Lucrare Licenta Cistita [PDF]

Zitiervorschau

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ F.E.G. TÂRGOVIŞTE

PROIECT DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE

DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENTŢĂ PEDAGOGICĂ CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNDRUMĂTOR AS. MED: Niculescu Simona Oana ABSOLVENT: Necula Valentina

TÂRGOVISTE AUGUST 2018

Îngrijirea pacientei cu „Cistită”

2

MOTTO: ,, În fiecare dintre noi, Se ascunde tainic Un har nebănuit Să poţi, De grija cuiva să porţi, Inima la fel să- ţi bată Pentru toţi. Să fi acolo pentru ceilalţi, Zâmbind, Să şti să asculţi, să auzi, Şi să primeşti, doar Dăruind. De-ar vecui în libertate Acest har, Miracolul pe pământ N-ar mai fi atât de rar” HENRI. T.M.NOWEN

3

CUPRINS I. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

II.

NOŢIUNI DE NURSING Definiţie: nursingului; nursei. Rolul nursei. Funcţiile nursei Cadrul conceptual al îngrijirilor Procesul de îngrijire Noţiuni de Nursing Principii de bază a îngrijirii Teoria lui Maslow Rolul asistentei medicale în îngrijirea bolnavilor. ANATOMIA ŞI FILOZOFIA APARATULUI RENAL 1. Căile urinare 2. Vezica urinară 3. Caracteristicile şi compoziţia urinii 4. Formarea urinii 5. Micţiunea

III. CISTITA ACUTĂ 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

Definiţie Prevalenţă Etiologie Anatomie patologică Clasificare Simptomatologie Diagnostic Examen clinic şi examen fizic Evoluţie şi prognostic, complicaţii Tratament

IV.

CAZURI Cazul I Cazul II Cazul III V. TEHNICI ŞI METODE FOLOSITE PENTRU DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT ÎN CISTITA ACUTĂ VI. CONCLUZII 4

CAPITOLUL I NOŢIUNI DE NURSING

1. Definiţie: Nursing-ul (după O.M.S.) este o parte importantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii care cuprinde: a. Promovarea sănătăţii b. Prevenirea îmbolnăvirilor c. Îngrijirea persoanelor bolnave ( fizic, psihic, mental) de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, în comunităţi şi în toate formele de asistenţe sociale. Nursing-ul (după Virginia Henderson): „ Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre recuperare sau sănătate, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta săşi poarte de grijă singur cât mai curând posibil.” Nursa este o persoană care a parcurs un program complet de formare profesională, capabilă să practice cu profesionalism nursingul, care acceptă responsabilităţile şi exercită autoritatea necesară în acordarea directă a îngrijirilor, având răspunderea îngrijirilor pe care le acordă şi nu execută nici o altă procedură pentru care nu este calificată. Asistenta este „ cheia” echipei, responsabilităţile asistentei medicale sunt: a. Promovarea sănătăţii b. Prevenirea îmbolnăvirilor c. Restaurarea sănătăţii d. Înlăturarea suferinţei NURSING-UL este o artă, dar şi o ştiinţă ce necesită înţelegerea şi aplicarea cunoştinţelor specifice disciplinei. Este o acţiune a omului pentru om de acea presupune o mare responsabilitate a aceluia care o practică, deoarece acţionează pentru o persoană care este afectată nu numai fizic ci şi psihic şi social. „ Unde există dreptul de-a vorbi există şi responsabilitatea de-a asculta.”

5

„ Unde există probleme, există posibilitatea de-a avea sau a găsi soluţii.” „ Unde sunt persoane care plâng, există oameni care le pot şterge lacrimile.” Nursingul este un serviciu care ajută oamenii ca indivizi, familii sau colectivităţi să obţină o stare de sănătate, susţine oameni când se află într-o perioadă de boală sau când sănătatea le este precară, sporeşte abilitatea individului pentru a învinge efectele de boală şi neputinţei. Practica nursingului include: - sesizarea sănătăţii oamenilor, problemele lor de sănătate şi resursele ce le au pentru a le învinge. - deciderea; se decide ce fel de ajutor este necesar precum şi referirea acestuia la alte surse de specialitate la nevoie. - planificarea; prevede acordarea şi evaluarea programelor nursing. - învăţarea tuturor despre sănătate şi stilul de viaţă pentru a câştiga experienţa şi îndemnarea în păstrarea propriei sănătăţi. 2.Rolul nursei Rolul esenţial (după V.H) constă în ajutorarea persoanelor bolnave sau sănătoase să-şi menţină sau să-şi recâştige sănătatea sau să-l asiste în ultimele sale clipe prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur dacă ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare. Ea trebuie să-şi îndeplinească aceste sarcini astfel încât pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai curând posibil. Rolul nursei (după O.M:S) este să asiste indivizi, familii, grupuri să optimizeze şi să integreze funcţiile fizice, mentale şi sociale afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate. 3. Funcţiile nursei Sunt de natură: - independentă - dependentă - interdependentă Alte funcţii ale nursei sunt: profesionale, educative, de cercetare economice, gestionare Funcţia de natură independentă se referă la îngrijirea bolnavului, stabilirea unei relaţii de încredere între asistentă- bolnav-familie, precum şi

6

de transmitere a informaţilor, toate făcându-se din proprie iniţiativă, fie temporar, fie definitiv. Funcţia de natură dependentă are în vedere asistenta-medicală, asistenta observă modificări în comportamentul bolnavului, evoluţia bolii, le transmite medicului, aplică tratamentul recomandat întocmai de spusele medicului pentru toţi bolnavii în mod egal. Funcţia de natură independentă se referă la colaborarea cu alţi profesionişti din domeniul sanitar, schimb de experienţă, participarea la activităţi interdisciplinare. Funcţia specială a nursei este de a asista individul bolnav/sănătos în a fii capabil de activităţii ce contribuie la sănătate sau însănătoşire pe care le-ar face fără ajutor dacă ar avea puterea necesară, voinţa sau cunoştinţele. Atribuţiile asistentei: 1.Asigurarea şi organizarea nursingului în practică include: - identificarea nevoilor - stabilirea nevoilor - planificarea şi acordarea îngrijirilor de nursing - documentare - aplicare 2.Educarea pacienţilor şi a personalului de îngrijire: - evaluarea cunoştinţelor - furnizarea informaţiilor la nivel corespunzător - participarea la campanii privind educaţia pentru sănătate şi evaluarea rezultatelor - acţionarea ca un conducător în cadrul echipei - colaborator - să se implice activ în planificarea problemelor şi stabilirea priorităţilor - aplicarea standardelor culturale, etice şi profesionale. 3.Calităţile unei bune nurse sunt: - bună profesionistă, hotărâtă să acţioneze cu promtitudine răbdare calm, înţelegere în orice situaţie, să ia decizii rapide, să păstreze secretele profesionale, să aibă rezistenţă fizică şi psihică, conştiincioasă, curată, ordonată.

7

4. Cadrul conceptual al îngrijirilor. 1. Conceptul despre om (după V.H.) a. Cunoaşterea fiinţei umane în globalitatea sa b. Cunoaşterea fundamentală a omului c. Se bazează pe: - înţelegerea fiinţei umane - alcătuirea strategiei practice. ,,Individul este o entitate bio-psiho- socială formând un tot unitar.” El are necesităţi fundamentale cu manifestări specifice pe care si le satisface dacă se simte bine, el tinde spre autonomie in satisfacerea necesităţilor sale. 2. Conceptul privind sănătatea (după O.M.S.): „Sănătatea este o stare de bine fizic, mintal şi social ce nu constă numai în absenţa bolii sau infirmităţii.” 3. Conceptul despre boală: „Boala este ruperea echilibrului armoniei, un semnal tras prin suferinţa fizică, psihică, o dificultate, o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.” Modelul conceptului al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale ale omului. Enumerarea celor 14 nevoi: 1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie 2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata. 3. Nevoia de a elimina 4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură 5. Nevoia de a dormi şi a se odihni 6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca 7. Nevoia de a păstra temperatura corpului în limite normale 8. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre 9. Nevoia de a evita pericolele 10.Nevoia de a comunica 11.Nevoia de a practica religia 12.Nevoia de a se recreea 13.Nevoia de a se realiza 14.Nevoia de a învăţa 4.Elementele pozitive în practica medicală 1.Optimizarea îngrijirilor 2. Fixarea motivaţiei actului medical. 8

3. Formarea continuă. 4. Aplicarea planului de îngrijire. 5. Crearea profesionalismului în sistemul de valori. 5.Procesul de îngrijire. Este o metodă organizată si sistematică care permite acordarea îngrijirilor individualizat. Aplicarea conceptului V.H. în procesul de îngrijire uşurează identificarea nevoilor pacientului şi găsirea surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor. Permite satisfacerea intervenţiilor capabile să reducă sursele de dificultate în scopul de a ajuta persoana de a-şi recăpăta autonomia. Procesul de îngrijire cuprinde următoarele etape: - culegerea datelor - analiza şi interpretarea datelor-diagnosticului de îngrijire. - planificarea îngrijirilor- obiective. - realizarea intervenţiilor-aplicarea în practică - evaluarea 1.Culegerea datelor este un proces care ne permite o inventariere a datelor privind pacientul în globalitatea sa, date despre suferinţa lui, neputinţele lui, obiceiurile lui, starea de sănătate. Tipuri de date culese: - date personale - date sociale - date medicale Modalităţi de culegere a datelor: - prin dialog direct cu pacientul - prin dialog direct cu aparţinătorii - prin consultarea documentelor ce însoţesc pacientul - observarea pacientului 2.Analiza şi interpretarea datelor presupune un examen al datelor şi clasificarea lor şi conduce asistenta la stabilirea diagnosticului de îngrijire precum şi nevoia nesatisfăcută, dar şi sursa de dificultate. Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă dar precisă care descrie răspunsul persoanei la o problemă de sănătate.

9

Componente: a. Problema de dependenţă b. Cauza sau sursa de dificultate c. Semne şi simptome Există trei tipuri de diagnostic: - actual – manifestările de dependenţă sunt prezente - potenţial - când problema poate surveni - posibil – când prezenţa problemei nu este certă. 3.Planificarea îngrijirilor constă în stabilirea unui plan de intervenţie, prevederea etapelor de intervenţie şi a mijloacelor de desfăşurare, precum şi precauţiile ce trebuie luate. Planul cuprinde două componente: a. obiectivele de îngrijire b. intervenţiile Obiectivele formulate trebuie să răspundă la următoarele întrebări: 1. Cine face acţiunea? 2. Ce se poate face pentru pacient? 3.Cum se face acţiunea? 4. Când se face acţiunea? 6. În ce măsură se face acţiunea? Intervenţia permite asistentei să determine modul de a acţiona pentru1 a corecta problema de dependenţă a pacientului. Intervenţiile trebuie să fie: novatoare, personalizate, observabile, măsurabile. 4.Aplicarea în practică se efectuează prin intervenţii autonome şi intervenţii delegate. Scopul este de a ajuta pacientul să-şi menţină sau să-şi recapete independenţa, aici fiind implicaţii pacientul, asistenta, echipa şi familia. Pacientul execută acţiunile planificate pentru el în funcţie de resursele proprii. Asistenta supraveghează acţiunile planificate, încurajează pacientul, îl informează, îl ajută şi manifestă empatie faţă de el. Echipa de îngrijire asigură complectarea şi eficacitatea îngrijirilor profesionale. Fiecare plan de îngrijire se va complecta cu intervenţii, elemente de supravegheat, reacţia la medicamente, funcţiile vitale, intervenţiile cu rol delegat ce decurg din prescripţiile medicale. 5.Evaluarea îngrijirilor constă în a aduce o apreciere asupra progresului participantului în raport cu intervenţiile asistente, este condiţia absolută a

10

calităţilor îngrijirilor, evaluarea făcându-se cu regularitate şi la diverse intervale. Se evaluează rezultatul obţinut sau schimbarea, satisfacerea pacientului însuşi, autoevaluarea. Evaluarea se face pornind de la un punct de referinţă care este de fapt punctul de îngrijire. Persoanele care evaluează trebuie să înregistreze observaţii, să indice data şi să se semneze. Procesul de îngrijire este un proces clinic şi permanent înnoit. Importanţa procesului de îngrijire: a. Ajută la asigurarea calităţii în îngrijirea pacientului. b. Ajută la îmbunătăţirea calităţii în îngrijirea pacientului c. Aduce avantaje asistentei medicale în posibilitatea de încredere în satisfacţiile muncii, în dezvoltarea în plan profesional şi atingerea unor standarde pe plan profesional şi atingerea unor standarde în practica de nursing. d. Aduce avantaje pacientului prin faptul că îi dă posibilitatea de-a participa la propria îngrijire. 6.Noţiuni generale despre boală. „ A vindeca sau cel puţin a uşura suferinţa a fost din totdeauna scopul practicilor medicale. De aceea în etapa actuală prevenirea bolilor este idealul spre care tinde medicina.” Un organism viu poate fi definit ca un sistem complex de organe şi sisteme în echilibru dinamic. Toate componentele acestui sistem complex sunt în activitate echilibrată, în sensul că uneori domină funcţia unuia dintre sisteme, alteori a alteia. Coordonarea funcţiilor si adaptarea organismului la mediu sunt asigurate de sistemul nervos .Nivelul funcţiilor organismului se modifică în urma reacţiilor de adaptare, Echilibrul biologic dintre organism şi mediu, cu posibilitatea manifestării reacţiilor de adaptare a organismului se numeşte stare de sănătate. Modificările acestui echilibru biologic sub influenţa unor factori interni sau externi cu limitarea capacităţii de adaptare a organismului la mediu se numeşte stare de boală. Boala este un proces complex , dinamic la care i-a parte întregul organism, ca rezultat al corelaţilor care se stabilesc între mediul intern şi

11

mediul extern, pe de o parte şi dintre organism ( ca un tot unitar) şi diferitele sale componente pe de altă parte. Factorii care strică echilibrul dintre organism şi mediu se numeşte cauză patogenă, iar efectul său se numeşte stare patologică. Boala este deci o stare patologică. 7.Princiiple de bază a îngrijirii persoanei sănătoase / bolnave de Virginia Henderson sunt: a. Să ajuţi bolnavul să respire. b. Să ajuţi bolnavul să mănânce şi să bea. c. Să ajuţi bolnavul să elimine. d. Să ajuţi bolnavul să păstreze o bună postură când se plimbă, să-l ajuţi să-şi schimbe poziţia. e. Să ajuţi bolnavul să se odihnească şi să doarmă. f. Să ajuţi bolnavul să-şi aleagă îmbrăcămintea, să se îmbrace şi să se dezbrace. g. Să ajuţi bolnavul să-şi păstreze temperatura în limite normale. h. Să ajuţi bolnavul să-şi păstreze corpul curat, îngrijit, să aibe protejate tegumentele. i. Să ajuţi bolnavul să evite pericolele din mediul înconjurător, să fie protejaţi ceilalţi de orice pericol din partea pacientului, cum ar fi infecţia sau violenţa. j. Să ajuţi bolnavul să comunice cu alţii, să-şi exprime nevoile şi să-şi exteriorizeze sentimentele. k. Să ajuţi bolnavul să-şi practice religia conform conceptului propriu privind ceea ce este drept şi nedrept. l. Să ajuţi bolnavul în muncă sau operaţii productive. m. Să ajuţi bolnavul în activităţi recreative. n. Să ajuţi bolnavul să înveţe.

12

CAPITOLUL II NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI EXCRETOR 2.1 ANATOMIA APARATULUI EXCRETOR Aparatul excretor, cu rol în formarea şi eliminarea urinii, este format din rinichi şi căile urinare.

2.1.1 Rinichiul

Rinichiul este un organ pereche situat în spaţiul retroperitoneal al cavităţii abdominale. Ei sunt organe primitiv retroperitoneale, aşezate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, în dreptul ultimelor două vertebre toracale şi al primelor trei vertebre lombare, în nişte spaţii numite loji renale. Fiecare lojă este delimitată de o formaţiune conjunctivă fibroasă numită fascia renală . Aceasta la rândul ei este alcătuita din două foiţe, una aşezata înaintea rinichiului, numită fascia prerenala Toldt, care vine în raport cu peritoneul, şi alta înapoia rinichiului, fascia retrorenala Zuckerkandl, care vine în raport cu peretele abdomenului. Cele două foite se unesc Ia nivelul marginilor şi al nilului rinichilor, alcătuind fascia renală, care se prinde de formaţiunile fibroase din jur. Între fascii şi rinichi se găseşte un strat de grăsime care poartă numele de grăsimea perirenala. 13

Rinichiul este fixat în loja renală prin fascia renală, peritoneul parietal posterior şi vasele renale la care se adaugă presiunea abdominală.

2.1.2 Configuraţie externă Rinichiul are forma unui bob de fasole, o lungime de 11 - 12 cm, lăţimea de 5 - 6 cm şi grosimea de 3 - 4 cm. El prezintă două fete, două margini şi două extremităţi sau poli. Fiecare rinichi are o fată anterioară care priveşte înainte şi puţin înăuntru (fata anterioară a rinichiului drept vine în raport cu lobul drept al ficatului şi cu unghiul colic drept iar cea a rinichiului stâng vine în raport cu pancreasul, splină, stomacul) şi o fată posterioara care priveşte înapoi şi în afară. Rinichiul are o margine laterală convexă şi o margine mediană concavă. Pe marginea concava se afla nilul renal, o despicătură alungită în axul rinichiului, în care se găsesc elementele pediculului renal: arteră şi vena renală, pelvisul renal, limfatice şi nervi.

2.1.3 Structura internă

14

Rinichiul este format de la exterior spre interior din: 1) capsula renală - formaţiune conjunctivă care înveleşte rinichiul; sub ea se găseşte un strat discontinuu de fibre musculare netede ce permit decapsularea. 2) parenchimul renal, cuprins între capsulă şi sinusul renal, prezintă pe suprafaţa de secţiune o zonă periferică groasă de 7 - 8 cm, brună - gălbuie (substanţa corticală) şi o zonă centrală de culoare mai deschisă şi cu striaţii de-a lungul ei (substanţa medulară). Cele două zone se întrepătrund neexistând limite între ele. La nivelul substanţei medulare se observa un număr de 9-14 de arii triunghiulare cu baza spre corticala şi vârful spre sinusul renal care după aspectul lor de piramide poartă numele de piramide renale sau piramide Malpighi, separate între ele zone de substanţa corticală ce formează coloanele Bertin. Piramidele renale sunt alcătuite din tubii renali drepţi Bellini, din tubii colectori şi dintr-o parte a ansei lui Henle. Striaţiile piramidelor se datorează tubilor drepţi şi colectori. Vârful fiecărei piramide are o suprafaţa concavă numită papila renală, care se deschid în calicele mici din sinusul renal. Pe suprafaţa acestei papile se găsesc 15-20 orifîcii numite pori urinari, care reprezintă deschiderea tubilor colectori în calice. În substanţa corticală se găsesc formaţiuni de substanţa medulară cu aspect triunghiular sau conic în număr de 400-500 de fiecare piramidă, numite striaţii medulare sau piramidele Ferrein. Din punct de vedere morfofuncţional, rinichiul se compune din lobi şi lobuli.Lobul este format dintr-o piramidă Malpighi cu toate formaţiunile care se află deasupra ei până la capsulă fibrinoasă. Numărul lobilor este egal cu numărul piramidelor Malpighi. Lobului este format dintr-o piramidă Ferrein şi din substanţa corticală care o înconjoară. Numărul lobulilor este egal cu numărul piramidelor Ferrein. Corticala şi medulara sunt alcătuite în ultimă instanţa din tubi uriniferi şi vasele de sânge care la aparţin. Tubul urinifer este alcătuit din nefron şi tub colector. Nefronul este unitatea morfofuncţionala a rinichiului. Numărul nefronilor este de 2.600.000 pentru ambii rinichi. În constituţia nefronului intra următoarele elemente:

15

a) Corpusculul renal (Malpighi) este format din capsula Bowmann şi glomerulul vascular, şi se prezintă ca o formaţiune sferică, culoare roşiatica care se găseşte în substanţa corticală. Capsula Bowmann este o membrană epitelială alcătuita dintr-o foiţă parietala formată dintr-un strat de celule epiteliale turtite, aşezate pe o membrană bazala; aceasta foita se continuă la polul urinar al capsulei cu tubul contort proximal, iar la polul vascular din partea opusă, cu o foiţă viscerală care aderă intim de ansele glomerulului. Între cele două foite se formează astfel o cavitate în care se acumulează urina primară. Arteriola aferenta care pătrunde prin polul vascular al capsulei da încă de la intrare 3-4 ramuri care se defac în 50 de anse capilare, neanastomozate între ele şi care se unesc formând arteriola eferenta. Dispozitivul de vase descris formează glomerulul vascular. b) Tubul contort proximal, lung de aproximativ 30mm şi ghemuit, continua foita parietală a capsulei Bowmann. Peretele lui e constituit din celule cubice, care spre lumen, prezintă microvili, ce măresc suprafaţa celulei prin care se resorb, în capilarele din jur, anumite substanţe din urina primară. Odată cu resorbţia au loc şi procese de secreţie a substanţelor, formându-se urina finală.Tubii contorţi împreună cu corpusculii renali sunt situau' în corticală, iar numărul corpusculilor renali este de peste 1 milion. c) Ansa lui Henle continua tubul contort proximal şi pătrunde în pârş radiata ( piramidele Ferrein), ajungând până în piramidele renale. Ea este alcătuita dintr-o ramură descendentă, o porţiune subţire şi o ramură ascendentă; lungimea ansei este de 20-40mm. d) Tubul contort distal, lung de aproximativ 10 mm, continua ramura ascendenta a ansei lui Henle şi este situat în corticala în vecinătatea corpusculului renal Tubul colector trece din corticala în pars radiata şi, mai departe, în piramidele renale, deschizându-se în tubii drepţi.

2.1.4 Vascularizaţia şi inervaţia Rinichii primesc sânge prin arterele renale, ramuri din aorta abdominală, înainte de a intra în nil arterele renale se ramifica în ramuri prepielice şi o ramură retropielica. Pe baza tipului de ramificate a arterei renale şi a teritoriului din parenchimul renal pe care îl vascularizează, s-a constatat, ca arterele renale

16

prezintă aproape constant o distribuţie segmentară. Astfel fiecare rinichi are cinci segmente: - segmentul polar superior - segmentul polar inferior - segmentul prepielic superior - segmentul prepielic inferior - segmentul retropielic Fiecare segment poseda spre hil un pedicul segmentar. Din sinusul renal arterele pătrund în parenchim, dând la nivelul coloanelor Bertin ramuri interlobare, dispuse în jurul piramidelor; din acestea nu se desprind ramuri pentru piramide, ele fiind vascularizate prin ramuri venite din corticala. După ce dau ramuri în zona dintre piramide, acestea ajung la baza piramidelor unde devin artere arcuate, din care pleacă numeroase ramuri radiare în corticală, denumite artere interlobulare. Din acestea pleacă arteriolele aferente, care formează capilarele glomerulului şi se continua cu arteriola eferenta, care se capilarizeza din nou în jurul tubilor contorţi proximali, distali şi a ansei lui Henle, după care urmează reţeaua venoasă. Venele din medulara şi corticală, urca spre venele stelate din cortex, iar de aici pornesc venule spre venele arcuate, anastomozate între ele. Venele din jurul tubilor drepţi ai piramidelor se varsă în venele arcuate. Acestea se continua cu venele interlobare şi, în ultimă instanţa, formează venele renale dreapta şi stânga, afluenţi ai venei cave inferioare. Limfaticele merg la ganglionii lombari. Inervaţia este dată de fibre simpatice provenite din nervii splanhnici, care, pe caleavaselor, ajung la rinichi. Fibrele parasimpatice aparţin nervului vag şi vin din plexul celiac.

2.2 CĂILE URINARE Căile urinare sunt alcătuite din: calicele renale, bazinet, ureter, vezica urinară şi uretra. CALICELE RENALE - reprezintă porţiunea iniţiala a căilor urinare. Ele sunt de două feluri: mici şi mari. Calicele renale mici au aspect de cupă, care se află în jurul deschiderii fiecărei papile renale. Calicele renale mari rezulta din confluerea calicelor renale mici, sunt în număr de trei (superior mijlociu şi inferior).

17

BAZINETUL - este un organ cavitar de formă triunghiulară care rezultă din confluerea calicelor renale mari. Bazinetul se afla parţial în sinusul renal şi parţial în hilul renal. El formează împreună cu artera renală, cu vena renală, limfaticele şi cu nervii renali pediculul renal. Din punct de vedere al structurii, calicele şi bazinetul sunt alcătuite din trei tunici: mucoasa, musculară şi adventicea. URETERUL - este un conduct lung de 25-30 cm, ce se întinde de la bazinet, pe care-1 continua până la vezica urinară, în care se deschide. El prezintă o porţiune abdominală, ce se întinde de la bazinet până la intrarea în micul bazin, şi o porţiune pelvina, ce ţine de la intrarea în micul bazin până la vezica urinară. Ureterul prezintă un calibru inegal, cu două regiuni mai îngustate; una sub bazinet şi alta la intrarea în micul bazin. Pătrunderea ureterului în vezica urinară este oblica pe o distanţă de 1-2 cm, aceasta formând cu peretele vezicii un unghi ascuţit. Această particularitate a deschiderii ureterului în vezica urinară explica de ce în timpul contracţiei vezicii, urina nu este împinsă înapoi în ureter. Peretele ureterului are trei tunici: a) tunica mucoasă - este alcătuita dintr-un epiteliu prismatic stratificat, care, când ureterul este plin sau destins, îşi pierde aceasta stratificare şi devine plat Mucoasa nu are membrană bazală şi nici musculară a mucoasei şi, când ureterul este gol, formează cute longitudinale. Structural se aseamănă cu mucoasa vezicala şi formează împreună asa- numitul epiteliu de tranziţie să uroteliu. b) tunica musculară - se continuă la origine cu cea a pelvisului renal, iar la capătul terminal, cu musculatura trigonului vezical. În porţiunea abdominală a ureterului este formată dintr-un strat de fibre circulare, la exterior, şi altul longitudinal, spre mucoasa. În treimea inferioară la aceste două straturi se adaugă al treilea, format tot din fibre longitudinale, dispus la exterior spre adventice. c) adventicea - este alcătuita din ţesut conjunctiv lax, ce se continua cu ţesut conjunctiv subperitoneal. Arterele care hrănesc ureterul provin din arterele renale, testiculara sau ovariana, iliaca comună, rectala medie, uterina şi vezicala inferioară. Venele conduc sângele în venele testiculare sau ovariene şi în venele hipogastrice. 18

Limfaticele transporta limfa către ganglionii lombari şi iliacL Nervii simpatici provin din plexul hipogastric, iar cel parasimpatic din plexul pelvin. VEZICA URINARĂ - este un organ cavitar aşezat în micul bazin, în lojă vezicala. Ea este numai în parte învelită de peritoneu. Ea este fixată în loja ei printr-un ligament peritoneal şi prin continuitatea cu uretra şi ureterele. Vezica urinară are o formă variabilă în funcţie de cantitatea de urină existenţa în interior. Astfel, când vezica urinară este plină, are forma ovoida, iar când este goală, o formă semilunara sau de cupă, a cărei concavitate priveşte în sus. Capacitatea ei este de 250-300 ml. Din punct de vedre al configuraţiei externe, vezica urinară prezintă un fund, un corp şi un vârf. Fundul vezicii urinare este situat inferior. La nivelul fundului se găsesc 3 orificii - 2 orificii ale ureterelor şi orificiul intern al uretrei. Porţiunea cuprinsă între aceste orificii numită trigonul vezical - vine în raport cu prostata, canalul deferent, veziculele seminale Ia bărbat, peretele anterior al vaginului şi colul uterin la femei. Corpul vezicii urinare prezintă o fată anterioară, una .posterioară şi două fete laterale. Fata anterioară (atât la bărbat cât şi Ia femeie) vine în contact cu simfiza pubiană, de care este despărţita prin ţesut conjunctiv lax. Fetele laterale vin în raport cu muşchii ridicători anali care formează pereţii musculari ai pelvisului. Fata posterioara are raporturi diferite la bărbat şi femei. La bărbat vine în raport cu: în partea de sus, acoperită de peritoneu, cu ansele intestinului subţire şi cu colonul sigmoid, iar în partea de jos cu rectul. La femei partea de jos vine în raport cu colonul şi cu istmul uterului. Vârful vezicii urmare situat superior este acoperit de peritoneul pelvin. El vine în raport cu ansele intestinale. Peretele vezicii urinare are patru tunici: a) tunica mucoasă - asemănătoare cu a ureterului - epiteliu de tranziţie sau uroteliu fără membrana bazală. b) tunica submucoasa - este alcătuita din ţesut conjunctiv lax. c) tunica musculară - este constituită din muşchiul detrusor vezical, alcătuit din trei paturi de fibre musculare netede: un strat de fibre logitudinale, la exterior, altul mijlociu, de fibre circulare, şi cel de-al treilea, intern, format tot din fibre longitudinale. Fibrele acestor straturi se continua. d) tunica externă - alcătuita la nivelul vârfului vezicii şi în porţiunea posterioara a corpului din peritoneu. În rest vezica urinară este un organ extraperitoneal, al cărui strat extern se compune din adventice (formată din ţesutul conjunctiv lax cu vase şi nervi). 19

Arterele care hrănesc vezica urinară provin din arterele vezicale, fiind ramuri directe sau indirecte ale arterei hipogastrice şi ale arterei rectale medii. Venele iau naştere în submucoasa, apoi formează plexul care drenează sângele către vena iliacă internă. Limfaticele conduc limfa către ganglionii iliaci. Nervii simpatici provin-din plexul hipogastric, iar cel parasimpatic din plexul pelvin. Fibrele simpatice au originea în simpaticul lombar (LI - L4), iar cele parasimpatice în parasimpaticul sacral (S1 - S4).

2.3 URETRA Uretra este un canal musculo - membranos care diferă în raport cu sexul.

2.3.1 Uretra la bărbat

Uretra la bărbat, numită uretra masculină este un canal musculomembranos lung de 15-20 cm cu un traiect/calibru neuniform. Ea începe de la fundul vezcii urinare şi se termină în capătul penisului printr-un orificiu numit meat urinar. Ea are rol în eliminarea urinei cât şi a lichidului spermatic şi este constituită din trei porţiuni: - uretra prostatică, lungă de 2-3 cm, străbate prostată şi în interiorul ei se găsesc canalele ejaculatoare şi canalele excretoare ale prostatei; - uretra membranoasă, lungă de 1-2 cm ,străbate diafragma pelvina; - uretra spongioasă, de 15-20 cm care străbate penisul înconjurată de o formaţiune vasculară specială numită corpul spongios al uretrei. Structura peretelui uretrei masculine este diferită de-a lungul ei şi prezintă: 20

- tunica mucoasă , este un epiteliu stratificat prismatic în interiorul căruia se găsesc fibre elastice, glande tubulare ramificate, glande tubuloacinoase compuse care pătrund până în tunica musculară; - tunica musculară, la nivelul uretrei prostatice este formată din două straturi de fibre musculoase netede, unul intern longitudinal şi altul extern circular. În porţiunea superioară a uretrei prostatice fibrele circulare formează sfincterul neted al uretrei. La nivelul uretrei membranoase stratul muscular longitudinal lipseşte, iar cel circular este îngroşat cu fibre musculare striate formând sfincterul striat al uretrei. La nivelul uretrei spongioase, tunica musculoasă lipseşte. - tunica externă este alcătuita din ţesut conjunctiv.

2.3.2 Uretra la femei

Uretra la femei este un canal musculo-membranos lung de 4-6 cm care începe de la fundul vezicii urinare şi se termină în vestibulul vaginului. Are un calibru mai mare în comparaţie cu cea masculină. Şi ea prezintă trei tunici: - tunica mucoasă - formată din epiteliu de tip pavimentos, stratificat în porţiunea superioară, apoi ţesut stratificat prismatic precum şi dintr-un corion în care se găsesc numeroase fibre elastice, vase şi nervi. - tunica musculară - alcătuita din fibre musculare netede dispuse în două straturi, unul intern longitudinal si altul extern circular ce formează la extremitatea superioara sfincterul neted al uretrei iar inferior sfincterul striat al uretrei - tunica externa - formata din ţesut conjunctiv. 2.4 FIZIOLOGIA APARATULUI EXCRETOR

21

Rolul fiziologic principal al aparatului excretor este menţinerea constantă a compoziţiei chimice şi a proprietarilor fizice ale mediului intern (sânge, lichid interstiţial, mediu intracelular). Aceasta păstrare în limite normale a diferitelor constante fiziologice ale mediului intern poarta numele de homeostazie. Prin rolul lui de a elabora şi elimina urină, aparatul excretor menţine constantă cantitatea de apă din organism - izohidra- şi concentraţia de anioni şi cationi - izoionia, precum şi presiunea ostmotica a plasmei izoosmia. De asemenea, el are un rol hotărâtor în păstrarea echilibrului acidobazic al organismului. Dacă funcţiile aparatului excretor sunt perturbate în mod normal, substanţele care se elimină din organism se acumulează în sânge, în lichidul interstiţial şi în celule în concentraţii incompatibile cu viaţa. Prin urmare, aparatul excretor menţine în limite fiziologice concentraţia tuturor substanţelor care se elimină în mod normal prin urină, cum sunt: ureea, creatinina, acid uric, sulfaţii, fosfaţii etc. Tot prin urina se elimină şi unele substanţe introduse în organism, ca de exemplu, medicamentele. URINA - este o soluţie apoasă în care sunt dizolvate diferite substanţe provenite din plasma sangvină: săruri minerale, produşi finali ai metabolismului intermediar şi substanţe care au fost introduse în organism în mod accidental. Cantitatea de urină pe 24 h este la un adult de 1200-1500 ml în raport cu cantitatea de lichide ingerate şi cu cantitatea de lichide eliminate pe arte cai. Densitatea urinei în condiţii normale este de 1015-1022, având ca limite extreme cifrele 1005-1035, în raport cu cantitatea de apă şi de săruri ingerate. Reacţia urinei este uşor acida, pH-ul mediu fiind în jur de 6, iar limitele extreme fiind de 4-5 şi 8. Culoarea urinei este uşor gălbuie datorită unui pigment, urocromul. Mirosul urinei este caracteristic, urina mai veche are miros de amoniac datorită descompunerii ureei prin activitatea enzimatică a microbilor. Compoziţia chimică a urinei reflecta compoziţia chimică a plasmei. Astfel, cu excepţia proteinelor şi a glucozei, toate substanţele organice şi anorganice din urina se găsesc şi în plasmă, cu deosebirea că în urină ele se afla în concentraţie mult mai mare. Deci în urină apar următoarele substanţe: 22

Na-350mg% Cl-600mg% K-150mg% Uree-1800mg% Acid uric - 67 mg% Fosfaţi - 150 mg% Sulfaţi-150 mg% Creatinina - 113 mg% Mecanismele formării urinei sunt deosebit de complexe şi se desfăşoară în doi timpi: a) glomerular b) tubular. Filtrarea glomerulară consta în trecerea tuturor componentelor plasmei, în afară proteinelor cu o greutate moleculară mare, din capilarele glomerulare în capsula lui Bowmann şi apoi în tubii renali.

23

CAPITOLUL III CISTITA ACUTĂ Definiţie: Cistita acută este un sindrom clinic determinat de inflamaţia microbiană a mucoasei vezicii urinare. FACTORI DE RISC care influenţează un potenţial ridicat pentru cistita acută infecţioasă complicată sunt: - sexul feminin - vârsta înaintată - infecţiile intraspitaliceşti - sarcina - purtători de cateter urinar - anomalii anatomice şi funcţionale ale tractului urinar - utilizarea recentă de antibiotice - simptomatologie care durează mai mult de şapte zile - diabetul zaharat În cadrul infecţiilor tractului urinar este considerată relevanta bacteriuria. Mai  103 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu în cistita acută necomplicată la femei. Mai  104 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu în prelonefrita acută necomplicată la femei. Mai  105 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu la femeie, sau mai mult de 104 germeni / ml dintr-o probă de urină din jetul mijlociu la un bărbat sau în cazul unei femei care este sondată vezical pentru o infecţie acută de tractul urinar complicat. Bacteriuria asimptomatică este considerată decelarea mai mult de 105 germeni / ml în două culturi recoltate la mai mult sau egal de 24h. PREVALENŢA Aproximativ 57,8% din populaţie, femei cuprinse între 20-40 de ani 25-35%, femei gravide 4-7%. Boala apare la orice vârstă şi este mai frecventă la femei. Repartiţia bolii pe grupe de vârstă este diferită în raport cu originea sa. ETIOLOGIE Originea cistitei poate fi: 24

- uretropielorenală de aceea în orice cistită trebuie explorate şi căile urinare superioare care sunt calicele, bazinetul şi ureterele. - vezicală (traumatism produs cu ocazia sondajului vezical, staza vezicală, tumori, corpi străini, radionecroză vezicală, boli parazitale, ulceraţii). - În sfera genitală în special la femeie (uretrite, metrite, bartolinite, vulvovaginite, traumatisme vulvare, anexite). - la bărbat (uretrita posterioară, prostatită) - procese inflamatorii abdominale pelviene (abces apendicular, perisignoidită supurată). Cauzele generale (sindromul Reiter uretrită, conjunctivită, artrită virotică sau alergică) Agenţii etiologici sunt similari în infecţiile tractului urinar necomplicate înalte sau joase. E.Colli este agentul patogen în aproximativ în 70-90% din cazuri, stafilococul saprofiticus 5% în cazuri şi mai rar poate fi determinat de enterobacteriacee, proteus miravilis şi Klebsiella. În cazul infecţiilor complicate ale tractului urinar cel mai frecvent se decelează: stafilococi şi mult mai rar: Proteus specii; Pseudomonas, Klebsiella, E.Colli, enterococi. ANATOMIE PATOLOGICĂ: Cistita acută poate fi: - catarală - fibrinopurulentă - purulentă - difteroidă - hemoragică - gangrenoasă CLASIFICARE - cistite acute necomplicate la femei înainte de menopauză - cistita acută recurentă la femei - cistita acută la femei gravide - cistita acută la femei la menopauză - cistita acută la bărbaţi tineri - cistită acută la copii - cistita acută complicată – cauzată de boli urologice.

25

SIMPTOMATOLOGIE Cistita se manifestă prin trei semne clinice caracteristice: 1. polakiuria (urini mici şi dese) 2. piuria (puroi) 3. durerea (alguria) POLAKIURIA reprezintă simptomul cel mai des întâlnit în patologia urinară şi se caracterizează prin micţiuni frecvente şi reduse ca volum. În cistitele datorate germenilor banali polakiuria se amendează în cursul nopţii spre deosebire de cistită, datorită bacilului tuberculos în care polakiuria este mai intensă în timpul nopţi. PIURIA este semnul major al infecţiei căilor urinare. Piuria reprezintă prezenţa puroiului în urină, urina este tulbure, aspectul tulbure poate avea diferite grade în funcţie de cantitatea şi felul puroiului care se amestecă în urină, urina fără luciu, urina care şi-a pierdut transparenţa, urina mată sau intens tulbure, uneori cu filamente care cad pe fundul borcanului. Piuria poate fi manifestată sau discretă, uneori este intensă cu sfacela şi miros putred ( în cancerele vezicale), piuria poate fi afirmată prin examenul microscopic ce arată prezenţa unor leucocite polinucleare alterate, alteori la sfârşitul micţiunii apare hematuria terminală, care în general nu este abundentă, este foarte frecventă în cazul infecţiei cu Neisseria gonoreea şi chlamidia trachomatis. DUREREA în cazul cistitei acute apare de obicei o durere terminală la care se adaugă de obicei tenesme vezicale dureroase. Localizarea durerii are de asemenea o importanţă deosebită, durerea hipogastrică iradiată pe uretră sau în gland, are localizare vezicală. De asemenea o deosebită importanţă îl prezintă examenul urinii la emisie. Când urina este tulbure şi asociată cu durere şi polakiuria se confirmă diagnosticul de cistită. Durerea este de intensitate variabilă în general destul de vie şi este prezentă pe tot parcursul micţiunii, exagerându-se spre sfârşitul acesteia. Cu excepţia cistitei gangrenoase, cistita este epiretică. O cistită febrilă reprezintă de fapt o pielocistită, febra fiind datorită infecţiei căilor urinare superioare sau a parenchimului renal. În funcţie de etiologia cistitei, la triada simptomatică enunţată se mai poate adăuga hematuria, disuria şi durerea lombară. HEMATURIA reprezintă prezenţa sângelui în urină. Examenul obiectiv în cazul când se suspectează şi prezenţa unei hematurii începe cu examenul urinii emisie. Provenienţa hematuriei se stabileşte prin proba celor trei pahare. Bolnavul urinează succesiv în trei pahare conice, câteva picături în

26

primul pahar, partea cea mai abundentă a micţiunii în al doilea pahar, iar ultimele picături în al treilea pahar. Dacă hematuria apare numai în primul pahar = iniţială înseamnă că este de origine uretrală. Dacă apare numai în ultimul pahar = terminală este de origine vezicală. Dacă apare în toate cele trei pahare = totală este de origine renală. În cazurile în care examenul clinic dă indicaţii asupra originii hematuriei, se poate prescrie un tratament hemostatic, urmând a continua investigaţiile după ameliorarea hematuriei. În cazul în care explorarea clinică nu oferă nici o indicaţie asupra locului de plecare al hematuriei, cistoscopia devine un examen de urgenţă, ea trebuie făcută la prezentarea bolnavului în plina hematurie. Uretrocistoscopia în plină hematurie arată originea vezicală a hemoragiei. DISURIA reprezintă greutatea la micţiune, golirea cu efort a vezicii, este un simptom frecvent în cistita acută. DIAGNOSTIC Pentru a eticheta suferinţa unui bolnav cu cistită, triada simptomatică polakiuria, piurie, dure este suficientă. Pentru stabilirea unui diagnostic corect, etiopatogenic sunt necesare o serie de examene EXAMENUL REGIUNII LOMBARE poate pune în evidenţă un rinichi mare, palpabil. În regiunea hipogastrică se descoperă staza vezicală sau o tumoare pelviană. La examenul scrotului şi al uretrei se poate palpa o leziune inflamatorie epididimară sau o periuretrită. Tactul vaginal la femei şi tactul rectal la bărbaţi examinează starea organelor pelviperineale şi în ansamblu, examenul clinic poate orienta dese ori deasupra originii cistitei. Prezenţa de secreţie la nivelul meatului uretral impune recoltarea acesteia şi examinarea ei, atât pe frotiu direct cât şi pe însămânţări. Prin examenul bacteriologic al urinii se identifică germenul şi sensibilitatea lui la antibiotice. Prezenţa germenilor banali nu arată însă şi cauza cistitei, aşa cum prezenţa bacilului Koch arată sigur o tuberculoză. Un alt examen deosebit de important pentru stabilirea diagnosticului este urocultura. Aceasta reprezintă însămânţarea germenilor pe un mediu de cultură, dacă urocultura efectuată pe medii obişnuite este negativă această piurie „ amicrobiană” poate fi o tuberculoză urinară, infecţie fuzospirilară,

27

infecţie virotică sau parazitară care va necesita examene de laborator complementare. În orice cistită examenul radiologic este absolut necesar. Radiografia renovezicală poate descoperi uneori cauza cistitei într-o litiază vezicală sau pielouretrală, un corp străin intravezical, un rinichi mare, metastazele osoase ale unui cancer al prostatei. Urografia poate evidenţia cauza cistitei şi unele leziuni ale aparatului urinar care nu au fost bănuite clinic: - leziuni renale tuberculoase - hipotonia pielocaliceală dintr-o pielonefrită - absenţa imaginii pielocaliceală datorită unei pionefraze. - răsunetul ureteropielorenal datorit unui obstacol vezical sau subvezical (tumoare malignă vezicală în vecinătatea orificiului uretral, refluxul vezicouretral, uretre, în cârlig de undiţă, datorită unui adenom al prostatei cu evoluţie intravezicală tumoare a prostatei, stricturi uretrale). Cistografia urografică dă indicaţii asupra gradului hipertoniei vezicale (vezică rotundă ) sau asupra apariţiei ţesutului de scleroză (vezică asimetrică), şi uneori arată şi cauza cistitei: - imaginea lacunară a unei tumori vezicale - proeminenţa unei tumori a postatei - prezenţa calculilor de acid uric - proeminenţa datorită unei dilataţi chistice ureterale - răsunetul vezical al unui obstacol subvezical - diverticuli. Cu ocazia urografiei se poate face şi o uretrografie micţională, care poate arăta modificările uretrei prostatice datorite unui adenom sau unui cancer al prostratei, stricturi uretrale. O radiografie vezicală făcută după micţiune poate pune în evidenţă un rezidiu vezical. Cistoscopia sau uretrocistoscopia este ultimul examen în cazul când celelalte investigaţi sunt neconcludente. Cistoscopia poate arăta unele cauze ale cistitei care nu au putut fi evidenţiate prin celelalte examene şi de asemenea, aspectul leziunilor mucoase şi localizarea lor. Astfel se pot identifica leziuni difuze, greu de interpretat şi care necesită repetarea cistoscopiei după un tratament intens cu antibiotice şi instilaţii cu soluţie de nitrat de argint 1%, leziuni localizate în trigon sau calotă (cistită de origine renală sau sigmoidiană) localizate la col (cistită de origine uretrogenitală localizate pe feţele laterale sau pe faţa posterioară (cistită de origine pelviană, anexială apendiculară, sigmoidiană sau rectală).

28

EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC. Evoluţia unei cistite depinde de cauzele predispozante şi de posibilitatea tratării lor. Natura germenilor nu joacă decât un rol secundar, se afirmă că leziunile datorate colibacilului sunt mai puţin periculoase, dar de durată mai lungă decât cele determinate de stafilococ sau streptococ care sunt mai grave, dar curabile într-un timp mai scurt. Formele acute simple se pot vindeca şi spontan cauzele fiind trecătoare. Simptomele se amendează în câteva zile, urina devine clară iar în 10-12 zile evoluţia se termină prin „ restituţio ad integrum”. Formele acute simple recidivante se observă mai ales la femei, necesită explorări complete pentru a li se descoperi originea şi a se putea aplica un tratament cauzal eficient. În forma cangrenoasă sau exfoliantă, care este destul de rară şi apare în anumite condiţii ca: - uter încarcerat - infecţia puerperală - la stricturaţi şi prostatici după explorări instrumentale traumatizante. În toate aceste cazuri starea generală se agravează repede şi mortalitatea este destul de ridicată. După câteva zile de boală mucoasa vezicală începe să fie eliminată uneori în totalitate, la femei expulzia este posibilă, la bărbat trebuie făcută o cistotomie şi extrasă mucoasa gangrenoasă exfoliată. Mucoasa se poate regenera complet şi rapid, dar uneori rămân sechele grave ca: - vezică mică scleroasă - scleroza orificiilor ureterale. Complicaţii: - Pielonefrita ascendentă de obicei prin reflux vezico ureteral. - Încrustaţii şi calculi vezicali datorită precipitării fosfaţilor şi carbonaţilor de calciu, consecinţă a alcalinizării urinii prin scindarea ureei de către unele bacterii. Abcese în peretele vezical şi necroze localizate. Pericistita apare în cazul fistulizării abcesului. Peritonita apare tot în cazul în care abcesul este fistulizat. - Infecţia peretelui vezical în cazul unei cistite grave şi de durată - Scleroza şi retracţia peretelui vezical. Vezica urinară redusă, de dimensiuni mici care nu îşi mai poate îndeplini funcţia de rezervor. -Stenozarea orificiilor ureterale reprezintă un grav pericol pentru rinichi. Semnele de gravitate ale cistitei sunt: - intensitatea durerilor 29

- frecvenţa micţiunilor - eliminarea de grunji purulenţi şi sfacele - alterarea stării generale. TRATAMENTUL CISTITELOR ACUTE Curativ – regim igienico-dietic, repaus la pat, regim alimentar uşor: lichide în cantitate mare precum şi lapte, fructe şi zarzavaturi - controlul tranzitului intestinal asigură: de multe ori vindecarea procesului acut, băi calde de şezut - spălături vaginale calde - comprese calde care uneori atenuează durerile Când urina este prea acidă – pH sub 5,5 se administrează bicarbonat de sodiu în doză de 20 g/zi. Dacă există un reziduu vezical, sonda, vezicală ameliorează la rândul ei durerea. În general cu acest tratament medical simplu fenomenele vezicale se liniştesc în 2-3 zile. În acest timp se execută urocultura şi explorările radiologice pe baza cărora se va putea indica apoi un tratament corect ţinându-se seama de faptul că tratamentul cauzal este obligatoriu în orice formă de cistită. Medicamentos Dacă germenii sunt sensibili la Sulfatiazol sau Neoxazol vor fi preferate acestea, antibioticele rămânând medicaţia de rezervă. Neoxazolul se va prescrie în doză de 0,10 g/kilocorp la adult şi 0,10-0,30 g/kilocorp la copil. În general unui adult i se prescriu în primele două zile la 4 ore două tablete (6 g/24h) apoi la trei ore o tabletă (4g/24h). Dacă urina începe să se limpezească se continuă tratamentul până la sterilizarea (10-12 zile) în prezenţa unor calculi radioscopici, după ameliorarea cistitei se va proceda la îndepărtarea acestora. O cistită apărută la o femeie la care urograma este normală trebuie considerată de origine genitală. Când fenomenele acute ale cistitei nu cedează la tratamentul medical este indicată asocierea tratamentului urologic. Dacă urina cu tot tratamentul aplicat se menţine tulbure se pot face spălături vezicale cu soluţii antiseptice slabe nitrat de Argint 2 grame/ 00, Acid Boric 40 grade / 00. Dacă urina este prea acidă şi are mult mucus se poate folosi pentru spălături soluţie de bicarbonat de sodiu 40 grade/ 00 sau chiar: - apă distilată - soluţie clorurosodică izotonică.

30

Spălăturile au scopul să detaşeze falsele membrane şi depozitele purulente de pe mucoasa vezicală. În acelaşi scop se pot utiliza şi instalaţiile cu: - chemotripsină - streptokinaza - streptodornaza În cistitele încrustate se fac spălături cu soluţie G ( Subi şi Albright) care are un pH acid: - Acid citric monohidrat 32,3 gr. - Oxid de magneziu anhidru 3,8 gr. - Carbonat de sodiu anhidru 4,4 gr. - Apă distilată 1000 ml. - 2linguri la un litru de apă sterilă. Acidul citric tinde să fixeze calciul ionic legat de fosfor ca fosfat de calciu, dând citrat de calciu uşor solubil. Acţiunea citratului într-o soluţie suprasaturată de fosfat de calciu previne precipitarea. Efectul iritant al citratului este micşorat de prezenţa oxidului de magneziu, care menţine intactă puterea solventă. Prin aceste spălături se obţin rezultate bune în cistitele rebele întreţinute de piogeni banali. În cistitele cu fuzospirili se obţin rezultate bune dacă se administrează penicilină, novarsenobenzol ( neosalvarsan) în două injecţii intravenoase la o zi interval (0,15-10,30 gr). În cistitele colului vezical frecvente la femei, care nu au cedat la tratamentul medical se pot prescrie instilaţii vezicale cu 10-15 ml oleu gomenolat 5% introdus cu un instilator fără sodă, zilnic sau la două zile, în total 10 instilaţii. Dacă totuşi nu se obţine o ameliorare evidentă şi urocultura este pozitivă, iar germenul este sensibil la un antibiotic se vor prescrie creioane ureterale cu antibioticul respectiv(în general 50-1000 mg/ creion, cantitatea se micşorează dacă antibioticul este iritat), care se vor introduce pe uretră zilnic sau la două zile, după trecerea unui Beniguee drept numărul 3840. În concluzie tratamentul unei cinstite poate fi foarte simplu sau, dimpotrivă foarte complicat. Rezultatele sunt fie bune de la început, fie mediocre. De multe ori boli se vindecă datorită corticalizării simptomatologice sau persistenţei unei mici spine iniţiative la nivelul colului sau uretrei, dar cu răsunet mare asupra psihicului unor bolnavi. Antibioticele şi chimioterapicele constituie medicaţia comună a tuturor infecţiilor urinare, aplicându-se după cum s-a prezentat anterior si în 31

cazul cistitei acute. Pentru ca antibioterapia şi chimioterapia să fie eficiente sunt necesare următoarele condiţii: - germenii să fie sensibili la antibioticul utilizat. - Să nu existe malformaţii congenitale sau alte cauze de stază urinară - Dacă există condiţii care să favorizeze staza urinară acestea să fie îndepărtate la începutul tratamentului. - Dozele de antibiotice să asigure o concentraţie eficientă în sânge - În formele acute, grave să se asocieze mai multe antibiotice. - Tratamentul să fie continuat până la sterilizarea urinii. Antibioticele şi chimioterapicele sunt substanţe antimicrobiene care în multe cazuri pot omorî germenii( acţiune bactericidă) sau le pot opri multiplicarea (acţiune bacteriostatică). Cu condiţia ca în sânge să existe o concentraţie medicamentoasă destul de mare (concentraţie inhibantă) şi să aibă un tip de contact cu germenii suficient de lung, în aceste condiţii infecţia poate fi jugulată dar sindromul postinfecţios ( sclerozele şi alte sechele) trebuie urmărit şi tratat. În infecţiile localizate germenii care se află în ţesuturi necrozate, în depozite fibrinoase sau în colecţii purulente nu sunt influenţaţi de antibiotice. Acestea fie că nu pot ajunge la ei sau chiar dacă ajung, doza este prea mică şi nu poate avea influenţă asupra lor datorită existenţei unor inhibitori sau inactivatori ai antibioticelor. De asemenea pH-ul mediului poate fi neprielnic medicamentelor. Astfel Cefalosporinele, Cloramfenicolul Rifampicina, Neoxazolul, Sulfametinul sunt active la un pH neutru. Pentru alcanizarea urinii se foloseşte bicarbonat de sodiu 4-10 gr / zi şi citrat de sodiu 2-4 gr/ zi. Când germenul este bine cunoscut tratamentul va începe cu un singur antibiotic, de preferinţă cel mai activ cu efect bactericid şi cu sfera de acţiune cea mai îngustă, cu acţiune directă asupra agentului patogen cauzal. În infecţia urinară există posibilitatea de infecţii succesive şi de suprainfectări cu diverşi germeni, dacă în cursul tratamentului cu antibiotice sau cu chimioterapice, cauzele favorizante nu au fost suprimate. La bolnavii cu sonde vezicale sau ureterale, nefrostomii, căile excretoare fiind în legătură cu exteriorul se produc schimbări ale germenilor patogeni se întâlnesc la aceşti bolnavi succesiv infecţia colibacilară, apoi infecţie cu proteus, pioceanic, Klebsiella. De aceea, infecţiile urinare prezintă greutăţi mari pentru sterilizarea focarelor şi frecvent aceste infecţii au o evoluţie prelungită, cronică cu perioade de ameliorări şi agravare devenind până la sfârşit rezistente la antibiotice şi chimioterapie. Este necesar ca în 32

cursul tratamentului să se repete uroculturile, să se testeze sensibilitatea germenilor şi să se utilizeze antibioticele cu sferă îngustă de acţiune. Tratamentul cu antibiotice şi chimioterapie în cistita acută până la cunoaşterea rezultatului uroculturii. În asemenea cazuri, tratamentul medicamentos antimicrobian nu poate fi decât empiric, în practică există situaţii în care urgenţa şi gravitatea cazului pot justifica iniţierea unui tratament empiric până la primirea rezultatelor de laborator. Hiperleucocitoza cu polinucleoză indică, de multe ori infecţii cu germeni piogeni care pot fi eventual sensibili la penicilină, eritromicină şi oleandomicină. Leucopeniile cu formule leucocitare normale pot indica o infecţie cu germeni gram- negativi, care ar putea fi sensibili la streptomicină, tetraciclină, cloramfenicol, negram, nitrofurantoin. Tratamentul va fi început cu antibiotice cu sferă largă de acţiune sau cu asocieri de antibiotice, sperând ca unul dintre ele să aibă acţiune asupra germenului, se vor prefera antibiotice neutilizate încă de bolnav până la acea dată. Dozele vor fi mari sau maxime de la început şi urmărind bolnavul 24-36 ore se poate trage o concluzie asupra eficacităţii tratamentului. Tratamentul profilactic constă în asanarea tuturor focarelor de infecţie ,intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea obstacolelor care provoacă staza urinară, tratamentul bolii cauzale.

33

CAPITOLUL IV CAZURI CAZUL I. NUME: Ionescu. PRENUME: Sefora – Medeea. DATA NAŞTERII: 25 mai 1955. DOMICILIU: str. TELEGRAFULUI nr. 2 Timişoara. STAREA CIVILĂ: căsătorită. DIAGNOSTIC: de trimitere: Cistita acută. DIAGNOSTIC DE INTERNARE : Cistita acută. MOTIVUL INTERNĂRII: Pacienta se prezintă la secţia Urologie a spitalului Judeţean Timişoara, pentru tulburări micţionale de tip polakiurie, usturimi micţionale. Acestea au apărut în urmă cu 6 luni şi s-au accentuat în ultimul timp ceea ce a determinat bolnava să se prezinte la medicul specialist pentru internare. Pe baza simptomatologiei şi a examenului clinic i se pune diagnosticul de cistita acută. DATE MEDICALE: ANTECEDENTE PERSONALE: - prima menstruaţie la 13 ani. - A avut toate bolile infecto-contagioase ale copilăriei. - A prezentat infecţii urinare repetate cu Escherichia Colli ANTECEDENTE HEREDO- COLATERALE: - tatăl HTA. - Mama operată de chist hepatic hidatic. DATE SOCIALE: căsătorită, nu fumează, nu consumă alcool, consumă cafea, locuinţe corespunzătoare, româncă,ortodoxa. ISTORICUL BOLII: Bolnava este cunoscută cu infecţii urinare repetate, cu 4 internări. Episodul actual a debutat un urmă cu 6 luni şi s-a accentuat în urmă cu o săptămână, când a început să prezinte usturime la micţiune, micţiuni frecvente şi reduse ca volum. Pofta de mâncare este uşor scăzută, şi de asemenea urina are un aspect tulbure. Pacienta lucrează într-un mediu umed.

34

Analiza şi interpretarea datelor obţinute în funcţie de cele 14 nevoi fiziologice. Nevoia de a respira este uşor influenţată de emoţia şi teama generate de necunoaşterea bolii. Nevoia de a bea şi a mânca este afectată de oarece bolnava trebuie să urmeze o alimentaţie săracă în proteine, glucide, lipide şi trebuie să bea foarte puţine lichide. Nevoia de a elimina nu este satisfăcută în mod corespunzător, sursa de dificultate o constituie prezenţa usturimii la micţiune, hematurie şi piurie, micţiuni frecvente şi în cantitate redusă durere hipogastrică iradiată pe uretră, dureri lombare. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură : adinamia şi astenia provocate de boală limitează mult posibilitatea de a se mişca şi a avea o bună postură, dar fără a se constitui într-o problemă de dependenţă, deoarece repausul la pat este de scurtă durată fiind cauzat în principal de durere şi recomandat de medic ca măsură terapeutică. După combaterea durerii şi ameliorarea stării generale am planificat împreună cu pacienta un program de exerciţii, moderate, adaptate capacităţii sale fizice: plimbări scurte în salon, mişcări active ale mâinilor şi picioarelor. Nevoia de a dormi şi odihni este alterată manifestată prin somn perturbat datorită nicturiei, somn întrerupt şi superficial. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca. Pacienta este capabilă ca să-şi aleagă singură îmbrăcămintea adecvată circumstanţelor şi necesităţilor organismului, ne fiind necesară decât pregătirea lenjeriei la îndemâna sa. Nu prezintă dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca şi nici dezinteres faţă de ţinută. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale este uşor perturbată de temperatura mediului ambiant care este crescută şi provoacă pacientei o transpiraţie abundentă. Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele este pe deplin satisfăcută. Pacienta îşi menţine igiena corporală prin baie zilnică pe regiuni. Nevoia de a evita pericolele: pacienta beneficiază de un mediu de siguranţă fără accidente şi infecţii. Nevoia de a comunica este perturbată datorită neîncrederii în cei din jur. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori: pacienta este de religie ortodoxa, credinţa sa influenţând în mare măsură modul de viaţă, atitudinea şi sentimentele de boală. Nu au existat conflicte între recomandările terapeutice şi credinţa religioasă. 35

Nevoia de realizare: imaginea de sine a păcii nu este perturbată, este mulţumită de poziţia sa atât pe plan social cât şi familial. Este capabilă să i-a decizii potrivite în timp util şi nu prezintă lipsă de interes faţă de activitatea cotidiană. Nevoia de a se recreea: pentru a menţine independenţa în satisfacerea acestei nevoi am ales mijloace de: - am asigurat condiţii optime pentru desfăşurarea acestei activităţii. - Am pus la dispoziţia pacientei cărţi, reviste - Am încercat să-i creez o stare de bună dispoziţie şi să înlătur plictiseala. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea: odată cu ameliorarea bolii am urmărit ca: - pacienta să dobândească cunoştinţele necesare pentru menţinerea stării de sănătate. - Să fie capabilă de-a folosi aceste cunoştinţe pentru obţinerea unei stări de bine fizic şi psihic. - Diagnosticul de Nursing actual: - tulburări micţionale, urină tulbure. Diagnosticul de Nursing potenţial: - riscul complicaţiilor prin ascensiunea infecţiei prin ureter spre rinichi

36

PLANUL DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVEI CU CISTITĂ ACUTĂ pe perioada 2.03-6.03.2018 PROBLEME OBIECTIVE ZIUA I - alterarea nevoii - pacienta să respire de a respira cu minim de manifestat prin dificultate dispnee de tip tahipneic a tunicii cauzată de relatarea despre debutul şi evoluţia bolii actuale

INTERVENŢII

EVALUARE

- repaus la pat - verific prezenţa globului vezical - am încercat stimularea evacuării prin introducerea bazinetului cald sub bolnavă - am aplicat comprese calde pe regiunea pubiană - notarea rezultatului examenului sumar de urină recoltat în dimineaţa zilei - administrarea medicaţiei prescrise de medic în urma rezultatului uroculturii a ex. echo.

- am recoltat bolnavei sânge şi urină pentru următoarele analize: Vsh, uree sangvină, creatinină sangvină, ex sumar de urină, urocultură

- menţinerea temperaturii în salon între 1822°C - asigurarea unei bune ventilaţi prin deschiderea geamului pentru a evita căldura excesivă - măsurarea funcţiilor vitale şi notarea în FT - educarea pacientei pentru folosirea tehnicilor de relaxare - menţinerea unei poziţii care să favorizeze respiraţia - anxietate

- pacienta să fie

- am însoţit bolnava la 37

manifestată prin iritabilitate, depresie psihică, emotivitate cauzată de lipsa de cunoaştere a boli a modului ei de evoluţie a manifestărilor care o însoţesc, a tratamentului prescris

- alterarea nevoii

echilibrată psihic şi să - repaus la pat radiologie pentru efectuarea fie informată despre - recoltarea urini pentru examene chimice şi unei radioscopii pulmonare boală bacteriologice - bolnava este anxioasă - am administrat medicaţia prescrisă de medic: antiseptice urinară, antibiotice, antialgice - schimbarea lenjeriei de pat şi de corp - asigurarea unei atmosfere calde băi calde de şezut

- pacienta să prezinte

- pacienta a avut insomnii din 38

de a elimina manifestată prin usturime la micţiune, prezenţa hematuriei şi piuriei, micţiuni frecvente şi în cantitate redusă, durere hipogastrică iradiată pe uretră, cauzat de inflamaţia vezicii urinare

micţiuni spontane, nedureroase, să nu prezinte complicaţii cutanate, respiratorii, urinare, să evacueze o urină limpede fără sânge şi puroi să fie echilibrată psihic

ZIUA II

- pacienta să

- menţinerea condiţiilor necesare somnului prin: cauza nicturiei, doua ,trei reducerea zgomotului din mediul spitalicesc micţiuni pe noapte - diminuarea intervenţiilor de îngrijire în timpul somnului - asigurarea unei temperaturi adecvate în salon - aerisirea salonului - planificarea împreună cu pacienta a unui program de exerciţii moderate adap-

- adm. medicaţiei prescrise de medic - planificare unui program de exerciţii moderate - plimbări scurte în salon - mişcări active a membrelor

- pacienta are un somn 39

- alterarea nevoii beneficieze de un de a dormi si a se somn corespunzător odihni manifestata cantitativ şi calitativ prin somn perturbat întrerupt si superficial cauzat de nicturie

- reducerea din alimentaţie a alimentelor cu perturbat valoare calorică mare

- consumul lichidelor şi alimentelor reci - îmbrăcăminte lejeră de culoare albă - aplicarea compreselor reci pe frunte - aerisirea salonului - hidratarea şi mineralizarea bolnavului pentru a prevenii - reducerea din alimentaţie a alimentelor cu valoare calorică mare

- consumul lichidelor şi alimentelor reci - îmbrăcăminte lejeră de culoare albă - aplicarea compreselor reci pe frunte - aerisirea salonului - hidratarea şi mineralizarea bolnavului pentru a prevenii acidoza metabolică pregătirea bolnavei pentru cistoscopie

- alterarea nevoii

satisfacerea

acestei 40

de a se mişca şi de nevoi a avea o bună postură manifestată prin adinamie şi astenie cauzat în principal de durere

- alterarea nevoii - menţinerea de a menţine temperaturii corpului temperatura în limite normale corpului în limite normale, manifestată prin transpiraţii abundente cauzată de creşterea temperaturii mediului ambiant

- am urmărit evoluţia bolii - am monitorizat funcţiile vitale şi le-a notat în FT. pacienta prezintă - am explicat pacientei rolul sondajului vezical dependenţă în continuare - am efectuat toaleta bolnavei şi am prevenit escarele

- comunicarea cu pacienta - notarea funcţiilor vitale în foaia de temperatură - restabilirea tranzitului digestiv pentru gaze - menţinerea sondei vezicale permeabile - a golit şi am spălat punga de colectare a urinii - am mobilizat bolnava la marginea patului - am masat membrele inferioare pentru prevenirea tromboflebitei - am administrat tratamentul prescris de medic

41

- temperatura corpului a revenit în limite normale

- administrarea de lichide, ceai, suc natural, zeamă de compot - alimentaţie săracă în proteine - am măsurat tensiunea arterială, pulsul şi le-am notat în foaia de temperatură

Ziua III

- diminuarea

- disconfortul este diminuat 42

- disconfort dat de disconfortului sonda uretrovezicală aplicată în urma efectuării cistoscopiei

- dificultate în nevoia de a dormi şi a se odihni cauzată de stare depresivă, stres manifestată prin ore insuficiente de odihnă, epuizare, descurajare, iritabilitate ZIUA IV

- pacienta să beneficieze de odihnă corespunzătoare vârstei

- educarea pacientei pentru recidivelor: lenjerie curată, igienă regiuni perianală şi genitală - hidratarea corespunzătoare - asigurarea unor condiţii adecvate fonică, chimică sau microbiană - temperatura cuprinsă între 18-20°C - luminozitate - moderată plasarea pacientei într-un salon aceeaşi afecţiune pentru a evita bolilor infecţioase

prevenirea riguroasă a

fără poluare

suferind de contactarea - pacienta are un somn liniştit

- am purtat discuţii pe tema problemelor sale - am încurajat-o să facă faţă stresului creat de boală - am încurajat pacienta să discute liber despre grijile sale - i-am oferit posibilitatea de a pune întrebări - am încercat să-i ofer răspunsuri cât mai precise - am informat-o asupra manevrelor med.

- reluarea alimentaţiei

- este asigurat aportul caloric 43

- alterarea nevoii per os de a bea şi a mânca în urma intervenţiei

necesar organismului

- potenţial de complicaţii (riscul extinderii infecţiei spre rinichi)

pacienta să beneficieze de un mediu de siguranţă fără accidente şi infecţii

- pacienta are o stare generală staţionară

ZIUA V

- stabilirea unei relaţii

44

diminuarea

apatiei,

a

pozitive cu pacienta - alterarea nevoii care să îmi permită de a comunica atingerea obiectivelor manifestată prin de îngrijire apatie, neîncredere, deficit de a se adresa cauzat de depresie fizică, tristeţe

neîncrederii medical

în

personalul

CONCLUZII : Sub un tratament cu Neoxazol două tablete la 4 ore ( 6g/24 h) apoi la 3 ore o tabletă (4g/24h) urina a început să se limpezească şi sa continuat tratamentul încă 10 zile până la sterilizarea ei. Simptomele sau ameliorat încă din încă din primele zile de spitalizare. În ziua a 5- a de spitalizare la vizita efectuată împreună cu medicul de salon, acesta a hotărât externarea pacientei urmând a reveni la control după 14 zile, timp în care va continua un tratament cu: - Biseptol 2 tablete dimineaţa, 2 seara . se va feri de expunere la frig şi umezeală - regim hidric 2-3 l pe zi .

45

CAZUL II NUME: Anastasiu PRENUME: Silvia DATA NAŞTERII: 15 septembrie 1958 DOMICILIU: str. eternităţii nr. 45 Timişoara STAREA CIVILĂ: căsătorită PROFESIA: contabilă DATA INTERNĂRI: 10-15.03.2018 DIAGNOSTIC DE TRIMITERE: cistita acută DIAGNOSTIC CLINIC LA INTERNARE: pe baza simptomatologiei şi a examenului clinic pe aparate i-a fost pus diagnosticul de cistită acută. MOTIVUL INTERNĂRII: pacienta s-a prezentat la secţia urologie a spitalului judeţean Timişoara cu: disurie, febră moderată, stare generală moderată. Bolnava se internează prin serviciul de policlinică. Am condus pacienta pe secţie în salonul indicat de medic, am ajutat-o să se instaleze şi să facă cunoştinţă cu ceilalţi bolnavi din salon. Conform procesului de îngrijire ce are ca primă etapă culegerea de date de la pacientă, am explicat necesitatea şi scopul unui interviu şi de asemenea importanţa răspunsurilor sale care îmi vor permite să-i cunosc mai bine problemele şi ca atare să-i pot asigura o bună îngrijire. DATE MEDICALE: ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: - tatăl – decedat cu neoplasm gastric în urmă cu 5 ani - mama - HTA ANTECEDENTE PERSONALE: - bolnava a prezentat infecţii urinare repetate cu colibacili în urmă cu trei luni - nu a fost supusă nici unei intervenţii chirurgicale, naşteri = 0 CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ: locuinţă corespunzătoare, nu consumă alcool, nu fumează, consumă 2-3 cafele pe zi. COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: bună ISTORICUL BOLII: pacienta s-a prezentat la internare cu o stare generală alterată, acuză de aproximativ o săptămână disurie, febră moderată însoţită de dureri în regiunea lombară, pacienta a fost plecată într-o excursie la munte unde a făcut baie intr-un lac cu apă foarte rece. În momentul actual pacienta prezintă dureri vii la micţiune, transpiraţii reci şi o stare de disconfort general. 46

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR OBŢINUTE ÎN FUNCŢIE DE CELE 14 NEVOI FIZIOLOGICE 1. Nevoia de a respira este uşor afectată datorită frisoanelor şi de prezenţa tenesmelor vezicale. 2. Nevoia de a bea şi a mânca este nesatisfăcută în întregime deoarece bolnava refuză să bea lichide pentru că are dureri vii la micţiune 3. Nevoia de a elimina este nesatisfăcută manifestat prin urini dese şi în cantitate mică cauzat de disurie 4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură este afectată uşor, pacienta este în repaus la pat din cauza durerilor lombare, durerilor în regiune pelvină, a frisoanelor 5. Nevoia de a dormi şi a se odihni este alterată, pacienta nu se odihneşte corespunzător vârstei sale, se trezeşte de 3-4 ori pe noapte, urinează des pentru că vezica nu se goleşte în întregime. 6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca nu prezintă dificultate în satisfacerea acestei nevoi şi nici dezinteres faţă de vestimentaţia sa. 7. Nevoia de aşi menţine temperatura corpului în limite normale, este afectată de prezenţa febrei moderată 38,2°C. 8. Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele nu este afectată pacienta îşi menţine igiena corporală prin baie zilnică. 9. Nevoia de a evita pericolele pacienta prezintă risc de complicaţii prin ascensiunea infecţiei prin ureter spre rinichii. 10. Nevoia de a comunica este afectată, pacienta este anxioasă datorită necunoaşterii evoluţiei bolii şi se gândeşte la familia s-a care se confruntă cu unele probleme de ordin material. 11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori pacienta îşi poate satisface această nevoie şi nu există conflicte între recomandările terapeutice şi credinţa sa. 12. Nevoia de realizare nu este realizată, pacienta este mulţumită de poziţia sa atât pe plan familial cât şi social nu prezintă dezinteres faţă de activităţile zilnice. 13. Nevoia de a se recreea este satisfăcută, am încercat să-i creez pacientei o stare de bună dispoziţie. 14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea am urmărit ca pacienta să dobândească minimul de cunoştinţe necesare stării de sănătate.

47

PLAN DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVEI CU CISTITĂ ACUTĂ pe perioada 10-15.03.2018 PROBLEME OBIECTIVE ZIUA I - alterarea nevoii - să respire cu minim de a respira de dificultate manifestată prin dispnee expiratorie cauzată de tenesme vezicale şi de febră moderată

- alterarea nevoii

- satisfacerea aceste

INTERVENŢII

EVALUARE

- repaus la pat am introdus bazinetul cald sub bolnavă - am aplicat comprese calde pe regiunea pubiană - am administrat antitermice la indicaţia medicului - am măsurat funcţiile vitale şi le-am notat în foaia de temperatură - asistenta administrează la indicaţia medicului tratamentul - asigură pacientei o alimentaţie săracă în proteine, lichide

- stare generală alterată - TA =140/90 mm Hg t =38,2°C r = 16 respiraţii pe minut

- am recoltat urina pentru examenul bacteriologic

- pacienta prezintă în

48

de a bea şi de a nevoi mânca manifestată prin refuzul pacientei de a bea lichide şi de a mânca cauzate de dureri micţionale

- am asigurat o atmosferă liniştită şi caldă - băi calde de şezut - am introdus bazinetul cald sub bolnava - am învăţat pacient poziţia corectă pentru uşurarea micţiunii şi golirea complectă a vezicii urinare (şezând aplecat în faţă)

continuare inapetenţă şi o uşoară deshidratare

- alterarea nevoi de a elimina manifestată prin urini în cantitate mică, transpiraţii, deshidratare cauzată de disurie, infecţia tractului urinar localizată la nivelul vezicii urinare - alterarea nevoii

- să aibă o diureză normală şi să prezinte micţiuni spontane nedureroase

- asistenta ajută la efectuarea unor mişcări - face plimbări scurte în salon - măsoară funcţiile vitale şi notarea în foaia de temperatură

- pacienta prezintă o urină tulbure - diureza = 300 ml

- recăpătarea

- asigurarea unui mediu confortabil

- pacienta este dependentă

49

de a se mişca şi de a avea o bună postură manifestată prin repaus la pat cauzată de prezenţa durerilor lombare şi de dureri în regiunea pelvină

independenţei

- am învăţat pacienta să stea în poziţia corespunzătoare pentru golirea complectă a vezicii urinare

ZIUA II 50

de personalul medical

Pacienta este epuizata fizic - alterarea nevoii - asigurarea unui somn - repaus la pat de a dormi şi a se odihnitor am aerisit salonul odihni menifestat - am administrat medicaţia prescrisă de medic prin treziri dese 3-4 ori pe noapte cauzat de micţiuni frecvente deoarece vezica nu se goleşte în întregime - deficit în - restabilirea nevoia de a-şi temperaturii corpului menţine temperatura corpului în limite normale manifestat prin febre moderată cazată de infecţia cu Escherichia

- am asigurat măsurile igieno-dietetice - am efectuat toaleta regiunii perineală pentru a evita pătrunderea microbilor în tractul urinar - am administrat tratamentul cu antibiotice conform antibiogramei la re recomandarea medicului . am asigurat lenjerie de pat şi de corp curată - toaleta regiuni perineale zilnic cu apă şi săpun

- asigurarea unui climat adecvat, confortabil 51

- pacienta prezintă febra moderata 38,2°C

Colli la nivelul vezicii urinare

- am explicat pacientei toate intervenţiile ce i se vor efectua şi rolul lor - am încurajat pacienta

- deficit în nevoia de a evita pericolele manifestate prin risc de complicaţii prin ascensiunea infecţiei prin ureter spre rinichi

- profilaxia complicaţiilor

- repaus la pat - aerisirea camerei - am administrat medicaţia prescrisă . am aplicat căldură locală cu hidroforul - băi calde de şezut în ceai de muşeţel - asistenta creşte progresiv cantitatea de lichide faţă de zilele anterioare - am administrat medicaţia prescrisă de medic - am măsurat diureza prin bilanţul lichidian şi am notat-o în foaia de temperatură - am administrat medicaţia prescrisă de medic: antibiotice, şi dezinfectante urinare

alterarea nevoii

- pacienta să poată

- repaus la pat

- pacienta cooperează bine cu personalul medical G = 78 mg% VSH = 17 mm/2 ore UREE = 40 mg% CREATININĂ S = 0,68 mg %

- pacienta îşi revine treptat 52

de a comunica comunica manifestată prin anxietate cauzată de necunoaşterea evoluţiei bolii

- am asigurat un climat liniştit, un mediu confortabil - am ajutat pacienta să facă plimbări scurte prin salon

ZIUA III - alterarea nevoii - pacienta să aibă o de a respira respiraţie normală manifestat prin dispnee expiratorie, cauzată de tenesme vezicale şi febră moderată

- am administrat medicaţia: sedative, antibiotice, dezinfectante urinare, antialgice - am învăţat pacienta să stea în poziţia şezând aplecată în faţă pentru golirea vezicii urinare - am asigurat pacientei o îmbrăcăminte lejeră - am redus din alimentaţie alimentele cu valoare valorică mare - să consume lichide şi alimente reci - am administrat medicaţia prescrisă - am redus din alimentaţie alimentele cu valoare calorică mare

- starea generală se ameliorează r = 16 respiraţii/ minut T = 140/90 P = 60 pulsaţii/minut

- alterarea nevoii

- respectarea măsurilor igeno-dietetice

- această nevoie este

- creşterea aportului

53

de a bea şi a caloric mânca manifestat prin refuzul pacientei de a bea lichide şi de a mânca cauzate de dureri micţionale

- alterarea nevoii de a elimina manifestată prin urini în cantitate mică cauzat de disurie

- efectuarea toaletei bolnavei - asigurarea lenjeriei curate - am explicat pacientei rolul tuturor manevrelor care se efectuează - am administrat medicaţia prescrisă

- să fie satisfăcută această nevoie

satisfăcută pacienta îşi recapătă treptat independenţa

- pacienta urinează la ore fixe - usturimile micţionale sunt diminuate - bolnava urmează în continuarea acelaşi tratament

ZIUA IV 54

- alterarea nevoii - mobilizarea pacientei de a se mişca şi de a avea o bună postură manifestat prin repaus la pat cauzat de prezenţa durerilor lombare şi dureri în regiunea pelvină

- pacienta şi-a recăpătat independenţa

- alterarea nevoi de a dormi şi de a se odihni manifestat prin treziri dese de micţiuni frecvente

- pacienta să prezinte independenţa în satisfacerea aceste nevoi

- insomnia este îndepărtată, pacienta se odihneşte corespunzător

- deficit în

- înlăturarea febrei

- temperatura corpului este 55

nevoia de aşi menţine temperatura corpului în limite normale manifestat prin febră moderată cauzată de infecţia vezicii urinare

normală 37°C

ZIUA V - deficit în nevoia de a evita pericolele manifestat prin risc de complicaţii

- satisfacerea acestei nevoi

- pacienta beneficiază de un mediu de securitate - pacienta este liniştită echilibrată psihic

CONCLUZII 56

Pe perioada spitalizării în urma tratamentului aplicat cu Sulfatiazol nu s–au semnalat rezultate, sa administrat pacientei Novarsenobenzol în 2 injecţii intravenoase la o zi interval, iar urina cu tot tratamentul aplicat sa menţinut tulbure, am făcut pacientei spălături cu soluţie slab antiseptică: Nitrat de argint 2 la mie care are rol de detaşa depozitele purulente de pe mucoasa vezicală. Starea bolnavei s-a ameliorat şi bolnava a fost externată. Familia a fost informată de măsurile ce interesează îngrijirea şi protecţia pacientei: - regim hidric 2l/zi - se va ferii de umezeală şi frig.

57

CAZUL III NUME: Andreescu PRENUME: Alina. DATA NAŞTERII: 24 iulie 1975. DOMICILIU: str. TELEGRAFULUI nr. 2 Timişoara. STAREA CIVILĂ: căsătorită. DIAGNOSTIC: de trimitere: Cistita acută. DIAGNOSTIC DE INTERNARE : Cistita acută. MOTIVUL INTERNĂRII: Pacienta se prezintă la secţia Urologie a spitalului Judeţean Timişoara, pentru tulburări micţionale de tip polakiurie, usturimi micţionale. Acestea au apărut în urmă cu 6 luni şi s-au accentuat în ultimul timp ceea ce a determinat bolnava să se prezinte la medicul specialist pentru internare. Pe baza simptomatologiei şi a examenului clinic i se pune diagnosticul de cistita acută. DATE MEDICALE: ANTECEDENTE PERSONALE: - prima menstruaţie la 13 ani. - A avut toate bolile infecto-contagioase ale copilăriei. - A prezentat infecţii urinare repetate cu Escherichia Colli ANTECEDENTE HEREDO- COLATERALE: - tatăl HTA. - Mama operată de chist hepatic hidatic. DATE SOCIALE: căsătorită, nu fumează, nu consumă alcool, consumă cafea, locuinţe corespunzătoare, româncă,ortodoxa. ISTORICUL BOLII: Bolnava este cunoscută cu infecţii urinare repetate, cu 4 internări. Episodul actual a debutat un urmă cu 6 luni şi s-a accentuat în urmă cu o săptămână, când a început să prezinte usturime la micţiune, micţiuni frecvente şi reduse ca volum. Pofta de mâncare este uşor scăzută, şi de asemenea urina are un aspect tulbure. Pacienta lucrează într-un mediu umed.

58

Analiza şi interpretarea datelor obţinute în funcţie de cele 14 nevoi fiziologice. Nevoia de a respira este uşor influenţată de emoţia şi teama generate de necunoaşterea bolii. Nevoia de a bea şi a mânca este afectată de oarece bolnava trebuie să urmeze o alimentaţie săracă în proteine, glucide, lipide şi trebuie să bea foarte puţine lichide. Nevoia de a elimina nu este satisfăcută în mod corespunzător, sursa de dificultate o constituie prezenţa usturimii la micţiune, hematurie şi piurie, micţiuni frecvente şi în cantitate redusă durere hipogastrică iradiată pe uretră, dureri lombare. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură : adinamia şi astenia provocate de boală limitează mult posibilitatea de a se mişca şi a avea o bună postură, dar fără a se constitui într-o problemă de dependenţă, deoarece repausul la pat este de scurtă durată fiind cauzat în principal de durere şi recomandat de medic ca măsură terapeutică. După combaterea durerii şi ameliorarea stării generale am planificat împreună cu pacienta un program de exerciţii, moderate, adaptate capacităţii sale fizice: plimbări scurte în salon, mişcări active ale mâinilor şi picioarelor. Nevoia de a dormi şi odihni este alterată manifestată prin somn perturbat datorită nicturiei, somn întrerupt şi superficial. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca. Pacienta este capabilă ca să-şi aleagă singură îmbrăcămintea adecvată circumstanţelor şi necesităţilor organismului, ne fiind necesară decât pregătirea lenjeriei la îndemâna sa. Nu prezintă dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca şi nici dezinteres faţă de ţinută. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale este uşor perturbată de temperatura mediului ambiant care este crescută şi provoacă pacientei o transpiraţie abundentă. Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele este pe deplin satisfăcută. Pacienta îşi menţine igiena corporală prin baie zilnică pe regiuni. Nevoia de a evita pericolele: pacienta beneficiază de un mediu de siguranţă fără accidente şi infecţii. Nevoia de a comunica este perturbată datorită neîncrederii în cei din jur. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori: pacienta este de religie ortodoxa, credinţa sa influenţând în mare măsură modul de viaţă, atitudinea şi sentimentele de boală. Nu au existat conflicte între recomandările terapeutice şi credinţa religioasă.

59

Nevoia de realizare: imaginea de sine a păcii nu este perturbată, este mulţumită de poziţia sa atât pe plan social cât şi familial. Este capabilă să i-a decizii potrivite în timp util şi nu prezintă lipsă de interes faţă de activitatea cotidiană. Nevoia de a se recreea: pentru a menţine independenţa în satisfacerea acestei nevoi am ales mijloace de: - am asigurat condiţii optime pentru desfăşurarea acestei activităţii. - Am pus la dispoziţia pacientei cărţi, reviste - Am încercat să-i creez o stare de bună dispoziţie şi să înlătur plictiseala. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea: odată cu ameliorarea bolii am urmărit ca: - pacienta să dobândească cunoştinţele necesare pentru menţinerea stării de sănătate. - Să fie capabilă de-a folosi aceste cunoştinţe pentru obţinerea unei stări de bine fizic şi psihic. - Diagnosticul de Nursing actual: - tulburări micţionale, urină tulbure. Diagnosticul de Nursing potenţial: - riscul complicaţiilor prin ascensiunea infecţiei prin ureter spre rinichi

60

PLANUL DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVEI CU CISTITĂ ACUTĂ pe perioada 01.04-5.04.2018 PROBLEME OBIECTIVE ZIUA I - alterarea nevoii - pacienta să respire de a respira cu minim de manifestat prin dificultate dispnee de tip tahipneic a tunicii cauzată de relatarea despre debutul şi evoluţia bolii actuale

INTERVENŢII

EVALUARE

- repaus la pat - verific prezenţa globului vezical - am încercat stimularea evacuării prin introducerea bazinetului cald sub bolnavă - am aplicat comprese calde pe regiunea pubiană - notarea rezultatului examenului sumar de urină recoltat în dimineaţa zilei - administrarea medicaţiei prescrise de medic în urma rezultatului uroculturii a ex. echo.

- am recoltat bolnavei sânge şi urină pentru următoarele analize: Vsh, uree sangvină, creatinină sangvină, ex sumar de urină, urocultură

- menţinerea temperaturii în salon între 1822°C - asigurarea unei bune ventilaţi prin deschiderea geamului pentru a evita căldura excesivă - măsurarea funcţiilor vitale şi notarea în FT - educarea pacientei pentru folosirea tehnicilor de relaxare - menţinerea unei poziţii care să favorizeze respiraţia - anxietate

- pacienta să fie

- am însoţit bolnava la 61

manifestată prin iritabilitate, depresie psihică, emotivitate cauzată de lipsa de cunoaştere a boli a modului ei de evoluţie a manifestărilor care o însoţesc, a tratamentului prescris

- alterarea nevoii

echilibrată psihic şi să - repaus la pat radiologie pentru efectuarea fie informată despre - recoltarea urini pentru examene chimice şi unei radioscopii pulmonare boală bacteriologice - bolnava este anxioasă - am administrat medicaţia prescrisă de medic: antiseptice urinară, antibiotice, antialgice - schimbarea lenjeriei de pat şi de corp - asigurarea unei atmosfere calde băi calde de şezut

- pacienta să prezinte

- pacienta a avut insomnii din

62

de a elimina manifestată prin usturime la micţiune, prezenţa hematuriei şi piuriei, micţiuni frecvente şi în cantitate redusă, durere hipogastrică iradiată pe uretră, cauzat de inflamaţia vezicii urinare

micţiuni spontane, nedureroase, să nu prezinte complicaţii cutanate, respiratorii, urinare, să evacueze o urină limpede fără sânge şi puroi să fie echilibrată psihic

ZIUA II

- pacienta să

- menţinerea condiţiilor necesare somnului prin: cauza nicturiei, doua ,trei reducerea zgomotului din mediul spitalicesc micţiuni pe noapte - diminuarea intervenţiilor de îngrijire în timpul somnului - asigurarea unei temperaturi adecvate în salon - aerisirea salonului - planificarea împreună cu pacienta a unui program de exerciţii moderate adap-

- adm. medicaţiei prescrise de medic - planificare unui program de exerciţii moderate - plimbări scurte în salon - mişcări active a membrelor

- pacienta are un somn

63

- alterarea nevoii beneficieze de un de a dormi si a se somn corespunzător odihni manifestata cantitativ şi calitativ prin somn perturbat întrerupt si superficial cauzat de nicturie

- reducerea din alimentaţie a alimentelor cu perturbat valoare calorică mare

- consumul lichidelor şi alimentelor reci - îmbrăcăminte lejeră de culoare albă - aplicarea compreselor reci pe frunte - aerisirea salonului - hidratarea şi mineralizarea bolnavului pentru a prevenii - reducerea din alimentaţie a alimentelor cu valoare calorică mare

- consumul lichidelor şi alimentelor reci - îmbrăcăminte lejeră de culoare albă - aplicarea compreselor reci pe frunte - aerisirea salonului - hidratarea şi mineralizarea bolnavului pentru a prevenii acidoza metabolică pregătirea bolnavei pentru cistoscopie

- alterarea nevoii

satisfacerea

acestei

64

de a se mişca şi de nevoi a avea o bună postură manifestată prin adinamie şi astenie cauzat în principal de durere

- alterarea nevoii - menţinerea de a menţine temperaturii corpului temperatura în limite normale corpului în limite normale, manifestată prin transpiraţii abundente cauzată de creşterea temperaturii mediului ambiant

- am urmărit evoluţia bolii - am monitorizat funcţiile vitale şi le-a notat în FT. pacienta prezintă - am explicat pacientei rolul sondajului vezical dependenţă în continuare - am efectuat toaleta bolnavei şi am prevenit escarele

- comunicarea cu pacienta - notarea funcţiilor vitale în foaia de temperatură - restabilirea tranzitului digestiv pentru gaze - menţinerea sondei vezicale permeabile - a golit şi am spălat punga de colectare a urinii - am mobilizat bolnava la marginea patului - am masat membrele inferioare pentru prevenirea tromboflebitei - am administrat tratamentul prescris de medic - administrarea de lichide, ceai, suc natural, zeamă de compot - alimentaţie săracă în proteine

- temperatura corpului a revenit în limite normale

65

- am măsurat tensiunea arterială, pulsul şi le-am notat în foaia de temperatură - educarea pacientei pentru prevenirea recidivelor: lenjerie curată, igienă riguroasă a regiuni perianală şi genitală - hidratarea corespunzătoare - asigurarea unor condiţii adecvate fără poluare fonică, chimică sau microbiană - temperatura cuprinsă între 18-20°C - luminozitate - moderată plasarea pacientei într-un salon suferind de aceeaşi afecţiune pentru a evita contactarea bolilor infecţioase

Ziua III

- diminuarea

- disconfortul este diminuat

66

- disconfort dat de disconfortului sonda uretrovezicală aplicată în urma efectuării cistoscopiei

- dificultate în nevoia de a dormi şi a se odihni cauzată de stare depresivă, stres manifestată prin ore insuficiente de odihnă, epuizare, descurajare, iritabilitate ZIUA IV

- am purtat discuţii pe tema problemelor sale - am încurajat-o să facă faţă stresului creat de boală - am încurajat pacienta să discute liber despre grijile sale - i-am oferit posibilitatea de a pune întrebări - am încercat să-i ofer răspunsuri cât mai precise - am informat-o asupra manevrelor med.

- pacienta să beneficieze de odihnă corespunzătoare vârstei

- pacienta are un somn liniştit

- reluarea alimentaţiei

- este asigurat aportul caloric

67

- alterarea nevoii per os de a bea şi a mânca în urma intervenţiei

necesar organismului

- potenţial de complicaţii (riscul extinderii infecţiei spre rinichi)

pacienta să beneficieze de un mediu de siguranţă fără accidente şi infecţii

- pacienta are o stare generală staţionară

ZIUA V

- stabilirea unei relaţii

-

diminuarea

apatiei,

a

68

pozitive cu pacienta - alterarea nevoii care să îmi permită de a comunica atingerea obiectivelor manifestată prin de îngrijire apatie, neîncredere, deficit de a se adresa cauzat de depresie fizică, tristeţe

neîncrederii medical

în

personalul

CONCLUZII : Sub un tratament cu Neoxazol două tablete la 4 ore ( 6g/24 h) apoi la 3 ore o tabletă (4g/24h) urina a început să se limpezească şi sa continuat tratamentul încă 10 zile până la sterilizarea ei. Simptomele sau ameliorat încă din încă din primele zile de spitalizare. În ziua a 5- a de spitalizare la vizita efectuată împreună cu medicul de salon, acesta a hotărât externarea pacientei urmând a reveni la control după 14 zile, timp în care va continua un tratament cu: - Biseptol 2 tablete dimineaţa, 2 seara . se va feri de expunere la frig şi umezeală - regim hidric 2-3 l pe zi .

69

CAPITOLUL V. TEHNICI Ş I METODE FOLOSITE PENTRU DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT ÎN CISTITA ACUTĂ. 5.1 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN PERFUZIE(PEV)

Definiţie: prin perfuzie se înţelege introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură a soluţiilor pentru reechilibrare hidroelectrolitică, hidroionică şi volemică a organismului. Scopul: hidratarea şi mineralizarea organismului,administrarea medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit, depurativ-diluând şi

70

favorizând excreţia din organism a produşilor toxici,completarea proteinelor sau a altor componente sanguine,alimentaţia pe cale parenterală. Materiale necesare: tava medicală acoperită cu un câmp steril,trusa pentru perfuzat,soluţii ambalate steril,soluţii hidratante în sticle sau pungi riguros sterilizate şi încălzite la temperatura corpului,garou,tăviţă renală,stativ pentru fixarea flacoanelor,1-2 seringi de 5-10 cm cu ace pentru injecţii intramusculare

şi

intravenoase,o

pernă

tare,muşama,o

pensă

hemostatică,tampon cu alcool,romplast. Pregătirea materialelor,instrumentelor şi aparatului de perfuzie -Se pregătesc instrumentele şi materialele necesare. -Se scoate celofanul steril de pe flacon,se desprinde parafina de pe suprafaţa dopului,care se dezinfectează cu alcool. -Se îndepărtează teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu ei prin dop în flacon. -Se închide cu pensa hemostatică,imediat sub ac,tubul de aer,se îndepărtează teaca protectoare de pe ac şi se pătrunde cu acesta în flacon prin dopul de cauciuc,fără să se atingă trocarul. -Se suspendă flaconul de suport. -Se fixează tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de romplast,având grijă să depăşească nivelul soluţiei sau al substanţei medicamentoase. -Se îndepărtează teaca protectoare de pe capacul port ac al tubului,se ridică deasupra nivelului substanţei medicamentoase din flacon şi se deschide uşor prestubul,lăsând să curgă lichidul în dispozitivul de perfuzie,fără ca picurătorul să se umple cu lichid. -Se coboară progresiv portacul,până când tubul se umple cu lichid,fiind eliminate complet bulele de aer. -Se ridică picurătorul în poziţie verticală şi se închide prestubul,aparatul rămânând atârnat de stativ.

71

Pregătirea fizică şi psihică a pacientului -Se anunţă pacientul,convingându-l de importanţa tehnicii. -Se aşează pacientul în pat,în decubit dorsal,cât mai comod,cu antebraţul în extensie. -Sub braţul ales se aşează o pernă tare acoperită cu muşama.

Efectuarea perfuziei -Spălarea pe mâini cu apă şi săpun. -Asistenta îmbracă mănuşi pentru evitarea contaminării cu sânge. -Se examinează calitatea şi starea venelor. -Se aplică garoul la nivelul braţului. -Se dezinfectează plica cotului cu alcool. -Se cere pacientului să strângă pumnul şi se efectuează puncţia venei alese. -De preferinţă se începe cât mai periferic. -Se verifică poziţia acului în venă,se îndepărtează garoul şi se adapteaază amboul aparatului de perfuzie la ac. -Se deschide imediat prestubul,pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se reglează viteza de scurgere cu ajutorul prestubului la 60 pic./min sau în funcţie de necesităţi. -Se fixează cu benzi de romplast amboul acului şi porţiunea tubului în vecinătate cu acesta,de pielea pacientului. -Înainte ca flaconul să se golească complet,se închide prestubul pentru a împiedica pătrunderea aerului în perfuzor şi se racordează aparatul de perfuzie la noul flacon,dacă este necesar. -După terminarea perfuziei se exercită o presiune asupra venei puncţionate cu un tampon cu alcool şi printr-o mişcare,bruscă în direcţia axului vasului,se extrage acul din venă. 72

Reorganizarea locului de muncă -Se aruncă la coş deşeurile materialelor folosite. -Se notează în foaia de temperatură data şi cantitatea de lichid perfuzat.

Accidente -Hiperhidratarea prin perfuzie în exces,la cardiaci,poate determina edem pulmonar acut,manifestat prin:tuse,expectoraţie,polipnee,creşterea T.A. -Embolia gazoasă prin pătrunderea aerului în curentul circulant. 5.2 EFECTUAREA INJECŢIEI INTRAMUSCULARE

Injecţia intramusculară:constituie introducerea unor soluţii izotonice uleioase sau a unei substanţe coloidale,în stratul muscular.

73

Scop:introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase. Locurile de elecţie:regiunea supero-externă a fesei,deasupra marelui trohanter,faţa externă a coapsei în treimea mijlocie,faţa externă a braţului în muşchiul deltoid. Materiale necesare:tava medicală,seringi sterile,alcool de 90°,tăviţe renale.

Pregătirea materialelor şi instrumentelor -Se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii. -Se aşează bolnavul în decubit ventral,lateral,poziţie şezând sau în picioare. -Pentru injecţia în regiunea fesieră se reperează următoarele : •Punctul smirnof,la un lat de deget deasupra marelui trohanter şi înapoia lui. •Punctul Barthelemz,la unirea treimii externe cu cele două treimi interne ale liniei care uneşte spina iliacă anterosuperioară cu extremitatea superioară a şanţului interfesier. •Zona care uneşte spina iliacă posterioară cu marele trohanter. •Pentru poziţia şezând,injecţia se efectuează în toată regiunea fesieră deasupra punctului de sprijin. Efectuarea injecţiei -Spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun. -Dezinfectarea mâinilor cu alcool. -Se încarcă seringa cu substanţa de injectat după verificarea fiolei,se elimină bulele de aer. -Se schimbă acul,îndepărtându-l pe cel cu care a fost aspirate substanţa şi se adaptează un ac potrivit pentru efectuarea injecţiei. 74

-Se degresează locul injecţiei cu un tampon de vată cu eter şi se dezinfectează cu un alt tampon cu alcool. -Se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să stea liniştit. -Se întinde pielea între policele şi indexul sau în mediul mâinii stângi. -Se înţeapă perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă cu acul montat la seringă. -Se verifică poziţia acului prin aspirare. -Se injectează lent lichidul. -După injectare se scoate dintr-o dată acul cu seringa,acoperind locul cu un tampon cu alcool. -Se masează locul cu un tampon cu alcool pentru a disocia planurile ţesuturilor străpunse,activând circulaţia pentru a favoriza absorbţia. -Se aşează bolnavul în poziţie comodă unde va sta în repaus 5-10 min. -Spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun. Reorganizarea locului de muncă -Se aruncă la coş deşeurile de la injecţie. Incidente,accidente şi intervenţii -Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale saleretragerea acului efectuarea injecţiei în alte zone. -Paralizia prin lezarea nervului sciatic-se evită prin respectarea zonelor de elecţie a injecţiei. -Hematom prin lezarea unui vas. -Ruperea acului-extragerea manuală sau chirurgicală. -Supuraţie septică-se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a pătrunde în masa musculară. -Embolie,prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase-se provine prin verificarea poziţiei acului.

75

5.3 SONDAJUL VEZICAL

Definiţie: Prin sondaj vezical se înţelege introducerea unui tubular(sondă sau cateter)prin ureteră în vezica urinară ,realizând asrfel o comunicaţie instrumentală între interiorul vezicii şi mediul extern. Scop:  explorator: -recoltarea unei cantităţi de urină pentru examen de laborator -depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare  terapeutic: -evacuarea conţinutului (când aceasta nu se face spontan) -executarea unor procedee terapeutice prin sondă

76

Pregătirea materialelor: -de protecţie: -muşama şi aleză -mănuşi sterile de cauciuc -sterile: -două sonde lungi de aproximativ 15 cm cu vârful uşor îndoit, complet rotunjit având unu-două orificii laterale aproape de vârf -1-2 eprubete pentru urocultură -medii de cultură în funcţie de germenii căutaşi -ser fiziologic -casoletă cu tampoane de vată -două pense hemostatice -nesterile: -materiale pentru toaleta organelor genitale -tăviţă renală,bazinet -paravan(când se execută în salon) -recipient pentru colectare -medicamente: -ulei de parafină steril -oxicianură de mercur 1/5000 SONDAJUL VEZICAL LA FEMEI Pregătirea bolnavei:  psihică: -se anunţă şi se explică necesitatea tehnicii  fizică: -se izolează patul cu paravan -se protejează cu muşamaua şi aleza

77

-se aşază bolnava în decubit dorsal cu genunchii ridicaţi şi coapsele îndepărtate (poziţie ginecologică) -se îndepărtează perna şi pătura -se acoperă bolnava lăsând liberă zona genitală -se aşază bazinetul şi se efectuează toaleta organelor genitale externe -se îndepărtează bazinetul şi se aşază tăviţa renală între coapsele bolnavei Execuţie: -sondajul se efectuează în condiţii de perfectă asepsie şi antisepsie,atât a bolnavei şi a instrumentelor,cât şi a mâinilor celui care o execută -asistenta îmbracă mănuşi sterile -evidenţiază meatul urinar -dezinfectează cu oxicianură de mercur orificiul uretral -scoate sonda cu o pensă şi o prinde între degetele mediu şi inelar ale mâinii drepte -lubrifiază sonda cu ulei steril -orientată cu vârful în sus ,sonda se introduce în uretră 4-5 cm -paralel cu înaintarea sondei,extremitatea acesteia vafi coborâtă printr-o mişcare în formă de arc pentru a-i uşura trecerea în vezică -primele picături se lasă să se scurgă în tăviţa renală, apoi în recipiente pregătite în funcţie de scop(urocultură,examen biochimie) sau într-un recipient de colectare -extragerea sondei se face după pensarea orificiului extern prin aceleaşi mişcări,în sens invers Reorganizare Îngrijirea ulterioară a bolnavei: -se efectuează toaleta regiunii vulvare -se se îmbracă şi se aşază comod în pat -se vasupraveghează în continuare 78

Notarea în foaia de observaţie: -se notează tehnica şi numele persoanei care a efectuat-o -cantitatea de urină recoltată(volum,densitate) -aspectul macroscopic al urinei

SONDAJUL VEZICAL LA BĂRBAŢI Pregătirea materialelor: -la fel ca la sondajul vezical la femeie Pregătirea bolnavului:  psihică:-se anunţă şi se explică necesitatea şi inofensivitatea tehnicii  fizică: -se aşază bolnavul în decubit dorsal cu picioarele întinse şi uşor depărtate -se izolează patul cu paravan -se acoperă bolnavul lăsând accesibilă regiunea genitală -se face toaleta organelor genitale -sub bazin se aşază o pernă tare,muşamaua şi aleza -se aşază tăviţa renală între coapse Execuţie: -asistenta îmbracă mănuşi de cauciuc -alege sonda şi o lubrifiază -dezinfectează meatul urinar cu ser fiziologic şi oxicianurăde mercur -între degetele inelar şi mic ale mâinii drepte prinde extremitatea liberă a sondei şi cu ajutorul unei pense sterile ,ţinută în aceeaşi mână,apucă sonda în imediata vecinătate a vârfului

79

-introduce vârful sondei în meat şi împinge uşor cu pensa,în timp ce cu mâna stângă întinde penisul cât mai bine,pentru ca să dispară cutele transversale ale mucoasei uretrale care ar putea împiedica pătrunderea sondei în vezică -dacă pe parcursul înaintării sondei apar obstacole anatomice sau funcţionale,spasme,asistenta retrage sonda şi pregăteşte alta de calibru mai mic -pătrunderea sondei în vezică se semnalează prin scurgerea urinei prin sondă -se fixează sonda până se evacuează urina -îndepărtarea sondei se face cu ajutorul pensei după ce extremitatea liberă a fost închisă prin comprimare Îngrijirea ulterioară a bolnavului: -se efectuează toaleta şi se îmbracă bolnavul -se schimbă lenjeria care s-a pătat cu urină Notarea în foaia de observaţie: -se notează tehnica şi numele persoanei care a efectuat-o -cantitatea de urină recoltată(volum,densitate) -aspectul macroscopic al urinei

80

CAPITOLUL VI CONCLUZII Cistita este boala caracteristică prin localizarea infecţiei la nivelul vezicii urinare. În majoritatea cazurilor cauzele care favorizează apariţia infecţilor aparatului urinar sunt: litiaza indiferent de localizare, staza, consecinţa unui obstacol malformaţii, ptoză renală, tumori uterine, prolaps genital, traumatisme medulare, sarcină, leucoplazii, tumori. Microbii patogeni cei mai des întâlniţi sunt: colibacilul, proteusul, stafilococul, anaerobi şi uneori asociaţii microbiene. Suferinţele bolilor constau în usturimi micţionale, durere la micţiune, polakiurie, disurie, nicturie, dureri hipogastrice, hematurie şi piurie. Cunoaşterea simptomelor bolii, a evoluţiei şi a manifestărilor ce o însoţesc este necesară pentru a putea planifica o îngrijire eficientă, o îngrijire care cere multă dăruire, timp şi multă responsabilitate, Spiritul acestei responsabilităţi cere la rândul său conştiinţă şi competenţă profesională. De calitatea măsurilor terapeutice aplicate depind şansele de vindecare le bolnavului. Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire, precum şi cunoaşterea demersului ştiinţific. De calitatea măsurilor terapeutice aplicate depind şansele de vindecare a bolnavului. Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune cunoaşterea unui model conceptual de îngrijire, precum şi cunoaşterea demersului ştiinţific. Modelul conceptual este o dimensiune esenţială de bază care permite să aplicăm „filozofia noastră” privind îngrijirile. Demersul ştiinţific este un instrument de investigaţie, de analiză, de interpretare, de planificare şi de evaluare a îngrijirilor. Cunoaşterea demersului ştiinţific aplicat în îngrijirea individualizată a pacienţilor permite asistentei să ajungă la continuitate şi la planificarea îngrijirilor de calitate. Folosind acest demers în practica curentă am putut depista care au fost principalele probleme întâmpinate de pacienţi în satisfacerea nevoilor

81

perturbate ca urmare a acestei afecţiuni. După culegerea, analizarea şi interpretarea datelor am elaborat un plan de îngrijire care să influenţeze pozitiv starea fizică şi mentală a pacienţilor. Pentru a stabili o ordine a priorităţilor în acordarea îngrijirilor am avut în vedere mai întâi în ce măsură nevoia satisfăcută ameninţă homeostazia pacientului sau securitatea sa şi gradul de independenţă Executarea îngrijirilor constituie un moment potrivit pentru fiecare asistentă să informeze asupra problemelor sale de sănătate, asupra tratamentului său ori asupra obiceiurilor de viaţă mai puţin potrivite pentru satisfacerea nevoilor fundamentale. Învăţarea pacientului este un act de îngrijire esenţial şi necesar. Înainte de a începe învăţarea am evoluat cunoştinţele pacienţilor şi dorinţa de a învăţa încurajându-i să pună întrebări. Am antrenat pacienţii să se implice în aplicarea planului de îngrijire. Pentru a putea face o apreciere justă asupra progresului pacienţilor în raport cu intervenţiile mele am evaluat la diverse intervale, pe tot parcursul îngrijirii, dacă obiectivele planificate şi-au atins scopul şi dacă pacienţii au fost mulţumiţi de rezultate. În majoritatea ţărilor putem spune că asistenta medicală este singura care asigură servicii 24 h celor ce au nevoie. Acesta este rolul asistentei medicale cu particularizări în îngrijirea bolnavilor şi a celor cu handicap. Asistenta medicală trebuie să „ intre în pielea bolnavului „ pentru a înţelege ce vrea aceasta, care sunt nevoile sale pentru a se menţine în viaţă şi pentru a-şi recâştiga sănătatea.

82

BIBLIOGRAFIE.

1.

VALENTIN NEAGU – UROLOGIE

2.

CORNELIU BORUNDEL –Manual de Medicină Internă.

3. LUCREŢIA TITIRCĂ – Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali. 4. VIRGINIA HENDERSON – Principii de bază a îngrijiri persoanei sănătoase / bolnave, Nursing. 5.

VICTOR PAPILIAN- Anatomia omului.

83

84