Lovirea Mingii Cu Latul [PDF]

Zitiervorschau

Vladan Claudiu Marian /EFS/ Anul II /GR 124 Lovirea mingii cu interiorul labei – latul

Miscarea de sut este complexa si se poate efectua din diferite pozitii. In mod obisnuit ea consta din doua faze: una de pregatire, in care piciorul de sut este dus inapoi si alta de executie, cand piciorul este proiectat energic inainte pentru a lovi mingea, careia ii imprima o miscare cat mai rapida si precisa. Pe tot parcursul acestor doua faze, corpul se sprijina pe un singur picior, iar trunchiul si membrele superioare executa diferite miscari pentru asigurarea echilibrului, care este nestabil (baza de sprijin este mica, redusa la conturul piciorului de sprijin).

In faza de pregatire, membrul inferior efectueaza o extensie in articulatia soldului, o flexie la genunchi si o flexie plantara a labei piciorului. Din punct de vedere biomecanic, aceasta miscare are rolul de a pune in tensiune lantul muscular care va efectua sutul. Ea exercita o tractiune asupra acestor muschi, care determina alungirea lor si, prin aceasta, acumularea unei energii potentiale necesare in faza urmatoare. In acelasi timp, alungirea muschilor are rolul de a crea imposibilitatea unei scurtari mai mari, ceea ce contribuie la cresterea lucrului mecanic efectuat. Este cunoscut faptul ca, din pozitia de repaus, un muschi se poate scurta cel mult cu 1/3 din lungimea sa (in contractie maxima). Daca este in prealabil alungit prin intindere, el se scurteaza 1/3 plus lungimea pe care a fost intins. Cu cat un muschi se poate scurta mai mult, cu atat lucrul mecanic este mai mare. In faza de executie, de sut, membrul inferior executa o miscare viguroasa inainte si loveste mingea. Miscarea consta din flexia coapsei pe bazin, extensia genunchiului si flexia dorsala usoara in articulatia gleznei. Lantul muscular al sutului la fotbal este format deci din flexorii coapsei, extensorii genunchiului si flexorii dorsali ai labei piciorului. In cazul cand mingea este lovita cu partea din afara sau dinauntru a pantofului se executa si usoare miscari de pronatie sau supinatie ale labei.

.

Piciorul de sprijin este de regula usor flectat in toate articulatiile, aceasta pozitie fiind asigurata prin contractia dinamica, de cedare, a triplei extensii. Destul de frecvent, odata cu sutul se produce si o extensie la piciorul de sprijin, care este asigurata tot de lantul triplei extensii, insa prin contractia de invingere Descrierea procedeului. Lovirea mingii cu latul este un procedeu uşor de executat şi mai ales precis, în dirijarea mingii, datorită suprafeţei mari cu care vine mingea în contact. Tehnica lovirii mingii cu latul poate fi însuşită relativ uşor. Însuşirea ei fiind uşurată de suprafaţa mare şi netedă a labei piciorului, ceea ce face ca în şcoală învăţarea tehnicii jocului de fotbal să înceapă cu predarea lovirii mingi cu latul (fig.13).

Figura 13 Biomecanica procedeului. Suprafaţa numită „latul“ este porţiunea aproximativ triunghiulară de pe partea triunghiulară a labei piciorului, limitată de articulaţia degetului mare, osul călcâiului şi partea interioară a osului gleznei. Elanul se ia în linie dreaptă, şi nu trebuie să fie mai lung de 3-4 metri, deoarece nu poate influenţa forţa loviturii. Elanul este uşor şi relaxat. După elan urmează aşezarea piciorului de sprijin lateral faţă de minge la 10-15 cm. cu genunchiul uşor flexat, iar axa longitudinală a labei, aproape paralelă cu direcţia loviturii.

Vladan Claudiu Marian /EFS/ Anul II /GR 124 Concomitent cu aşezarea piciorului de sprijin urmează potrivirea şi ridicarea piciorului care execută lovitura. Piciorul este întors din şold în afară până vine în unghi drept faţă de direcţia pe care trebuie să o urmeze mingea. Mai concret, între cele două tălpi în momentul lovirii mingi trebuie să fie un unghi de 900. Genunchiul piciorului care execută lovitura va fi puţin flexat şi relaxat. Pendularea piciorului spre spate nu trebuie exagerată. Trunchiul se apleacă puţin înainte, privirea urmăreşte mingea, iar braţul opus piciorului de lovire flexat din cot este dus înainte, iar celălalt rămâne lângă corp pentru menţinerea echilibrului. Mişcarea de lovire propriu-zisă porneşte din articulaţia coapsei, după care urmează revenirea bruscă a piciorului spre minge, iar în momentul lovirii articulaţiile genunchiului şi gleznei vor fi încordate. Greutatea corpului se află mai mult pe călcâiul piciorului de sprijin. Lovitura propriuzisă este urmată de aşa-zisa „însoţire“. După executarea loviturii, nu oprim mişcarea piciorului, ci după relaxarea articulaţiilor temporar încordate, o continuăm asigurând o cât mai îndelungată dirijare a mingii .

Variante ale procedeului Mişcarea descrisă mai sus se referă la lovirea mingilor oprite sau care se rostogolesc pe sol. În cazul lovirii mingii cu latul întâlnim: a) lovirea mingilor din aer; b) lovirea mingilor din drob (care ating solul). a) Dacă mingea vine din aer pe o traiectorie arcuită, tehnica loviturii cu latul va fi modificată, astfel ca genunchiul piciorului care execută lovitura să fie flexat mai mult, în funcţie de necesităţi, pentru ca laba piciorului să întâlnească mingea. Pendularea spre spate a piciorului şi însoţirea mingii vor fi mai scurte. După cum se ştie unghiul de sosire şi unghiul de ricoşare a mingii sunt în principiu egale, rezultă că axa longitudinală a labei piciorului va trebui potrivită de jucător în funcţie de unghiul de sosire a mingii şi de direcţia în care doreşte s-o transmită. Poziţia corpului şi a braţelor rămân neschimbate. b) Tehnica lovirii mingilor ricoşate de pe sol nu se deosebeşte de cele descrise mai sus, dar executarea loviturii este mai dificilă. Aceasta se referă la momentul ricoşării de pe sol, la aşa zisele lovituri din „drob“. Executarea acestei lovituri este dificilă, fiindcă locul ricoşării determină cu precizie şi locul luării poziţiei faţă de minge. Pentru executarea loviturii din „drob“ nu ajunge deci numai intenţia, ci este necesar să ajungem efectiv la locul potrivit, exact în momentul în care mingea a ricoşat de pe sol. Conţinut tactic. Lovirea mingii cu latul este folosită pentru transmiterile mingii la distanţe scurte şi medii; de asemenea mai este folosită în şutul la poartă, din apropiere. Greşeli frecvente:

-

aşezarea piciorului de sprijin cu vârful în afară, fapt care va duce la imprimarea unei mişcări de rotaţie datorită forţei care nu se transmite în direcţia centrului ei. Aceeaşi mişcare de rotaţie se poate produce şi datorită răsucirii incomplete a labei piciorului de lovire în afară;

Vladan Claudiu Marian /EFS/ Anul II /GR 124 - o altă greşeală este lovirea mingii scurt, prin „pocnire“, fără o pendulare corespunzătoare a piciorului spre spate şi însoţirea acesteia după lovire; urmare o lovitură lipsită de precizie; - în momentul executării loviturii articulaţiile nu sunt încordate. În consecinţă, suprafaţa de lovire nu va fi rigidă, iar forţa mingii va slăbi.

Exercitii de invatare : 1.-Individual,se exerseaza lovitura cu latul piciorului,fara minge. 2.-Din mers,apoi din alergare usoara,la semnal sonor,jucatorul se opreste si imita lovirea mingii cu latul piciorului. 3.-Din alergare usoara,la fiecare 4 pasi se imita lovirea mingii cu latul piciorului alternativ cu stangul si cu dreptul. 4.-Imitarea lovirii mingii cu latul piciorului de la nivelul soldului. 5.-Din alergare usoara,la fiecare 4 pasi,se imita lovirea mingii cu latul piciorului de la nivelul soldului alternativ cu stangul si cu dreptul. 6.-Alergare usoara cu trecerea picioarelor printre jaloane dispuse pe teren. 7.-Alergare usoara cu trecerea picioarelor peste jaloane dispuse pe teren. 8.-Pe perechi,dispusi fata in fata,se imita lovitura cu latul piciorului lovind usor piciorul partenerului. 9.-Deplasare pe teren cu alergare spre jaloane dispuse pe teren in linie la jumatatea terenului si imitarea loviturii in dreptul fiecarui jalon. 10.-Din joc de glezne,la semnal sonor imitarea lovirii cu latul piciorului. 11.-Din alergare cu genunchii sus, la semnal sonor imitarea lovirii cu latul piciorului. 12.-Sarituri usoare, la semnal sonor imitarea lovirii cu latul piciorului. 13.-Din asezat,la semnal sonor luarea pozitiei si imitarea loviturii cu latul piciorului. 14.-Din alergare cu pendularea gambei inapoi, la semnal sonor imitarea lovirii cu latul piciorului. 15.-Cu minge,jucatorul executa lovirea mingii cu latul piciorului drept de pe sol in fata unui perete sau panou de la o distanta de 5 metri. 16.-Cu minge,jucatorul executa lovirea mingii cu latul piciorului drept de pe sol in fata unui perete sau panou de la o distanta de 15 metri. 17.-Deplasare cu mingea la picior,lovirea ei facandu-se doar cu latul piciorului. 18.-Deplasare cu mingea la picior printre jaloane,lovirea mingii facandu-se doar cu latul piciorului. 19.-Mingile dispuse in linie la centrul terenului, se executa lovirea miingilor cu latul piciorului drept. 20.-Mingile dispuse in linie la centrul terenului, se executa lovirea miingilor cu latul piciorului stang.

Vladan Claudiu Marian /EFS/ Anul II /GR 124

BIBLIOGRAFIE 1. BIOMECANICA ARTICULARA IN PRACTICA MEDICALA- EDIT DIDACTICA SI PEDAGOG- BUCURESTI 2008 - GOGULESCU NICOLAE, GOGULESCU BOGDAN ADRIAN 2. SPORT SCIENCE.RO - IMPLICATII ALE BIOMECANICII IN ACTIVITATEA SPORTIVA – GEORGETA NENCIU, MIREL COCONETU-ACADEMIA NATIONALA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT ABORDARI INTERDISCIPLINARE IN FOTBAL – AURELIAN DRAGAN, ADRIAN OPREA – EDIT. ACADEMICA – GALATI 2007  3. Cornel Popovici – Curs - Fotbal