Lucrare de Laborator nr.2 [PDF]

Zitiervorschau

Lucrare de laborator nr.2 Fotografia şi audio-videoînregistrarea criminalistică Fotografia criminalistică operativă reprezintă un ansamblu de metode şi procedee privind aplicarea mijloacelor fotografice în procesul de cercetare a infracțiunilor în scopul fixării locului faptei, împrejurimilor, urmelor, obiectelor depistate, precum şi în activitatea specială de investigații. Intru soluționarea sarcinilor organelor de urmărire penală şi speciale de investigație, criminalistica a elaborat anumite metode şi procedee destinate utilizării mijloacelor fotografice, apte să contribuie la realizarea obiectivelor procesului penal. Aşadar, în practica criminalistică sunt utilizate următoarele metode de fotografiere: a) panoramică; b) metrică sau de măsurare; c) de reproducere; d) signaletică (semnalmentelor); e) stereoscopică. Metoda panoramică se aplică în cazul când un spațiu sau obiect ce urmează a fi fotografiat, din cauza dimensiunilor mari, nu poate fi cuprins într-o poză a aparatului obişnuit. In legătură cu aceasta, obiectul se fotografiază pe porțiuni (secvențe), imaginile-părți fiind ulterior montate intr-o poză desfăşurată (panoramică). Panoramele pot fi orizontale şi verticale. Există şi aparate speciale de fotografiere panoramică. Fotografia panoramică cu ajutorul aparatului obişnuit se poate realiza prin două procedee: panorama circulară şi panorama liniară Panorama circulară presupune fotografierea obiectului doar dintr-un punct comod. Fotoaparatul se roteşte succesiv in jurul axei verticale (panorama orizontală) sau in jurul axei orizontale (panoramă verticală). Panorama liniară presupune strămutarea fotoaparatului paralel obiectului de fotografiat şi de la o distanță nu prea mare de acesta. Se aplică în situațiile când este necesar a fixa stările de fapt pe o întindere mare, dar limitată în lățime. Panoramele circulare şi liniare se execută cu respectarea următoarelor cerințe generale: fotografierea se realizează cu aparatul fixat pe stativ, iar in cazul când acesta lipseşte, trebuie folosit un suport solid; se respectă linia comună a orizontului şi se determină o zonă de suprapunere a cadrelor pentru a efectua montajul ulterior al imaginii în ansamblu; fotografiile se realizează la aceeaşi scară, ceea ce garantează o densitate optică comună a fotografiilor-părți. Metoda metrică (de măsurare), denumită uneori şi fotografia la scară, asigură obținerea informațiilor dimensionale ale obiectelor imaginate şi ale detaliilor acestora. De regulă, metoda fotografiei de măsurare se realizează cu ajutorul riglei sau bandei gradate care se plasează în vecinătatea obiectului de fotografiat sau pe suprafața lui. Rigla gradată se foloseşte pentru fixarea dimensiunilor unor obiecte nu prea mari plasânduse alături de ele. Banda gradată (in profunzime) se aplică atunci când este necesar a se fixa porțiuni de teren întinse sau încăperi închise. In calitate de bandă gradată se foloseşte hârtia cartonată sau pânza cu elemente

1

dimensionale in formă de pătrate alb-negru şi dimensiunile strict determinate ale acestora (50 sau 100 mm). In cadrul fotografierii se respectă unele reguli: aparatul se instalează în aşa mod ca axa obiectivului să fie strict paralelă suprafeței de fotografiat sau a solului; punctul inițial al bandei gradate trebuie să se afle strict sub centrul optic al obiectivului. Metoda fotografierii de reproducere permite obținerea unor fotocopii de pe documente, obiecte plate (înscrisuri, schițe, desene, fotografii etc.). O astfel de fotografiere se realizează cu respectarea regulilor fotografiei la scară, la mărimea naturală, fie cu o mărime nesemnificativă sau o micșorare neînsemnată. În activitatea criminalistică această metodă este frecvent aplicată pentru demonstrarea înfățișării obiectelor supuse cercetării şi pentru multiplicarea acestora în vederea realizării acțiunilor de urmărire penală. Documentele, desenele, schițele pot fi reproduse fotografic prin contact, modalitate cunoscută cu denumirea de reproducere reflexă sau prin xerocopiere (alb-negru, color). Metoda signaletică sau semnalmentelor se efectuează pentru a fixa trăsăturile exterioare ale persoanelor vi si ale cadavrelor necunoscute în vederea identificării lor ulterioare. Fotografiile executate conform condițiilor acestei metode redau semnalmentele, elementele caracteristice ce constituie înfățişarea persoanei fotografiate, servind la realizarea evidentei criminalistice a celor supuşi urmăririi penale si la recunoaşterea cadavrelor neidentificate. Persoanele supuse acestei metode de fotografiere se fotografiază bust: din fată şi din profilul drept, cu capul descoperit, pieptănat şi bărbierit, fără ochelari, cu urechile descoperite. Fotografia semnalmentelor a cadavrelor neidentificate se realizează respectându-se condițiile privind fotografierea persoanelor în viață. Unele particularități, condiționate de însuşi obiectul de fotografiat, se referă la pregătirea cadavrului ce urmează a fi fotografiat când el este mutilat. In prealabil se recurge la aşa-numita toaletă a cadavrului", prin care se preconizează redarea aspectului apropiat celui avut in viață. Aceasta constă în cusutul leziunilor şi retuşarea părților deformate ale fetei, în spălarea ei, pieptănarea părului, deschiderea ochilor s.a., efectuate, fireşte, cu concursul expertului legist. Metoda stereoscopică constă in utilizarea unor aparate speciale şi dispozitive care permit obținerea unei imagini fotografice spațiale a locului faptei, a unui nod al acestuia, a unor încăperi, obiecte, urme sau elemente caracteristice ale acestora. Stereofotografia se bazează pe principiul vederii (privirii) binoculare umane. După cum este cunoscut, datorită intervalului optic al pupilelor, ochiul drept și ochiul stâng reproduc obiectele materiale din diferite unghiuri de protecție. Prin privirea concomitentă a obiectului cu ambii ochi, se creează senzația volumetrică spațiala Stereofotografia, de obicei, se execută cu ajutorul unui aparat special, care are doua obiective sincronizate, eu distanta între ele de 60-65 mm. Aceasta asigura perceperea celei de a treia dimensiuni - profunzimea.

2

Procedeele de fotografiere aplicate la fata locului Fotografia de orientare. Se efectuează cu prilejul cercetării locului faptei şi se înscrie printre procedeele importante de fixare a locului unde s-a comis infracțiunea cu împrejurările acestuia. O astfel de fotografiere are drept scop fixarea întregului loc al faptei eu elementele respective (construcții, drumuri, poduri, copaci, stâlpi etc.), care se manifestă ca repere pentru orientare, de natură să permită identificarea ulterioară a zonei în care s-a comis infracțiunea. Ea poate fi unitară (dintr-o singură imagine) sau efectuată prin panorama liniara sau circulară, iar însuşi locul faptei trebuie să se afle în partea centrală a fotografiei. In cazul în care infracțiunea a fost săvârșită intr-o încăpere (loc închis), fotografia de orientare va cuprinde exteriorul clădirii (fațada ei), încadrat cu construcțiile învecinate, cu strada unde este situată clădirea etc. Fotografia de orientare se realizează de la o anumită distantă, impusă de necesitatea încadrării întregii ambiante, în cadrul fazei statice a cercetării locului faptei. Cu acest prilej, de obicei, se folosesc aparate cu obiective focale scurte, însă nu se exclude şi posibilitatea unor obiective normale. In funcție de situație, uneori pot fi folosite si aparate cu teleobiective, dacă este posibil. Pentru realizarea acestei fotografii de orientare, aparatul fotografic trebuie situat cât mai sus, iar în unele cazuri se poate recurge şi la fotografii aeriene. Fotografia-schiță. Aceasta este destinată fixării doar a locului faptei în întregime, fără împrejurimi. Ca şi fotografia de orientare, fotografia-schiță se execută la faza statică a cercetării locului faptei, cu tot ce este mai important pentru cauza cercetată. Fotografia-schița poate fi unitară, când locul faptei este reprodus pe o singură poză, panoramică, când pentru aceasta s-au întocmit mai multe poze ale locului infracțiunii şi pe sectoare. Cea din urmă presupune redarea pe porțiuni (sectoare) a locului faptei, în condiții similare de iluminare, cu acelaşi obiectiv şi la aceeaşi scară, când, de exemplu, două sau mai multe încăperi exclud posibilitatea executării unei fotopanorame. Acest procedeu de fotografiere la fata locului se aplică cu folosirea benzii gradate. Fotografia obiectelor principale sau de nod. Aceasta reprezintă înregistrarea unor obiecte sau sectoare ale locului faptei apreciate ca fiind principale, datoria conexiunii lor cu fapta infracțională. Dintre obiecte pot face parte cadavrul, diverse arme, instrumente, mijloace de transport, avariate sau folosite la săvârșirea infracțiunii, urme de mâini, de picioare ale făptuitorului etc. Scopul acestei fotografii este de a fixa locul, poziția şi starea obiectelor depistate la fata locului. Ea se execută, de obicei, in faza statică a cercetării la fata locului. În cazul in care este necesar a fixa dimensiunile obiectului principal sau diferența de mărime între el şi alte obiecte din apropiere, raportului de poziție dintre obiecte, fotografierea acestora se efectuează după metoda metrica (cu o riglă gradată, centimetru sau bandă gradată). Fotografia de detaliu. Se efectuează la fata locului în scopul fixării unor detalii ale obiectelor principale. Detaliile sunt fotografiate din apropiere, cu o unitate de măsură lângă detaliu, la o scară cât mai mare şi cu surse de lumină, dispuse lateral şi în spatele aparatului de fotografiat, astfel încât prin jocul 3

umbrelor să fie evidențiate detaliile caracteristice obiectului principal. Aceasta va da posibilitate de a exploata detaliile în procesul identificării obiectului respectiv. Toate obiectele şi urmele depistate la cercetarea locului faptei se fotografiază la locul depistării lor (fotografia obiectelor principale sau de nod) și după aceasta se aplică procedeul fotografiei de detaliu (cu riglă gradată sau centimetru). Unele particularități există la fotografierea cadavrului, care se face în cazurile de omor, sinucidere, accidente de circulație, de munca etc., in vederea redării poziției corpului, a stării îmbrăcămintei, a leziunilor vizibile în momentul depistării lui, a distantei şi raportului de poziție cu obiectele din împrejurare. La fotografierea cadavrului trebuie respectate următoarele reguli: 1) regula generală este - cadavrul să fie fotografiat la locul, în poziția şi starea in care a fost găsit, nefiind permisă nicio modificare; 2) cadavrul trebuie fotografiat din trei părți: de sus şi din părțile laterale în aşa mod ca imaginile să conțină fixarea întregului corp. In funcție de specificul situației, mai trebuie respectate următoarele cerințe: 

cadavrele înecaților trebuie fotografiate o dată în apă, la depistarea acestora, şi imediat după scoatere, pentru a nu risca apariția procesului de putrefacție, îndeosebi la temperaturi ridicate;



cadavrele spânzurate sau în poziția şezând sunt fotografiate din fată, din spate şi din părțile laterale. La spânzurați se va insista asupra nodului şi șanțului de spânzurare;



cadavrele carbonizate, după fotografierea in starea în care au fost găsite, trebuie aşezate pe o suprafață albă (hârtie sau cearşaf), pentru a se obține suficient contrast şi fotografiate cu ajutorul unei lumini puternice:



cadavrele înghețate trebuie, de asemenea, fotografiate în starea inițială, precum şi după dezghețarea la temperatura camerei;



cadavrele dezmembrate trebuie fotografiate în două etape: mai întâi se fotografiază fiecare parte în locul şi în poziția în care se află, apoi se fotografiază întregul corp refăcut. Fotografia de identificare a cadavrului necunoscut se realizează în cadrul cercetării la fata locului sau

după autopsie. Ea trebuie să conțină două poze: una bust din fată şi alta bust din profil. Aceste poze pot fi făcute cadavrului culcat, de obicei, pe o masă. Înainte de fotografiere, cadavrul este pregătit în acest scop, făcându-i-se aşa numita ,,toaletă", care constă în: cusutul leziunilor ce deformează fata, spălarea de sânge sau de alte corpuri străine, pieptănatul părului, deschiderea ochilor, rujatul buzelor, spre a le da un contur precis După refacerea fetei, aceasta se pudrează, pentru acoperirea leziunilor şi înlăturarea unor reflexe supărătoare.

4

Fotoanexă Fotografie de orientare

5

Fotografie schiță

6

Fotografii de nod

7

Fotografia de detaliu

8