Le Fort 123 [PDF]

Zitiervorschau

1. Fracturile orizontale ale maxilarului superior (Le Fort I). Aspecte clinice. Fractura transversala joasa sau fractura de tip Le Fort I •

Linia de fractura porneste de la apertura piriforma, traverseaza pe deasupra apexurile dentare, fosa canina, creasta zigomato-alveolara, tuberozitatea şi apofiza pterigoida în treimea inferioara. Desprinde complexul alveolo-palatin de blocul osos al masivului facial(prelegere)

•

Linia de fractură începe de la apertura piriformă, trece deasupra apofizelor alveolare prin peretele extern al foselor nazale şi superior de baza sinusului maxilar, fosa canină, tuberozitatea maxilarâ, apofiza pterigoidiană în porţiunea inferioară, vomer şi cartilajul septal, desprinzând complet potcoava maxilarului şi bolta palatină de restul masivului facial (fig. 3.3).(Hitu) Clinica: echimoze labiogeniene în sacul vestibular, bolta palatină, paraalveolar şi vălul palatin. Dureri în repaus şi la presiune (la contactul dinţilor antagonişti şi la triturarea alimentelor) în sacul vestibular şi retrotuberozitar. Bolnavul nu poate rupe cu dinţii alimentele. Mobilitate anormală. Tulburări de ocluzie moderate. Dereglări de sensibilitate a dinţilor şi a mucoasei gingivale. Senzaţii de corp străin în faringe. Respiraţia nazală este dereglată. Greţuri. Examenul extern stabileşte asimetria feţei, cauzată de un edem al ţesuturilor moi ale buzei superioare, şi nivelarea plicii 11 biojugale. Tumelacţia I cauzată de edemul posttraumatic şi hemoragia în ţesut. Pot fi prezente contuzii, hematoame, echimoze, plăgi şi emfizem subcutanat. II cazul deplasării fragmentelor fracturate în jos se observă alungirea etajului mijlociu al feţei. Examenul endobucal: hemoragii pe plică de tranziţie a maxilei, care se răspândeşte la mucoasa vestibulară, buze şi obraz. Mai rar 1 plăgi ale mucoasei gingivale. Simptomul de „treaptă”, denivelare ori prăbuşire se determină la palparea apofizei alveolare, mai bine se evidenţiază la sutura zigomaticoalveolară. Simptomul suprasolicitării este pozitiv. Testul І mobilităţii în bloc ”: cu degetele unei mâini fixăm arcada alveolară şi o mişcăm înainte şi înapoi, cu arătătorul altei mâini palpăm apofiza alveolară la nivelul plicei de tranziţie, unde putem sesiza linia fracturii şi o mobilitate patologică. Hipoestezia ori anestezia mucoasei şi a dinţilor frontali se poate determina cu acul unei seringi. Percuţia dinţilor determină un sunet surd. Ocluzia este dereglată. Cu degetul arătător apăsăm pe apofiza pterigoidiană ori la tuberozitatea maxilarului unde apar dureri. Diagnosticul: radiografia panoramică indică direcţia şi liniile de fractură, raportul cu fosele nazale, sinusul maxilar, tuberozitatea, apo- fizele pterigoidiene, raportul cu apexurile dinţilor, gradul de dislocare a fragmentelor. Diagnosticul diferenţiat se efectuează în fractura apofizei alveolare, fracturi Le Fort, fracturi mediosagitale. Simptomatologia fracturilor orizontale a maxielei (Le Fort I). Linia de fractura incepe de la apertura piriforma, trece deasupra apofizelor alveolare prin peretele extern al foselor nazale si superior de baza sinusului maxilar,fosa canina,tuberozitatea maxilara,apofiza pterigoidiana in portiunea inferioara ,vemer si cartelajul septal,desprinzind complet potcoava maxilarului si bolta palatina de restul masivului facial. Clinic:  echimoze labiogeniene in sacul vestibular, bolta palatina, paraalveolar si valul palatin.  Dureri in repaus si la presiune (la contactul dintilor antagonisti si la triturarea alimentelor) in sacul vestibular si retrotuberozitar.  Bolnavul nu poate rupe cu dintii alimentele.  Mobilitate anormala,

     

tulburari de ocluzie moderate, dereglari de sensibilitate a dintilor si a mucoasei gingivale, senzatii de corp straini in faringe, respiratia nazala dereglata, greturi. Extraoral o Asimetrie cauzata de edem al tesuturilor moi ale buzei superioare si nivelarea plicii labiojugale o Tumefactia e cauzata de edemul posttraumatic si hemoragia in tesut. o Contuzii, echimoze, plagi si mfizem subcutanat o In cazul deplasarii fragemtnelor fracturate in jos se observa alungirea etajului mijlociu al fetei.  Endobucal o Hemoragii pe plica de tranzitie a maxilei, care se raspandeste la mucoasa vestibulara, buze si obraz, mai rar – plagi ale mucoasei gingivale. o Simptomul de treapta, denivelare ori prabusire se determina la palparea apofizei alveolare, mai bine se evidentiaza la sutura zigomaticoalveolara. o Simptomul suprasolicitarii este pozitiv Testul „mobilitatii in bloc” – cu degetele unei mainii fixam arcada alveolara si o miscam inainte si inapoi, cu aratatorul altei maini palpam apofiza alveolara la nivelul plicei de tranzitie, unde putem sesiza linia fracturii si o mobilitate patologica. Hipoestezia ori anestezia mucoasei si a dintilor determina un sunet surd. Ocluzia este dereglata. Cu degetul aratator apasam pe apofiza pterigoidiana ori la tuberozitatea maxilarului unde apar dureri. Diagnosticul – radiografia panoramica indica directia si liniile de fractura, raportul cu fosele nazale, sinusul maxilar, tuberozitatea, apofizele pterigoidiene, raportul cu apexurile dintilor, gradul de dislocare a fragmentelor. Diagnosticul diferentiat se efectueaza in:  fractura apofizei alveolare,  fracturi Le Fort  fracturi mediosagitale 1. Fracturile orizontale ale maxilarului superior (Le Fort II). Aspecte clinice. Fracturi orizontale mijlocii (piramidale, subzigomatice, Le Fort II) • Linia de fractură interesează uni sau bilateral oasele nazale, osul lacrimal, apofiza ascendentă (pilierul anterior, stâlp de rezistenţă al masivului facial) şi osul planum al etmoidului, planşeul orbitar până la fisura sfenomaxilară, de unde pleacă oblic în jos şi înafară sub malar, pe traiectul zonei de slabă rezistenţă mijlocie din peretele anterior şi lateral al sinusului maxilar pentru a traversa apofiza piramidală a maxilarului (componentă a stâlpului de rezistenţă lateral) şi apofiza pterigoidă în treimea mijlocie. •

Linia de fractură trece prin oasele nazale sau chiar la joncţiunea (nazofrontală) osteocartilaginoasă, apofiza ascendentă a maxilarului, osul lacrimal, rebordul orbitar,

peretele median al orbitei, peretele inferior al orbitei, peretele anteriolateral al sinusului maxilar, pe sub arcada zigomatică, spre tuberozitate, apofiza pterigoidiană, complexul etmoidal, cu ori fară lezarea bazei craniului (fig. 3.4). Se mai descrie o linie de fractură în care oasele nazale nu sunt interesate - Wassmund. • Clinica: dereglări senzitive ca parestezii, anestezii, hipoestezii pe teritoriul nervului inffaorbital Şi palatin anterior, dureri, tumefac ţi accen ate ale feţei, însoţite de echimoze palpebrale inferioare şi nazogemene. Echimoze conjunctivobulbare. Faţa este turtită anteri. oposterior, cu păstrarea reliefului oaselor zigomatice. Nasul este apia. tizat şi se observă deformaţia feţei. Culoarea pielii poate fi modificată în funcţie de timpul adresării pacientului după ajutor şi timpul decurs după traumă, având o semnificaţie diagnostică şi medicolegală. Emfi. zem subcutanat. Poate fi prezentă dereglarea sensibilităţii olfactive î| cazul lezării oaselor etmoidale. Simptomul de „treaptă” pe marginea infraorbitală, sutura zigomaticoorbitală. Crepitaţii osoase. Hemoragii nazale bilaterale, orale, nazofaringiene. Lezarea canalului lacrimona- zal — epiforă ori eliminări sangvine din punctele lacrimale. Endobucal: echimoze în sacul vestibular. Rapoartele ocluzale dereglate — ocluzie deschisă, încrucişată, inversă. Mobilitate patologică asociată în bloc cu oasele nazale şi treimea internă a rebordului orbitei. Hematoame pe plică de tranziţie la nivelul dinţilor anteriori. Pal- parea suturii zigomaticoalveolare cu simptom de „treaptă”. Senzaţia doloră diminuată la nivelul mucoasei şi dinţilor frontali. Simptomul suprasolicitării e pozitiv. Diagnosticul se bazează pe acuze, istoricul dezvoltării bolii, datele clinice şi aprecierea dereglărilor funcţionale. Examenul radiologie precizează direcţia liniilor de fractură, gradul de interesare a oaselor, raportul cu cavităţile nazale, orbitare, sinuzale. Hemosinus. Cele mai utilizate incidenţe sunt: semiaxială, anteroposterioară. Este foarte informativă tomografia computerizată tridimensională. Simptomatologia fracturilor a maxilei (Le Fort II). Linia de fractura trece prin oasele nazale,apofiza ascendenta a maxilarului,osul lacrimal,rebordul orbitar,peretele median al orbitei,peretele inferior al orbitei,peretele anteriolateral al sinusului maxilar, pe sub arcada zigomatica ,spre tuberozitate,apofiza pterigoidiana,complexul etmoidal cu sau fara lezarea bazei craniului. Se mai descrie o linie de fractura in care oasele nazale nu sunt interesate – Wassmund. Simptomatologie:  Exobucal o Dereglari senzitive ca parestezii, anestezii, hipoestezii pe teritoriul n.infraorbital si palatin anterior o Dureri o Tumefactii accentuate ale fetei, o echimoze palpebrale inferioare si nazogeniene o echimoze conjunctivobulbare o fata este turtuta anterioposterior, cu pastrarea reliefului oaselor zigomatice. o Nasul este aplatizat si se observa deformatia fetei. o Culoarea pielii poate fi modificata in functie de timpul adesarii pacientului dupa ajutor si timpul decurs dupa trauma, avand o semnificatie diagnostica se medicolegala. o Emfizem subcutanat. o Poate fi prezenta sensibilitati olfactive in cazul lezari oaselor etmoidale.

Simptomul „de treapta” pe marginea infraorbitala, sutura zigomaticoorbitala. Crepitatii osoase Hemoragii nazale bilaterale, orale, nazofaringiene Lezarea canalului lacrimonazal – epifora ori eliminari sangvine din punctele lacrimale.  Endobucal o Echimoze in sacul vestibular o Rapoartele ocluzale dereglate – ocluzie deschisa, incrucisata, inversa o Mobilitate patologica asociata in bloc cu oasele nazale si 1/3 interna a rebordului orbitei o Hematoame pe plica de tranzitie la nivelul dintilor anteriori. o Palparea suturii zigomaticoalveolare cu simptom de „treapta” o Senzatie dolora diminuata la nivelul mucoasei si dintilor frontali o Simptomul surpasolicitarii e pozitiv o o o o

Diagnosticul Se bazeaza pe acuze, istoricul dezvoltarii bolii, datele clinice si aprecierea dereglarilor functionale. Examenul radiologia precizeaza directia liniilor de fractura, gradul de interesare a oaselor, raportul cu cavitatile nazale, orbitare, sinuzale. Hemosinus Cele mai utilizate incidente sunt:  Semiaxiala  Anteroposterioara  Tomografia computerizata tridimensionala. •

Fracturi orizontale superioare (Le Fort III, disjuncţii craniofaciale)

•

.Se întâlneşte şi sub numele de disjuncţie intercranio-maxilară. Linia de fractură uni sau bilaterală trece prin vomer, treimea superioară a oaselor nazale, apofiza ascendentă a maxilarului, osul planum al etmoidului, planşeul orbitei, încalecă fanta sfeno-orbitară unde se bifurcă: o linie de fractură interesează peretele orbitar extern cu apofiza frontală a malarului şi arcada zigomatică, iar o alta merge în jos şi posterior, secţionând tuberozitatea şi apofiza pterigoidă în treimea superioară. Uneori arcada zigomatică şi vomerul rămân întregi ,nepermitind detasarea intregului masiv facial,dupa sectionarea totala a stilpilor de rezistenta prin care blocul osos atirna de etajul anterior al bazei craniului. (prelegere)

Linia fracturii interesează oasele nazale la nivelul suturii frontona- zale, apofiza ascendentă a maxilarului, oasele lacrimale, suprafeţele orbitare ale etmoidului, pereţii lateral, inferior şi medial ai orbitei, fanta sfenopalatină, apofiza pterigoidiană a osului sfenoid, arcada temporozigomatică, lamina perpendiculară a etmoidului, vomerul, producând desprinderea completă a masivului facial de baza craniului. Frecvent sunt prezente comoţii şi contuzii cerebrale, hematoame intracraniene (fig- 3-5)- In aceste cazuri este binevenită noţiunea „fractura masivului facial”. Deplasarea masivului facial se datorează, în mare măsură, forţei aplicate şi direcţiei, mai puţin forţei musculare. în afară de aceste fracturi orizontale, Wassmund, Rauer

şi Reichendach descriu variante ale fracturilor Le Fort in care oasele nazale ramin fixate de baza craniului. Clinica: deformatia fetei e cauzata de infundarea etjului mijlociu al fetei, inclusiv complexul nazoetmoidal si zigomaticoorbital. Marginea mentoniera pare maiproeminenta . Mobilitate anormală pronunţată, Dereglarea ocluziei: Încrucişată, deschisă şi contact molar (de deosebit de luxaţia articulaţiei lemporomniidibulare, fracturi bilaterale ale mandibulei la nivelul proceselor articulare, ram aseendent şi unghi). Crepitaţii, proeminenţă şl deformaţii osoase. Durerea se intensifică la excursia mandibulei, fonatiie, masticaţie, 'fructul digestiv: deglutiţie dificilă şi doloră, senzaţii de corp străin în l'aringe, greţuri, deschiderea limitată a cavităţii bucale. Lievoree ascunsă; bolnavul înghite cu saliva şi lichidul cefalorahidian. Tulburări oculare (fracturi blowout, blowinout): diplopie, exoftalmie li rezultat al hematomului retrobulbar. Enoftalmie. Echimoze palpebrale superioare şi inferioare. Edem palpebral. Echimoze con- juiiclivobulbare. Emlizem subcutanat. Limitarea mişcării globului ocuA Iar şi deplasarea lui în jos. Fanta palpebrală este mărită. In timpul vorbirii bolnavul acoperă cu palma un ochi ori apasă cu degetul sub globul ocular, pentru a l ridica puţin şi a înlătura diplopia; la contactul dentar, globul ocular se deplasează sincron. Dereglarea sensibilităţii. Tulburări din partea SNC pot li: dereglare şi pierdere a cunoştinţei, amnezie retrograda, nislagm, greţuri, vomă, ccfalee, zgomote în urechi, bradi- ciirdie, dereglare I respiraţiei, îngustarea pupilelor, dereglări psihice. Licvoree- din nas, conductul auditiv extern, plagă şi nazofaringe este greu de diagnosticat In cazul suspecţiei licvorului cerebral e indicat testul diagnostic „pata dublă”. • Diagnosticul licvorei: la aplecarea capului anterior şi în jos, 11 eordarc, se măreşte eliminările licvorului. Simptomul „ baticului de nas ” - baticul de nas curat, îmbibat c u } j c vor, nu se usucă, dar rămâne umed. Baticul îmbibat cu eliminări nazale când se usucă, devine ca după scrobit (hârtie); Simptomul „petei duble - puncţia spinocerebrală; - introducerea soluţiei de 1% uranin (vopsea) ori fosfor radioactiv, în scopul de a determina licvoreea camuflată. Simptomul „ochelarilor” - hemoragie în ţesutul adipos al palpebre- lor, apare îndată după traumă, în cazul fracturilor de maxilă, de orbită şi ale oaselor zigomatice. în cazul fracturilor izolate ale bazei craniului, simptomul „ochelarilor” apare peste 24-48 de ore după traumă şi nu trece de muşchii circulari oculari. Simptomul Malevici - la fracturile maxilarului superior, în cazul în care vom efectua percuţia pe arcada superioară, se va auzi un sunet surd. Epiforă. Rinolalie. Testul „mobilităţii în bloc”: cu degetele unei mâini fixăm apofiza alveolară şi o mişcăm, iar două degete ale altei mâini le aplicăm pe piramida nazală, în cazul fracturii Le Fort II, Ш, astfel vom simţi mişcările în regiunea piramidei nazale şi vom putea determina locul fracturii. Simptomul „supraîncărcării apofizei pterigo- idiene” - apăsăm cu degetul doi asupra apofizei pterigoidiene de jos în sus і se confirmă în cazul apariţiei durerii. Se pot leza nervii orbitari, faciali, ocolomotori. Lezarea osului temporal este indicată de micşorarea ori absenţa auzului. Este indicat consultaţia neurochirurgului, neuropatologului, oftalmologului, otorinolaringologului, internistului, chirurgului şi reanimatologului. La examinarea peliculei radiologice se atestă linia de fractură

la nivelurile nazal, orbitar, arcada zigomatică, opacitate a sinusurilor maxilare; liniile nu sunt tipice, prezenţa corpilor străini, implicarea dinţilor în fractură, leziuni dentoparodontale. • Fracturile mediosagitale (disjuncţiile intermaxilare) interesează arcada dentoalveolară, planşeul nazal, bolta palatină şi corpul maxilarului superior pe linia mediană. Patogenia: fractura se produce la înscrierea arcadei inferioare în cea superioară, în lovitura aplicată pe bărbie, de jos în sus. Se produce o lărgire bruscă a arcadei dentare superioare, cu o despicare pe linia mediană. Tabloul clinic: plaga fibromucoasei gingivale între incisivii centrali, care se prelungeşte în boltă pe palatul dur, echimoze vestibulare şi în vălul palatin, mobilitate anormală cu crepitaţii osoase. Fractură (verticale) Walther consta din asocierea 2 lini de fractura orizontale(LEFOrt I,II,III) cu o fractura verticala, de obicei mediană, împărţind etajul mijlociu in 4 fragmente Fractum Richet e o fractura LEFORT unilaterala,asociata cu fractura mediosngitală, desprinzindu-se complet de pe maxilar. Diagnosticul; Semnele clinice comune deformaţia fetei, tulburari de ocluzie, mobilitate anormală, dereglări funcţionale (epistaxis, epitoră, tulburări oculare,emfizem subcutanat,tulburări de sensibilitate,licvoree)Leziunile craniocerebrale care pot pune in pericol viaţa bolnavului, trebuie diagnosticate inca de la primul contact cu bolnavul. . Examenul radiologie, Examenul de laborator. Consultaţia neurochirurgului,ORListului, oftalmologului, chirurgului, traumatologulul» Fracturile cominutive sunt de o mare varietale. Liniile de fractură sunt atipice. Sunt însoţite de leziuni importante ale ţesuturilor moi si chiar de pierderi ale substanţei osoase.

Fractura de tip H u e t sau fractura "în inimă de carte de joc" ori fractura de tip Hurt delimitează un fragment central. • Soluţia de continuitate osoasă trece vertical în dreptul caninilor în sus şi înăuntru spre linia mediană, fie spre planşeul nazal, fie spre oasele nazale, iar orizontal traversează bolta palatină de la un canin la altul, detaşând blocul osos incisivo-canin.

Fractura Bassereau:

•

In care se diferenţiază trei fragmente de oase mari, ce combină o fractură de tip Le Fort I cu două fracturi verticale paramediane, detaşând blocul median alveolopalatin corespunzător incisivilor centrali şi laterali şi două fragmente laterale molaropremolare.

Fractura de tip Walther sau "fractura cu patru fragmente" Asociază, prin încrucişare, o linie de fractură orizontală bilaterală de tip Guerin sau Le Fort II cu una mediosagitală şi cu câte un traiect vertical de o parte şi de alta a maxilarelor, pornind din dreptul premolarilor şi mergând perpendicular pe soluţia de continuitate orizontală, traversând bolta palatină. Iau naştere astfel 4 fragmente mobile, două anterioare şi alte două posterioare.

Fracturi complexe • 1)Dislocările multiple ale masivului facial sau dislocaţiile cranio-orbito- nazomaxilare descrise de Merville, Vincent şi Thomas (1974) asociază mai multe traiecte de fractură orizontale şi verticale, simetric sau asimetric, favorizând dislocarea, distanţarea şi rotarea fragmentelor mari rezultate, detaşându-le de baza craniului. • 2) Fracturile cominutive ale întregului masiv osos, nu ţin cont de liniile de slabă sau de mare rezistenţă ale masivului facial. Soluţiile de continuitate osoasă se întretaie haotic, fărâmiţând componentele osoase în nenumărate fragmente mici numite eschile, rămase sau nu acoperite de periost . Pot avea 2 variante 1)Fracturi cominutive închise la tegumente de tip Grindin: în care tegumentele acoperitoare sunt doar contuzionate, traiectele de fractură deschizând numai cavităţile naturale ale etajului mijlociu al feţei. • 2)Fracturi cominutive deschise la tegumente cu alte două variante: A)Fracturi cominutive fără pierderi de substanţă osoasă, soluţiile de continuitate ale părţilor moi doar descoperind focarele de fractură. • B)Fracturi cominutive cu pierdere de substanţă osoasă deschise la tegumente prin plăgi cu aspect variat prin care au fost îndepărtate prin acţiunea agentului traumatizant, fragmente osoase de diferite mărimi. Sunt consecutive marilor accidente civile ori produse prin arme de foc. Fracturi partiale

1)Fracturile de rebord alveolar situate frontal, lateral sau fronto-lateral pot prezenta linii de fractură oblice, verticale sau orizontale, unice, duble, triple sau cominutive, delimitând un fragment intermediar sau mai multe fragmente detaşate sau nu de pe maxilar, cu sau fără dinţii componenţi ai complexului alveolo-dentar. 2)Fractura tuberozităţii maxilare prezintă o linie de fractură cu direcţie oblică spre distal şi în sus deschizând sau nu sinusul maxilar. 3)Fractura boltii palatine cel mai frecvent la copii. 2)Fractura tuberozităţii maxilare prezintă o linie de fractură cu direcţie oblică spre distal şi în sus deschizând sau nu sinusul maxilar. 3)Fractura boltii palatine cel mai frecvent la copii ,prin caderea cu gura deschisa pe un corp ascutit (creion,bat,tub de plastic,andrea) Simptomatologia fracturilor a maxilei (Le Fort III). Linia de fractura intereseaza oasele nazale la nivelul suturii frontonazale, apofiza ascendenta a maxilarului, oasele lacrimale, suprafetele orbitare ale etmoidului, peretii laterali, inferior si medial al orbitei, fanta sfenopalatina, apofiza pterigoidiana a osului sfenoid, arcada temporozigomatica, lamina perpendiculara a etmoidului, vomerul, producand desprinderea completa a masivului facial de baza craniului. Frecvent sunt comotii si contuzii cerebrale, hematoame intracraniene. In aceste cazuri este binevenita notiunea de „fractura masivului facial”. Deplasarea masivului facial se datoreaza, in mare masura, fortei aplicate si directiei, mai putin forte musculare. In afara de acesta fracturi orizontale. Clinica  Deformarea fetei e cauzata de infundarea (alungirea ori largirea) etajului mijlociu al fetei inclusiv complexul nazoetmoidal si zigomaticoorbital  Marginea mentoniera pare mai proeminenta  Mobilitatea anormala pronuntata  Dereglarea ocluziei: incrucisata, deschisa si contact molar (de deosebit de luxatia ATM, fracturi bilaterale ale mandibulei la nivelul proceselor articulare, ram ascendent si unghi)  Crepitatii, proeminenta si deformatii osoase  Durerea se intensifica la excursia mandibulei, fonatie, masticatie  Tractul digestiv: diglutitie dificila si dolora, senzatii de corp strain in faringe, greturi, deschiderea limitata a cav bucale.  Licvoree ascunsa - Bolnavul inghite cu saliva si lichidul cefalorahidian  Tulburari oculare: diplopie, exoftalmie – ca rezultat al hematomului retrobulbar, enoftalmie,  Echiimoze palpebrale superioare si inferioare  Edem palpebral  Echimoze conjunctivobulbare  Emfizem subcutanat

 Limitarea miscari globului ocular si deplasarea lui in jos  Fanta palpebrala este marita  In timpul vorbirii bolnavii acopera cu palma un ochi ori apasa cu degetul sub globul ocular, pentru a-l ridica putin si a inlatura diplopia; la contactul dentar, globul ocular se deplaseaza sincron  Dereglarea sensibilitatii  Tulburari din partea SNC pot fi o Dereglari si piercerea cunostintei o Amnezie retrograda o Nistagm o Greturi o Voma o Cefalee o Zgomote in urechi o Bradicardie, o Dereglari de respiratie, o Ingustarea pupilelor o Dereglari psihice o Licvoree – din nas, conductul auditiv extern, plaga si nazofaringe este greu de diagnosticat. In cazul suspectiei licvorului cerebral e indicat testul diagnostic „pata dubla”. Diagnosticul licvoreei: la aplecarea capului anterior si jos, la incordare, se mareste eliminarile licvorului. Simptomul „baticulei de nas” – baticul de nas curat, imbibat cu livor, nu se usuca, dar ramane umed. Baticul imbibat cu eliminari nazale cand se usuca, devine ca dupa scrobit (hartie). Simptomul „patei duple”  Punctia spinocerebrala  Introducerea sol de 1% uranin (vopsea) ori fosfor radioactiv in scopul de a determina licvoreea camuflata. Simptomul „ochelarilor” – Hemoragie in tes adipos al palpebralelor, apare idata dupa trauma, in cazul fracturilor de maxila, de orbita si ale oaselor zigomatice. In cazul fracturilor izolate ale bazei craniului, simptomul „ochelarelor” apare peste 2445h dupa trauma si nu trece de muschii circulari oculari. Simptomul Malevici La fracturile maxilarului superior, in caz in care vom efectua percutia pe arcada superioara, se va auzi un sent surd. Epifora. Rinolalie. Testul „mobilitatii in bloc”: cu degetele unei maini le aplicam pe piramida nazala, in cazul fracturilor Le Fort II, III astfel vom simti miscarile in reg piramidei nazale si vom determina locul fracturii.

Simptomul „supraincarcarii apof pterigoidiene” – apasam cu degetul 2 asupra apof pterigoidiene de jos in sus – se confirma in cazul aparitiei durerii. Se pot leza nervii orbitar, faciali, ocolomotori. Lezarea osului temporal este indicata de micsorarea ori absenta auzului. Este indicat consultatia neurochirurgului, neuropatologului si reanimatologului. La examinarea pelicueli radiologice se atesta linia de fractura la nivelurile nazal, orbital, arcada zigomatica, opacitatea a sinusurilor mazilare. Liniile nu sunt tipice, prezenta corpilor straini, implicarea dintilor in fractura, leziuni dentoparodontale. Fracturile orizontale Le Fort I, II, III – se imobilizeaza prin metode ortopedice:

a. Atele Vasilev (preconfectionate), atele confectionate individual, placi palatinale b. Dispozitivul cefalic-capelina din ghips panza, dispozitivele cefalice preconfectionate, casca Guinestet, casca Budin, aparatul cranio-facial Darcisac. c. Dispozitiv bucal – placa palatina cu 2 bare metalice fixate de ea, gutiera metalica, atele metalice, atela monomaxilara. d. Dispozitiv monomaxilare – in mod obligatoriu, fracturile maxilare superior presupun imobilizarea mandibulei de masivul facial. In fracturile fara deplasare e suficienta o imobilizare cu fronta mentoniera. Indicatii:  Fracturi fara deplasare,  Fracturi ale mandibulei edentate,  Atestate la bolnavii care urmeaza sa fie transportati prin aer sau pe apa,  cu risc de voma  in edentatie mixta  cu dificultati ale respiratiei  la bolnavii psihici  la bolnavii in coma Fracturile oblice ori verticale se imobilizeaza prin:

  

placi palatinale atele metalice monomaxilare atele cu tractiuni elastice in fracturile cu deplasare in plan orizontal