra iunea putea propune în locul lui Dumnezeu, aceast hermeneutic a istoriei care st sub semnul conflictului. Trebuie spus c , în ciuda adev rului pe care îl poate con ine, adeseori, noua ideologie marxist a p c tuit prin cecitatea fa de altceva decât ideea confrunt rii i a conflictului. Obsesia pentru revolu ie nu avea cum s observe pacea, concept fundamental pentru cre tinism. Sau chiar dac o observa, ea nu era decât o sclavie în plus, o idee de care st pânii se foloseau pentru a-i men ine pe sclavi în afara dorin ei de libertate. Evident, o asemenea interpretare nu e f r rest, iar în cazul unei discu ii despre religie tocmai acest rest este menit s aib o importan radical , în m sura în care calitatea cre tinismului nu e dat de întinderea i abuzurile lui, ci de pu inii care au reu it s -l întrupeze, într-o via de sfin enie. Violen a trebuie s despar131

Marx i religia

t apele între marxism i cre tinism, chiar atunci când ambele lupt împotriva oprim rii omului i, dac marxismul se poate alia conjunctural cu cre tinismul, acesta nu are cum s-o fac . Concluziile se impun: marxismul este o religie impur , care func ioneaz la rândul lui ca opiu al poporului, fiind asem n toare „formelor inferioare ale vie ii religioase”, dup cuvintele lui Simone Weil.20 O „religie secular ”, în care se g sesc „toate marile teme ale religiei cre tine – c derea, fericirea originar , reg sirea, isp irea, subiectul mesianic”.21 Dac nu accept m aceast tez tare, atunci se impune una mai slab , care sus ine c marxismul mo tene te tr s turi religioase cre tine, f r a prelua i con inutul cre tinismului. Oricare ar fi acceptat , aveam de-a face doar cu o deosebire de grad, fiindc ambele teze sus in c între marxismul ateu i idealurile cre tine exist leg turi i influen e care nu pot fi neglijate. De aceea, chiar dac marxismul pretinde a nu avea nimic religios în con inutul sau inten iile lui, de vreme ce transcenden a lui istoric este inexistent , orice valoare fiind realizat în aceast lume, func ia lui r mâne totu i religioas : o eshatologie imanent , intraistoric , foarte criticabil i, prin utopia ei, deloc fidel materialismului ei funciar.

20

Citat de Vladimir Tism neanu în prefa a la Leszek Ko akowski, Principalele curente ale marxismului, vol. 1, p. 6. 21 Vladimir Tism neanu, Despre comunism. Destinul unei religii politice, Humanitas, Bucure ti, 2011, p. 19.

132

E ecul marxismului Dup aceast critic religioas , e timpul s trecem în revist i e ecul istoric al marxismului care, chiar dac reprezint , dup unii, aplicarea infidel a gândirii marxiene, ofer îns un grad de în elegere sporit a utopiilor maestrului. În treac fie spus, p rerea noastr este c , de la premisele pe care gândirea lui Marx le ofer , centrate în jurul revolu iei i a unei deveniri istorice imposibile, niciun fel de aplicare a lui Marx integral n-ar putea avea rezultate mai bune. Trebuie s negi vehement prea multe dintre principiile întemeietorului pentru a se întâmpla altfel ( i imaginea este a Chinei comuniste, dar i capitaliste), adic s accep i forme de capitalism moderat, de care Marx s-ar fi dezis ca de ni te impure erezii. Istoria marxismului a l sat prea mult sânge pentru a mai fi creditat. E ecul marxismului, ca e ec al comunismului aplicat, a fost politic, economic i, la limit , s-a transformat în antiumanism, proferând minciuna futurologic în detrimentul realit ii fruste. Din punct de vedere politic, Marx sus inea o teorie a neputin ei, care apela doar la interven ii care s ajute fatalismul devenirii istorice comuniste.22 Aceast incapacitate politic e criticabil , fiindc nu ia în considerare posibilitatea legilor bune de a schimba realitatea social i a îndep rta exploatarea. „Puterea politic este cheia ocrotirii economice”23, o idee care arunc în aer fatalismul marxian. De fapt, lucrul acesta a fost dovedit chiar în rile comuniste: peri22 23

K.R. Popper, Societatea deschis …, vol. 2, pp. 162-163. Ibidem, p. 163.

133

Marx i religia

colul amplific rii puterii statului, care n-a fost în eles de c tre marxi ti24, a abuzat chiar i împotriva acelui determinism istoric de care trebuiau s asculte, de unde i îndep rtarea de gândirea lui Marx. Neputin ei politice agresive i e ecului economic trebuie s -i ad ug m antiumanismul: marxismul lupt împotriva principiului persoanei umane25 prin strivirea ei de c tre totalitarismul fericirii for ate i viitoare. Domina ia hegelian a generalului asupra individualului, criticat de Kierkegaard, e prezent i în Marx. „Societatea, clasa este o realitate primordial , anterioar omului, persoanei.”26 Alienarea capitalist nu este abolit de c tre comunism, ci continuat 27, odat cu depersonalizarea omului.28 Umanismul materialist e atât de restrictiv, prin reducerea omului doar la materia sa, încât devine imposibil sau se transform în contrariul s u. Rezultatul imposibilit ii aplic rii riguroase a comunismului la realitate f r a o silui este practica minciunii în locul adev rului, mistificarea realit ii în numele idealului fericirii comuniste, adic abdicarea de la principiul marxian care cerea s se porneasc de la fapte empirice, nu de la teorii. Comunismul era imposibil, de aceea practica neadev rului devenise o regul i o necesitate. Iat , redat pe larg, pentru cei ce n-au tr it pe propria piele, o prezentare foarte reu it a minciunii comuniste, cu contradic iile i sofismele ei: 24

Vezi ibidem, p. 168. Vezi Nikolai Berdiaev, „Persoana uman i marxismul”, p. 123. 26 Ibidem, p. 128. 27 Ibidem, p. 137. 28 Denis de Rougemont, „A schimba via a sau a schimba omul?”, p. 218. 25

134

Critica lui Marx Opune i dogmele cre tine axiomelor lui Marx i Engels, iar comuni tii v vor r spunde, chipurile, fiindc veni vorba, c opera iunea aceasta îi las reci: ei se manifest în planul Istoriei, nu în cel al adev rurilor eterne. Plasa i-v deci în plan istoric. C l tori i în U.R.S.S., de pild . Constata i, asemeni multora (f r îndoial cei cinsti i), c dictatura lui Stalin se apropie de regimurile fasciste. Încerca i s trage i concluzia c asta înseamn comunismul, de îndat ce se confund , a a cum ni s-a spus, cu efectele sale istorice. Vi se va r spunde c v-a i în elat sut la sut ; c nu în elege i nimic din «devenirea dialectic », i c dictatura actual nu este decât un stadiu necesar dar provizoriu al acesteia. Iat -v împins în planul doctrinei. Informa i-v deci asupra faimoasei dialectici: ve i afla c a fost inventat de Hegel, care gre it a bazat-o pe Spirit, ceea ce e ca i cum ar fi a ezat-o în cap; c geniul lui Marx a repus-o în picioare, bazând-o pe economic, i c astfel s-a putut ea pune în mi care i ac iona la nivelul realului; c scopul s u ini ial era distrugerea Statului în beneficiul omului concret, nu f r a fi înt rit în prealabil acest Stat pân la extrema pe care o numim dictatur ; i, în sfâr it, c aceast dictatur va disp rea în mod necesar i de la sine, odat cu ultimii opozan i. Credea i c v afla i în istorie, în realitate; sunte i îns invita i a nu v încrede ochilor, care îl v d pe Stalin, ci s crede i într-o profe ie. i totu i, r mâne i sceptici: dup dou zeci de ani de putere sovietic , Stalin anun o constitu ie care înt re te i mai mult Statul, i nici nu mai pomene te m car de dispari ia lui viitoare. Dimpotriv , el ordon s fie împu ca i cei ce mai vorbesc despre asta. Vi se r spunde c dintr-o necesitate tactic , prev zut de altfel cu gr de dialecticieni. În acea clip , abia, începe i s întrevede i ce înseamn «dialectica». Este vorba, de fapt, de ascultarea fa de partid, ascultarea oarb fa de Stalin, unicul depozitar al doctrinei. Desp r irea de planul adev rurilor eterne pentru a intra în planul istoriei însemna deci, cu precizie, a renun a la adev r, nemaicrezând decât în tactica unui dictator, care va schimba adev rul la fiecare ase luni.29 29

Ibidem, pp. 243-244.

135

Marx i religia

Dialectica dintre clasele antagoniste s-a transformat deci într-o dialectic a minciunii i adev rului, din care ultimul are întotdeauna de pierdut în raport cu realitatea empiric i totul de câ tigat dac e judecat dinspre viitorul „luminos”. De i ca teorie înc mai poate trezi interesul i simpatia, aplicat politic, marxismul nu ezit s - i arate monstruozitatea i ineficacitatea. Aflat sub semnul totalitarismului criminal i antiumanist în consecin ele sale, dep it i f r perspective30 din punct de vedere economic, marxismul î i dezv luie apeten a incon tient religioas ce poate fi judecat cu aceea i m sur cu care, la rândul lui, Marx criticase religia: ea r mâne în lumea iluziei, al turi de utopia marxist , pe cât de irealizabil , pe atât de periculoas i de sc ldat în sânge.

O ultim întrebare Ce mai r mâne, ast zi, din Marx? La aceast întrebare se pot formula mai multe r spunsuri, în m sura în care discut m despre unul sau altul dintre zonele gândirii marxiene. O certitudine mut , cea a imposibilit ii marxismului de a deveni praxis politic i economic, r mâne cu severitate în picioare, cu toate c aventurile neomarxismului nu subscriu acestei teze.31 30

Cf. Andrei Marga, Introducere în filosofia contemporan , p. 163. Pentru o descriere conving toare a crizei aplic rii marxiste a se vedea Vladimir Tism neanu, Mizeria utopiei. Criza ideologiei marxiste în Europa R s ritean (Sociologie, tiin e politice), traducere de Laura Lipovan, Polirom, Ia i, 1997 i Vladimir Tism neanu, Diavolul 31

136

Critica lui Marx

Una dintre „materiile” pe care aplicarea materialismului marxist le-a pus într-o abunden înfior toare este sângele. Crimele sistemelor totalitare marxiste sunt argumente nu doar împotriva aplic rii eronate a purit ii doctrinei, ci a poten ialului sângeros al doctrinei înse i. Iar dac se elimin aceast dimensiune a praxisului din gândirea lui Marx, ea se dilueaz considerabil, transformându-se într-o contradictorie teorie inaplicabil , într-o filosofie a ac iunii f r ac iune, într-o contempla ie maladiv a realit ii empirice. Cu alte cuvinte, Marx r mâne înc , prin influen ele lui asupra altor curente de gândire, mai pu in sângeroase i mai tiin ifice decât dogmatismul devenit periculos al marxi tilor. Prin urmare, ar trebui luate în considerare câteva linii de influen care privesc:32 critica economiei politice – dup p rerea noastr în limitele unei m suri umaniste care s anihileze excesele i propaganda totalitar ; teoria societ ii industriale moderne – din nou f r excesele antagonismului claselor i necesitatea violen elor revolu ionare; i, dup unii comentatori33, viziunea sa general asupra cunoa terii – asupra acestui punct r mânem sceptici, de vreme ce minciuna util regimurilor comuniste a ajuns s guverneze cu preten ii de tiin ificitate în locul adev rului. Probabil c umanismul marxian, în ciuda antiumanismului mizantrop diseminat, la rândul lui, în paginile polemice, este una dintre ideile care pot rezista, fiind oarecum un ingredient necesar pentru rezisten a celorlalte în istorie: comunism, fascism i câteva lec ii ale secolului XX (Istorie contemporan ), traducere de Marius Stan, Humanitas, Bucure ti, 2013. 32 Tom Rockmore, Marx a er Marxism, p. 196. 33 Ibidem.

137

Marx i religia

idei, exprimate în paragraful precedent. Conceptul de alienare, provenit din teoria cre tin a p catului originar, ar putea fi reconsiderat i redat unor filosofii mai pacinice; de asemenea, critica unor excese antiumaniste ale capitalismului care tinde s devin s lbatic ar putea fi util prin modera iile umanismului marxian. Cu condi ia ca „efectul de vizier ”34, de care vorbea Derrida, s func ioneze oarecum paradoxal, adic protector: noi s fim cei ce vedem marxismul, ascun i în spatele vizierei, f r ca el s aib posibilitatea s p trund pân la noi. Un marxism f r putere politic , a adar, un marxism slab, e probabil înc util pentru a judeca ceea ce ne apar ine tuturor, comunul, în m sura în care poate rezista la atâta modera ie. Cu siguran c gândirea lui Marx e cu mult mai folositoare ast zi în mâinile unui nemarxist, orice adeziune putând fi suspectat de voin de violen . Nu voin de putere, cum credea Nietzsche, ci voin de violen cu orice pre , pentru ca mecanismul revolu iei neîncetate s func ioneze, chiar dac în nicio direc ie, chiar dac doar înspre moarte. „Nu, f r Marx, nu va fi niciun viitor f r Marx”, scria Derrida, încercând s p streze mo tenirea unui „anumit Marx”, dintr-o pluralitate de spirite care-l caracterizeaz .35 Am putea replica: nu pluralitatea spectrelor lui Marx import , la rigoare toate sunt ro ii de sângele victimelor comuniste în numele unei fericiri utopice; ci pluralitatea non-marxi tilor, a celor ce vin nu atât dup Marx, ci de dincolo de el, încercând s -l cearn . Timpul discernerii a trecut de mult, fiindc eviden a istoric a ero34 35

138

Jacques Derrida, Spectrele lui Marx, p. 40. Ibidem, p. 48.

Critica lui Marx

rilor utopiei comuniste a devenit un loc comun, mai ales pentru cei ce au tr it pe viu aplica iile gândirii lui Marx în societ ile comuniste. Dac umanismul lui Marx ar mai putea avea vreo ans , oricât de mic , s nu uit m c e la rândul lui atât de inflamat cu mizantropie revolu ionar , încât reprezint un fel de maniheism de clas , mereu periculos. În fond, exist umanisme mult mai pa nice i, prin aceasta, mult mai aplicabile. De aceea, la limit , poate c Marx mai rezist doar sub chipul demonului, ca vizibilitate a contraexemplului, a negativului, a nocivului, a de neurmatului.

139

CONCLUZII

Marx a fost un gânditor ateu. Radicalizând spiritul Iluminismului în privin a luptei împotriva religiei, el a reprezentat manifestarea reactivului, a ranchiunii, a negativului dialectic. Materialismul i egalitarismul s u au alimentat ura de clas i au propus crima drept solu ie. Spiritul revolu ionar a înlocuit spiritul hegelian, încercând s transforme societatea, f r a se transforma îns i pe sine. Crimele comunismului stau m rturie despre obsesia revolu iei cu orice pre , despre faptul c chiar atunci când clasele aveau s treac , apeten a pentru revolu ie i fascina ia ei sanglant aveau s r mân . Comunismul Europei de Est a demonstrat absurditatea spiritului revolu ionar marxist: dup ce vechii du mani au fost lichida i, al ii noi aveau s fie inventa i. Religia trebuia s dispar odat cu societatea comunist i cu omul cel nou, a profetizat Marx. Aceast profe ie s-a dovedit eronat din cel pu in dou motive. În primul rând, dac ne referim la raportul ei cu adev rul, ea avea s fie istoric invalid . Religia nu numai c nu a disp rut odat cu dezvoltarea economic , ci a revenit în lumea contemporan , chiar dac în diverse forme, cele mai multe impure. Conteaz aici c istoricismul marxist nu a avut dreptate, c profetul – care este de obicei pus al turi de al i profe i ai mor ii religiei, Comte, Nietzsche, Freud etc. – s-a în elat. 143

Marx i religia

În al doilea rând, luând în considerare scopurile ei i direc ia de evolu ie, suspiciunea fa de religie a fost alimentat de dorin a lui Marx de a întemeia o utopie pur , cu tr s turile eshatologice ale unei noi religii – societatea comunist f r clase i f r proprietate privat . Deci falsitate de o parte i mit religios secular de cealalt parte, minciun i iluzie istoricist : de când viitorul lui Marx a devenit prezentul i trecutul nostru, vizibilitatea erorii marxiene s-a transformat în analiza unei boli politice reale, atestat de milioane de victime. Dac am analiza ateismul i utopia lui Marx prin metoda dialectic înse i, atunci am putea spune c , într-un prim moment, utopia viitorului comunist a trecut în ateism, hr nindu-l, dându-i for i profil. În numele unei eshatologii comuniste, religia a fost denun at i consider punct nodal pentru atitudinea critic fa de societatea capitalist . Diagnosticele se f ceau în numele acestei evolu ii istorice c tre comunism pe care Marx o considera natural , tiin ific i atee. Mai apoi, într-un al doilea moment, odat cu trecerea timpului i pe m sur ce revolu ia marxist a înc lecat istoria, ateismul a devenit tot mai mult utopie pentru c a i trecut, cum ar spune Hegel, în contrariul s u, iar ceea ce a rezultat a fost „fericirea obligatorie” (Norman Manea), viziunea extatic a viitorului luminos în numele c ruia prezentul putea suporta orice nedreptate. Dispari ia religiei p rea a asigura astfel f r rest fericirea viitoare. În fine, într-un al treilea moment, sinteza dintre ateism i utopie s-a transformat în certitudine criminal : certitudinea c religia trebuie s dispar , justificând ac iunea criminal care s o fac s dis144

Concluzii

par . Nicio idee f r ac iunea subsecvent , spunea principiul marxian i, aplicat aici, acest principiu a dat „roade” sub forma victimelor umane. Pentru c energia mi c rii dialectice a fost în acest caz nu spiritul hegelian, ci ura de clas . Iar dac totu i suntem obliga i s concedem c va fi fiind i ura o form de spirit, va trebui s o demasc m atunci ca pe un spirit c zut nu doar din cer, „ca un fulger”, ci i în istorie. Or aventura spiritelor c zute, oricât de legitimat ar p rea ea de promisiunile istoriciste sau istorice, ine de registrul r ului, al abominabilului. Din perspectiv teologic , marxismul poate fi acuzat de onto-teologie, atât prin ceea ce propune, eshatologia sa istoricist , cât i prin critica pe care o face la adresa religiei. Lectura sa religioas rateaz fenomenul viu al credin ei, polemizând cu Dumnezeul conceptual al claselor dominante, concept mort prin el însu i chiar în ochii teologiei. Nu cred c Marx reprezint „ultimul avatar al onto-teologicului”1: energia de regenerare conceptual manifestat în defavoarea Dumnezeului viu r mâne mereu activ , chiar la nivel fragmentar, nefiind nevoie neap rat de mari construc ii metafizice. Dar cred c e adev rat aceast caracterizare i anume c polemica împotriva religiei are la Marx tr s turile onto-teologiei. De asemenea, a devenit un loc comun faptul c solu ia oferit de Marx con ine ingrediente religioase: în elegerea liniar a istoriei, care trebuie s avanseze c tre un viitor luminos (eshatologia istoricist comunist ); alienarea omului aduce cu p catul str mo esc; omul nou comunist se suprapune peste omul nou cre tin despre care vorbe te 1

Jean-Christophe Bailly, Jean-Luc Nancy, Comp rem, pp. 13-14.

145

Marx i religia

apostolul Pavel; proletariatul este Mesia, salvatorul istoriei; revolu ia reprezint apocalipsa care va schimba pentru totdeauna fa a realit ilor social-economice etc. Toate aceste asem n ri dovedesc, dac mai era nevoie, atât poten ialul „religios” al marxismului, cât i adversitatea lui clamat la adresa religiei în genere. În fine, un ultim punct prive te posibilitatea unei aliane între marxism i credin a cre tin , în m sura în care aceasta din urm critic , la rândul ei, oprimarea omului. Oricât ar p rea de seduc tor, acest pact nu face decât s accentueze i mai mult caracterul onto-teologic al marxismului: reduc ia credin ei la utilitatea ei social celebreaz o dat în plus moartea lui Dumnezeu. Cum am scris mai sus, în acest caz credin a este transformat într-un fel de comunism cu Dumnezeu pe post de secretar general. Marxismul ar avea de câ tigat din aceast alian chiar p strându- i ateismul fundamental, dar credin a n-ar fi decât o desfigurare în plus, o contrafacere meschin a chipului Dumnezeului celui viu. Concluziile se impun: gândirea lui Marx reprezint un surogat religios, abuzând de teme religioase, de i drapate în limbajele veacului, care transfer transcenden a în istorie i promite o eshatologie realizabil într-un viitor istoric. Violen a sa intrinsec ar trebui s -i descalifice pân i umanismul, mizantrop în fond, ca s folosim o formul paradoxal . Din punctul de vedere al teologiei cre tine ateismul lui Marx este pur i simplu ignobil i periculos. El promite v rsare de sânge cu aceea i pasiune maladiv cu care promite fericirea ro ie viitoare; el profetizeaz sfâr itul religiei în general, în elându-se 146

Concluzii

amarnic; el propune o religie alterat în locul celei revelate; el vorbe te despre alienare, dar alieneaz la rându-i cu asupra de m sur ; el comite deicidul, i, f r s -i pese, instituie în locul r mas gol genocidul; el opereaz cu o fals profe ie, cu o fals schimbare a omului i cu o fals eshatologie. De aceea, r mânând pe pozi ii teologice, am putea conchide c , purtând m tile demonului, ateismul marxian minte chiar atunci când pare a spune adev rul.

147

BIBLIOGRAFIE & INDEX

Bibliografie Agar, Jolyon, Rethinking Marxism: from Kant and Hegel to Marx and Engels (Critical Realism: Interventions), Routledge, London, New York, 2006. Althusser, Louis, Citindu-l pe Marx, traducere de Adina Apostol, Pavel Apostol i Maria Alexe, Ed. Politic , Bucure ti, 1970. Bailly, Jean-Christophe; Nancy, Jean-Luc, Comp rem. Politic la viitor, traducere de Adrian T. Sîrbu i Ciprian Mihali, prefa de Jean-Luc Nancy pentru edi ia în limba român , postfa de Adrian T. Sîrbu, Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2002. Balibar, Étienne, The Philosophy of Marx, traducere de Chris Turner, Verso, London, New York, 2007. Balibar, Étienne; Macherey, Pierre, „Marx Karl (1818-1883) & marxisme”, în Enciclopaedia Universalis. Dictionaire des Philosophes, 2, Enciclopaedia Universalis & Albin Michel, Paris, 2001, pp. 1022-1051. Ball, Terence, „History: Critique and irony”, în Terrell Carver (ed.), The Cambridge Companion to Marx, Cambridge University Press, Cambridge, 1991, pp. 124-142. Berdiaev, Nikolai, „Marxismul i religia”, în Vasile Igna (ed.), Marx contra Isus, traducere de Ana Puran, Universal Dalsi, Bucure ti, 2003. Berdiaev, Nikolai, „Persoana uman i marxismul”, în Vasile Igna (ed.), Marx contra Isus, traducere de Ana Puran, Universal Dalsi, Bucure ti, 2003, pp. 123-141. Berlin, Isaiah, Karl Marx; his life and environment, 2nd edition, Oxford University Press, Oxford, 1949. Brentlinger, John, „Revolutionizing Spirituality: Reflections On Marxism And Religion”, în John F. Sitton (ed.), Marx Today: Selected Works and Recent Debates, Palgrave Macmillan, New York, 2010, pp. 241-256.

151

Bibliografie Bronfenbrenner, Martin, „A Harder Look at Alienation”, Ethics 83, 4 (1973), pp. 267-282. Burns, Tony; Fraser, Ian (ed.), The Hegel–Marx Connection, MacMillan Press Ltd, London, 2000. Calvez, Jean-Yves, Marx et le marxisme. Une pensée, une histoire (Eyrolles Pratique), Eyrolles, Paris, 2007. Derrida, Jacques, Spectrele lui Marx. Starea datoriei, travaliul doliului i noua Interna ional (Plural M), traducere de Bogdan Ghiu i Mihaela Cosma, prefa de Cornel Mihai Ionescu, Polirom, Ia i, 1999. Ducatillon, R.P., „Doctrina comunist i doctrina cre tin ”, în Vasile Igna (ed.), Marx contra Isus, traducere de Irina Simu, Universal Dalsi, Bucure ti, 2003, pp. 276-282. Easton, Loyd D., „Alienation and History in the Early Marx”, Philosophy and Phenomenological Research 22, 2 (1961), pp. 193-205. Engels, Friedrich, „Ludwig Feuerbach i sfâr itul filosofiei clasice germane”, în Opere alese în dou volume, vol. 2, Ed. Partidului Muncitoresc Român, Bucure ti, 1952, pp. 326-366. Farr, James, „Science: Realism, criticism, history”, în Terrell Carver (ed.), The Cambridge Companion to Marx, Cambridge University Press, Cambridge, 1991, pp. 106-123. Feuerbach, Ludwig, Esen a cre tinismului, traducere de P. Dr ghici i Radu Stoichi , studiu introductiv de I. Cernea, Ed. tiin ific , Bucure ti, 1961. Fichte, J. G., Cuvânt ri c tre na iunea german , traducere de Const. L z rescu, Editura Casei coalelor, Bucure ti, 1928. Garo, Isabelle, Marx, une critique de la philosophie, Seuil, Paris, 2000. Hegel, G.W.F., tiin a logicii, traducere de D.D. Ro ca, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ti, 1966. Hondt, Jacques D’, Hegel i hegelianismul (Filosofie), traducere de Nicolae Râmbu, Polirom, Ia i, 1998. Hyppolite, Jean, Studies on Marx and Hegel, traducere de John O’Neill, Harper Torchbooks, New York, 1969. Karabin, Geoffrey, „Does Marx Make a Religious Turn?”, Philosophy Today 53, 3 (2009), pp. 317-332. Kivisto, Peter, „Marx on Religion”, Contemporary Sociology 32, 6 (2003), pp. 721-722. Ko akowski, Leszek, Principalele curente ale marxismului. Fondatorii, vol. 1, traducere de S.G. Dr gan, prefa de Vladimir Tism neanu, Curtea veche, Bucure ti, 2009.

152

Bibliografie Landa, Ishay, „Aroma and Shadow: Marx vs. Nietzsche on Religion”, Nature, Society, and Thought 18, 4 (2005), pp. 461-499, 582-583. MacIntyre, Alasdair, Marxism and Christianity, University of Notre Dame Press, Notre Dame, 1984. Marga, Andrei, Introducere în filosofia contemporan (Colegium Filosofie), Polirom, Ia i, 2002. Marx, Karl, „Ideologia german . Critica filozofiei germane moderne în persoana reprezentan ilor ei Feuerbach, B. Bauer i Stirner i a socialismului german în persoana diferi ilor lui profe i”, în Opere, vol. 3, edi ia a II-a, Ed. Politic , Bucure ti, 1962, pp. 9-572. Marx, Karl, „Contribu ii la critica filozofiei hegeliene a dreptului”, în Opere, vol. 1, edi ia a II-a, Ed. Politic , Bucure ti, 1960, pp. 225-367, 413-427. Marx, Karl, Manuscrise economico-filozofice din 1844, traducere de Vasile Dem. Zamfirescu, Ed. Politic , Bucure ti, 1987. Marx, Karl, Capitalul. Critica economiei politice, vol. 1, edi ia a III-a, Ed. de Stat pentru Literatur Politic , Bucure ti, 1957. Marx, Karl, Mizeria filosofiei. R spuns la „Filosofia mizeriei” a d-lui Proudhon, Ed. Partidului Comunist Român, Bucure ti, 1947. Marx, Karl, „Teze despre Feuerbach”, în Opere, vol. 3, edi ia a doua, Ed. Politic , Bucure ti, 1962, pp. 5-7. Marx, Karl, „Sfînta familie sau critica criticii critice. Împotriva lui Bruno Bauer & Co.”, în Opere, vol. 2, edi ia a II-a, Ed. Politic , Bucure ti, 1962, pp. 3-238. Marx, Karl, Capitalul. Critica economiei politice, vol. 3, traducere întocmit sub îngr irea unei comisii instituite de C.C. al P.M.R., edi ia a III-a, Ed. de Stat pentru Literatur Politic , Bucure ti, 1955. Marx, Karl, „Luptele de clas în Fran a 1848-1850”, în Opere alese în dou volume, vol. 1, Ed. Partidului Muncitoresc Român, Bucure ti, 1949, pp. 101-230. Marx, Karl, Critica programului de la Gotha, edi ia a II-a, Ed. Politic , Bucure ti, 1959. Marx, Karl, „Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte”, în Opere alese în dou volume, vol. 1, Ed. Partidului Muncitoresc Român, Bucure ti, 1949, pp. 231-339. Marx, Karl, „Contribu ii la problema evreiasc ”, în Opere, vol. 1, edi ia a II-a, Ed. Politic , Bucure ti, 1960, pp. 382-412. Marx, Karl; Engels, Friedrich, Manifestul Partidului Comunist, traducere de Teodora Petre, Nemira, Bucure ti, 1998.

153

Bibliografie Marx, Karl; Engels, Friedrich, Despre religie (Biblioteca marxist-leninist ), edi ia a II-a, Ed. Politic , Bucure ti, 1960. McKinnon, Andrew, „Opium as Dialectics of Religion: Metaphor, Expression and Protest”, în Warren S. Goldstein (ed.), Marx, Critical Theory, and Religion: A Critique of Rational Choice (Studies in Critical Social Sciences), Brill, Leiden, Boston, 2006, pp. 11-29. McKnight, Andrew N., „Reevaluating Marx and Spirituality: Emancipation and the Search for Meaning”, Journal of Thought 40, 1 (2005), pp. 61-78. Mure an, Vlad, „Comunismul: crim transcendental ”, Idei în dialog IV, 2 (2 februarie 2007). Myers, David B., „Marx and the Problem of Nihilism”, Philosophy and Phenomenological Research 37, 2 (1976), pp. 193-204. Pena, David S., „Marx and Engels on Religion: A Reply to Ishay Landa”, Nature, Society, and Thought 20, 1 (2007), pp. 91-112. Petrovi , Gajo, „Marx’s Theory of Alienation”, Philosophy and Phenomenological Research 23, 3 (1963), pp. 419-426. Popper, K.R., Societatea deschis i du manii ei. Epoca marilor profe ii: Hegel i Marx, vol. 2, traducere de Dr gan Stoianovici, edi ia a 2-a, rev., Humanitas, Bucure ti, 2005. Popper, Karl R., Mizeria istoricismului, traducere de Dan Suciu i Adela Zamfir, All, Bucure ti, 1996. Preda, Radu, Comunismul. O modernitate e uat (Theologia Socialis 5), Eikon, Cluj-Napoca, 2009. Râmbu, Nicolae, „Hegel secret i secretul lui Hegel”, în Jacques D’ Hondt, Hegel i hegelianismul (Filosofie), Polirom, Ia i, 1998, pp. 5-17. Reiman, Jeffrey, „Moral philosophy: The critique of capitalism and the problem of ideology”, în Terrell Carver (ed.), The Cambridge Companion to Marx, Cambridge University Press, Cambridge, 1991, pp. 143-167. Rockmore, Tom, Marx a er Marxism: The Philosophy of Karl Marx, Blackwell Publishers, Oxford, Malden, 2002. Rougemont, Denis de, „A schimba via a sau a schimba omul?”, în Vasile Igna (ed.), Marx contra Isus, traducere de Ana Puran, Universal Dalsi, Bucure ti, 2003, pp. 243-264. Russ, Jacqueline, Panorama ideilor filosofice. De la Platon la contemporani, traducere de Margareta Gyurcsik, Amarcord, Timi oara, 2002.

154

Bibliografie Sichel, Betty A., „Karl Marx and the Rights of Man”, Philosophy and Phenomenological Research 32, 3 (1972), pp. 355-360. Singer, Peter, Hegel (Mae tri spirituali), traducere de C t lin Avramescu, Humanitas, Bucure ti, 1996. Tism neanu, Vladimir, Despre comunism. Destinul unei religii politice, Humanitas, Bucure ti, 2011. Tism neanu, Vladimir, Diavolul în istorie: comunism, fascism i câteva lec ii ale secolului XX (Istorie contemporan ), traducere de Marius Stan, Humanitas, Bucure ti, 2013. Tism neanu, Vladimir, Mizeria utopiei. Criza ideologiei marxiste în Europa R s ritean (Sociologie, tiin e politice), traducere de Laura Lipovan, Polirom, Ia i, 1997. Tucker, Robert C., Filosofie i mit la Karl Marx, traducere de Emanuel-Nicolae Dobrei, Curtea Veche, Bucure ti, 2011. Turcan, Nicolae, Începutul suspiciunii. Kant, Hegel & Feuerbach despre religie i filosofie (Theologia Socialis 19), Eikon, Cluj-Napoca, 2011. Turner, Denys, „Religion: Illusions and liberation”, în Terrell Carver (ed.), The Cambridge Companion to Marx, Cambridge University Press, Cambridge, 1991, pp. 320-337. Walker, David M.; Gray, Daniel, Historical dictionary of Marxism (Historical Dictionaries of Religions, Philosophies,and Movements), Scarecrow Press, Lanham, Md., 2007. Wilde, Lawrence, „Logic: Dialectic and contradiction”, în Terrell Carver (ed.), The Cambridge Companion to Marx, Cambridge University Press, Cambridge, 1991, pp. 275-295.

155

Index de nume i termeni A ac iune 28, 36, 41, 46, 65-67, 73, 101, 104, 116, 137, 144-145 adev r 12, 22-23, 28, 32, 34, 78, 80, 88, 99, 105, 108, 110, 112, 125, 131, 134-137, 143, 147 Adorno, Teodor 14 alienare 20, 25, 33, 36, 39, 46-49, 51-56, 68, 74-76, 87, 110, 125-127, 138, 145, 147 Althusser, Louis 14, 28-29, 47 Antichitate 73 antropologie 32 aristocra ie 67 ateism 12, 15, 23-24, 32, 113, 116-117, 130, 144, 146-147

B Bauer, Bruno 19, 24, 32, 45, 100, 105, 108 Biseric 97, 103, 116 burghezie 77-79, 82, 91, 103

C capitalism/capital 13, 27, 33, 36, 47-49, 52, 54-55, 63, 67, 73-77, 81, 86, 110, 115, 133, 138 categorii 45, 60, 63 clas exploatat 11 clas exploatatoare 11-12, 93, 111, 115 Comte, Auguste 143 comunism 12-13, 19-20, 37, 55, 59, 71, 75, 80-86, 88, 107, 115, 122, 124-127, 129-130, 132-134, 137, 143-144, 146 con tiin 33, 41, 63-65, 79, 84, 109-110, 114 consum 30, 48 contemplare 36, 46

156

Index de nume i termeni cre tinism 12, 14, 22-23, 25, 27, 30, 32, 59, 61, 69, 85, 89, 91, 98, 101, 103-109, 111-116, 122-126, 128-129, 131-132, 138, 145-146 critic 14, 16, 23, 25, 33-35, 42, 44-46, 59, 61, 89, 92-93, 97, 101, 105, 108, 111-112, 116, 123-124, 133, 144, 146

D Democrit 59, 107 determinism 64, 74, 76, 90, 93, 134 dialectic 19-22, 26, 27-28, 30, 33-34, 41, 44-46, 49-50, 54, 60, 64, 66-68, 73, 79-80, 84, 93, 107, 124, 130, 135-136, 143-144 dictatura proletar 55, 84 distribu ie 30 Ditzgen, Joseph 66 doctrin 29, 41, 135, 137 dogmatism 14, 41, 61, 124, 135, 137 Dumnezeu 11-12, 30, 32-33, 43, 45-46, 51, 60, 88-89, 99, 102, 104, 109, 116, 130-131, 145-146

E economie 13, 15, 19-20, 27, 31, 43, 50, 61, 77, 116, 137 emancipare 12, 37, 87-89, 98, 105 empiric 25-26, 50, 60-61, 89, 134, 137 Engels, Friedrich 14, 19, 30, 32, 35, 60, 62, 66, 77-79, 81, 86, 102-104, 108, 112-113, 126, 128, 135 Epicur 20, 59, 107 erezie 108, 124, 133 esen 21-22, 27, 34, 45, 47, 49, 52, 55, 62, 64, 76, 85, 87, 89-90, 99, 101, 106-107, 121 eshatologie 68, 89-92, 113, 124-125, 132, 144-147 etic 98, 127 Europa de Est 12, 56, 83, 93, 128, 143 Evul Mediu 73 exploatare 11-12, 42, 49, 54, 75, 79, 111, 114, 116, 130, 133

157

Index de nume i termeni

F fericire 80, 83, 89, 104, 113-114, 121, 125, 132, 134, 138, 144, 146 Feuerbach, Ludwig 19-21, 24, 26-27, 29, 31-37, 48, 50-51, 59-60, 65, 67, 88-89, 98-99, 102, 107, 110, 112, 123 filosofie 15, 19-24, 26-28, 30-35, 37, 39, 41-47, 52, 55, 59-60, 62-63, 65-66, 80, 84, 87-88, 91, 97-98, 100-102, 104, 107, 110-112, 114, 122-123, 126, 129, 136, 138 for e de produc ie 62, 73 Fourier, Charles 19 Freud, Sigmund 15, 42, 143 Fromm, Erich 47

G Germania 24, 44-45, 97, 101 gnosticism 108 Gramsci, Antonio 14 Gulag 93

H Habermas, Jünger 14 Hegel, G.W.F. 19-23, 25-34, 42, 48, 50, 60-61, 67, 91, 98, 104, 108, 122-124, 135, 144 hegelieni de dreapta 22 hegelieni de stânga 19, 22-25, 32, 59, 97, 105 hermeneutic 12, 23, 29, 108, 131 holism 14 Horkheimer, Max 14

I idealism 20-22, 26, 33, 37, 44-46, 48, 59-60, 80, 98, 122, 126-127 Iisus Hristos 88 Iluminism 55, 59, 105, 143 imanen 64, 132 individualism 42

158

Index de nume i termeni istoricism 13, 30, 31, 64, 73, 90-93, 114, 121, 125, 143-145 istorie 12-14, 30-32, 41, 43-44, 60, 62-64, 67, 69, 73, 76, 79-81, 87, 89-90, 92-93, 112, 115, 121-122, 124-125, 127-128, 130-131, 133, 135, 137, 145-146 iudaism 97

K Kant, Immanuel 19, 21, 29

L Landshut, Siegfried 47 libertate 30, 78, 85, 90, 93, 104, 114, 122, 131 Lucacs, Georg 47 lume 15, 27-28, 31, 34, 45, 48, 50-51, 60, 64-68, 82, 99-101, 103-104, 110, 116, 121-122, 128-129, 132, 136, 143 lupta de clas 11-12, 28, 33, 79-80, 129

M Marcuse, Herbert 14, 47 marf 49-50, 54 marxism 12, 14-16, 29, 30, 41-42, 47, 64, 78, 80, 84, 86, 88-89, 92-93, 102, 107, 111, 128-130, 134, 136-138, 143 Marx, Karl 11-17, 19-21, 23-37, 41-56, 59-69, 73-81, 83-93, 97-117, 119, 121-131, 133-139, 143-147 materialism/materie 19-20, 34, 57, 59-66, 91-92, 98, 116, 122, 126-128, 132, 134, 137, 143 Merleau-Ponty, Maurice 14 metafizic 19, 80, 83, 105, 123-124 m loace de produc ie 49, 78 misticism 26, 28 mit 23, 30, 32, 43, 46, 52, 55, 62, 84, 87, 122, 126, 129, 144 moarte 12, 14, 25, 50, 73-74, 80, 91, 93, 109, 114, 138, 143, 146 modernitate 19, 73, 105 moral 14, 23, 63, 74, 99, 110, 128

159

Index de nume i termeni munc 20, 42, 47-52, 54-55, 73-75, 85, 111, 126 muncitor 12-13, 48-55, 62, 66, 74-75, 77, 79, 84, 86, 98

N Nietzsche 15, 43, 88, 138, 143

O omul nou 42, 55, 85, 87-88, 121-122, 125-126, 129, 145 ontologie 42, 63, 66, 87 onto-teologie 145 organicism 42

P Petrovic, Gajo 47 Plakhanov, Georgii Valentinovich 14 Platon 43, 59 politic 14, 19, 24, 61-62, 74, 82, 84, 88, 97, 101-102, 104, 106-107, 112, 116, 129, 133, 138 pozitivism 30 praxis/practic 36, 44, 64, 66, 107, 122, 136, 137 principiul nega iei 23 produc ie 30, 45, 48-49, 51, 54-55, 62-66, 73, 74, 76, 78, 86, 111, 115, 123, 126, 129 profetism 23-24, 36, 69, 91-92, 99, 121, 125-126, 143 progres 20, 28, 30, 33, 91, 93, 115, 125-126 proletariat 33, 43, 46, 69, 77, 79-80, 82-84, 98, 113, 122, 125-126, 146 proprietari funciari 77 proprietate privat 55, 74, 83-84, 86-87, 89, 128, 144 protestantism 64, 97, 112 Proudhon, Pierre-Joseph 19, 33, 45, 80

R ra ionalitate/ra iune 23-24, 28, 30, 55, 63, 104, 108, 131 rela ii de produc ie 62-64, 73, 126, 129

160

Index de nume i termeni religie 11-16, 21-23, 25-27, 31, 33-35, 51, 63, 69, 74, 77-79, 83, 86, 8890, 92, 95, 97-117, 121-124, 126-132, 136, 143-147 revolu ie 20, 24, 33-34, 46, 55, 62-63, 67-68, 79-82, 87-88, 91, 103, 117, 122, 126, 128-131, 133, 138, 143-144, 146 Ricardo, David 20 Rousseau, Jean-Jacques 19-20, 97

S Saint-Simon, Henri de 19 Sand, George 80 Sartre, Jean-Paul 14, 47 Say, Jean-Baptiste 20 scepticism 129 sclavagism 63, 73 secularizare 103, 105-107 Sismondi, Jean Charles Léonard de 20 Smith, Adam 20 socialism 13, 19, 24, 56, 62, 117 societate 11, 15, 24, 27-28, 31, 33, 36, 43-44, 48-49, 53-55, 62-65, 68-69, 73, 75-81, 83-85, 87-88, 91-93, 97, 99-105, 110-111, 113, 115, 125, 137, 143-144 sociologie 13 specula ie 23, 65, 123 spirit 19, 21, 28, 59-60, 91, 135, 143 spiritualism 45 stat 24, 26-27, 44, 55, 84, 99, 103-107, 115, 128, 134 tiin 14, 31, 60, 68, 81 tiin e ale naturii 27, 68 Stirner, Max 19, 24, 32, 88, 108 Strauss, Friedrich 23 Sue, Eugen 109 suspiciune 11, 15, 21, 23, 31, 78, 121, 131

T teologie 16, 27, 32, 98, 104, 108, 112, 121, 123-124, 130, 145-146

161

Index de nume i termeni totalitarism 31, 88, 121, 134, 136 transcendental 63 transcenden 64, 116, 132, 146

U umanism 13, 16, 45, 55, 88-89, 137-139, 146 universal 28, 55, 67, 80 ur 83, 107, 143, 145 utopie 15, 37, 42, 68, 83-84, 86, 88, 89, 90, 91, 126, 127, 132, 133, 136, 139, 144

V Valéry, Paul 29 valoare de schimb 78 Va imo, Gianni 105 victime 138, 144, 145 violen 12, 42, 43, 76, 78, 80, 81, 82, 83, 89, 116, 126, 128, 129, 137, 138 Voltaire 97

W Weil, Simone 132

162

Despre autor Nicolae Turcan (n. 1971). Doctor în filosofie, master în literatur comparat i licen iat în filosofie i teologie ortodox . Actualmente cadru didactic asociat la Facultatea de Teologie Ortodox a Universit ii „Babe -Bolyai” i redactor la Radio Rena terea, Cluj-Napoca. C r i publicate: Cioran sau excesul ca filosofie (Paradigme), prefa de Liviu Antonesei, edi ia a 2-a, Limes, Cluj-Napoca, 2013 (prima edi ie în 2008); Dumnezeul gândurilor m runte, Limes, Cluj-Napoca, 2009; Despre maestru i alte întâlniri. Eseuri, cronici, recenzii, Limes, Cluj-Napoca, 2010; Credin a ca filosofie. Marginalii la gândirea Tradi iei (Theologia Socialis 15), prefa de Radu Preda, Eikon, Cluj-Napoca, 2011; Începutul suspiciunii. Kant, Hegel & Feuerbach despre religie i filosofie (Theologia Socialis 19), Eikon, Cluj-Napoca, 2011; Abisul i cealalt dragoste, Limes, Cluj-Napoca, 2012. (www.nicolaeturcan.ro)

Seria Theologia Socialis 1. Radu Preda, Semnele vremii. Lecturi social-teologice 2. Radu Carp, Dacian Gra ian Gal, Sorin Mure an, Radu Preda, În c utarea binelui comun. Pentru o viziune cre tin a democra iei române ti 3. Radu Carp, Dumnezeu la Bruxelles. Religia în spa iul public european 4. Mihail Neam u, Elegii conservatoare. Reflec ii est-europene despre religie i societate 5. Radu Preda, Comunismul. O modernitate e uat 6. Radu Carp, Religia în tranzi ie. Ipostaze ale României cre tine 7. Radu Preda, Cultura dialogului. Pledoarii & exerci ii 8. Iuliana Conovici, Ortodoxia în România postcomunist . Reconstruc ia unei identit i publice, vol. I-II 9. Pantelis Kalaitzidis, Ortodoxie i modernitate. O introducere 10. Radu Preda, Ortodoxia & ortodoxiile. Studii social-teologice 11. Peter Antes, Islamul ca factor politic. O introducere 12. Radu Preda, Revenirea lui Dumnezeu. Studii social-teologice 13. Mitropolitul Bartolomeu, Corup ia spiritual . Texte social-teologice 14. Radu Preda, Uniatismul. Fenomen social i interoga ie teologic 15. Nicolae Turcan, Credin a ca filosofie. Marginalii la gândirea Tradi iei 16. Sorin Mure an, Radu Preda (ed./eds.), Economia i finan ele mondiale: încotro? Impulsuri etice / International Economy and Finance: Whereto? Ethical Inputs 17. Mirel B nic , Religia în fapt. Studii, schi e i momente 18. Radu Preda, Concep ia social a Bisericii Ortodoxe din Rusia. Introducere, document & comentariu 19. Nicolae Turcan, Începutul suspiciunii. Kant, Hegel & Feuerbach despre religie i filosofie 20. Radu Preda, Cuvântul social al Bisericilor din Austria. Introducere, document & comentariu 21. Iustinian ovrea, Ce (mai) este omul? R spunsul antropologiei teologice moderne

22. Radu Preda, Comunicare f r comuniune. Studii social-teologice 23. Valeriu Antonovici, Munca patriotic . Radiografia unui ideal falsificat 24. Nicolae Turcan, Marx i religia. O introducere 25. Pantelis Kalaitzidis, Ortodoxia i teologia politic . Teze & analize Detalii despre serie vezi la: www.teologia-sociala.ro