Kiera Aslog - Hex [PDF]

Zitiervorschau

Prolog

Vi s-a întâmplat vreodată să simţiţi că nu aparţineţi propriei voastre familii?

.iii 78% S 18:07

Ca şi cum cei cu care împărţiţi mâncarea şi acoperişul sunt rupţi de realitate pe care o trăiţi voi, şi nu puteţi decât să îi simţiţi reci şi frivoli, asemenea unor străini de care te poţi izbi într-o zi oarecare, pe cine ştie ce stradă? Trăiesc asta în fiecare zi. Şi încă mai respir aceeaşi aer cu ei. Cred că îmi este mult mai uşor să-mi pun pe faţă masca indiferenţei decât să recunosc cu voce tare că locul meu nu este în această casă, la această masă unde ceilalţi roiesc precum nişte gândaci de bucătărie. Uneori simt în adâncul meu nevoia de a-i călca în picioare, pentru a privi cum picioarele lor păroase încă s-ar mai bălăngăni sub tălpile mele, iar zeama s-ar scurge din ei odată cu ultima suflare. Totul se petrece însă doar în capul meu bolnav şi aburit, şi uneori regret că prefer să-mi fac rău singură stând încă aici, când aş putea foarte bine să merg la căminele din campusul facultăţii, lăsându-i pe toţi în urmă, în mica lor lume perfectă unde eu nu am ce căuta de nicio culoare. Nu am însă îndrăzneala de a face asta. Nu deocamdată.

Nu fusese aşa de la bun început. încă îmi mai pot aminti zilele în care toţi eram fericiţi şi fără nicio grijă în lume, trăind zilele cu nesfârşite zâmbete şi glume răsuflate. Amintirile astea par mult prea îndepărtate acum, ca nişte frânturi de sticlă ce se dizolvă odată cu suflul aprig al timpului, până când nu mai rămâne decât o pulbere seacă de jeg şi cenuşă. Nu ştiu când am început să am gândurile astea, sau când totul s-a prăbuşit la picioarele mele. Mint. Ştiu de ce, cum, când şi cine a fost responsabil pentru transformarea mea în persoana care sunt astăzi, însă numele său nu merită să fie rostit de pe buzele mele, căci m-ar arde precum veninul unei vipere fatale. M-ar ucide încet, până m-ar trage după sine în iadul cel mai de jos. Iar din partea mea, poate să putrezească de una singură în acea groapă, pentru totdeauna. îmi scot o cască din ureche, plimbându-mi

plictisită ochii peste rudele mele gălăgioase şi mult prea zâmbitoare. De-ar şti mama că mătuşa Edna îi urăşte salata cu carne şi buclele sale date cu prea mult fixativ, poate că nu ar mai pupa-o în cur atât de mult. Mereu am urât „sclavia" asta pe care ai mei au arătat-o pentru familia fratelui mamei. Asta doar pentru că se consideră mult mai înstăriţi şi avuţi decât am putea fi noi vreodată, iar mama ştie că, citez, „Pentru a sta în cercurile care se cuvin, trebuie făcute sacrificii". Pe naiba. O altă modalitate de a le da în bot că, vezi Doamne, noi suntem prăpădiţii planetei. Penibil. Suntem mai mult decât avuţi, iar pentru mine asta e mai mult decât suficient. — Cum este la facultate, Luna? îmi răsucesc ca un titirez stricat gâtul în direcţia unchiului Simon, cântărindu-1 din privire. Ochii îmi fug fără să vreau la chelia ce-i acoperă jumătate de căpăţână, despărţindu-se în dreptului fiecărei urechi. Buzele încep să-mi tremure pentru a râde de

făţuca lui de elf durduliu. Ştiu încă că asta mi-ar aduce comentariile celorlalţi asupra mea, aşa că mă abţin. Pot oricând să-l fac cu apă şi cu oţet în mintea mea, nicio problemă. îmi mişc picioarele pe sub masă, trăgând de marginile salopetei pe care mama mă obligase practic să o port la cina asta stupidă de Crăciun. Nu-i ca şi cum magia sărbătorilor ne-ar fi ocolit casa dacă îndrăzneam eu să stau în pijamale. Calmează-te, Luna, mă muştruluiesc singură, încă puţin, şi poţi să mergi să hibernezi la tine în dormitor. Gândul ăsta mă face să înghit în sec, şi să îmi dreg glasul, fandosindu-mă pe scaun. Buzele mă dor la cât de tare le încordez pentru a zâmbi. — E bine deocamdată, unchiule Sim. — Dacă se străduieşte puţin va putea lua şi bursă pe al doilea semestru, intervine mama într-un mod băgăcios, punându-şi palme

peste a mea, ca într-un gest protectiv. Zâmbesc în direcţia ei, luându-mi discret mâna de sub a sa. Un gust amar mi se formează instantaneu pe cerul gurii. Cred că tocmai mi s-a stâns stomacul într-un ghem de sârmă. — Aşa ar şi trebui, pufăie peste câteva secunde şi mătuşa Edna, ştergându-se la gură cu un şerveţel de pe masă. Şi trebuie să recunosc, gestul său nu prea a fost demn de o doamnă aşa distinsă precum se consideră. Am să ţin asta însă pentru mine. — Ar trebui să fie în stare să o ajungă din urmă de soră-sa. Până la urmă inteligenţa a fost mereu un atuu al acestei familii! Liniştea învăluie brusc întreaga sală de masă. Privesc spre ai mei, şi aproape că îmi vine să râd batjocoritor la vederea ochilor săi aţintiţi în pământ. Se pare, încă o dată, că nu mă voi putea ridica niciodată la nivelul pe care aceştia îl doresc de la mine. Păcat.

Pentru ei. — Merg să aduc apă, mă trezesc în cele din urmă gângurind, şi mă ridic numaidecât de la masă, apucând vasul de sticlă pe jumătate gol. Simt privirile celorlalţi aţintiţi asupra spatelui meu cu fiecare pas pe care îl fac, însă aleg să îl ignor, răsuflând uşurată atunci când trec de uşile bucătăriei. t

Las vasul pe unde apuc, şi mă sprijin de blatul de marmură, privindu-mi reflecţia ce se oglindeşte pe geamul din faţa mea. Dincolo de sticla umezită, fulgii de nea se depun liniştiţi peste gazonul din curtea din faţă, făcând ca strada să pară mult mai lucioasă şi strălucitoare. Oftez, închizând ochii. îmi doresc să dispar pe moment. Să-mi imaginez un loc tăcut şi uitat de lume în care să mă abandonez pentru o perioadă lungă şi nelimitată. Ar fi însă mult prea uşor să mă rezum la atât de puţin, iar viaţa nu mi-a fost niciodată prea uşoară încât să mă aştept acum la ceva atât de simplu. îmi vine să râd când mă gândesc că eu tocmai mă plâng de o

cină dezastruoasă cu rudele, din punctul meu de vedere, în timp ce alţii poate nu au ce pune pe m asa de sărbători. Nu m-am considerat niciodată o persoană fără pic de consideraţie fără de alţii. Rea de gură, urâcioasă şi plictisită de viaţă? Desigur. Indiferentă faţă de ceilalţi? Niciodată. însă am învăţat ca nimănui nu-i va păsa vreodată cu adevărat de acest lucru, iar cu timpul am ales să ţin asta în interiorul meu, pentru a nu părea vulnerabilă şi mult prea uşor de influenţat în ochii altora. Se dovedeşte însă că uneori este mult mai uşor de zis decât de făcut. 0

/

— Te-ai plictisit, Luna? Tresar înfricoşată când simt respiraţia caldă ce-mi acoperă întreg lobul urechii stâng. Mă dau rapid într-o parte, întorcându-mă numaidecât spre sursa de unde provine vocea asta enervant de cunoscută. Sebah, fiul mătuşii Edna zâmbeşte larg, dezvăluindu-şi dinţii imposibil de drepţi şi albicioşi. Mai ceva decât o divă, îmi spun în

gând, strâmbându-mă spre el. — Ce vrei? — Te-am văzut cam abătută la masă. Mă gândeam că nu te simţi bine. Mă abţin în a-mi da ochii peste cap. Parfumul său mult prea strident aproape că mă face să tuşesc. — Grija ta e... sfâşietoare! mă pisicesc spre el, luându-1 peste picior. Iar el se prinde de asta, căci zâmbetul îi piere de pe faţă, iar ochii îi capătă acum o nuanţă uşor întunecată şi agresivă. îmi umezesc discret buzele, pornind din loc pentru a umple vasul de apă. Dau apoi să plec, fără a mai arunca vreo privire în spate. însă vocea sa se face din nou auzită în spatele meu. — Hei, Luna? Ar cam trebui să-ţi tragi în jos salopeta. N-am vrea să... atragi atenţia, nu-i asa? $

Pot simţi valul de negativitate ce umple întreaga bucătărie, odată cu zâmbetul ce începe din nou să i se lungească pe faţă. îmi păstrez aceeaşi expresie neutră, întorcându-mă în sala de masă. însă pare că seara asta este plină de ghinioane pentru mine, căci de îndată ce păşesc înăuntru pot auzi extrem de clar declaraţia făcută de mătuşa Edna, mai mult sau mai puţin ironică. — Trebuie să faci ceva cu fata asta, Aurora! E nepoliticoasă şi plină de sine! Chiar nu ştiu cu cine seamă. Sora sa chiar nu se comporta atât de... dizgraţios. Doamne... uneori mă gândesc că ar fi fost mai bine să fie fost schimbate rolurile... — Edna! îl aud pe tata vorbind, şi simt apoi cum ochii acestora se întorc în acelaşi timp înspre mine. Mătuşa îşi ţuguie buzele nervoasă, în timp ce ceilalţi înghit cu toţii în sec, cel mai probabil din cauza liniştii ce planează deasupra noastră. — Luna..., dă tata să-mi vorbească, însă îi retez orice îndrăzneală, trântind vasul de

suprafaţa mesei. O parte din apă se ridică în aer, stropindu-mi întreaga mânecă. — Scutiţi-mă, murmur, făcând cale întoarsă înainte să spun ceva ce aş putea regreta mai târziu. Aud vocea mamei din urma mea, însă ştiu că încearcă să mă oprească doar pentru a nu cădea de proastă în faţa celorlalţi. Aşa că merg drept înainte, lovindu-1 chiar pe Sebah în umăr atunci când mi se pune în cale, şi ies afară, în aerul rece de iarnă timpurie. Strâng din dinţi, confruntându-mă cu o dorinţă nesfârşită de a-mi striga of-ul în plină seară. Cui îi pasă dacă mă aude toată stradă? Să mă audă! M-ar durea fix în cur, şi nici acolo! Mă urăsc în momentul acesta pentru că frustrarea începe să mi se transforme în lacrimi. îmi şterg ochii cu mişcări repezite, şi mă îndepărtez de casă pentru a mă apropia de bordura ce despart şoseaua de gazonul nostru. Mă las la vale, până când fundul îmi atinge cimentul rece şi umed, şi-mi strâng

genunchii în jurul trupului. E frig, iar aburii ce-mi părăsesc gura par a îngheţa pe loc. îmi doresc să fiu din nou mică, să petrec Crăciunul în aceeaşi sărbătoare continuă ca atunci, pentru că în acea vreme fericirea mea nu depindea de nimeni altcineva, şi nici nu trebuia să fiu constat comparată cu cineva care mi-a distrus întreaga viaţă, şi încă o mai face, şi dincolo de mormânt. t

Sunny a fost, şi va fi mereu coşmarul pe care îl trăiesc zilnic şi care mă seacă de viaţă în fiecare zi. Nu ştiu cât timp stau în această poziţie, lăsând omătul să se aştearnă peste spatele meu. Cert este că mă trezesc complet atunci când urechile îmi sunt asaltate de un hârâit puternic şi ţipător ce sparge liniştea nopţii. îmi scot capul din poală, scuturându-mi părul plin de zăpadă, şi îmi mijesc ochii spre cele două globuri de lumină ce-mi iau complet privirea. Un sunet scârţâitor, ca de târâit, mă face să-mi simt pieptul vibrând pe dinăuntru. Inima începe să-mi pompeze

accelerat, făcându-mă să mă ridic de pe bordură înainte ca măcar să-mi dau seama. Iar cu fiecare pas pe care îl fac spre curtea vecină, simt cum lacrimile încep să-mi dea buzna din nou în colţul ochilor. îl privesc cum opreşte dintr-o singură mişcare motorul motocicletei, dându-şi mai apoi casca uriaşă şi întunecată de pe cap. Iar atunci mă blochez. Din toate punctele de vedere. Căci este el, şi totuşi o persoană complet necunoscută. Iar sufletul îmi resimte din nou aceeaşi durere care mă distrusese în urmă cu doi ani. *

Căci atunci când el a pierdut-o pe ea, eu îl pierdusem pe el.

Capitolul 1

LUNA

Dacă cineva mi-ar spune în acest moment că eu şi Sunny semănăm ca două picături de apă, cred că l-aş fi scuipat în ochi. Chiar dacă mi-aş fi consumat saliva pe faţa sa; n-aş fi avut niciun pic de regret. Nu, eu şi ea nu avem nimic în comun în afară de aceeaşi părinţi şi un acoperiş sub care am dormit timp de optsprezece ani. Nu

avem aceeaşi culoare la păr, irisurile nu ne sunt de aceeaşi nuanţă; la naiba, cred că nici părul din nas nu e de aceeaşi lungime. Şi totuşi, lumea încă trăieşte cu impresia asta prostească cum că am fi două faţete ale aceleiaşi monede, şi că ar trebui să ne comportăm ca atare, pentru a nu denigra imaginea pe care familia a încercat încă de la început să o construiască prin vorbe linguşitoare şi minciuni parşive. Şi mereu am urât să încerc să par ceva ce nu sunt, sau să fac ceva doar pentru a face pe plac altor oameni. Probabil şi din acest motiv mama arată atât de multă reţinere în ceea ce mă priveşte; ştie că nu mă va putea niciodată controla în totalitate, aşa cum a făcut-o cu Sunny. Deşi ea a participat de cele mai multe ori de bună voie la toată acea şaradă de prost gust. Poate par rea că vorbesc în felul acesta, dar nu-mi va părea vreodată într-atât de rău încât să spun că mi-aş dori ca lucrurile să fie din nou ca în trecut. Acum simt, în sfârşit, că pot să respir. Şi nu vreau sub nicio formă să retrăiesc sufocarea ce m-a omorât încet timp de atâtia ani buni. 0

W

Sunny a reprezentant pentru mult timp ştreangul ce mi se strângea încet, dar sigur, în jurul gâtului. Plecarea ei a fost ca o gură primitoare de aer, ca şi cum cerul întunecat s-ar fi dispersat într-unul limpede ca apa de munte. Nu mă voi simţi niciodată prea rău că am asemenea gânduri la adresa ei. Tresar din şirul gândurilor în momentul în care mama trânteşte impasibilă farfuria cu micul dejun pe masă, întorcându-se mai apoi spre tigăile de pe plina electrică. Privesc fără pic de poftă de mâncare ouăle şi legumele tăiate aproape prea perfect, şi simt cum o stare de vomă mi se formează în susul gâtului. Nu-mi place să mănânc dacă nu simt nevoia, însă nici nu vreau să am pe cap comentariile insipide ale mamei pentru tot restul zilei. Si asa este destul de furioasă pentru comportamentul meu de acum două seri. Nu sunt atât de proastă încât să o calc mai tare pe coada de vulpe bătrână şi să-i mai aud ţipătul ascuţit ca pumnalele. i

•

Iau în cele din urmă furculiţa între degete, şi o înfig fără nicio reţinere într-o bucată de

castravete. Urăsc dimineţile în care sunt nevoită să stau la masă în liniştea asta apăsătoare, ca şi cum ar urma sfârşitul lumii, şi am prins locuri în primele rânduri. Cred că mi-au apărut deja mai multe fire albe de la atâta stres. Am noroc însă că nu prea se observă, altfel aş fi intrat şi mai tare în depresie. Nu mă înţelegeţi greşit, nu sufăr de depresie, dar cred că există, în viaţa fiecăruia, momente în care se simt nelalocul lor, ca şi cum extraterestri încă refuză să ne ducă pe planeta mamă. Chestia asta are măcar sens? Nu mai contează. i

Cred că singura persoană de care mă pot simţi mai apropiată a fost întotdeauna tata, astfel că mă bucur că are timp să stea la micul dejun atunci când îşi face intrarea pe usa bucătăriei, fluturând în mână ziarul adus de poştaş. Cu cealaltă se chinuie să-şi care servieta şi cana de cafea. Se apropie de mama pentru a încerca să o sărute pe obraz, şi nu pot să nu observ dezinterestul pe care aceasta i-1 acordă, aproape ignorându-1 în totalitate. Dar tata nu a fost niciodată un om orgolios, aşa că nici

nu-i de mirare atunci când zâmbeşte cu amar, întorcându-se spre mine pentru a mă săruta pe frunte. îi zâmbesc discret, sorbind dintr-o cană de suc. Ştiu că mamei nu-i place când sorb, dar cui îi pasă? Să se şteargă pe talpă cu părerile sale legate de eticheta mea care aproape că nu există. — Chiar trebuie să lucrezi si în a treia zi de Crăciun? se aude în scurt timp vocea mamei, în timp ce şterge cu o lavetă apa rămasă pe lângă chiuvetă. Uneori chiar am impresia că suferă de cine ştie ce boală a curăţeniei. $

— Nu am ce să fac, Aurora. Şeful are nevoie să-i termin proiectul la care lucrăm de juma de an. Se apropie termenul limită în două zile. Mama se opreşte brusc din mişcare, ca mai apoi să se întoarcă ca un roboţel în direcţia noastră. îmi pot da seama după arcuirea sprâncenelor sale că i s-a urcat fumul la cap. — Sărbătoarea e sărbătoare, David! O dată-n an este Crăciunul, iar idiotul ăla vă pune să munciţi ca sclavii! în locul tău ar trebuie

să-ţi găseşti alt loc de muncă în ritmul ăsta! — Sau ai putea să începi şi tu să munceşti o dată-n viaţa ta... Murmurul meu nu trece neobservat de niciunul dintre ei. Tata mă priveşte aproape plin de compătimire, în timp ce mama mă săgetează din cap până-n picioare, ca şi cum tocmai am spus cel mai ofensator lucru la adresa sa. Deşi nu am făcut decât să scot în faţă un adevăr care se pare că încă o irită la culme. Mama nu prea a muncit la viaţa sa, foarte puţin atunci când eram mică, dar şi atunci destul de superficial. I-a priit mult prea mult rolul de soţie casnică care trebuie să aibă grijă de copii cât soţul era la muncă, fără să ştie cât de greu e să strângi un ban sau să-ţi murdăreşti mâinile pentru a avea ce să pui pe masă, şi tocmai ea se trezeşte să vorbească de corectitudine. Nu voi putea fi niciodată de acord cu acest tip de comportament lipsit de orice morală, fie şi vorba de cineva din familie. Căci consider că tocmai ei, adulţii, ar trebui să dea un

exemplu bun copiilor. Se pare însă că mama încă trăieşte cu impresia că tot ce zboară se mănâncă şi că este mult prea regină pentru a se înjosi în asemenea hal. Pierderea este strict a ei. Nu sunt deloc surprinsă să o aud lovind cu palmele în masă, încercând cu tot dinadinsul să-şi păstreze pe chip masca de femeie controlată. — Nu-ţi permit să îmi vorbeşti pe acest ton, Luna! Arată-mi respect, altfel jur că — . — Aurora! intervine imediat tata, aruncându-i cea mai serioasă privire a sa. Tata este una dintre cele mai calme persoane pe care o cunoscut, însă ştiu că atunci când devine de piatră este dintr-un motiv mai mult decât întemeiat, şi că nu se cade să-i calci obrazul a doua oară. Şi mama ştie asta, tocmai de aceea tremură abia vizibil, înghiţind în sec. Tata expiră furtunos pe nări, ridicându-se de la masă, şi mă bate de câteva ori peste cap, cu blândeţe, înainte să îşi ia servieta de pe

blatul de bucătărie. — Vă sfătuiesc să vă calmaţi. Amândouă. Iese mai apoi pe uşa, lăsând în urmă doar o linişte cumplită şi un iz subtil de colonie bărbătească. Ghemul din stomac mi se strânge din nou, provocându-mi o stare de anxietate. Mişc scaunul, târâindu-i picioarele de lemn pe suprafaţa podelei. — Ce-ţi închipui că faci? — îţi fac favoarea de a nu mă mai vedea, murmur enervată, fugind în susul scărilor înainte să mai fiu nevoită să-i mai ascult vorbele aruncate cu reproş. Chiar nu vreau să-mi stric întreaga zi cu asemenea certuri puerile. încui uşa mansardei de îndată ce păşesc în interior, şi mă arunc imediat pe pat, privind spre tavanul înalt. Nu, nu sunt o cenuşăreasă modernă, izgonită

de părinţi în podul casei. A fost decizia mea de a-mi muta camera aici, pentru că este mult mai departe de camera părinţilor, iar confortul de aici mă mai linişteşte noaptea, când sunt doar eu şi gândurile mele. Şi, într-un fel sau altul, aici am putut întotdeauna să-i ignor pe ceilalţi, odată cu răutăţile lor, şi să-mi pun în ordine gândurile de zi cu zi. Nu puţine au fost momentele în care mi-am înecat amarul în această cameră, departe de realitatea de afară, şi mi-am plâns frustrările şi dezamăgirile pe care le-am adunat în mine de-a lungul timpului. Şi, într-un fel, ai mei au fost mereu de acord cu izolarea asta a mea aici. Asta şi pentru că eu am fost, şi încă sunt, oaia neagră a familiei, şi le-a fost întotdeauna mai uşor să spună altora că fie nu sunt acasă, fie sunt închisă în camera mea. Nu că m-ar fi deranjat. însă acum spaţiul ăsta pare mult prea infim pentru a putea respira în el, iar mintea parcă mi se sufocă încet, cerşind aer proaspăt. Tocmai de aceea mă şi ridic în fund la un

moment dat, căutându-mi telefonul. îl găsesc aruncat pe sub pat — Dumnezeu ştie de ce —, şi înghit în sec în timp ce apelez numărul lui Hazel. Hazel este colega mea de facultate, şi totodată colega mea în micuţa cafenea situată pe lângă şcoală, de aproape trei luni. Nu ştiu ce-mi venise să muncesc acolo, însă simţeam nevoia să-mi procur o parte din bani de una singură, pentru a nu depinde atât de mult de ai mei. în fond, dacă va urma să plec de acasă în viitorul apropiat, trebuie să stiu dinainte cum este să munceşti si să îţi procuri singură banii pentru diferitele necesităti. i

t

i

J

Nu-mi ia mult să o conving să facem schimb de ture pe ziua de azi, mai ales în condiţiile în care, din ce îmi povesteşte, avea de dinainte o întâlnire stabilită cu iubitul său. îmi mulţumeşte de câteva ori, şi închei apelul pentru a mă îmbrăca de grabă. Termin în mai puţin de zece minute, luându-mi o salopetă din pantaloni lungi, de blug, şi o geacă groasă de fâş, şi-mi bag părul

puţin lins în spatele glugii, punând-i apoi pe cap pentru a nu atrage atenţia. îmi bag telefonul în buzunar şi cobor tropăind în josul scărilor. O zăresc pe mama cu coada ochilor în sufragerie, citind din cartea sa nesfârşită de erotism, şi ies pe uşa din faţă înainte să mă mai ia la întrebări. Un aer rece şi îngheţat mă păleşte peste faţă de îndată ce păşesc pe bordura ce departe gazonul în două părţi egale. Bocancii îmi alunecă puţin pe gheţuşul deja format, dar calc totuşi cu încredere, băgându-mi palmele în buzunarele gecii. Privesc plictisită la urmele de paşi deja formate pe care calc, apoi gâtul mi se întoarce automat spre stânga, spre casa vecinilor. Ochii îmi alunecă încet peste motocicleta parcată în faţa uşii de la intrare, acoperită de un plafon îngust de lemn închis la culoare. Privesc apoi spre geamurile din faţă, iar o pală aspră de vânt în flutură câteva şuviţe mai scurte direct în ochi, făcându-mă să înjur printre dinţi. îmi mut privirea de îndată ce-mi dau seama

că nu se vede nicio mişcare înăuntru, şi o iau la vale pe strada cufundată în linişte şi plină de zăpad murdară.

Orele trec destul de uşor, aşa că răsuflu puţin dezamăgită atunci când constat că este aproape ora cinci după amiaza, şi că localul urmează să se închidă în mai puţin de jumătate de oră. Oftez, ştergând cu o cârpă murdară nişte urme de cafea vărsată, şi îmi întorc ca un fulger capul spre uşa de la intrare, atunci când clopoţelul de deasupra uşii face un clinchet ascutit. #

i

Băiatul cu faţa acoperită de o glugă imensă îşi scutură de câteva ori bocancii de zăpada adunată pe ambele tălpi, iar apoi închide uşa cu un zgomot ce atrage atenţia tuturor. îşi dă apoi cu mişcări lente gluga pe spate, iar buzele mi se strâng într-o linie dreaptă atunci când îl recunosc pe Ezra Venom. îl cunosc de prin oraş, cu toate că nu am apucat să schimb nici măcar vreun cuvânt cu acesta de când mă ştiu. Şi totuşi, vorbele auzite la adresa lui mă fac să mă gândesc

daca este o persoană atât de rea precum se aude sau sunt nişte simple zvonuri aruncate aiurea. îl privesc tăcută cum scanează cu o privire rece întreaga încăpere, ca mai apoi să se îndrepte cu paşi calculaţi spre tejgheaua de unde se fac comenzile. Arunc din nou o privire la ceas, şi mă rog în gând să nu stea până peste program. Patroanei nu-i place deloc când facem asta cu anumiţi clienţi; habar n-am de ce, dar nici nu mă interesează. îmi bag cârpa în interiorul şorţului, ghidându-mi paşii spre casa de marcat. îi pot simţi privirea îndreptată spre mine de îndată ce ajung în dreptul său. Albastrul din ochii săi îmi fură pentru o secundă întreaga atenţie. îmi scutur repede capul, dregându-mi nu atât de evident glasul. — Cu ce te servesc? — Ai gin? Ridic curioasă din privire, încasând banii

unui client ce tocmai se pregăteşte să plece, în tot acest timp, ochii cercetători ai lui Ezra nu-mi părăsesc nicio secundă chipul. Mă simt puţin intimidată, dar nu intr-atât încât să tremur ca o fetişcancă în faţa sa. — Scuze, dar nu servim aşa ceva aici. Şi serios, cine comandă gin de la o cafenea? N-a auzit de crâşme, sau baruri? Poate tipul o fi având probleme cu vederea, şi n-a văzut plăcuţă roz de la intrare. Aproape că-mi vine să râd la acest gând, dar mă abţin când observ că interesul său se transformă uşor în iritare. i

— Atunci fă-mi o cafea tare. îl privesc în tăcere cum se urcă pe un scaun din jurul tejghelei, bătând ritmic cu degetele în masă, ca şi cum ar fi plictisit de moarte. Prin lumina caldă din interior, cercelul ce-i înconjoară buza de jos luceşte fad, făcându-mă să-l privesc cu un oarecare interes. Mereu am vrut să încerc ceva de genu', dar mama sigur m-ar fi aruncat pe stradă, odată cu mândria sa ştirbită de fiica

sa risipitoare. Deşi ar merita să-i fac o fază de genul; doar aşa, să o văd cu tensiune crescută. îi întind ceaşca gata pregătită, şi mă îndrept spre o masă eliberată recent pentru a o curăţa de mizeria făcută. încă zece minute şi cafeneaua se va închide, iar eu încă sunt singură cu un tip despre care am auzit numai de rele. Perfect. Un alt motiv pentru care ziua asta a început ca un rahat, şi se termină ca unul. T

îmi trec mâinile prin păr, încruntându-mă când îl simt gras la atingere. Mereu mi-am detestat părul; e rar, subţire, şi se îngraşă ca o vacă, observaţi sarcasmul. Poate şi tocmai de aceea l-am tăiat până la umeri, să nu mai trebuiască să-l privesc cum arată în asemenea hal mai mult decât deplorabil. Tocmai termin de curăţat şi ultima masă rămasă atunci când aud zgomot din direcţia în care se află Ezra. Mă întorc curioasă spre el, iar fruntea mi se încreţeşte subit când îl observ destul de agitat pe scaunul său. îşi strânge în pumn telefonul, izbindu-1 cu

putere de tejghea, ca mai apoi să-l văd cum ia toarta de la ceaşcă între degetele. în nici o secundă, ceaşcă se izbeşte aproape pe nevăzute de peretele lateral, împroşcând totul în jurul său cu ceea ce a mai rămas în interior. Sunetul de bufnitură mă face să tresar confuză. Inima îmi bubuie mult mai repede în miezul pieptului, şi nu ştiu dacă este din cauza că mi-a creat o oarecare panică interioară, sau că mi s-a adunat sângele la cap din cauza nervilor. Inspir adânc, apropiindu-mă de el. — Ce-ţi închipui că faci? Se întoarce lent spre mine, având ochii mai roşii şi obosiţi, ca şi cum abia i-ar mai putea ţine deschişi. Fruntea îi este acoperită de cute adânci în piele, iar postura sa, destul de rigidă, îmi dă de înţeles că este neliniştit. — Ce dracu' vrei şi tu? Dă-te! Se loveşte de umărul meu, încercând să treacă, şi mă dau doi paşi într-o parte pentru a mă putea echilibra la loc. îl privesc cum

încearcă să se îndrepte spre uşă, şi nu mai stau pe gânduri atunci când mă îndrept glonţ spre el, apucându-1 de braţ pentru a-1 întoarce spre mine. Privirea sa m-am ucide dacă ar putea. — Uite ce e, amice. Toţi avem draci în noi, dar nu mă vezi pe mine că fac ca toate maimuţele pe unde apuc! Aşa că ai face bine să mă ajuţi să curăţ! j

Tace, dar simt că palmele sale, strânse în nişte pumni agitaţi, mi-ar frânge gâtul în nici două secunde dacă ar avea şansa să o facă. Nările i se dilată odată cu aerul ce-i umplu plămânii, în timp ce mărul lui Adam i se ridică şi coboară neregulat. Rămân ţeapănă când îl văd aplecându-se până când ajunge la acelaşi nivel cu mine, şi mă strâmb vizibil când respiraţia sa caldă şi mirosind a tutun îmi îneacă tot aerul din jur. Ochii mei se oglindesc în ai săi. — Ar trebui să-ţi ţii gura aia frumuşică închisă, altfel rişti să papi prea mult căcat.

Buzele i se ridică treptat într-un rânjet răutăcios, şi nu sunt speriată, cât iritată pe ceea ce scoate pe gură. Se dă in spate, căutându-se prin buzunare, apoi aruncă spre mine două bancnote de câte un dolar. Se întoarce apoi pe călcâie, trântind uşa în urma lui. Clopoţelul răsună cu un scheunat legănat, oprindu-se atunci când silueta acestuia dispare din raza mea vizuală. îmi muşc enervată buza de jos, şi mă aplec pentru a strânge banii aflaţi încă pe podea. Ochii îmi fug spre ceasul de pe perete. E trecut cu zece minute peste ora închiderii, si încă mai am de curătat mizeria provocată de acel imbecil. Mă înjur în gând, blestemându-1. Ezra Venom e un rahat cu ochi.

Nici nu mai am chef să stau la masă cu ai mei când termin în sfârşit treaba la cafenea, aşa că mă prefac obosită şi somnoroasă, şi urc în grabă în mansardă pentru a nu fi nevoită să le dau mai multe explicaţii. îmi arunc geaca şi bocancii într-un colţ al

camerei, mă îndrept spre dulap pentru a-mi lua nişte haine curate, şi mă îndrept spre baie pentru a-mi face o baie rapidă şi fierbinte. Peste un sfert de oră mă întorc, trăgând cheia la uşă, şi mă arunc numaidecât între cearşafuri pentru a mă încălzi. E cu mult trecut de ora şapte, iar afară este acum o beznă totală, putându-se observa doar fulgii albicioşi ce acoperă încet geamul lateral. El reprezintă un alt motiv pentru care am ales să stau aici; este atât de mare, încât se poate vedea extrem de bine afară, spre priveliştea de-acolo. Prostii. Tot ce pot vedea este o parte a şoselei, învelită în zăpadă, şi partea din stânga a casei familiei Zhelezkin, ce pare cufundată în întuneric şi tăcere. Nu mai ţin minte de când nu am mai auzit gălăgie pe acolo, sau de când nu i-am mai văzut pe cei doi soţi pe undeva prin oraş. Nu pot spune că am fost vreodată în relaţii prea bune cu ei, dar sunt, totuşi, vecinii noştri, şi mi se pare ciudat să nu-i mai văd prin preajmă, ca şi cum ar fi dispărut de pe faţa pământului.

Sau, cel puţin, nu acum, când cineva pare că s-a întors acasă, după aproape un an de când plecase, naiba ştie pe unde. întrebările încep să-mi dea buzna prin minte, aburindu-mă. Oare ce face? Unde a fost atât de mult timp? Este bine? Oare va vrea să vorbească cu mine după cele întâmplate? Sau mă urăşte deja? îmi dau singură cu perna peste faţă, gemând pe înfundate. Privesc tăcută tavanul plin de luminiţe şi poze, şi zâmbesc plin de amar la vederea pozei cu noi doi. Acele amintiri par acum atât de îndepărtate, încât îmi vine să mă ridic şi să dau naibii foc la poza aia. Nu cred c-aş îndrăzni însă să fac asta vreodată. Nu după toate cele câte s-au întâmplat pe atunci. Ar fi prostesc, şi sigur aş regreta după. Aproape că aţipesc atunci când îmi deschid obosită ochii, simţind un ciudat miros de fum. Mă ridic confuză în şezut, privind buimacă în stânga şi-n dreapta, iar când *

t

privirea îmi fuge spre geamul lăsat pe jumătate deschis, pentru a mai diminua zăpuşeala dinăuntru, simt cum ochii îmi rămân blocaţi, la propriu. Nu cred că am fost vreodată mai conştientă de distanţa aproape infimă dintre geamul meu şi balconul vecin, însă acum, privindu-i silueta profilându-se în dreptul acestuia, simt cum inima începe să mi se mişte mai repede în piept, ca printr-o anticipare copilăroasă. Mă dau ezitând la marginea patului, şi, trebuie să recunosc, mă port ca o fetişcancă virgină ascunzându-mă după perdele, însă îmi este oarecum frică să-l văd din nou. Şi nu ştiu dacă sunt încă pregătită să fac asta. Nu acum. Se pare însă că sorţii nu ţin însă cu mine, căci de îndată ce un vânt mai aspru se loveşte cu brutalitate de draperii, dându-le la o parte, privirile ni se întretaie fără niciun impediment, iar timpul se blochează în loc în jurul nostru.

Iar acum , m ai m ult ca oricând, am certitudinea. Nu sunt pregătită să dau ochii cu Hex Zhelezkin.

Capitolul 2

Hex

>

t

Vocea mamei se face cu greu auzită în urechile mele; se pare că-mi rostise deja numele de vreo câteva ori înainte să mă întorc cu mintea în realitatea din fata mea. îmi scutur ameţită capul. f

— Nu vreau ca asta să ne strice si mai mult relaţia, Luna. Vocea îi pare uşor răguşită, complet diferită faţă de cea pe care o are de obicei, tocmai de aceea nici nu stiu măcar cum să o mai privesc în ochi. începe să-şi frece degetele între ele, ca şi cum ar frământa-o ceva, şi

înghite în sec de câteva ori înainte de a-şi da din nou drumul la gură. — încerc, Luna. Chiar o fac. Dar e mai greu decât as fi crezut că va fi. Am... nevoie de timp. înţelege-mă. 7

O parte din mine ar vrea să o creadă, o parte o face, chiar dacă nu sunt complet sigură că vorbele sale nu sunt nişte simple cuvinte aruncate în vânt pentru a-mi închide gura odată pentru totdeauna. Decid însă să las situaţia aşa cum a picat, pentru a nu mai continua discuţia asta pe mai departe, şi mă trezesc făcând singurul gest la care nici măcar eu nu m-aş fi aşteptat: mă întind spre palma sa pentru a o acoperi cu a mea. Nu îndrăznesc a-i adresa vreun cuvânt în plus, cu atât mai mult cu cât oricum nu simt nevoia să o fac, iar ea pare la fel de surprinsă ca şi mine, căci stă nemişcată preţ de două secunde. îmi mângâie apoi pielea cu degetul mare, forţându-şi o încercare de zâmbet. Soneria de la intrare se face auzită în următoarea clipă, rupând întregul moment

creat de mine, aşa că mă depărtez numaidecât de lângă ea, întorcându-mi privirea. îmi mişc apoi picioarele spre uşa de la intrare, şi aproape că simt că nu văd bine la ora asta atunci când observ persoana din fata ochilor mei. 9

— Ti-a fost dor de mine? 9

Vanessa îsi scoate cu mişcări ca de felină ochelarii de pe ochi, zâmbindu-mi ca la uşa cortului, şi preţ de câteva clipe nu reuşesc să scot nicio reacţie, oricât de mică. Vizita ei e mai mult decât... neaşteptat, mai ales în condiţiile în care nu tin minte să fi fost vreodată prietene atât de apropiate. Da, mai fumăm din când în când împreună, dar nu pot spune că mă învârt în cercul său de prieteni la cataramă. Tocmai de aceea şi lipsa mea de reacţie ce pare că nu se mai termină. 7

f

*

f

Vanessa clipeşte des de câteva ori, întorcându-şi capul înspre interiorul casei, de unde se aude imediat vocea mamei, care tocmai întreabă cine e la usă.

— Doamnă Morgenstern! Mă bucur să vă văd! trece de grabă pe lângă mine, privind-o cu o oarecare buimăcie cum se apropie de mama, luând-o în braţe. îşi zâmbesc reciproc, aproape amical, şi brusc simt o ciudată nevoie de a-mi da ochii peste cap. Vanessa şi linguşelile ei; pun pariu că mama se dă bine pe lângă ea doar pentru că ştie că părinţii Vanessei deţin o mică avere. Ok, nu chiar atât de mică. — Am auzit de la nişte prieteni că ai plecat cu ai tăi într-o statiune de vacantă, vorbeşte plină de entuziasm mama, ca şi cum toată treaba de mai devreme cu mine s-ar fi sters din mintea ea cu buretele în nici câteva secunde. t

t

*

*

9

Oftez în sinea mea, neînţelegând ce se petrece, şi trântesc cumva uşa în urma mea, atrăgând atenţia celor două asupra mea. Vanessa îşi strecoară ochelarii pe cap, dându-şi părul pe spate, şi se apropie de mine fără nicio reţinere. Braţul său mă cuprinde de după umeri. îi arunc o privire întrebătoare. 9

9

— Da, dar eu m-am întors aseară. Şi, pentru că acum se apropie facultatea, am venit să o invit pe Luna la o mica petrecere la mine acasă. Evident, dacă sunteţi şi dumneavoastră de acord. Ochii mi se măresc considerabil înspre ea. Vanessa continuă să zâmbească ca o păpuşă Bărbie spre mama, trăgându-mă mai aproape de ea, şi nu pot să-mi scot nicicum din cap ideea că ceva nu-mi miroase la bine. Ca si cum aş avea un presentiment că ceva rău are să se întâmple din moment în moment. t

Decid aşadar să mă desprind de întreaga situaţie, dându-mă mai într-o parte. — Nu pot, murmur pe un ton scăzut. Am de... învăţat pentru examenele ce urmează! Ei, rahat! Eu şi scuza cu învăţatul nu nu ne pupăm nicicum, şi ştie şi mama asta, căci o pot vedea cum ridică sceptică din sprânceană. Căcat, chiar n-am chef să merg la petrecerea de fiţe a Vanessei, va fi atât de plictisitor!

— Prostii, se aude mama la un moment dat. Luna, ai nevoie să mai ieşi puţin din casă, aşa că nu-ţi face griji în privinţa mea şi a Iu' taică-tu. Mergi şi distrează-te. Aproape că simt rânjetul victorios al Vanessei cum îmi face pielea să mi se zbârcească peste muşchi. îmi face cu ochiul,j ca si * • cum tocmai mi-a făcut cea mai mare favoare din lume, şi deja regret că i-am arătat în clasa a zecea unde locuiesc. Poate existau măcar 5% şanse să nu stie cum să folosească un GPS. 7

— Haide, mergi să te îmbraci, mă înghionteşte în umăr. Mergem la mine să te îmbraci de petrecere. Ridic din sprânceană. — Crezi că n-am haine, sau ce? — Nu-i vorba de asta, îşi linge buzele date cu un ruj roşu, mat. Dar ceva îmi spune că ceea ce ai tu nu se va potrivi cu... tematica petrecerii.

— Nici măcar nu purtăm aceleaşi măsuri, Vanessa! Ce naiba? şoptesc cât să nu mă audă mama, iar blonda din faţa mea plescăie de câteva ori din buze. — Se rezolvă. Acum haide, avem o petrecere de organizat! Continui să mă uit perplexă spre ea, gândindu-mă dacă nu cumva e drogată şi mă confundă cu vreuna din prietenele sale pline de figuri. E cam imposibil totuşi, căci numele nostru de familie tot pare că-1 ştie ca pe Tatăl Nostru, ceea ce mă oftică şi mai tare. Până la urmă însă ce poate ieşi atât de rău? E doar o petrecere, plină de oameni cu bani probabil, care vor vorbi despre cum au câştigat ai lor la loto şi despre vacanţa lor de vis din cine ce ştie ce zone exotice de pe glob. Mai frumos nici că se poate!

— Nu puteai ţine petrecerea şi fără mine? întreb în timp ce un tip, cel mai probabil din angajaţii săi, continuă să mă dea cu fard pe

la pleoape. — Doamne, nu mai fi aşa o distrugătoare de petrecere, Luna, şi simte-te şi tu bine! Te ştiam fată de gaşcă. — Poate că m-aş simţi şi eu bine dacă cineva nu mi-ar scoate ochii cu pensula asta, mă strâmb spre cel din faţa mea, care mă priveşte mai mult plictisit de reacţia mea răutăcioasă. însă chiar simt că-mi va scoate ochii din orbite din moment în moment dacă va mai continua să împingă nenorocita asta de pensulă în toate părţile! N-ar trebui să mă simt rău pentru că mă iau de un tip care doar îşi face meseria, atât timp cât eu sunt cea care suferă de pe mâna lui! Vanessa îşi aşază mai bine fusta aproape minusculă pe coapse, trăgând de decolteul generos mai în sus, şi apare lângă scaunul meu de îndată ce termină de a-şi pune formele în evidentă. 9

— Toni, aplică mai mult pigment pe pleoapa de sus. Fă-1 să pară mai... dramatic!

— Cred că moaca mea arată destul de dramatic şi fără tot acest machiaj, spun mai mult în sictir, lăsându-1 totuşi pe tipul din faţa mea, Toni cică, să-şi facă de cap. Cine mai vine? întreb închizând ochii, încercând pe cât posibil să mă relaxez pe scaun. — Cine vrea? Habar n-am, am dat anunţ pe instagram. îmi deschid ochii la timp să o observ cum încearcă să se dea cu un luciu vişiniu pe buze, conturându-le mai întâi cu un creion închis la culoare. Vanessa chiar e o tipă frumoasă, păcat însă că uneori gândeşte mai mult cu banii decât cu capul. Nu că ar fi proastă; mitul cu blondele e doar o mare porcărie. — Deci să înţeleg că vor veni toţi vagabonzii pe aici, şuier spre ea, iar Toni îmi închide imediat buzele pentru a mă da cu un ruj roşu. Mă încrunt spre el, primind în schimb un rânjet discret din partea acestuia. Ce dobitoc. — Lasă, spune blondina, închizând capacul

luciului, pe care îl aşază mai apoi pe un suport de machiaj. Poate vei întâlni şi tu pe vagabondul vieţii tale în seara asta, cine ştie. Nu apuc să-i mai răspund în vreun fel, căci soneria de jos se face auzită de mai multe ori, semn că petrecăreţii tocmai încep să-şi facă prezenţa. — Merg să deschid uşa. Să cobori după ce te îmbraci, bine? Dispare înainte să-i pot răspunde, ca şi cum ea ar fi şefa, iar eu un simplu slujitor. Nu-mi place deloc cum sună afirmaţia asta, însă dacă tot sunt aici, şi oricum nu am altceva mai bun de făcut, pot măcar să mă bucur de seara asta, căci oricum, nu voi bea pe banii mei. Surâd în sinea mea, făcându-1 pe Toni să mă privească într-un mod ciudat. Nimic dubios. După mai bine de jumătate de oră, timp în care Toni îmi finalizase machiajul, dispărând, naiba ştie, pe unde, continui să mă crispez ca o ciudată asupra hainelor pe care Vanessa mi le lăsase pe umeraş. Dacă se

pot numi haine. Un costum de baie pe care ar trebui să-l iau pe dedesubt, dintr-o singură bucată având o despicătură uriaşă la spate, şi ceva ce seamănă foarte mult cu un cardigan, doar că e dintr-un material foarte subţire, ce pare aproape transparent. Ok, oi fi eu mai nonconformistă când vine vorba de haine, dar nici nu mă îmbrac mai ceva ca o paraşută, pentru că exact aşa pare la cât de sumar as arăta cu drăciile astea! Continui să mă bâţâi de colo, neştiind ce ar trebui să fac mai exact cu tinuta lăsată de Vanessa, şi abia acum constat gălăgia ce provine de afară, la fel şi geamurile pare par a bârâi din cauza vibraţiilor muzicale. Mă deplasez spre fereastra de lângă mine, ce are vedere spre curtea din spate a casei, ce pare a fi împrejmuită cu un soi de sticlă pentru a împiedica zăpada să se adune deasupra piscinei. îmi holbez ochii spre imensitatea locului, spre zecile de necunoscuţi ce par a schimba replici în acelaşi timp cu paharele de bere, şi înghit în sec la gândul că cineva îşi poate permite atât lux şi opulenţă. Totuşi, J

i

e vorba de o buclă de sticlă ce desparte frigul de afară de căldura din interior! Se pare că tăticul ei chiar s-a ocupat de tot confortul fiicei sale; nu c-aş fi invidioasă pe aşa ceva, pur şi simplu mi se pare o fală mult prea mare toată inovaţia ce mi se aşterne in fata ochilor. r

T

f

Câteva figuri cunoscute îmi sar imediat în ochi, şi trebuie să mă chinui să-mi belesc ochii prin semi-obscuritatea de afară, întărită de jocul luminilor fosforescente, însă recunosc oricunde căpăţâna lui Bibi, la fel ca şi rânjetul de golan în călduri al lui JJ. Discută cu un grup de fete lângă un minibar amplasat lângă piscină, fiind toţi un zâmbet de la cer la pământ. îmi dau ochii peste cap; de ce nu mă miră oare. însă ceea ce mă surprinde cu adevărat este momentul în care ochii mei se intersectează cu silueta mai mult decât familiară a lui Hex, ce pare a sta de vorbă cu Vanessa. Râd în acelaşi timp, fără nicio grijă în lume, iar în acest moment simt cum un ghem de îndoială mi se implantează în stomac. Ce e, Luna? Te-ai fi aşteptat că Hex va plânge după

prietenia cu tine, mai ales după ce tocmai tu i-ai dat cu flit în acea seară? Pufnesc de una singură; sigur par o nebună de legat. însă conştiinţa mea are dreptate. Mă purtasem cam aiurea cu Hex în seara de anul nou, plecând de acolo fără a-1 lăsa să spună ce avea de gând, însă nu pot spune că regret neapărat. Nu mă simţeam bine în acel moment, şi chiar nu mă vedeam în stare să-i mai fac faţă şi lui Hex după gestul său complet neaşteptat. Văd însă că acum e tot un zâmbet, ca si cum toată drama de mai înainte se evaporase subit, iar asta mă înfurie oarecum. *

*

Aşa că o dau dracului de inhibiţie, dispărând de lângă ferestră, şi mă apropii de costumul lăsat de Vanessa ce zace încă la locul lui. Si oh, mama nu ar vrea să mă vadă cu el! 9

Peste câteva minute mă strecor din camera de machiaj a Vanessei, încercând să mă feresc de fraierii care deja începeau să se împiedice pe ambele picioare. Salut câteva cunoştinţe de la facultate, primid o îmbrăţişare surpriză de la un tip pe care nu-1 văzusem în toată viata mea —cel mai 9

probabil mă confundase cu vreo iubită de-a sa, căci imediat începuse să se smiorcăie ca o duduie după o anumită Roxetta care tocmai îi frânsese inima. îl bat de câteva ori pe spate, prefăcându-mă că-mi pasă de el, apoi îl împing spre nişte băieţi care par animaţi de întreaga situaţie. Măgari. întreaga sufragerie, care e de cinci ori mai mare decât cea de la mine de acasă, e plină aproape în totalitate de oameni care mai de care mai dezbrăcaţi, dansând cu paharele în mână. Muzica bubuie de pretutindeni, făcând jocul de lumini să pară şi mai sălbatic decât e de fapt. Ochesc nişte sticle de bere pe suportul unui blat de lemn de undeva din faţă, aşa că mă îndrept fixată spre el, dând numaidecât pe gât lichidul rece şi înţepător. Am noroc că durerea de stomac de mai devreme dispăruse treptat, iar burta îmi revenise la platitudinea de dinainte, altfel nu m-aş fi trezit în niciun caz să port un asemenea costum de baie în fata atâtor oameni. Zăresc privirile pline de interes ale unor băieţi ce se află la doar câţiva paşi de mine, dându-mi seama că de fapt îmi măsoară formele prin voalul improvizat pe 9

care îl am pe deasupra costumului de baie, motiv pentru care decid să mă joc puţin pe seama loc, scoţându-mi şi mai multă piele la vedere. îşi belesc ochii şi mai mult spre mine, râzând între ei ca nişte dobitoci lipsiţi de creier, aşa că iau o altă înghiţitură din bere, întorcându-mă din loc. Nu apuc însă să fac foarte mulţi paşi, căci ceva mă prinde cu braţele de la spate, făcându-mă să tresar. — Te-am prins! Recunosc dintr-o mie vocea lui Bibi, care mă învârte de câteva ori în braţele sale înainte de a-mi da drumul. Mă fixez mai bine cu tălpile pe podea, privindu-l puţin cruciş. Pe de altă parte, Bibi se dă puţin în spate, coborându-şi privirea asupra mea, ca mai apoi să fluiere fără veun avertisment. t

— Băga-mi-aş! Arăţi... fierbinte! Mă strâmb în direcţia lui. f

— Să nu ţi se scoale după mine.

— De ce? mă loveşte în umăr, luându-mi berea din mână pentru a bea din ea. Ţi-e frică de... pierce? îmi dau ochii peste cap, plimbându-ne acum prin baia de oameni. — Vezi că nu rămână la vreuna printre dinţi atunci când ţi-o va suge. Mi-ar plăcea să te văd cum explici asta la dispeceratul spitalului. Mă priveşte câteva secunde cu scepticim, ca si cum chiar mi-ar lua în serios afirmaţia, urmând să pufnească într-un râs zdravăn, cel mai probabil animat de alcool, căci pare cam aprins în obraji. »

t

3

— Oh, apropo. Te căuta Hex mai devreme, îmi ridic ochii spre el. — De ce? Nu mai ştie cum să petreacă de unul singur? întreb puţin cam prea acidă, observându-1 pe Hex în dreptul piscinei, fumând dintr-o ţigară cu alţi câţiva băieţi.

Nu pare prea interesat totuşi de conversaţie, căci stă mai mult ca la înmormântare decât ca la o petrecere, însă nu vreau să-mi ocup gândul cu aşa ceva momentan, tocmai de aceea îmi şi mut privirea în altă parte. JJ apare lângă noi mai ceva ca o fantomă, luându-mă de după umeri. Duhneşte puţin a tutun şi băutură, mirosind totuşi şi a parfum bărbătesc, o combinaţie cu chiar atât de dispreţuitoare. Totuşi, încă nu am uitat faza aceea de la planetarium şi faptul că nu am mai discutat deloc de atunci, tocmai de aceea îi şi transmit o grimasă încruntată. — Oh, haide! ţipă pentru a se face auzit prin toată această muzică infernală. Ai de gând să stai bosumflată pe mine toată viaţa? — E si asta o soluţie. 9

9

— Ok, îmi pare rău pentru faza aia de căcat, sincer, Luna! O dăm la pace? Continui să-l privesc cu dezinteres. De parcă m-ar putea cumpăra atât de uşor, ce idiot!

JJ oftează în cele din urmă de lângă mine, scotocindu-se prin buzunarul blugilor după o pungă cu nişte praf verzui. Zâmbetul viclean îi revine cât ai clipi de buze. — Ce zici? Retrag ce-am spus; chiar mă poate cumpăra atât de uşor, mama mă-sii de treabă! Iată cum am ajuns să fumez din rahaturile lui JJ, trezindu-mă la un moment dat alături de acesta, dansând pe una din mesele Vanessei pe care se află băuturile şi câteva pungi de mâncare. Uit complet de ceea ce se petrece în jurul meu; de oamenii care ovaţionează în jurul nostru, de şerveţelele ce zboară prin aer deasupra capetelor noastre sau de gândul că m-aş putea face de râs cu mişcările mele deloc senzuale. Mă simt bine însă, ca şi cum corpul mi s-ar mişca acum singur şi aş fi în sfârşit liberă de toată drama din ultimele zile. Căldura pare însă atât de dogoritoare, încât mă văd nevoită să-mi dau jos bluza din mătase, aruncând-o pe jos. Un val de fluierături se aud de undeva din jurul meu, completat de T

cel a lui JJ, aşa că mă mişc din nou, simţind cum muzica îmi vibreză pe sub piele. La un moment dat însă mă dezechilibrez de o sticlă aruncată de tărie, motiv pentru care mă dezechilibrez, planând peste cei din jurul mesei. Respiraţia mi se taie imediat, anticipând căderea mai mult decât dureroasă, care întârzie însă să apară, căci mă trezesc sprijinită de braţele cuiva. Cliesc ameţită, neştiind ce se petrecere, şi rămân blocată când observ în braţele cui am aterizat. 9

— Ai căzut din Rai, micuto? *

t

Vocea răguşită a lui Ezra Venom îmi face pielea să se cutremure pe nesimţite. Mă prind mai bine de după umerii săi, simţindu-mi brusc corpul greoi de la toată oboseala pe care am acumulat-o de la dans, şi respir de câteva ori în acelaşi timp cu el, contopindu-ne respiraţiile. îi simt în nări mirosul brutal de tutun combinat cu parfum, ce-mi face stomacul să mi se întoarcă pe toate părţile. Piele mi se încălzeşte sub atingerea sa, iar faptul că stăm atât de

apropiaţi unul de celălalt mă face să mă simt brusc mult prea conştientă de ceea ce se petrece. Căci ar dura doar o fracţiune de secundă ca unul dintre noi să se aplece spre celălalt, trezindu-ne mai apoi cu buzele unele peste altele. Ochii săi, de un albastru spălăcit, încă se oglindesc în ai mei, privindu-mă cu atât de mult interes încât simt că am să mă sufoc dacă mai stau mult lângă el. Poate că oi fi eu puţin beată, dar ştiu sigur ce fel de persoană este Ezra. Tocmai de ceea încerc să mă dau jos din poala sa cât mai repede, izbindu-mă însă de altcineva. înjur fără reţinere, stabilizându-mă pe picioare. Din faţa mea, nişte palme uriaşe îmi prind în strânsoare ambele încheieturi. Mă încrunt, vizibil iritată de ceea ce se petrece, şi rămân blocată cu buzele întredeschise când constat privirea mai mult decât enervată a lui Hex, ce stă pironit în faţa mea mai ceva ca un soldat în prima zi de armată. — Ţi-a ajuns tot circul ăsta penibil, Luna? Clipesc nedumerită dacă el tocmai m-a

întrebat asta sau nu. Am noroc însă că ceilalţi par complet în lumea lor, altfel aş fi creat o adevărată scenă. — Cu ce te deranjează pe tine ceea ce fac? încerc să trag de palmele sale pentru a-mi da drumul, însă în zadar, căci nu izbutesc în a-1 mişca din loc. T

Mă priveşte din nou mai atent, iar fruntea i se încreţeşte imediat ce aproape mă intoxifică cu stăruinta din ochii săi. f

— Futu-i, Luna! Ai fumat ceva? Râd, deşi nu prea ştiu de ce. — Şi? Doar tu îţi permiţi, sau ce? Expresia întărită de pe faţă de până acum începe să se transforme în una mânată de seriozitate, degetele i se strâng mai bine în jurul articulaţiilor mele, ca şi cum s-ar asigura că nu voi avea nicio portiţă de scăpare. Exact ca un câine de pază! Mai urmează doar să strig să aducă osu', şi ne-am dus dracului!

— Vino, trebuie să bei nişte apă. Arăţi ca naiba cu ochii ăştia injectaţi! încearcă să mă tragă după el, însă refuz să mă mişc din loc. Urăsc faptul că el încă are impresia că mă poate controla ca pe o păpuşă după bunul plac, căci nu am de gând să mă tărâsc după el ca ultima fufă care să-i facă pe plac. Voiam să mă distrez, şi asta am făcut. Nu are nicio legătură cu el deciziile mele din seara asta. îşi răsuceşte capul spre mine când constată că nu am de gând să mă cooperez cu el. — Dă-mi drumul, altfel jur, Hex, că am să strig în gura mare că încerci să mă fuţi cu forţa! t

Pret de o secundă se strâmbă ca si cum n-ar şti dacă să râdă sau să îşi dea o palmă peste faţă. Rămân însă la fel de serioasă, chiar şi atunci când îşi apleacă faţa spre a mea, simţindu-i respiraţia caldă peste nas. Inima îmi trepidează puţin. r

t

— N-ai decât, şopteşte cu buzele aproape întredeschise, dându-se imediat mai în spate pentru a încerca să mă mişte din nou din loc. Doar că se pare că Zhelezkn a uitat cât de nebună sunt atunci când îmi pun în minte ceva. Tocmai de aceea nici nu mă menjez în vreun fel, dându-mi drumul la glas mai ceva ca o moară hodorogită, câştigând atenţia celor mai apropiaţi de locul în care ne aflăm. Hex însă îmi închide gura în nicio secundă cu palma sa, înjurând în timp ce face lucrul la care mă aşteptam cel mai puţin: mă ia pe sus ca pe un sac de cartofi, lăsându-mă să planez deasupra podelei cu părul dezlegat. Ameţesc pe moment, simţindu-mi stomacul ridicat direct în gât. — Hex, mârlan ordinar, pune-mă jos până nu-ţi scot ochii cu unghiile! încep să ţip spre el, lovindu-1 cu pumnii în picioare, însă tot ce primesc de la el este un chicotit mai mult decât batjocoritor. Continuă să meargă aşa câţiva paşi buni, până când se opreşte inexplicabil la un moment dat.

— Poate aşa îţi mai iese şi ţie fumul din cap. Nu apuc să întreb despre ce vorbeşte, căci în secunda următoare rămân conştientă doar de îmbrânceala care mă învârte din nou mai ceva ca pe o cârpă, urmând ca mai apoi să simt cum aerul devine tot mai rece în jurul meu. Iar apoi, bufnitura. Iar corpul mi se scufundă în apa călduţă din piscina Vanessei, acoperindu-mă complet.

Capitolul 10

HEX

A m răsucit mai tare de ambreiaj, ascultând cum m otoru l fiarei de metal mârăise violent din spatele meu. A m atenuat cu p icio ru l rotaţiile continue ale roţii din spate, creând un n or de prafînecâcios în urma mea, şi am p rivit pe fu riş spre Viktor, observându-l cum îmi zâmbea strâmb de pe şaua sa. Avea impresia că mă poate înfrânge, însă ce nu

ştia el este că nu aveam de gând să-i dau satisfacţia de a ieşi pe primul lor, cu atât mai mult cu cât atunci era vorba doar de o întrecere de probă, nu de ceva real Adevărata bătălie avea să înceapă abia după lăsarea serii, şi aveam toată încrederea că-i puteam tăbăci curu' în niciun minut. Până la urmă, aveam să câştig un bacşiş numai bun de două sute de dolari. Si chiar aveam nevoie de banii ăştia pentru a-mi putea acoperi reparaţiile motocicletei. în niciun caz nu l-am fi lăsat pe unul la Vik, care era numa' gura de el să-mi sustragă de sub nas tot bănetul /

Am ambalat pentru ultima oară motoarele în acelaşi timp, dispărând mai apoi într-un nor uriaş de praf ce ne luă vederea pentru câteva clipe. Vântul se instalase imediat în urma mea, simţindu-l prin jurul corpului ca nişte şerpi ce alunecau peste tot, iar curbele pe care trebuia să le luăm mă umpleau de adrenalină pe dinăuntru, făcându-mă să apăs şi mai tare pe accelaraţie. Am surâs în sinea mea în momentul în care l-am depăşit cu mult pe Viktor, lăsăndu-l înjurând în spatele meu, şi mi-am urmat drumul până

când am văzut mulţimea ce aclama de pe marginea pistei. JJflutură de câteva ori steagul alb în faţa mea, provocându-mă parcă să accelerez şi mai mult, şi aproape că l-am făcut să cadă cu nasu' în ţărână atunci când m-am răsucit periculos de aproape de el, şerpuindu-mă pe lângă umerii săi. Am oprit motorul în scurt timp, dându-mi casca jos. Din spatele meu, motocicleta lui Viktor oprise aproape de un grup de băieţi. Privirile ni se întâlniseră în scurt timp, şi puteam simţi iritarea din ai săi. — Vedem noi diseară, Zhelezkin, vorbise mai mult în sictir, însă nu îii acordasem nicio atenţie, căutând-o cu privirea pe Sunny. O găsesc puţin mai departe de noi, stând pe capota unei maşinii împreună cu Kevin. Ceea ce era oarecum de aşteptat, căci nici lui nu-i plăceau prea tare cursele noastre şi pariurile. Am zâmbit în sinea mea la vederea zâmbetului de pe chipul său. îmi plăcea să o văd zâmbind. I-am făcut cu mâna, atrăgându-i atenţia, apoi

mi-am târâit paşii spre locul în care se afla. Ea se depărtase deodată de Kevin, sărind de pe capotă, şi fugi ca o împiedicată în braţele mele. Am prins-o înainte să-şi rupă gâtul cu vreo căzătură. —Te-ai plictisit? — Nu, îmi plantase un sărut în colţul gurii. Kevin mi-a ţinut companie. —Nu mai spune, amgângurit, întorcându-mă cu ochii spre Kevin, care parcă înghiţise în sec la vederea mea. Pămpălăul, probabil încă avea frică de mine; naiba ştia de ce. Sunny îmi prinse faţa între palmele sale, forţându-mă să rup contactul cu Kevin. îmi zâmbise drăgăstos. — Pot face o tură cu motorul tău? Am privit-o încruntată. Nu obişnuiam să iau fete cu mine pe şa; ar fi fost o durere înfund dacă apoi s-ar fi ţinut scai de mine pentru a repeta figura, şi cu siguranţă nu aveam de

gând să mai fac aşa ceva. în niciun caz cu cineva ca Sunny, care mai mult ca sigur ar fi vomat şi maţele din ea după numai un minut. — Nu ştiu ce să zic, mi-am frecat nedumerit ceafa, neştiind ce să fac. Sunny mă apucase de palmă, împleticindu-ne degetele. îmi plăcea să-i simt căldura peste a mea. — Te rog! Mereu am vrut să încerc asta! în plus, îmi sărutase şi celăllt colţ al gurii, am încredere în tine. începeam să urăsc să mă simt atât de slab când venea vorba de mofturile copilăreşti ale lui Sunny, ca şi cum ar fi putut sparge până şi cele mai indistructibile bariere ale mele cu doar o suflare părădită. însă îmi era cu neputinţă să-i spun Nu, mai ales când mă putea da peste cap cu un simplu zâmbet al naibii de frumos şi inocent. Aşa că am oftat învins, trăgând-o în braţele mele ca pe o păpuşă, până când nasurile aproape că ni se atingeau.

Fie, pacoste ce eşti.

— Poate aşa îţi mai ieşi şi ţie fumul din cap, pufnesc iritat, şi înainte să o mai las să-mi mai adreseze vreo blasfemie o prind mai bine între braţe, răsucind-o, până când prind unghiul perfect pentru a o arunca în apa piscinei. Ţipătul Lunei captează atenţia tuturor celor din apropiere, care se uită ca nişte bezmetici la scena desprinsă parcă din filmele cu proşti. Gâfâi puţin, cuprind de adrenalină, şi o privesc cum încearcă să dea din braţe pentru a se ridica la suprafaţă. Scuipă câteva înghiţituri de apă, tuşind pe înecate, şi aproape că încep să-mi regret decizia de mai devreme când o văd cum se chinuie să respire. Primesc o îmbrâncire puternică în spate, iar când îmi întorc privirea îl observ pe Bibi apropiindu-se de marginea bazinului. — Ce dracu' ai, Hex?! aproape că ţipă spre mine, întinzând braţele pentru a o ajuta pe

Luna să iasă din apă. înghit in sec, simţindu-mi corpul brusc mult mai tensionat, şi pot jura că aş fi in stare să sparg un zid la câţi draci am în momentul ăsta. J

Bibi o trage pe Luna pe uscat, bătând-o de câteva ori peste spate pentru a o ajuta să scoată mai bine afară apa pe care se pare că o înghiţise. De lângă mine, strecurându-se pe nevăzute, Vanessa îmi aruncă o privire acră şi puţin dezinteresată. — Aşa o cucereşti mai nou? — Nu încerc s-o cuceresc, mârâi discret spre ea, făcând-o să-şi dea ochii peste cap. Nu ştiu ce-a fost în capul meu de am reacţionat aşa, însă mai mult c-a sigur că nu mi-a plăcut deloc felul în care Luna a învăţat să petreacă. Drogurile şi alte rahaturi nu sunt de ea, căci e încă prea mică pentru ceva ce n-ar putea controla. Şi nu pentru c-aş fi eu cine ştie ce misogin, însă ştiu cât de nasoale pot fi, mai ales dacă nu eşti obişnuit cu ele. Am să-i sparg moaca lui J] pentru că i-a dat căcaturi din alea în primul rând, apoi voi

încerca să port o conversaţie paşnică cu Luna, când nu va mai vrea să-mi smulgă boaşele cu ghearele. Că tot veni vorba de ea, pare mult mai trează acum, cu toate că ochii îi sunt încă de un roşu aprind, în mare parte şi din cauza loviturii cu apă. încearcă să-i spună lui Bibi că este în regulă, arătând mai apoi degetul mijlociu spre nişte băieţi care continuă să râdă pe seama ei. Poate că m-aş ocupa şi de ei, dacă n-aş fi atât de focusat pe ea momentan. Vanessa mormăie ceva de lângă mine, punându-şi mai bine ochelarii pe ochi, şi face semn cuiva din spate să de-a drumul mai tare la muzică. în scurt timp, micul accident de la piscină trece neobservat de restul, care îsi reiau distractia de dinainte. Trebuie să-i mulţumesc pentru asta Vanessei. »

r

Fac câţiva paşi spre Luna, neştiind neapărat cum să o abordez mai departe, însă privirea sa, rece la gheaţă, îmi dă imediat de înţeles că e încă furioasă pe acţiunile mele. Şi trebuie să recunosc, oricât de mult mi-ar

plăcea să o văd pe Luna nervoasă din cauza mea, acum nu-mi pot da seama cum să repar întreaga situaţie. Pare că fac totul anapoda, ca un ţânc idiot de cinci ani care nu ştie ce-i aia o sculă şi la ce se foloseşte. Mă simt penibil. Luna continuă să mă privească pe sub gene, având acum rimelul şi restul machiajului scurgându-i-se pe faţă, şi îmi dau seama că trebuie să spun ceva, altfel risc să pun şi mai multe paie pe foc cu tăcerea mea. îmi dreg glasul, simţindu-mă stânjenit pentru prima dată de când mă ştiu, şi nu apuc prea bine să spun ce am de zis, căci în secunda următoare palma sa ţâşneşte fără nicio reţinere spre mine, întorcându-mi capul în direcţia opusă. Parcă timpul se blochează în loc, căci aproape refuz să mai clipesc de surprindere. Ok, nu mă aşteptam la asta, însă durerea ce mi se strecoară pe sub piele e dovada vie că ea tocmai m-a pălmuit. Pe mine. Ce naiba? îmi ling buza de jos, ignorând privirile curioase ale celor din jur, şi, îmi ridic

imediat ochii spre ei săi. în ai mei se ascund linişte şi cum nervozitate, în ai săi se oglindesc teamă cu regret. Ca şi cum i-ar părea rău de ceea ce a făcut. — Te simţi mai bine acum? întreb pe o voce mai calmă, referindu-mă atât la situaţia cu drogurile, cât şi la cea dintre noi doi. Dă leneş din cap, observând cum începe să tremure subit, cu toate că nu e rece deloc aici. O fi din cauza şocului, îmi reproşez în gând. Pare şi aşa destul de obosită, ca şi cum n-ar mai fi dormit bine de zile întregi. Mă apropii din nou de ea, bucurându-mă puţin că nu se mai dă înapoi, nici atunci când îi prind din nou încheietura între degete. Cred însă că e mult prea obosită după cele întâmplate, altfel sigur m-aş fi ales la rândul meu cu o baie în piscină, şi nu cred că s-ar fi rezumat doar la atât. O privesc cu fermitate, mângâindu-i pielea umedă cu degetul mic. O pot auzi cum aproape suspină, înghiţind mai apoi în sec.

— Luaţi-vă o cameră! se aude cineva din mulţime, fără a putea să-mi dau însă seama despre cine e vorba. Luna se strâmbă spre cei din jur, frământându-şi buzele între ele. f

— Haide, să te încălzeşti. Apoi mergem acasă, Luna. Nu mă contrazice, dar nici nu pare prea încântată de decizia mea. Pare doar... neutră faţă de tot, dând apatică din cap. E clar, căcaturile alea i-au prăjit un pic creierul. O trag de mână pentru a o urma, făcându-i semn lui Bibi să se întoarcă la petrecere. Nu se arată prea mulţumit de atitudinea mea, însă mă doare fix în cur acum de ce crede despre mine. Tot ce vreau este s-o scot pe Luna de aici, nimic mai mult. Ne facem loc printre fraierii care par mai ceva ca nişte animale duhnitoare de tutun şi alcool, si încerc să o feresc de îmbrâncelile celor care nici nu mai pot distinge realitatea de fantezia din capul lor. Şi băga-mi-aş ceva în muzica asta de tot rahatul! îmi ia minţile! *

•

J

Ajungem în cele din urmă pe un hol mai retras, oprind-o pe Luna în dreptul scărilor ce fac legătura cu partea de sus a casei. — Mergi sus şi schimbă-te. Ai să îngheţi dacă mai stai mult aşa. Merg să caut ceva prin bucătărie care să nu fie... tărie. Aştept vreo două secunde înainte să-mi dau seama că nu are de gând să se clintească din loc. Abia apoi constat că privirea îi e aţintită spre braţele noastre, şi mă păleşte imediat faptul că încă o ţin de mână. îi dau instant drumul, dregându-mi glasul, şi fac cale întoarsă spre bucătărie înainte să fac situaţia să pară şi mai incomodă. îi înjur pe vreo doi care freacă menta degeaba prin bucătărie, umplând aerul de fum de ţigară, şi încep să scotocesc prin sertare, naiba ştie după ce. Mă opresc la un moment dat, brusc cuprins de un val de nervozitate, şi mă prind cu palmele de blatul de marmură, privind în jos. Trag aer în piept, ca şi cum cineva m-ar strânge de gât, şi încerc să-mi liniştesc nuntea pe cât posibil. Nici măcar nu mai ştiu de ce mă comport

aşa, însă nu-mi place, deloc. Parcă m-aş vedea din nou pe la şaişpe ani, când mă destrăbălam în ultimul hal şi nu-mi păsa de nimic si de nimeni. »

Singură diferenţă de acum este că îmi pasă de Luna, iar asta mă dă puţin peste cap. — Sunt nişte plicuri de ceai pe sertarul de sus. Mă întorc molcom spre Vanessa, găsind-o sprijinită de cadranul de lemn a uşii de la intrare. Plimbă între degete un pahar de plastic pe jumătate plin, părând plictisită. Mă întorc spre locul indicat de ea găsind un pachet de ceai de mentă. Mă pregătesc să pun nişte apă la fiert, însă mâna Vanessei se opreşte peste a mea, turnându-mi apa din cană înapoi în chiuvetă. îmi face apoi semn cu capul spre un dispozitiv ciudat de pe masă, ce seamănă foarte bine cu o cafetieră. Normal, bogătaşii îşi permit şi maşinării de făcut ceai. Pornesc maşina, băgând un plic înăuntru, şi

mă sprijin cu spatele de blat, incrucişându-mi braţele la piept. — Ştii, aş aprecia să nu-mi mai maltrataţi piscina. Serios, Hex. Ai uitat cum să abordezi o fată. îmi cobor ochii spre ea, privind-o cum încearcă să se dea cu luciu pe buze. — Voiam doar să vorbesc cu ea, nu s-o abordez. — Aceeaşi chestie. Oricine v-ar vedea cum vă săriţi unul altuia la gât ar spune că rupeţi patul în două în privat. T

Ridic din sprânceană, puţin iritat de afirmaţia sa. Nu neapărat pentru mine, cât pentru Luna. — Nu e vorba de aşa ceva, îmi mut privirea. — De ce nu? o aud cum îşi bagă rujul înapoi în poşeta sa. Luna e de treabă. Iar tu eşti singur de... o groază de timp. V-ar sta bine împreună.

Gâtul mi se răsuceşte de la sine în direcţia ei. Nu stiu cum ar trebui să reacţionez la vorbele sale, însă mă rezum la o un simplu dat din cap. De unde îi vin ideile astea absurde, naiba ştie. t

7

— Luna e ca o soră, Vanessa. în plus, ştii şi tu., cine e. — Sora lui Sunny, comentează înainte să mai apuc să spun ceva, privindu-mă oarecum batjocoritor. Acea Sunny, care nu a fost în stare să vă facă relaţia publică în faţa alor săi, de frică să nu i se strice imaginea de fată perfectă. Dau să spun ceva, însă mă opreşte cu degetul arătător. Şi înainte să-mi spui ceva, ştii şi tu că am dreptate. Nu încerc să-i denigrez imaginea, dar mi-e puţin milă să te văd asa, cu » j refuzând să-ti mai dai vreo sansă » cineva. Şi, fie vorba între noi, mereu am vrut să te am o tură în pat. t

îmi atinge cu vârful degetului buzele, ţinându-1 acolo vreo două secunde, până când sunetul maşinăriei ne anunţă că ceaiul este gata. Vanessa zâmbeşte ca de fiecare *

t

dată, viclean, dăndu-şi o şuviţă blondă după ureche. Face apoi cale întoarsă. — Gândeşte-te la ce ţi-am spus. Dispare apoi, fiind acompaniată de muzica teribil de tare, ce continuă să-mi vibreze în timpane. Stau puţin încruntat, neînţelegând prea bine ce voia să spună mai exact; exceptând partea cu patul. Ştiu deja că minţise; nu sunt genul ei. Opresc apoi aparatul, fiind sătul de ţiuitul pe care-1 tot produce, luând cana din compartiment. Decid apoi să urc într-un sfârşit după Luna, pentru a pleca cât mai repede de aici. Mi s-a tăiat deja de toată petrecerea asta. Mă feresc de un cuplu aiurit, şi cel mai probabil prea ameţit, care încearcă să coboare scările, încercând să-mi dau seama care e camera în care intrase Luna. Casa asta e imensă, si cum toate uşile seamănă toate între ele, ca într-un joc stupid de oglinzi, sunt confuz preţ de câteva clipe. *

f

*

Abia când mă apropii de partea din spate a holului reuşesc să desluşesc vocea înfundată a Lunei, ca mai apoi ţipătul ei să-mi îngheţe orice mişcare într-o fracţiune de secundă. Scap cana din mâna înainte să-mi dau seama, iar paşii mi se grăbesc spre acea cameră înainte să mai conştientizez ceea ce fac. t

T

$

Mă opresc în dreptul uşii care ascunde vocile amestecate între ele, iar piciorul meu se izbeşte atât de tare se aceasta, încât aproape se frânge în timp ce se dă în lături. Imaginea din faţa mea îmi face sângele să mi se scurgă în cap. Luna stă ţintuită pe pat, cu braţele imobilizare de-o parte şi de alta a corpului, fiind incapabilă să mai mişte. Are o expresie îngrozită de faţa albă ca varul, privindu-mă drept în ochi cu teamă şi îngrijorare. Pumnii mi se strâng involuntar, crispându-mă, iar atunci cel de deasupra ei se întoarce rigid în direcţia mea. f

îl recunosc pe Sebah dintr-o mie, iar judecata mi se întunecă într-o fracţiune de W

secundă când îmi dau seama ce legătură este între cei doi, şi tocmai de ce este în stare. Nu mai apuc să-i mai adresez vreun cuvânt, căci în secunda următoare corpul mi se apleacă peste el în totalitate, trăgându-1 cu toată forţa de pe Luna. Fără să mă gândesc, ca şi cum aş vedea negru în faţa ochilor, pumnul meu se izbeşte de nasul său, dându-1 într-o parte. Cade lângă marginea patului, înjurând de durere, însă simt că stă să-mi explodeze capul de dracii care par că mă posedă, aşa că nu reuşesc să mă opresc doar la o singură lovitură, pironindu-1 sub corpul meu. Iar mâinile mi se mişcă apoi de unele singure, mânate parcă de o forţă invizibilă ce mă face să uit şi de durerea ce pare că-mi paralizează pumnii cu fiecare lovitură pe care o încasează. Pielea mi se umple de sângele ce i se scurge prin nas şi gură, scuipând pe lângă buze de câteva ori, şi aproape că nici nu mai pot să bag în seamă strigătele de disperare ale Lunei, care mă imploră să mă opresc.

Nu mai văd decât roşu şi negru, culori difuze ce se învârt în jurul meu ca nişte gloanţe ce-mi bat pe la ureche, iar sunetele provocate de pumnii mei mă aţâţă şi mai tare, aducându-mi adrenalină prin vene. Şi poate c-aş fi în stare să-i desfigurez faţa în două nenorocitului, asta dacă nu ar fi intervenit JJ şi Bibi, trăgându-mă de pe el înainte să-mi rup încheieturile de nasul lui. Capul lui Sebah cade pe-o parte, umplut de sânge, şi simt cum am să mă sufoc la vederea inconştienţei sale. încerc să mă apropii din nou de el, urlând se nervi, însă JJ mă apucă mai strâns de după umeri, potolindu-mă. — Hex! Calmează-te până nu îl omori de tot! Respir greoi, aproape agonizant, scuturându-mi palmele de sângele închegat pe piele. Ochii îmi fug instinctiv în cealaltă parte, în căutarea Lunei, pe care o zăresc pitită într-un colţ al camerei, strângându-şi corpul cu braţele. Pare terifiată, privind parcă gol. De undeva din afara camerei, un ţipăt ne

face pe toţi să ne întoarcem privirile spre uşa. 0 tipă îşi ţine îngrozită palmele la gură, privind cu groază spre trupul fără mişcare a lui Sebah. încearcă să o ia la fugă de spaimă, însă este oprită de Vanessa, care se propteşte în faţa ei, privind-o cu o urmă de gravitate. Capul său se întoarce spre noi ca o păpuşă de sticlă ce se mişcă mecanic. »

— E în viaţă? Bibi se apropie puţin scârbit de Sebah, pipăindu-i zona gâtului de câteva ori. Dă aprobator din cap. Ochii ca de şarpe ai Vanessei se mută spre cea din faţa sa, care pare mută de nedumerire. — Ocupaţi-vă de el. Eu mă ocup de ea. Trage mai apoi uşa după ea, lăsându-ne pe restul într-o linişte stearpă. Mă zvârcolesc în strânsoarea lui JJ, dându-mă la o parte, şi fac câţiva paşi înspre Luna. Privirea încă îi e aţintită undeva departe, părând deconectată de realitatea din jur.

Dau să întind braţele pentru a o atinge de braţe, însă mă opresc atunci când constat că încă sunt plin de sânge pe palme. Iar ea încă poartă doar costumul de baie, tremurând toată pe picioare. Le cobor la loc, umezindu-mi buzele uscate de o aromă amară. — Vreau acasă. Şoapta sa îmi ajunge cu greu la urechi, împungându-mă ca nişte ace adânci înfipte în piept. Nici măcar durerea din braţe nu se poate compara cu ceea ce simt la vederea stării sale atât de vulnerabile. Căci Luna e una dintre cele mai puternice persoane din câte ştiu, şi ceva mă roade pe dinăuntru s-o văd în asemenea hal. îmi întorc privirea spre pat, observând pe el câteva haine, care cel mai probabil sunt ale ei după stilul său caracteristic. Iau pantalonii şi bluza, întinzându-i-le. — Hai acasă.

— Si cu el ce rahat facem? întreabă deodată JJ, arătând spre trupul lui Sebah. îl împinge cu vârful piciorului, fără să-l poată clinti din loc. T

— Toarnă-i nişte apă în cap. Piaza rea nu moare asa uşor. Vocea Lunei, mult mai clară ca înainte, ne face să ne uităm spre ea în acelaşi timp. E deja îmbrăcată, întinzându-se după un palton şi o pereche de bocanci negri. îşi ridică apoi ochii spre noi, părând teribil de calmă. Se vede însă că se străduieşte din răsputeri să se stăpânească. — Mergeţi, murmură Bibi. Ne ocupăm noi de el. Cumva. Dau aprobator din cap, întorcându-mă spre Luna. Acesta se apropie la rândul ei de mine, întinzând spre mine un prosop curat. îmi prinde palmele într-ale sale, începând să şteargă cu o grimasă pe chip resturile de sânge întărit. înghite în sec, iar eu mă simt brusc prost pentru lipsa de control de care dădusem dovadă.

Strâng din dinţi când apasă mult prea tare peste o rană deschisă, oprindu-mi pe limbă un sunet gutural, iar ochii săi îi întâlnesc imediat pe ai mei. Aproape că îi pot simţi respiraţia pe faţă, şi din cine ştie ce motiv detaliile fetei sale îmi devin si mai vizibile, făcându-mă incapabil să mai clipesc. r

•

'

Părul, ce îi cade umed la baza gâtului, căpătând acum o nuanţă de gri spălăcit. Pielea, aprinsă la culoare din cauza roşeţii, pălind odată cu coborârea spre pieptul acoperit de palton. Buzele, pline şi roşii, ce-i stau întredeschise, ca şi cum ar vrea să spună ceva, dar nu îndrăzneşte. Iar apoi ochii, atât de decoloraţi, dar în acelaşi timp par că-mi văd direct prin suflet, ca o oglindă. Niciodată nu am fost prea atent la ochii săi, motiv pentru care abia acum observ că au o uşoară nuanţă de miere arsă, captându-mi atentia. însă ceea ce mă fascinează într-un mod ciudat este pata de culoare ce-i acoperă partea centrală a frunţii, ca şi cum s-ar fi lovit de ceva dur până când i-a rămas semn. f

O privesc curios, uitând parcă preţ de o

secundă de cele întâmplate mai devreme. Iar Luna nu pare că bagă de seamănă atenţia mea, căci îşi continuă lucrul la palmele mele, ca într-un final să se oprească şi să lase prosopul la o parte. îmi zâmbeşte apoi, mai mult cu jumătate de gură, şi îşi lasă mai apoi privirea să-i cadă obosită pe podea. Şi chiar acum, ceva mă apasă în mijlocul pieptului.

Capitolul 11

LUNA Mă îndepărtez de tipul căruia îi cerusem o ţigară mai devreme, căutându-mă acum după vreo brichetă prin buzunare, şi încerc pe cât posibil să evit trupurile ce încă dansează prin jurul meu, retrăgându-mă într-o zonă mai retrasă şi mai liniştită. Mă lipesc sleită de puteri de peretele casei, punându-mi ţigara între buze, şi trag adânc de câteva ori în piept de îndată ce o aprind.

îmi las capul pe spate, simţind un junghi puternic în toată organele, şi mă chinui să respir cum trebuie pentru a nu intra în panică. A trebuit să mă sustrag de lângă Hex şi ceilalţi atunci când nu se uitau pentru a rămâne puţin singură. Oricum, păreau mult mai preocupaţi despre cum să se ocupe de nenorocitul de Sebah decât să fie pe fază atunci când am deschis usa fără să mă audă. însă nu mai suportam să stau acolo; aerul plin de sânge din acea cameră îmi întorcea toate maţele pe dos, ceea ce e frustrant, căci am un stomac destul de puternic. 9

Am nevoie să stau singură acum. Am nevoie să închid ochii şi să-mi şterg noaptea asta din minte, şi voi face asta, chiar dacă voi fi nevoită să mă dau cu capul de toţi pereţii pentru a-mi provoca singura amnezie. Puţin probabil să reuşesc, ştiu, dar nu pot opri nicicum imaginile de mai devreme din capul meu să nu se deruleze la nesfârşit în spatele pleoapelor mele ca într-un film mut. Mă înnebuneşte de-a 9

dreptul. însă mai mult decât orice, am nevoie să mă spăl cu un burete de sârmă pentru a uita modul în care aproape pierdusem în faţa lui Sebah. Pielea mă irită de peste tot, ca nişte gândaci ce mişună pe sub carne, devorând-o încet, şi aproape că-mi vine să ţip de draci. Nu trebuia să fumez rahaturile lui JJ; altfel poate aş fi putut să-i fac şi altceva gunoiului aceluia în afară de capul în gură cu care se alesese într-un moment de enervare. Merita să-i scot ochii din cap, şi să-i îndes mai apoi în gâtul lui. Să se înece încet, până şi-ar fi dat seama că nu mă poate umili în acel hal pentru a doua oară. A treia oară, îi voi smulge boaşele cu foarfeca. însă Sebah e mult prea prost pentru a mai încerca ceva cu mine de acum încolo. Familia încetase de mult să mai fie un argument pentru care să-i mai trec cu vederea mârşăviile oribile de care poate fi în stare, iar acum fusesem mult prea ameţită de la cele fumate pentru a mai gândi

raţional, şi profitase de slăbiciunea mea. Nu va mai avea parte de o astfel de ocazie. Niciodată. Trag din nou în plămâni fumul aspru şi amar, începând să fiu mult mai calmă, şi aproape că nu-mi dau seama de prezenţa lui Hex decât atunci când mă trage de braţ pentru a-mi atrage atenţia. Scap ţigara dintre degete, privind cu indignare cum scrumul se stinge sub picioarele sale. Expir, dispersând fumul în spaţiul ce ne desparte. Ochii săi umbriţi de întunericul din partea asta a vilei îmi cercetează aprigi faţa, ca şi cum ar încerca într-un mod disperat de a se asigura că mai sunt în viaţă. Ceea ce e complet necaracteristic lui, tocmai de aceea îl şi privesc într-un mod ciudat. — Am spus că mergem acasă, murmură răguşit în cele din urmă, trecându-şi mâinile prin pletele ce-i cad până la baza gâtului. Serios, are nevoie de o tunsoare, îi stă... oribil. Mă sprijin mai bine de pe un picior pe celălalt, înconjurându-mi corpul cu braţele.

îmi este frig, deşi aici e mai mult decât cald. Probabil încă sunt în stare de soc. — Voi merge. Sprânceana stângă, acoperită la capăt de un pierce argintiu, i se arcuieşte ca o săgeată, dându-i o alură mult mai întunecată. — Nu, te duc eu acasă. Acum. — Nu trebuie să faci asta, dau din cap, simtindu-mă brusc sufocată de el. Ti-am stricat deja cheful cu bătaia cu Sebah, nu trebuie să pleci de aici odată cu mine. Stai cu ei, îi fac semn spre ceilalţi de lângă piscină. t

>

— Eşti surdă? se apleacă deodată spre mine, simţindu-i respiraţia, combinată cu parfumul său bărbătesc, peste faţă. înghit în sec când simt o oarecare tensiune în aer. Mă oboseste. *

— Mă piş pe cheful lor. Am venit aici să vorbesc cu tine până la urmă, ca să nu mă mai eviţi ca pe o ciumă, şi deja am cam ratat

şansa pe care o aveam cu tine. Aşa că, hai! Nu mai avem ce căuta la petrecerea asta stupidă. Mă apucă de mână înainte să mai pot scoate ceva pe gură. Iar fraiera din mine îl lasă să facă ce vrea, căci mereu am să fiu puţin slaba când vine vorba de el, în orice circumstanţă. Uneori aş fi preferat să nu fi fost atât de buni prieteni de mici, căci în momente ca astea mi-ar fi mult mai uşor să-l dau dracu' si să-mi văd de ale mele. t

#

însă se umpluse de sângele lui Sebah pentru mine, iar palma sa, plină de răni, se simte acum încordată si fierbinte, ca si cum ar sta să explodeze din moment în moment. Mă linişteşte însă puţin, motiv pentru care mă las purtată de el prin mulţime, nebăgând în seamă privirile curioase ale celorlalţi. t

'

T

Ne oprim în holul de la intrare al Vanessei, găsind-o pe ea, JJ şi Bibi vorbind în şoaptă. De îndată ce ne observă se întorc ca nişte roboţei, în acelaşi timp, înspre noi. — Cheile, întinde Hex palma spre JJ, care se

caută câteva secunde prin geacă, aruncându-i cheile de la maşină la piept. — Ai grijă de Sisi, încă e sensibilă. — Vezi să nu fie sensibilă scula ta dacă mai faci rahaturi ca în seara asta, JJ, îl ameninţă din priviri, şi mi-e puţin greu să-mi dau seama dacă vorbeşte pe bune sau îşi bate joc de el. Totuşi, sunt cei mai buni prieteni de... când îi stiu. 9

JJ înghite în sec, scărpinându-şi ceafa. Are ochii încercănaţi, şi respiră puţin greoi, duhnind a băutură. De lângă el, Bibi se apropie de mine pentru a-mi da o şuviţă încă umedă după ureche. îmi zâmbeşte oarecum cu amărăciune. i

— Vei fi bine? Dau apatic din cap. Urăsc să se creadă despre mine că nu-s în stare să-mi rezolv singură problemele sau că sunt mult prea slabă pentru pentru a mă apăra de una singură. O pot face, încă foarte bine, însă nu

în momente ca în seara asta. Şi, deşi apreciez îngrijorarea lor, nu pot să nu fiu deranjată de prostia din capul meu. O să regret teribil mâine dimineaţă decizia de a cădea în capcana Vanessei. îmi îndrept privirea spre ea în secunda următoare. Ochii săi de felină mă privesc cu o calmitate ciudată. — Ce-ati făcut cu Sebah? f

— I-am dat câteva peste faţă de l-am trezit, apoi l-am ameninţat să-şi ţină mecla închisă, răspunde cu toată lejeritatea Bibi, ca şi cum ar fi cel mai firesc lucru din lume. Aproape că pare bucuros pe cele făcute, căci ochii îi sclipesc de o licărire stranie. — Aham, şi tipa? — M-am ocupat eu de ea, dă din umeri Vanessa, aranjându-şi o şuviţă peste cap. Dau simplu din cap, fără a mai întreba în ce fel. Şi sincer, chiar nu sunt curioasă asupra măsurilor folosite de blondină. Mereu am

avut impresia că e o mică ticăloasă în interiorul ei, tocmai de aceea nici nu am intrat în divergenţe cu ea. — în orice caz, văd că sunteţi bine. Voi doi. Ochii săi cad încet asupra palmelor noastre încă conectate, si am o oarecare tendintă de a-mi da braţul în lături, însă mă opresc, lăsând situaţia aşa cum a picat. Iar Hex nu pare nici el deranjat în vreun fel de asta, căci îi aruncă o grimasă mai mult decât ironică, mişcându-se lângă mine. — Noi plecăm. Vorbim mâine despre ce s-a întâmplat aici, spune ferm, încercând să mă tragă după el. Se opreşte însă la un moment dat, întorcându-se spre băieţi, şi fără să clipească îl loveşte pe JJ într-o parte cu pumnul, făcându-1 să se prindă gemând de zona lovită. — Ştii tu pentru ce-i asta. — Cred că o merit, geme din nou JJ,

făcându-mi imediat cu ochiul. îi privesc compătimitor, apoi fac cale întoarsă cu Hex pentru a ieşi pe uşa din faţă, de unde ne luăm amândoi hainele din cuier. Muzica dinăuntru rămâne undeva în spatele nostru de îndată ce închidem usa în urma noastră. Aerul rece al nopţii mă cuprinde în câteva secunde, strecurându-se printre haine, aşa că mă prind cu braţele de după corp, încercând să mă încălzesc. De lângă mine, Hex înjură ceva indescifrabile printre dinţi, iar în următoarea clipă mă trezesc ceva peste părul încă ud după toată treaba cu piscina. îmi ridic întrebătoare ochii spre el, cuprinzând marginile fesului între degete pentru a o trage mai bine peste urechi. — Si tu? T

— N-am nevoie de ea. Porneşte în fata mea, deblocând maşina lui JJ care scoate câteva bip-uri ascuţite în liniştea sumbră a serii. Un vânt de gheaţă îmi tremură pe la gât, înfiorându-mă, aşa că mă grăbesc pentru a ajunge cât mai repede *

r

J

*

pe bancheta din faţă. Trântesc portiera în urma mea, si simt o ciudată senzaţie de uşurare, ca şi cum picioarele mi-ar ceda din moment în moment. Hex urcă la volan dând drumul la căldură, şi porneşte din parcarea Vanessei fără să se mai gândească de două ori. 7

T

t

îmi las capul pe spătarul scaunului, închizând ochii, şi încerc să-mi blochez din gând imaginile încurcate ce încearcă să-mi ia minţile. Sunetul maşinii însă mă linişteşte pe dinăuntru, vibrându-mi prin haine ca o melodie seacă şi lipsită de sens, însă îmi face bine pe moment. Iar faptul că Hex nu spune nimic îmi provoacă o stare de imensă uşurare. t

Care nu ţine pentru mult timp însă, căci de îndată ce îşi deschide gura îmi şi imaginez întrebarea care-i joacă pe buze. — Ce s-a întâmplat acolo? Respir. Respir.

Respir. Dar parcă nu funcţionează, iar frânturi din secvenţele cu Sebah îsi forţează intrarea sub pleoapele mele, blocându-mă în acea amintire scârboasă. f

T

f

Şi parcă retrăiesc din nou momentul în care corpul său îl acaparase pe al meu, aducându-mi vomă pe cerul gurii. îi resimt respiraţia caldă pe faţă, scurgându-se din zona gâtului până când îmi asaltează pielea sânilor, înfiorându-mă. Ştii că nu ai forţa să mă opreşti, Luna. îi resimt rânjetul ce-i joacă pe buze, conturând un zâmbet plin de urâciune şi dispreţ, făcându-mi urechile să sângereze pe interior, iar carnea mi se strânge pe oase ca şi cum focul ar sta să mă ardă până la cenuşă. 9

Mă faci să vreau să-ţi fac rău. Şi o meriţi, ştii asta.

Palmele sale îi alunecă peste pulpele mele, încercând să-mi destindă picioarele în faţa sa, şi simt cum încerc în zadar să ţip într-un spaţiu gol, rupându-mi gâtul din cauza dezgustului pe care nu-1 pot scoate afară din mine. Mi se face rău, ameţesc strivită de sub el, şi simt cum îmi rup muşchii din corp când, adunându-mi toate puterile, îl lovesc cu fruntea în gură, oprindu-1. Capul mă doare la impact, făcându-mă să văd alb negru preţ de câteva clipe. îl aud cum înjură porcos, atingându-mi forţat zona dintre picioare. îmi muşc buza de jos, simţind gustul de sânge cum îmi atinge limba. Sunt mult prea obosită pentru a-1 mai îndepărta. Afurisito! Trebuia să ţi-o împing din acea seară. Să mori de scârbă când mă vei vedea pe lângă tine. Sau pe lângă ea. Pierd contactul cu realitatea. Tot ce mai pot vedea e... ea. Stând. Privind. Râzând. As vrea să moară, dar e deja. Aş vrea să moară, dar e deja.

Aş vrea... să se oprească totul. îmi deschid copleşită de nervozitate ochii, trăgând cu mişcări nebune de deschizătoarea uşii. 9

— O-opreşte! încerc să ţip spre Hex, bâlbâindu-mă din cauza acidului ce mi se urcă pe gât, până îl pot simţi pe limbă. Provoc nişte suntele înăbuşite de înecare. *

T

— Hei, eşti ok?! Nu mai reuşesc să scot vreun cuvânt, resemnându-mă doar la a bate cu disperare în geam, forţându-1 pe Hex să tragă brusc pe dreapta. Mă arunc din maşină în nicio secundă, vărând afară toată voma ce-mi umpluse gura. Murdăresc zăpada imaculată de la picioarele mele, însă nu mai pot să fiu conştientă de asta acum. Simt doar... repulsie pentru cele întâmplate, şi o imensă apăsare în piept, ce se strânge din nou, şi din nou, şi din nou. Până nu mai simt nimic. Doar frigul ce-mi vântură pe la picioare, încremenindu-mă în loc. 7

Din spatele meu, Hex se apropie cu paşi scârţâitori de mine, atingându-mă pe umăr. Tresar agitată, dându-mă intr-o parte. Nu vreau să fiu atinsă de nimeni, nici măcar de el. — Hei, vrei să mergem la urgenţe? Tremuri ca varga, Luna! înghit cu greu resturile din gură, ştergându-mă mai apoi cu mâneca paltonului. Dau din braţ, încercând să-l opresc. — Nu, sunt... bine. Mint, dar el nu trebuie să ştie asta. Voi trece singură peste asta, ca de obicei. Sunt îndeajuns de puternică pentru a face faţă. Nu-i asa? *

— Eşti bine pe naiba! se aude bombănind din spatele meu, şi mă întoarce dintr-o singură mişcare spre el, simţind deodată cum ochii mi se umezesc din cauza tensiunii pe care o

resimt în tot corpul. Hex se încruntă, probabil neştiind ce se petrece cu mine, şi pare blocat câteva secunde, căci aproape că nici nu mai clipeşte. îl aud cum îşi umezeşte buzele, înghiţind, îmi şopteşte apoi numele, iar eu îngân ceva printre dinţii aproape încleştaţi. — Pot să te iau în braţe? 9

Mă blochez. Cu totul. Si nu stiu cum să-i răspund într-un mod care să nu-i dea de înţeles că probabil m-aş frânge în braţe sale dacă ar face-o în acest moment. Asa că îmi cobor privirea spre bocancii pătaţi pe la vârf de vomă, şi las tăcerea dintre noi să-mi fie răspuns. •

•

Şi nu ştiu sigur care ar fi acela mai exact, însă nici nu mă împotrivesc în vreun fel atunci când Hex îmi cuprinde corpul între braţele sale uriaşe, trăgându-mă cu totul spre pieptul său, până mă simt acoperită în totalitate de el. Şi mă prind de spatele său, ca şi cum genunchii ar sta să-mi cadă în orice clipă, luându-mă odată cu ei. Inhalez adânc

parfumul său familiar, pe care-1 ştiu de când eram mici, şi-mi afund faţa complet în geaca sa rece, închizând ochii. Palma sa dreaptă urcă de-a lungul coloanei, până când poposeşte peste fesul primit de la el. — Şşt, sunt aici. Sunt aici, Luna. E momentul în care vocea sa, asemenea unei şoapte suflate de vântul rece, îmi face lacrimile să mi se scurgă în neştire din colţul ochilor, udându-mi faţa mai ceva ca un rău nesecat. Strâng furioasă din dinţi, încercând să le fac să se oprească, însă pare că are un efect invers, căci mai tare mă pornesc să bocesc ca o copilă de cinci ani. Iar Hex mă lasă în pace, continuând să-mi maseze spatele cu mişcări circulare. Oare de când nu am mai plâns în faţa sa? De când murise Sunny? Nu-mi mai pot aminti acum, ca si cum amintirile mi-ar fi blocate undeva departe, de unde nu m-ar mai putea răni atât de tare. însă lacrimile tot mă j

*

rănesc. Mă ard. Mă usucă pe dinăuntru, lăsându-mă stearpă, ca pe o cutie goală de cadouri. Numai bună de aruncat la gunoi. Sunt distrusă, si stiu asta. în atât de multe feluri, încât nu ştiu dacă m-aş mai putea face vreodată bine. Dacă aş putea trece vreodată peste cele întâmplate. Pur şi simplu, vreau să se oprească. Durerea, frica, ura, dispreţul. Vreau să dispară odată cu mine. Căci ce a început cu ea, trebuie să se sfârsească cu mine. $

Ajungem acasă în mai puţin de jumătate de oră. M-am oprit din plâns de mult timp, cu toate că urmele lacrimilor încă se mai simt adânc înfipte în pielea încreţită. Hex nu a mai scos niciun cuvânt de când ne-am urcat în maşină si m-a lăsat să cobor. Nici nu mi-a mai adresat vreo privire. 7

f

Pur şi simplu privea undeva dincolo de volan, având o expresie neutră pe faţă. însă nici eu nu am mai scos o vorbă. Am coborât fără să mai privesc înapoi, căci nu voiam să regret ce aveam să observ în ochii săi. îngrijorarea. Compătimirea. Scârba. Şi poate c-ar fi trebuit să rămân acolo, însă nu mă mai ţineau puterile pentru a face asta. S-a frânt ceva în minte ăsta seară, ceva ce era deja crăpat de mai demult, şi nu ştiu cum să fac să tin toate bucăţile în acelaşi loc, căci pare că mă distrug cu fiece clipă în care mă gândesc la acel ceas blestemat. îmi fac rău singură, ştiu asta, dar am plecat la Vanessa pentru a avea parte de o seară de relaxare, nu pentru a dezgropa amintiri otrăvitoare ascunse în mine. t

r

0

*

Am nevoie să-mi şterg din creier orice are legătură cu seara asta, şi să-mi şterg de pe piele orice urmă a atingerii sale, până când nu voi da din nou la rate. r

Tocmai de aceea şi urc direct spre baie, dând drumul la apă fără să mă mai sinchisesc

măcar să-mi scot restul hainelor. Se încălzeşte greu, aşa că tremur preţ de câteva secunde bune, lipindu-mă cu fruntea de suprafaţa umedă a gresiei. Fruntea îmi pulsează, amintindu-şi de lovitura dată lui Sebah. Ar fi trebuit să-i sparg dinţii, îmi repet din nou în cap, lăsând apa să-mi alunece în şuvoaie până la tălpi. Muşchii mi se flexează pe sub piele, ca şi cum ar fi acela electrocutaţi la fiecare câteva secunde, iar ochii îmi devin brusc amorţiţi, atârnându-mi greu pe sub pleoape. Nu ştiu cât timp pierd în baie, prinsă de gânduri legate de... nimic, însă când ies, cu hainele ude din cap până în picioare, mă simt complet extenuată. Merg spre camera mea, lăsând să se creeze în urma mea şiroaie ce se scurg din hainele mele pe parchet, şi aproape că respir uşurată când păşesc înăuntrul mansardei, ca şi cum m-aş simţi brusc în cel mai sigur loc de pe pământ.

Mă schimb de haine, luându-mi nişte pijamale comode şi groase, şi aprind beculeţele de pe tavan pentru a nu adormi pe întuneric. Mă afund până la gât sub plapumă, strângându-mă ca pe un covrig. Nu reuşesc însă să adorm din prima. încerc să ascult muzică la căşti, să urmăresc filmuleţe idioate cu animale, dar nimic. Refuz însă să răspund la mesajele de la ceilalţi; nu vreau să-mi mai ocup mintea cu ceva legat de ceea ce se întâmplase în seara asta. Vorbesc totuşi câteva minute cu Kiva, care îmi povesteşte că se certase zilele astea cu taică-su destul de urât. îi promit că mă voi vedea mâine cu ea pentru a vorbi mai pe larg, acum fiind şi mult prea târziu pentru asta, şi-mi bag din nou faţa între perne pentru a adormi. Bum, bum, bum. Tresar alarmată, pe jumătate aţipită, şi privesc cu inima până-n dinţi de

jur-împrejur. Abia când îmi dau seama că zgomotul provine din dreptul ferestrei reuşesc să respir cu toată gura. Mă dau cu greu din pat, având oasele amorţite, şi rămân puţin blocată la vederea lui Hex, atârnând de cele două balcoane, îmi face semn spre încuietoare, pentru a o deschide, şi mă conformez în cele din urmă cu un oftat. Serios, mă dă complet peste cap. — Ce cauţi aici? mă încrunt înspre el. — Pe tine, îmi răspunde cu toată ironiq din lume, păşind înăuntru. Mă dau înlături, făcându-i loc, şi-l privesc în tăcere cum încuie geamul în urma se. Se întoarce apoi înspre mine, înghiţind în sec. Ridic din sprânceană, chestionându-1. — Am venit să văd cum eşti, dă din umeri, păşind spre marginea patului. Abia când se tolăneşte pe perne ca la el acasă observ că e desculţ. f

îmi vine să-l expediez acasă într-un mod nu

prea plăcut, însă mă abţin. Cu greu. — N-am nevoie de serviciile tale de dădacă, Hex. Asa că valea la tine! 7

— N-ai zice că acu' juma de oră mi-ai bocit în braţe. r

îmi dau ochii peste cap. Ştiu că încearcă să-mi distragă atenţia de la el prin glumele astea de tot rahatul, şi nu prea-i merge. Vreau să fiu singură acum, nu să ascult prostiile lui Hex. Mai ales că ştiu că nu se va rezuma doar la ele. Oftez, punându-mă cu fundul pe pat, păstrând distanţa între noi. începe să-mi fie puţină ruşine după toată întâmplarea cu voma şi cu plânsul în faţa sa. Dădusem dovada, pentru a nu ştiu câta oară, de slăbiciune în fata sa. Si urăsc asta. Mai ales când vine vorba de el. r

T

— îmi vei spune care a fost toată faza cu căcatul acela cu ochi? Continui să privesc luminile jucăuşe de pe

tavan, repetându-mi în gând întrebarea lui Hex. — Nu cred că este problema ta asta. — Având în vedere că tocmai i-am rupt moaca în două, cred că a devenit şi problema mea, îmi aruncă o privire piezişă prin colţul ochilor. O ignor, umezindu-mi buzele uscate. încă am un gust persistent de amărală pe limbă, care pare că nu-mi dă nicicum pace. Prezenţa lui Hex, cu întrebările sale stupide, nu face decât să o accentueze si mai tare. t

— Cred că trebuie să-ţi mulţumesc... pentru ce ai făcut, mă întorc spre el, întâlnindu-i privirea calmă şi calculată. Pierce-ul din sprânceană îi luceşte în lumina beculeţelor, atrăgându-mi atenţia. — Nu e vorba de mulţumiri aici, Luna, vorbeşte pe un ton scăzut, făcându-mă să-i acord din nou atenţie. Pur şi simplu nu pot înţelege cum a putut face măgăria aia ştiind că sunteti...

— O familie, râd în sinea mea, completândurăspunsul. Hex dă aprobator din cap. Nu-mi pot lua nicicum privirea de la ochii săi; e ca şi cum ar putea vedea prin mine, direct în suflet, însă nu poate să facă asta, pentru că ar trebui să vadă tot ce e mai rău în mine. — Nu vrei să ştii, murmur într-un final, încercând să pun punct aici acestei conversaţii. Sunt mult prea obosită pentru asta, şi mult prea... nepregătită pentru ea. — De ce nu? — Pur şi simplu! ridic puţin tonul, încruntându-mă. Mă ocheşte cu un interes sporit, iar eu oftez. Crede-mă. E mai bine să nu-ţi bagi nasul în treburile mele, Hex. E mult rahat acolo. Mă bag cu totul sub plapumă, ignorându-i reacţiile, şi aştept să plece în orice moment. Secundele trec însă, şi tot ce pot simţi este o mişcare lângă mine, care nu pare însă deloc

ca una prin care s-ar da jos din pat. Ci din contră, îi simt picioarele îngheţate peste ale mele, făcându-mă să gem de neplăcere. — Hex! mă întorc spre el. Marş cu picioarele astea bocnă din patul meu! — Nu pot. Eşti mult prea caldă. îşi presează mai tare tălpile îngheţate peste ale mele, începând să ne zvârcolim amândoi în acelaşi timp. Eu pentru a-1 da jos din pat, el pentru a mă scoate şi mai tare din sărite. Uitasem deja cât de enervant putea fi, ca atunci când era mic. Un pui de drac deghizat în piele de om. A naibii corcitură! Obosesc la un moment dat, răsuflând greoi, şi renunţ atunci când simt că picioarele i s-au mai încălzit cât de cât de ale mele. Hex rânjeşte aproape maliţios, aşezându-se mai bine în pat. — Nu poţi dormi aici. — De ce nu?

— Patul e prea mic pentru curu' tău gras! — Te-ai uitat la el? ridică din sprânceană, şi ştiu deja că joacă la cacealma, aşa că îmi dau pătura peste faţă, pentru a nu mă mai uita la faţa lui enervantă. Prea mult Hex pentru o singură noapte. îl aud cum surâde slab, aproape ca o şoaptă, iar peste câteva clipe sunt luată prin surprindere atunci când îi simt palma căutând-o pe a mea pe sub plapumă. încerc să i-o evit subtil, însă e mult mai ager decât mine, prinzând-o într-a sa. Refuz să-mi scot capul la suprafaţă. — Cred că ai încurcat rolurile, papă-lapte. — Suntem chit acum, prinţeso.

O listă a person ajelor, pen tru că v ă d că sunt m ulţi care a u problem e în a şi le aminti: O Luna, sora m ai m are a lui Sunny O Sunny, fosta iubită a lui Hex, u cisă într-un accident de motor; sora m ai m ică a Lunei

OHex, prietenul cel mai bun al Lunei din copilărie, fostul iubit al lui Sunny (DJJ, prietenul cel mai bun al lui Hex (D Bibi, prieten bun cu ei (D Kiva, prietenă bună cu ei (D Kevin, prieten cu ei, momentan nu se ştie pe unde se află, va apărea mai târziu

O Vanessa, blonda de bani gata (D Ezra, un tip cu probleme, ascunde multe (D Sebah, verişorul Lunei şi lui Sunny

O Simon, unchiul Lunei, tatăl lui Sebah (D Edna, mătuşa Lunei, mama lui Sebah

O Aurora, mama Lunei O David, tatăl Lunei (D Hazel, colega Lunei de la cafenea, iubita

lui Rey CDDoctor Yang, psihiatrul Lunei

☆

P

Votează

282

Distribuie

Capitolul 12

HEX * Trecusem linia de sosire cu o fracţiune de secundă înaintea lui Viktor. Roata din spate îmi derapase pe cimentul încins, creând un nor închis de fu m în urma sa, iar huruitul ţipător al m otorului ce încetinea îmi vibra prin vene asemenea sângelui încins ce-mi clocotea în cap: cu furie, pulsant, şi plin de

zvăc. Adrenalina mă ameţise pentru câteva clipe. Am pus piciorul pe asfalt, oprindu-mă din mişcare, şi mi-am dat casca jos pentru a-mi scutura părul cuprins de sudoare. Respiram alert, aproape pe înecate, iar ţipetele celor ce stătea împrejurul meu îmi dădea o oarecare satisfacţie pe dinăuntru. Se simţea bine. Eu mă simţeam bine. I

— Ştiam că nu ne vei face de râs, băiete! se auzi de undeva din spatele meu vocea lui Gerard, organizatorul cursei, care se apropiase numaidecât de mine, bătându-mă peste spate. Rânjetul ce-i acoperea faţa îmi dădea de înţeles că faptul că am câştigat îi adusese un profit bunicel şi în seara asta. Ceea ce nu era o problemă pentru mine, căci şi eu aveam nevoie de bani pentru rahaturile din viata mea. t

Din spate, turuind încă motorul, Viktor pune piedica acestuia, glisând geamul de la cască în sus, cât să i se vadă privirea plină de draci. Dăduse însă palma cu mine, strângând mai tare, ca şi cum ar fi încercat să mă

intimideze. Nu-i reusise. /

— Revanşa vinerea viitoare? J

— Dacă te tine, am dat din umeri mişeleşte,7 făcând mişto pe seama fraierului. r

/

'

/

Viktor era un ratat şi jumătate; dacă îl aţâţam mai tare risca să facă scurtcircuit, săracu'. Gerard mă apucase de după umeri înainte să am şansa de a mă sustrage de lângă el. Chiuiturile celorlalte tipe din ju r începeau să-mi de bătăi de cap, mai ales că începeau să scoată fel şi fel de mizerii porcoase pe gură, ce puteau fi uşor auzite de cine nu trebuia. Rahat, trebuia să o găsesc mai repede pe Sunny până nu devine oripilată de ce se întâmplă pe aici. Ştiam că n-a fost o idee bună să o ţin după curu'meu. Unele chestii ar trebui ţinute departe de ea. — Şi, spune, începuse Gerard, un bărbat de aproape treizeci de ani, mişcându-ne din loc. N-ai vrea să încerci si cu maşini? Stiu că te simţi mai bine pe motor, dar sunt mulţi /

/

/

interesati să te vadă si la volan, Hex. Ar iesi o afacere bună cu amândouă! /

T

*

7

— Nu, am replicat fără niciun dubiu, fiind încă focusat asupra găsirii lui Sunny. Cuvintele lui Gerard îmi intrau pe o ureche şi-mi ieşeau pe alta. Mă prinse la un moment dat de braţ, întorcându-mă spre el, şi deja ştiam ce avea de gând să-mi spună. — Vorbesc serios, Hex. Am ieşi amândoi bine din asta, şi o ştii şi tu. în plus, zâmbise ca o hienă, nu-ţi doreai tu să-l calci pe tăticul şi mai tare de coadă? Nu cred c-arfi prea încântat să te vadă concurând în asemenea jocuri. Am ridicat din sprânceană, încercând să-mi păstrez poziţia nemişcată. Ştiam jocurile murdare ale lui Gerard, cum încerca să-l implice pe tata, membru al poliţiei din oraş, în treburile mele, însă nu dădeam nici două parale pe porcăriile sale. Chiar dacă tata n-ar fi bănuit cu ce-mi ocup timpul, cursele de genu'nu erau ilegale atât timp cât aveau loc

departe de aglomeraţia oraşului. Iar eu nu eram nici pe departe atât de prost încât să iau în serios mârşăviile unui frustrat care vedea numai verzişori în faţa ochilor. Banii nu erau o prioritate pentru mine, ci mai mult în strict necesar. Şi, chiar dacă puteam găsi oriunde altundeva de muncă, alegeam călăritul motorului pentru că era singurul moment în care mă simţeam bine-n pielea mea, fiind stăpân pe situaţie. M-am smucit de lângă tip, privindu-l în ochi. Ura când făceam asta, căci ştia că nu mă poate domina după bunul plac. — Nu mă bag pe maşini, punct. Iar dacă nu vrei să-ţi dispară singura sursă de dolari ai face bine să nu mai încerci să mă convingi. Ne auzim. M-am strecurat apoi prin mulţimea mult prea îmbârligătoare, croindu-mi drum spre locul în care îi zărisem silueta lui JJ, înconjurată de pretutindeni de fete. — Hei, îl bat pe spate, ai văzut-o pe Sunny?

Se dezlipise cu greu de buzele unei roşcate ce se ţinea de el ca un scaiete, si îmi aruncase o privire confuză şi aeriană. Iar era beat, ca un dobitoc în călduri ce e. Mereu mă întrebam dacă scula lui făcea faţă la atâtea ventuze cu care se tot ardea prin orice loc. Avea noroc că nu luase vreo nenorocită de boală sexuală, altfel s-ar fi sinucis de mult la cum îl ştiam eu. *

j

/

Se şterse la repezeală la gură. — E... Nu era cu Luna? — A venit si Luna? T

Dăduse din umeri. — Parcă vorbeau cu un tip. Nu ştiu, frate! Caută-ţi gagica şi lasă-mă pe mine cu ale mele. Se întoarse apoi spre şatena de lângă el, luând-o la rând. M-am uitat scârbit spre ei, la gândul că cel mai probabil avea să iasă o orgie între ei mai târziu, şi m-am învârtit pe lângă ei pentru a pleca mai repede de acolo.

Era seară, aşa că nu se vedea mare lucru din cauza iluminatoarelor ce înconjoară pista, în afară de nişte chipuri cunoscute ascunse de umbre. Reuşisem totuşi să o zăresc pe Luna undeva în faţa mea, râzând de mama focului cu Viktor. Privirile ni se întretăiaseră pentru o fracţiune de secundă, însă se întoarse imediat cu spatele, ca şi cum m-ar fi ignorat dinadins. M-am încruntat. încă nu uitase defaza cu filmul, asta era clar. Am auzit însă în secunda următoare râsul familiar al lui Sunny de undeva din faţa mea, aşa că n-am mai stat pentru a fi ignorat de Luna. Avea să-i treacă ei, ca de fiecare dată. Asta, fie trebuia să-i fac cinste la meciul echipei sale preferate de fotbal. Nu aveam să scap prea uşor, oricum. Am evitat câteva tipe în calea mea, ajungând în dreptul iubitei mele din doar câteva mişcări. Stătea rezemată de un copac împreună cu Kevin, râzând ca doi fraieri la cine ştie ce stupizenie de joc de pe telefonul

lui. Fata i se luminează însă de îndată ce mă observă, aruncând telefonul în braţele lui Kev pentru a se arunca în braţele mele. 7

îşi unise stângace buzele cu ale mele, prinzându-mă cu palmele de după ceafă, iar căldura gurii sale, combinată cu aroma luciului său de buze fructat mă făcuse să-i prind părul în pumn, dându-i capul pe spate pentru a adânci şi mai mult sărutul. I-am atins limba cu a meci, făcând-o să-mi geamă în sărut, şi brusc m-am oprit, amintindu-mi unde ne aflăm, şi că mai mult ca sigur nu va aprecia dacă profit în acel loc de vulnerabilitatea ei. Am rupt sărutul, ştergându-i colţul gurii de salivă. — Te simţi bine? I

Dăduse ameţită din cap, simţind-o mult mai caldă în braţele mele. Cel mai probabil se făcuse roşie ca racul în momentul acela. Mi-am mutat privirea spre Kev apoi, dând din cap în semn de salut. Poate că nu eram prieteni chiar atât de apropiaţi, însă apreciam într-un fel faptul că îi mai ţinea

companie lui Sunny din când în când, căci oricum nu avea prea mulţi prieteni printre cunoştinţele mele. Ceea ce era de înţeles, căci parcă trăiam în două lumi diametral opuse, ce nu trebuiau să se întâlnească nicium. O făcuseră totuşi, dezbinând cumva echilibrul din viaţa brunetei mele. Faptul că îl avea pe Kev lângă ea din când în când, cu care mai putea vorbi chestii mai... normale, nu doar înjurături şi alte căcaturi care caracterizează lumea mea, îmi dădea o ciudată uşurare. — Vrei să mergem de aici? am întrebat pentru a mă putea auzi de zgomot. — Crezi că mai putem sta puţin? — Aş fi crezut că nu-ţi place aici, am surâs cu tachinare, prinzând-o cu un braţ de după solduri. /

îşi dăduse ochii peste cap, vrând să spună ceva, însă se oprise cu privirea fixată asupra cuiva din spatele meu. I-am observat reţinerea din ochi, motiv pentru care m-am întors spre persoana care se apropiase de

noi cu o mască destul de scârboasă pe faţă. Sunny păruse împietrită în loc. — Dă-ţi prostia aia jos, Vanessa, până nu sperii dracii din iad cu ea. Peste câteva clipe, masca căzu pe lângă trupul său de gazelă, dând la iveală nişte bucle blonde ca aurul. Vanessa îsi scutură de câteva ori capul, privindu-ne apoi cu şiretenie. /

— Nu mai fi îngâmfat doar pentru că ai câştigat cu prostul de Viktor, îşi linse buzele. Trebuie să faci cinste din câştig totuşi. I-am aruncat o privire sictirită, aducând un rânjet pe buzele sale rujate. Ochii săi au căzut mai apoi peste bruneta de lângă mine, ce continua să o privească cu o curiozitate de pisică. — Sunny, ea e Vanessa, am încercat să le fac prezentările. — Oh, deci tu eşti misterioasa iubită a lui Hex, întinse blondina mâna spre ea. Pari... la

locul tău. Spre deosebire de altcineva, făcuse semn înspre mine. Sunny zâmbise mai mult stânjenită. — Şi tu pari... la locul tău. Ochii Vanessei îi părăsiseră corpul, dispărând undeva în spatele nostru, unde se afla Kevin. Se întoarse însă imediat spre noi, luând-o pe Sunny de după umeri. — Haide, să bem ceva.

Mă trezesc brusc din somn, ca şi cum m-ar lovi cineva în moalele capului cu o bâtă din lemn până mi-ar crăpa ţeasta. Scot un sunet ce pare mai mult a mârâială guturală, deschizându-mi ochii. E întuneric în cameră, putându-se vedea doar nişte umbre transparente pe tavan, ce bâzâie în jurul unor beculeţe de prost gust. Beculeţe? Eu n-am căcaturi din astea.

Un suspin încet, ca o şoaptă, mă face să tresar şi să-mi întorc aproape robotic gâtul într-o parte. Şi chiar acum, preţ de o secundă, fantasma ei îmi ia minţile, făcându-mă să-mi imaginez lucrurile ce nu sunt cu adevărat aici. Parcă îi pot vedea claia ciocolatie de păr, deşirându-se ca un evantai peste pernele de sub capul său, mirosind a şampon de mere verzi pe care, într-un mod ciudat, îl agreez în adâncul meu, desi stiu că urăsc merele verzi ca pe gândaci. Pe ea miroase bine însă; un iz ce mă relaxează relaxează instantaneu si 0 mă face să torc în braţele sale ca un motan cu burta la soare. 7

0

0

9

îi văd apoi pielea măslinie, ca o portocală mult prea coaptă, iar prima mea tentaţie este de a-mi întinde palma pentru a o atinge, pentru a-i simţi moliciunea sub buricele degetelor. Atât de caldă, şi atât de periculoasă. însă ceva nu mă lasă să o fac. Căci când îmi întind palma pentru a-i atinge o şuviţă de păr, ceva se bruiază în jurul meu, iar şatenul

închis se preschimbă ca printr-o buclă de ceaţă într-un argintiu spălăcit, lipsit parcă de culoare. De lângă mine, dormind dusă, Luna geme înfundat pe sub bărbie, adunându-şi mai bine plapuma în jurul feţei, până şi-o ascunde după ea. Clipesc des, puţin agitat, şi mă ridic numaidecât în şezut. Pulsul îmi bate puţin mai tare, iar muşchii mi se contractă pe sub piele ca şi cum ar fi atinşi de un şoc electric. îmi frec buimac tâmplele, simţindu-mă un nebun de legat. De mult nu mi s-a mai întâmplat să o caut pe Sunny acolo unde nu este, însă este prima dată când o confund pe Luna cu ea. Sângele începe să mi se adune furtunos în cap, prevestind o migrenă straşnică. Aproape că am uitat întâmplările de seara trecută, şi motivul pentru care mă aflu acum în camera Lunei, dormind în patul ei. Fusesem îngrijorat pentru ea, într-atât încât să nu-mi ascult conştiinţa care-mi spunea s-o las baltă si să-mi văd de ale mele. N-am putut însă să o fac; nu când am putut vedea prin minciunile Lunei, ca şi cum aş fi privit printr-o oglindă. Mă vedeam oarecum pe

mine, cel care încearcă mereu să se simtă singur că totul este sub control, când de fapt ştiu mai bine decât oricine că pierdusem de mult frâiele situaţiei. întâmplarea din dimineaţa asta e mai mult decât o dovadă. f

Arunc din nou o privire fugară spre Luna, mijându-mi ochii a vederea petei roşii ce-i acoperă încă fruntea. Orice o fi făcut, sigur îi va face vânătaie după cum se vede. Nu stiu când fusese ultima data când dormisem împreună. Când eram mici obişnuiam să facem asta tot timpul, uneori chiar fără ştirea părinţilor, căci nu li se părea chiar atât de normal ca o fată si un băiat să doarmă atât de mult împreună, de parcă ni s-ar fi activat de pe atunci hormonii şi am fi făcut altceva cu excepţia somnului. Bazaconii de-ale lor. *

*

Totuşi, după ce mă apropiasem mai tare de Sunny şi ajunsesem, în sfârşit, împreună, încetasem să o mai facem, ca şi cum ar fi fost cel mai firesc lucru din lume. Probabil am făcut-o inconştient, căci mi-o imaginam pe sora ei dormind în acelaşi pat cu mine, oricât de ciudat ar suna asta acum. Eram însă,

pentru prima oară, îndrăgostit ca un prost, iar hormonii urlau în mine ca un lup singuratic, părăsit de haită. Căutam căldură umană, însă pe atunci nu mai tânjeam după cea a Lunei, ci a lui Sunny. Probabil acela fusese un alt motiv pentru care prietenia noastră începuse să se răcească cu timpul. îmi ling buzele, încercând să nu mă mai gândesc la ce-a fost în trecut. Mă dau la marginea patului, plimbându-mi ochii de jur-împrejur după vreun ceas. Găsesc unul pe noptiera de lângă mine, şi casc sleit de puteri când văd că e abia ora sase dimineaţa. De asta încă e noapte afară. 7

r

Mă gândesc să mă ridic pentru a pleca înapoi în camera mea când ceva din apropierea ceasului, pitit oarecum în spatele unor cărţi, îmi atrage atenţia imediat. Un flacon portocaliu, cu un scris lung şi aproape greu de citit sau de pronunţat. Reuşesc totuşi să observ un singur cuvânt ce-mi aduce un fior rece pe şira spinării. Antidepresiv.

Strâng flaconul în pumn, neştiind dacă să răsuflu sau nu uşurat pentru că pare a fi încă nedesfăcut. Prostiile astea chiar ajută? Şi dacă da, oare care este cauza folosirii lor? îmi întorc capul spre Luna, găsind-o în aceeaşi poziţie, cu capul ascuns între cearşafuri. Un gust amar mi se instalează pe cerul gurii, coborând pe gâtlej. Oh, Luna. Ce, mama naibii, se petrece cu tine? Se dovedeşte, încă o dată, că nu mai ştiu mare lucru despre cea care îmi fusese pentru atât de mult timp ce mai bună prietenă. îmi vine să mă strâng singur de gât şi să mă dau de mâncare la ciori. Când am devenit atât de ignorant cu cei la care ţin? Când am uitat ce înseamnă cu adevărat să fii un bun prieten? Dar, mai mult decât atât, când am uitat să ţin la cineva? Pun flaconul la loc, fără a lăsa vreo urmă care să mă dea de gol că l-am mişcat din loc, şi mă îndrept agitat spre fereastră, pentru a o deschide. Aerul rece al dimineţii mă 9

plesneşte obraznic peste faţă, făcându-mă să strâng din dinţi. înghit în sec, cuprins de o ciudată stare de agitaţie, şi arunc o ultimă privire înăuntrul mansardei înainte să-mi iau avânt spre balconul meu. Trebuie să port o discuţie serioasă cu Luna, dar nu ştiu cum, când şi în ce fel. Grozav, am devenit o puicuţă fricoasă de când m-am întors din Montana. Până şi gagica lu' Drako ar râde copios pe seama mea, a naibii măicuţă. Mă schimb de hainele transpirate, luându-mi şi nişte şosete în picioarele amorţite, şi cobor spre bucătărie, de unde se aud murmure, pesemne că ai mei deja s-au trezit. O găsesc pe mama udând nişte flori aşezate în dreptul geamului lateral, iar pe tata sprijinit de tejgheaua bucătăriei, sorbând din cafea. Oare de când nu l-am mai văzut atât de treaz? E îmbrăcat cu uniforma de poliţist, arătând aproape decent, asta dacă n-aşşti deja ce fel de om devine când pune limba pe băutură. Un lup în piele de oaie tot lup rămâne. — Oh, neaţa, dragule! se întoarce mama spre mine, apropiindu-se pentru a-mi depune un

sărut pe obraz. Ştie că urăsc când face asta, însă tot o las de capul ei, căci nu vreau să o necăjesc mai tare decât e deja. — Cum de esti treaz la ora asta? întreabă si tata, privindu-mă peste ceaşa de cafea din dreptul gurii. 7

t

Mă apropii de suportul cu veselă pentru a-mi lua un pahar. — Ar trebui să am motive? îmi torn nişte apă de la robinet. îl aud pe tata pufăind pe nări. — Te-ai mai gândit ce vei face acum că te-ai întors din... mica ta escapadă? — Nu. — Ştii că pot băga o vorbă pentru tine dacă vrei să-. — Nu vreau să lucrez la secţie cu tine, tată, îl întrerup înainte să-şi ducă la bun sfârşit propoziţia.

Tata lasă cana pe blatul de marmură, ochindu-mă cu un interes sec. — Atunci? Crezi că mă-ta si cu mine te vom întretine toată viata, asta crezi? Te-am lăsat să faci ce vrei, Hex. Să mergi în Montana pentru a uita de moartea gagică-tii ca un prost, însă n-am de gând să te mai văd zăcând ca un vierme, căci nu te-am crescut atât de slab. 7

•

'

îmi vine să râd pe seama lui, dar mă abţin. Cu greu. Mai mult din cauza mamei, căci priveşte întreaga scenă într-o tăcere continuă. Cel mai probabil nu-i place tensiunea dintre noi doi. — Pot pleca de aici dacă asta te mănâncă aşa tare, dau din umeri puţin enervat, lăsând paharul pe masă. Tata se încruntă, adoptând o expresie mai încordată. — Nu m-am referit la asta, şi o ştii bine. Nu mai stau acum să-mi fac nervi cu tine, căci

întârzii la muncă. îşi ia sacoul de pe spătarul scaunului, apropiindu-se de mama pentru a o săruta scurt pe obraz. Ea îi zâmbeşte scurt, cumva drăgăstos, apoi trece pe lângă mine, bătându-mă peste umăr. Rămân pe loc, ascultând cum usa de la intrare se deschide şi închide în scurt timp, apoi oftez lung. r

— Nu pune la suflet, Hex, murmură mama. Tatăl tău doar îşi face griji pentru tine, atâta tot. Nu e chiar aşa uşor să găseşti un loc de muncă în zilele astea. Uită-te la mine, muncesc de cincisprezece ani la femeie de serviciu,* si stiu că dacă » • mi-as da mâine * demisia nu m-ar angaja nici moartea. — Situaţiile nu prea se compară, îmi trec degetele prin păr, având o imensă dorinţă de a-1 prinde cu un elastic. De la un timp îmi stă ca naiba, şi se îngraşă ca mă-sa. Mama se mişcă din loc, zâmbindu-mi deodată. Pare însă obosită, şi nu poate ascunde asta de mine.

— Vrei să-ti fac ceva de mâncare înainte să plec? Mai am o jumătate de oră. 9

Mă uit lung la ea; la firele albe de păr ce-i ies din cocul aranjat ca la carte. La pielea ce începe deja să poarte după sine trecerea crundă a anilor şi a tinereţii pierdute. La ochii ce, fiind atât de încercănaţi si obosiţi, continuă încă să strălucească de atât de multă bunătate. '

t

t

i

*

Aşa că zâmbesc la rândul meu; cald şi sincer, uitând preţ de o secundă de toată nebunia ce-mi mişcă pământul de sub picioare din ultimul timp. Căci parcă nimic nu mi doare când sunt lângă mama.

Mai târziu, neavând ce face — asta şi pentru că Luna refuză să-mi răspundă la apeluri pentru a putea vorbi cu ea—, decid să dau o fugă până la BilI pentru a mai vedea cum merg lucrurile pe la el. Iar norocul facă că pic taman la ţanc, căci îmi dă voie să-i dau o mână de ajutor dacă tot are mai mulţi clienţi decât s-ar fi aşteptat.

Iar mie unul îmi place să lucrez cu el, chiar dacă nu ştiu meserie atât de bine precum ştie el. Totuşi, mă axez mai mult pe partea de motoare, căci maşinile nu fuseseră niciodată o pasiune de-a mea. Diana ne invită mai apoi la prânz când e momentul să luăm o pauză, şi ne petrecem restul timpului discutând despre ultimele evenimente de când nu am mai fost prin oraş. Tocmai aşa aflu că afacerea lui Gerard s-a dus pe apa sâmbetei când o cursă de-a lui a pătruns în oraş, provocând un accident destul de grav, ce l-a băgat la răcoare pentru următorii cinci ani. Aş spune că-mi pare rău de el, dar fraierul şi-a căutat-o cu lumânarea, deci n-am nicio compasiune pentru el. Cursele sunt acum interzise de poliţie, iar din cele spuse de Bill, n-a mai fost una de luni întregi. Ştie asta pentru că şi el fusese pasionat de ele în trecut, pe vremea când activam în aşa ceva. Decid să plec de la el când se apropie ora închiderii datorită programului de iarnă. — Sigur nu vrei să te duc? mă întreabă în timp ce închide garajul, şi nu apuc să-i

răspund, căci un sunet ascuţit de claxon ne ia amândurora auzul. Mă întorc, observând maşina lui Bibi cum opreşte pe marginea asfaltului. O pot zări şi pe Kiva pe bancheta din spate. Fac câţiva paşi spre ei. — Ah, ştiam eu că tu eşti! Da' Kiva, nu! Nu e el, bla bla. Nu vezi ce spate are, bla bla. Ridic din sprânceană înspre ea, observând-o cum roşeşte puţin în jurul urechilor. — Ai nevoie de un drum? întreabă, miscându-si atentia de la mine la Bill, si invers. 7

7

r

'

t

— Ţi-a dat tac-tu maşina? arunc o privire spre autovehiculul lipsit de orice pată. — Yep! dă din cap mândru, ca un măscărici. Mă întorc spre Bill, bătând palma cu el, iar el îmi spune râzând că mă pot întoarce să-l mai ajut când nu mai am ce face pe acasă. Dau din cap aprobator, înconjurând maşina lui

Bibi. Kiva îmi face semn să mă apropii de bancheta din fată, si o zăresc cum încearcă să ajungă prin interior la cea din spate. îi arunc o privire mulţumitoare prin oglinda retrovizoare, iar motorul lui Bibi porneşte în câteva secunde cu un huruit metalic. — Credeam că-ţi va scoate Luna ochii după faza cu piscina, comentează Bibi. Dar văd că te-a crutat. f

— Tu chiar ai aruncat-o în apă? vine imediat şi întrebarea Kivei, care pare mai mult decât curioasă, căci se prinde cu palmele de scaunul meu. Am tentaţia de a-mi da ochii peste cap. Nimic bun nu iese când cei doi spiriduşi sunt în acelaşi loc. — Cred că a fost mult prea prinsă de cele întâmplate după ca să se obosească cu mine, Bibi. Şi da, Kiva. Am aruncat-o în piscină. Fără regrete. Prea multe, continui în gântul meu.

— Tu n-ai fost la petrecere? mă întorc spre ea, privind-o în ochi. Sau nu te-am văzut eu? începe să-ţi molfăie buzele între ele, aşezându-se înapoi cu spatele pe banchetă. Se prinde cu braţele în jurul corpului. — N-am avut chef. în plus, am auzit că n-a fost aşa mişto până la urmă. Tăcerea umple interiorul maşinii, ca şi cum nimeni n-ar şti ce să spună mai departe. Şi e de înţeles, căci este un subiect destul de sensibil despre care nici noi nu ştim mare lucru în afară de nişte supoziţii cel mai probabil eronate. Până când Luna nu ne va explica toată tărăşenia de aseară, putem doar să speculăm după cum ne taie capul. Iar la cum o cunosc eu pe Luna, cel mai probabil îşi va înghiţi limba înainte să ne spună ceva ce ar putea distruge toată imaginea familiei sale. Nu că ar da ea doi bani pe ea, însă cele întâmplate cu Sebah chiar reprezintă un rahat real. Bibi destinde însă atmosfera cu nişte glume nesărate, dar menite totuşi să ne mai ia

gândul la cele întâmplate, astfel că ajungem în dreptul casei mele în mai puţin de zece minute. Opreşte lângă bordura de ciment, pregătindu-se să se întoarcă spre mine. Glasul îi este însă acoperit de sunetele asurzitoare ale unor maşini de poliţie, care se fac din ce în ce mai auzite, până când ne trezim înconjuraţi de trei autovehicule ce par a ne tăia calea de pretutindeni. Bibi privelte confuz dintr-o parte într-alta, în timp ce Kiva pare speriată de ceea ce se petrece. îmi ling cu pulsul repezit buzele uscate, coborând din maşină când observ câţiva ofiţeri de politie care se apropie de geamul meu, printre ei aflându-se si tata. r

T

r

I

r

T

Dau să-mi deschid gura pentru a-1 întreba ce se petrece, însă un bărbat înalt şi bine făcut mă ia prin surprindere, forţându-mi ambele braţe la spate. Mă împinge apoi în faţă, până mă izbesc cu obrazul de capota maşinii. Voceile celorlaţi îmi ajung cu greu la urechi, fiind comprimate de glasul răguşit al celui care pare că-m smulge braţele cu totul. — Hex Zhelezkin, esti acuzat de vătămare corporală din culpă împotriva lui Sebah *

»

Moldred. Continuă să vorbească, însă nu-1 mai pot auzi. Continui să mă zbat pentru a mă elibera, însă pare că are efectul opus, căci trebuie să strâng din dinţi de durere când îmi simt oasele presându-se şi mai tare peste caroseria rece a maşinii. r

Vocea tatei încearcă să-mi mai spună ceva, însă nu o mai pot auzi, căci imediat devin conştient doar de un singur lucru: oroare de pe chipul Lunei. Priveşte înmărmurită de pe peluza casei, având-o pe Aurora undeva în spatele său. Mi se taie respiraţia, iar privirea îmi este brusc luată de imagini alb negru ce-mi apar de îndată ce sunt tras cu brutalitate în sus, pentru a mă trage spre maşina poliţiei. Ţipătul Lunei, combinat cu vocile înfundate ale lui Bibi şi Kivei îmi explodează în timpane ca nişte pumnale. Apuc să mă întorc la timp cât să o văd pe Luna încercând să se

năpustească spre mine, fiind însă oprită de braţul tatălui meu, care o prinde la timp, înainte să înainteze. încearcă să-i spună ceva, dar nu-1 pot auzi. Şi nici ea nu-1 aude, căci nu-şi ia nicio secundă ochii de la ai mei, privindu-mă cu frică şi îngrijorare. Continui să păşesc spre maşina de poliţie, simţind un imens gol în stomac, şi mă trântesc numaidecât pe scaunu din spate, scuturând de câteva ori pe la spate cătuşele ce nu vor să se clintească nicicum. înjur printre dinţi, simţind cum maşina se mişcă din loc. t

#

7

Privesc prin oglinda laterală la ceea ce las în urmă, şi preţ de o secundă regret toată tărăşenia cu Sebah. Şi nu pentru că n-ar fi trebuit să-l lovesc. Ci pentru că ar fi trebuit să-i sparg moaca aia de fătălău cât timp era încă sub pumnii mei.

Nu e prima dată când sunt închis, însă nici nu pot spune că îmi era dor de frigul din celulă sau de ţipetele şi gemetele ce par a se propaga prin toţi pereţii. Nu mă plâng însă, căci am ştiut, orecum, că aici avea să se

ajungă după bătaia pe care i-o aplicasem acelui ratat. Oamenii ca Sebah mereu se vor rezuma doar la acţiuni de genul, căci ştiu că nu sunt în stare să ducă o luptă pe cont propriu. Mă amuză oarecum întreaga situaţie. Abia aştept să mai dau ochii cu el; să-şi înghită limba, naibii, şi să scape lumea de un gunoi infect ca el. Un sunet de scârţâit puternic mă scoate din gândurile şi aşa sucite. Câţiva paşi se aud pe podeaua de ciment, iar în câteva secunde silueta tatei apare de dincolo de gratii. Mă priveşte tăcut, având o expresie calmă pe fată. 9

Asta până când îl aud cum loveşte furios cu piciorul în gratiile de metal, producând un sunet surd, ce face ecou în întreg holul. — Pe toţii dracii, Hex! şopteşte spre mine, făcându-mi semn să mă apropii de el. Ce-a fost în capul tău de l-ai bătut pe băiat până i s-a umflat fata? t

— I s-a umflat tare? surâd. Vreau să văd.

Expresia i se înăspreşte. — Nu te juca cu mine, băiete, aproape că-i pot simţi respiraţia peste nas. E groasă treaba, Hex. într-atât încât să-mi vină să-ti fut o mamă de bătaie la cât de prost eşti! f

îmi dau ochii peste cap. — A meritat-o. L-ai întrebat motivul pentru care i-am ars atâţia pumnii. Sunt sigur că mi-ai da dreptate atunci. Tata oftează. — Nu e vorba de dreptate aici. Familia lui tocmai a cerut o cauţiune de douăzeci de mii de dolari, şi nu ştiu dacă te pot scoate din rahatul ăsta, Hex. r

Face un pas în spate, punându-şi o mână în şold, iar cu cealaltă îşi trece degetele prin păr. Priveşte undeva în podea, vădit enervat. Se întoarce apoi spre mine, privindu-mă fix. — Ţi-am mai spus să nu te mai atingi de familia fetei ăleia, dar nu mă bagi în seamă.

Iar într-o bună zi vei face ceva atât de prostesc şi de nebunesc, încât nici măcar eu nu te voi mai putea ajuta. Stai aici acum. Câteva zile în arest poate o să-ţi mai lumineze mintea aia dusă cu pluta. Face apoi cale întoarsă, putând auzi uşa cum se închide în urma lui. îmi ling buzele, respirând pe nas, apoi lovesc cu pumnul, fără să mai reacţionez, în nişte bare de metal. Contactul puternic mă face să-mi prind imediat pumnul în cealaltă palmă, muşcându-mi buza de jos. r

'

t

Inspir şi expir adânc, lipindu-mă cu spatele de grilaj. îmi ridic ochii spre tavanul albicios, privind la crăpăturile ce-şi fac loc pe suprafaţa sa. Durerea din pumn continuă să persiste, la fel ca nervii ce mi se tot adună în cap, ca nişte gângănii. însă un lucru e sigur. Nu-mi pare rău că am ajuns aici din cauza Lunei.

Capitolul 13

LUNA — Vrei să mergem în weekend la cumpărături doar noi două? îmi ridic capul din telefon pentru a întâlni expresia destul de încurcată a mamei, şi preţ de o secundă încerc să mă gândesc dacă ea

tocmai mi-a propus asta sau e doar rodul imaginaţiei mele. Când observ că ridică slab din sprânceană, ca şi cum ar aştepta un răspuns din partea mea, îmi dau seama că femeia vorbeşte cât se poate de sincer. înghit în sec. — De ce ai vrea să facem asta? Fruntea i se încreţeşte abia vizibil, mascând parcă o iritare ciudată. Lasă revista de bucătărie să-i cadă în poală, lingându-şi mai apoi buzele cu o lentoare agonizantă. — Pentru a mai petrece puţin timp mamă-fiică, ridică scurt din umeri. Ştiu că nu am mai făcut asta de mult, şi nu vreau să ajung în stadiul în care să nu-mi mai cunosc propria fată. Capul mi se înclină de unul singur într-o parte, în timp ce respiraţiile fac aerul să-mi coboare lent spre plămâni, lungind parcă momentul la nesfârşit. Privesc fix spre ochii săi cafenii, umbriţi pe alocuri de nişte riduri ameliorate de cremele mirositoare cu care

tot se dă în fiecare zi, şi mă întreb preţ de o clipă, oare chiar crede ceea ce îmi spune? Sau, şi mai bine, oare ea chiar se aşteaptă să o cred? Relaţia mea cu mama se răcise considerabil în momentul în care Sunny apăruse în viaţa noastră, şi mereu am crezut că a fost din cauza că eu nu fusesem ceea ce ei aşteptau de la mine. Abia mai târziu aveam să aflu motivul pentru care mereu existase o bandă de separaţie între noi, pe care nu aş fi putut să o depăşesc oricât de mult aş fi încercat si oricât de mult m-as fi străduit să mă ridic la nivelul aşteptărilor mamei. Cu tata fusese însă altă poveste; mereu ne pusese pe amândouă pe picior de egalitate, tratându-ne cu acelaşi respect şi iubire aşa cum ar fi trebuit să o facă orice părinte, şi nu cred că aş putea să-i mulţumesc vreodată îndeajuns pentru acest lucru, căci mă salvase, în atât de multe feluri. 9

*

T

Faptul că mama încearcă acum să se apropie de mine în asemenea circumstanţe mă face să mă gândesc doar la Sunny, şi la felul în 9

care reuşea să o îmbuneze pe mama în toate privinţele, fără ca măcar să se strofoace prea tare. Gândul că ar încerca să caute la mine ceea ce văzuse la ea îmi aduce un gust amar pe buze, făcându-mă în acelaşi timp să fiu iritată, dar totuşi nepăsătoare. Nu vreau să devin Sunny pentru ea, la fel cum, în acest moment, nu vreau ca ea să devină mama care fusese pentru Sunny. îmi deschid buzele pentru a răspunde ceva sec numai pentru a scăpa de situaţia asta, însă sunt oprită în loc de sunetele alarmante ale sirenelor ce par a împânzi întreaga casă. îi întâlnesc imediat ochii mamei, care par mai mult decât surprinşi de cele auzite, şi ne ridicăm de pe scaune în acelaşi timp, îndreptându-ne spre fereastră. — Ce se întâmplă aici? murmură pe un ton grav, aproape înspăimântat, iar inima îmi bate brusc mai tare atunci când dau draperiile de la geamul bucătăriei la o parte, observând maşinile de poliţie parcate în faţa casei vecine, ţiuind de zor cu nişte răcnete asurzitoare. O aud pe mama cum mormăie

ceva indescifrabil printre buze, însă singurul lucru pe care mă mai pot focusa este maşina înconjurată de pretutindeni de poliţişti. Maşina lui Bibi. T

Mă întorc fără să mă mai gândesc pe călcâie, grăbindu-mă spre ieşirea din faţa, şi simt cum sângele mi se scurge cu o viteză teribilă din corp, lăsând în urmă doar un frig apring ce-mi amorţeşte corpul atunci când îi zăresc silueta lui Hex împinsă de un membru al poliţiei până când se izbeşte de capota maşinii lui Bibi. T

îl văd cum strânge din dinţi, cu o expresie gravă pe faţă, şi reuşesc să fac pe cât posibil contactr vizual cu Bibi şi Kiva, care mă privesc la rândul lor cu groază, ca şi cum n-ar şti ce se petrece. — în sfârşit se ocupă de criminalul ăla nenorocit, o aud pe mama cum gângureşte cu gura aia a sa spurcată, însă nici să mă răstesc la ea nu mai pot, căci reacţione din impuls, mânată de adrenalină, făcând câţiva paşi în faţă, spre ei. Vocea mamei îmi strigă numele, însă o ignor, continuând.

— Hex..., reuşesc în cele din urmă să îngân, atât de încet însă, încât simt că vântul friguros care suflă pe lângă mine îmi sparge şoapta de îndată, ridicând-o spre cerul amorţit de nori. însă imediat, ochii mei îi întâlnesc pe cei ai lui Hex, iar o stare de frică, combinată cu umezeala ce mi se formează în dreptul ochilor îmi fac pieptul să se strângă de durere. Poliţistul îi pune într-un mod agresiv cătuşele la încheieturi, încercând să-l tragă cu firtat spre maşina de lângă ei, iar imaginile mi se bruiază brusc din faţa ochilor, făcându-mă incapabilă să mai. — Hex! strig cât pot de tare pentru a mă face auzită, luând-o la fugă în direcţia lui, însă tatăl sau apare brusc în faţa mea, cuprinzându-mă cu braţele de după mijloc pentru a mă opri în loc, îndepărtându-mă. — Calmează-te, don'şoară! aproape că îmi ordonă pe un ton rece, însă asta nu face

decât să mă aţâţe şi mai tare, încercând din toate puterile să-l dau de pe mine, însă nu izbutesc. — Dă-mi drumul! Ce aveţi cu el?! continui să mă zbat, fiind plină de nervi şi de un tremurat cumplit prin toată carnea, şi mai reuşesc să fac pentru ultima dată contact vizual cu Hex înainte să fie trântit pe bancheta din spate a maşinii, care porneşte numaidecât în trombă de pe strada noastră. f

Mă opresc în cele din urmă din mişcare, îmbrâncindu-1 pe tatăl lui Hex pentru a mă da la o parte, şi privesc indignată spre maşina care dispare în scurt timp din raza mea vizuală. Mă întorc imediat spre Bibi şi Kiva, ajungând în dreptul lor din doar câţiva paşi. — Ce, naiba, se petrece aici?! gesticulez din mâini, făcându-i pe cei doi să mă privească cu reţinere. f

— E acuzat de vătămarea lui Sebah Moldred, se aude din spate vocea tatălui lui Hex, Brian, care ne priveşte de sus, cu braţele

încrucişate la piept. Clipesc des, ca şi cum cuvintele sale tocmai mi-au despicat toracele, lăsându-mă să sângerez în derivă. Trebuie să înghit în sec pentru a-mi mai umezi gâtul ce parcă începe să mă usture de o arşiţă cruntă. — Doamne sfinte! se aude din nou vocea mamei, care îşi strânge mai bine bluza în jurul trupului, privindu-1 pe Brian cu ochi mari şi înfricoşaţi. Ce a mai făcut băiatul ăsta al tău? Când se va mai opri din asemenea atrocităti? Brian îi răspunde într-un mod sarcastic mamei, însă nu dau curs schimbului lor de replici, întorcându-mă spre amicii mei. — Tipul ăla e un nemernic ordinar, mârâie Bibi, încordându-se lângă Kiva, care îl mângâie uşor pe braţ, ca şi cum ar încerca să-l calmeze. — Ce vom face acum, Luna? mă întreabă ea, afişând o expresie ca şi cum ar sta să plângă din moment în moment.

Şi pentru prima oară de când mă ştiu, nu am niciun habar ce ar trebui să fac în continuare, pentru a-mi ajuta prietenul să iasă din situatia asta de rahat. 9

— Trebuie să le spui, Luna. Mă întorc din nou spre Bibi, privindu-mă de data asta cu ochi grei şi apăsători. — Trebuie să le spui ce a încercat să-ţi facă jigodia aia. îl ai ca martor pe Hex, sigur îl vor elibera dacă e cuvântul a două persoane împotriva lui. Mă încrunt subit, simţind un junghi adânc direct în pântec. Ştiu că asta ar însemna să-l scot pe Hex de acolo, însă nu cred că voi putea trăi mai apoi cu gândul că din cauza lui demnitatea familie ar dispărea complet, căci asta ar distruge şi mai multe ultimele fărâme din familia pe care o mai am. Poate că o fi Sebah un libidinos şi o scârbă, dar nu merit să-mi distrug totul din cauza lui. Nu, voi găsi o altă cale pentru a-1 scoate pe

Hex de acolo, orice ar însemna asta. Căci din vina mea a ajuns unde este acum. Mă întorc pe călcâie, căutându-i privirea lui Brian. — Ce se va întâmpla acum cu el? Bărbatul mă ocheşte încurcat, în timp ce mama continuă să fie roşie de nervi la fată, frecându-şi braţele cu mişcări circulare. *

i

*

— Nu ştiu, îşi linge acesta buzele. Familia lui a cerut o cauţiune de douăzeci de mii de dolari. Până când nu va fi achitată acolo va rămâne. J

Mai bine, pufăie mama. Haide, Luna. Să mergem în casă şi să o sun pe Edna. Săracul Sebah... încearcă să mă apuce de braţ pentru a mă trage după sine, însă mă smucesc de lângă ea, lansând-o cu o falcă în cer şi alta în pământ. Expresia i se înăspreşte. Luna!

— Am douăşunu ani. Nu mă mai controla ca pe o păpuşă! îi întorc mai apoi spatele, apropiindu-mă de cei doi. — Să mergem. Avem de găsit un animal în seara asta.

E deja noapte când reuşim, cu ajutorul contactelor Vanessei, să dăm de Sebah. Bibi conduce spre vechea carieră de piatră de la marginea oraşului, ce fusese părăsită în urmă cu mai bine de zece ani si unde acum se adună mai toţi golanii de prin oraş pentru a bea şi a se droga în voie, şi simt, cu fiecare stradă pe lângă care trecem, că nuntea începe să-mi cedeze psihic câte puţin. *

încerc să nu mă gândesc prea mult la Hex, la faptul că încă e închis în celula aia de unul singur, însă nu reuşesc, iar toate gândurile mele sunt ancorate parcă de persoana sa, creând tot felul de scenarii care mai de care

mai odioase. Oare cum se simte? Oare îi dau de mâncare? Oare mă urăşte acum pentru că din cauza mea a ajuns acolo, plătind pentru ceva de care nu este responsabil? Nu cred că aş putea trăi cu gândul că ultima noastră şansă la vechea prietenie s-a dus pe apa sâmbetei, din cauza unui frustrat care a decis să-mi facă restul vieţii un adevărat calvar. Pentru că, deşi am spus că nu mai vreau să am nimic de-a face cu Hex, mereu va exista un colţişor în inima mea care îi va aparţine. în totalitate. Şi nu e ceva ce aş putea controla atât de uşor. J

Nu spunem prea multe pe tot parcursul drumului. Bibi îşi menţine ochii asupra soselei întunecate ce se înlănţuie în fata noastră, în timp ce Kiva ascultă tăcută muzică la căşti, cel mai probabil pentru a se mai linişti, căci e destul de sensibilă de fel si nu prea e obişnuită cu asemenea situaţii *

t

T

'

t

»

extreme. Cât despre mine, continui să mă gândesc la ce îi voi spune lui Sebah atunci când îl voi vedea, însă singură imagine care-mi vine în cap este cea cu mine, aruncându-1 de pe vreo stâncă. Ar fi mai mult decât satisfăcător, însă asta nu-1 va ajuta cu nimic pe Hex, sunt sigură. Şi nici n-am de gând să devin o criminală pentru unul ca el; nu merită nici măcar asta. Bibi opreşte motorul maşinii la intrarea în carieră, lângă alte câteva autovehicule, şi coborând în acelaşi timp din maşină, auzind vocile şi râsetele ce se propagă de undeva din faţă. Nişte lumini pâlpâitoare se înalţă spre cer, iar muzica asurzitoare mai că mişcă pietrele de la picioarele noastre. — Kiva, poţi rămâne în maşină dacă vrei, mă întorc spre ea, încercând să-mi dau seama dacă se simte bine sau nu. Iair scutură capul vehement, înghiţind în sec.

— E în regulă. Voi sta aproape de voi ca să nu vă încerc. Bibi se apropie de ea, ca şi cum ar încerca să o asigure că nu o va lăsa singură, aşa că dau aprobator din cap, luând-o la pas pe strada plină de zăpadă murdară. E foarte frig prin zona asta, mai ales că vântul bate destul de tare, aducând rafale reci ce împrăştie zăpada depusă în toate direcţiile, făcându-mi reparaţiile să se piardă prin aer. Noroc de Bibi cu geaca lui aruncată prin maşină, altfel aş fi îngheţat, naibii, pe aici, şi nu m-ar fi găsit nici dracu' în pustietatea asta. încep să cred că cei de aici nu-s sănătoşi la cap de stau pe o astfel de vreme afară, însă cred că deja nu mai simt nimic dacă sunt fumaţi bine şi au mai băut şi ceva înainte. Stricaţi la cap. — Ce ai de gând să-i faci? mă întreabă Bibi la un moment dat. — Habar n-am, răspund pe o tonalitate joasă, continuând să merg până când se deschide în faţa noastră o zonă rotundă, ca un cerc în

mijlocul mormanelor de pietre. La doar câţiva paşi de noi se observă mai bine de zece persoane, stând în jurul unor containere din care iese foc, iar un tip, cel mai probabil beat bine, se mişcă într-un mod de tot râsul, cărând pe umeri o boxă care cel mai probabil e conectată la telefon. Fumul de la ţigările lor se ridică spre cerul lipsit de orice nor, creând în jurul lor o bulă transparentă ca de ceaţă. De îndată ce-1 zăresc pe Sebah, râzând cu gura până la urechi spre o roşcată mai mult dezbrăcată decât cu haine pe sa, sângele mi se urcă imediat la cap, şi mă mişc din loc înainte să mai pot fi sigură de ceva anume. Aud vag vocea lui Bibi din spatele meu, însă nu mă opresc decât atunci când îl iau prin surprindere pe afurisenia de văr-miu, care nu face decât să-şi şteargă rânjetul de om prost de pe faţă.

îmi adun toată furia din mine într-o încleştare a degetelor, iar în secunda următoare pot auzi foarte clar cum oasele

feţei, şi aşa pline de vânătăi, îi trosnesc sub lovitura mea de pumn, ce-1 catapultează imediat la pământ. Ţipătul fetei de lângă el atrage instant toate privirile asupra mea. — Ridică-te, imbecilule! zbier spre el, încercând să mă năpustesc din nou asupra lui, însă sunt oprită de braţul lui Bibi, care apare de nicăieri în spatele meu, forţându-mă să mă calmez. Sebah geme de jos, ducându-şi palma la gură pentru a constata sângele ce i se scurge din nas, şi oh, şi o nevoie nefirească de a-i zdrobi cu totul scula aia nenorocită. Să văd ce mai foloseşte apoi. — Ce, dracu' ai, fato? se strâmbă o tipă spre mine, încercând să-l ridice pe fraier, şi tot ce pot să fac este să pufnesc în râs, scuturându-mi degetele pentru a-mi mai înlătură din durerea provocată de lovitură. Mă ard articulaţiile. — Ce e, Sebi? Nu te poţi ridica singur? Da' de mers repede ca o fetiţă la poliţie ai fost în stare.

Abia constat că muzica nu se mai aude, lăsând în loc doar o linişte ca de mormânt. 9

— Ce tot îndrugă asta aici, bă? întreabă unul dintre tipii prezenţi, moment în care Sebah se ridică pe ambele picioare, privindu-mă pe sub gene. Ochii îi strălucesc din cauza nervilor, si stiu că moare de fericire în sinea lui pentru că mă vede în asemenea hal. — Nu stiu! se trezeşte deodată. E nebună! 9

9

îmi deschid buzele, simţind cum adrenalina pune din nou stăpânire pe corpul meu, căci smucesc de lângă Bibi cu greu, pornindu-mă din nou asupra lui Sebah, fiind însă de data asta oprită de braţul lui Ezra, care mă priveşte mai mult decât calm. Totuşi, expresia gravă de pe chipul său întunecat mă face să stau pe loc, mutându-mi însă ochii asupra celui din spatele său, ascuns parcă ca o muiere la ananghie. Penibilul din el îmi provoacă greaţă. — Cât de prost să fii să faci asta, spune-mi? Murmurele încep să mă înconjoare de peste

tot, însă nu le bag în seamă, focusându-mă strict asupra lui, dându-mi din nou drumul la gură: Pe bune, Sebah! Faci rahaturi cu mine, apoi îl ataci pe Hex din orgoliu? Şi pentru ce? Pentru că ti-ai luat-o bine de la el tocmai din cauza prostiei tale? Zău, mi-e milă de tine! t

Ezra îşi lasă încet braţul în jos, privind curios spre cel din spatele său. Sebah îşi trage nasul, scuipând nişte sânge adunat pe buze, apoi mă priveşte cu o seninătate morbidă. — Ţi-am spus că vei regreta, Luna. Nu mă poţi înjosi fără să plăteşti. Tu, sau oricine altcineva apropiat ţie. — Ohh, ba pot! spun cu tărie, făcând câţiva paşi înspre el, iar de data asta Ezra nu pare deloc că ar încerca să mă oprească. îl lovesc cu degetul arătător în piept, fixându-mi ochii asupra alor săi. — Nu mă fute pe creier, altfel pot fi exact genul ăla de scorpie care să te tragă în jos! Şi ştii bine că nu mă joc cu vorbele, ca tine,

Sebah. Ori retragi acuzaţiile pentru ca Hex să iasă de acolo, ori... Mă opresc, ca şi cum cuvintele mi s-ar spulbera brusc de pe limbă, risipindu-se în aerul îngheţat de afară. Privirile celorlalţi mă iscodesc din toate părţile, ca şi cum abia ar aştepta să scot ceva pe gură, cât mai repede, iar singurul lucru care mă face să mă adun este imaginea cu Hex printată pe retină. Inspir, expir, apoi continui cu aceeaşi duritate în glas. — Ori am să le spun tuturor că ai încercat să-ţi abuzezi propria verişoară. De două ori. Linişte, atât de multă linişte încât simt că încep să mă sufoc încet. Niciodată nu aş fi vrut să vorbesc despre cele i întâmplate atunci si acum, însă circumstanţele mă fac să apelez la asta, pentru că uneori e mai bine să pui binele altei persoane mai presus de a ta. în plus, mârşăviile lui Sebah nu mă mai pot urmări acum, căci fac deja parte din trecut. Sau cel puţin, sunt pe acel drum. T

t

7

*

*

»

—E pe bune? întreabă o tipă cu păr mov şi cu multe pierce-uri în sprâncene, care se uită oarecum oripilată spre noi doi. — Desigur că nu! tună Sebah, încruntându-se ca şi cum ar vrea să-mi frângă gâtul din secundă în secundă. Mincinoasa naib—. încearcă să se apropie de mine, însă Bibi apare imediat în dreptul meu, încercând să se pună în faţa mea. De cealaltă parte, Ezra îl apucă pe Sebah de umăr, potolindu-1 în loc. Nu-i pot vedea expresia de pe chip, dar sigur nu e una prea plăcută, căci Sebah îşi coboară instant privirea în jos. Mă dau într-o parte, încrucişându-mi braţele în jurul pieptului. Deja nici nu mai pot simţi frigul ce vântură pe lângă mine. — îi poţi minţi pe ei, dar nu şi pe mine. Scoate-1 pe Hex de acolo, altfel voi merge la mătuşa Edna să-i povestesc despre ce s-a întâmplat cu adevărat la petrecerea Vanessei.

Pufăie pe nări, aproape în batjocură. — De parcă mama ar crede ce ai tu de zis! Eu sunt cel cu faţă umflată, nu tu! E rândul meu să zâmbesc. — Crede-mă,7 o va face. Asa cum a făcut-o si atunci. t

»

îşi înclină capul într-o parte, ca şi cum n-ar şti despre ce vorbesc. — Dar cred că erai prea drogat atunci ca să-ţi mai aduci minte că mă-ta fusese cea care te oprise. însă, cum era de aşteptat, furia ei căzuse asupra mea, căci era te-am provocat cu hainele mele mult prea... sumare, pufnesc. Tu şi nemernica aia aţi scăpat basma curată atunci, însă nu şi acum. Crede-mă. Chiar dacă asta înseamnă să distrug ambele familii odată cu imaginea lor de oameni din înaltă societate, jur, o voi face cu zâmbetul pe buze! Curăţă căcatul lăsat în urma ta, altfel vorbele nu-mi vor fi doar ameninţări. 9

îl apuc pe Bibi de braţ, urmând mai apoi Kiva, şi îi trag după mine pentru a pleca cât mai repede din locul ăsta blestemat până când nu-mi voi mai vărsa nervii mai mult de atât pe cineva. Drumul înapoi la maşină e unul destul de tensionat, mai ales că niciunul dintre cei doi nu scoate niciun cuvânt, astfel că atunci când urcăm înapoi în maşină simt cum aş da orice să mă evaporez ca prin magie de aici, evitând toată situaţia asta de rahat. îmi strâng degetele în pumni, frecându-le între ele, şi-i fac semn pe muţeşte lui Bibi să pornească mai repede maşina pentru a pleca. Ceea ce şi face, iar în scurt timp întoarce maşină pentru a porni înapoi pe drumul spre casă. îmi privesc degetele pline de roşeaţă din cauza loviturii de mai devreme, şi strâng din dinţi atunci când pun prea multă presiune pe ele, accentuând durerea. A meritat însă?

Categoric. Nu pot fi însă sută la sută sigură că netotul de Sebah se va lăsa influenţai de ameninţările mele, căci e o lichea mult mai mare decât aş crede eu vreodată. Mizez totuşi pe faptul că nu ar suporta ca maică-sa să afle despre cele întâmplate şi să se facă vâlvă în jurul familiei sale căci, deşi n-aş da nici doi bani pe ce cred alţii despre mine, sigur ei nu vor fi de aceeaşi părere atunci când se va afla de ce a fost în stare băiatul familiei. Şi, sincer vorbind, nu am glumit când l-am ameninţat că voi fi în stare să mă disturg odată cu ei; nu voi lăsa pe cineva să sufere pentru greşelile din trecut, ce par că se întorc şi în prezent din urmă, acaparându-mă. Hex nu merită asta. 9

9

— Luna, e... adevărat? Vocea aproape stinsă a Kivei mă scoate pe moment din şirul gândurilor, aşa că-i arunc o privire obosită prin oglinda retrovizoare, zărindu-i expresia plină de durere de pe chip.

— Da. — De ce nu ne-ai spus? aproape că simt cum stă să izbucnească in plâns, ca mai apoi să-mi atingă uşor umerii cu palmele, aplecându-se spre mine. Mă las pe spate, cât să-i simt căldură corpului la baza gâtului. — Nu era problema voastră, răspund scurt. — Pe naiba că da! tună Bibi, lovind cu palmele în volan. îi arunc o privire care să-i dea de înţeles că vreau să-şi ţină atenţia asupra drumului, însă sclipirea din ochii săi mă face să vreau să mă muşc de limbă. Irisurile sale par umbrite de o emoţie mascată, motiv pentru care îmi mut privirea pe geamul de alături. — Cine e ea? întreabă din nou Kiva. Ai menţionat o tipă când vorbeai cu Sebah. Simt ochii amândurora asupra mea, ca şi cum mi-ar crea şanţuri adânci de foc prin

piele. îmi muşc obrajii interiori, presându-mă mai bine în moliciunea scaunului, si oftez sleită de puteri. Capul îmi zvâcneşte teribil, iar stomacul mi se încolăceşte pe toată părţile, făcând acidul din el să mă ardă pe dinăuntru. *

»

— Avem alte probleme mai mari, murmur într-un final, determinându-i să păstreze tăcerea pe tot parcursul călătoriei spre casă. Ajung acasă undeva în jurul orei nouă seara, şi nu mică mi-e surprinderea atunci când îi găsesc pe ai mei aşteptându-mă în sufragerie. Trag aer în piept, având dorinţa de a urca direct la mansardă, însă sunt oprită în loc de vocea calmă a tatei, care îmi cere să mă apropii de ei. — Pe unde umblii la ora asta? începe mama cu o expresie posacă pe chip, însă tata o atenţionează imediat din ochi să se tempereze. Eram îngrijoraţi, continuă, dându-şi ochii peste cap. r

— Sunt bine. Pot merge să dorm? îmi redirecţionez atenţia asupra tatei. Pare puţin

încercănat, având lângă el, pe masa din sufragerie, o cană acum goală de cafea. — Sigur eşti în regulă, Luna? Mama ta mi-a povestit despre ce s-a întâmplat acum câteva ore cu băiatul vecinilor. Ştiu că vă înţelegeaţi destul de bine. — înţelegem, la prezent, simt nevoia să punctez, însă comentariul meu nu pare deloc pe placul mamei. Soc! 7

— Mai bine că a fost închis! aproape că scuipă cuvintele afară, trăgându-şi mai bine peste picioare halatul de culoarea sângelui. Individul ăla trebuia închis încă de acum doi ani! îşi culege abia acum laurii pentru cele făcute. Aş vrea atât de mult să am puterea de a comenta în faţa sa, numai pentru a stoarce înjurături de pe buzele sale rujate, însă abia dacă-mi mai pot ţine ochii deschişi, darămite să mai scot ceva plauzibil pe gură în momentul de fată. t

Aşa că tac, privindu-i cu ochi grei şi apăsători. Ochii tatei coboară de pe chipul meu asupra palmei mele drepte, şi simt o nevoie interioară de a o trage in spate, însă e deja prea târziu. — Ce-ai păţit la mână? — M-am lovit de torpedoul lui Bibi, mint pe loc, deşi ştiu că tata nu-mi va înghiţi în veci minciuna asta gogonată. Lasă însă acest aspect să treacă, ridicându-se de pe canapea. — Mergi să mănânci ceva. Se face târziu. Trece pe lângă mine, atingându-mă puţin pe umerii încordaţi, care se lasă brusc moi sub degetele sale, apoi dispare din camera de zi, lăsându-mă de una singură cu mama. Doar că nu mai stau să-i dau vreo ocazie de a-mi mai adresa vorbe urâcioase despre Hex, aşa că mă întorc pe călcâie, fugind pe scări

pentru a ajunge mai repede în camera mea. încui uşa în urma mea, prăbuşindu-mă pe podeaua rece, până când simt duritatea uşii cum îmi frânge spatele, odată cu umezeala ce-mi podideşte în colţul ochilor. încerc în zadar să le înfrâng, trăgând aer în piept, însă în următoarea secundă îmi simt obrajii năclăiţi de lacrimi, şi nici măcar nu ştiu de ce plâng mai exact. Poate pentru că sunt obosită. Sunt obosită de toti si de toate si cred că as da orice pentru a putea da timpul înapoi. Să mă reîntorc în vremea în care pupatul pentru prima dată cu un băiat era singura mea problemă, iar prietenia mea cu Hex era singurul lucru care-mi făcea zilele mai uşoare de suportat şi mai pline de viaţă. r

7

»

i

Atunci când îmi pierdeam timpul glumind şi râzând din orice, când ştiam ce e aia fericire de moment şi când apreciam nopţile pierdute făcând mai nimic, căci până şi nimicul ăla parcă avea sens şi însemnătate, iar emoţii precum ura şi tristeţea nu erau la

ordinea zilei. însă oricât de mult as vrea,3 nimeni si nimic nu va întoarce clepsidra timpului pentru a-mi face mie pe plac, iar tot ce-mi rămâne acum de făcut este să încerc să supravieţuiesc prezentului, încercând să mă debarasez de lanţurile trecutului ce încă se ţin scai de picioarele mele, făcându-mă incapabilă să avansez zi după zi. t

»

J

însă, mai mult decât orice pe lume, vreau să-l ştiu pe Hex în siguranţă. Undeva unde să nu mai fie atins de greşelile mele şi unde să nu mai fie nevoit să mă salveze pentru a-mi scăpa mie pielea de necaz. Căci nu merit salvarea nimănui, la fel cum nici eu nu pot slava, la rândul meu, pe cineva. E vorba de o luptă a psihicului mai mult; o luptă pe care trebuie să o duc de una singură, pentru că doar atunci pot trece mai departe, lăsând toată ranchiunea asta în urmă. Doar că nu ştiu cum să fac asta, tocmai de aceea continui să zac inr starea asta deplorabilă pentru alte câteva minute bune, până când simt că pielea mi se încreţeşte din

cauza sării din lacrimi, iar ochii mă ustură îngrozitor, lipindu-mi genele între ele. îmi ling extenuată buzele, mişcându-mat astfel încât să mă târăsc, la propriu, spre marginea patului, de unde îmi întind palma spre flaconul gălbui aşezat încă pe noptieră, îl plimb puţin între degete, holbându-mă la pastilele rotunde ce se întrevăd prin plasticul transparent, şi mă gândesc dacă drăciile astea şi-ar putea face efectul sau nu. Nu luasem foarte multe înainte, însă niciodată n-am simtit că starea mea s-ar fi ameliorat din cauza lor, ba din contră, de multe ori mă simţeam şi mai agitată şi ireductibilă. Probabil tocmai de aceea m-am şi oprit din a le lua. t

Acum însă, aş face orice pentru a înlătura din starea asta pe care o resimt acum, care pare că mă mănâncă încet pe dinăuntru, ca un şobolan ce încearcă să iasă la suprafaţă. Aşa că deschid flaconul, turnându-mi o pastilă în palmă, şi nu mă mai gândesc înainte să o dau pe gât. Mă întind după sticla cu apă de lângă pat, bând puţin pentru a se duce din gât, apoi mă sprijin pe palme,

privind în gol spre tavan. Nu ştiu ce voi face dacă Sebah nu va retrage acuzaţiile. Aş putea să încerc să plătesc cauţiunea din proprii bani, însă nici pe departe nu am îndeajuns de mulţi pentru a acoperi întreaga sumă. Poate că m-aş putea împrumuta de la ceilalţi, mă gândesc pentru o secundă, însă îmi scutur capul imediat. Nu, nu pot face asta; nu este problema lor. Ci a mea, şi a familiei mele blestemate. Nu mai pot lăsa alte persoane să-mi tot rezolve problemele, căci m-ar sufoca şi mai tare. Oftez, prinzându-mă de cap cu ambele palme, şi zac aşa câteva secunde bune, până când îmi vine în minte o idee pe cât de nebunească, pe atât de disperată. Mă ridic numaidecât de pe podea, dându-mi părul după urechi, şi mă strecor afară din mansardă, ascultând câteva secunde pentru a asculta dacă se mai aude vreun sunet venind de la parter sau nu. Respir uşurată când constat că nu mai e nimeni în sufragerie acum, pesemne că au plecat amândoi în dormitor, şi păşesc pe vârfuri

până când mă trezesc în faţa biroului tatei, de lângă camera de zi. Deschid cu grijă uşa, strecurându-mă cu grijă înăuntru, şi bâjbâi cu lanterna de la telefon până când zăresc tabloul în spatele căruia îsi tine tata seiful cu rezervele de bani pentru urgenţe. Nu am mai făcut niciodată un lucru atât de prostesc, însă în momentul de faţă mintea mea e golită de orice urmă de raţionament, însă nu-i ca şi cum se poate numi furt atât timp cât îi voi pune înapoi. *

t

Nu? Pun telefonul astfel încât să am lumină asupra cifrului, şi încerc să mă gândesc puţin asupra combinaţiei de cifre, iar când în sfârşit mi-o aduc aminte răsucesc de rotiţă pentru a forma codul. Doar că nu apuc să fac prea multe, căci în secunda imediat următoare becul din cameră se aprinde instantaneu, făcându-mă să icnesc surprinsă şi să tresar de pe loc. îmi întorc aproape mecanic gâtul spre uşa de la intrate, şi înlemnesc când îl observ pe tata

stând în tocul uşii, privindu-mă cu o spramceanat ridicată. Inima îmi bubuie, şi cred că mă simt atât de agitată tocmai pentru că am fost prinsă într-o ipostază proastă tocmai de persoana pe care nu voiam să o dezamăgesc sau să-i creez o impresie proastă despre mine. Tocmai de aceea tac. Tac pentru că mă simt mult prea prost şi pentru că nu ştiu ce aş putea spune pentru a nu părea şi mai penibilă decât sunt de fapt. Doar că tata nu-mi aruncă nicio privire plină de reproş sau dezamăgire. Din contră, închide uşa în urma lui, păşind spre mine cu paşi lenţi, dar totuşi calculaţi, până când ajunge în dreptul meu. înghit în sec, simţind o durere în pântec. — Ar trebui să-mi spui adevărul când te întreb dacă eşti bine, Luna, pentru că oricum îmi voi da seama dacă mă minţi pe faţă. — Ştiu, şi îmi pare rău! Dar—. Mă opreşte cu degetul arătător, făcându-mi

semn să ne aşezăm pe canapeaua din faţa biroului. Se aşază lângă mine, cu ambele palme împreunate pe genunchi, şi mă priveşte cu aceeaşi expresie fermă, dar totuşi candidă. Ceea ce-mi mai diminuează puţin din starea de agitaţie interioară. — îmi pare rău, tată. Trebuia să-ţi cer ajutorul, însă aveam de gând să-i pun la loc, crede-mă! — Okay, okay, calmează-te puţin. Ştiu că nu ai fi recurs la asta dacă nu aveai un motiv întemeiat. Deci, e vorba de băiatul ăla? Dau aprobator din cap, frecându-mi degetele între ele. — Nu a fost vina lui, tată. însă ştiu că nu mă vei crede. Dar nici nu pot să stau cu mâinile în sân când văd că plăteşte pentru simplul fapt că a făcut ceva bun. — Nu spun că nu te cred, răspunde calculat. Şi da, ştiu că are o reputaţie proastă şi că

mama ta nu e sub niciilt formă de acord cu el, însă nici ceea ce vrei tu să faci nu e ok, Luna. Palma sa îşi găseşte refugiul peste a mea, iar căldura sa familiară îmi face pielea să vibreze de plăcere. Ochii săi, atât de blânzi ca de fiecare dată, îi privesc pe ai mei cu o seninătate bizară. — îmi poţi cere ajutorul dacă vrei, ştii asta. Eşti singura fată pe care o mai am, şi vreau ca ceea ce am să-ţi aparţină şi ţie, Luna. Dar nu aşa, cum ai vrut tu. Te-am educat bine, şi sper că vei fi capabilă să fii mai raţională în decizii, căci uneori chiar şi cea mai mică greşală poate costa mult în unele situaţii. îmi presez buzele una peste cealaltă, copleşită de o emoţie oarecum necunoscută, şi nu ştiu cum, sau de ce, dar mă trezesc brusc în braţele sale, simţindu-i parfumul bărbătesc în nări, ca atunci când eram mică şi mă lua în braţe atunci când nu puteam să adorm de una singură. îmi lipsise asta, şi cred că abia acum îmi dau seama de acest lucru. Cu timpul învăţasem să trăiesc şi fără

căldură primitoare a tatei, însă mereu, acum şi pe viitor, mă voi refugia în braţele sale atunci când voi simţi că greutatea vieţii devine mult prea grea pentru proprii mâini. — îti dau câţi bani ai nevoie, bine? Va fi secretul nostru, să nu afle Aurora căci nu am chef de polemicile ei. t

i

'

Chicotesc abia simţit, ridicându-mi capul pentru a-i întâlni ochii. — Mulţumesc, tată. Mă sărută apăsat pe frunte, aruncând o altă privire asupra palmelor mele. — Şi totuşi, îmi spui şi mie ce ai păţit la degete? îmi mut privirea în podea, simţindu-mă puţin ruşinată în faţa sa, ci decid să-i spun totuşi adevărul. — L-am... pocnit pe Sebah. Tata mă priveşte preţ de câteva clipe cu

Tata m ă p riv eşte preţ de câteva clipe cu n ed u m erire, ca şi cu m n-ar fi auzit bine, ca m a i ap o i să iz b u c n e a sc ă într-un zâm b et şiret. — Asta-i fata m ea!

Capitolul 14

HEX O /4

doua zi, după cursa cu Viktor, m-am trezit la

prim ele ore ale dim ineţii pentru a prinde

ora de matematică care începea la opt. Şi nu pentru că aveam eu prea mult drag de materia în sine, pe naiba! O uram în draci, la cât de banală mi se părea, însă aveam un motiv întemeiat pentru care eram dispus să mă trezesc atât de devreme; voiam să o văd pe Sunny. Seara trecută fusese una destul de plăcută, mai ales că am avut sansa să o introduc mai bine în cercul meu de prieteni, iar întâlnirea dintre ei decursese mai bine decât m-aş fi aşteptat. Poate că asta nu însemna că după o singură noapte lumile noastre aveau să se întrepătrundă într-atât încât să cred măcar că situaţia delicată care încă persista între noi avea să se rezolve ca prin magie, de la sine. Eram conştient că Sunny încă se simţea nelalocul ei lângă mine sau amicii mei, atât din cauza comportamentului nostru, cât şi din cauza principiilor cu care era învăţată de familia sa, însă îmi plăcea să cred că lucrurile avea, încet, să o ia pe făgaşul normal. $

Sau, dacă nu, măcar să rămâne amândoi suspendaţi în lumea noastră, acolo unde nu

conta gura lumii sau ochii iscoditori care ne urmăreau ca nişte umbre. 7

I-am dat mesaj lui Sunny întrebând-o dacă vrea să meargă cu mine cu motorul, însă nu primisem niciun mesaj înapoi, motiv pentru care am ieşit îngândurat pe uşa de la intrare, urmărind cu privirea gazonul vecin, unde plutea o linişte continuă care parcă îmi ardea timpanele. Am căscat obosit, simţindu-mă complet secătuit de puteri după cursa din seara precedentă, şi m-am întrebat preţ de o secundă dacă a meritat sau nu să mă trezesc la ora asta absurdă, dacă nu aveam să-mi îndeplinesc scopul pe care-l aveam în minte. M-am scotocit prin geaca de piele după pachetul de ţigări care parcă se frânse în mâinile mele, şi am răsuflat uşurat când am constatat că mai aveao o ţigară rătăcită prin pachet, ruptă, ce-i drept, din partea de sus. Am aprins-o cu o brichetă, trăgând cu nesaţ fumul gros şi înnecăcios direct în plămâni, şi am gemut aproape ca un răcnet când am simţit golul acut din stomac, pesemne din cauză că nu mai băgasem nimic în gură de

mai bine de o zi. Maţele mi se zvârcoleau ca dracu', iar capul începea uşor să-mi fâsâie ca o oală la foc mocnit. începeam să am o stare nasoală, care urma să se transforme în ceva şi mai greţos în momentul în care usa casei vecine se deschise cu un scârţâit surd, lăsându-se la iveală pe Sunny şi pe mama sa, Aurora. Şuşoteau una cu alta, râzând de cine ştie ce căcat, iar în momentul în care am făcut un pas lateral pentru a mă face şi mai observabil, am simţit că nu pot interveni între ele la vederea expresiei ce-i umbri imediat chipul lui Sunny. /

Uram nenorocita aia de expresie. Mi-era scârbă de ea. Si totuşi o toleram. /

T

Ca si cum as fi ştiut că în momentul în care as fi decis să nu mai trec cu vederea schimbarea de comportament a iubitei mele când venea vorba de familia sa din înalta societate aş fi pierdut-o definitiv. Fără să mai am o şansă la ea. /

T

J

/

Si nu voiam asta. Nu voiam să renunţ la

/

Sunny din simplul fapt că familia sa ar fi fost împotriva noastră sau că gura lumii ar fi însemnat mai mult pentru ea decât propria noastră relaţie. Aş fi minţit dacă aş fi spus că nu simţeam că luptam de unul singur în unele momente, că mă strofocam ca un nebun de dorul ei doar pentru a o mai ţine puţin în braţe sau pentru a-i mai simţi puţin dulceaţa buzelor, însă adevărul era că existau clipe în care mă săturam. Mă săturam si scoteam tot ce era mai rău din mine. /

însă Sunny mereu ştia cum să mă împace, în aşa hal încât mă scurgeam la picioarele sale ca un fraier de zile mari, uitând până şi de mine sau de gândurile pline de ranchiună pe care le aveam la adresa ei. Mă făcea să uit, şi să mă întorc la ea. Mă făcea să închid ochii, şi să o ascult doar pe ea. în dimineaţa aia însă nu am mai auzit-o pe ea, ci singurul lucru care-mi mai reverberase în ureche fusese înjurătura Lunei,

direcţionată, cel mai probabil, către mama sa. Faptul că încă mai avea tupeul să se adreseze aşa scorpiei divine mă uimea pe zi ce trecea. — îţi voi prelungi pedeapsa pentru faza de aseară, Luna! a ridicat vocea şi Aurora, pe un ton mai jos pentru a nu atrage atenţia celorlalţi vecini care ieşeau pentru a pleca la muncă. N-o să mai ai voie să iesi o lună din casă dacă te mai comporţi aşa! a ridicat degetul spre ea, iar ochii mei s-au îngustat subit spre scena din faţa mea. T

Iar apoi, preţ de o fracţiune de secundă, ochii lui Sunny se contopiseră cu ai mei, ca în cele din urmă să îşi lase de tot privirea în jos. Am strâns chiştocul între dinţi, simţind gustul amar ce-mi invada limba, şi m-am abţinut cu greu să nu mă duc la ea şi s-o sărut exact acolo, de faţă cu mă-sa, numai pentru a vedea ce s-ar putea întâmpla mai departe. îmi lipsea însă curajul. Curajul de a o răni cu bună stiintă. *

7

Aşa că am stat pe loc, terminându-mi ţigara,

păstrându-mi calmul atunci când Luna şi-a îndreptat atenţia asupra mea, ghidăndu-şi paşii spre mine. Vocea mamei sale,* de data asta si mai vulcanică, ce-mi era adresată în totalitate mie, mă făcuse să-mi direse să-i prind, naibii, gura aia nenorocită cu sârmă ghimpată. — Hei, îl suni pe J J să vină să ne ia? Simt c-am face accident cu maşina dac-am merge toate trei. Arunc o ultimă privire spre Sunny, ca şi cum as încerca să-mi dau seama de intentiile sale, iar în momentul în care am văzut-o urcându-se în maşina mamei sale mi am dat seama că uneori eram cel mai imbecil om din lume. /

/

Am aruncat chiştocul pe jos, sfărmându-l cu bocancul, apoi mi-am coborât privirea spre blondina din faţa mea, trăgând-o cu un braţ spre mine. Haide.

»

îmi deschid ochii înţepeniţi ca nişte scoarţe în momentul în care un zgomot ca de ţipăt se face auzit cu ecou în întregul coridor plin de celulele. Alte murmure înfundate îmi umplu urechile, făcând camera întunecată să pară şi mai sumbră decât de obicei. Si mai rece. /

Sau poate doar simt asta din cauză că nu reuşisem să închid ochii decât pentru vreo două ore toată noaptea, iar acum oboseala si nemâncatul îmi alterează din simţuri, ameţindu-mă. Clipesc apatic, ca un mort viu, şi mă ridic în şezut în momentul în care sunetul de uşă care se deschide îmi ţiuie în timpane, urmat mai apoi de ecoul paşilor ce par că se tot apropie, până când zăresc prin ochii înceţoşaţi silueta ce umbreşte gratiile camerei. — Zhelezkin, eşti liber. Aştept câteva secunde pentru a rumega informaţia de câteva ori, ridicându-mă pe

ambele picioare. Mă sprijin de marginea patului suspendat pentru a mă menţine în echilibru, aşteptând ca starea de amorţeală a oaselor să se mai diminuează treptat. — Cum aşa? întreb răguşit, tuşind de câteva ori. Trebuie să beau nişte apă sau să fumez o ţigară. Mă seacă să stau atâtea ore fără să trag ceva în piept. — Nu sunt aici să-ţi răspund ţie la întrebări, murmură cel din faţa mea pe un ton sictirit, răsucind cheile pentru a deschide uşa de metal. îmi face apoi semn să mă apropii, iar în scurt timp ne găsim străbătând golul lipsit de orice mişcare, întrebându-mă continuu cum de am reuşit să scap după numai o noapte de stat în arest. Mira-m-aş ca tata să mă scoată pe cauţiune, mai ales că suma aia nu era deloc una prea mică încât să treacă cu vederea pentru a-şi scoate odrasla, cu care şi aşa are încă divergenţe dure din când în când. Eram deja pregătit să-mi petrece câteva zile bune în locul ăsta blestemat, însă se pare că norocul tine cu mine. Sau nu? J

înghit în sec nodul format în gât, încercând să ignor starea de greaţă pe care o simt în stomac, şi nici nu apuc bine să ies de pe uşa ce dă spre sala principală a secţiei de poliţie, căci vederea îmi e complet luatar de o siluetă ce se apleacă instant asupra, iar impactul mă ia atât de tare prin surprindere, încât trebuie să mă prind mai bine de persoana respectivă pentru a reuşi să-mi păstrez echilibrul. Abia după ce parfumul familiar îmi umple nările devin conştient de prezenţa Lunei, care pare că mă frânge cu braţele sale destul de puternice, motiv pentru care îi înconjor torsul cu ambele braţe, refugiindu-mi faţa în părul său. Inspir de câteva ori, simţind mirosul vag de cocos sau de vanilie, chiar nu-mi pot da seama cu exactitate în acest moment, şi brusc toată tensiune ce-mi acaparase corpul în orele astea petrecute aici dispare ca la o bătaie din degete, rămânând în urmă doar o calmitate liniştitoare, ce-mi aduce somnul sub pleoape.

— Ce cauţi aici? întreb în momentul în care ne dăm înapoi amândoi cât să ne privim în ochi. 9

Nu vreau să stiu cât de roşii sunt ai mei în acest moment, însă ai săi, chiar şi prin culoarea asta ştearsă, reuşesc să exprime atât de multă emoţie încât îmi e greu să o privesc drept în ochi. 7

f

— JJ ne-a spus că vei fi eliberat, aşa că am venit să te luăm de aici. Se dă în laturi, cât să-i pot vedea pe ceilalţi privindu-ne cu nişte zâmbete pline de şicanare pe feţe. JJ şi Bibi stau sprijiniţi de bufetul unui birou, în timp ce Kiva şi Vanessa şuşotesc între ele ca două gaiţe pline de bârfe. Le arunc o ocheadă fugară, întorcându-mi din nou atenţia asupra Lunei. Acum că o privesc mai bine, reuşesc să-i zăresc pungile negre de sub ochii, şi tenul lipsit de orice culoare ce pare că se va dizolva din moment în moment. Nu arată prea bine, însă mă bucur că se află aici, acum, şi că reuşeşte să zâmbească în continuare, fie şi după toate cele întâmplate.

— Cum de am ieşit? t

— Scârba aia si-a retras acuzaţiile, se aude din faţă vocea mai mult adormită a lui JJ, care cască fără nicio jenă cu gura până ca urechi, primind din partea Vanessei un comentariu răutăcios la adresa gestului său. T

t

'

— Pe bune? ridic din sprânceană. L-am caftit prea tare şi are coşmaruri noaptea? Luna surâde brusc, iar când toţi ochii se întorc înspre ea le urmez gestul, privind-o întrebător. Dă simplu din umeri, prinzându-mă de braţ, amintindu-mi puţin de vremea în care obişnuiam să fim prieteni buni si ne tachinam cu fel de fel de răutăti. — I-am dat doar un imbold, atât, răspunde pe o voce senină. Acum haide! Să mergem acasă! Schimb câteva replici cu ceilalţi, simţindu-mă încă debusolat şi mult prea extenuat fizic, iar când să ieşim de pe uşile secţiei dau nas în nas cu tata, care se rezumă

doar la o simplă batere pe umăr, continuându-şi mai apoi discuţiile cu colegii săi de muncă. îmi ling buzele uscate, privindu-1 cum încearcă, cât de cât, să revină pe linia de plutire, apoi ies în aerul îngheţat de afară, închizând ochii din cauza soarelui ce aproape mă orbeşte. încă e frig de crapă pietrele, dar măcar soarele mai duce din tot gerul care mă cuprinde din toţi rărunchii. Bibi şi Vanessa încearcă să mă convingă să merg cu ei pentru a lua micul dejun la nu ştiu ce restaurant pe care-1 frecventează blondina, însă refuz prompt, rugându-1 pe JJ să mă ducă acasă. Trebuie să o văd pe mama. Trebuie să mă asigur că se simte bine şi că arestarea mea nu a băgat-o prea tare în speriaţi. Deşi cel mai probabil tata a anunţat-o că am fost deja eliberat. O lăsăm pe Luna la ea acasă, făcându-i semn Kivei spre bancheta din spate, şi cobor cu mişcări de moşneag hodorogit, îndreptându-mă spre casă. Ascult puţin liniştea ce domneşte peste întreaga locuinţă,

auzindu-mi totodată si bătăile destul de alerte ale inimii, iar apoi totul se spulberă sub ecoul paşilor mamei, care mă cuprinde numaidecât în braţele sale firave, strângându-mă la piept. f

— Băiatul meu...! Esti bine! t

— Sunt bine, afirm pe o voce atinsă, mângâind-o pe cap cu o palmă, iar cu cealaltă pe spate, ca şi cum aş încerca să o conving că sunt aici, cu ea, şi că n-am să mai plec de lângă ea. Ne refugiem apoi în bucătărie, unde-mi pregăteşte nişte ouă jumări cu nişte şuncă şi toast din brânză, apoi mai vorbim de una-alta, încercând să ne mai apropiem unul de celălalt. Nu stiu de când nu am mai vorbit atât de mult cu ea. De când nu i-am mai observat ridurile ce încep să-ţi pună amprenta dureroasă pe chipul ei. De când nu i-am mai băgat de seamă fragilitate corpulu, care pare şi mai slăbit acum, când o ascult despre treburile sale de la muncă sau despre

progresele tatei în materie de băutură. E mama, şi totuşi nu e ea. Doar o versiune mai îmbătrânită a ei, care mă face să-mi pară rău că am fost atât de prins în problemele mele stupide şi de tot căcatul, ignorând prezentul. Mereu am tinut la mama ca la ochii din cap, şi mereu am considerat că este singura persoană care-mi va merita mereu tot respectul şi toată grija, pentru toate cele câte făcuse pentru mine şi încă mai face. Nu ştiu dacă simt asta din cauza faptului că băieţii sunt, în general, mai apropiaţi de mame decât de taţi, însă nu-mi voi schimba niciodată părerea, orice s-ar întâmpla şi oriunde m-as afla. J

7

Ea rămâne femeia care mă va iubi mereu mai presus de orice lucru. Femeia care ar fi în stare să-şi dea viaţa pentru mine. Femeia care m-a purtat în pântec şi mi-a dat viaţă. Imediat după ce o conving că sunt bine şi că poate să plece liniştită la muncă, urc la etaj

pentru a intra direct sub duşul fierbinte. Apa îmi ia cu asalt corpul înţepenit, făcându-mi muşchii rigizi să se mai relaxeze sub jetul puternic, şi stau aşa, cu palmele lipite de suprafaţa alunecoasă a marmurii minute bune, gândindu-mă la tot, şi totuşi la nimic. Până când simt, în cele din urmă, că apa devine din ce în ce mai rece şi mai neplăcută, aşa că o opresc în scurt timp, păşind în afară, îmi înconjor torsul cu un prosop, tremurând subit, şi îmi târăsc paşii spre dormitorul meu, ce pare plin de un aer îmbâcsit şi anost. Sunt mult prea obosit pentru a mai băga de seamă în felul în care se simte, aşa că îmi caut prin dulap după nişte haine oarecare, şi mă arunc apoi peste cearşafurile răcoroase, închizând ochii. Şi dorm ore bune, fără ca măcar să visez ceva anume, căci atunci când mă trezesc îmi simt corpul ca nou, ca şi cum n-aş fi petrecut nici măcar o oră în celula aia blestemată. Nişte voci înfundate se strecoară spre urechile mele puţin înfundate peste câteva clipe, iar după ce încerc să ascult mai bine

îmi au seama că se aud dinspre casa vecină. Mă încrunt, putând aproape jura că o aud pe Luna înjurând de mama focului, aşa că mă ridic numaidecât în şezut, mijindu-mi ochii prin bezna ce se instalase în cameă. Arunc o ocheadă spre ceasul de pe noptieră, încruntându-mă când constat că am dormit mai bine de opt ore, căci e trecut cu mult de ora cinci după-amiaza. Ochii îmi fug fără intenţie spre telefonul aruncat undeva pe pat, pe care îl desschid atunci când observ becul ce-mi dă de înţeles că am un apel ratat. Două de fapt, de la JJ, şi un mesaj dela Luna care mă întreabă dacă o pot lua şi pe ea pentru a merge împreună să ne întâlnim cu ceilalţi. îmi frec nedumerit spaţiul dintre sprâncene, neînţelegând la ce se referă, iar atunci când aud nişte usi trântite mă gândesc că ar fi o idee bună să mă îmbrac pentru a o scăpa pe Luna de orice ar îndura acasă. t

r

Mă trezesc peste câteva clipe în curtea din faţă, privind spre grădina vecină pentru a vedea dacă Luna va ieşi în curând pe uşă sau nu, iar în momentul în care o observ cum o

deschide cu furie, bolborosind ceva ce nu pot înţelege prea bine, am un ciudat sentiment de deja-vu. Din spatele ei, mama sa încearcă să o prindă de braţ, privind-o cu o expresie încruntată şi mult prea roşie la faţă şi, ca şi cum mi-ar citi gândurile îşi ridică imediat ochii spre mine, privindu-mă acid. Luna îi urmează gestul în scurt timp, încercând să se îndepărteze de ea, însă afurisita de maică-sa tot continuă să aburească din gura aia murdară, motiv pentru care decid să nu mai stau ca prostul în loc şi să mă apropii de curtea lor. — Pleacă mai repede de aici, nenorocitule! se zgâieşte Aurora la mine, încercând să mă intimideze, însă ce nu ştie ea este că am depăşit de mult faza în care să-mi fie frică de ea, tocmai de aceea reacţionez cu o calmitate continuă, prinzând-o pe Luna de braţul liber. O trag cu forţă spre mine, prinzând-o de la spate, apoi îmi ridic ochii spre chipul scăldat în uimire al femeii. — Fata dumitale e deja adult în toată regula.

Nu mai face scene de văzul lumii şi mergi, te rog, la o terapie sau ceva! Buzele i se întredeschid uşor, tremurând slab, iar Luna îmi aruncă o privire cât farfuriile, fiind în acelaşi timp amuzată de ceea ce spusesem. Decid să nu mai dau curs unei altercatii si mai mari cu maică-sa, asa că o împing pe Luna după mine pentru a ne îndepărta. — T-tu! Mi-ai omorât fata, iar acum vrei să mi-o distrugi şi pe cealaltă! Cuvintele sale, ascuţite ca un pumnal, mă determină să mă opresc câteva secunde, timp în care o imagine difuză cu Sunny îmi trece fugar prin faţa ochilor. Degetele mi se fixează si mai bine în braţul Lunei, încercând să-mi controlez nervozitatea ce mă cuprinde. Inspir pe nări, lăsându-mi capul pe spate cât să am din no o vedere bună asupra femeii. •

*

*

— A fost un accident. încetează-n puii mei să mă mai acuzi, căci e destul că o fac eu!

Faptul că tace, cel mai probabil neştiind ce să mai spună îmi dă imboldul de a o lua din nou în loc. Sunt sătul până peste cap de ameninţările Aurorăi, al cărui venin încă continuă să tâsnească cu atât de multă furie spre mine. încep să cred că unul din motivele pentru care îmi este atât de greu să trec peste toată moartea lui Sunny e reprezentat tocmai de ea şi de rahaturile pe care le scoate mereu pe gură la adresa mea. Cred că niciodată nu voi putea să trec cu adevărat peste atât timp cât vo continua să trăiesc în acelaşi loc cu ea. 7

*

Şi nici Luna nu cred că va mai putea suporta preamult, căci o simt încordată în strânsoarea mea, ca şi cum ar fumega pe dinăuntru şi s-ar abţine să nu explodeze din moment în moment. — Eşti bine? întreb în timp ce ajungem în faţa casei mele, unde ne şi oprim. Dă apatic din cap, fără energie. — E în regulă, sunt obişnuită deja.

Mă încrunt. — Nu ar trebui să fii obişnuită cu un asemenea trai, Luna. De ce nu-i ceri lui David să-ţi închirieze un apartament pe undeva? Sunt sigur că nu va spune nu. »

îşi scutură capul, dându-şi nişte şuviţe platinate după ureche. Obrajii îi stau pufoşi pe piele, cel mai probabil din cauza frigului. — M-am gândit şi eu la ea, spune pe o voce scăzută, privind în gol spre casa sa. însă dacă aş pleca aş simţi că mariajul lor s-ar distruge si mai mult. Poate că n-am o relaţie bună cu mama, dar ştiu un lucru: nu s-ar descurca fără tata. t

t

— Iar asta înseamnă să trăieşti nefericită doar pentru a-i face ei pe plac? Pentru că dacă mă gândesc mai bine, ea nu face prea multe pentru fericirea ta. t

îşi răsuceşte capul spre mine, clătinându-1 într-o parte. Fantoma unui zâmbet începe să-i danseze în coltul buzelor. t

— N-o mai da pe sentimentalisme; mă sperii, surâde scurt, lovindu-mă în umăr cu cotul. Haide, să mergem la ceilalţi. Ne întoarcem amândoi spre garaj pentru a scoate de la prăfuit maşina tatei pe ere o foloseşte doar din când în când, atunci când nu e în interes de serviri, şi privesc cu dispreţ bucata de metal. Chiar nu sunt un fan prea mare al maşinilor. Din cealaltă parte a garajului, Luna priveşte gânditoare spre motorul meu, ce stă rezemat de un perete al acestuia, fiind acum acoperit de praf pe caroseria din faţă. Fluier spre ea, captându-i atenţia, şi-i fac semn să se apropie pentru a porni din loc. Intrăm în maşină, pronind motorul, iar de îndată ce părăsim garajul mă opresc pentru a-1 închide din telecomandă. — Când îmi mai faci si mie o tură cu motorul? mă întreabă peste câteva clipe, făcându-mă să strâng puţin mai tare de volan. t

— Habar n-am, răspund, iar ea dă pasivă din cap.

Mint totuşi, pentru că nu voi mai plimba pe nimeni cu motorul meu, nu după ce, din cauza lui, am pierdut-o pe ea. Sunny şi Luna fuseseră singurele persoane pe care le-am plimbat vreodată cu motocicleta mea. Iar pe Sunny nu o mai am din cauza ei; nu vreau să trec prin aceeaşi situaţie şi cu Luna, căci m-ar distruge. Oprim in dreptul fostului planetarium în mai puţin de jumătate de oră, unde îi găsim pe ceilalţi deja înăuntru, povestidn despre nu ştiu ce păţanie a lui Bibi cu apa de la toaletă. Mă bucur în sinea mea că nu am apucat să ascult toată povestea. Luna merge să se aşeze între Kiva şi Vanessa, aprinzându-şi o ţigară normală, iar eu mă apropii de cei doi crai de la răsărit, care-mi întind de indată o doză de bere. O refuz. — O noapte la pârnaie şi deja ai renunţat la băutură, gângureşte JJ. încă una şi renunţi la sex! Adio viată! Mă strâmb spre el, încercând să nu mă gândesc prea mult la viaţa mea sexuală din

ultimul timp. Cred că mai degrabă aş începe să mă bucur că nu am prins cine ştie ce boală sexuală de la fufele cu care m-am ars; JJ sigur ar fi fost mândru de numărul mare cu câteva mi-am pus-o. Acum însă, mă dezgustă gândul că putusem să fiu atât de nesăbuit în Montana, când fusesem la Drako. Trebuie să recunosc, tipele de acolo sunt numai bune de călărit, însă pririvind în spate îmi dau seamă că, pur şi simplu, uriaşe frustrarea din mine. Acum, şi să mă plăteşti şi nu m-aş mai culca cu toate apucatele. Oi fi eu încă tânăr, dar nicioadată nu fusesem atât de pierdut cu capul când venea vorba de sex. Totul până după momentul în care am pierdut-o. Şi totuşi, că tot veni vorba de Drako, oare ce mai face fraierul ăla? Ultima dată când vorbisem cu el eram în drum spre Portland şi-mi dăduse o poză cu afurisita aia de potaie cu colţi, care tocmai îl muşcase de picior. Aproape că am simţit durerea din muşcătura aia, şi era doar o poză!

Poate că ar mai trebui să-l sun din când în când; să mai aflu ce s-a întâmplat cu mare lui iubire. Dacă măicuţa şi-a găsit pe altu' şi l-a dat dracu' vom fi doi distruşi psihic, foarte tare! Sarcasmul meu mă dă gata uneori, zău! Timpul trece destul de repede, astfel că după câteva ore bune, când îi simt pe ceilalţi adormiţi deja şi cu chef de a pleca acasă, o caut pe Luna cu privirea prin sala cea mare însă nu o pot zări nicicum. Mă apropii de Kiva care, într-un mod ciudat, aproape că moţăie în braţele lui JJ cuprins de băutură, şi o bat cu degetul pe umăr pentru a-i capta atentia. f

— Unde-i Luna? — Mm, cred că... afară? murmură, cuibărindu-se mai bine la pieptul său. îmi dau ochii peste cap, lăsându-i în pace, şi trec pe lângă Bibi şi Vanesa, care se joacă cine ştie ce prostie de jos pe telefoane. Aproape că arată ca doi tocilari.

Cobor scările, mijându-mi ochii prin întuneric, şi îmi mut capul de colo-colo pentru a încerca să o găsesc pe Luna, şi răsuflu uşurat atunci când îi zăresc capul ieşind de după vechea remorcă a tatălui lui Bibi. Ce s-a întâmplat cu vechea maşină, naiba stie! i

Mă apropii de ea, şi o găsesc cuibărită în remorcă în jurul unei pături groase, privind undeva în sus. De îndată ce-mi simte prezenţa îşi întoarce capul înspre mine, clipind rar, ca şi cum ar fi atât de obosită încât abia îşi mai poate ţine ochii deschişi. Doar că nu cred că este din cauza oboselii, ci a faptului că ceva sticleşte în ochii săi în lumina puternică a lunii, aşa că atunci când observă că mă holbez la ea îşi duce palmele la faţă pentru a-şi şterge pleoapele. Mă încrunt în sinea mea, simţind o senzaţie ciudată direct în torace. J

r

— Ce faci aici? mă întreabă pe o voce răguşită, lingându-şi buzele.

r

— Te căutam, recunosc. — Păi, m-ai găsit, ridică din umeri, iar eu reacţionez înainte să mai spună ceva, sprijinindu-mă de o palmă pentru a mă catapulta în remorcă, căzând lângă aceasta. — Te-am găsit, şoptesc, privindu-i sprânceana cum se arcuieşte spre mine, ca mai apoi să-şi de ochii peste cap, ridicând din bucata de material pentru a mă aşeza lângă ea. Căldura trupului său mă acaparează instant, disipând din aerul rece şi aproape ascuţit ce-mi taie pe alocuri respiraţia. Nu ninge însă, iar luna plină luminează întreaga zonă, făcând stelele să pâlpâie şi mai puternic. Şi stăm aşa, în linişte, unul lângă altul, fără să ne spunem ceva. Şi ce m-a surprins mereu la relaţia mea cu Luna este faptul că reuşeam întotdeauna să ne comunicăm şi fără cuvinte aruncate aiurea doar de dragul de a face conversaţie. Uneori puteam să ne vorbim până şi din priviri, sau din micile atingeri cu degetele pe piele, şi era de ajuns

pe atunci. îmi e dor. îmi e dor de... noi. De tot ce a presupus prietenia noastră. Uneori mă gândesc că poate am putea recupera ce am pierdut, că am putea reface ce am stricat, însă apoi îmi amintesc că timpul trece. Că nu vom fi întotdeauna unul lângă celălalt. Că nu ne vom vedea zilnic şi că nu vom mai fi atât de speciali unul pentru celălalt. Vremea când eram puştani fără griji a trecut. Suntem adulţi deja; ea cu un viitor complet nou în faţă, iar eu cu un trecut de care îmi este încă greu să mă despart. Va veni o zi în care mă voi despărţi de Luna, sau de ceilalţi, şi voi rămâne singur cu mine. Şi nu ştiu dacă sunt pregătit să dau piept cu aşa ceva. — La ce te gândeşti? mă scoate din gânduri vocea Lunei, făcându-mă să-mi contopesc privirea cu a sa. — La multe. —Printre care?

Tu. — Te gândeşti la mine? face ochii mari, ca şi cum ar vrea să mă ia peste picior. Surâd. — Uneori. Plescăie din buze, adoptând o expresie de tachinare. — Sper că nu faci asta când te masturbezi seara, ew! Mă abţin să nu râd, scuturându-mi capul. E ciudat cum reuşeşte să-mi ia nuntea de la griji, spulberând orice incertitudine. Ce fel de vrăjitorie mai e şi asta? t

•

O zăresc cum rânjeşte în colţul gurii, sprijinindu-se de umărul meu cu capul. Mă trag mai aproape de ea, înconjurându-i umerii cu braţul, şi inspir de câteva ori mirosul rânced de săpun ce i se transmite

prin piele. Zâmbesc în sinea mea când o simt cum se loveşte cu laba piciorului de a mea, ca atunci când eram mici. îmi aplec bărbia spre capul său, privind spre pustietatea din faţa noastră. — Mulţumesc, pentru faza cu Moldred. O simt foindu-se lângă mine. — Ţi-am întors favoarea, atât tot. Cred că eu trebuie să-ţi mulţumesc pentru ce ai făcut atunci. — Ca o prinţesă la ananghie, îi reamintesc, făcând mişto de ea, iar Luna mă loveşte pe sub pătură cu pumnul în picior, făcându-mă să înjur printre dinţi. Fata asta dă în draci! — Nu-mi mai spune aşa! Urăsc apelativul ăla. — Mie-mi place, prinţeso, râd, amuzându-mă de reacţiile ei. r

în cele din urmă se opreşte din injuriile la adresa mea, privind spre cerul plin de stele.

Vântul mai bate din când în când pe lângă noi, suflând din omătul depus prin faţa noastră, însă nu mai simt nici frig, nici oboseală, nici starea nasoală de mai devreme cu maică-sa. Simt doar linişte, ceva ce nu am mai simţit de mult timp. îmi strâng braţul mai bine în jurul său, frecându-i geaca pentru a o mai încălzi. — Luna? Murmură, refuzând să-ţi deschidă gura. — Mereu vei fi prinţesa mea. Indiferent dacă îţi vei găsi sau nu prinţul pe cal alb. Chicoteşte, scuturându-şi capul. — Iar tu vei fi mereu Papă-lapte al meu.

Capitolul 15 LUNA

— Nu credeam că te vei întoarce aici prea curând, surâde din faţa mea cu buzele aliniate într-un zâmbet discret, şi îmi potolesc nevoia de a-mi da ochii peste cap atunci când mă gândesc pentru câteva secunde că poate fusese o greşală să revin în locul ăsta. Din faţa mea, cu un picior peste cealaltă, bătând ritmic cu baza pixului în carnetul lui de notiţe, doctorul Yang îmi studiază expresiile faciale asemenea unui vultur în faţa prăzii. Capul i se înclină uşor într-o parte, aşteptând încă un răspuns din partea mea, motiv pentru care oftez lung, împreunându-mi braţele în dreptul pieptului. — Credeam că te vei bucura să mă vezi, replic cu un umor sec, făcându-1 pe bărbatul cu ochi de pisică să ridice întrebător din sprânceană.

— întotdeauna e o plăcere, Luna, doar ştii că îmi place când te zgâieşti la mine de pe scaunul ăla. îmi da... o asa satisfactie! *

/

Zâmbetul lui strâmb mă face să-mi arcuiesc buzele intr-un rânjet viclean. Poate că nu-mi face plăcere să vin aici pentru a-mi pune gândurile pe tavă, însă trebuie să recunosc, bărbatul ăsta are ceva al lui care mă face incapabilă să-l urăsc pentru că sunt nevoită să-mi plâng de milă în faţa lui. Până la urmă, nu mă obligă nimeni să vin aici, cu atât mai puţin să-mi pierd vremea pe scaunul ăla în căutarea unor soluţii la problemelor mele care cine ştie dacă vor apărea la un moment dat. Mă încrunt în sinea mea, făcându-1 pe bărbat să-şi schimbe poziţia pe scaunul său din piele. — Deci, cum eşti? Observ că nu mai ai atât de multe pungi negre sub ochi faţă de ultima dată în care te-am văzut. Să-nţeleg c-ai putut dormi mai bine zilele trecute.

Nu e o întrebare, însă mă văd nevoită să dau tacit din cap, aprobator. Doctorul Yang îşi umezeşte buzele în tăcere, şi pentru prima dată de când îl cunosc mă holbez puţin la gestul său. Nu cred c-am observat vreodată cât de bine arată pentru vârsta lui, asta în condiţiile în care nu cred să aibă mai mult de treizeci şi cinci de ani. Totuşi, are un corp bine proporţionat, cu o masă musculară clar definită si nişte trăsături ale fetei ce-i scot atuurile în prim plan. Oh, şi tipul chiar are cu ce se laudă. Cu asa ochi ca de miere si nişte buze pline şi roşiatice, pun pariu că e sursa de fantezia a multor femei. La dracu’! Si eu m-aş masturba la pozele lui dacă am fi de vârste mai apropiate. Bărbaţii mai în vârstă nu sunt genul meu, însă. Păcat. Sigur m-ar fi ajutat cu terapia mea. 9

7

7

t

7

*

*

7

Surâd în sinea mea, făcându-1 să mă privească perplex. îmi scutur capul, încercând să-mi îndepărtez din cap imaginile formate care nu sunt tocmai... ortodoxe. — Ţi-ai mai luat pastilele? La cum te ştiu pe tine cred că ai rămas cu flaconul însă

nedeschis. — Am luat! îmi dau ochii peste cap, încruntându-mă. De... două ori? O dată? Naiba stie! i

îmi aruncă o privire curioasă, cel mai probabil făcând referire asupra vocabularului meu colorat. însă niciodată nu mă făcuse să renunţ la înjurături sau la vorbele murdare. Mereu mă lasă de capul meu, ca şi cum l-ar amuza într-un fel porcăriile pe care le scot pe gură. — Trebuie să le iei, Luna. Nu ţi le-am prescris ca să le ţii uitate pe undeva. — Asta era înainte să ştiu că îmi vor provoca stări şi mai nasoale! mă apăr, gesticulând cu palmele prin aer. Bărbatul îşi notează ceva în carneţel, ridicându-şi de îndată ochii spre mine. — Sunt efecte secundare, Luna. Trec în scurt timp dacă vei lua pastilele regulat. Nu te pot obliga însă să le înghiţi. Treaba mea e să te

ghidez spre o rezolvare a problemelor tale, nu să te împing să faci ceva ce te-ar putea da şi mai tare peste cap. îmi prind buza de jos între dinţi, molfăind carnea cu ajutorul limbii. Ştiu că încearcă să mă ajute, însă nu ştiu cum aş putea să rezolv ceva despre care nici eu nu ştiu foarte multe. Nu stiu ce simt mai exact, nu stiu ce fel de sentimente tin ascunse în mine. Nu stiu nici măcar când am decis că am nevoie de anutor în primul rând! Tot ce ştiu este că nu mă mai simt ca Luna cea de altădată, şi cred că, pur şi simplu, încerc să mă reîntorc la vechea eu, cea de dinainte de nenoricirile din viata mea. E greu însă, e al naibii de greu. r

/

f

— Revenind la discuţia de data trecută, vorbeşte din nou din faţa mea, captându-mi atenţia. Cum te mai înţelegi cu băiatul acela? Hex, parcă. Ai vorbit cu el pentru a rezolva ceea ce te frământa? înghit în sec, muscându-mi interiorul obrazului. — Suntem bine, murmur sec. Cred că zilele

astea ne-am apropiat mai mult decât am putut s-o facem in ultimii doi ani, râd cu amar, amintindu-mi de lunile întregi în care nu ştiam nimic de el; pe unde umblă, dacă e bine sau dacă a mierlit-o departe de toată lumea. Mă gândeam de multe ori la el, însă de obicei renunţam când începea să mă doară capul prea tare. Hex era atât o durere de cap, cât şi una de fund. Groaznic! Doctorul Yang dă din cap, notându-şi ceva. îşi fixează apoi carneţelul în poală, prinzându-şi palmele tale genunchi. — Mă bucur pentru tine, sincer Luna. Ai nevoie de prieteni în viaţa ta, cu atât mai mult cu cât odată cu înaintarea în vârstă vei pierde o parte din ei pe drumul vieţii, înaintând în lipsa lor. Ţine-te de prieteniile care contează, şi sunt sigur că în scurt timp nici n-o să-ti mai aminteşti biroul meu din capătul holului. Inima îmi va plânge de durere să nu te mai aud înjurând pe holuri. i

t

Ridic o sprânceană, observându-i expresia plină de şicanare de pe chip. îmi dau ochii peste cap, plescăind din buze. Tipul e mai

viclean decât pare. Arunc o privire la ceasul de pe perete, observând cum mai sunt doar cinci minute, iar şedinţa urmează să ia sfârsit. Cel mai probabil observă şi el asta, căci îşi coboară capul pentru a se uita la ceasul de la mână, presându-şi bunele unele peste altele. r

r

•

— în regulă, Luna. Vreau ca pentru şedinţa următoare să-mi desenezi pe o jumătate de foaie una dintre cele mai frumoase amintiri de familie, iar pe cealaltă jumătate una dintre cele mai neplăcute. Vreau să abordăm mai mult problemele tale de familie, căci simt că ele stau la baza comportamentului tău mai mult sau mai puţin ostil faţă de lume. Consider-o o temă pentru acasă. Până data viitoare, ai grijă de tine, bine? Dau din cap, ridicându-mă pentru a-mi ridica rucsacul de la picioarele scaunului. Mă îndrept spre cuier, trăgându-mi geaca peste umeri, şi ies înainte să-i mai adresez vreun cuvânt. Ideea lui cu tema pentru acasă nu-mi surâde deloc, cu atât mai puţin cu cât ştiu că va trebui, fie că vreau, fie că

nu, să-mi amintesc unele dintre cele mai îngrozitoare amintiri pe care le îngropasem adânc în mintea mea în tot acest timp. înţeleg ce vrea să facă Yang cu toate astea, însă nu ştiu sigur dacă modul său de terapia nu-mi va provoca mai mult rău decât bine, scoţând la iveală cei mai mari demoni cu care mă lupt de ani buni de una singură.

Mai am deja doar două ore de muncă atunci când arunc o privire spre ceasul de la telefon. Cafeneaua e destul de plină azi, posibil şi pentru că e sâmbătă, iar lumea de îmbulzeşte prin localuri pentru a profita de ultimele două zile de libertate înainte de începerea facultăţilor. Nu pot spune că-mi displace, căci cu cât vindem mai mult, cu atât încasăm mai bine. Legat de facultate, e o altă poveste însă. Nu sunt foarte dornică de începerea cursurilor, căci sunt conştientă că examenele de sfârşit de semestru se apropie şi ele cu paşi lenţi dar siguri, iar performanţele mele din ultimul timp nu sunt

tocmai cele mai bune. La naiba! Mă mir cum de mai pot intra la unele cursuri având in vedere lipsa mea de la ore şi indiferenţa faţă de învăţat in general. Niciodată nu fusesem o minte strălucită, însă nici nu mă deranjează acest aspect prea mult. Inteligenţa nu ţine doar de notele de zece sau de toceala idioată de dinainte unui test. Contează ce stii să faci în afară scolii, căci oricum acolo înveţi doar căcaturi teoretice care cine stie dacă vor aplica sau nu în viaţa reală. Deşi, în cazul meu, faptul că sunt la arhitectură îmi creează oarecum o bază pentru ceea ce vreau să fac după, şi anume design interior. încă şi acum mă minunez cum de am putut intra la facultatea asta, căci examenele de admitere fuseseră nişte afurisite nenorocite, însă reuşisem cumva să impresionez cu schiţele prezentate la interviul de înscriere. încă un motiv pentru care toceala nu reprezintă decât un sfert din ceea ce esti tu cu adevărat. *

J

t

9

— Hei, pământul către Luna! Clipesc des, scoasă forţat din gândurile ce îmi luaseră complet nunţile, şi privesc spre

chipurile familiare din faţa mea. Kiva şi Vanessa mă privesc cu nişte expresii senine pe chip, aşezându-se pe scaunele din faţa tejghelei mele. Vanessa îşi dă părul auriu peste cap, prinzându-1 cu nişte clame roşii ca sângele, în timp ce Kiva îşi freacă palmele între ele pentru a şi le încălzi. Are nasul roşu ca racul şi obrajii pufoşi ca şi cum ar fi făcut o baie în zăpada de afară. îmi ling buzele, schiţând un zâmbet. — Nu ştiam că veniţi. Vreţi ceva de băut? »

»

»

— Nici noi nu ştiam, murmură Kiva, tremurând uşor pe scaun. O înţeleg; e frig ca naiba afară, şi mai şi ninge de zor. Oribil! — Eram la un semafor când te-am văzut prin vitrina cafenelei şi am zis să îţi facem o vizită, dă Vanessa din umeri, plimbându-şi ochii peste meniul ataşat pe un panou de pe bufet. Vreau o cafea neagră fără zahăr. — Eu o ciocolată caldă, suflă Kiva din nou peste palmele sale. Jur, abia aştept să vină vara!

Surâdem în acelaşi timp, îndepărtându-mă pentru a le pregăti comanda, care e gata în mai puţin de cinci minute. Le întind cănile pe masă, împreună cu nişte şerveţele, şi arunc o privire spre lumea care ocupă celelalte scaune din cafenea. Din fericire, Joel, un alt băiat care lucrează aici are aceeaşi tură ca si mine, aşa că îmi face semn că se va ocupa el de celelalte mese pentru a putea vorbi cât de cât cu cele din faţa mea. Dau din cap spre el, în semn de apreciere, şi-mi cobor ochii spre fetele ce gustă parcă flămânde din propriile băuturi. Vanessa zâmbeşte multumită,* în timp ce Kivei i se formează o mustaţă din frişcă de deasupra. îi fac semn să se şteargă la gură, iar aceasta îşi coboară stânjenită privirea în jos. Chicotesc. »

»

t

»

— Şi, unde mergeţi? întreb curioasă, începând să şterg de apă nişte pahare gata curătate. t

— Am rugat-o pe Kiva să mă ajute cu repetarea unor replici pentru examenul meu de peste două săptămâni. Numai ea poate avea răbdarea să-mi asculte mie trăncănelile

fără să-i vină să-şi smulgă părul din cap. Crede-mă, am încercat asta cu tati, a ieşit teribil. Pentru el. Râde în sinea ei, parcă amintindu-şi cele întâmplate. De lângă ea, Kiva îl compătimeşte în linişte pe tatăl Vanessei, căci într-un fel aceasta are dreptate. Vanessa e foarte perfecţionistă când vine vorba de chestiunile care privesc şcoala, căci vrea ca totul să iasă conform planului şi să fie mulţumită de felul în care prrformează pe scenă. Ştiu că visul ei este să ajungă cunoscută în lumea filmelor şi, de ce nu, să-şi întâlnească toţi idolii după care salivează în fiecare moment al zilei. Si ceva îmi spune că-şi va îndeplini visul, oricât de mult i-ar lua si oricât de dificil ar fi. r

Calmul Kivei, care urmează cursurile de coregrafie, sigur o va ajuta să facă o impresie bună la examen. Şi, dacă mă gândesc mai bine, cred că singurul motiv pentru care încerc să rezist la facultate este faptul că suntem în acelaşi loc, şi ne putem petrece unele pauze împreună.

Institutul de Artă din Portland adăposteşte vreo cinci facultăti si două centre unde să ne desfăsurăm activitătile, astfel că de obicei petrecem mult timp împreună când nu avem orele în locuri separate. Măcar ştiu că nu-mi voi da duhul de una singură prin sălile alea. »

»

t

t

*

— Lăsând probleme mele la o parte, îşi scutură Vanessa mâinile prin aer, ce mai face Hex? Licărirea din irisurile sale mă face să o chestionez din privire, arcuindu-mi sprânceana. — Ţi se pare că-1 ţin după curu' meu? Dă-i mesaj dacă vrei să afli! — Nu trebuie să devii irascibilă, scoate limba spre bine, râzând cu toţi dinţii. Iubirea voastră e în siguranţă cu mine! Mă înec aproape din nimic, auzind-o şi pe Kiva cum se chinuie să respire după ce o picătură de ciocolată caldă i se scurge din nas. Cum, mama mă-sii, a făcut asta?!

îi întind un alt şerveţel, aruncându-i Vanessei o grimasă încruntată, iar după ce săraca fată se linişteşte şterg masa de stropi cu un prosop de bucătărie. t

t

*

— Ce, dracu', fost asta? mă întorc spre blondina care ridică nepăsătare din umeri, luând o altă înghiţitură mică din cafeaua sa. — Ce e? Am ochi, scumpo. Iar îmbrăţişarea din remorcă nu a fost deloc una... platonică pentru mine! Mă sprijin cu palmele de tejghea, încercând să-mi dau seama despre ce tot îndrugă aici. Abia peste câteva secunde îmi amintesc de noaptea trecută, când am stat lângă Hex sub acea pătură, în afara planetariumului. Fruntea mi se încreteste brusc când îmi dau seama că Vanessa tocmai a insinuat că ar fi ceva între mine şi Hex, yach! r

r

— Am stat apropiaţi pentru că era frig, neroado. — Ei, na! De unde ştiu eu că nu vă frecaţi unul de altul pe sub pătura aia, hm?!

îi arunc o privire ucigătoare, căci observ capetele care se întorc la auzul vocii sale destul de ridicate. Doamne, ea şi gura sa cât China! Uneori scoate numai rahat pe ea. Şi cum, pana mea, să creadă că între mine şi Hex ar putea exista ceva, mai mult decât o simplă relaţie de amiciţie? A fost cel mai bun prieten al meu, cel la care mă cnfesam şi cu care îmi petreceam cel mai mult timpul, însă nici pentru o singură fracţiune de secundă cu m-am gândit la el ca la ceva mai mult decât un simplu prieten. Cu atât mai puţin cu cât a devenit mai apoi iubitul surorii mele. Poate că nu mă aflam eu în relaţie prea bune cu ea, însă niciodată nu aş fi încercat să mă bag între ei pe motiv că mi-ar fi putut place de Hex. Nu eram şi nu sunt atât de josnică, şi nici el nu e, căci mi-a demonstrat prin relaţia lui cu Sunny că e capabil să iubească pe bune, cu toate apucăturile sale de băiat rău. înghit în sec, încercând să-mi îndepărtez din mintea imaginile cu Hex în ipostaze mai mult sau mai puţin ciudare, care ar putea să

mă facă să mă uit la el ca la un bărbat în toată firea. îmi e imposibil să-l privesc cu alţi ochi, şi aş face bine să mă opresc din gânditul la lucrul ăsta dacă nu vreau ca situatia să devină şi mai ciudată între doi în cazul în care o anumită blondină nu-şi ţine gura închisă. f

îmi dreg glasul, încasând o plată de la un client care tocmai iese din magazin. — Lăsând relaţia mea... platonică cu Hex la o parte, cred că ar trebui să ne intereseze o altă relaţie, nu crezi? spun, întorcându-mi capul spre Kiva, care soarbe inocentă din paharul său aproape gol. îşi ridică curioasă ochii spre noi două, şi nu pot să nu rânjesc atunci când îmi amintesc de ipostaza celor doi din seara trecută, stând îmbrăţişaţi ca nişte ursi koala. j

t

t

t

i

i

Kiva se încruntă sumbru, mutându-şi ochii de la una la alta. — Ce? — întrebare greşită, scumpa, zâmbeşte plină

de viclenie Vanessa care, Doamne ajută, uită de mine şi de Hex. Scuze, Kiva! întrebarea corectă ar fi: Cum a fost? — Cum a fost ce? Oare joacă la cacealma? — Ştii tu, să adormi în braţele tipului de care eşti îndrăgostită încă din gimnaziu. Pun pariu că ţi s-au urcat hormonii la cap când i-ai simţit căldura corpului lângă a ta, sau când te-a înconjurat mai bine cu braţele la pieptul său, sau când... Oh, Doamne! Am uitat c-am poze! Caută câteva secunde prin telefon, apoi îl întoarce spre noi, arătându-i pe cei doi cuibăriţi» unul în braţele » celuilalt. Sau,* mă rog, mai mult Kiva. Beţivul de JJ abia dacă mai ştia pe ce lume trăieşte, darămite pe cine ţine în braţe. Ceea ce e puţin trist, căci ştiu că ei îi place maxim de el, chiar şi în ciuda faptului că ştie cu câte fete este în stare să umble în acelaşi timp, sau despre preferinţele sale în materie de orgii sau alte rahaturi de genu' ăsta. Kiva este mult prea

bună şi neştiutoare pentru JJ, şi chiar nu vreau să fie rănită şi mai mult din cauză că idiotul habar n-are să recunoască sentimetele unei fete. E doar mădularul de el. Kiva trânteşte telefonul Vanessei pe tejghea, fiind acum roşie la fată, ca si cum ar avea un atac cerebral din moment in moment, îşi prinde faţa între palme, gemând nemulţumită, iar eu şi Vanessa facem schimb de priviri, amuzate. t

»

'

t

— O, haide, o bat uşor pe umeri. Poate JJ nu va fi atât de prost încât să uite ce a fost între voi. Cine ştie, poate aveţi o şansă! îşi ridică ameţită capul, privindu-mă cu ochi mari si bulbucaţi. Câteva suvite castanii îi acoperă fruntea. •

i

»

t

— Crezi? vocea i se sparge puţin, ca şi cum ar încerca cu greu să-ţi ţină în frâu emoţiile. îmi muşc buza, dând uşor din cap. Nu ştiu însă dacă bufonul ăla îsi va aminti ceva, asa că nu vreau s-o las să-şi facă prea multe T

'

t

speranţe deşarte, căci ştiu cât de mult suferă în sinea ei pentru comportamentul uşuratic al lui JJ. Mă mir cum de poate să-l mai placă după toate câte a văzut şi a auzit. însă nu cred că aş putea-o înţelege prea bine. Am iubit un singur băiat la viaţa mea, şi ăla mi-a frânt inima. Dar presupun că aşa e la liceu, deci acum tipul ăla nu reprezintă decât o amintire pasageră, care nu-mi mai provoacă atât de multă neplăcere. Oricum, a primit cu vârf şi îndesat pentru ceea ce mi-a făcut. Peste vreun sfert de oră, după ce fetele pleacă acasă la Vanessa , mă întorc la muncă şi las timpul să treacă până când e deja momentul să plec acasă. închid localul, aruncându-mi în gură o gumă de mestecat, şi pornesc pe străzile luminate de zăpada albă, dar totuşi murdară. Ajung acasă la timp pentru cina pregătită de mama, care-mi strigă din bucătărie să mă grăbesc până nu se răceşte mâncarea, aşa că urc în grabă la mine în mansardă, luându-mi o pereche de colanţi şi o bluză largă pe umeri. Corbor apoi, aproape izbindu-mă de tata care îmi zâmbeşte leneş din capul scărilor. îşi petrece braţul după umerii mei, depunând un mic *

*

sărut peste creştetul capului, şi după mult timp zâmbesc in sinea mea, simţindu-mă bine la braţul său. Cred că ar trebui să mulţumesc talentelor mele de furat pentru că am ajuns să ne apropiem şi mai mult de când mă prinsese in biroul său. Evident, mama încă n-are niciun habar de toată tărăşenia asta;7 e micul nostru secret. Si asa va rămâne. f

t

T

»

— Spală-te pe mâini, mi se adresează mama de îndată ce se aşază la masă şi îşi pune şerveţelul în poală. îmi dau ochii peste cap, privindu-1 pe tata cum se apropie de ea pentru a o săruta uşor pe buze, şi-i las în treaba lor cât timp îmi spăl palmele la chiuvetă. Mă şterg pe pantaloni, spre oroarea mamei, însă nu comentează în vreun fel, asta şi pentru că tensiunile încă plutesc între noi de la cearta de ieri. Nu e vina mea însă că are o gură atât de spurcată si de mare când vine vorba de Hex. Nu voi ezita niciodată să-mi apăr prietenii de reproşurile sale, chiar dacă asta înseamnă să mănânc cu noduri în gât stând la aceeaşi masă cu ea. *

— Cum a fost la muncă, dragule? întreabă mama, încercând să deschidă o conversaţie. — A fost bine. Ne aşteaptă o perioadă încărcată lunile următoare, aşa că cel mai probabil voi ajunge mai târziu acasă, sau voi lucra si în weekend. 7

— Evident..., mumură mama de pe scaunul său, continuând să taie din cartofii la cuptor. îi arunc tatei o privire încurajatoare, primid acelaşi lucru din partea sa. Eu una îl înţeleg. Tata lucrează ca manager general la o companie destul de mare de calculatoare, iar cele mai mari proiecte din lucrări trebuie să treacă prin mâinile sale pentru a putea fi verficate şi aprobate. Ceea ce nu este deloc o muncă prea uşoară, nu atunci când milioane de dolari stau în mâinile tale si trebuie să tii cu dinţii de ei pentru a nu-i pierde şi din cea mai mică greşală. Evident, mama încă nu şi-a dat seama de lucrul ăsta, fiind la fel de egoistă ca e obicei. i

t

— Ce-ati zice de o zi în familie mâine? întreabă acesta la un moment dat, făcându-ne pe mine şi pe mama să facem un schimb scurt de priviri. Ne putem uita la filme sau ceva, sau putem ieşi undeva. N-am mai făcut de mult asta. t

— Cum vrei, ridic din umeri, încercând să nu-i distrug ideea de a ne face familia să fie mai unită. Cu el aş putea să stau întreaga zi fără să facem ceva anume, însă cu mama nu sunt atât de sigură. Asta pentru că ştiu că am putea sări una la gâtul celeilalte din orice motiv minuscul de dispută, şi oh, cât de nasol sună asta în capul meu. Mama se rezumă doar la o aplecare uşoară din cap, şi nu pot să-mi dau seama sigur dacă e sau nu de acord cu întreaga situaţie. în orice caz, aştept ziua de mâine cum aştept începerea facultăţii; cu o durere în fund. Urc peste jumătate de oră în mansardă, asta după ce îmi fac un duş rapid şi mă schimb în pijamale, şi mă arunc între cearşafuri, sprângând una dintre perne în braţe. Mirosul de lavandă, care acum se cam duce,

îmi face nările să se dilate, şi oftez obosită, bâjbâind mai apoi cu palma prin pat pentru a-mi găsi telefonul care vibrează. îmi flutur genele spre ecran, zărindu-i moaca lui Bibi care mă sună cu video. Glisez pe tastatură, şi începem un maraton de mai bine de o oră în care îmi povesteşte cu ce şi-a mai ocupat ziua, şi cum mama sa încearcă să-l convingă să renunţe la pierce-ul din sculă. Asta e o conversaţie mamă-fiu care mi se pare pe cât de neobişnuită, pe atât de deranjantă. Nici nu-mi pot închipui cum se simte el în acest moment, însă oarecum şi-a meritat-o; cine la pus să facă baie fără să-şi încuie usa? Mă mir cum de maică-sa nu l-a adus pe preot acasă să scoată demonul din Bibi, aka pierce-ul. Drace, umorul meu e fără haz! 7

Ne oprim din vorbit abia atunci când îmi spune că nu se simte prea bine şi că se bagă la somn, ceea ce e puţin ciudat, mai ales că e abia ora nouă seara. îi trimit totuşi un sărut prin ecran, primid la rândul meu o berea de la el, şi-mi bag telefonul la încărcat, punându-1 pe noptieră.

O umbră în mişcare îmi atrage numaidecât atenţia, astfel că îmi întorc capul spre fereastră, dându-mă jos din pat pentru a mă apropia de draperii. Le dau dintr-o mişcare la o parte, observându-1 pe Hex fumând de zor dintr-o ţigară, scoţând fumul pe gură în nişte cercuri paralele. Aburii plini de tutun se înalţă spre cer, dispărând în scurt timp, iar nasul mi se încreţeşte puţin din cauza mirosului ce mă asaltează atunci când deschid geamul. Tai aerul cu palma, încercând să disipez aerul, şi mă sprijin cu fundul de bara de ciment pentru a mă poziţiona mai bine în faţa sa. Noroc că nu mai ninge, altfel n-aş mai fi putut să stau atât de lejer. — Mergi şi îmbracă-te, se aude din faţă vocea sa răguşită, şi ca la o bătaie din degete un val rece de frig mă cuprinde de peste tot, făcându-mă să mă cutremur. —Vrei să scapi de mine şi nu ştii cum? îl privesc cu o sprânceană ridicată. — Nu. Vreau să pui ceva pe tine, apoi să-ţi

pui fundul înapoi pe bara aia, răspunde dintr-o singură suflare, zâmbind scurt în colţul gurii. Plescăi din buze, încă tremurând, şi mă întorc pentru a-mi căuta prin şifonier ceva care să iau pe deasupra. Găsesc o geacă groasă de fâş, pe care o trag numaidecât pe mâneci, şi îmi reiau locul de dinainte. Hex îşi termină deja ţigara, zdrobind chiştocul de bara de lângă el. îşi înalţă apoi ochii spre mine, şi aproape că pot să zăresc oboseala din ei. Albeaţa îi e acum înlocuită de un roşu sidefat, iar negru de sub pleoapele de jos, combinat cu părul răvăşit pe frunte, îi dau un aer de boschetar ambulant. Surâd în sinea mea, făcându-1 să-şi încline capul spre mine, întrebător. r

*

— Cum eşti? N-arăţi prea bine. — Am fost şi mai rău, plescăie din buze, trecându-şi degetele prin păr pentru a-şi da pletele peste spate. Arată ca o oaie spălăcită, însă e oarecum drăguţ în acelaşi timp. Orice ar însemna drăguţ în acelaşi context cu Hex.

— Cam morocănos, hm? îmi încrucişez braţele la piept, luându-1 oarecum peste picior. Doamne, mi-a lipsit asta! — Cam băgăcioasă, hm? îmi urmează gestul, strâmbându-se spre mine. Izbucnesc în râs totuşi. Asta pentru că un tip ca şi Hex, cu muşchi ş toate alea arată a naibii de caraghios în ipostaza de faţă. Totuşi, e acum bărbat în toată firea, chiar dacă are doar douăsunu de ani. Arată de două ori mai matur decât mine, deşi cred că asta de datorează şi părului care-i crescuse destul de mult în ultimul timp. Sunt sigură că dacă şi l-ar tăia ar redeveni Hex, cel din liceu. *

îmi ling buzele, observându-i încruntătura de pe frunte. — Deci, ai de gând să-mi spui ce ai? — Nu ştiu, tu ai de gând să-mi spui ce e cu flaconul ăla galben de pe noptiera ta? îmi cade faţa, la propriu. Odată cu falca

ce-mi ajunge direct în pământul de sub noi. Mă ridic în picioare, simţind cum fruntea mi se rupe sub şanţurile ce mi se formează instant pe piele. Pulsul o ia la galop, aproape mecanic, iar urechile mi se aprind din cauza nervilor ce mi se urcă la cap. El nu trebuia să ştie asta! îmi zbier în cap, încercând să mă calmez pentru a respira cum trebuie. Din faţa mea, Hex mă priveşte cu o oarecare încordare, căci oasele maxilarului i se profilează prin piele. — Calmează-te, Luna. L-am văzut fără să vreau. Cred că eu ar trebui să te întreb pe tine dacă eşti bine, spune, privindu-mă mai grav. Simt însă că mă sufoc sub greutatea ochilor săi, ca şi cum m-ar stoarce de vie, căutând prin cele mai adânci şi întunecate colţuri ale mintii mele. Iar asta mă face să mă dau instinctiv un pas înapoi, lovindu-mă de rama geamului. t

— Sunt bine, e tot ce mai spun înainte să mă dau înapoi, trântind geamul la loc. Tot ce mai apuc să văd este silueta lui Hex, aplecată

asupra balconului meu, insă trag draperiile înainte să-i mai permit să-mi vadă expresia tulburată de pe faţă. Mă las să alunec la marginea patului, aşezându-mă cu fundul pe podeaua rece, şi ascult cum bocăniturile din fereastră devin din ce în ce mai apăsate, auzindu-i vocea rugătoare a lui Hex, care îmi cere să-i deschid pentru a-1 lăsa înăuntru. Nu pot să fac asta însă, nu când ştiu că mi-a descoperit fără să vreau unul din secretele pe care le ţin doar pentru mine, căci nimeni, nici măcar ai mei nu ştiu că merg la doctorul Yang pentru a mă ajuta cu stările mele mai nasoale. Ştiu că nu e tocmai depresie ceea ce am eu, şi că nu ar trebui să fac atât de mult tam-tam pe subiectul ăsta, însă Hex nu trebuia să vadă nenorocitul acela de flacon, şi e doar vina mea că l-am lăsat aruncat pe noptieră, când trebuia să-l ascund, naibii, pe undeva! Continuă încă să bată în geam atunci când, peste câteva clipe, se opreşte şi simt cum pot să respir în sfârşit. îmi duc mâna la piept, încercând să-mi calmez inima agitată, iar liniştea nu durează prea mult, căci telefonul

îmi vibrează în scurt timp de lângă priză. Gem enervată, aplecându-mă pentru a-i zări numele pe ecran, şi-l blochez pentru a-1 forţa să se oprească până când nu mă enervez şi mai tare. Camera e cuprinsă în scurt timp de o linişte sumbră, aproape sfâşietoare, aşa că-mi prind genunchii între braţe, ascunzându-mi capul între ei pentru a reuşi să mă potolesc. Simt că voi avea un atac de panică dacă voi mai continua să respir atât de neregulat, aşa că-mi închid forţat ochii pentru a încerca să nu mă mai gândesc la asta. Căci cu cât mă gândesc mai mult, cu atât greaţa din stomac mi se ridică şi mai tare pe gât. îmi pare rău, Hex. Dar nu ai ce căuta în toate aspectele din viaţa mea, la fel cum nici eu nu pot pătrunde cu totul în a ta. Uşa spre toate încăperile din sufletul meu se închisese definitiv în momentul în care am încetat să mai fim prieteni, şi nu cred că aş putea vreodată să mă mai destănui în faţa sa aşa cum o făceam înainte. îmi place să fiu pe cont propriu, iar trecerea timpului mi-a demonstat că, în cele din urmă, tu eşti cel

mai bun prieten al tău, şi că nu te poţi baza întotdeauna pe ajutorul altor persoane pentru a supravieţui. Nu, asta e o luptă pe care trebuie să o duc de una singură, şi vreau să-mi demonstrez mie că voi fi în stare să o fac, fără ajutorul său sau al altcuiva. Nu sunt atât de slabă pe cât fac să pară. Nu am nevoie de nimeni şi de nimic pentru a respira în fiecare zi. Futu-i, sunt a dracului de puternică! Nu degeaba sunt Luna Morgenstern, la naiba!

Capitolul 16

HEX ^ Am ieşit pe uşă cu o fracţiune de secundă înainte ca soneria care să anunţe pauza să răsune măcar pe holuri. Vocea stridentă a cotoroanţei de biologie se făcuse auzită din spatele meu, cel mai probabil oripilată de ieşirea mea mai m ult decât dezordonată, însă nu i-am mai acordat vreo privire înapoi,

făcându-mi loc printre zecile de persoane care începeau deja să roiască pe coridoare ca albinele la miere. M-am izbit la un moment dat de umărul unui tip mai mic decât mine, balansându-mă într-o parte, motiv pentru care, cuprins de nervi şi oboseală, i-am aruncat cea mai sictirită privire posibilă, umezindu-mi buzele deja crăpate. La dracu'! Aveam o stare de rahat după toată acea fază cu Sunny din dimineaţa aceea, cu atât mai mult cu cât o putusem vedea pe Luna abătută toată ziua, fără niciun chef de viaţă. Nici măcar nu mâncase în pauza de masă, ceea ce era un lucru destul de grav având în vedere că fata aia putea mânca şi o căprioară şi tot nu s-ar fi săturat. Sau îngrăşat. Trebuia să am o discuţie serioasă cu iubiţica mea, şi asta repede, pentru că oricât de mult aş fi ţinut la ea, Luna nu merita să fie tratată în asemenea hal chiar de propria sa familie. Nu ştiam motivul pentru care cele două nu prea se aveau la suflet, însă nu-mi plăcea modul în care Sunny a procedat în dimineaţa

aceea, lăsăndu-şi sora să primească toată vina asupra sa. Poate că Luna avea o gură cât o şură, dar avea intenţii bune în sinea sa, şi chiar mă durea puţin să o văd într-o asemenea stare. Am mai ocolit câţiva rataţi, plimbăndu-mi ochii de colo-colo în căutare unei anumite brunete, iar când î'âsul său mi-a ajuns cu greu la urechi din cauza zarvei de pretutindeni, mi-am reditecţionat paşii înspre şeful ea, zărind-o chicotind cu câteva colege de-ale sale. De îndată ce si-a înăltat ochii si mi-a întâlnit privirea expresia feţei i s-a înăsprit subit, mărindu-şi pupilele ca şi cum a fi văzut cine ştie ce naţie de urangutan puturos. Un rânjet mai mult forţat mi se implantase în colţul gurii, şi i-am ignorat dinadins încercările sale din ochi de a opri înainte să ajung la ea. Nu aveam de ce să mă feresc de ea, de propria mea iubită. /

/

T

Din doar câţiva paşi am ajuns în dreptul ei, apucând-o cu fermitate de braţ pentru a o trage spre mine. Ochii săi se măresc considerabil, în timp ce prietenele sale zăpăcite privesc cu nişte expresii pe cât de

şocate, pe atât de caraghioase. Aproape că începea să-mi placă să le văd feţele speriate ca de bombe. - Ce faci? murmurase printre buzele încleştate, încercând să zâmbească într-un mod ciudat. Am ridicat întrebător din sprânceană. - Trebuie să vorbim. A încercat să se tragă de sub strânsoarea mea, însă degetele mele erau bine securizate pe braţul său, nu într-atât încât să o doară, ci cât să o menţină pe loc. - Nu pot, avem test următoarea oră, şoptise din nou, abia auzibilă Şi nu ştiam de ce, dar ultimele întâmplări, plus faptul că încerca să se comporte ca şi cum nici măcar nu m-arfi cunoscut mi-au adus sângele în cap, făcându-mi palma să se încleşteze şi mai adânc în pielea sa, până când, cu o smucitură, am reuşit să o trag spre mine, spre mulţimea care se holba la noi nestiind ce se petrece. 7

Am ignorat orice încercare a lui Sunny de a se elibera de lângă mine, făcându-ne loc spre o zona mai retrasă, şi am deschis cu piciorul uşa unei laborator liber, dându-i în cele din urmă drumul după ce am închis uşa în urma noastră. - Ce naiba, Hex! se zgâise spre mine, frecându-şi pielea care cel mai probabil se înroşise sub greutatea palmei mele. - Care-i problema ta? - Poftim? se încruntase. Care-i problema ta?! - Serios? am ridicat din sprânceană, încercând să-mi calmez corpul cuprins uşor de un tremurat abia simtit. Mi-am trecut mâinile prin părul tuns scurt, lingăndu-mi buzele în timp ce o priveam cu atenţie. Nu ştiam sigur dacă într-adevăr îi era frică de mine sau ceva, însă faptul că se dăduse cu un pas înapoi, până când se lipise cu fundul de marginea unei bănci îmi dăduse de înţeles că nu era prea încântată de întreaga situaţie. Ghinionul ei. /

- Care-a fost faza cu Luna de azi? Fruntea i se încreţise subit sub nişte linii fine ce-i crestau pielea, formând nişte şanţuri adânc care nu o caracterizau deloc. - Pe bune?M-ai târât tot holul pentru a mă întreba de ea? Pusese un accent ciudat pe ultimul cuvânt, făcându-mă să-mi înclin capul pentru a o analiza mai bine. - Da, după cum vezi. Ce naiba, Sunny! De ce maică-ta a pedepsit-o doar pe ea pentru faza de azi noapte? V-am dus pe amândouă acasă, de ce numai ea culege "laudele"? Nu era ca şi cum voiam să fie şi ea în vizorul hoaşcăi de Aurora, însă mă irita la culme faptul că Luna purta o vină pe nedrept, când şi sora ei făcuse exact acelaşi lucru, dar era tratată atât de diferenţiat. Ceva nu se lega în capul meu, şi aveam să aflu ce anume. - Pentru că e mai mare, ridicase Sunny din

umeri, punăndu-şi braţele în dreptul pieptului. -Şi de ce nu ai sărit în ajutorul ei? -De ce n-ai sărit tu în ajutorul ei dacă tot ţii aşa mult la ea! aproape că scuipase cuvintele spre mine, luându-mă puţin prin suprindere. Niciodată nu o văzusem să reacţioneze în asemenea hal, iar în acel moment o întrebare ciudată mi se proprise pe vârful limbii: Oare ce altceva nu mai ştiam despre ea? t

Mi-am muşcat buza de o oarecare frustrare, făcând un pas spre. Nu voiam să creez o ceartă între noi, dar nici nu-mi plăcea situaţia actuală dintre noi. - Ştii cât ţin la tine, nu-i aşa? Dăduse după câteva clipe din cap, făcându-mă să continui, însă Luna e una dintre persoanele de care îmi pasă mult prea mult pentru a rămâne indiferent la ceea ce s-a întâmplat în dimineaţa asta. Nu-mi place să cred că eşti genul de persoană care poate permite aşa ceva sub ochii săi, cu atât mai puţin când e

vorba de propria ta soră. Mă privise lung, aproape gânditor, apoi îşi întinse braţele spre mine pentru a mă face să mă apropii. Se urcase cu fundul pe banca din spate, depărtându-şi picioarele, apoi mă trase pe neaşteptate de şolduri, până când am ajuns prins între coapsele ei. Mi-ar arcuit sceptic o sprânceană, încercând să-mi dau seama ce are de gând. Respiraţia mi s-a blocat puţin în gât atunci când palmele sale şi-au croit drum spre spatele meu, în dreptul omoplaţilor, ca mai apoi să coboare din nou până când mă trase şi mai aproape de ea. Mintea mea mi se întunecase puţin, mai ales că nu voiam să mi se scoale tocmai atunci, când încercăm să port o conversaţie serioasă cu ea. I-am întâlnit privirea în scurt timp, iar zâmbetul său dulce îmi acaparase toată atenţia. - Chiar trebuie să ne certăm pentru aşa ceva? şoptise, ridicându-şi o palmă în dreptul obrazului meu stâng. Căldură palmei sale mă făcuse să mă aplec

în atingere, inspirându-i încet parfumul şamponului său, de măr verde. îmi cuprinse apoi ceafa cu ambele braţe, iar în secunda imediat următoare mă trase în jos, până când buzele ne erau atât de apropiate, încât dacă aş mai fi înaintat doi centimetri aş fi putut dizolva distanţa dintre noi. - Să uităm de ce s-a întâmplat, bine? îşi frecase nasul de buzele mele, făcându-mă aproape să mărăi gutural din cauza proximităţii mult prea covârşitoare dintre noi, iar când palmele mele şi-au croit drum spre softurile şoldurile sale moi şi cărnoase am simţit cum ar fi fost momentul oportun să mă opresc înainte să fac ceva ce n-aş fi vrut neapărat. Era al naibii de greu, futu-i! Corpul îmi dicta să cuprind gura aia micuţă într-un sărut răvăşitor si să uit de toată tensiunea pe care o acumulasem în mine, în timp ce raţiunea pe care o mai aveam în /

7

mine îmi striga să mă dau înapoi cât încă mai am cum. Iar Sunny nu făcea deloc lucrurile mai uşoare, căci moliciunea buzelor sale peste pielea încinsă a gâtului meu m ăfacea să-mi doresc să-i sfâşii hainele cu palmele goale şi să o am acolo şi atunci. Atât de frustrat sexual ajunsesem, încât îmi era ruşine cu mine. Oricât de mult mi-ar fi plăcut mie sexul murdar şi dur, nu mă puteam vedea făcând aşa ceva cu Sunny, şi nu ştiam de ce anume. Poate pentru că era prea fragilă pentru mâinile mele, iar eu mult prea păcătos pentru ea. în orice caz, în momentul în care am simţit că aveam să-mi pierd controlul şi să-i răspund la avansuri m-am dat repezit un pas în spate, privind-o cu ochi dornici, dar totuşi conştienţi de faptul că ea tocmai încercase să mă momească cu câteva sărutări fugare pentru a uita de predicile mele. Cât de prost să fi fost încât să cad în plasă? Mi-am dus mâna la gură, ştergându-mă în treacăt la baza gâtului, în timp ce ochii săi păreau surprinşi, şi oarecum tăioşi.

- Nu fac asta cu tine, până nu-ţi ceri scuze de la Luna. I-am aruncat o ultimă privire, apoi am ieşit din laborator, încercând să-mi calmez pulsul şi bulgărele ce aproape mi se formase în interiorul pantalonilor. în ce hal ajunsesem... însă puţin aveam să ştiu faptul că discuţia noastră din acea zi avea să fie startul unui coşmar ce ne va preceda sfârşitul.

- Nu mai fuma ca spartul şi dă-mi şi mie o ţigară! tun spre JJ, zărindu-1 cu coada ochilor cum se chinuie să nu-mi arunce vreun comentariu prea acid. Pufăi însă satisfăcător în sinea mea atunci când îl văd cum îsi duce resemnat palma prin buzunarul gecii, aruncându-mi pe loc pachetul aproape gol de ţigări. - Aminteşte-mi, din nou, cum ai dat de mine? întreabă pe un ton sec, trăgând din nou din tutun în plămâni. Face apoi câteva balonaşe

din fum, suflându-le în aer. Nemernicul, eu mă chinui de ani buni si tot un rahat îmi iese. >

- Dacă te-o pus naiba să pui poza aia pe Snap, ridic nepăsător din umeri, punându-mi ţigara între buze. Mă las apoi la nivelul său, atingându-i vârful scrumului încins, apoi mă ridic şi mă sprijin mai bine de peretele rece din spatele meu. Fumul cald îmi încălzeşte gâtul uscat, coborând apoi până în piept, şi inspir lacom de câteva ori, încercând să ignor aerul rece ce ne înconjoară. Urăsc iarna; abia aştept să se topească căcatul ăsta de zăpadă murdară. îmi îngheaţă picioarele în bocanci, nu altceva. - A naibii tehnologie, murmură ca prin transă JJ de la picioarele mele, stând pe glezne, însă îl ignor, privind spre strada ce dă spre aleea pietonală. Ne aflăm lângă un fostă farmacie, acum părăsită, undeva în centrul oraşului, dar într-o zonă care aduce mai degrabă cu periferia sau un cartier de drogaţi, la cât de părăginit şi aiurea arată. Ceea ce nu e de mirare, având în vedere că primarul nu face mare lucru pentru a

moderniza zonele mai sărăcăcioase. Nu din cauza banilor, are el destui în buzunare, ci a nepăsării. Iar asta nu a dus la nimic bun. - Ştii ceva de Luna? întreb după ceva timp, sorbând din paharul de cafea pe care îl luasem de la un magazin din josul străzii. - De unde dracu' să ştiu eu? Stai lângă ea, ce mama naibii! îi arunc o ocheadă plictisită, încercând să-mi potolesc impulsul de a-i da una în fundul ăla ce strigă după bătaie. Nu şi-a mai luat-o oricum de mult; piciorului meu i-ar prinde bine nişte antrenamente. T

însă, deşi ego-ului meu îi este greu să accepte aşa ceva, JJ are dreptate într-o oarecare măsură. Faptul că stau fix lângă ea ar trebui să-mi ofere toate oportunităţile pentru a reuşi să vorbesc cu ea pentru a lămuri întreaga situaţie. însă nu a fost să fie. Luna mă blochează complet, în cel mai grosolan mod posibil. Am încercat orice ar putea fi posibil: să-i bat

în geam până când mai aveam puţin şi-l spărgeam în bucăţi de nervi, să privesc mişcările din casa sa pentru a o prinde în cazul în care avea să iasă din casă, la naiba! Ba chiar am fost şi la ea acasă, unde am dat peste tatăl său David, bărbat de treabă de altfel, însă nimic. Habar n-am unde a putut dispăru aşa din senin, şi e cu atât mai frustrant, cu cât nici măcar la telefon nu răspunde. încep deja să mă simt ca un nenorocit de hărţuitor, ceea ce nu-mi stă deloc în fire. Nu vreau însă să las întreaga dispută, dacă o pot numi aşa, dintre noi în aer. Nu am avut nicio intenţie să-i dau de înţeles că-i plâng de milă sau că o acuz de ceva anume. Pur si simplu voiam s-o fac să-şi dea seama că poate avea încredere în mine pentru a-mi spune ce are pe suflet, căci oricum nu sunt eu în măsură să o judec sau să o condamn. îmi pot da seama că, cel mai probabil, a crezut că vreau să-i încalc intimitatea, si la cum o stiu eu pe Luna, motivul pentru care niciodată nu vorbeşte despre ceea ce o deranjează este din cauză că nu vrea să ne împovăreze pe noi cu probleme sale. Ceea ce '

0

I

nu ştie ea este faptul că fiecare dintre noi avem nevoie de alţi oameni pentru a trece peste ceea ce ne frământă; eu ar trebui să stiu asta mai bine decât oricine. Si n-am de gând s-o las să treacă singură prin... orice ar trece. *

t

- Frate, ce tot aveţi tu şi Luna de vă fugăriţi ca şoarecele şi pisica? încă puţin şi încep să cred că aţi face o pereche de-a dreptul criminal, dacă stii la ce mă refer! *

»

îmi face cu ochiul, ca şi cum ar avea pretenţia ca eu să mă prind despre ce tot îndrugă el aici, însă mă rezum doar la o grimasă urăcioasă, scoţând aburul cenuşiu pe ambele nări. - Şi Vanessa a bolborosit ceva legat de asta. încep să cred că voi aţi face o pereche pe cinste! JJ îşi ridică numaidecât capul în direcţia mea, aruncându-mi o privire perversă. Sau plină de repulsie. Uneori nu-mi dau seama ce vrea să exprime de fapt.

- O fi ea bună de câteva turi, da' e diavolu-n persoană. Prefer să-mi ţin scula acasă. îmi dau ochii peste cap, zdrobind chiştocul de peretele de lângă mine. îmi ling apoi buzele uscate, uşor amare, şi-mi îndrept spatele. - Oare te voi vedea şi pe tine cu o fată ca lumea într-o bună zi? - Nah. - Ai dreptate. Eşti atât de orb încât n-ai putea vedea o fată faină care speră la tine nici dacă ţi s-ar lipi pleoapele de sprâncene pentru a-ţi tine ochii deschisi. 9

T

- Ce vrea să însemne asta? se încruntă oarecum iritat, deşi un rânjet discret îi joacă în colţul gurii. Oftez obosit, întinzându-mi braţele, şi mă gândesc preţ de o secundă dacă ar trebui să-i spun sau nu de Kiva. Mi-e puţin milă de ea pentru că stă după curu' unuia ca el, căci JJ nu e nici pe departe genul de băiat care să se

mulţumească vreodată cu o singură tipă mai mult de... două zile. Singura lui iubită mai adevărată fusese în clasa a şaptea, şi nici atunci nu încetase să mai flirteze cu alte puştoaice din clasele mai mari. Aşa-zisa lor relaţie se sfârşise o lună mai târziu, cu un JJ pălmuit peste măsură şi cu un smoc de păr smuls de iubita răzbunătoare. Fusese comică toate faza, deşi sunt sigur că el nu fusese de aceeaşi părere. îmi frec de câteva ori spaţiul dintre sprâncene, hotărând că nu este locul meu să deschid un subiect care o va afecta pe Kiva, mai curând negativ decât invers. îi va spune când va simţi si va crede de cuviinţă. Asta dacă nu cumva, Doamne ajută, îşi va găsi un băiat la fel de cuminte precum ea, care să o respecte şi să o iubească pentru ceea ce este. O cunosc îndeajuns de mult pe Kiva încât să-i doresc doar binele, iar JJ nu e tocmai o influenţă prea bună pentru ea. Oricât de prieten mi-ar fi. 9

9

9

- Nimic, îi răspund într-un final, închizându-mi mai bine geaca la baza gâtului. Merg acasă, vrei să te duc undeva?

Dă vehement din cap, trăgându-şi nasul de câteva ori. - Nop, o am pe draga de Sisi parcată mai jos. Mă strâmb în sinea mea la auzul minunăţiei de maşini, însă nu comentez, făcându-i semn cu capul înainte să o iau la pas spre maşina pe care o lăsasem parcată în faţa unei spălătorii. Nu prea am planuri pentru ziua de azi, dar oricum, e trecut de ora cinci după-amiaza, iar apusul începe deja să se lase peste oraş, odată cu punerea în funcţiune a instalaţiilor de Crăciun. Ajuns acasă în mai puţin de jumătate de oră, ciocnindu-mă de liniştea teribilă din întreaga casă. Ai mei sunt la muncă şi nu se întorc decât mai târziu, cea ce însemna că va trebui să zac în patul meu până când să mai aud ceva gălăgie prin casa asta. îmi place însă liniştea, deşi uneori am impresia că voi asurzi de la prea multă. Şi nu de puţin ori de întâmplă de unul singur. Măcar atunci când eram în Montana îi mai auzem pe Drako plângându-se de relaţia lui

cu mironosiţa, acum zac mai ceva ca peştele pe uscat, ascultându-mi propriile gânduri. Că tot veni vorba de puşlamaua aia, oare ce mai face micul drac? îmi arunc geaca pe un spătar al unui scaun de îndată ce păşesc în dormitor, şi mă arunc pe cearşafurile reci pentru a mă aşeza într-o poziţie mai comodă. îmi scot apoi telefonul din buzunarul pantalonilor, şi caut ceva timp numele său prin agenda telefonului. Rânjesc în sinea mea când îl găsesc - îi pusese numele Dracul, şi nu l-am mai schimbat de atunci şi-i trimit repede un mesaj prin care îl întreb cum îi mai e viata. 9

Aştept mai bine de zece minute până când primesc un răspuns de la el, şi sincer, mă holbez câteva secunde bune la poza pe care mi-o trimite. Din poziţia în care e făcută poza pot doar să cred că stă pe jos, la marginea unui pat, având braţul întins peste cearşafuri, cu palma prinsă de o alta. în spatele cadrului, chipul destul de familiar al gagicii sale - sau fosta? Joanna, se zăreşte dormind dusă între perne, având totuşi un

prosop pe cap, cu un păr considerabil mai scurt, ce-i stă lipit de gaza gâtului, ca şi cum abia si-ar fi făcut baie. 9

Sub poză, tastează mesajul: Răceală. Rămân câteva clipe pe gânduri, neştiind cum să reacţionez, apoi tastez repede primul lucru care-mi vine în minte. Te-ai transformat într-un soţ drăgăstos, sau ce? (Hex) Sugi (Drako) Cred că tu vrei să sugi ceva, de asta eşti asa ascultător. Cutu' Drako! Potaia ar fi » $ mândră de tine. xD (Hex) Aminteşte-mi de ce îmi mai pierd vremea cu tine? (Drako) Pentru că-mi rămâi dator... pe viaţă? (Hex) Mă-sa! (Drako) Hai, pa şi pusi! Trebuie s-o şterg de

transpiraţie. Altfel nu se va simţi prea bine la... supt (Drako)

îmi scutur capul, nevenindu-mi să cred că noi tocmai am vorbit de păsărică măicuţei. Cred că plictiseala îmi afectează prea de tot neuronii, altfel nu-mi explic. închid telefonul, lăsându-1 pe undeva în pat, şi-mi duc ambele palme sub cap pentru a mă sprijini mai bine. Ochii îmi fug de-a lungul tavanului puţin scorojit pe alocuri, peste bucăţile vechi de mobilier, până în dreptul ferestrei de unde pot zări o porţiune din balconul Lunei, din cauza perdelei trasă doar pe jumătate. Nu se observă însă nicio mişcare, ceea ce mă face oarecum anxios, căci nu mai ştiu nimic de ea de când mi-a închid geamul în nas. Mă port ciudat totuşi. Luna e destul de mare pentru a-şi purta singură de grijă, deci nu cred că ar trebui să-mi fac prea multe griji în legătură cu ea, nu-i aşa? Totuşi, n-a trecut nicio zi de când n-am mai văzut-o; mă port ca un părinte curpins de grija fetei sale. Pff! Totuşi, nu am cum să nu-mi fac griji în

legătură cu ea, nu după toate tărăşenia aceea cu nenorocitul de Sebah. Ceva îmi spune că acea scârbă nu va sta, pur şi simplu, cu mâinile în sân după ce i-am distrus toate planurile şi a mai fost şi umilit de Luna în faţa găştii sale. Da, aflasem asta de la ceilalţi în ziua când fusesem la planetarium. E de prisos să spun că mi-aş fi dorit să-i văd faţa dobitocului atunci când Luna i-a articulat una în moacă. Sigur i s-au zdruncinat dinţii în gură la impact, mai trebuia să-i sară unul afară şi m-aş fi prăpădit de râs în celula ala blestemată. încă un motiv pentru care nu am de gând să ajung pe lista neagră a Lunei. Deşi ceva îmi spune că sunt pe drumul cel... rău? Strâng din dinţi, închizându-mi ochii, şi las liniştea să-mi cuprindă gândurile până când mă pierd printre minutele ere par să se blocheze în loc. îmi redeschid ochii doar atunci când aud zgomot de jos, cel mai sigur din bucătărie, şi deja nu mai sunt surprins să constat că s-a întunecat deja. Bâjbâi cu palma prin pat după telefon, mijindu-mi ochii spre ora

destul de târzie, zece seara, şi spre cele câteva mesaje de la JJ. Mă ridic în şezut, fiind puţin ameţit din cauza somnului neplănuit, şi respir lung de câteva ori, clipind rapid pentru a putea citi mesajele scrise atât de prost de şi mai prostul meu prieten. Mă trezesc însă complet atunci când ajung la ultimul mesaj, şi simt cum pulsul îmi trosneşte în piept, încercând cu greu să mă calmez atunci când apelez numărul lui JJ. Primul apel îmi intră direct în căsuţa vocală, ca mai apoi să răspundă după a doua încercare. - CUM ADICĂ CINEVA A DROGAT BĂUTURILE DIN CLUB?! aproape că sparg ecranul cu mârâitul meu necontrolat, închizându-mi ochii pentru a mă focusa mai bine pe respiraţiile întretăiate. îmi trec mâna liberă prin păr, dându-1 pe spate, şi strâng din dinţi când aud zumzetul gălăgios de la celălalt capăt. - De unde să ştiu că se va întâmpla asta?! ţipă şi el în telefon pentru a se face auzit, şi sunt nevoit să-mi îndepărtez telefonul de la

ureche pentru a nu asurzi. Hex, vino s-o iei pe Luna acasă! Nebuna asta nu mai ştie ce-i cu ea! - De ce n-ai dus-o tu acasă până acum, cap de sculă? întreb iritat, ridicându-mă de pe pat pentru a-mi căuta geaca şi cheile de la maşină. T

- Am încercat, ok?! Tipa mi-a dat una în bărbie de-am văzut stele verzi, şi alta nu! Mă opresc în loc, proiectându-mi în minte imaginea cu cei doi. Aproape că m-ar bufni râsul dacă nu ar trebui să mă grăbesc spre o drăcie de club. Si ce naiba caută acolo mai exact? Mâine se presupune că ar trebui să meargă înapoi la facultate. Jur, dacă Luna a venit cu ideea asta genială o să şi-o ia grav! 7

închid apelul după ce îi cer lui JJ numele clubului în care se află şi-i spun că aibă grijă de Luna, îmi iau geaca pe umeri şi aproape că sar peste scări, ajungând imediat în dreptul holului de la intrare. - Unde te grăbeşti, băiete? se aude din

spatele meu vocea tatei, ere apare în cadranul de la bucătărie, cu o felie de pizza în gură. E îmbrăcat încă în uniformă, iar ipostaza lui îmi aduce imediat un gând nu atât de neplăcut în minte. - Merg să-i iau pe JJ şi Luna din The Vamps. Cineva a pus droguri în băuturile de acolo. Instant, lasă bucata aproape să-i pice din gură, încreţindu-şi fruntea spre mine. - Ce, mama naibii! bolboroseşte, ducându-se înapoi în bucătărie, de unde se întoarce cu geaca pe care şi-o trage imediat pe umeri. Din urma sa, mama ne priveşte pe amândoi cu ochi nedumeriţi. Să mergem! tună tata spre mine, şi după mult timp de când mă ştiu, mă bucur că este treaz pentru a mai rezolva şi el din problemele cu care se confruntă oraşul ăsta. Şi, trebuie să recunosc, e oarecum plăcut să-l văd la datorie, căci a trecut deja mult timp de când nu l-am mai văzut atât de îndârjit să meargă la muncă. O sărută pe mama în treacăt pe frunte,

lăsând-o şi mai în aer, apoi mă împinge în faţă pentru a deschide uşa, abia reuşind să mă încalt cum trebuie, si scoate de la brâu un receptor, prin care comunică locaţia şi o altă maşină care să ne ajungă din urmă. Urcăm amândoi în maşina sa, fără să mai scoatem vreun cuvânt pentru o bună bucată de drum. Luminile oraşului şerpuiesc maşina, odată cu fiecare groapă pe care tata încearcă să o ocolească, şi am nevoie să-mi duc palmele peste stomac pentru a-mi calma zgomotele ce riscă să se propage înăuntru. Nu mai mâncasem de azi-dimineată, si nici atunci nu fusese cine ştie ce, însă nu-mi permit să mă gândesc acum la aşa ceva. Sper doar ca nebuna de Luna să nu facă vreo prostie dacă e prea ameţită. Ultima dată când fusese în halul ăsta nemernicul de văr-su aproape că profitase de ea. Chiar nu înţeleg cum poate să fie în continuare atât de iresponsabilă. Poate ar trebui s-o leg de pat şi s-o ţin ca pe o prinţesă închisă în turn. t

*

»

t

'

0

Ironia mea mă lasă rece, la propriu. - Tu cum de n-ai ieşit cu ei? mă întreabă tata la un moment dat, oprind la un semafor. r

- Dormeam, ridic din umeri. Palmele sale încep să bată un ritm lent pe suprafaţa volanului. - Ştii că va trebui să investigăm sursa acelor substanţe, nu-i aşa? Asta-i include şi pe micii tăi prieteni. îmi întorc fulgerător capul spre el, simţind cum fruntea mi se frânge din cauza cutelor formate. Buzele mi se presează mai bine unele peste altele, iar aerul pare că se rarefiază în jurul meu. - Ei n-au nicio legătură cu drogurile! mârâi printre dinţii încleştaţi, zărindu-1 cum îşi arcuieşte perfect sprânceana dreaptă. - Oh, aşa cum nici tu n-ai avut vreodată, nu? îl privesc. Pur şi simplu îl privesc. Nu vreau să intru într-un subiect e care nu sunt deloc mândru şi pe care încerc cu tot dinadinsul să-l las în spate, uitat printre

celelalte amintiri care-mi fac pielea să se cutremure, iar gâtul să se usuce. Iar el, mai bine decât oricine, ar trebui să ştie acest lucru. Poate că trecutul meu cu drogurile si alte substante nu este unul tocmai demn de povestit, însă nu am mai luat rahaturi din alea de-ţi prăjeau creierul de câteva săptămâni bune. Nu zic să sunt spălat complet de păcate, însă nici nu merit să-mi pierd vremea cu asemenea discuţii în timp ce prietenii mei îşi varsă maţele prin băile clubului, mai mult ca sigur. *

t

Aşa că îmi mut privirea pe geamul de lângă mine, încercând să-mi conving pumnii să nu mai stea atât de încordaţi, iar tata simte tensiunea din aer, căci de îndată ce se face verde la semafor calcă acceleraţia, lăsând liniştea să pună din nou stăpânire pe întreaga maşină. Peste mai puţin de cinci minute parcăm undeva pe strada pe care se află clubul respectiv, astfel încât să nu bată prea tare la ori, şi-mi croiesc numaidecât drum spre intrarea principală de îndată ce zăresc cea de-a doua maşină de poliţie parcând lângă a

noastră. Namila de om ce păzeşte intrarea încearcă să mă oprească din a înainta, împingându-mă în parte, însă îi blochez instant braţele, prinzându-i o lovitură direct în obraz, ce-1 catapultează de peretele din spatele lui. Nu mai stau să mă obosesc cu el, auzind în urma mea vocile agenţilor de poliţie cum încearcă să facă ordine pentru a intra înăuntru. Mă împing în celelalte persoane care se bâţâie de colo-colo ca nişte furnici aeriene, încercând să-i găsesc pe ceilalţi cât mai repede cu putinţă. însă ochii încep să mi se învârtă în cap odată cu luminile fosforescente şi cu muzica ce-mi bubuie în moalele timpanelor, şi simt că mă învârt deja în cerc, neştiind unde să mă mai uit mai exact. Zăresc câţiva indivizi abia ţinându-se pe picioare de cadranul barului, ca mai apoi să-şi verse maţele peste picioarele lor, făcându-mă să strâmb din nas din cauza îngreţoşării. Căldura excesivă dinăuntru aproape că-mi ia şi mie minţile, nici nu-mi pot imagina ce simt netoţii ăştia care s-au

lăsat drogaţi atât de uşor. Totul începe să se deruleze şi mai încet odată cu apariţia organelor de poliţie pe ringul de dans, care încearcă să strige spre ceilalţi să oprească muzica şi să nu se mişte din loc, iar starea de panică pe care o resimt se intensifică şi mai mult, cu atât cu cât nu reuşesc că dau nicicum de Luna sau JJ. Gândindu-mă că poate se află pe undeva pe la baie, mă grăbesc să fac cale întoarsă şi să urc cele câteva scări care dau spre aripa de sus. Şi, pe toţi dracii din Iad şi de pe Pământ, cine s-a gândit să pună băile tocmai la etaj?! Sar peste câteva două sau trei trepte, sprijinindu-mă cu braţele de barele din lături, şi îmi ciulesc urechile în momentul în care aud câteva gemete înfundate venind din baia băieţilor. Ocolesc la stânga, şi nu mică îmi e mirarea atunci când dau peste JJ, îngenunchiat în faţa unui vas de toaletă, îşi mută molcom capul spre mine când mă observă în tocul uşii, având ochii plini de roşeaţă şi pupilele atât de dilatate încât abia de i se mai observă albeaţa din ei. Mă 9

apropii plin de frustrare de el, bătându-1 de câteva ori pe spate. - Geniule! Să vezi ce cafteală îţi iei când eşti treaz, JJ! încearcă să îmi spună ceva, însă se opreşte brusc, băgându-şi şi nou capul în vasul plin deja de vomă. Mirosul înţepător îi întoarce stomacul pe dos, aşa că-mi duc braţul la nas, privind spre ieşirea din baie. -JJ, unde-i Luna? Ţi-am zis să n-o laşi singură! încearcă să gângurească ceva, dar nimic coerent nu-i părăseşte buzele. Se chinuie apoi să ridice braţul pentru a-mi face semn spre cealaltă parte a băii, ca mai apoi să scoată din nou nişte sunete de înecare. 9

îl las să dea tot afară din el, asigurându-1 că mă voi întoarce după el, şi o pornesc spre baia fetelor, rugându-mă să nu fie într-o stare şi mai proastă decât JJ. Mă opresc însă atunci când constat că, la

dracu’, nu e deloc aşa cum mă aşteptam să o găsesc. Şi nu ştiu dacă ipostaza în care se află momentan ar trebui să mă bucure sau nu. Stă rezemată de peretele băii, aproape strivită de corpul celui care stă aplecat asupra ei, în timp ce mâinile lor par a se pierde pe trupul celuilalt, odată cu mişcările aproape sălbatice produse de gurile lor. Palma tipului se strecoară în jos, până în dreptul fundului, şi aproape mă crispez la vederea cărnii expuse de rochia mult prea sumară a Lunei, care aproape că nici nu există în fata nenorocitului care mai are puţin şi îşi bagă de tot limba în gura ei. Serios, ce fel de joc prostesc mai e şi ăsta. r

Geamătul Lunei mă scoate însă din gânduri, aducându-mă în realitatea nu prea plăcută, vizual cel puţin, şi nu mai stau pe gânduri atunci când mă aplec spre ratatul din faţa ei, trăgându-1 de marginea cămăşii până când prind unghiul perfect pentru a-mi lipi pumnul de falca lui. Trupul i se dă puternic înlături, scoţând nişte sunete de înec, însă nu stau să-i tăbăcesc lui fundul şi mai tare,

apropiindu-mă de Luna. - Care e problema ta? urlă cel de lângă mine, ţinându-şi în palmă nasul însângerat, şi oh, cât mă stăpânesc să nu-mi dau ochii peste cap. - E drogată, căcat cu ochi! Marş d-aici până nu te strivesc în picioare! îmi cobor apoi ochii spre ea, răsucind-o astfel încât să mă asigur că se poate ţine pe picioare, şi-mi ridic blând palma peste obrazul său, ridicându-mi capul pentru a mă putea uita şi mai bine la ea. Flutură obosită din gene, cu nişte ochii injectaţi de un roşu aprins, şi mă strâmb puţin la vederea machiajului care i se întinde pe alocuri pe faţă, dându-i un oarecare aspect de prostituată. Cuvântul mi se învârte amar prin cap, făcându-mă să mă încrunt şi să o prind şi mai bine de şolduri. Luna e orice, dar nu o tipă uşoară. t

Atunci de ce face toate astea? mă întreab în

gând. îmi deschid gura pentru a o îndemna să coborâm la parter, însă tipul de lângă noi se mişcă instantaneu de lângă noi, împingându-se bezbetic cu umărul de spatele Lunei. încerc să o prind înainte să se dezechilibreze şi mai tare, însă totul se petrece atât de repede, încât atunci când mă dezmeticesc e deja prea târziu. Buzele sale le acoperă încet pe ale mele, nu apăsat, ci mai degrabă ca o apăsare uşoară de pană, însă care e îndeajuns de palpabilă încât să mă facă să împietresc în loc, simtindu-mi fiecare muşchi din corp încordându-se pe sub pielea încinsă. Moliciunea şi fiebinţeala gurii sale îmi aduc un mârâit îngheţat pe centrul gurii, care mă ia serios prin surprindere, şi nu într-un sens bun, şi am noroc că Luna se dă de una singură înapoi înainte să mai apuc să-mi presez mai bine palmele pe şoldurile sale. *

T

t

Nu mai respir, nu mai clipesc, şi cred că nu mai exist. Se încruntă brusc, ca şi cum ar deranja-o ceva, apoi clipeşte des,

privindu-mă ca prin ceaţă. - Hah! Te-am prins! chicoteşte ca un copil, lovindu-mi ambii obraji cu palmele, ca mai apoi s-o simt cum se lasă moale în braţele mele, fiind nevoit să-mi strecor mai bine un braţ după spatele său pentru o stabiliza pe picioare. O prind cu cealaltă mână de după cap, inspirându-i lung mirosul şamponului abia simtit, si îmi rezerv câteva secunde pentru a privi spre peretele din faţa mea, avându-mi mintea complet goală. Mă încrunt nervos atunci când constat că pulsul mi s-a accentuat puţin în dreptul inimii, simţindu-1 cum se izbeşte de obrazul său, şi abia acum mă păleşte un gând care-mi aduce un fior rece prin tot corpul. Şi nu are legătură cu faptul că noi tocmai ne-am sărutat, oarecum. Mai rău este că eu aveam de gând, chiar şi dacă ar fi fost vorba de o secundă, să îi răspund la sărut.

Capitolul 17

LUNA — Mami, m am i! Uite ce am făcut!

Ţipetele mele destul de întortocheate au răsunat în întreaga sufragerie, odată cu sunetele de scârţâit produse de tălpile mele pe pardoseala veche şi alunecoasă. M -am împiedicat de vreo două ori, ţinăndu-mi echilibrul cu ajutorul cadranului de la uşă, peste câteva clipe faţa mea a fă cu t pe

neaşteptate contact cu stomacul mamei, catapultându-mă câţiva paşi înapoi. Am gemut încet, prinzându-mi nasul cuprins de căldură între degete, şi mi-am ridicat bucuroasă ochii spre silueta mamei, pentru a o putea vedea mai bine. — Uite, uite! mi-am întins braţele micuţe în aer pentru a ajunge cumva la nivelul ei, însă ochii săi i-au întâlnit doar pentru o fracţiune de secundă pe ai mei, căci imediat îşi mutase privirea în partea opusă, continuând să vorbească la telefon. *

/

/

— Nu acum, Luna, mi-a vorbit pe un ton aspru şi nestatornic, prinzându-şi telefonul între ureche şi umăr, verificându-şi totodată ceasul de la încheietură. Braţele mi-au coborât uşor în dreptul pieptului, strângând între degete cadoul pe care mă străduisem atât de mult să îl fac la orele de lucru manual de la scoală. Mereu am vrut să-i pregătesc lui mami o agrafă de păr, căci al ei era atât de drăguţ şi de luuung, încât uneori o vedeam cum avea probleme în a-şi ţine unele şuviţe prinse la spate. Iar J

eu îi iubeam părul; era diferit de al meu, din toate punctele de vedere. în timp ce al meu era mereu drept, de un blond urât şi spălăcit, al ei era de un şaten superb, ce-i ajungea uneori până în dreptul brăului. Lui tati mereu îi plăcea să se joace cu el atunci când venea de la muncă, cu toate că mami nu-l lăsa întotdeauna să-şi bage degetele prin el, pentru a nu-l ciufuli şi mai tare. îi făcea însă pe plac de cele mai mutle ori, iar atunci când ei erau fericiţi, şi eu eram cea mai fericită din întreaga lume. Buzele mi se strânseseră într-o linie dreaptă, cu dinţii abia iesiti muşcând din carnea umezită. Mă gândeam că îi va plăcea cadoul de la mine; că mă va mângâia pe cap la fel cum o face tati înainte de culcare şi că-mi va spune că e cel mai drăguţ lucru pe care l-a primit vreodată. De ce nu se uită la mine? t

•

t

Mami, uită-te la mine. Sunt aici, mă vezi? De ce nu mă vezi?

T

Trebuia să fiu o fetiţă cuminte şi să aştept să termine de vorbit. Lui mami nu-i plăcea când cineva o întrerupea din treburile sale, mai ales când era vorba de ceva legat de prietenele ei sau de celelalte rude din oras. Asa că am stat în acel loc preţ de mult secunde, strângând în palme mica agrafă cu pietricele colorate pe care reuşisem să o fac în multe ore de lucru la şcoală. Profesoara fusese mândră de mine pentru ceea ce făcusem; voiam ca şi mami să fie. M-ar fi bucurat dacă ar fi fost. T

T

Peste alte câteva clipe, mami încheiase conversaţia telefonică şi oftase lung şi apăsat, trecându-şi palmele de-a lungul frunţii sale. Nu-mi plăcea să o văd încruntată sau nervoasă, însă atunci nu-mi păsa de aaşa ceva, motiv pentru care am zâmbit din nou lung, fiind gata să mă având din nou asupra sa pentru a-i arăta cadoul la care lucrasem. Gângureala lui Sunny însă mă făcuse să mă opresc înapoi în loc, exact în momentul în care codiţele sale arămii s-au arătat de după uşa de la intrare, îndreptându-se fără să

clipească spre braţele deja deschise ale mamei. — Woah, ai grijă, Sunny! a menţinut-o înapoi pe picioare, zămbindu-i aşa cum voiam să-mmi zâmbească si mine. Doar că niciodată nu o făcea. /

— Ma! Ute! se bâlbâise printre cuvintele încă neînvătate, scoţând din buzunarul rochiţei sale o hârtie pe care părea desenat ceva cu creioanele, ce aducea mai mult cu o măzgălitură. T

*

7

Ochii lui mami s-au mărit ca nişte farfurii, sărutând-o mai apoi pe ambii obrăjiori, făcând-o să chicoteacă amuzată. — E minunat, Sunny! Mamei îi place mult. Palmele începuseră să-mi tremure pe lângă corp, simţind un gol ciudat exact în mijlocul pântecului. Mi-am lins buzele, clipind ciudat, şi am plecat de acolo fără să mai arunc vreo privire înapoi, până când am ajuns în biroul lui tati, refugiindu-mă sub masa acestuia la care lucrează. Genunchii mi s-au ridicat în

dreptul bărbiei, susţinându-mi capul, şi nu ştiam de ce, dar aveam o dorinţă necunoscută de a plânge din moment în moment. Colţul ochilor mi se umpluseră de o umezeală fierbinte, aproape usturătoare, aşa că mi-am dus grăbită palmele încleştate la faţă pentru a o ascunde cu ajutorul braţelor. Voiam ca tati să ajungă mai repede acasă. El mereu mă lua în braţe si stia cum să mă facă să mă simt mai bine. 7

t

T

La fel cum mami o face cu Sunny, uitând uneori de prezenţa mea. De ce nu mă putea vedea şi pe mine. Ştiam că eram mai mare, si că trebuia să am grijă de Sunny căci abia avea doi anişori, însă şi eu voiam să fiu luată în braţe de mami, să-i simt căldura pieptidui său şi să primesc pupicuri şi felicitări atunci când făceam ceva bine. Nu vreau să fiu mai mare! De ce m-am născut eu prima? Poate că dacă eram eu a doua mami m-ar iubi mai mult decât o făcea atunci. E numai vina lui Sunny! 7

'

/

Lua? Mi-am ridicat capul cu atât de multă forţă încât aproape mi l-am lovit de lemnul din spatele meu. Ochii mi s-au fixat pe cei ai lui Sunny, ce mă privea din faţa biroului cu o expresie plină de îngrijorare pe faţă. Mi-am tras nasul, înghiţind saliva din gură. — Pleacă, Sunny. — Eti bie? Mi-am dat ochii peste cap la auzul vorbelor sale. Chiar dacă nu ştia încă să pronunţe cuvintele cum trebuia, era destul de amuzat să o ascult cum le stâlceşte de fiecare data. Suna drăguţ, într-un mod complet ciudat. Totuşi, nu aveam chef să o văd atunci, mai ales după toată tărăşenia de mai înainte. /

— Sunt bine, acum pleacă. Speram că faptul că m-am întors oarecum cu spatele la ea să-i dea de înţeles că nu o

voiam în preajma mea, însă se părea că mica mea surioasă nu prea putea să înţeleagă din contextul meu, căci în secunda următoare se lăsase la nivelul meu, în genunchi, ridicându-mi în faţa ochilor o hârtie pe care era desenată — sau cel puţin încercase — un fel de creatură cu picioare lungi şi cap mare. Zâmbetul molipsitor al lui Sunny se făcuse văzut de dincolo de foaie. — U eti! îţi pace? Nu ma fi trită, bie? Braţele sale micuţe şi plăpânde mi-au înconjurat apoi gâtul, făcându-mă să mă aplec în strânsoare sa. Degetele sale s-au încleştat în tricorul meu, ca si cum n-ar vrea să-mi dea drumul sub niciu chip, fapt ce mi-a adus un alt val cald de umezeală în jurul ochilor şi aşa debusolati. *

/

/

Palmele mele i-au prins în cele din urmă şoldurile grăsuţe, inspirându-i adânc de câteva ori şamponul de bebeluşi care îi plăcea atât de mult, căci mirosea a flori şi măr verde.

Fruntea mi se încreţise din nou. /

Nu puteam sta supărată pe Sunny. Ea nu avea nicio vină pentru ceea ce simţeam în acel moment, căci era mult prea mică pentru a înţelege că toată atenţia pe care o primea de la mami mă făcea să fiu geloasă pe ea într-atăt încât să-mi doresc să nu se fi născut, pentru a rămâne singurul copil al familiei. Era greşită să-mi vărs nervii pe ea, mai ales că venise la mine pentru a mă consola, în felul ei, cu toate că nu ştia ce mă deranjează. Nu, Sunny era nevinovată în toată situaţia asta. Mami e cea care nu stie să tină la mine, acum stiu asta. t

i

*

/

Deschid ochii încet, ca şi cum întreg corpul mi-ar fi cuprins de o moleşeală atât de puternică, încât la început nu sunt sigură dacă mai pot să îmi simt corpul sau nu preţ de câteva fracţiuni de secundă. O ceată groasă, ca de smoală albă îmi acoperă întreaga vedere, făcându-mă să clipesc des t

t

pentru a o înlătura, iar în scurt timp aceasta îmi este înlocuită de o lumină pătrunzătoare, ce-mi arde retina în următoarea clipă. Scâncesc, abia auzibil, şi aud vag câteva sunete înfundate acaparându-mi ambele timpane, ca mai apoi vocea familiară a tatei să mă aducă cu picioarele la realitate. îmi deschid larg ochii, încercând să captez cât mai mult cu privirea, şi-mi răsucesc gâtul spre stânga atunci când o siluetă întunecată se năpusteşte asupra mea, iar ceva moale şi cald mi se aşază numaidecât peste frunte. Zâmbetul tatei, umbrit puţin de o îngrijorare ascunsă în irisurile sale, este primul care mă întâmpină atunci când reuşesc, în sfârşit, să desluşesc ceea ce se petrece în jurul meu. Observ albul pereţilor, bucăţile infime de mobilier si cearşafurile bleumarine ce-mi acoperă corpul de la brâu în jos. De undeva din dreapta, un ticăit surd continuă să umple întreaga cameră cu un ritm ce aproape că poate să te scoată din sărite. •

*

încerc să mă ridic în şezut, sprijinindu-mă pe ambele coate, însă o durere ascutită de brat îmi ia cu asalt pielea de la mâna stângă, 7

t

t

făcându-mă să strâng din dinţi cu putere şi să privesc buimacă la acul ce-mi pleacă din piele, împreună cu un furtun subţire ce se pierde undeva de după capul tatei. Ochii săi continuă să mă ochească la fiece mişcare. — încet, cred că ai amorţit în patul ăsta, comentează, ajutându-mă cu un braţ pentru a mă ridica în fund pe salteaua destul de confortabilă de altfel. — De ce sunt aici? întreb, conştientizând în cele din urmă că sunt într-o cameră de spital. — Ai uitat ce s-a întâmplat aseară? se aude pe undeva din camera vocea mult prea cunoscută a mamei, care apare imediat din spatele tatei, avându-şi braţele încrucişate la piept. Ochii săi aspri şi cercetători coboară încet peste faţa mea, făcându-mă să mă simt oarecum incomod sub privirea sa mult prea insistentă, aşa că îmi dreg glasul, umezindu-mi buzele stafidite. — Ce îti aminteşti ultima data? întreabă tata pe un ton domol, dându-mi în treacăt o t

»

şuviţă după ureche. — Eram la club cu JJ, mărturisesc, ducându-mi palma la cap. Sângele încă îmi pulsează ciudat de tare, ca şi cum o migrenă ar sta să mi se formeze din moment în moment. Am băut ceva, apoi... nimic. Mă încrunt, încercând să mă gândesc puţin la cele petrecute în acea seară. Ştiam că nu fusese o idee bună să beau din paharul dat de acel tip de îndată ce am luat o înghiţitură şi am simţit acel gust dubios, însă la acel moment aveam nevoie de ceva care să mă facă să uit de mine chiar şi pentru câteva clipe, aşa că nu am băgat de seamă acel mic detaliu, şi am dat tot paharul pe gât odată cu JJ-

Am mai spus că am idei genial de proaste atunci când am stări nasoale? Nu? Ei bine, tocmai ati aflat! 9

îmi închid ochii puţin, frecându-mi degetele între ele. — Erau droguri, nu-i aşa?

Tata dă scurt timp cap, abia acum observându-i expresia mai mult decât obosită de pe faţă. Părul îi stă ciufulit puţin la vârfuri, ca şi cum şi-ar fi trecut de prea multe ori mâna prin el, iar sub ochi poartă nişte pungi negre, întunecate, ce denotă lipsa somnului si * oboseala. Mânecile cămăşii îi stau ridicate până la coate, mototolite într-un mod negrlijent, total necaracteristic lui, şi nu pot să nu mă simt puţin prost la gândul că, cel mai probabil, a stat aici în tot acest timp. Un nod imens mi se pune în miezul pieptului. — Ai noroc că ţi s-au făcut spălături de stomac la timp, altfel cine ştie cum ajungeai dacă prostiile alea îşi făceau complet efect. îmi întorc din nou capul spre mama, privind-o în tăcere. Pare destul de iritată după modul aproape milităresc în care bate cu talpa pe podea, însă nu pot spune că-mi pasă prea tare de toane ei în acest moment. — JJ, mă întorc deodată spre tata, prinzându-1 de mânecă. Cum e? E bine?

*

— E în regulă, l-au adus odată cu tine. Fie doarme, fie a plecat deja. E destul de târziu. îi răsucesc braţul astfel încât să pot arunca o privire asupra ceasului său de la încheietură, si oftez atunci când constat că e cu mult trecut de ora prânzului. Căcat, s-a zis cu primele mele cursuri! *

— Să plecăm de aici, spun, încercând să mă ridic, însă palmele tatei se securizează asupra umerilor mei, oprindu-mă în loc. — Stai, trebuie să vină doctorul pentru a-ţi da permisiunea să pleci. — Sunt bine, încerc să-l îndepărtez de lângă mine, însă nu prea îmi iese. — Nu mai fi atât de încăpăţânată şi egoistă şi ascultă-1 pe David! îşi ridică mama vocea spre mine. Ne-ai creat destule probleme, Luna! Fruntea mi se încreţeşte odată cu grimasa ce mi se formează pe faţă. Aerul devine brusc

mult prea apăsator, ca şi cum un nor imens de ploaie s-ar forma deasupra capetelor noastre. — Nu te-a pus nimeni să stai după mine, comentez înapoi, smulgându-mi dintr-o singură mişcare acul înfipt în braţ. O senzaţie dureroasă de arsură îmi ia cu asalt întreaga piele, aducându-mi un gust amar pe limbă, pe care o ignor însă imediat, odată cu vorbele de protest ale tatei. îl împing puţin, cât să am acces la marginea patului, însă nu reuşesc prea bine să-mi pun picioarele pe podea căci trupul mamei apare de nicăieri în faţa mea, privindu-mă cu o expresie rece şi oarecum... hm... ciudată. — M-am săturat până peste cap de ifosele tale de rebelă, Luna! Voiai să te lăsăm acolo, să profite de tine toţi drogaţii, la fel cum începi să ajungi şi tu?! Când vei înţelege că toate rahaturile pe care le faci se vor întoarce împotriva ta în cel mai urât mod posibil, hm? Când îţi va intra în căp'şorul ăla necopt că îţi vei distruge viaţa dacă o mai continui aşa?!

— E distrusă deja..., murmur mai mult ca o şoaptă, fără să conştientizez că am dat glas acestor cuvinte. — Ce? întreabă mama, înclinându-şi capul într-o parte, însă nu mai am timp să răspund în vreun fel căci în secunda următoare uşa de la intrare se deschide, iar un bărbat îmbrăcat în halat alb — cel mai sigur un doctor— îşi face apariţia având un carnet la brat. r

Mama îşi închide imediat buzele, părând nemulţumită, iar în scurt timp apele se mai calmează, iar după câteva întrebări şi o ultimă verificare îmi este probată cererea de a merge acasă. Mama se scuză pentru a merge să vorbească cu doctorul care se pregăteşte să iasă, lăsându-mă de una singură cu tata; nu că m-ar deranja foarte mult. — Mama ta ţi-a adus nişte haine, spune, făcându-mi semn cu capul spre un scaun de lângă perete unde observ o pereche de pantaloni albastru închis, o bluză groasă de

bumbac şi geaca mea scurtă de fâş. La piciorul scaunului, zac aşezate ordonat bocancii mei negri de piele, care parcă mă îndeamnă să mă mişc mai repede pentru a pleca numaidecât din locul ăsta ce miroase a deinfectant si medicamente. într-un mod ciudat însă, îmi place mirosul ăsta. Parcă mă trezeşte la viată. »

*

Mă retrag în baia cuplată cu camera pentru a mă schimba repede de roba din spital, iar când mă întorc îi face semn tatei că sunt gata de plecare, nu înainte de a mă interesa ce s-a întâmplat cu JJ în tot acest timp. Aflu însă de la reprezentanta de la dispecerat că plecase cât timp eu încă dormeam, şi că e bine, poate doar cu o uşoară durere de cap. Mă urc în maşină, simţindu-mi încă trupul amorţit de-a binelea, cu un stomac care-mi cere disperat de mâncare, şi-mi scot telefonul pe care-1 luasem de la tata atunci când am ieşit din spital pentru a-i da un mesaj lui JJ. Nu sunt deloc surprinsă însă atunci când constat că mai am alte câteva mesaje împreună cu apeluri de la ceilalţi, care mă roagă să le dau de ştire de îndată ce

mă trezesc, pentru a mă asigura că sunt bine. Le răspund în grabă tuturor, tastând oarecum cu mişcări rigide, şi continui apoi să dau scroll printre mesajele primite, încruntându-mă puţin când îmi dau seama că nu am niciunul din partea lui Hex. Ok, poate că i-am spus să nu se mai bage în viaţa mea, într-un fel sau altul, şi că după acea întâmplare de la balcon nu prea mai are chef să stie * de mine, dar totuşi, 7eu m-as ; interesa de el chiar dacă am fi certati sau chiar duşmani de moarte. Nu-mi stă în fire să nu o fac, tocmai de aceea sunt puţin ofticată la gândul că nu-i prezint atât de mult interes încât să se strofoace să scrie un amărât de mesaj. Şi nu cred c-ar fi din cauză că nu ar şti despre cele întâmplate, căci avem un grup de mess al nostru unde JJ a discutat cam prea în detaliu cele întâmplate. Bine că măcar unul dintre noi îsi mai aminteşte ceva, heh. t

0

>

>

închid ecranul, băgându-mi telefonul în buzunar, şi abia acum îmi dau seama că am ajuns deja în faţa porţii de la intrare. Mama coboară în tăcere de pe scaunul său, trântind

»

portiera în urma sa, şi o privesc fără să clipesc cum îşi croieşte drum prin zăpada proaspăt depusă pe asfaltul din faţa casei. Tata deschide cu telecomanda uşa garajului, parcând maşina în doar câteva secunde, apoi ieşim amândoi pentru a intra mai repede în casă. E frig, în ciuda faptului că soarele luceşte pe cer ca într-o zi de primăvară. Ochii îmi cad fără să gândesc măcar peste curtea frontală a familiei Zhelezkin, si nu pot să nu mă holbez preţ de câteva secunde asupra liniştii ce planează asupra întregii locuinţe. Nu se vede nicio miscre înăuntru, dar din nou, părinţii lui sunt mai toată ziua plecaţi la muncă, iar Hex... cine ştie pe unde umblă dacă nu e acasă. Un oftat îmi scapă printre buze, şi-l simt pe tata ajungând în dreptul meu pe nesimţite. *

t

»

»

*

— Ar trebui să vorbeşti cu el. t

— Hm? îmi ridic confuză ochii spre el, neînţelegând la ce face referire. Tata îşi suflă puţin în palme, scoţând aburi

calzi printre buze. — Mă refer la amicul tău, Hex. Am vorbit aseară cu John atunci când am ajuns la spital. Voia să-ţi ia o declaraţie despre cele întâmplate, însă i-am spus că nu eşti în stare pentru asta, aşa că am rezolvat-o eu cu el în locul tău. Am auzit de la el că Hex le-a dat de ştire despre ce se întâmpla în club şi că el te-a găsit. Mă gândesc că ar trebui să-i mulţumim pentru ceea ce a făcut, nu crezi? Rămân blocată, la propriu. Am noroc de o pală de vânt mai puternică care-mi aduce nişte omăr peste faţă, căci altfel nu cred că mi-aş fi revenit prea curând. — A fost acolo? întreb pe o voce stinsă, încruntându-mă. — Da, se pare că el te-a dus la ambulanţă. Nu ştiu ce să spun. De fapt, nici măcar nu ştiu cum ar trebui să primesc vestea asta deloc... încântătoare. Nu vreau să mă gândesc la starea în care m-a găsit, căci am tendinţa de a mă destrăbăla atunci când

fumez rahaturi sau beau prea mult. Nu într-atât încât să nu mai stiu de mine sau să mă zvârcolesc în patul oricărui necunoscut, căci nu-s atât de idioată, însă sigur nu am fost prea întreagă la minte diseară. Nu-mi place să mă gândesc că Hex a văzut, încă o dată, o latură a mea pe care nu voiam să o vadă nimeni. Ştie deja despre flaconul de antidepresive, chiar nu vreau să se gândească acum că am ajuns la vreo limită extremă de unde mă voi pierde cu totul. 9

Dar, cine ştie. Poate n-a fost atât de rău. Vreau să spun, ce puteam face atât de grav încât Papă-laptele ăla să nu-mi dea nici măcar un afurisit de mesaj? Nici măcar la mesajele de pe mess nu a răspuns, deşi le văzuse. Sper că nu i-am tras vreuna în moacă, căci îmi amintesc vag că am făcut aşa ceva cu JJ. Deşi la ce corp are Hex, mai mult ca sigur nici n-ar fi simţit mare lucru. Ugh, Doamne! De ce nu pot să-mi amintesc ce am făcut? Dacă am făcut. — Mă gândeam să-i invităm la cină într-o seară pe el şi ai lui, ce spui?

îmi ridic fulgerător capul spre tata, arcuindu-mi sceptică o sprânceană. — Vrei ca mama să facă infarct? Zâmbeşte scurt, scuturând-şi capul. — Nu, dar cred că a venit vremea să lăsăm toată ura asta dintre noi la o parte, nu crezi? Mama ta trebuie să înţeleagă că accidentul lui Sunny n-are nicio legătură cu acel băiat. Iar eu m-am cam săturat de toată râca asta dintre ea si familia aia. îl privesc gânditoare, întrebându-mă oare cum de poate fi atât de înţelept uneori în gândire, căci mă surprinde de fiecare dată. Tata nu fusese niciodată atât de afectat de moartea lui Sunny aşa cum fusese mama. Da, trecuse prin acea perioadă de negare în care se izolase de noi, refugiindu-se în muncă pentru a mai uita de plânsetele mamei de acasă, însă durerea nu l-a lăsat niciodată să-şi piardă complet capul încât să facă acuzaţii nefondate aşa cum proceda mama.

Ştie, chiar şi acum, că moartea poate veni la orice pas, şi că nu poate scăpa nimeni de ea atunci când îşi pune amprenta asupra ta. De-ar fi toţi ca tata, lumea ar fi, poate, un loc mai bun şi mai înţelegător. — Nu ştiu ce să spun, murmur într-un final, mişcându-mă incomod pe picioare. Vreau ca ura la adresa lui Hex să dispară din familia noastră, însă nu ştiu dacă o cină este tocmai metoda potrivită pentru a face asta. — Bine, mai discutăm mai târziu, spune, strecucându-şi braţul după umerii mei pentru a mă trage la pieptul său. îmi sărută cast creştetul capului, simţindu-i căldura corporală contopindu-se cu a mea. — Eşti scutită azi de ore, poţi merge să dormi dacă vrei. Ochii mi se umplu instant de o lumină plină de satisfacţie, cu atât mai mult cu cât mai am două cursuri mai pe seară. îi înconjor

imediat torsul cu braţele, strângându-1 lângă mine, şi mă bucur preţ de o secundă pentru cele întâmplate. Mereu trebuie să vezi partea bună a lucrurilor, nu?

Peste câteva ore, când e aproape ora trei după-amiaza, ies din casă pentru a intra în curtea familiei vecine. Hex nu-mi răspunde deloc la mesaje, nici la apeluri, şi se înşală amarnic dacă are impresia că mă poate ignora ca pe ultima persoană. Da, i-am făcut o fază aiurea la balcon, dar acum vreau doar să-i mulţumesc pentru ceea ce a făcut la club, nimic mai mult. Nu-i înţeleg deloc comportamentul; e derutant şi încep să cred că se comportă ca o fetiţă la pubertate care nu ştie ce-s ăia hormoni. Sau sex. Sau filme porno. Ok, stop. Cert este că am de gând să vorbesc astăzi cu

el, fie că îi convine sau nu. Mâine va trebui să merg la facultate, iar apoi nu voi mai avea atât de mult timp de pierdut cu ceilalţi dacă vreau să rămân cu notele pe linia de plutire. Poate că am luat bursă — cu ajutorul divin — pe primul semestru, dar nu sunt atât de încrezătoare în ceea ce-1 priveşte pe al doilea. Şi am nevoie de banii respectivi dacă vreau să mă mut într-un apartament al meu anul viitor, având în vedere că va fi ultimul meu an. Stiu că tata ar fi mai mult decât bucuros să mă ajute pe plan financiar, dar nu vreau să-l incomodez momentan cu aşa ceva; pot să mă întreţin şi singură, sunt convinsă de asta. 7

îmi scutur capul, încercând să-mi înlătur gândurile din cap, şi bat de câteva ori în uşă, aşteptând un răspuns. Răspuns care apare abia după a doua încercare, şi sunt mai mult decât surprinsă să o zăresc pe mama acestuia, Cristine parcă, proptită în tocul uşii cu nişte ochi plini de uimire pe chip. Are între palme un prosop de bucătărie cu care continuă să îşi şteargă palmele de apă, şi mai că am o dorinţă nespusă de a face cale întoarsă. Nu am mai vorbit de mult, mult

timp cu ea, şi chiar mă simt puţin incomod să o fac tocmai acum. — Oh, Luna! Mă bucur să te văd. Ce te aduce pe aici? — Mm, voiam să vorbesc puţin cu Hex dacă se poate. Ok, vorbesc neobişnuit de politicos, chiar şi pentru mine. — Ah, Hex nu e. A plecat de dimineaţă, nu stiu unde. *

Buzele mi se întredeschid, însă decid să le închid la loc, încruntându-mă puţin. Evident că fiul risipitor nu e acasă, ar fi fost culmea să fie! — Păi... mulţumesc atunci. O zi bun—. f

— Poti » urca la el în cameră dacă doreşti * să îl aştepţi, mă întrerupe înainte să fac cale întoarsă. Deschide uşa mai larg, apoi continuă: Trebuie să plec înapoi la muncă, dar poţi rămâne dacă e ceva urgent. Am

încredere în tine, şi ştii deja unde se află cheia de rezervă dacă vrei să pleci înainte să se întoarcă, nu? Dau aprobator din cap, oarecum debusolată, şi păşesc plină de reţinere înăuntru, înghiţind în sec atunci când uşa se închide cu un scârtâit în urma mea. 9

Mama sa dispare în scurt timp în bucătărie, auzindu-i tropăitul paşilor cum se mişcă de colo-colo, iar eu mă simt nevoită să-mi plimb ochii de-a lungul holului, simţindu-mă neobişnuit de nelalocul meu. Nu am mai fost de atât de mult timp în casa lui Hex — exceptând dăţile în care am mai fost în dormitorul lui — încât mă simt străină, cu toate că si sunt. E ciudat de linişte, ca si cum am fi prinşi într-un glob de sticlă de unde nici măcar lumina n-ar mai putea scăpa, darămite noi. *

t

*

T

— Dacă vrei ceva de mâncare sau de băut îţi poţi lua din frigider! se aude vocea lui Cristine din bucătărie. îi răspund scurt, arucându-mi apoi privirea

asupra scărilor ce dau spre etaj, iar paşii mă poartă de unii singuri până când mă opresc în dreptul camerei lui Hex, având o oarecare reticenţă în a apăsa pe clanţă. O fac totuşi, iar când pătrund înăuntru dau peste aceeaşi imagine ca acum ceva timp, când am fost ultima dată aici. Asternuturile sale par neatinse, cu draperiile trase la geamuri şi cu un semi-întuneric care acaparează întregul dormitor, şi simt brusc o stare de moleseală, ca si cum atmosfera din camera asta mi-ar putea provoca o durere din cap din moment în moment. i

Mă plimb puţin prin cameră, holbându-mă la puţinele lucruri pe care le are prin sertare sau pe birou, însă mă plictisesc repede în scurt timp, şi mă aşez pe scaunul cu rotile, învârtindu-mă de câteva ori. Nu stiu de ce am acceptat propunerea lui Cristine de a-1 aştepta pe Hex. Habar n-am unde se află, sau când are de gând să se întoarcă, însă sigur nu am de gând să-l aştept o veşnicie, oricât de mult mi-as dori eu să vorbesc cu el în acest moment. 9

t

Mă opresc din învârtit atunci când simt că ochii încep să-mi fugă în toate părţile, lăsându-mi capul pe suprafaţa biroului, şi-mi închid ochii, fredonând în gând un ritm necunoscut care îmi apare însă în gând. îmi eliberez mintea de orice gând întortocheat, continuând să murmur în mintea versurile care încep deja să prindă contur în cele din urmă, şi nu-mi dau seama când somnul mă curpinde pe neaşteptate. Mă trezesc abia atunci când aud câteva bufnituri înfundate de dincolo de cameră, şi tresar în sus în secunda următoare atunci când uşa dormitorului se deschide cu putere, izbindu-se de perete, iar Hex îşi face imediat apariţia în cadranul acesteia, doar că nu este deloc de unul singur. Fata ascunsă de braţele sale pare că-i scaldă faţa în propriile bale, căci nu prea îmi pot da seama dacă se sărută sau pur şi simplu se ling ca nişte animale. Palmele lui Hex coboară greoi spre fundul acesteia, strângându-i cu forţă şi îndârjire fesele aproape dezgolite de fusta mult prea scurtă chiar şi pentru vremea de afară, şi simt cum

mi se întoarce puţin stomacul pe dos atunci când buzele sale rujate i se deschid într-un geamăt lung şi mult prea scârbos pentru urechile mele. — Te vreau în mine, se pisiceşte tipa la urechile sale, mai având puţin şi rupându-şi spatele la cât de tare se unduieşte sub palmele sale, şi sunt luată puţin prin suprindere atunci când Hex îşi afundă faţa între cupele sutienului său la vedere, făcându-mă să mă dau agitată înapoi. Scaunul din spatele meu se dezechilibrează însă din cauza picioarelor mele, căzând cu o bubuitură destul de puternică pe podea, şi simt cum mi se scurge puţin sângele din corp atunci când ochii celor doi se fixează asupra corpului meu. îi întâlnesc numaidecât privirea parcă în transă a lui Hex, şi-mi muşc imediat plină de frustrare buza de jos atunci când îmi dau seama în ce situatie de tot căcatul mă aflu în acest moment. r

Capitolul 18

HEX*# Era vineri, iar după ce am ieşit de la ultim ul curs al baborniţei de literatură l-am luat pe JJ pentru a merge mai repede în spatele şcolii şi a fu m a nişte ţigări. Nu aveam o dispoziţie prea bună, probabil de aceea fru n tea îm i stătea mai încreţită decât fundul unei mâţe chele, iar p riv irile curioase ale

celorlalţi pe lângă care treceam mi se păreau mai mult decât iritante. Mi-am aruncat ghiozdanul la perete, lăsându-l să se prăbuşească peste iarba bătătorită de picioarele noastre, şi mi-am scos numaidecât pachetul aproape gol din buzunarul gecii, trăgând în afară o ţigară zdrobită puţin la un capăt. JJ şi-o aprinsese deja pe a sa, motiv pentru care m-am a plecat spre el pentru a-mi uni ţigara cu a lui şi a trage de câteva ori pentru a o aprinde pe a mea. Nu ştiam unde-mi era nenorocita de brichetă, dar sigur mă puteam descurca şi în altfel. — Unde-i tontu' de Bibi? am întrebat deodată, sprijinindu-mă cu spatele de peretele rece pentru a privi spre curtea liceului, care era deja plin de toţi acei proşti care se lingeau în cur unul pe celălalt. Liceul era un loc plin de falsitate infectă. — Habar n-am, dăduse din umeri JJ. Când i-am dat mesaj în oră avea informatică cu Kiva. Doar o ştii pe tocilara aia mică; probabil stă peste program şi îl ţine şi pe

prostul de Bibi dupăfundu'ei. I-am aruncat o grimasă dezinteresată, încercând să nu-mi dau ochii peste cap, prea tare. Ofi fost Kiva o tocilară, da' măcar avea mai mulţi neuroni funcţionali decât JJ. Am tras din nou din ţigara amară, simtindu-mi stomacul chircindu-se de durere întrucât nu mai pusesem ceva mâncare în gură de... nici eu nu mai ştiam sigur de când. Nu eram în acea fază adolescenţei, în care toţi fraierii sufereau de depresii şi de căutare de atenţie cronică. Pur şi simplu nu aveam poftă de mâncare, iar dacă aveam, îmi venea în cele mai nepotrivite momente. I

Mi-am lins buzele, muşcându-mi obrazul pe dinăuntru, şi am continuat să-mi plimb ochii peste baia de oameni, având însă în vizor pe cineva anume. O anumită brunetă care mă scotea din minţi uneori, şi nu neapărat în sensul bun al cuvântului. /

— Omule, ce tot ai avut zilele astea? se auzi la un moment dat vocea amicului de lângă mine, făcându-mă în cele din urmă să mă uit spre el Parcă n-ai fost tu săptămâna asta? — Nu ştiu la ce te referi. — Oh, deci vrei să zici că faptul că l-ai bătut măr pe tipul ăla acum două zile, fără vreun motiv anume, e ceva normal la tine? Oh, sau faptul că ai scuipat-o, la propriu, pe hoaşca de biologie la oră? Nu că n-ar fi meritat-o, s-a purtat ca un rahat cu tine, da' totuşi. încă puţin şi vei fi exmatriculat, frate! Am scos fumul violent pe nări, molfăindu-mi câteva secunde buzele între ele.JJ avea o oarecare dreptate, nu că i-aş fi recunoscut asta vreodată. însă nu mă simţeam prea rău pentru cele petrecute, cel puţin nu într-atât încât să-mi fie frică de eventualele consecinţe. Din faţa meci, JJîş i dădu teatral ochii peste cap atunci când observase că nu îl băgăm în seamă, zdrobindu-şi chiştocul cu talpa adidasului.

—Regina sclipiciului roial ar trebui să-ţi dea sex mai des. Devii irascibil când duci lipsă, serios. Fruntea mi se strânse atât de repede încât nici n-am simţit pe loc presiunea ce mi se formase în dreptul capului. Tot ce ştiusem era faptul că mi-am aruncat cu atât de mulţi nervi chiştocul spre J J încât aproape că îmi păruse rău că se ferise la timp din calea lui. îmi apucase o privire plină de încruntare, însă a mea fusese mult mai convingătoare pentru că imediat îşi închise buzele la loc. — Ai grijă ce rahat scoţi pe gură la adresa ei,

îl — Eşti ţăcănit la cap, murmurase pe sub bărbie, trecându-şi de câteva ori mâna prin părul des. Ai nevoie de câteva zile libere, cât mai departe de fătuca aia, sincer, Hex. Sau poate ai nevoie doar de un pumn al Lunei, el rezolvă totul. Că tot vorbeam de lup, spusese, făcând semn cu capul spre intrarea în incintă.

Luna îşi făcea loc prin mulţimea gălăgioasă, strâmbându-se de câteva ori ucigător spre câte un grup care se proptise ca idioţii în mijlocul drumului, apoi se oprise cât să schimbe nişte vorbe cu un tip mai înalt cu un cap decât ea, pe care-l ştiam ca fiind Joel Oasele feţei mi se strânseră puţin la vederea lor, căci nu ştiam motivul pentru care cei doi ar avea ceva de vorbit. Nu de alta, dar tipu' e un curvar şi jumătate. Şi, deşi nici eu nu eram uşă de biserică, măcar foloseam întotdeauna protecţie şi nici nu mă comportam cu fetele ca fiind nişte vagine de unică folosinţă. Auzisem că odată dăduse herpes la cine ştie ce fată din anii mai mari, desi mă durea în cur dacă era adevărat sau nu. *

/

Toăişi, nu-l voiam aproape de cineva apropiat mie. Era un nenorocit şi un puţoi răsfăţat. în cele din urmă, Luna se îndepărtase de Joel, nu înainte ca tipul să-ifacă nu atât de subtil cu ochiul, şi aproape că-mi venea să scuip pe jos pentru a nu mă îneca cu propria salivă. Mă îngrozea numai să mă uit la

acţiunile lui de doi lei. f

— Uşor, gângurise J J de lângă mine. încă puţin şi parcă văd că bagi pe cineva în comă până diseară. N-ar fi fost o idee rea, mi-am spus în gând. Mă pregăteam să fluier după Luna pentru a-i atrage atenţia asupra noastră atunci când silueta brunetei mele îşi făcuse apariţia parcă de nicăieri, apucând-o de braţ pentru a o opri în loc. Atmosfera nu-mi părea una prea ok între cele două, nu c-ar fi fost ceva noh, însă curiozitatea şi faptul că n-o mai văzusem pe Sunny de mai bine de trei zile mă făcuseră să mă dezlipesc de lângă perete şi să-mi mişc paşii în direcţia lor. L-am auzit vag pe JJ bolborosind ceva în urma mea, însă nu m-am obosit să îl ascult, continuându-mi drumul până când reuşisem să-mi dau seama de şuşotelile celor două. Luna părea încruntată, ţinându-şi între dinţi buza de jos ca de fiecare dată când nu era în apele sale, în timp ce Sunny stătea cu spatele la mine, astfel că nu-i putusem descifra

foarte bine trăsăturile feţei. Se opriseră amândouă însă în acelaşi timp în momentul în care ochii Lunei pendulaseră peste corpul meu, observându-mi direcţia înspre ele. Ca la comandă, trupul lui Sunny se întoarse imediat înspre mine, forţându-şi un oarecare zâmbet pe faţă. Am ridicat o sprânceană spre cele două, poziţionându-mă în faţa lor cu palmele în buzunarele blugilor. — E totul în regulă aici? întrebarea mea nu primise nicio reacţie din partea lor. Ochii îmi urcaseră de la Sunny spre Luna, care părea gata de plecare, ca şi cum n-ar vrea să se afle acolo pentru nicio secundă în plus. Deodată, luându-mă total prin surprindere, palmele lui Sunny s-au prins cu îndârjire de braţul strâng al Lunei, explodându-i un zâmbet imens pe faţă. — Totul e bine, Hex. Am rezolvat disputa, aşa cum îţi doreai. Nu-i aşa, Luna? O privise direct în ochi, radiind din toate

părţile, şi oh, cât de neputincios mă simţeam în faţa acelui zâmbet orbitor al său. Luna, pe de altă parte, înghiţise în sec o singură dată, apoi îşi ridicase ochii spre mine, schiţând un zâmbet. — Suntem bine, Hexişor. Trebuie să plec însă. Mă văd cu Vanessa după ore. Spunând asta, s-a sustras de lângă mine şi Sunny, punându-şi căştile uriaşe de la gât pe urechi, apoi o luase într-un sprint vioi spre ieşirea din curtea scolii. /

/

încă mă uitam spre ea în momentul în care am simţit-o pe Sunny înconjurându-mi corpul cu braţele sale micuţe, captându-mi atenţia de îndată ce i-am resimţit căldura corpului strecurăndu-mi-se pe sub piele. Braţele mele s-au prins aproape involuntar de spatele ei, trăgând-o mai aproape, iar conştientizarea faptului că era pentru prima dată când eram atât de... intimi unul cu celălalt în public îmi adusese un oarecare rânjet de satisfacţie pe buze. — Ne-am împăcat acum? întrebase pe un ton

dulce, frecăndu-şi nasul de pieptul meu. Parfumul său fructat îmi invadase instantaneu nările, făcându-mi palmele să se strângă şi mai tare în jurul taliei sale bine conturate. îmi lipsise asta; să o ţin aproape şi să mă pierd în ea. îmi lipsise ea. Iar faptul că îmi făcuse pe plac şi se împăcase cu Luna nu făcuse decât ca imaginea ei să crească si mai mult în ochii mei. J

Tocmai de aceea am tras-o şi mai aproape de mine, până ce piepturile ni se atingeau, şi mi-am coborât gura spre urechea ei, zărind cu coada ochilor privirile curioase ale celorlalţi. — Ne-am împăcat.

— Ugh, te simţi bine, iubitule?

îmi deschid ochii abia atunci când resimt din nou presiunea pe care trupul plin de transpiraţie şi lichidele noastre o depune deasupra mea, într-o încercare mai mult decât disperată de a mă face să mă simt bine sub ea. Tipa, al cărui nume nu mi-1 pot aminti momentan geme din nou, de data asta si mai ascutit, ca si cum am fi într-un film porno de proastă calitate, şi nu pot să nu simt valul de dezgust ce-mi alunecă în tot corpul de îndată ce-mi dau seama în ce situatie de tot căcatul mă aflu. Mârâi mai mult gutural în secunda în care se împinge din nou în mădularul meu pe jumătate moleşit deja, şi cu ultimele puteri o apuc cu ambele braţe de coate, împingând-o spre cearşaful de lângă noi. Corpul îmi zvâcneşte de durere în momentul în care iese din mine fortat, aducându-mi o grimasă pe chipul scăldat în sudoare, şi aproape că-mi vine să-mi vărs maţele atunci când arunc o privire spre scula mea acoperită de un prezervativ deja murdar la capăt. Cum naiba am mai putut să-mi dau si drumul cu fătuca asta? »

»

7

0

f

*

— Ce mama naibii? murmură pe un ton

nervos cea de lângă mine, încercând în zadar să-şi acopere goliciunea cu o pătură depe pat. Mi se face puţin scârbă la gândul că tipa tocmai gemuse peste mine mai ceva ca o căţea în călduri, iar acum o face pe pudica cu mine. — Pleacă acasă, e tot ce spun, închizându-mi ochii pentru câteva secunde. — Pe bune? Ce dracului ai, Bex?! îmi vine să pufnesc la gândul că tipa cu care mi-o trăgeam ca iepurele acum câteva secunde nici măcar nu stie cum mă numesc. Probabil că merit însă asta, căci mă port mai ceva ca un nenorocit cu ea în acest moment. Oftez, trecându-mi degetele amorţite prin părul transpirat şi încâlcit la spate, şi-mi ridic obosit ochii spre ea. — N-auzi din prima? Mi s-a pleoştit. Nu mai am ce să fac acum. îmbracă-te şi plecă odată de aici! Tace, ca mai apoi palma sa dreaptă să facă

numaidecât contact cu obrazul meu, catapultându-mi gâtul în direcţia opusă, îmi muşc la impact limba, înjurând de toţi sfinţii câteva seconde mai târziu, dar nu mai găsesc necesitatea de a-mi mai deschdie gura pentru a-i mai adresa vreun cuvânt, căci mi-e indiferentă întreaga situaţie. 0 privesc însă în tăcere cum îşi cuşege hainele de pe jos, fără să-i pese măcar că i se scurge câte ceva dintre picioare, iar în secunda următoare tot ce mai pot auzi este zgomotul de uşă trântită. Oftez de-a dreptul obosit, lăsându-mi capul înapoi pe pernă. îmi simt corpul ciudat de greoi, ca şi cum aş fi alergat la maraton o zi întreagă, iar acum resimt întregul efort înzecit. Si nu am habar de ce naiba mă simt în halul ăsta de ameţit, căci nu e prima data când mă culc cu altele după moartea lui Sunny, ba chiar o făcuse lată prin Montana de vreo câteva ori cu orgiile şi petrecerile de pe acolo, dar nu mi s-a mai întâmplat niciodată să mi se pleoştească când încă eram în fată. Nu ştiu dacă mă simt neapărat rău din cauza asta sau din cauza faptului că tocmai o lăsasem pe Luna — involuntary 9

totuşi — să vadă asemenea lucru, însă ceva îmi şopteşte la ureche că e din cauza celui de-al doilea motiv. Ceea ce mă face să mă simt şi mai groaznic. îmi închid ochii din nou, şi pot jura că văd din nou privirea plină de dezgust şi oroare de pe chipul său, înainte de a-şi cere scuze şi a o zbughi din dormitor. Şi poate că nu m-as simţi acum ca un rahat cu ochi dacă nu i-aş fi spus în acel moment că e în plus şi că ar trebui să se care din casa mea. Uneori vorbesc mult, prost, şi total pe lângă. »

t

Sărutul acela însă — asta dacă se poate numi sărut — m-a dat puţin peste cap, şi deşi ştiu că n-ar trebui să-l pun la suflet pentru că a fost din pură întâmplare şi nu ceva voit, pur şi simplu nu-mi pot scoate din minte senzaţia buzelor sale peste ale mele. La dracu'! Fusese o fracţiune de secundă şi totuşi mă port mai ceva ca la cinşpe ani când m-am culcat pentru prima dată cu o tipă mai mare decât mine. Şi ceea ce mă frustrează şi mai tare este probabil faptul că Luna nici măcar nu-şi mai aminteşte de cele întâmplate, căci era mult prea ameţită şi

drogată pentru a mai putea distinge ceva în jurul ei. întrebarea este însă: Vreau ca Luna să îsi amintească? *

în fond, suntem... sau mă rog, am fost cei mai buni prieteni atât de mult timp. Merită să stric aşa ceva pentru o greşeală atât de mică? Nu-i ca şi cum simt ceva pentru ea sau ea simte ceva pentru mine. Să mă fut! De ce răsucesc atât de mult firul în patru pentru o asemenea chichiţă? Sunt un mare dobitoc! Mă ridic în cele din urmă în şezut, aruncând o ultimă privire spre mizeria din patul meu. îmi răsucesc apoi în sus prezervativul folosit, înnădându-1 si aruncându-1 în coşul din dreptul biroului, şi-mi tărâsc paşii spre baie pentru a-mi face un duş rece. Trebuie să scap de mirosul acelei tipe şi de urmele de spermă de pe mine, altfel mi se vor întoarce maţele pe dos. 7

»

A doua zi, pentru că n-am reuşit sub niciun chip să o contactez pe Luna, îi dau mesaj Kivei pentru a o întreba când pleacă de la ore pentru a le lua pe ele şi pe Vanessa în caz că nu era cu maşina. Vorbisem de dinainte cu J] şi Bibi să mergem la planetarium după orele lor pentru a mai pierde timpul, şi plănuiam să profit de timpul ăsta pentru a purta o oarecare discuţie cu Luna. La cum o stiu eu fie va face haz de necaz si îmi va râde în faţă, fie mă voi alege cu vreun pumn pe la ficat pentru faza de ieri. Şi sincer, nu ştiu ere variantă e mai rea dintre cele două. •

r

*

Ajung în faţa universităţii lor pe la trei fără un sfert, şi mai aştept alte cinci minute până le văd cum îşi fac loc prin mulţimea de oameni, înaintând prin zăpada proaspăt depusă. Zâmbetul Lunei îi dispare însă de îndată ce îmi observă silueta, şi o cunosc îndeajuns de bine încât să ştiu când adoptă o postură mai rigidă, ca şi cum ar sta pe ghimpi. înghit în sec, depărtându-mă de maşina de care stau rezemat pentru a le întâmpina.

Kiva şi Vanessa mă sărută cast pe obraji, bolborosind câteva chestii între ele, însă nu reuşesc să rămân concentrat asupra lor, căci ochii îmi rămân complet fixaţi asupra unei blondine cu păr ca de platină. Iar ea pare conştientă de asta, căci îşi mută oarecum enervată privirea undeva în zare, forţându-mă să rup contactul vizual cu aceasta. Un muşchi al feţei îmi zvâcneşte pe interior. Oare de ce nu surprinde comportamentul ei? — Deci, mergem? întrebă Vanessa, privind suspicios de atentă când la mine, când la Luna, ca şi cum ar înţelege că ceva se întâmplă între noi doi. Kiva însă, pare complet în lumea ei, continuând să-şi butoneze telefonul. — Sigur, dau în cele din urmă din umeri, şi aproape că nici nu mai pot clipi în momentul în care Luna o zbugheşte, la propriu, pe bancheta din spate, trântind portiera în urma ei. Simt privirea Vanessei pe pielea mea ca un cuţit otrăvit, motiv pentru care mă întorc

spre ea, ridicând din umeri. îşi dă ochii peste cap, oftând îndelung, apoi îşi linge buzele şi o apucă brusc pe Kiva de braţ, captându-i atenţia de la ecran. Roşcata pare mai mult decât uluită. — Ce e? — Vino cu mine până în sala de curs. Cred că mi-am uitat luciul de buze în bancă. Nu o mai lasă pe Kiva să mai comenteze în vreun fel, căci se îndepărtează numaidecât, nu înainte de a-mi arunca o ultimă privire ca si cum m-ar atentiona să nu o mai dau în bară. îmi frec nedumerit ceafa, înghiţind saliva din gură. Mă întorc apoi cu privirea spre maşină, şi nu ştiu de ce, dar nervozitatea mi se strecoară încet pe sub piele, ca şi cum mi-ar fi frică să vorbesc cu Luna în momentul de faţă. Şi mă puteţi învinui? Tipa poate fi o adevărată armă mortală în unele situatii! 7

i

J

Mă strecor totuşi pe scaunul şoferului, închizând portiera, şi pot zări imediat privirea nedumerită a Lunei, căci priveşte

confuză undeva în afara maşinii. !

— Unde-s fetele? — S-au dus până în facultate. Revin imediat. îşi deschide gura pentru a spune ceva, însă se opreşte şi o închide la loc, proptindu-se şi mai adânc în scaunul de piele. Priveşte oriunde, dar nu la mine, şi din cine ştie ce motiv mă irită asta, tocmai de aceea continui să o privesc prin oglinda retrovizoare, mai mult spre enervarea ei. Mă simt incomod totuşi să stau în acelaşi loc cu ea si să nu ne vorbim, cu atât mai mult cu cât ştiu că din cauza ideilor mele geniale suntem în situaţia asta de tot râsul. t

7

»

Şi din nou, oare ce-a fost în capul meu când am adus-o pe fătuca aia la mine acasă? Fusese prima dată când adusesem pe cineva la mine în cameră cu gândul de a mi-o trage cu ea. Pe toţi dracii! Nici cu Sunny nu m-am culcat vreodată la mine în pat, deci fie m-am tâmpit de tot, fie m-am tâmpit. Răspunsul e mai mult decât evident.

— îmi pare rău, mă aud în cele din urmă vorbind, iar liniştea dinăuntru e atât de apăsătoare încât simt că ecoul continuă să răsune şi după câteva secunde bune după ce mi-am dat drumul la gură. 7

r

De pe bancheta din spate, Luna face preţ de o minisecundă ochii mari, ca şi cum ar fi surprinsă, însă îşi maschează orice emoţie şi face singurul lucru pe care nu mă aşteptam să îl facă — îmi zâmbeşte. Doar că nu ştiu de ce, dar mi se pare un zâmbet... mort. — E în regulă. E vina mea. Trebuia să anunţ înainte să vin la tine. Eu te-am deranjat, deci nu se va mai întâmpla. Pieptul mi se strânge puţin în coşul pieptului, căci calmitatea din vocea sa continuă să-mi răsune în timpane ca nişte pumnale ruginite, arzându-mă. Şi dacă nu m-aş şti mai bine, aş spune că în momentul acesta urăsc zâmbetul ce-i străbate buzele mai mult decât orice pe

lume Pentru că, Doamne... Dacă zâmbetul lui Sunny îmi aducea fericire şi vibraţii în piept, zâmbetul de astăzi al Lunei mă omoară încet, şi inevitabil.

Capitolul 19

LUNA

E deja a doua bere pe care o dau pe gât în ultimele două ore, şi sunt plăcut surprinsă să constat faptul că încă nu sunt atât de ameţită precum ar trebui. De cele mai multe ori mă înfierbânt destul de repede de la bere, ajungând să moţăi de cele mai multe ori prin cine ştie ce colţ, cu mintea în părţi şi stomacul întors pe dos. Acum însă, mă simt ciudat de bine, ca şi cum aş da apă pe gât, nu

lichidul ăsta al naibii de rece, care mă face să tremur din când în când. Mai iau o gură din doză, punând-o lângă mine pe pătură, şi-mi ridic capul pentru a-i privi pe ceilalţi. Kiva stă cu JJ în dreptul ferestei uriaşe din dreapta mea, privindu-1 cu o fascinaţie mai mult bolnavă cum se dă mare cu balonaşele de fum pe care le scoate pe nas şi pe gură şi, trebuie să recunosc, tipu' chiar se pricepe să creeze forme din fumul de ţigară. Spre deosebire de el, eu abia îl scot pe nas, darămite să mai fac şi cerculeţe prin aer. Nici gând de aşa ceva. Nu că mi-ar păsa neapărat. Pot trăi şi fără asemenea talente. f

în faţa mea, undeva într-o cameră alăturată, Vanessa pare că vorbeşte aprins cu cineva, căci îi mai scapă din când în când câte o înjurătură la adresa persoanei cu care discută, iar după gestul de a bate cu piciorul în repetate rânduri în podea îmi pot da seama că nu e într-o dispoziţie tocmai bună. O compătimesc în gând, apoi îmi mut gâtul spre stânga, acolo unde Bibi şi Hex par că discută unul cu celălalt la o ţigară. Bibi îşi freacă palmele între ele din cauza frigului,

suflând cald peste ele, în timp ce Hex pare total neafectat de frigul de afară, căci stă cu geaca descheiată şi cu faţa fix în dreptul micului geam, fiind lovit în plin de vântul ce-i spulberă zăpada direct în faţă. îşi mai trece din când în când degetele prin părul mult prea lung, pentru gustul meu cel puţin, şi nu ştiu cum, dar prin cine ştie ce magie neagră îşi întoarce brusc ochii spre mine, ca şi cum m-ar simţi că mă uit spre el. Inima îmi trepidează pentru o fracţiune de secundă în piept, făcându-mă să mă încrunt involuntar şi să-mi mut privirea spre Kiva şi JJ. Ştiu că e un gest prostesc din partea mea, dar nu ştiu de ce, dar mă simt oarecum incomod în preajma lui Hex. De fapt, nu. Ştiu deja că e din cauza întâmplării din camera sa de ieri. E puţin spus faptul că m-am simşit ca ultimul om în acel moment, ca şi cum pământul s-ar fi deschis în fata mea dar ar fi refuzat să mă înghită pe loc. A fost ceva stânjenitor, şi enervant, mai ales din cauza comentariilor mai mult decât nepotrivite ale lui Hex, care putea să-mi ceară într-o manieră mai... puţin f

necioplită să plec de acolo. Nu-i ca şi cum as fi vrut să fiu martoră la actul lor sexual, deşi la cum urla fătuca aia mai că aproape o auzisem si de la mine din cameră. »

*

Nu ştiu. Cred că pur şi simplu nu mi l-am imaginat niciodată pe Hex în asemenea ipostaze, mai ales să-l văd cu ochii mei cum se comportă atunci când e în călduri. Nu cred că m-a interesat vreodată acest aspect din viata sa. t

Nici când era împreună cu Sunny nu cred că l-am prins vreodată în asemenea ipostaze, dar din nou, nu cred că şi-ar fi permis să se culce unul cu altul la noi acasă sau la el, dat fiind faptul că mama nu-1 înghiţea nici atunci pe Hex. Iar Sunny fusese mereu fata mamei; în niciun caz nu şi-ar fi permis o asemenea fărădelege. Şi totuşi, de ce mă gândesc acum la viaţa intimă a surorii mele decedate si a fostului meu prieten cel mai bun. Fost, pentru că nu cred că eu şi Hex ne-am mai putea întoarce la ce am fost în trecut, oricât de mult am vrea noi asta. Cred că e timpul să-mi dau

seama că nu vom fi întotdeauna unul lângă celălalt. Că fiecare are nevoi proprii şi că, mai devreme mai târziu, Hex va dispărea din viaţa mea la fel cum eu voi dispărea din a lui. Iar gândul ăsta mă întristează într-o oarecare măsură, căci niciodată nu mi-am imaginat viata fără cei de aici. Si nici nu vreau să o fac. Mai iau o gură din berea rece, strâmbând din nas atunci când gâtul parcă îmi îngheaţă din cauza ei, şi mă ridic de jos pentru a mă mai plimba şi a-mi dezmorţi picioarele. Trec în linişte pe lângă Vanessa care continuă să stea bosumflată la telefon, trimiţându-i discret un zâmbet de încurajare, şi păşesc cu grijă peste scările şubrezite de timp, urcând la ultimul etaj de sus, acolo unde mai există uriaşul telescop care era înainte atracţia principală a planetariumului. îmi frec de câteva ori braţele pentru a mă încălzi în briza răcoroasă de afară, căci o bună parte a acoperşului e aproape inexistent în zona asta, şi dau cu mâneca la o parte zăpada asunată pe lentilă şi pe vizor. Mă aplec spre el, mijindu-mi ochii, şi oftez ofticată atunci când constat că nu se mai vede mare lucru

din cauza lentilei crăpate. Totuşi, pot zări pe ici-colo câteva stele rătăcite pe cerul înnorat, sclipind ca nişte licurici într-o zi senină de primăvară. Mă dau înapoi, privind pentru ultima dată spre înaltul cerului, şi tresar speriată atunci când o umbră îmi apar prin colţul ochilor, luându-mă pe neaşteptate. îmi ridic instinctiv braţul pentru a lovi, însă îmi este imediat barat de palma lui Hex, care se face vizibil prin semi-obscuritatea din interior. Expir uşurată, lăsându-mi braţul în jos. — Nu te mai furişa asa. Era să am un atac de cord. T

#

— Nu cred că mori tu asa uşor, încearcă să glumească, ca şi cum ar fi cel mai firesc lucru din lume, însă nu-mi găsesc puterea de a râde, darămite să mă mai şi amuz la cele spuse de el. t

»

*

Iar el simte asta, căci îi dispare instantaneu încercarea de rânjet de pe faţă, adoptând o expresie plină de seriozitate. îţi bagă palmele în buzunarele gecii de piele,

lingându-şi buzele cu mişcări lente. — Suntem bine? sparge liniştea la un moment dat, iar eu sunt nevoită să-mi muşc interiorul obrazului, căci nu mă mai pot scoate din conversaţia asta si asa destul de incomodă. t

T

7

— De ce n-am fi? ridic din umeri. Noi suntem mereu bine, accentuez acel cuvânt, lungindu-mi buzele într-un zâmbet strâmb. Stiu că nu am motive să mă iau de el sau să intru în alte divergenţe, însă nu mă pot abţine uneori, şi reacţionez pe moment, fără să mă gândesc. 7

Din faţa mea, privindu-mă cu o expresie care îmi provoacă în mod ciudat furnicături pe sub piele, Hex scoate un sunt înfundat din limbă, fluturând din gene. — Ştii că îmi pare rău pentru faza de aseară, nu? Eram... puţin ameţit. Doar mă ştii că nu ti-as face faze de căcat din alea, Luna. — Sincer, Hex? în momentul ăsta nu mai ştiu

prea multe despre tine. Nu mai ştiu nimic de Hex, cel de dinainte de Sunny, cel de dinainte să plece naiba ştie pe unde, lăsându-ne fără un amărât de mesaj măcar. Te ştiam mai bine decât oricine altcineva, dar acum există momente în care te simt un străin pe lângă mine. Si doare chestia asta. Chiar dacă nu o arăt. Doare a naibii de tale. 9

Liniştea se lasă încep peste noi, putându-mi auzi doar respiraţiile încete ce-mi părăsesc gura, şi zgomotele provocate de păsările nopţii. Nu ştiu ce gândeşte Hex în acest moment, căci nu-i pot desluşi nicicum expresia feţei mascată pe jumătate de întunericul ce ne înconjoară. îmi pot da seama doar de faptul că mă priveşte. Ca şi cum aş fi singurul obiect din jurul său. Ca si cum lumea s-ar sfârşi în spatele meu. Şi mă face să mă simt ciudat, pentru că niciodată nu am băgat de seamă felul în care Hex m-ar putea privi, dar acum o fac, şi nu cred că mă simt tocmai comod în situatia asta. Mă mişc neliniştită de pe un picior pe celălalt, privind oriunde, dar nu la el, apoi clipesc buimacă atunci când îl zăresc cum îşi

deschide larg braţele, înţepenind mai apoi în loc. Ridic sceptică din sprânceană. — Ai pureci? — Voiam să te îmbrăţişez, deşteapto, îşi dă iritat ochii peste cap. — Păi, şi ce aştepţi? Să sar în braţele tale ca în filmele cu proşti? întreb şi mai iritată. Vino si smotoceste-mă, băiete! îl aud cum pufneşte discret în râs, plescăind din buze, şi nu mai apuc nici să clipesc căci în secunda următoare fata mea se izbeşte de pieptul său, iar braţele sale se securizează cu toată puterea în jurul meu. ca şi cum ar încerca să mă frângă în mii cu bucăţi. • Dau aiurea din braţe, * * încercând să respir cum trebuie, apoi mă prind la rândul meu de spatele său, afundându-mi nasul în materialul moale al gecii sale, ce miroase a tutun, bere şi... puţină transpiraţie. Nu e un miros chiar atât de neplăcut însă, căci simt şi un uşor iz de săpun, motiv pentru care inspir puţin mai mult, lăsându-i căldura corpului să mă învăluie până la tălpi. t

Şi stăm aşa, nu ştiu exact cât de mult timp; până când starea de rău începe să se mai estompeze. Până când frigul de afară nu mai pare atât de rece. — îti aminteşti că mereu ne îmbrăţişam când eram mici? întreabă, rupând tăcerea. r

i

i

T

— Da, pentru că erai un Papă-lapte şi te băteai cu toată lumea, de prost ce erai. Şi veneai mereu la mine să pup ca să treacă durerea. Braţele sale încep să se strângă mai tare în jurul torsului meu, furându-mi de pe buze până şi ultima fărâmă de oxigen. încerc să îl bat pe spate pentru a-mi da drumul. — O poţi face din nou? O poţi face să treacă? Mă opresc din orice mişcare, lăsându-mi palmele moi pe spatele său. Ceva mă înţeapă în coşul pieptului la auzul vocii sale care pare puţin... frântă pe alocuri, ca şi cum ar încerca să-si tină în frâu emotile ce-1 încearcă, şi pur şi simplu mă blochez, căci 7

t

r

nu am ami avut niciodată de-a face cu un Hex emotionat sau care să se exteriorizeze în vreun fel. Bine, poate l-am văzut vărsând nişte lacrimi amare la înmormântarea lui Sunny, dar niciodată nu l-am confruntat când avea nevoie să fie singur, sau când avea un moment mai intim cu el însusi. f

»

i

Tocmai de aceea habar n-am ce să fac, sau să spun în momentul de faţă. Cu atât mai mult cu cât naiba stie la ce se referă mai exact. 9

îmi umezesc agitată buzele uscate, împingându-1 pe Hex astfel încât să reuşesc să-i zpresc chipul, şi mă încrunt la vederea capului său plecat spre mine, ca şi cum ar fi cu adevărat marcat de ceva anume. îmi întins reticentă o palmă spre obrazul său, atingându-i cu blândeţe începutul de barbă, şi-mi mişc puţin mâna peste ţepii ce mă zgârie pe alocuri, privindu-1 cum îşi apleacă puţin capul în atingerea mea. Zâmbesc în sinea mea, muşcându-mi obrazul pe interior, şi mă ridic pe vârfuri pentru a-i depune un sărut scurt şi cast peste obrazul său stâng. îl simt cum se încordează lângă mine, devenind parcă stană de piatră, însă îi ignor

comportamentul, dându-mă mai în spate pentru a-i putea întâlni privirea confuză de pe chip. — A trecut? Nu spune nimic pentru câteva secunde bune, lăsând vântul să şuiere nestingherit printre noi, şi mă gândesc pentru un moment dacă nu cumva am făcut ceva greşit. Toată incertitudinea îmi este însă spulberată atunci când îl simt relaxându-se în cele din urmă, căpătând acum o seninătate reţinută pe chip. Buzele i se ridică într-o încercare de zâmbet. — A trecut.

— Sigur nu vrei să te duc, Luna? mă întreabă Hex atunci când decidem într-un sfârşit să plecăm de la planetarium. Oricum mergem în acelaşi loc. — Nu, dau fugar din cap. E în regulă. Sunt puţin ameţită de la bere şi am chef să mă

plimb puţin pe jos. Oricum, e abia şapte seara, nu e târziu. — Vorbim pe grup, bine? se apropie Kiva de mine pentru a mă lua în braţe, urmată mai apoi de restul grupului, cu excepţia lui Hex. — Dacă dai la raţe pe undeva să faci poze, vreau să dorm bine la noapte! comentează Bibi, trăgându-şi mai bine geaca de fâş pe umeri. JJ îl trage de după umeri spre maşina sa, împreună cu Kiva, în timp ce Vanessa se îndreaptă agale spre cea a lu Hex. Acesta mă mai priveşte puţin înainte să se urce la volan, ca si cum ar încerca să-si dea seama dacă sunt sau nu trează, însă îi fac rapid semn cu mâna să plece, asigurându-1 că sunt ok. îmi fac de câteva ori cu mâna înainte să plece, iar eu îmi bag palmele în buzunarele paltonului, inspirând aerul rece al serii, şi o iau la vale pe strada cufundată în linişte. 7

7

Mereu mi-a plăcut să mă plimb seara, mai ales atunci când aveam multe pe cap, iar acum simt că am ditamai piramida

egipteană pe umerii mei, fără să exagerez. Toată tărăşenia asta cu ai mei, cu clubul, iar mai apoi cu Hex mă storc practic de vlagă, lăsându-mă cu mintea vraişte si tone de întrebări. Şi nu vreau să mă mai gândesc momentan la lucruri care-mi provoacă migrene sau îmi dau o stare de indispoziţie, căci e destul faptul că încă sunt nevoită să iau acele antidepresive pe care oricum nu le iau, dar încerc să mă conving singură să o fac. Zilele următoare trebuie să-i fac din nou o vizită doctorului Yang şi sincer, nu am niciun chef să-i fac idioţenia de temă pentru acasă. T

#

Partea cu amintirile frumoase nu ar fi atât de greu de terminat, căci nu am avut prea multe momente de acest fel în toti anii ăştia în care am trăit, însă cum aş putea să rememorez acele amintiri care-mi bântuie şi acum nopţile, urmărindu-mă la orice pas ca nişte umbre pline de venin. Nu vreau să fiu nevoită să-mi amintesc. Nu vreau să trebuiască să exprim asta pe o foaie. Dar, mai mult decât orice pe lumea asta, nu vreau să retrăiesc acele clipe care mi-au marcat trecutul, continuând să-mi afecteze şi t

prezentul. Viitorul meu însă va trebui să nu mai depindă de ele; vor trebui aruncate într-o ghenă a lucrurilor rele şi aruncate în aer, şi am de gând să fac orice pentru a-mi recăpăta liniştea de odinioară, orice ar însemna asta. Continui să colind străzile pline de oameni ale Portland-ului, zdrobind mormanele de zăpadă murdară ce-mi apar în cale pe alocuri, însă mă opresc din mers în momentul în care aud nişte zgomote înfundate, provenind de pe o alee îngustă nu departe de locul în care mă aflu. Privesc dintr-o parte în alta pentru a vedea dacă mai aude cineva acelaşi lucru, însă atunci când constat că nimeni nu se sinchiseste să se oprească înghit în sec, întreptându-mi paşii spre locul din care sunetele se aud din ce în ce mai pregnant. Abia apuc să-mi lungesc gâtul după colţul străzii pentru a vedea despre ce este vorba atunci când o siluetă trece în grabă pe lângă mine, izbindu-se de mine şi doborându-mă la pământ pe zăpada îngheţată. Nu apuc prea bine să mă dezmeticesc, căci se mai aud

câteva sunete de înjurături şi de bufnituri din faţa mea, urmând ca un al doilea tip să fugă abia târându-se pe lângă mine, lăsându-mă confuză şi cu fundul complet îngheţat. îmi mijesc ochii prin întuneric, încercând să văd mai bine persoana care a mai rămas în faţa mea, şi aproape că înjur printre dinţi atunci când îl recunosc pe Ezra, ţinându-se cu o mână de peretele de lângă el, şi cu cealaltă ştergându-şi sângele ce i se scruge de la nas până la bărbie. Mă ajut pe podul palmelor pentru a mă ridica înapoi pe picioare, scuturându-mi cu mişcări repezite urmele de omăr de pe palton si bocanci, si reflectez câteva secunde dacă ar fi mai ok să plec fără să spun ceva sau să merg să văd dacă este în regulă. în fond, Ezra Venom e un ticălos şi jumătate, şi încă nu i-am uitat ieşirea mai mult decât prostească din cafenea de acum ceva timp. Tipul mă făcuse să curăţ mizeria provocată de creierul său inexistent, iar eu tocmai mă gândesc să merg să văd dacă este în regulă. Sigur leziunea de la fund mi s-a extins la cap, altfel nu-mi explic.

Plescăi nehotărâtă din buze, stând ca o idioată la intrarea pe o stradă lăturalnică, în văzut tuturor celorlalţi oameni care se uită la mine ca şi cum aş fi vreo drogată. Mă strâmb spre nişte tipe care mă privesc ciudat, şi fac totuşi câţiva paşi spre Ezra, căci nu sunt totuşi într-atât de lipsită de suflet încât să-l las în halul ăsta, căci abia mai respiră după cum pare. Stă într-o poziţie oarecum chircită, ţinându-se de partea dreaptă a abdomentului, şi mai că-mi vine să bat în retragere atunci când îi simt privirea arzătoare pe chipul meu, privindu-mă cu atât de multă ură, încât până şi iadul ar tremura la picioarele sale. J

Ok, exagerez. Arată totuşi într-atât de fioros şi plin de nervi încât să mă facă să-mi doresc să nu mai am idei atât de proaste. Oricum, dacă-i trece vreo idee trăsnită prin cap, ar trebui să ştie că pumnul meu e destul de zdravăn. Mi-ar da chiar o anumită satisfactie să-i mut moaca într-o parte. Doar aşa, de dragul vremurilor bune din cafenea. f

— Te-ai pierdut, micuţo?

Vocea sa, mult prea răguşită şi calmă pentru felul încare arată mă face să-l privesc curioasă, prinzându-mi braţele în dreptul pieptului. — De când am ajuns să ne tutuim noi doi? — De când am ajuns să-mi sari în ajutor, mă rog? îmi întoarce tonul sarcastic înapoi, aruncându-mi o grimasă ce emană nervozitate prin toţi pori. îşi scutură adidaşii de zăpada adunată pe tălpi, bolborosind cine ştie ce blasfemii printre dinţii încleştaţi, şi nu pot să nu fiu puţin interesată de el, mai ales după cele întâmplate cu câteva minute în urmă. Mă simt complet trează, efectul de la bere dispărând deja, astfel că am mintea mai mult decât lucidă atunci când decid să mai zăbovesc puţin cu el, căci oricum nu pare că ar vrea să sară şi la gâtul meu. Momentan. — Esti ok? $

— Am fost şi mai rău, răspunde sec, scuipând câteva picături de sânge la

picioarele sale. Mă îngreţoşez puţin, simţind cum mi se strânge stomacul pe interior, şi mă scotocesc câteva secunde prin buzunarele paltonului, găsind un pachet pe jumătate plin de şerveţele nazale. Mă apropii de el, neluându-mi ochii de la ai săi, şi-l privesc cum stăruie o clipă înainte să-mi smulgă pachetul dintre degete, începând să-şi şteargă din sângele închegat deja la baza nasului. — Cu plăcere, murmur mai mult pentru mine, mutându-mi privirea dintr-o parte în alta, spre containerele şi lăzile strivite sau doborâte la pământ. Deşi sunt curioasă pe motivul pentru care s-a luat la bătaie cu cei doi indivizi de mai devreme, nu prea îmi vine să-i adresez vreo întrebare legată de subiectul ăsta. Unu la mână, pentru că nu e treaba mea, şi doi la mână, pentru că Ezra nu pare un tip prea... vorbăreţ din fire, şi chiar nu vreau să-l am şi mai mult pe cap în caz că se hotărăşte să-mi mai facă vreo vizită pe la cafenea. Naiba să mai cureţe după el.

Nici nu bag de seamă când Ezra trece nestingherit pe lângă mine, lăsându-mă practic în locul ăsta pustiu şi bătut de soartă. La propriu. — Hei, ce-ţi închipui că faci? — Plec. — Pur şi simplu? întreb stupefiată de îndrăzneala lui. — Evident. îmi dau ochii peste cap, grăbindu-mă să mă apropii de el. Nu de altceva, dar mergem în aceeaşi direcţie. Ar fi ciudat să merg în spatele lui; aş arăta ca o ciudată drogată şi hărtuitoare. Bine măcar că străzile nu mai sunt la fel de aglomerate ca înainte. $

Aproape că îl depăşesc atunci când un sunet ca de chiorăit mă face să mă opresc în loc, răsucindu-mă pe glezne pentru a da de expresia mai mult decât enervată a lui Ezra. înjură din nou — şi oh, individul ăsta chiar are o listă întreagă de înjurături —, şi se

preface ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, continuând să meargă mai departe. îmi muşc buza de jos, privind de-a lungul străzii, iar ochii mi se opresc peste un magazin destul de mic unde se vinde mâncare asiatică. 0 idee nebunească îmi răsare în minte, şi acţionez înainte să-mi dau seama dacă fac sau nu o prostie. Alerg spre el, prinzându-1 din urmă, şi mă poziţionez în fata sa. 9

— Vrei să mâncăm nişte ramen instant? $

Fruntea i se strânge din cauza încruntăturii, adâncindu-i şi mai mult expresia de puşcăriaş abia ieşit de după gratii. Un fior rece mă cuprinde de la spate, şi nu-mi sigur seama dacă e din cauza lui sau a frigului de afară. Stă pe loc, privind ca prin mine, apoi îşi prinde din nou nasul între degete, ca şi cum l-ar fi durut. — Nu trebuie să-ţi fie milă de mine, se zgâieşte articulând ultimele cuvinte, şi dă să

se îndepărteze, dar mă încăpăţânez de căpoasă ce sunt. Nici măcar nu ştiu de ce fac asta mai exact, dar are dreptate; îl compătimesc pentru starea aproape jalnică în care se află. Oricât de mult as urî eu o persoană, nu mă lasă inima să fiu chiar atât de ticăloasă încât să-i ignor stomacul. Toată lumea stie că un stomac fericit înseamnă un om fericit. Iar Ezra, cât şi eu, avem nevoie de puţină fericire momentan. i

t

— N-o fac. Haide, nu va dura mult. Apoi ne putem vedea fiecare de viaţa lui, bine? Nu-mi răspunde, dar nici nu aştept s-o facă, căci mă grăbesc spre magazinul care stă să se închidă, şi am noroc să mai găsesc câteva recipiente de ramen în vitrină. îi cer vânzătorului să-mi încălzească două, plătesc, iar când ies îl caut cu privirea pe Ezra, doar că nu pare a se afla niciunde. Mă întunec la faţă, simţindu-mă luată complet de fraieră, şi-i blestem puţin viaţa până când aud cum cineva îşi drege glasul din spatele meu. Mă întorc ca la un trăsnet, şi-l găsesc sprijinit de o bară de metal de lângă magazin. Oare cum de nu-1 văzusem când

am ieşit? 9

Mă apropii de el, întinzându-i un recipient, şi mă aşez cu fundul pe bară la o distanţă considerabilă de el, deschizând ambalajul şi inspirând mirosul demenţial din interior. Desprind furculiţa ataşată de ambalaj — slavă cerului că nu toate au beţişoare pentru că habar n-am să le folosesc —, şi înfulec îngrabă, abia acum dându-mi seama cât de înfometată eram de fapt. De lângă mine, Ezra îmi urmează gestul cu mişcări dibace, dar totuşi reţinute, şi aproape că nu reuşesc să clipesc atunci când înghite ca şi cum viaţa lui ar depinde de asta, murdărindu-se la gură. Surâd în sinea mea, oarecum amuzată de ipostaza asta a tipului temut de întreg oraşul, iar reacţia mea nu trece neobservată de acesta, căci în scurt timp îşi dă drumul la gură: t

— Asta nu ne face... amici, cunostinte sau mai stiu eu ce. J

*

t

i

îm i sc u tu r cap u l, refu zân d să-i m ai d au a p ă la m oară, şi m ai iau o înghiţitură din p astele delicioase. Ezra Venom încă e un ticălos

Capitolul 20

HEX

M i-am trecut degetele cu vigilenţă prin părul său moale la atingere, trăgăndu-i capul mai aproape de mine pentru a prinde unghiul

perfect şi a adânci sărutul. Sunny îmi gemu în gură, prinzându-se cu pumnii de tricoul meu pentru a se ţine mai bine pe picioare, şi-mi dădu imediat acces înăuntrul gurii sale, explorându-i înfometat căldura limbii sale. Era pauză, şi poate că nu trebuia să fac asta cu Sunny într-un laborator ce se presupunea că ar fi trebuit să fie închis, însă nu am rezistat tentaţiei de a nu o atinge atunci când am văzut-o îmbrăcată în rochiţa asta albă, care-i pune atât de bine formele în evidenţă. Şi, deşi nu era genul de ţinută care să strige după atenţie sau să o facă să arate indecent, mintea îmi zburase haihui de îndată ce am văzut-o intrând pe porţile liceului. Voiam să o ating, să o sărut, şi să-ifac pielea să tremure sub palmele mele. Tocmai de aceea era mai mult decât excitat când, în sfârşit, reuşisem să o trag după mine şi s-o fac să-mi cadă în braţe. — Dacă ne prinde cineva şi primim detenţie nu mai pupi nimic o lună, Hex! încercase să-mi şoptescă printre săruturi, despărţindu-şi buzele de ale mele si J

lăsăndu-şi capul Intr-o parte pentru a-i putea atinge în voie pielea gâtului, care tremura uşor sub presiunea dinţilor mei. — Fetele rele sunt mult mai distractive, Sunny, i-am murmurat, prinzându-i lobul urechii între buzele şi trăgând până când am reuşit să scos un scâncet de pe buzele sale. îi adoram zgomotele guturale, atât de pline de viaţă şi atât de... inocente în toată frumuseţea ei. — Atunci o poţi lua la călărit pe Luna, spuse, făcându-mă să mă îndepărtez, cât să-i întâlnesc privirea care încerca s-o ignoore pe a mea. Stătea cu buzele încleştate, pufăind greu şi cu obrajii scăldaţi într-o roşeaţă ce-mi făcea scula să-mi zvâcnească în pantalonii şi as a strâmti. /

/

Un zâmbet şiret îmi răsărise în coltul buzelor, nu m-am putut abţine din a o săruta cu patos în colţul gurii. /

T

— Eşti geloasă pe sora ta, iubire? — Ai vrea tu! îşi ţufuise buzele, strâmbând

*

din nas, şi n-am putut să nu mă amuz pe seama comportamentului său copilăros, pufnind spre neplăcerea ei. încercase să se sustragă de lângă mine, însă am prins-o la timp de şolduri, trăgănd-o mai aproape de mine. Mi-am aplecat capul spre urechile ei, suflând cald. — Nu-ţiface griji, fetele bune mă excită mai tare. N-am mai lăsat-o să spună ceva, căci i-am prins buzele într-un alt sărut anevoios, strecurându-mi pe furiş limba în gura ei şi furându-i întreaga respiraţie. Şi oh, ochii mi se dăduseră peste cap din cauza dulce ţii gurii sale. Mereu avea gust a mentosane, din alea de copii mici, însă îmi plăcea să-i simt gustul pe limba mea, mă relaxa şi mă scutura de tot pe interior. Apoi, rupând fără vreun avertisment sărutul, Sunny făcuse ceva ce mă luase complet prin surprindere — se lăsă pe vine, punându-şi palmele de-o parte şi de alta a coapselor mele, apropiindu-şi degetele de

şliţul pantalonilor. — Uah, ce faci? am încercat s-o prind de mâini, însă se smucise imediat, privindu-mă cu o expresie nemaiîntâlnită. Parcă încerca să mă seducă de-a binelea, şi-i ieşea a naibii de bine. — Mă fac fată rea, ce-ţi închipui că fac, spuse cu un zâmbet, descheindu-mi nasturele de la blugi. — Nu te-am adus aici pentru asta, am mărturisit, căci în fond era adevărat. Eu şi Sunny nu depăşisem momentan pragul de a face dragoste până acum, şi nici nu voiam să o grăbesc pentru că ştiam că ar fi fost prima oară pentru ea şi nu voiam să o rănesc în vreun fel. Iar ideea de a o lăsa să-mi facă o felaţie în plină zi, taman la şcoală suna pe cât de nebunesc, pe atât de... provocator. Cu toate că voiam acel lucru, n-aş fi pus-o niciodată pe Sunny într-o situaţie care s-o facă să se simtă incomodă. — Doar taci şi lasă-mă să încerc, fuseseră ultimele sale cuvinte înainte să-mi tragă

şliţul în jos, apucăndu-mi de bata pantalonilor. Peste mai bine de zece minute, am ieşit din laborator ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Sunny zâmbea, arătând la fel de bine ca atunci când am intrat, poate doar cu părul mai ciufulit pentru că trăsesem puţin de el, însă per total nici n-ai fi zis că în urmă cu câteva secunde îmi avusese bărbăţia între buzele sale mici şi delicate. Cât despre mine, aveam un zâmbet tâmp pe faţă, ca şi cum aş fi sărutat prima fată la grădiniţă. t

Sunny mă făcea să simt tot felul de chestii noi, să mă simt ca şi cum ar fi fost şi altceva de capul meu în afară de tipul bătăuş şi cu mai multe vicii decât degetele de la mâna dreaptă. Mă făcea să mă simt bine, să mă simt viu în preajma sa. Şi cred că asta am iubit cel mai mult la ea; că putea să mă ridice spre Rai ca mai apoi să mă coboare prin Iad, continuând acest jos la nesfârşit, ţinându-ne în priză. — Te duc acasă cu maşina? am întrebat. /

— Nu pot. Merg să termin un proiect cu Kevin. Suntem în pereche la literatură. Am dat scurt din cap, fără să o mai presez. — îţi dau mesaj când ajung acasă? întrebase, făcându-le semn prietenelor sale care o aşteptau în faţa sălii. — Sigur. Şi mulţumesc pentru ştii tu ce, i-am şoptit în ureche, făcând-o să se încordeze lângă mine. Am sărutat-o în treacăt pe obraz, pentru a nu o pune într-o ipostază proastă faţă de prietenele sale, şi am trecut pe lângă ea pentru a mă îndrepta spre propria sală. îi văzusem pe Bibi mai în faţă, vorbind cu nişte tipi, şi mă pregăteam să-l strig pentru a mă aştepta atunci când o siluetă mică şi familiară îmi captase atenţia. M-am blocat în mijlocul holului la vederea Lunei şi lui Joel, sărutându-se în văzul tuturor ca si cum n-ar mai fi existat ziua de mâine. Palmele acelui idiot afemeiat se prinseră strâns de fesele ei, ridicând-o pe la podea şi făcând o piruetă T

prin aer, ca mai apoi să-şi mai şoptească câteva ceva, urmând ca el să plece în partea opusă. M-am apropiat glonte de Luna, zărind-o cum îşi atingea buzele visătoare cu degetele. — Ce naiba, Luna? Tocmai pe el l-ai găsit dintre toti indivizii cu scule din şcoala asta? t

T

Clipi des, ridicându-şi capul spre mine. Părea că avea privirea înceţoşată. — Care-i treaba ta, Hex?Nu poţi să ţi-o tragi cu cine vrei, dar eu nu? Nu fi ipocrit. Mi-am dat ochii peste cap, urmând-o pe hol — Ştii că nu mă refer la asta, Luna. Dar tipul e un curvar şi jumătate. Cred că s-a culcat cu mai bine de jumătate din şcoala asta. La dracu'! Din câte putem şti poate are şi herpes! Sau SIDA! Luna pufnise mai mult în batjocură în râs. — Calmează-te, vom folosi protecţie! o luase la pas alergător, ţipând în urma sa. Oh, şi

Hex! Ai nişte pete pe pantaloni! Mai spală-te, băiete! Am privit-o cum se îndepărtase, şi mi-am aruncat numaidecât privirea spre blugi, observând nişte urme de albeaţă în zona şliţului. M-am blestemat în gând, dând cu mâna pentru a îndepărta petele de spermă rămase de la Sunny, şi mi-am notat mintal să port o nouă discuţie cu domnişoara înţepată cât de curând. 7

/

Nici gând să-l las pe acel imbecil să profite de cea mai bună prietenă a mea.

A doua zi, întrucât nu am cu ce să-mi ocup timpul pentru că ceilalţi sunt fie la facultate, fie dorm ca leneşii pe acasă — Bibi, simte-te —, decid să-i fac o vizită lui Bill pentru a vedea ce mai face. Nu mai trecusem de mult pe la e l, şi nici nu mai păstrasem legătură la telefon sau prin altceva, şi am de gând să-l întreb dacă mă poate lăsa să lucrez măcar cu jumătate de normă la garajul său. O mai făcusem în trecut, când încă eram în liceu,

însă tata nu mă încurajase prea mult în meseria asta, deşi e una destul de bine plătită şi plăcută. Nu, el avea aşteptarea de la mine să termin liceul, să dau la o facultate şi, de ce nu, să-i calc pe urme la secţia de poliţie. Ceea ce eu n-aveam de gând nici atunci, nici acum. Mă pornesc aşadar spre ieşirea din casă, nu înainte de a o săruta pe mama pe frunte de plecare, şi ocolesc curtea din faţă pentru a ajunge în dreptul garajului. Ochii îmi fug însă pe nesimţite spre curtea vecină, acolo unde liniştea domneşte mai ceva ca în cimitire. T

»

Luna ajunsese destul se târziu acasă aseară, asta dacă e să mă iau după ora la care le răspunse celorlalţi la mesajele de pe grupul de mess. Si nu, nu-i tin socoteala sau ceva. Luna e destul de mare pentru a-şi purta singură de grijă, însă nu-mi plăcuse prea mult ideea de a o lăsa singură pe străzi, mai ales că era puţin ciupită de la bere. Nu puteai şti niciodată când ceva rău avea să se întâmple, şi sigur n-aş fi prea încântat dacă ar păţi ceva când ar trebui să am grijă de ea. »

7

t

în definitiv, Luna avusese dreptate aseară; fusesem de mic un copil problemă şi ea fusese singură îndeajuns de îndrăzneaţă încât să-mi facă fată si să mă tină în frâu. Cred că asta fusese si ceea ce mă atrase prima dată la ea, căci de altfel sigur n-aş fi lăsat o puştoaică mică şi înfumurată să se ţină după mine aşa cum i-am permis ei. t

i

t

t

Luna avusese grijă de mine când am avut nevoie, făcând durerea să dispară de fiecare dată. E vremea ca eu să am grijă de ea, pentru a nu o lăsa să facă alegerile greşite. Bătând apropo la prietenia dintre ea, cluburi şi... droguri. Pufnesc în sinea mea, trecându-mi palma pe la ceafă de câteva ori. încep să mă simt prost în sinea mea pentru momentul de vulnerabilitate de aseară, atunci când am îmbrăţişat-o şi i-am cerut să facă durerea să treacă ca în trecut. Căci sincer, habar nu am la ce m-am referit mai exact. La Sunny? Cea care încă mă mai bântuie pe sub gene exact în momentul în care am impresia că am trecut peste ea.

La ai mei? Cei care par uneori doar nişte străini care se plimbă pe lângă mine în aceeaşi casă. 7

Sau poate că totul se rezumă la Luna şi la faptul că, de când m-am întors din Montana, am fost pe punctul de a o pierde de atât de multe ori, încât mi se face greaţă când mă gândesc că m-am întors poate şi mai prost decât am plecat. N-am mai fost de mult timp atât de sincer şi de deschis în faţa cuiva, cu atât mai puţin când vine vorba de cei din jurul meu. Cu Drako fusese mai uşor să discut; poate pentru că şi el se lupta în sinea lui cu sentimentele pe care le avea pentru măicuţa de Joanna. însă, spre deosebire de mine, Joanna e mai mult decât vie, şi o persoană chiar de treabă, poate chiar mult prea bună pentru nesuferitul de drac. în schimb, eu nu o mai pot avea pe cea pe care o vreau cu adevărat, iar în acest moment nici nu mai sunt atât de sigur că asta e ceea ce îmi doresc. Cred că e timpul

să-mi reamintesc că Sunny a dispărut definitiv din viata mea, si că viata nu-mi va plânge de milă la nesfârşit, şi nici nu va sta în loc. Poate că e timpul să trec peste, şi să caut acel ceva care să mă facă să uit, şi să mă regăsesc pe mine. Căci m-am pierdut de prea mult timp în golul trecutului. Un sunet de uşă închisă mă smulge din gânduri, iar când îmi ridic capul spre peluza vecină îl zăresc pe David, tatăl Lunei, încercând să-şi tragă paltonul pe umeri. Privirile ni se întâlnesc în scurt timp, şi-l văd cum îşi ridică mâna în aer, făcându-mi semn cu un oarecare zâmbet în colţul gurii. îi urmez gestul, dând din cap în semn de salut, şi mă reîntorc spre a deschide uşa garajului. Mereu l-am plăcut pe David. E un bărbat cumsecade, care se vede că îşi iubeşte mult familia şi e lipsit de prejudecăţi şi priviri acuzatoare. Nu pot spune acelaşi lucru şi despre vrăjitoarea de soţie a sa, care ar putea să dea clasă oricărei scorpii din lumea asta. Chiar nu stiu ce vede un om bun ca si

David la ea, dar din nou, cine sunt eu să spun asta când ţin minte că şi eu fusesem un pic obsedat de Sunny. Intru în garaj căscând, iar privirea îmi cade peste motorul meu, care zace părăsit într-un colţ al acestuia. Mă aproape de el, ştergând cu podul palmei urmele de prag adunate pe caroseria din faţă, şi plescăi din buze când îmi văd frumuseţea lipsită de orice culoare. Poate că ar trebui să o mai scot la o plimbare din când în când, să nu ruginească pe dinăuntru, însă nu ştiu când voi mai face asta. Locul ăsta îmi trezeşte mult prea multe amintiri neplăcute. Şi ştiu că dacă m-aş mai plimba pe străzile de acum doi ani aş retrăi acele ultime momente din nou si din nou. Mai am nevoie de puţin timp pentru a fi în stare să fac asta. *

O scutur din nou de praful de pe coarne, promiţându-mi s-o şterg mai bine când mă voi întoarce acasă, şi-mi îndrept atenţia spre maşina de lângă. Uneori mă bucur că tata şi-a mai intrat în fire, mergând din ce în ce mai des la serviciu — nu că ar fi scutit de asta, oricât de iresponsabil şi beat ar fi. Deşi,

îl prefer oricând acasă când e în starea aia decât să colinde străzile în stare de ebrietate. Uneori chiar mă întreb ce se întâmplă cu el de a ajuns aşa, însă niciodată nu am avut şansa să vorbesc cu el despre asta, iar acum pare că ne-am răcit mult prea tare între noi pentru a o mai face. Oricum, mă bucur că e la muncă şi că foloseşte maşina de poliţie, căci îi pot conduce în voie maşina personală, asta până voi strânge suficienţi bani să mă pun pe picioare şi să-mi iau una doar a mea. Sau, cine ştie, poate chiar voi renunţa la motor în favoarea uneia, desi sansele ca asta să se întâmple sunt destul de scăzute. Ajung la Bill în mai puţin de jumătate de oră, găsindu-1, cum e de aşteptat, în garaj, chinuindu-se să repare o Skoda. îi explic de ce am venit, rugându-1 parcă din ochi să-mi mai dea o şansă ca în trecut, pentru că mi-ar fi destul de greu să găsesc imediat un alt job în oraşul ăsta bătut de soartă, şi pare că reuşesc să-l înduplec cumva, în ciuda reţinerilor sale.

— Fac asta doar pentru că încă n-am găsit pe nimeni compatibil cu ce caut eu, Hex, spune, ştergându-şi palmele de uleiul de motor, în plus, mă bate peste umăr, trebuie să recunosc, ai un talent înnăscut pentru asta, vulpoi bătrân. Rânjetul de pe chipul său e suficient pentru a-mi da de înţeles că se bucură în sinea lui pentru propunerea pe care i-o fac. 9

îmi pierd următoarele ore cu el în garaj, încercând să-mi mai explice unele noţiuni practice căci nu mai lucrasem de mult, şi mai aveam unele goluri în ceea ce privesc maşinile mai nou apărute. Din când în când, Denisa, soţia sa, ne mai aduce câte o gustare sau o cafea, iar când plec Bill aproape că mă pune să-i promit că o să iau odată cina cu ei, de preferat în zilele următoare. Nu reuşesc să-i refuz cerinţa, aşa că-i garantez că voi fi acolo, plecând cu gândul de a face un scurt ocol până acasă, pentru a mai vizita oraşul. Conduc pentru mai bine de o oră, prin locuri care între timp s-au mai schimbat, sau chiar au dispărut odată cu plecarea mea de aici. E

puţin nostalgic să dau nas în nas cu trecerea timpului, cu toate că n-am fost plecat un timp atât de îndelungat. Lucrurile se schimbă însă, la fel şi oamenii, deşi uneori mă gândesc serios că singurul care nu a făcut-o sunt eu. Mă opresc la un moment dat la o simigerie pentru a-mi lua nişte covrigi — nu ştiu de ce, dar am o foame nebună, probabil pentru că nu am mai fumat ceva mai tare de câteva zile —, şi reacţionez impulsiv, ridicând cotul drept atunci când mă întorc şi cineva e pe punctul de a se izbi de mine. Zăresc cana se cafea a persoanei din faţa mea cum se clatină periculos de aproape de mine, scoţând aburii calzi prin deschizătura capacului, şi aproape că răsuflu uşurat atunci când îl văd pe tip retrăgându-se în spate. îmi ridic cuprins de nervi gâtul pentru a vedea despre cine e vorba, şi sunt destul de surprins să-l recunosc pe Gerard, cel care se ocupa în trecut de cursele de motoare si de maşini. »

Face ochii mari, ca şi cum nu m-ar

t

recunoaşte, şi trebuie să afirm, nici eu nu-1 recunosc din prima pe el. Pare mai tras la faţă, aproape uscăţiv, şi poartă o barbă neglijată, cu care nu l-am văzut niciodată în trecut. — Hex, auzisem eu de la băieţi că te-ai întors. j

t

întinse braţul liber pentru a-i strânge mâna. — Nu zău, mormăi printre dinţii încleştaţi. — Te-ai... schimbat, se uită mai atent spre mine, părând a sta pe gânduri. Sau cel puţin, freza sigur e alta decât cea din liceu. Râde, ca şi cum şi-ar aminti de acele vremuri, însă nu reuşesc să-i întorc gestul, rămânând ţeapăn. Nu pot spune că întâlnirea cu Gerard îmi provoacă cine ştie ce sentimente de plăcere, ba din contră, simt deja cum degetele mi se strâng în nişte pumni dureroşi. încă nu am uitat mizeriile pe care le-a făcut în trecut, si nici nu o s-o fac. *

Se opreşte din râs în scurt timp, dregându-şi glasul. — Mă rog. Cum eşti? Spune, vrei să te întorci pe pistă? Noi doi ne-am înţeles destul de bine în trecut, nu crezi? încearcă să mă apuce de după umeri, dar mă feresc cu o grimasă pe faţă. — Ai uitat deja bătaia de acum doi ani, Geri? Sau vrei să ti-o reamintesc eu? Tace, sprâncenele adâncindu-i încruntarea de pe frunte, apoi îşi linge cu un zâmbet strâmb buzele, dându-se un pas în spate. — Oh, haide, Hex. Ştii şi tu că n-a fost mare brânză. Eram beat. Urlau hormonii în mine, nimic mai mult. Reacţionez din impuls, năpustindu-mă asupra lui dintr-o singură mişcare, până ce-i prind guletul de la cămaşă în pumn. în trag spre mine, fără să-mi pese măcar de privirile şi murmurele ce se înteţesc în jurul nostru,

si simt că o să izbucnesc dacă îl mai văd in fata ochilor. *

9

— Ai vrut să o forţezi pe Luna, imbecil spurcat ce eşti! Ai noroc că nu ţi-am crăpat atunci capul de maşina aia, însă crede-mă, aş face-o cu plăcere aici şi acum! Se zbate din stânsoarea mea, smucindu-se într-o parte, şi-i dau drumul înainte să creez o scenă şi mai mare care ar peta degenera în ceva urât. Nu am chef să-i sparg moaca acum lui Gerard în plină zi, cu toate că, cu cât îmi amintesc mai bine cele întâmplate în acea seară de acum doi ani, cu atât îmi vine să-i rup gâtul în două până s-ar sufoca în propriul sânge. Scăpase atunci din cauza lui JJ şi Bibi, dar nu aş mai ezita a doua oară dacă aşa ceva s-ar mai putea repeta. Nu când ştiu că Luna a mai trecut prin ceva asemănător cu handicapatul de Sebah. Zău, oamenii de genu' îmi provoacă silă. Şi asta înseamnă multe, venind de la cineva care era un câine în călduri mai toată adolescenta. r

— Dispari din faţa mea până nu mă răzgândesc, Gerard! inspir adânc, încercând să mă calmez. Mi voi reveni niciodată pe pista aia nenorocită, şi cu asta am încheiat ori posibilă discuţie între noi. îl privesc cum mă ocheşte cu iritare, nevenindu-i să creadă parcă ce-i aud urechile, apoi scuipă pe jos nu departe de picioarele mele, izbindu-se de umărul meu în timp ce se îndepărtează de mine. închid ochii, străduindu-mă să nu-i bag în seamă lovitura, şi mă zgâiesc spre oamenii care încă se uită spre mine ca la un spectacol televizat. Mă întroc apoi în maşină, trântind portiera în urma mea, las punga cu covrigi pe bancheta de lângă mine şi-mi lipesc capul de marginea volanului. M-au luat toţi dracii cu Gerard, şi chiar avusesem un început de zi destul de ok. Nu văd cum ziua mea ar putea merge mai prost de atât.

Opresc maşina la un semafor, înghiţind şi

ultima bucată de covrig cu susan. E destul de bun, dar tot mai bună e mâncarea mamei, pe care abia aştept să o devorez când ajung acasă. Serios, lipsa tutunului şi a drogurilor îşi face simţită prezenţa, căci mereu am poftă de câteva ceva. Mă sperie oarecum gândul că în ritmul ăsta mă voi transforma intr-un porc până va da primăvara. Privesc spre culoare portocalie, până se face verde, şi calc acceleraţia până când o siluetă familiară îmi străfulgera prin coltul ochilor, fortându-mă să încetinesc pentru a mă asigura că văd sau nu pe cine trebuie. O recunosc însă dintr-o mie pe Kiva, care stă balansată cu fundul pe un pod, ce traversează un lac mic din apropierea periferiei oraşului. Trag pe dreapta, oprind maşina nu departe de locul în care se află, şi mă apropii din spatele ei, deşi nu pare că mă observă din cauza căştilor pe care le are în urechi. t

*

i

Mă las pe vine, atingând-o pe umăr, şi o văd cum tresare sperită, întorcându-se spre mine în timp ce îşi scoate una dintre căşti.

— Doamne, Hex! — Ce faci pe aici, Kiva? întreb, lăsându-mă la acelaşi nivel cu ea. Dau cu o mână zăpada din loc, şi strâmb din nas la contactul cu lemnul umed. Apa de la picioarele noastre pare tulbure din cauza zăpezii îngheţate, iar pe ici-colo e complet împietrită, ca şi cum ai putea patina pe suprafaţa ei. — Ascultam muzică, murmură pe un ton scăzut, evitându-mi privirea. O cunosc încă pe Kiva de îndeajuns de mult timp încât să-mi dau seama că ceva nu e în regulă cu ea, mai ales că are din nou ticul acela nervos de a-şi da degetele peste cap, ca de fiecare dată când e într-o pasă proastă sau e supărată. îmi împreunez palmele peste genunchi, privind undeva în faţă pentru a nu o incomoda. — E vorba de taică-tu, nu?

Capul i se întoarce fulgerător în direcţia mea, iar ochii i se măresc puţin, ca şi cum ar ascunde în ei un strop de teamă nespusă. — De ce crezi asta? — Păi, e fie el, fie afurisenia de JJ. Dar văzându-vă aseară cum v-ati simtit bine unul cu celălalt, mi-e greu să cred că e vorba de el acum. f

J

Kiva zâmbeşte parcă cu amar, jucându-se cu firul de la căşti, înnodându-1 între degete. — Ştii că te urăsc când mă poţi citi atât de uşor, nu? Buzele mi se arcuiesc la capete, şi o privesc pe furiş cum mă înghonteşte cu cotul, ca mai apoi să-şi coboare privirea spre apa de la picioarele noastre. Un oftat lung, sugrumat, îi scapă printre buze. — E mai rău, Hex. Nu ştiu ce să mai fac. — Cum? Te loveşte sau ceva? Pentru că jur,

dacă nemernicul ăla se atinge de —. — Nu e el însuşi, Hex, îşi ridică ochii spre mine, sclipind din cauza reflexiei zăpezii. E doar... furios. Atât de furios în ultimul timp, încât nu prea îmi vine să mai dau pe acasă. Cred că dă vina pe mama pentru că l-a lăsat cu mine pe cap când a murit, pufneşte în sec. De parcă mie îmi convine situaţia asta mai mult decât o face el. Mă încrunt, simţind cum sângele mi se urcă la cap din cauza celor auzite. Ştiam de mai demult de jigodia de taică-su vitreg. Un alcoolic mai ceva decât tata care, din câte se pare, a început din nou să-şi verse frustrările pe sărmaca Kiva, care e mult prea lipsită de apărare şi de răutate ca să-i întoarcă vorbele sau acţiunile. Iar gândul ăsta, că duce de una singură o luptă cu cel animal îmi face tâmplele să zvâcnească în pulsaţii nebune. Strâng din dinţi, muşcându-mi buzele. — Atunci de ce nu pleci? îi întâlnesc privirea. Poţi sta la un cămin sau ceva, Kiva. La dracu', sigur te poate primi unul dintre

noi la el acasă! Ai douăzeci de ani, nu mai trebuie să stai după curu' lui! îşi scutură capul, molfăindu-şi interiorul obrazului. — Nu pot. N-aş avea niciun ban dacă aş pleca. Mereu ţine să-mi amintească că voi intra în posesia moşternirii mamei abia la douăşcinci de ani, şi mă seacă faptul că mă simt atât de slabă şi lipsită de putere în faţa sa. îşi duce în cele din urmă palmele la faţă, ca si cum ar încerca să-si ascundă emoţiile de mine. Vocea i se crapă într-un suspin îndelung. T

t

r

— E atât de greu, Hex. Simt că mă sufoc acolo... O presiune imensă mi se pune în coşul pieptului, sugrumându-mă, şi înainte să-mi dau seama o trag cu un braţ înspre mine, lăsând-o să-şi ascundă faţa în geaca mea. îmi pun palma peste capul său, depunând un sărut cast peste fesul său, şi o las să plângă

în linişte în braţele mele până când o simt că nu mai poate. Până când simt că şi-a eliberat o bucăţică de suflet în fata mea.

Primesc mai târziu un mesaj de la Bibi şi JJ care mă întreabă dacă vreau să merg cu ei să bea ceva la cafeneaua în care lucrează Luna de ceva timp. Din sursele lor super sigure Luna lucrează la ora asta acolo, şi că ar fi o idee bună să mergem să-i facem o vizită surpriză. O las pe Kiva la ea acasă, pe motiv că are nişte teme de finalizat si că nu are cheful necesar pentru a-i vedea pe ceilalţi, şi nici nu încerc în vreun fel să o târăsc după mine dacă nu se simte bine. Trebuie însă să mă interesez de situaţia ei de acasă, căci nici gând să-l las pe acel libidinous să mai pună mâna pe ea în vreun fel, chiar dacă asta ar însemna să uit şi de rudenia dintre ei. în fond, nu e vreo legătură de sânge între ei care să mă împiedice din a nu-i sparge mecla. T

»

Parchez maşina în fata cafenelei, mirându-mă de locul liber pe care-1 găsesc atât de uşor, şi-i găsesc pe băieţi aşezaţi la scaunele din faţa tejghelei, discutând de zor cu una dintre chelneritele de tură. t

t

*

9

— Mult ţi-a mai luat, se plânge JJ, întorcându-se însă numaidecât spre fătuca din faţa lui, care însă pare că nu acordă nici un gram de atenţie. Mai că mi-e milă de el, dar neh. Dau palma cu Bibi, aşezându-mi geaca pe spătarul scaunului, şi mai schimb câteva replici cu el înainte să o văd pe Luna apărând de după o uşă laterală, închizându-şi şorţul cu imprimeuri florale la spate. De îndată ce mă observă se opreşte, fără să mai clipească, apoi pare că murmur ceva în sinea ei, apropiindu-se de noi. — Cărui fapt mai mult decât fericit vă am pe toţi trei pe capul meu? — Ai zice că nu te bucuri să ne vezi, rânjeşte Bibi spre ea, luând o altă gură din cafeaua din fata sa. 9

Luna îşi dă ochii peste cap, apoi îşi răsuceşte gâtul spre JJ, care încă face ochi dulci tipei de la casă. — Pe bune, JJ? Am mai zis că Hazel are un iubit! La ce dracu' te mai ţii după ea? — Iar eu i-am zis că o pot împărţi, nu-s genul gelos, zâmbeşte din nou seducător spre acea tipă, care îi aruncă o privire sictirită, dispărând în rândul clienţilor. — Eşti dezgustător, concluzionează Luna, întorcându-şi atenţia asupra mea. înghite în sec, zâmbindu-mi cu reţinere. îti dau ceva? *

t

t

— Nah, scutur din cap. Nu trebuie să stai cu noi dacă ai treabă. — E în regulă, nu avem aşa multă lume, ridică din umeri, sprijinindu-se cu braţele de tejghea. în plus, cineva trebuie să fie cu ochii pe iepurele ăla până nu molestează pe cineva, face din cap spre JJ, care îi aruncă o privire murdară şi scoate limba spre ea.

E oarecum plăcut să o vadă pe Luna la muncă, în uniforma aia care, deşi e prea drăguţă pentru gustul meu, o prinde destul de bine si-i scoate trăsăturile în evidentă. Nu cred că am fost vreodată atent la ele însă; noi doi am avut mereu alte treburi de făcut sau de discutat pentru a ne mai uita şi în detaliu unul la celălalt, însă acum, fiind atât de aproape şi purtându-se atât de profesional în ceea ce face, îmi dau seama că micuţa Luna de acum câţiva ani s-a maturizat într-o femeie puternică şi frumoasă. 9

9

J

S-a mai înăltat cu mult fată de cum era acum câţiva ani, când mereu făceam mişto de ea din cauză că eram de două ori cât ea ca înălţime. A mai pus şi ceva carne pe ea în ultimele luni în care nu am văzut-o, asta pentru că mereu fusese slabă şi uşoară ca o pană, de mai că-ţi imaginai cum o sufla vântul dacă ar fi bătut mai tare. Şi, privind mai cu atenţie, îmi pot da seama că ş-a dezvoltat frumos şi în alte părţi, cu toate că mă simt puţin stânjenit şi... nelalocul meu să o privesc în acest fel, analizând-o. 9

r

9

'

*

Şi ea pare că simte acelaşi lucru, căci de îndată ce-şi dă seama că o scurtez cu privirea din toate părţile tuşeşte de câteva ori, ca şi cum ar fi într-o ipostază proastă, şi se întoarce spre nişte pahare pe care începe să le lustruiască cu un prosop de bucătărie. îmi scutur capul, nefiind atent la conversaţia celor doi de lângă mine, şi aproape că nu bag de seamă când soneria de la intrare se face auzită decât atunci când simt mişcare undeva lângă locul în care stau. îmi mut capul spre dreapta, mijându-mi ochii atunci când îl recunosc pe nenorocitul de Ezra Venom. Ne aruncă o privire scurtă, dezinteresată, şi îşi împreunează braţele pe suprafaţa tejghelei. Imediat, Luna se apropie de el, schimbând câteva replici, şi nu pot să nu mă încrunt atunci când zăresc umbra de zâmbet ce-i încolţeşte pe buze. Clipesc, întorcându-mă spre cei doi. — De când se cunosc cei doi? Bibi şi JJ îşi lungesc gâtul spre cei doi, şi pot

vedea surpinderea de pe feţele lor, ceea ce îmi dă de înţeles că nu sunt singurul contrariat de cele întâmplate. — Ioi, am trăit s-o văd şi pe asta, se cruceşte Bibi, privindu-i cu o fascinaţie tâmpă. îmi ling buzele, întorcându-mi capul spre ei, iar degetele mi se prind pe lângă corp în nişte pumni strânşi. Nu pentru că Luna vorbeşte cu alt băiat, ci pentru că s-a găsit să o facă tocmai cu Venom, despre care ştie tot oraşul că e un puşcăriaş şi jumătate şi că nimic bun nu iese prin asocierea cu el. Nu am vorbit prea multe cu el, dar nici nu am intenţia să o fac prea curând. Tipul e un nenorocit şi nu-1 vreau în preajma Lunei, indiferent ce intenţii are. îmi cobor privirea spre podea, amintindu-mi vag de o situaţie asemănătoare. Abia câteva secunde mai târziu mă păleşte relevaţia, amintindu-mi de perioada liceului şi de ticălosul de Joel Miller. Situaţiile sunt atât de asemănătoare, încât îmi simt pulsul accelerându-se în vene.

Treaba cu Miller nu s-a terminat prea frumos, pentru el. Şi ceva îmi spune că nici cu Venom nu va fi mai diferit. De lângă mine, JJ plescăie din buze, atrăgându-mi atenţia. Ridică din ambele sprâncene. — Ai face bine să te grăbeşti, altfel o vei pierde pe Luna în favoarea lui. Mă zgâiesc spre el, crucindu-mă la auzul râsului Lunei care încă stă lângă individul acela. Ochii îmi fug imediat spre chipul său, şi nu stiu cum să reacţionez când îi văd atât de apropiaţi unul de celălalt, ca şi cum ar fi cel mai firesc lucru din lume. De unde până unde...? *

»

Un gust amar mi se adună pe limbă, întorcându-mi stomacul. în definitiv, cum aş putea s-o pierd pe Luna dacă nici măcar nu e a mea?

Capitolul 21

LUNA

— Lua, ai să ne ju ă m cu păpuşile!

Vocea lui Sunny răsunase de pe întreg holul, iar în nici o secundă dădu buzna în camera noastră, pufăind ca şi cum alergase tot drumul până la mine. Codiţele îi stăteau lipite de gâtul transpirat, câteva şuviţe

înnodându-se la capete, iarfustuţa lungă până la genunchi, cu imprimeuri florale, îi flutura pe lângă picioare în nişte rotaţii abia mişcate. Mi-am lăsat creioanele să alunece peste coala de hârtie, refuzând însă să-mi ridic capul pentru a întâlni privirea surorii mele. Nu-mi plăcea să fiu deranjată când desenam; era singurul lucru pe care-l făceam cu plăcere, şi de care nimeni nu mă putea despărţi. — Pleacă, Sunny. Nu am chef de asta. Am auzit-o cum pufnise pe nări, zărind-o cu colţul ochilor cum îşi împreunase braţele la piept. Buzele i se ţiguiseră ca de fiecare dată când nu-i convenea că nu obţinea ce-si dorea. însă nu-mi păsa prea tare de ce-şi dorea ea în momentul acela. Aveam o stare proastă, şi voiam să fiu singură, nu să ascult ifosele surorii mele mai mici,3 care oricum obţinea tot ce-şi dorea doar din simplul fapt că era mezina casei. 7

/

r

— Lua! Aide! Te log!

Fără să mai apuc să clipesc măcar, corpul să apăruse instantaneu lângă el meu, iar palmele sale se se prinseră cu toată forţa de braţul meu, smucindu-mă de pe loc. Vocea sa îmi răsunase din nou în timpane, iritându-mă într-atât încât să mă facă să mă smucesc de lângă ea, dăndu-mă într-o parte. — Sunny, nu! Sunt ocupată acum! Ne jucăm mai târziu. Ochii săi, cuprinşi de o umezeală sticloasă mă priveau ca şi cum ar fi încercat să rupa sufletul în mine. Şi uneori uram influenţa pe care o putea avea asupra mea sau a celor din jur, ca şi cum ar fi putut oricând întoarce lucrurile în favoarea sa, fără să se sinchisească prea tare. Spre deosebire de ea, eu abia reuşeam să mă conving pe mine că sunt fericită în fiecare zi, deşi, de cele mai multe ori, simţeam exact contrariul. înainte să pot să reacţionez în vreun fel, Sunny se lungise spre desenul meu, prinzându-se cu degetele de marginea mesei pentru a se ridica mai bine pe vârfuri şi a

putea vedea despre ce era vorba. — Vleau si eu! Dă-mi si mie! Se lungise spre creioanele mele, reuşind să apuce unul între degete, însă am reacţionat imediat impulsiv, plesnind-o peste degete. Sunny sărise ca arsă, prinzăndu-şi echilibrul şi căzând în cele din urmă în şezut pe parchet. Privise în gol preţ de câteva secunde, ca şi cum n-ar înţelege ce tocmai se întâmplase, apoi, fără vreun avertisment, izbucni într-un plânset gălăgios şi parcă sfâşiat de durere. Doar nu se lovise prea tare, nu? N-am mai apucat însă să mă apropii de ea, căci pe nepusă masă mami îşi făcuse apariţia în dormitor, privind când la mine, când la ea cu nişte ochi mari şi îngroziţi. Se repezise spre ea, lăsându-se la nivelul ei, şi deja simţeam în interiorul meu că voi intra în mari belele pentru ceea ce făcusem. Deşi, nu făcusem nimic rău! Tati mă învăţase să fiu o fată bună... Oare se va supăra şi el de mine... ?

— Gata, Sunny, mama e aici, scumpo! îi şterse lacrimile din jurul ochilor, iar Sunny se prinse cu degetele sale micuţe de bluza sa, sprijinindu-se de aceasta. Ochii mamei urcaseră apoi fulgerător înspre mine, făcăndu-mă să mă încordez pe scaun şi să mă încrunt discret. Mi-am prins degetele între ele, nestiind cum să reacţionez. De ce se uită mami atât de urât la mine? — Luna, ce ai făcut? Am tremurat la auzul vocii sale stridente. Buzele mi se desschiseră, însă niciun cuvânt nu izbutiseră să iasă de pe ele. Mi-o luase însă Sunny înainte, care, trăgându-şi nasul de câteva ori, mă privise cu ochi mari şi înlăcrimaţi. — Voiam doal să mă zoc... Voiam doal un creon. Mama îşi linse buzele, trecăndu-şi degetele

prin părul lung şi aranjat, apoi o ridicase pe Sunny înapoi in picioare, aranjându-i mai bine rochiţa pe corp. Se întoarse apoi spre mine, şi fără să-mi adreseze vreo privire adunase toate creioanele mele şi i le întinse lui Sunny, care imediat explodase într-un zâmbet de neînchipuit. — Mami! Dar... Sunt ale mele! am încercat să mă apropii de ele pentru a-mi lua creioanele preferate înapoi, însă am amuţit la vederea tăriei din ochii săi. Mă speriase, şi brusc îl voiam pe tati acolo, lângă mine. — încetează, Luna! Las-o si pe Sunny să se joace şi nu fi egoistă. A apucat-o de mână apoi, trăgând-o din cameră si lăsându-mă în urmă ca si cum nici n-aş fi existat în ochii ei. /

/

Pentru că, poate, acela era şi adevărul pe care încercam cu atâta îndârjire să-l neg. Mami nu avea să mă iubească niciodată asa 7

cum o făcea pe Sunny. însă nici eu nu aveam să mai plâng din cauza lor aşa cum o făcusem în acea zi. Trebuie doar să-l aştept pe tati să se întoarcă pentru a face durerea să treacă. El mereu stia cum să mă iubească asa cum voiam eu. T

i

— Ţin minte că ţi-am spus să faci un desen şi cu amintirile cele mai neplăcute, Luna. Continui să-mi frec buza de jos între dinţi, privindu-1 cu plictis pe doctorul Yang cum îşi plimbă leneş ochii peste materialele aduse de mine, şi nu pot să nu mai arunc câte aruncătură de ochi spre ceasul de pe perete. Nu am avut niciun chef să-i vin astăzi la consultaţie, însă ştiu că nu pot evita asta la nesfârşit, căci mai devreme sau mai târziu tot aici voi ajunge, tot pe scaunul ăsta nenorocit care mă face să mă gândesc neintenţionat la un copil pedepsit să stea la colţ. Ceea ce e puţin ironic, căci doctorul Yang poate fi orice, dar nu o persoană mustrătoare sau care să te judece prea uşor.

Oftez obosită când îi văd încruntătura de pe frunte cum i se formează încet, dar sigur, şi-mi întind picioarele în faţă pentru a le mai dezmorţi. îmi ridic ghiozdanul de la piciorul patului, scotocind prin lucrurile dinăuntru. — Uite, ştiu că mi-ai spus că mă va ajuta să trec peste, dar... am încercat, ok? Chiar am încercat, spun, aruncându-i pe suprafaţa mormanul de hârtii mototolite ce se presupun a fi încercările mele neizbutite de a surprinde cele mai neplăcute amintiri ale mele. Cele mai multe dintre ele seamănă mai mult cu nişte mâzgălituri alambicate, făcute parcă de un copil de cinci ani la vrăjeală, însă degetele mi se împotriviseră în a mă lăsa să desenez măcar ceva care să aibă sens. De unde şi frustrarea pe care o simţisem aseară, atunci când am încercat să fac ceva pentru a nu veni cu mâna goală. Mintea îmi fugise aiurea însă; spre nişte amintiri de care aveam certitudinea că uitasem, însă faptul că mi-au revenit chiat atunci la suprafaţă în acel torent de energii negative mi-au dat de

înţeles că, cel mai probabil, nu voi fi niciodată îndeajuns de puternică şi nepăsătoare încât să le dau uitării pe vecie. Mereu aveau să trăiască undeva în capul meu, într-un colţişor întunecat, hrănindu-se cu infimele mele clipe de fericire. Pentru că uneori nu poţi să dau pur şi simplu foc lucrurilor care te dor, ba din contră, uneori ele sunt cele care te aruncă în aer, spulberându-te. îmi frec neobişnuit de agitate palmele între ele, pocnindu-le din când în când, şi nu pot să nu fiu curioasă de expresia de pe chipul bărbatului în halat din faţa mea, care se uită peste eşecurile mele cu un interes deloc mascat. Ochii i se poticnesc apoi asupra unei foi rupte la capete, deşi nu-mi amintesc prea bine să fi rupt vreo foaie aseară, ci doar le-am mototolit pentru că mă enervau să mă tot uit la ele. îşi prinde bărbia între degete, înclinându-şi capul într-o parte, şi nu pot să opresc palpitaţia care-mi zguduie pieptul atunci când îşi ridică brusc ochii înspre mine, găurindu-mi parcă faţa cu ei. — Cred că ai reuşit să surprinzi ce ai vrut

destul de bine, in ciuda predicilor tale, spune pe un ton relaxat, întorcând foaia şi ridicând-o la nivelul meu. Privesc încurcată spre foaia vai de steaua ei, şi tot ce văd este o figură umană, asemenea unui chip, ce se dispersează apoi în multiple linii trase neglijent şi repezit, ca şi cum faţa i-ar fi smulsă cu totul şi împrăştiată pe toată pagina. Nu-mi amintesc prea bine când am desenat aşa ceva, şi nici nu ştiu ce-ar putea să însemne un asemenea desen de prost gust şi aproape... grotesc. Observându-mi sobritatea ce-mi acoperă întreaga faţă, doctorul Yang lasă hârtia jos, aplecându-se peste birou şi împreunându-şi braţele în fata sa. r

i

— Te-ai gândit la faptul că singurul motiv pentru care nu te poţi despărţi de amintirile astea negative este pentru că, poate în adândul tău, nu vrei cu adevărat asta? Ridic întrebător din sprânceană, simţindu-mă complet pe lângă subiect.

— Lasă-mă să reformulez. Toate lucrurile pe care le ţinem în noi, fie ele bune, rele, banale sau chiar sfâşietoare, sunt o parte din noi atât timp cât noi le permitem acest lucru. Creierul nostru e astfel programat încât să şteargă automat, ca şi cum ai da cu un burete, informaţiile care nu au nicio relevanţă pentru tine, pentru a face loc celor noi. Totuşi, el nu are cum să te scape pe tine de ele dacă o porţiune din tine, fie ea cât de mică, nu vrea să o facă. Tot ce ni se întâmplă ţine de noi, Luna. Noi suntem stăpâni asupra noastră, asupra emoţiilor şi gândurilor noastre, iar dacă se întâmplă să simţim că ne-am rătăcit de la drumul cel bun sau de persoana care eram înainte nu e din cauza prostiilor precum destinul, karma sau mai stiu eu ce. Tot ceea ce facem acum afectează ceea ce vom face în viitor. E ca un efect al fluturelui dacă mă înţelegi, atunci când o întâmplare neînsemnată poate schimba cursul întregii tale vieţi. Iar faptul că ţie îţi este atât de greu să te desparţi de amintirile neplăcute, sau măcar să le estompezi este din cauză că nu te-ai împăcat încă cu ele. Că ai lăsat unele treburi nerezolvate în trecut, iar acum mintea ta nu ştie cum să le *

depăşească. înţelegi unde bat? Clipesc, ca şi cum vorbele sale mi-au intrat pe-o ureche şi mi-au ieşit pe cealaltă. Vorbise atât de repede, încât mă pierdute la un moment dat pe la mijlocul discursului său. — Probabil? răspund mai mult ca o întrebare, neştiind ce-ar trebui să spun mai exact. Doctorul Yang se ridică pe neaşteptate de pe scaun, dându-şi halatul la o parte pentru a-şi băga mâinile în buzunarele pantalonilor şi oh, chiar n-ar trebui să mă holbez la coapsele sale ce-mi sar imediat în ochi. Mă mai întreb apoi de ce nu dau roadele şedinţele sale, când de fapt eu sunt atentă la cu totul şi cu totul alte... detalii. înghit în sec, mutându-mi puţin ruşinată privirea. Sper că nu m-a văzut analizându-i picioarele. însă, chiar dacă o face, alege să nu comenteze, plimbându-se prin jurul meu. — îţi propun ca în perioada următoare să te gândeşti la cauzele pentru care acele

amintiri sunt atât de neplăcute, şi să încerci să-ţi dai seama cum să le rezolvi, pentru ca atunci când ti le vei mai aminti să fie doar ceva trecător, care să nu mai stagneze în mintea ta. f

Tresar atunci când îl observ fix în faţa mea, aplecându-se pentru a-şi pune palmele peste umerii mei. Ochii săi întunecati coboară leneşi peste ai mei, trimiţându-mi în mod paradoxal o stare de linişte şi protecţie. 9

— Tu eşti singura care poate rezolva asta Luna. Eu doar te pot ghida spre alternativele cele mai bune pentru a te ajuta în bătălia pe care va trebui să o duci. Dar doctorii ca mine nu vor reuşi niciodată să resolve totul cu prescripţii de pastille şi şedinţe cu nemiluita. Nu asa funcţionează toată treaba asta. Ai fi surprinsă câte mistere ascunde mintea umană, însă de un lucru sunt sigur. Doar tu ai puterea să te ajuţi pe tine însăţi, chiar dacă nu ştii asta acum. Şi poate că ţi se va părea lipsit de sens ce spun acum, poate nu vei şti ce să faci, sau cum să faci, dar sunt sigur că va veni o zi în care să priveşti în urmă la viaţa ta, şi să-ţi spui: Sunt bine r

T

t

acum. Trecutul nu mă mai poate răni atât timp cât eu nu ii dau voie. Eşti una dintre cele mai puternice paciente ale mele. Aştept cu nerăbdare ziua in care vei veni la mine in vizită, şi nu pentru a sta pe scaunul ăsta blestemat, bine? încerc să nu respir, de teamă să nu-i inund faţa cu respiraţia mea care nu cred oricum că miroase prea bine, căci mâncasem un sendviş cu salam şi brânză topită înainte de a pleca de acasă. Mă rog, mai mult la insistentele tatei, căci de altfel nu as fi avut poftă de mâncare. Săracum om chiar crede că am probleme cu alimentaţia, când de fapt nu-mi găsesc apetitul, atâta tot. Nu-i ca şi cum m-aş înfometa de una singură, nu? t

*

t

Dau totuşi din cap, aproape hipnotic pentru a-1 face să se mute odată din faţa mea până nu mă voi pierde în ochii săi — al dracului bărbat arătos —, iar el se conformează, dându-se câţiva paşi mai în spate, lipindu-se cu fundul de marginea biroului. Mă fâstâcesc, neştiind cum să ies mai repede din camera asta.

— Păi, cred că ne vedem... când ne vedem, murmur, aplecându-mă după ghiozdan, luând-o din loc spre uşă. — Ai grijă de tine, Luna, bine? Dau aprobator cap, fără să mă întorc. Asta până când vocea sa răsună din nou în urechile mele asemenea unui megafon. — Oh, şi Luna? îmi place desenul cu tatăl tău. Se vede cât tineti unul la celălalt.

După patru ore în care am avut două cursuri ale naibii de lungi şi plicticoase ies, într-un sfârşit, de pe porţile universităţii cu gândul de a ajunge mai repede acasă pentru a-mi revendica somnul binemeritat. Mă simt extrem de istovită, cu capul puţin ameţit de la lipsa de somn de azi noapte, şi cu un stomac care-mi chiorăie de zor de zici că mişună un grup întreg de şobolani la mine în burtă. Cu siguranţă nu a fosto idee bună să sar peste pauza de prânz pentru a moţăi cu Vanessa pe banca din parcul facultăţii, în

plină iarnă. Nările îmi sunt deja puţin iritate de la vântul rece de atunci, iar acum, când deja începe să fulguie cu bucăţi mari, simt că voi începe să strănut din moment în moment. îmi înfăşor mai bine fulatul în gurul gâtului, inspirând de câteva ori mirosul încă persistent de balsam de rufe, şi îmi scot telefonul şi căştile pentru a asculta nişte muzică până la staţia de autobuz. Deşi am permisul luat de când împlinisem vârsta legală de a-1 obţine, nu am nicio intenţie de a le cere alor mei bani pentru propria maşină, cu toate că tata s-a oferit de câteva ori să-mi cumpere una de ziua mea. Nu ştiu dacă e din cauză că nu vreau să mă consider o povară pentru ei, căci combustibilul şi întreţinerea ei costă destul de mult, însă pe moment nu simt nevoia de aşa ceva, căci îmi place oarecum să merg cu autobuzul în timp ce ascult muzică la căşti. îmi aminteşte de liceu, care, deşi nu a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea, măcar mă simţeam mai liberă şi mai... sigură pe mine. 9

9

Ies de pe porţile mari ale facultăţii, căutând de zor prin telefon după vreo melodie care să se potrivească cu starea mea de spirit care oricum nu e prea bună, şi mai că nu bag in seamă maşina care se opreşte lângă bordura unde stau, decât atunci când claxonează de câteva ori. îmi întorc buimacă gâtul spre stânga, neştiind ce se petrece, şi-l observ numaidecât pe Bibi făcându-mi cu mâna de pe bancheta şoferului. îmi scot căştile din urechi, apropiindu-mă de el până ajung să mă sprijin cu palmele de marginile ferestrei din dreptul său. — Ce faci aici? — Am venit s-o iau pe Kiva. Mi-a dat mesaj că are ore şi că vrea să meargă la librăria din Centru şi am zis că o duc eu. Sprâncenele mi se apropie milimetric. — Kiva nu a venit azi, cred. Trebuia să iasă în acelaşi timp cu mine şi să ne vedem în faţa universităţii, dar nici urmă de ea.

E rândul lui Bibi să se încrunte blocat, bătând cu degetele de volan de câteva ori. îşi ridică apoi capul în direcţia mea, făcându-mi semn spre bancheta de lângă el. — Hopa sus. Te duc eu acasă dacă tot o fac pe limuzina, aparent Stărui puţin pe gânduri, contemplând asupra propunerii sale, şi decid totuşi să merg cu el pentru a profita de timpul ăsta vorbind cu el. Ocolesc maşina, trântindu-mă pe scaunul de lângă el, iar în secunda următoare Bibi mişcă maşina din loc, luând-o prin omătul deja depus pe parbriz. — Şi, mă fac mai comodă pe scaunul din piele, cum mai merge cu facultatea? — Se putea şi mai rău, ridică din umeri. Bibi dorise încă de când era mic să dea la inginerie aerospaţială, asta din cauza obsesiei sale maniace în ceea ce priveşte spaţiul cosmic si tot ce tine de el. Tin minte că în gimnaziu obişnuia să-şi umple camera cu postere şi figurine cu planele şi nave 1

>

T

I

!

spaţiale, şi ceva îmi spune că încă mai face asta, cu toate că n-am mai fost la el în cameră de luni bune. încă mă surprinde faptul că a rezistat până acum la o facultate atât de grea, mai ales în condiţiile în care Bibi nici în liceu nu era vreun geniu strălucit, ci mai degrabă mediocru, ca mine de altfel. Cred că lucrurile se rezolvă însă de la sine atunci când faci ceva cu pasiune şi cu dorinţă. 9

Mă grăbesc să-i scriu un mesaj Kivei prin care o întreb dacă este în regulă, apoi mă întorc spre el. — Mai ai un an si termini. Nici nu vei sti când va trece timpul, zâmbesc spre el, şi nu pot să nu remarc momentul în care degetele i se strâng mai bine în jurul volanului, virând nu atât de delicat pe strada următoare. »

I

Nu reuşesc însă să mă gândesc prea mult la reacţia sa destul de ciudată fiind vorba de Bibi, căci imediat se întoarce spre mine cu gura până la urechi. 9

— Norocosul de mine. Lăsându-mă pe mine la o parte, ia spune, care-i faza cu Venom? — Ce fază? — Oh haide, îmi aruncă o ocheadă scurtă. Am observat toţi cum v-aţi comportat ieri ca şi cum aţi fi devenit brusc prieteni buni. Nu că nu m-aş bucura pentru tine, însă Ezra nu e tocmai... un exemplu prea bun. — Vorbeşte cel cu pierce în sculă! Opreşte brusc la culoarea roşie a semaforului, întorcându-se spre mine cu un rânjet murdar. Mă loveşte iute cu palma peste pulpă, scoţând un icnet de pe buzele mele. — Esti asa o fată rea uneori,j Luna... * / îmi dau ochii peste cap. Se pare că Bibi va fi mereu... Bibi. — Oricum, reiau discuţia, jucându-mă cu nişte fire desprinse de la fular. Eu şi Ezra nu suntem prieteni sau ceva, şi nici nu cred că

vom fi. Doar... ne-am intersectat alaltaseară după ce am plecat de la planetarium şi... nimic. Se bătuse cu naiba stie cine si m-am oferit să-i dau nişte ramen din bunătatea sufletului meu. Nu cred că a apreciat prea tare gestul, dar sigur a mâncat ca spartul, râd în sinea mea, amintindu-mi pofta cu care înghiţea. Un alt val de compătimire îmi încolţeşte prin minte. Nu pare genu' care să nu aibă ce mânca acasă, dar nici nu pot să mă pronunţ pentru că nu ştiu absolut nimic legat de Ezra Venom. Şi nici nu cred că vreau să aflu, căci ceilalţi au dreptate. Venom înseamnă belele, iar eu încerc să mă ţin momentan cât mai departe de ele. *

i

t

Bibi calcă pe acceleraţie de îndată ce culoare se face verde, începând să schimbe canalele de radio, fără să se oprească pe unul ca să mă scutească de bâzâitul acela groaznic. Serios, uneori am impresia că face unele faze numai pentru a mă călca pe nervi. Peste alte zece minute opreşte maşina în faţa casei mele, zâmbindu-mi în semn de plecare, îmi strâng mai bine curelele ghiozdanului în palmă, şi mă aplec spre el pentru a-1 săruta

în fugă pe obraz. — Mulţam de drum. Şi contacteaz-o pe Kiva. Mie nu-mi răspunde la mesaj. Dă probator din cap, uitându-se cam prea lung la mine, ca şi cum ar vedea prin mine, însă nu bag de seamă şi ies numaidecât din maşină. îi fac pentru ultima dată cu mâna când trece pe lângă mine cu maşina, şi îmi ghidez paşii spre intrarea în casă, dorindu-mi în gând să nu fiu nevoită să dau cu ochii de mama, căci încă n-am trecut peste faza de la spital de acum câteva zile. Şi nici nu vreau să redeschid subiectul pentru că n-am chef să-i ascult şirul interminabil de predici acuzatoare. Uneori chiar mă întreb dacă relaţia dintre noi va avansa vreodată spre ceva mai bun. Puţin probabil. Si as minţi dacă aş spune că nu mă afectează acest aspect, însă am învăţat odată cu trecerea timpului că o relaţie, indiferent de ce natură, nu se poate întreţine numai cu o persoană. Iar eu nu am de gând să fac paşi şi în locul ei. Am trecut deja de faza aia. r

1

7

7

r

Ghinionul pare însă că se ţine scai de mine,

căci nu apuc să mă descalţ bine in hol, căci îi şi adu paşii venind din sufragerie. Apare în cadranul uşii, ţinând în mână o revistă de modă, şi mă abţin cu greu ca să nu-mi dau ochii peste cap. Oare nu se plictiseşte să stea degeaba toată ziua? Şi oare sunt rea pentru că gândesc aşa? Ştiu că e cea care mi-a dat viată si că ar trebui să am respect faţă de ea, şi chiar am, în felul meu propriu, însă cunosc cazuri în care alte persoane se spetesc pentru a-şi duce traiul zi de zi, şi nu se plâng aşa cum o face mama când o apucă toanele. Are foarte mare noroc de tata că o iubeşte atât de mult încât să o accepte aşa cum este, căci nu cred că toţi vom aveam un asemenea noroc asa cum îl are ea. t

t

9

— Ţi-e foame? Vrei să-ţi gătesc ceva anume? — Nu, mint, căci nu vreau sub niciun chip să stea pe capul meu de îndată ce intru în casă. — Ok, atunci... Esti bine? *

*

îmi ridic într-un gest apatic ochii spre ea,

căutând ceva în privirea sa, deşi nici eu nu ştiu ce anume. Poate încerc să găsesc minciuna din întrebarea ei, nu sunt sigură, însă când nu pot observa nimic ieşind din comun la felul în care se uită la mine încerc să mă gândesc dacă nu cumva încep să devin paranoia. îmi ling buzele anxioasă, simţindu-mă neobişnuit de incomod în prezenţa da. Ca şi cum aş avea un ştreag în jurul gâtului care se strânge cu fiecare secundă care se scurge pe lângă noi. — Sunt bine, încerc să mă scuz de lângă ea în linişte, însă palma îmi prinde imediat cotul, oprindu-mă în loc. Privirile ni se întâlnesc imediat, şi pot zări încruntătura de pe fruntea sa. — Nu trebuie să-mi acorzi tratamentul cu indiferenţa pentru faza de la spital, Luna. îţi voiam doar binele, ca întotdeauna de altfel. De ce nu poţi vedea asta? Pufnesc înainte să mă mai pot opri. înainte

să mai pot gândi. — De ce? Poate pentru că întreaga mea copilărie ţi-ai petrecut-o aruncându-mi în faţă faptul că Sunny avea să fie mereu preferata ta? Nici măcar pentru o secundă nu ţi-ai mai întors privirea spre mine după ce ea s-a născut, decât atunci când îmi căutai vina până şi acolo unde nu exista. Aşa că scuză-mă dacă sunt incapabilă să-mi dau seama de grija uriaşă faţă de mine! Aproape că nici nu-mi seama că turui cuvintele cum îmi vin la gură decât atunci când simt că rămân fără aer, iar gâtul mă arde pe dinăuntru, forţându-mă să tuşesc sec. Din faţa mea, cu o expresie mai mult decât oripilată, mama se căzneşte că spună câte ceva, deschizându-şi buzele, însă pare că nu ştie ce anume să-mi mai zică, căci pare de-a dreptul luată pe neaşteptate. — Tu... Ochii i se transformă într-unii rugători, aşa cum nu i-am mai văzut vreodată la ea. V-am iubit pe amândouă la fel, Luna! Bine, Sunny era mai mică şi avea nevoie de atenţia mea mai mult decât tine,

dar asta nu înseamnă că ai fost mai prejos decât ea. îmi vine să clachez emoţional şi să izbucnesc într-un plâns al naibii de dureros. Oare se simte bine dacă încearcă acum să-mi spună asta, ca şi cum n-am fi mare brânză? Cât de proastă şi lipsită de creier mă crede oare? Zâmbesc cu amar, privind undeva spre podea, şi-mi smulg fără să mai stau pe gânduri braţul de lângă ea. — Si eu eram mică, mami. Si eu aveam nevoie de tine la fel de mult ca... ea. Nu voi uita niciodată, mă auzi? Niciodată nu voi uita diferenţa pe care ai făcut-o între noi două, pentru că tata nu a făcut asta vreodată, şi a ştiut mai întâi de toate să fie un părinte bun, drăgăstos şi responsabil pentru ambele. Ceea ce tu n-ai reuşit atunci, asa că nu încerca să-ţi repari acum greşelile. Pentru că nu ai pierdut-o doar pe draga ta Sunny. Pentru că pe mine m-ai pierdut dinainte să ştim amândouă chestia asta. Şi ştii care-i partea cea mai nasoală pentru noi două? i

*

t

•

3

t

O privesc fix in ochi, fără să mai pot clipi sau să mă pot concentra pe altceva decât pe grimasa de pe faţa ei. — Faptul că eu încă sunt vie. Aştept câteva secunde să spună ceva, însă parcă nicio emoţie nu-i mai trădează faţa scăldată acum într-o inexpresivitate acerbă. Doar stă, parcă privind în gol, dincolo de mine, şi ştiu că ăsta e semnalul meu să plec din faţa ei pentru a ne uşura amândurora situatia. 9

Refuz să cobor la cină, în ciuda rugăminţilor talei şi ale stomacului care arde din cauza lipsei mâncării. Nu vreau să ami dau ochii cu mama după discuţia de pe hol, căci mai mult ca sigur nu aş face decât să-mi agravez şi mai tare starea de rău pe care o simt în piept în momentul de faţă. Aşa că prefer să merg pe premisa că dacă dorm nu voi mai resimţi foamea. Sau măcar încerc să mă motivez în acest fel.

Strâng perna mai bine în braţe, închizând ochii pentru a putea să adorm, şi devin în scurt timp nervoasă şi recalcitrantă când îmi dau seama că nu mă va fura somnul atât de repede precum aş vrea. Mă foiesc printre cearşafuri, gemând de durere, iar o bocănitură puternică mă face să-mi ridic atât de fugerător capul încât simt că ameţesc pentru vreo două secunde. Observ o umbră planându-mi prin faţa balconului, şi deja nu mai trebuie să mă gândesc prea mult în a mă da jos din pat căci ştiu despre cine e vorba. Dau draperiile într-o parte, descoperind chipul luminat de zăpada de afară al lui Hex, si-i deschid curioasă usa. Nu cred că aşteptam vreo vizită nocturnă în seara asta. 7

»

0

— Hei, e tot ce spune, scuturându-se de bocanci pentru a păşi mai apoi înăuntru, închid balconul după el, trăgând draperiile la loc, şi mă dau într-o parte, căutându-i privirea. — Ce faci aici?

— Nu am voie să vin să te văd? Se descalţă de bocancii pe care-i lasă lângă balcon, tolănindu-se mai apoi în pat ca şi cum ar fi cel mai firesc lucru din lume. Ridic sceptică din sprânceană spre el, însă nu pare că-mi acordă vreo atentie. f

Tipic lui Hex şi manierelor sale inexistente. Oftez, masându-mi burta, şi mă aşez cu fundul pe marginea patului, ca şi cum aş încerca să păstrez distanţa faţă de el. Deşi nu stiu de ce as face asta, căci în trecut mă simţeam atât de bine si confortabil în preajma sa, şi nu de puţin ori m-am simţit... acasă în prezenţa sa. Se petrece un paradox în capul meu, căci pe cât de agitată sunt când îl ştiu aici, cu mine, pe atât de liniştită sunt. Oare asta are vreun sens? •

r

— Esti bine? t

îmi răsucesc capul pentru a-i întâlni ochii cufundaţi în semi-întunericul din cameră. Mă privesc cercetători, ca şi cum ar avea puterea să-mi descoasă sufletul numai cu o r

ocheadă scurtă. — Nu tocmai, mărturisesc, prea obosită pentru a mai minţi pe cineva. — Vrei să vorbeşti despre asta? îmi molfăi obrazul pe dinăuntru, înghiţind de câteva ori pentru a înlătura senzaţia de disconfort ce-ţi face simţită prezenţa ca un şarpe pe gâtul meu. Sigur o să răcesc în ritmul ăsta, grozav... Suspin. — M-am certat cu mama, nimic nou sub soare. Abia după ce-mi dau drumul la gură devin conştientă de jocul de cuvinte făcut fără ca măcar să vreau asta. — Ups, alegere greşită de cuvinte, aproape că-mi vine să pufnesc, dar mă abţin, din respect pentru el. Hex însă nu pare preocupat de asta, căci

imediat revine la subiectul cu mama. — Tocmai de aia ţi-am spus să pleci din casa asta, Luna! comentează pe un ton mai acid, ca şi cum ar fi furios pe intreaga situaţie. Caută-ţi un apartament sau ceva ca să poţi dormi si tu liniştită. *

T

— Probabil ai dreptate, plescăi din buze cu jumătate de gură, presându-mi un picior sub fund pentru a sta mai bine. Nu ştiu, Hex... Uneori mă depăşeşte situaţia asta. în plus, nu cred că mi-aş permite să-i cer tatei bani pentru a-mi plăti singură chiria. Nu sunt atât de egoistă. O linişte se lasă curând peste noi, tot ce mai pot auzi fiind sunetul de ticăit al ceasului de pe perete. Din pat, Hex continuă să privească un anumit punct al camerei, undeva pe podea, şi nu îndrăznesc să-i mai spun altceva. Oricum n-as avea ce anume. 7

— Atunci ce zici dacă ne mutăm împreună? Mă crispez. Cu fiecare celulă din corpul meu.

— Tu... vorbeşti serios? Esti nebun! >

t

— De ce nu? dă din umeri delăsător. N-am de gând oricum să stau pe capul alor mei toată viata. Mai devreme sau mai târziu va tremui să mă mut. Şi ai dreptate, chiriile în oraş sunt mult prea mari pentru a o plăti de unul singur. Şi, face o pauză, ridicându-se cu spatele de tăbliţa patului, sunt confortabil cu tine drept colegă de apartament. Ne ştim mai bine decât oricine. t

Nu tocmai, aş vrea să-i spun, însă ceva îmi blochează cuvintele pe limbă. Propunerea lui Hex e atât de bizară şi neaşteptată, încât îmi paralizează complet mintea. într-un fel ar fi un câştig pentru amândoi, pentru că ne-ar fi mult mai uşor cu utilităţile, dar pe de altă parte nu pot uita faptul că nu mai suntem nişte puştani, şi că fiecare dintre noi are propriile nevoi... fiziologice. Nu că aş aduce toţi tipii pe care-i întâlnesc acasă, dar Hex are nevoie de asta. Mai ales după ultima... păţanie cu el. îmi scutur capul, complet dezorientată.

— Nu ştiu. Chiar n-am chef să mai dau peste tine când eşti pe cale să i-o tragi vreunei tipe. îl văd cum îşi înclină capul într-o parte, iar colţul gurii i se ridică treptat într-o umbră de rânjet. — A fost o greşeală. Nu aduc fete acasă de obicei. — Atunci chiar erai disperat înseamnă, murmur îngândurată, făcând în acelaşi timp mişto de el. 7

Se strâmbă urâcios, căzând din nou într-o linişte seacă şi impenetrabilă. îmi plimb ochii prin interiorul camerei, spre dezastrul care domină întreg biroul, şi-mi notez mintal să fac curat a doua zi, altfel mă voi îngropa de-a binelea în mormane de hârtie. — Vino aici. Glasul său, uşor răguşit, îmi face capul să se întoarcă instantaneu către el. Mă încrunt, neînţelegând ce vrea mai exact, şi-l văd cum

bate cu palma locul de lângă el, şi abia acum îmi dau seama că vrea să mă aşez lângă acesta. Ezit, ca şi cum aş fi pe punctul de a face ceva foarte stânjenitor, şi trebuie să recunosc, nu-mi place deloc efectul pe care-1 are de la un timp asupra mea. Mă face să nu mă mai simt... eu. Mă apropii totuşi de el, înaintând cu genunchii pe cearşafurile curate, şi nu apuc prea bine să mă aşez cum trebuie întrucât palma sa îmi prinde mult prea spontan braţul, trăgându-mă în aşa fel încât mai că aterizez deasupra lui. Mă opreşte totuşi astfel încât să-i ajung între braţe, şi nu prea reuşesc să-mi contenesc bătăile grăbite ale inimii, ce-mi trosnesc în urechi. Mă lipesc cu palmele de pieptul său acoperit cu o bluză de trening, împingându-1. — H-hei! Ce încerci să faci, Hex? — îţi întorc favoarea, îmi şopteşte la ureche, trimiţându-mi nişte fiori reci în jos, pe şira spinării. Tu mereu ai avut grijă de durerea mea, aşa că vreau să am şi eu grijă de tine

acum. îi simt braţele strângându-se mai bine în jurul taliei şi a spatelui meu, capturându-mi corpul ca într-o menghină de neieşit, şi nu pot să nu mă simt de-a dreptul ciudat în ipostaza asta, căci nu cred să fi existat un moment atât de intim între noi doi în toată perioada de când ne cunoaştem. Da, ne-am luat în br+aţe şi pupat amical de câteva ori, dar niciodată îmbrăţişările lui Hex nu s-au simtit atât de... strânse. Si de călduroase. Si nu în sensul sexual sau ceva, ci pur şi simplu pare genul de îmbrăţişare pe care i-o dai unei persoane dragi ţie. Iar gândul că Hex încă mă consideră cineva important în viaţa sa îmi provoacă o căldură în miezul pieptului. 1

9

T

9

9

— Mă sufoci..., încerc să îngân printre braţele sale, ajungând cumva cu faţa în scobitura gâtului său, şi-l simt cum mai lasă din strânsoare, dar nu într-atât încât să pot să mă îndepărtez de el. — Unele ar da orice să se sufoce în braţele mele, îi simt zâmbetul arogant pe pielea 9

frunţii, şi îmi mişc picioarele pe lângă noi, într-o încercare repezită de a-i trage vreuna. Scânceşte atunci când talpa mea face contact cu tibia sa, şi nu pot să-mi ascund mulţumirea ce mă cuprinde. — Esti asa un nemernic si un idiot uneori, Papă-lapte! murmur la pieptul său, inspirându-i pielea gâtului. Miroase a săpun de castraveţi, unul din preferatele mele. 0

0

0

'

Minutele trec pe lângă noi cu o lentoare cruntă, căci aproape mă pierd în căldura primitoare a corpului său, fiind gata-gată să mă las pradă somnului. Stomacul meu însă pare a fi de altă părere, căci pe nepusă masă un chiorăit de toată frumuseţea răsună în întreaga obscuritate a camerei, făcându-mi ochii să se deschidă cu groază. 9

Hex îmi dă drumul cât să se ridice pe coate, iar eu simt cum îmi vine să mă plesnesc de ruşine. Acum şi-a găsit şi el să chiuie. — Ti-e foame? 9

— N-am prea mâncat azi.

— De ce? — Nu prea am avut... şansa să o fac, ridic din umeri. Hex mă mai priveşte fix pentru câteva secunde, apoi îl văd cum dispare de lângă mine cu atât de multă rapiditate încât cad cu faţa în cearşaf, înecându-mă cu aerul. — îmbracă-te. îmi ridic ochii spre el, zărindu-1 cum îşi încalţă în grabă bocancii, răsucindu-se spre mine. îi arunc o ocheadă plină de confuzie. — Ce naiba faci? — Te scot să mănânci, prinţeso. Ce naiba crezi că fac?

Capitolul 22

ca să nu existe confuzii, ştiu că am zis intr-un capitol in Drako că el şi Hex se cu n o şteau de m ici p en tru că Hex av ea bunici (i g u ess) în M ontana, ia r în capitolul cu in terviul am zis că cei doi s-au în tâln it cân d lui Drako i s-a stric a t m a şin a (u itasem de capitolul din Drako). A şa că, p en tru a o drege T

cumva, am lăsat ideea de a se cunoaşte de când erau mici, ca mai apoi să se reîntâlnească după mai mulţi ani când nu-i mai merge maşina lui Drako. Sper că are sens.

Eram la garajul lui Bill, ajutându-l la reparaţia unei maşini ce-i venise cu mai bine de trei ore înainte, şi tot nu reuşea să-i dea de capăt. /

N-am stat la toate orele, în mare parte pentru că nu aveam chef să-mi pierd vremea cu nişte materii care doar mă futeau pe creier, fără să mă înveţe ceva productiv. Recunoşteam, şi nu mi-era ruşine cu asta — şcoala nu era de mine şi nici nu aveam de gând să dau mai departe. Unii dintre noi, pur şi simplu, nu eram buni la tocit şi la respectat reguli, iar eu nu plănuiam să-mi petrec următorii ani într-o corvoadă totală numai pentru a face pe plac altor persoane. încă aşteptam momentul pentru a-i spune tatei vestea cea mare, însă mai mult ca sigur avea să afle şi singur după ce va fi înstiintat de notele si absentele din ultimul timp. T

/

/

T

T

t

Vorbisem cu Sunny până acum câteva minute la telefon, întrebând-o dacă a terminat proiectul cu Kevin pentru a ne putea vedea diseară la o bere sau ceva cu ceilalţi, cu toate că ştiam că ea nu era adepta acelor lucru. O voiam lângă mine totuşi, aşa că fusesem într-o stare destul de bună atunci când mi-a confirmat că avea să vină. îmi explicase de unde să o iau pentru a nu o vedea ai săi, apoi am încheiat apelul pentru a o lăsa să-şi vadă de treburi. Nu-mă plăcea să o deranjez când avea de lucru, la fel cum nici mie nu-mi plăcea să jiu distras când aveam ceva de făcut. 7

'

— Tot nu vrea să pornească? l-am întrebat pe Bill atunci când am încheiat apelul cu Sunny şi m-am întorc cu atenţia asupra sa. — A naibii drăcie! se plânse Bill, străduindu-se dă se târască de sub maşină. Se sprijini în şezut, ştergându-şi sudoarea de pe frunte cu o cârpă unsă cu ulei de motor pe alocuri. Nu părea că-l deranja însă asta. — Poate s-a bulit de tot, am ridicat din umeri. Vreau să zic, arată si asa ca o rablă în '

*

7

devenire. Tipu' ăla probabil crede că mâinile tale fac minuni. — Chiar fac! se apără bărbatul, aruncându-mi o privire murdară. Am rânjit. Bill ura când îi luam peste picior munca, iar mie îmi plăcea să-l calc pe coadă. Mă amuza a naibii de tare. Am continuat să-l ajut pe Bill să verifice maşina pe toate părţile, deşi mai mult îi dădeam la mână unelte sau mă uitam după posibile scărări ale sale, până când sunetul unui motor care părea că tot se întrerupe ne ajunseseră amândurora la urechi, captându-ne atenţia. — Cineva are probleme cu motorul, comentase Bill, fără să-ţi scoată însă capul de sub capota maşinii. /

— Merg să văd, l-am anunţat, şi am ieşit din garaj, lungindu-mi gâtul spre străzile nu atât de aglomerate pentru a vedea de unde provine zgomotul. Abia când mi-am lungi gâtul spre stânga, ieşind aproape în stradă,

am observat ceea ce părea a fi o maşină neagră, lucioasă, al cărei motor părea să dea rateuri continue, spre disperarea celui de la volan. M-am apropiat de acesta, înclinându-mi capul pentru a vedea despre cine este vorba — oraşul era destul de mic, ne cunoasteam între noi în mare parte — însă ochii mi se măriseră la vederea celui din faţa mea. Am stat o secundă nemişcat, încercând să-mi dau seama dacă într-adevăr este vorba de el. în fond, nu ne mai văzusem de mult timp; ar fi fost şi normal să nu-mi amintesc având în vedere faptul că părea schimbat şi mult mai bine făcut. /

3

T

I-am bătut în geam cu degetele de câteva ori, atrăgându-i atenţia, iar el îl dăduse parcă plin de nervi în jos, scurtându-mă cu privirea. — Drako? întreabarea mea fusese suficientă pentru a-i face fruntea să se întunece cu totul, ca şi cum n-ar fi avut habar despre ce naiba

îndrugam acolo. Abia peste câteva clipe păruse că ceva făcuse clic în capul său, căci trăsăturile i se mai îmbunaseră cât să nu mai pară atât de fioros. — Hex? Deschise portiera, strecurându-se afară, şi ne-am strâns într-o îmbrăţişare scurtă si bărbătească. L-am bătut uşor pe spate. I

J

J

— Ce faci aici, omule? l-am întrebat. Era ciudat că se afla în Portland, mai ales că existau câţiva kilometri buni până în Montana. Şi era prima dată când îl vedeam prin părţile astea. — M-a trimis taică-miu să iau nişte marfă pentru cai. Distrubuitorul a anunţat o întârziere, şi cum au nevoie de ea urgent am zis că merg eu după ea. — Şi te-ai împotmolit, am rânjit spre ea, mutându-mi privirea spre maşina de lângă el. Era o Chevrolet Camaro, şi n-am putut să nu mă hlolbez la ea ca la o acadea. Poate că nu aveam eu afinitatea prea mare cu

maşinile, însă frumuseţea din faţa mea chiar era o bijuterie. — Mda, îşi trecu nervos degetele prin păr. Nu stiu ce dracu' are. /

L-am ocolit din câţiva paşi, examinăndu-i maşini dintr-o parte în alta, apoi i-am făcut semn pentru a mă lăsa să-i ridic capota din faţă. La o primă privire nu părea nimic în regulă, însă când mi-am mijit ochii mai bine spre motorul acestuia mi-am dat din prima seama era cu adevărat problema. Poate că nu eram eu nici cât jumătate de priceput caBill, însă ştiam si eu câte o chestie sau două. T

T

Am trântit capota la loc, întorcându-mă spre el — Trebuia să schimbi uleiul la motor. De asta nu mai vrea să pornească. — Băga-mi-aş! înjurase printre dinţi, oftând cu greutate. — Hei, un amic de-al meu are garajul nu departe de aici. Poate reuşeşte el să tea jute

dacă vrei. în plus, am zâmbit strâmb în colţul gurii, apropiindu-mă pentru a-l apuca de după umeri, aveam cam multe de discutat de când nu ne-am mai văzut, nu crezi? Ridicase întrebător sprânceana spre mine, hlizindu-se, apoi îşi dădu ochii peste cap şi mă înghionteşte în coaste. Al naibii drac de om!

— Băga-mi-aş ceva în planurile tale, Hex! — Mă insulţi deja de cinci minute. Nu te doare gura aia? — O să mă doară pumnul şi pe tine ficatul dacă nu plecăm, naibii, de aici până nu voi degera! îmi dau ochii peste cap, un pic sătul de văicărela nesfârsită a Lunei. Care e destul de argumentată totuşi, căci i-am promis că o voi scoate să mănânce, şi în schimb am dat peste uşile închise ale KFC-ului, deşi se presupune *

că ar fi trebuit să fie deschis la orice oră. Am tentatia de a-mi izbi bocancul de usa de la intrare pentru a-mi exterioriza nervii care se adună în mine, însă mă potolesc atunci când îmi dau seamă că ar putea oricând să răsune vreo alarmă, iar Luna sigur n-o să fie prea fericită dacă o să ajungem la pârnaie. t

•

Dar, măcar acolo ar avea mâncare, nu? îmi scutur capul. Nu vreau să cunosc o Luna plină de draci. Ficatul meu mai vrea să trăiască măcar până la cincizeci de ani. Bătătoresc zăpada umedă de la picioarele mele, plescăind din buze, şi mă întorc spre Luna care mă întâmpină cu o grimasă pe faţă şi cu braţele încrucişate la piept. Fulgii care cad din norii întunecaţi i se lipesc direct de faţă, şi aproape că pufnesc la vederea expresiei nervoase pe care încearcă să şi-o stăpânească. Ca şi cum muşchii îi zvâcnesc pe dedesubt. — Du-mă acasă. Ridic din sprânceană, făcându-i semn să urce înapoi în maşină. O ocolesc la rândul

meu, închizând portiera, în timp ce Luna o trânteşte atât de tare încât am impresia că s-a zgâlţâit şi scaunul sub mine. Mă întorc spre ea, privind-o credul. — Eşti în acea perioadă a lunii, sau ce ai? Privirea sa cade leneşă pe mine, iar ochii mi se reflectă în flăcările ce par că se formează în ai săi. Flutură din gene de câteva ori. — Nu-mi vine să cred că dintr-un milion de spermatozoizi tu ai fost cel mai rapid. Simt cum mă înec cu aerul, căci mă holbez la ea fără să mai clipesc măcar o dată. Luna continuă însă să mă atace pe silenţios cu una dintre privirile sale pline de venin, şi brusc mă simt prins în aceeaşi maşină cu o cu totul şi cu totul altă persoană. De când a devenit Luna atât de rea de gură? La adresa mea, în principal. îmi dreg glasul, apucându-mi cheile şi răsucindu-le până când motorul începe că huruie şi să se pună în mişcare.

— Pune-ţi centura, spun fără să mă mai întorc spre ea, însă tot îi pot simţi mânia ce parcă îi emană prin toţi porii. — Suge-o. Ok, cineva are nevoie de un Snickers, altfel se va transforma în baba cloanţa. 9

Depăşesc câteva maşini din trafic, şi mă aplec spre torpedou pentru a-mi plimba degetele pe acolo. — Ce cauţi? mă întreabă curioasă. 9

— Telefonul. — Pentru? — Să-l sun pe Satana să-şi ia fiica înapoi. Ar fi trebuit să mă aştept la pumnul care a urmat după, şi care parcă mi-a perforat umărul cu totul, însă nu am făcut-o, iar durerea e îndeajuns de puternică pentru a mă face chiar şi pe mine să scap un mic geamăt printre buzele încleştate. Mă încrunt

spre ea cu toate puterile, aşteptându-mă să bată cât de cât în retragere, însă alege să-mi acorde o ultimă privire plictisită înainte de a se întoarce cu faţa spre geamul de lângă ea. Strâng mai bine de volan, oftând obosit, şi las liniştea din maşină să se aşterne peste noi. Aş putea să pornesc radio-ul şi să las vreo melodie să cânte pe fundal, însă asta îmi spune că ar face situaţia şi mai absurdă de cât este deja. Am dat-o în bară în seara asta cu Luna, şi mă simt un complet idiot pentru că am făcut-o să se simtă şi mai rău, mai ales că avusese un episod şi cu mama sa înainte să merg la ea. Stiu că relaţia celor două nu este una deloc bună, aşa că nici nu pot să-mi imaginez ce simte sau gândeşte în momentul de faţă, căci uneori nu prea reuşesc să o citesc cum trebuie. Ca si cum si-ar ascunde emoţiile sub o mască a indiferenţei pe care n-aş putea s-o sparg nici dacă aş da totul din mine. r

t

7

t

f

Probabil tocmai de aceea nici nu pun — prea tare — la suflet injuriile pe care le aruncă la

adresa mea. Ştiu cum este să te simţi in cea mai proastă formă a ta, iar în cazul meu, de cele mai multe ori asemenea episoade se terminau în sticle sparte şi camere date peste cap. Şi vreau să mă îndepărtez de acel eu care nu ştia să lupte cu durerea din trecut. Făcusem asta pentru o singură persoană; nu am de gând să mai repet istoria, pentru că asta ar însemna că tot acest timp care s-a scurs de atunci nu m-a maturizat deloc, şi nici nu m-a făcut să învăţ din greşeli. 7

9

O privesc cu coada ochilor pentru a mă asigura că este în regulă cu ea, şi bat cu degetele pe volan pentru a mă gândi la o soluţie care să rezolve problema dintre noi. Nu am de gând în niciun fel să o fac să meargă la culcare cu stomacul gol, însă nici nu am bani destui pentru a o duce la un restaurant sau alt căcat de genu'. Fir-ar! Abia îmi ajung banii de buzunar să-mi mai iau nişte ţigări din când în când, însă tot am să-i găsesc ceva de mâncare, chiar dacă asta înseamnă că nu mai trag niciun fum în mine timp de o săptămână

întreagă. Ochii îmi trec apoi peste semnul luminos al unei shaormerii, şi brusc îmi amintesc faptul că în liceu Luna se dădea rău de tot în vânt după kebabul la lipie cu mulţi cartofi şi sos de usturoi. Oare de ce nu m-am gândit mai devreme la asta? îmi ridic numaidecât privirea pentru a căuta un loc de parcare cât mai aproape de locaţie, virând cam prea neaşteptat la dreapta, căci Luna aproape că se izbeşte cu genuchii de corpul torpedoului dacă nu şi-ar pune palmele la timp pentru a evita impactul. — Ce rahat faci, Hex? îi ignor expresia criminală ce i se extinde pe faţă, oprind motorul la câteva blocuri de shaormeria respectivă, şi cobor din maşină înainte să mai aud vreun alt val de reproşuri acide din partea sa. O văd totuşi cum mormăie ceva printre buze, însă nu-mi pot da seama ce anume pentru că sunt deja afară din maşină, urmând ca mai

apoi să-mi arate degetul mijlociu şi să-şi mute privirea. Surâd in sinea mea. E aşa sălbatică uneori. Stau la coadă vreo trei minute, ignorând frigul aprig de afară şi rugându-mă ca Luna să nu se răzbune pe maşina tatei pentru nervii pe care-i are. Nu de alta, dar dacă vând kebab-ul înapoi sigur nu acopăr toate pagubele cauzate de mâinile sale de diavolită. t

Sunt surprins totuşi să o găsesc cuminte pe banchetă, cu palmele în jurul corpului şi cu fruntea lipită de geamul de lângă ea. Nu se sinchiseşte să se întoarcă spre mine atunci când îmi reiau locul pe scaunul şoferului, însă cel mai probabil simte mirosul ce învăluie maşina, căci o aud cum adulmecă de câteva ori aerul cu nasul. Capul i se întoarce în scurt timp înspre mine, exact în momentul în care îi duc kebab-ul la gură, acesta lipindu-i-se de gura sa. Face ochii mari, stând nemişcată, apoi apucă mâncarea între palmele sale.

— Iar tu? întreabă, începând să înfulece ca şi cum n-ar mai fi mâncat de câteva zile bune. Ceea ce cred că e oarecum adevărat la cât de trasă la faţă pare acum. îmi scutur din cap. — N-am nevoie. Mănâncă până nu se răceşte. Mă priveşte câteva clipe lung, încercând parcă să-mi pătrundă prin gânduri, însă imediat se afundă mai bine pe scaun, scoţând câteva sunete asemănătoare cu nişte gemete de plăcere. îmi vine să râd la vederea ei, însă mă abţin. îmi place s-o văd pe Luna fericită. Iar dacă asta înseamnă s-o îndop bine cu mâncare nesănătoasă, aşa să fie! O observ în tăcere cum mănâncă din kebab-ul uriaş ca şi cum i s-ar topi raiul pe cerul gurii, şi brusc mă încearcă şi pe mine o senzaţie neobişnuită de foame. Mâncasem cu câteva ore în urmă cu ai mei — în puţinele momente în care tata nu e mereu la muncă sau beat pe undeva prin sufragerie — t

>

şi nu-mi pot explica de ce am acum din nou senzaţia de foame. Probabil pentru că cea de lângă mine mănâncă cu atât de multă poftă, făcându-mi parcă în ciudă. Nu-mi plâng de milă totuşi. 9

— Hei, Hex. Vocea sa mă scoate din gânduri, captându-mi din nou atenţia, şi mă întorc spre ea exact în momentul în care îmi vâră câţiva cartofi direct în gură, aproape înecându-mă cu ei. Mă dau în spate, ducându-mi mâna la gură pentru a nu cădea prin maşină, şi încep să-i mestec cu mişcări lente. 9

— Ce faci? — Dau hrană la slujitori, ridică din umeri. Ai face bine să mesteci şi să înghiţi, altfel te fac sclavul meu pe viaţă. Ridic sceptic din sprânceană, înghiţind mâncarea din gură. — De ce cred că ţi-ar plăcea asta?

Nu primesc niciun răspuns, doar un rânjet discret ce-i alunecă spre colţul gurii. Trec mai bine de douăzeci de minute până când Luna termină de mâncat tot — servindu-mi şi mie din când în când din cartofi sau din bucăţile de carne, cu toate că nu-i cer asta. Se bate de câteva ori peste geacă, ca şi cum şi-ar mângâia burta plină, şi pufnesc atunci când un râgâit abia auzit îi scapă printre buze. Şi dacă n-aş crede-o, aş spune că Luna tocmai se îmbujorează în obraji, privindu-mă cu ruşine. — Scuze... Şi nu te mai uita ca un măgar! îmi scutur capul, răsucind cheile în contact. — Mergem acasă? Dă scurt din cap, lipindu-şi ceafa de spătarul scaunului. — Sunt adormită, murmură pe o voce joasă, închizându-si ochii. *

O iau din loc fără să mai spun ceva, accelerând pe străzile de acum pustii şi acoperite de noul strat de zăpadă. Nu se mai termină odată cu căcatul ăsta de iarnă! Arunc o ocheadă scurtă spre ceasul de la maşină, si îmi vine să casc când văd că e trecut deja de ora zece. Nu sunt de obicei o găină care să se culce prea devreme, dar mă simt obosit acum, probabil şi pentru că lucrasem cu Bill câteva ore bune până să-mi mai arate ce se mai schimbase pe la el pe acolo. Abia aştept să mă arunc în pat şi să uit de mine până dimineaţă. t

*

*

— Hex? se aude de lângă mine vocea neobişnuit de calmă a Lunei. — Hm? — Mulţumesc. Pentru seara asta. 9

O privesc pe furiş prin colţul ochilor. Se uită undeva pe geam, însă abia mai apoi constat că ochii ni se întâlnesc prin reflexia care se formează pe suprafaţa geamului. înghit în sec, încordându-mi mai bine palmele pe

volan, şi îmi umezesc buzele în timp ce-mi mut atenţia înapoi spre drum. — Ştii că aş face orice pentru tine, Luna. Nu răspunde, dar nici nu mă aştept neapărat să o facă. Uneori liniştea dintre noi e mult mai plăcute decât oricare altă conversaţie lipsită de sens. Şi-mi place asta la noi. Faptul că putem să nu ne spunem ceva, dar totuşi să comunicăm atât de mult prin tăcere. Sau poate doar eu cred asta în mintea mea bolnavă şi mult prea obosită. Poate pentru ea sunt nişte simple banalităţi. *

Dar nu-mi pasă. Pentru că ştiu, în adâncul meu, că am nevoie de nebunia Lunei în viaţa asta nenorocită şi patetică a mea. Soneria telefonului mei ne face pe amândoi să tresărim de pe scaune şi să ne uităm ciudat unul la celălalt. îi fac semn Lunei să-mi caute telefonul pentru că, sincer, habar n-am pe unde l-am mai aruncat, şi o văd cum se uită lung la ecranul acestuia. — Cine e?

— Kiva. Mă încrunt. — Pune-o pe difuzor. Luna îmi ascultă rugămintea, punând telefonul în partea din faţă a maşinii pentru a putea auzi mai bine. — Kiva, ce e? întreb, neluându-mi ochii de la drum. — H-hex... Un frig mă cuprinde de la spate la auzul vocii sale ce pare plânsă şi plină de spaimă. De lângă mine, o pot zări pe Luna cum priveşte mai treaza ca niciodată, cu o expresie încordată, spre telefon. — Kiva, ce s-a întâmplat? — El... O aud cum îşi trage nasul. M-a lovit, Hex. Din nou. Nu ştiu ce să fac. Nu pot să mă întorc la el! Eu... Mi-e atât de frică... C-cred

c-am nasul rupt. — Hei, încerc să-i vorbesc pe o voce mai domoală. Calmează-te, şi spune-mi unde eşti, Kiva. Eu şi Luna venim înspre tine. Ne explică cu glasul parcă sfâşiat locul în care reuşise să se adăpostească de furia nenorocitului de taică-su vitreg — pe o stradă nu departe de casa sa —, şi simt cum oasele îmi vor trosni prin piele la cât de tare strâng de volanul pe care-1 întorc la stânga pe următoarea stradă. Evit o maşină care-mi iese aiurea în cale, ieşindu-mi pe gură nişte înjurături de mama focului la adresa acelui imbecil care habar n-are să conducă, şi mă focusez doar asupra ajungerii cât mai rapide la Kiva. Trebuia să mă aştept la asta încă de ziua trecută când mi-a spus că acel rahat de om îşi varsă frustrările pe ea. Trebuia să fac ceva, să fiu acolo pentru Kiva, însă am fost atât de prins în propriile mele probleme încât am şi uitat de faptul că ea e mult prea slabă în faţa sa, şi complet lipsită de apărare. Futu-i! Oare prin câte a trecut atunci când

eu călăream pe altele prin Montana? Oare câte a indurat fără ca măcar unul dintre noi să afle de asta? — Trebuia să insist cu apelul, o aud pe Luna bolborosit de lângă mine. îmi răsucesc capul spre ea, cât să o văd cum îşi roade unghiile de la degetul mare. — La ce te referi? — Bibi a venit azi să o ia cu maşină să meargă la nu ştiu ce librărie din oraş. Doar că trebuia să mă văd cu Kiva când ieşeam de la ore, şi nu a mai venit. Şi nici la mesaje nu mi-a răspuns. Fir-ar! se loveşte cu palmele peste pulpe. De ce nu ne-a spus despre tatăl său? O să-i mut mecla ticălosului pentru ceea ce i-a făcut! t

— Hai doar să mergem să vedem cum e. îl putem rezolva pe taică-su mai după ce ne asigurăm că ea e bine, ok? îşi dă ochii peste cap, părând că nu e de acord, însă nu mai comentează nimic. îmi

muşc buza de jos, stăpânindu-mi nervii ce mi se urcă prin muşchi, şi apăs pe acceleraţie până când simt că depăşesc cu mult limitele legate prin zona asta a oraşului. Mă doare in cur însă de poliţie şi de legile lor însă. Când opresc maşina pe strada de care ne spusese Kiva, Luna parcă sare la propriu din maşină, alergând prin zăpadă după prietena noastră, care stă chircită pe glezne pe marginea unei borduri, cu capul băgat şi ascuns între genunchi. De îndată ce aude paşi înspre ea pare că se înfioară, ridicându-şi cu o expresie terifiată capul, însă se relaxează imediat în braţele Lunei. f

Fruntea şi pumnii mi se strâng la vederea urmelor de sânge închegat ce-i acoperă tot nasul, lungindu-se apoi spre gură şi bărbie ca şi cum ar fi dat cu mâneca pentru a se şterge şi a-1 întinde. Pielea îi e palidă ca varul, cu părul răvăşit tot sub căciula care abia îi mai stă pe cap, şi nu pot să nu mă crispez la vederea tălpilor sale goale ce stau pe jumătate acoperite în zăpadă. Pielea poartă o culoare de roşu aprins pe toată laba piciorului, urmând să capete apoi spre

degete o nuanţă de albastru deschis. înjur printre dinţi, apropiindu-mă de ea. Mă las pe vine in faţa ei, în timp ce Luna se dă într-o parte pentru a-mi face loc, şi-i prind tălpile între palmele mele, frecând uşor. Kiva scânceşte de durere, cu lacrimi aproape îngheţate în jurul pleoapelor. Arată groaznic, iar eu mă simt de o sută de ori mai nefericit. — Ce mama mă-sii..., îşi pune Luna palmele în cap, respirând furioasă pe nări. Nu poate să se uite prea mult la rănile Kivei, căci buzele încep să-i tremure uşor, fiind nevoită să-şi mute privirea în altă parte. — Să te ducem în maşină să te încălzeşti, bine? o întreb, ştergându-i cu degetul urmele de umezeală de la ochi. i

*

7

Dă apatică din cap, cumva robotic, şi nu ezit în a o lua pe sus pentru a pleca de aici. Kiva se prinde instant de gâtul meu, afundându-şi capul în umărul meu, şi am nevoie de toată puterea din lume pentru a nu da buzna peste taică-su si a-1 omorî în bătaie. *

O strecor pe bancheta din spate lângă Luna care se bagă imediat lângă ea, şi-mi dau numaidecât geaca jos de pe umeri pentru a i-o aşeza peste corp. Tremură toată, şi mi-e foarte teamă pentru starea ei de sănătate, căci tuşeşte destul de grav, ca şi cum s-ar îneca cu aerul. Mă strecor pe scaunul şoferului, când aerul condiţiont mai tare, şi-mi dau jos cu mişcări mai degrabă disperate bocancii pentru a-mi scoate sosetele. Nu am altele de schimb să-i dau, însă nu cred că va comenta dacă le foloseşte pe ale mele, şi aşa sunt destul de calde. I le întind Lunei care îmi aruncă o ocheadă curioasă, însă nu zice nimic, ajutând-o să se încalţe cu ele. îmi pun bocancii înapoi în picioare, şi mă întorc cu corpul spre Kiva. — Ce s-a întâmplat? — Habar n-am. Am avut o ceartă cu el dimineaţă pe motiv că nu-i pregătisem micul dejun, de asta nici n-am mai putut ajunge la ore, îi aruncă o privire scurtă Lunei, care continuă să o mângâie în braţele sale. Apoi,

acum pe seară, am auzit zgomote din bucătărie, aşa că am coborât să văd ce se întâmplă. El..., se opreşte brusc, muşcându-şi buzele ca si cum ar fi încercat să-ti potolească lacrimile. O călărea pe una pe masa din bucătărie, exact în locul în care obişnuia să stea mama. Nu i-a păsat de faptul că i-am văzut, căci se tot uita la mine în timp ce se împingea în tipa aia, până când am ţipat la el să se oprească. Era... prea mult pentru mine, aproape că am vomat pe podea. 7

f

Trage aer în piept, amintindu-şi, apoi continuă cu ochii închişi. r

— S-a înfuriat atât de tare pe faptul că am ţipat. A ieşit din aia, şi-a tras pantalonii pe el si nu cred că am mai conştientizat ce mi se întâmplă decât atunci când palma sa s-a izbit de mine. Cred că m-am dat cu nasul de tocul uşii, căci peste câteva secunde m-am trezit jos, cu ţipetele celor doi urlându-mi în ureche. Aşa c-că... am fugit. Habar n-am cum. Eram atât de îngrozită de ce mi-ar putea face. Eu... t

t

— Şşt, e în regulă, Kiva, o trage Luna mai aproape în braţele sale, iar Kiva se ascunde cu capul în scobitura gâtului său. Ochii mei îi întâlnesc pe cei ai Lunei. Pare şocată de cele auzite, la fel ca mine de altfel. Doar că spre desebire de ea, eu simt că fierb de furie pe dinăuntru, şi am nevoie de tot răgazul din lume pentru a nu ieşi de pe uşa asta şi a pleca în căutarea acelui bastard mizerabil. Nu are să se mai atingă de Kiva a doua oară. — Kiva, trebuie să-l reclami la poliţie, murmură Luna, făcând-o să-şi ridice capul cu o expresie încordată. Dă vehement din cap, cuprinsă parcă de o teamă teribilă, însă Luna o prinde de braţe, forţând-o să o privească în ochi. — Ştiu că îţi e frică de el, de ce ar putea face după. Dar nenorocitul trebuie să plătească pentru ce ţi-a făcut. La naiba, Kiva! Trebuie băgat la pârnaie cu criminalii de acolo! Să putrezească ca un şobolan împuţit pentru ceea ce ti-a făcut! t

— N-nu! încearcă să se desprindă de Luna. Dacă... dacă se va răzbuna pe mine în caz că va scăpa doar cu o amendă? Eu doar... doar... Tremură mult prea tare pentru a mai putea vorbi. îmi ling buzele iritat, frecându-mi de câteva ori spaţiul dintre ochi. Situaţia mă depăşeşte puţin, însă ştiu că nu putem s-o lăsăm aşa cum a picat. Pentru că odată ce ridici palma la cineva pentru prima dată, poţi fi sigur că acea persoană nu va ezita să o facă şi a doua oară, oricât de multe scuze ar băga după. Pornesc din nou motorul, căutându-i privirea Kivei prin oglinda retrovizoare. — Mergem la poliţie, Kiva. Şi ai face bine să-l acuzi de agresiune la adresa ta, altfel nu ştiu ce-s în stare să-i fac dacă tu taci din gură şi înduri. Un alt val de lacrimi îi podidesc colţul ochilor. Dă pasivă din cap, învelindu-se mai bine cu geaca de la mine, şi nu mai stau pe

gând şi accelerez spre secţia de poliţie. Uitasem că tata e de gardă de noaptea asta, aşa că am o mică surpriză atunci când îl zăresc la ghişeul principal, stând de vorbă cu bărbatul de pe scaun care pare că preia un apel. Se apropie de noi cu o grimasă pe faţă, şi nu pierd prea mult timp în a-i explica cele întâmplate pentru că Kiva e şi aşa destul de speriată de toată treaba asta cu poliţia. Noroc de Luna care o ţine aproape de ea şi încearcă să o mai întăreze cu nişte cuvinte liniştitoare. #

•

— Poate vorbi? mă întreabă tata pe un glas scăzut, lungindu-şi capul în direcţia Kivei. Dau aprobator din cap, iar el face semn uneia dintre colegele sale, o femeie ce pare cu puţin mai în vârstă decât mama, care se apropie si discută câteva detalii cu noi doi. Se oferă apoi să o conducă pe Kiva spre o cameră mai liberă pentru a putea să-i ia o declaraţie şi a nu fi întrerupte de cineva, iar Kiva acceptă cu reticenţă, privind cu ochi mari şi pufoşi de la plâns în urma noastră în timp ce se îndepărtează. *

îmi duc mâna la gură, ştergându-mi colţurile acesteia cu degetele, mi-mi trec cu mişcări lente şi apăsante degetele prin păr. Sunt la un pas de a lovi peretele din faţa mea cu pumnul la gândul că am fost atât de nepăsători cu ea, încât nu am văzut dincolo de zâmbetele sale false. Kiva îmi este ca o soră mai mică, aşa că mă doare să o văd în starea asta distrusă, pentru că asta a făcut acel nenorocit cu ea în tot acest timp — i-a frânt sufletul până a dat cu el de pământ. La propriu. Ceva mă atinge pe umăr, făcându-mă să mă întorc si să dau de ochii obosiţi si trişti ai Lunei. >

/

t

*

— De ce nu ne-a spus? şopteşte abia auzibil, bătând pasul pe loc ca intr-un tic nervos. — Pentru că aşa e ea, surând cu amar. Nu vrea să ne încarce cu propriile probleme, însă de asta suntem prieteni, nu? Dacă nu ne putem baza unii pe alţii atunci în cine o putem face?

Ştiu că sună cinic venind din gura mea, căci eu plecasem ca un ratat cu coada între picioare de îndată ce am simţit că lipsa lui Sunny era mult prea mult de suportat, fără să vorbesc cu vreunul dintre ei. Nu vreau însă să fiu nepăsător la problemele celorlalţi, cu atât mai puţin cu cât sunt singurii pe care-i pot considera ca o a doua familie. Gândul îmi zboară imediat spre Luna şi spre flaconul său de pastile antidepresive, iar ideea că ar putea să treacă prin ceva la fel de grav precum Kiva îmi aduce o arşiţă în centrul stomacului. — Merg să caut nişte apă, gângureşte de lângă mine. Vrei? Dau din cap în semn negativ, şi o privesc cum dispare în celălalt capăt al coridorului. Oftez, şi mă las cu spatele de peretele lateral, închizând ochii. Seara asta nu a decurs deloc aşa cum plănuiam.

Peste mai bine de jumătate de oră, Bibi apare pe neaşteptate la poliţie pe motiv că Luna îi contactase pe ceilalţi pentru a le spune ce se petrece. De Vanessa nu se ştie nimic, căci nu dăduse văzut la mesaje, iar în ceea ce-1 priveşte pe JJ, se pare că are alte planuri pe seara asta, căci nu dăduse niciun mesaj concludent în ceea ce-1 priveşte. încă stăm de vorbă între noi atunci când Kiva reapare din sala în care fusese dusă în compania aceleiaşi femei, avându-1 pe tata în urma lor. Are fata mai curate de urmele de sânge, şi poartă o pereche de papuci care probabil îi sunt daţi de undeva din secţie. Ochii i se întunecă Kivei la vederea lui Bibi, însă nu comentează nimic atunci când acesta o trage la pieptul său, având grijă să nu o rănească şi mai tare decât e deja. t

— Ce cauţi aici? 9

— Eu i-am spus, scuze Kiva, îi aruncă Luna o privire plină de jenă. Kiva deschide gura pentru a spune ceva, însă este întreruptă de zgomotul de paşi care se

face auzit de undeva din spatele nostru. Ne întoarcem toţi privirile, dând de un JJ răvăşit de-a binelea. îşi trece palmele prin păr pentru a-1 face să stea în loc, şi priveşte bulversat de la unul la altul. — Ce-am pierdut? O zăresc cu coada ochilor pe Kiva cum îl priveşte ca prin transă, mult prea obosită pentru a mai face vreun comentariu, şi nu pot să nu observ încruntătura ce-i întunecă faţa, urmată de o umbră de durere în momentul în care zăreşte petele roşii ce-i acoperă gâtul şi coboară spre claviculă. îşi întoarce privirea în tăcere, stând aproape de Bibi. La naiba, JJ! Măcar aranjează-te şi tu dacă vii de la călărit fufe! îmi vine să-i plesnesc una la cât de dobitoc poate să fie. Femeia de lângă noi îşi drege glasul, captându-ne atenţia. — I-am recomandat să mergem la spital pentru câteva analize. Vom vorbi să poată

petrece noapte acolo în caz că nu se mai poate întoarce acasă în seara asta, iar mâine dimineaţă ne vom prezenta la prima oră la tatăl acesteia. — Mâine? întreabă cam acid Luna. De ce nu acum? — Pentru că avem proceduri de urmat, se bagă şi tata în discuţie şi, deşi aş vrea să mă iau puţin în gură cu el, ştiu că nu voi obţine nimic dacă mă bag în chestiunile sale legate de muncă. Aşa că tac, şi înghit în sec. — Poti dormi la mine dacă vrei, se trezeşte Bibi să vorbească. »

*

»

îl privim toţi ca şi cum ar fi spus cea mai mare porcărie din lume. Ridică din umeri. — Ce e? Dacă întreabă mama ceva îi pot spune că-i iubită-mea. Kiva face ochii mari spre el, cu buzele întredeschise, şi nu ştiu cum să interpretez zâmbetul pe care Bibi îl are acum pe buze când o priveşte. Mereu a avut drag de Kiva

de când eram mici, deci cred că urlă instinctul patern în el. Dă apoi din cap, nelalocul ei, şi o văd cum îşi ridică capul spre mine şi Luna. — Mulţumesc mult. Pentru tot. 9

Luna îi zâmbeşte slab, cuprinzând-o încă odată cu braţele, iar eu mă rezum la un simplu sărut în creştetul capului. îi privim apoi până când dispar în compania acelei femei şi a tatei spre ieşire. — Deeci, ce-am pierdut? se aude din nou vocea lui JJ de lângă mine, iar de data asta nu mă mai opresc şi îi plesnesc una pestea ceafă, făcându-1 să mârâie dureros printre dinţi. — Tacă-ţi gura până n-o urmezi pe Kiva la spital, cap de peşte! îi fac semn Lunei să mă urmeze pentru a putea pleca de acolo, lăsându-1 pe JJ de unul singur în mijlocul holului. Poate aşa mai reflectă şi el la greşelile sale, deşi la cum îl

cunosc, sigur nu-1 va duce mintea la prea multe in afară de partida de sex pe care tocmai a întrerut-o. îmi e milă tare de Kiva că iubeşte un asemenea băiat, oricât de bun prieten mi-ar fi JJ.

E aproape miezul nopţii atunci când opresc maşina în dreptul garajului. Sunt frânt de oboseală, şi cred că la fel e şi Luna, căci a căscat într-una în drumul spre casă, iar acum merge ca şi cum ar fi un robot teleghidat. Inspir aerul rece al serii, şi aştept să-i spun noapte bună pentru a merge amândoi la casele noastre. Doar că Luna nu se mişcă, ci priveşte fix spre casa sa. — La naiba! o aud murmurând, frecându-şi braţele pentru a se încălzi de frig. — Ce e? mă încrunt spre ea, mutându-mi privirea spre locuinţa sa. O lumină slabă se vede de undeva de la parter, cel mai probabil din sufragerie.

— Mama mai are unele nopţi în care nu poate să doarmă şi stă să citească în sufragerie ca să nu-1 deranjeze pe tata cu lumina. Grozav! Acum va trebui să-i explic şi ce caut pe afară la ora asta când am facultate a doua zi. O privesc în tăcere câteva secunde. Nu cred că o deranjează aşa tare ce va spune mama ei având în vedere că e deja destul de mare, cât o deranjează faptul că va trebui să se confrunte din nou cu ea. Şi nu pare prea încântată de asta. îmi frec ceafa, expirând aerul cald printre buze, şi-mi bine brusc o idee strălucită în cap. — Intră la mine. Poti sări la tine în cameră de la balconul meu. t

Stă pe gânduri câteva clipe, apoi îmi face semn din cap şi intrăm cu grijă înăuntru pentru a nu face prea mult zgomot. Mama doarme dusă probabil la ora asta, şi de obicei nu se trezeşte atât de uşor când vine

vorba de unele zgomote. Ceea ce nu pot să spun despre alarma de dimineaţă; pe asta o aude şi dacă ar fi la capătul străzii. Aprind veioza în camera mea de îndată ce ajungem la etaj, poftind-o pe Luna înăuntru, şi-i spun să mă aştepte un minut până îmi voi rezolva urgenţa la baie. Mă ţin de mai bine de trei ore, iar prostului de mine nu-i trecuse prin cap să meargă la baia de la secţia de poliţie. Când mă întorc, nu mai apuc s-o întreb pe Luna cum se simte, căci o găsesc prăbuşită pe patul meu, cu faţa băgată între perne şi cu picioarele la marginea patului. înghit în sec, neştiind ce să fac. O aud cum sforăie abia sesizabil, şi nu pot să nu zâmbesc la imaginea ei. Cred că e foarte obosită de a reuşit să adoarmă în mai puţin de un minut. Şi nu mă lasă inima să o trezesc pentru a o trimite la ea in cameră. în plus, oi fi eu forţos, da' mai mult ca sigur nu pot să ne trec pe amândoi peste balcon fără să alunecăm în gol. *

îmi dau geaca jos, aruncându-mi bocancii lângă tocul uşii, şi mă apropii de pat pentru a-i da jos ghetele umede pe talpă de la zăpada ce se topeşte deja, formând câţiva stropi pe podeaua de sub ea. O aud cum mormăie ceva indescifrabil atunci când simte că i le scot, şi se cuibăreşte » si * mai bine între cearşafurile » mele, lovind dintr-o dată cu piciorul, cel mai sigur din reflex. îmi dau ochii peste cap; nici în somn nu se poate potoli. Mă bag la rândul meu în pat după ce mă schimb într-o pereche de pantaloni de trening şi o bluză oarecare, şi mă aşez în aşa fel încât să-i dau destul loc pentru a se întinde, căci ştiu că îi place să acopere tot patul încă de când eram mici. Arunc o ultimă privire spre ea, asigurându-mă că este bine învelită şi stă comod, apoi sting veioza, lăsând camera să se cufunde în bezna de afară. Doar că nu e tocmai beznă, căci lumina lunii se reflectă în zăpada de afară, făcând camera să pară mult mai luminoasă decât în mod normal, cât să-mi permită să-i descifrez chipul.

Mă întorc cu faţa spre tavan, expirând lung, şi nu ştiu de ce, dar adorm mai repede ca niciodată în seara asta.

Capitolul 23

LUNA

Eu şi Sunny nu ne mai înţelegeam atât de bine ca la început, când eram m ult prea m ici ca să înţeleg mare lucru din lumea adulţilor şi modul în care m erg lucrurile odată ce creşti în vârstă.

Aveam atunci zece ani, în timp ce surioara mea tocmai împlinea vârsta de opt, iar acasă la noi se dădea o mare petrecere în cinstea ei, fiind invitaţi majoritatea copiilor de la ea din clasă şi î'estul prietenilor. Mami îmi spusese că nu pot să chem şi amici de-ai mei, căci curtea nu ne era destul de încăpătoare pentru toată lumea, şi s-ar fi creat prea mare harababură dacă ar fi fost prea mulţi la un loc. Iar eu am ascultat-o, chiar dacă mă simţeam ca un străin printre toţi acei plozi care alergau ca roboţii dintr-o parte în alta, ţipând cât îi ţineau gurile. j

t

Nu-mi plăcea prea mult petrecerea aia tematică, dar trebuia să stau pentru a nu părea că sunt din alte lumea, decât cea a lor. Aveam noroc însă de tati care îmi mai ţinea companie din când în când, asta în momentele în care nu venea Sunny să tragă de el pentru a de juca împreună cu ceilalţi prostiile lor de jocuri. Iar tati mereu accepta, căci niciodată nu ne refuzase nimic. începeam însă să înţeleg faptul că, odată cu trecerea timpului, Sunny începea, încetul cu t

încetul, să acapareze toată atenţia din jurul ei, căci era un copil mult mai vesel decât mine, şi cu siguranţă mult mai iubit decât aş fi putut fi eu vreodată. Ea era veselie, în timp ce eu eram încruntare. Ea era strălucitoare, în timp ce eu eram mai mult nevăzută. Ea era soare, în timp ce eu eram doar o umbră care mă ascundeam în spatele luminii sale. Şi cred că atunci, la anii aceia, eram nervoasă pe atenţia şi popularitatea de care se bucura. Aş fi vrut să fiu ca ea, mereu cu zâmbetul pe buze şi mereu pe placul tututor, dar crescusem altfel decât ea, învăţasem să mă comport altfel decât ea. Când ea se juca cu păpuşile, eu mă băteam pe afară cu cei de la noi de pe stradă. Când ea lua lecţii de balet sau înot, eu mă străduiam să nu pic materiile la şcoală şi să

rămân repetentă. Eram ca doi poli opuşi, blestemaţi să gravităm unul în jurul celuilalt. Singurul meu refugiu de toată acea întunecime care se extindea în pieptul meu ca nişte buruieni otrăvitoare fusese vecinul nostru, Hex. Era aşa un Papă-lapte de fricos, încât numai uitându-mă la el îmi făcea starea să se mai îmbuneze. însă cred că ceea ce îmi plăcea şi mai mult la el era faptul că reprezenta singura persoană la care Sunny nu avea acces, căci mama nu ar fi lăsat-o în veci să stea lângă o piază rea cum era el. Iar asta îmi dădea o oarecare satisfacţie pe interior. Ca şi cum ar fi fost doar al meu. Singurul care ar mai fi fost alături de mine atunci când tata nu o pute a face. Şi aveam de gând să ţin de prietenia noastră şi cu dinţii dacă trebuia, indiferent de ce s-ar fi întâmplat mai departe.

Ceva mă gâdilă la nas ca şi cum nişte perişori fini mi-ar mângâia pielea cu mişcări lente si » continue. îmi mise » nările,* simtindu-mi • fruntea adâncindu-se sub nişte şanţuri adânci de piele, şi nu mai pot să rezist prea mult senzaţiei de mâncărime care mă încearcă, căci în secunda care urmează mă trezesc strănutând mai mult în piept. Gem scurt, înghiţind gustul naşpa din gură, şi încerc să-mi deschid pleoapele pentru a vedea când este ceasul. întunericul care îmi ia însă privirea mă face să mă alarmez preţ de o clipă, cu atât mai mult cu cât, pe moment, nu ştiu unde mă aflu sau ce s-a întâmplat. *

»

r

Abia când aud sforăitul abia şoptit ce-mângâie urechea stângă fac ochii mari, cuprinsă de realizarea serii trecute. Câteva fragmente scurte îmi scanează interiorul pleoapelor, amintindu-mi de întâmplările de aseară cu Kiva, şi îmi ling anxioasă ambele buze, devenind brusc conştientă de căldura ce-mi învăluie corpul.

îmi ridic lent capul, simţindu-mi corpul înţepenit de-a binelea, şi mă oripilez compelt atunci când resimt braţul lui Hex strângându-se şi mai tare în jurul umerilor mei, tinându-mă în loc. Abia acum realizez faptul că stau cu aproape jumătate de corp peste el, având capul undeva sub bărbia sa, iar pletele sale lingi până la gât îmi ating abia sesizabil faţa. Cel mai probabil din cauza lor strănutasem. *

$

înghit din nou în sec, cu pulsul neobişnuit de puternic în toate venele. îmi presez uşor palma dreaptă peste pieptul său, simţindu-i duritatea din muşchi, şi îmi muşc buza de jos pentru a nu crea niciun sunet atunci când încerc să-l împing la o parte pentru a mă îndepărta de el. Nu ştiu cum de am ajuns în ipostaza asta ciudată, dar mă simt aiurea puţin, mai ales că inima nu mi se opreşte din bătăi, copleşindu-mi capul şi aşa buimac de somn. Hex murmură ceva în somn, plescăind din buze ca un bebeluş, iar respiraţia mi se taie atunci când mă cuprinde şi mai strâns la pieptul său, adâncindu-şi faţa în părul meu.

Cred că bătăile neregulate ale inimii mele i se pot imprima prin haine şi prin piele, căci mă asurzesc de-a binelea pe mine. Cu altă ocazie poate că n-aş mai fi făcut atât de mult tam-tam, însă lucrurile nu mai sunt ca înainte, iar relaţia dintre noi doi s-a transformat în... ei bine, nici eu nu ştiu prea bine în ce. Cert este faptul că sunt mult mai agitată acum; ca atunci când eram puştoaică şi mi se punea pata pe vreun băieţaş. însă eu şi Hex suntem... prieteni. Nu ar trebui să mă simt aşa în prezenţa lui. Cred că tocmai de asta mă simt atât de prost în momentul ăsta. îmi închid ochii vreme de vreo două secunde, gândindu-mă serios dacă să-l trezesc sau nu pentru a-mi da drumul, însă decid în cele din urmă că e bun mai ok să ies singură din problema asta şi să-l las să doarmă mai mult. încerc să mă ridic din nou, nereuşind mare lucru din cauza forţei aproape brutale a lui Hex, aşa că fac singurul lucru care-mi trece prin cap — îi prind nasul între degete, tinându-1 asa câteva secunde bune. Asta până când îşi t

»

deschide gura pentru trage aer in plămâni, iar fata i se contract din cauza disconfortului. Strânsoarea sa se lasă mai moale în cele din urmă, iar peste câteva clipe îl simt cum îmi dă drumul, întorcându-se cu spatele la mine. îşi afundă mai bine faţa între perne, şi îşi reia sforăitul de dinainte. f

Mă ridic în cele din urmă în şezut, respirând acum cu toată gura, şi-mi duc o palmă la piept pentru a-mi simţi vibraţiile necontenite ce-mi tremură prin coaste. Cu siguranţă e vreo problemă cu mine; poate sunt frustrată sexual sau ceva, naiba ştie. Privirea îmi cade apoi spre telefonul meu, ce zace aruncat undeva la marginea patului. Glisez pe ecran, aruncând o privire asupra ceasului, şi oftez lung când văd că peste cinci minute se va face ora şase jumătate dimineaţa. Opresc numaidecât alarma pe care mi-o pusesem aseară înainte să adorm — cu toate că nu plănuisem să adorm aici — pentru a nu-1 trezi cumva pe Hex, şi mă dau tiptil cu picioarele pe podea, aranjându-mi mai bine hainele pe corp. Părul îmi stă încâlcit pe alocuri, făcându-mă să înjur prin

gând când îmi simt degetele blocate prin el, însă îl pleoştesc repede pe cap, privind pentru ultima dată spre patul în care nu cu mult timp dormeam în braţele lui Hex. Fruntea mi se încruntă fără să vreau, şi nu prea reuşesc să mă gândesc la ceva anume, căci, în realitate, nici eu nu ştiu prea bine ce se petrece cu mine de la un timp. Au trecut doar câteva săptămâni de când Hex s-a reîntors acasă; e un timp mult prea scurt pentru ca ceva să se fi schimbat într-atât de tare între noi încât să mă simt atât de agitată în prezenţa sa. Sau poate e de vină contactul fizic pe care îl tot avem în ultimul timp. înainte nu ne permiteam aşa ceva, pentru că el era împreună cu cineva şi, chiar dacă eram buni prieteni, nici mie nu mi-ar fi plăcut dacă se lipea una de iubitul meu ca o sugătoare ambulantă. îmi scutur capul; nu ştiu de ce mă gândesc la asta acum. îmi caut geaca pe care o lăsasem aruncată undeva pe spătarul scaunului său de la birou, şi mă grăbesc să o iau pe mine pentru

a pleca mai repede acasă. Am primul curs la ora opt fix, şi nu prea îmi permit să lipsesc, căci sunt deja la limită cu absenţele, şi nu am chef să trebuiască să repet toată materia, pentru a-mi mai lungi suferinţa cu un an. Atentia îmi este însă smulsă de la ce am în cap de o scânteie ce luceşte prin bezna diluată de lumina de afară. Mă apropii mai bine de colţul din stânga al biroului său, şi îmi opresc privirea spre obiectul care-mi face sângele să se încălzească pe dinăuntru. Un colier bărbătesc, format dintr-un şnur împletit care la capăt susţine o bucată ovală de plastic, ce seamănă izbitor de mult cu o lacrimă. Pe aceasta, pictat natural, este reprezentat un soare ale cărui raze se pierd spre capătul plasticului, având în interior un semicerc de lună cu câteva steluţe presărte pe ici-colo, care formează în acelaşi timp şi simbolul cunoscut de la Ying şi Yang. Inima mi se înmoaie puţin atunci când iau colierul în palmă, trecându-mi buricele degetelor peste fineţea acesteia. Strâng din ochi, simţind cu atentie fiecare detaliu al acestuia, şi brusc mă simt catapultată în timp, la •

t

3

sfârsit februarie cu doi ani în urmă. 7

Nu credeam că mă voi simţi vreodată sugrumată de imaginea acestui obiect, căci nu e pentru prima dată când îl văd la Hex, însă nu mă aşteptam să mai ţin atât de multă ranchiună în mine pentru fapta aproape meschină de ere dăduse dovadă Sunny de ziua lui Hex. r

Totul se întâmplase cu trei zile înainte de aniversarea acestuia de nouăstrezece ani, pe 25 martie, când Sunny venise la mine, sfioasă toată, rugându-mi să o ajută să aleagă un cadou pentru Hex, cu toate că ar fi trebuit să fie în stare să se descurce de una singură, având în vedere că erau iubiţi de mai bine de un an. Totuşi, nu bănuiam mare lucru la acea vreme şi, din cauză că nu dispuneam de suficienţi bani pentru a-i lua eu însămi un cadou lui Hex, am bătut palma cu aceasta să alegem ceva împreună pentru a fi din partea amândurora. t

Şocul aflării că Sunny nu se ţinuse de partea sa de învoială fusese atât de mare, încât plecasem de la petrecerea lui Hex fără ca

măcar să-i spun "La mulţi ani". Şi acum regret nenorocita aceea de învoială făcută cu ea, căci îmi demonstrase, încă o dată, cât de parşivă şi manipulatoare putea fi. Iar Hex crezuse tot ceea ce-i spusese iubita sa, căci oricum nu avea de unde să ştie despre ceea ce stabilisem noi două. Un pufnet de nări mi se forţează afară. Mi-a plăcut pe loc medalionul ăsta când îl văzusem atunci agăţat de un suport, pentru că mi s-a părut că ne reprezintă întocmai pe noi două, avându-1 pe Hex ca semn al echilibrului dintre noi. Cred însă că acea stabilitate se rupse complet în momentul în care Sunny îşi însuşise un cadou pe nedrept, fisurând din firul care ne lega pe mine şi pe Hex. îl strâng cu putere în pumn, auzindu-1 din nou pe Hex cum se foieşte în pat, şi fără să mă mai gândesc bag colierul în buzunarul gecii, strângându-mi buzele între ele cu putere. Chiar dacă dispariţia lui îl va răni pe Hex cu siguranţă, nu vreau să continue să trăiască cu amintirea lui şi a lui Sunny care fusese o minciună în mare parte.

Mă mişc spre fereastră pentru a putea pleca din dormitorul lui Hex, însă mă opresc şi mă crispez la gândul că, cel mai sigur, balconul meu e închis şi voi sări degeaba dincolo, pentru că va fi fără folos. înjur fără reţinere, bătând nervoasă duşumeaua cu piciorul. Mă răsucesc apoi cu capul pentru a-mi găsi bocancii, şi mă încalţ grăbită cu ei, încercând să găsesc vreo soluţie din situaţia asta de căcat. Aş putea să cobor, să iau cheia de reverză de unde ştiu că o pune Cristine, însă nu vreau să mă gândesc la scenariul în care voi da nas în nas cu vreunul dintre părinţii săi. E deja destul de dubios că m-am trezit în braţele lui Hex, chiar nu am nevoie de si mai multă dramă în dimineaţa asta. t

Oftez, şi decid să cobor în cele din urmă pentru că sigur nu voi avea timp să ajung la timp la facultate. Şi mă simt de-a dreptul uşurată când nu dau de nimeni nici pe hol, nici pe scări, asta până când împietresc cu totul atunci când tatăl său îmi apare în cale, ieşind din bucătărie cu o cană de cafea într-o mână, şi un sendviş în cealaltă. Respiraţia mi se blochează în gâtlej, odată cu capacitatea *

mea de a mai mişca din gene, şi oh, cred că mi se va face rău dacă se mai holbează mult la mine ca la o mutatie. r

Mă priveşte parcă cuprins de somn, cu părul stându-i vâlvoi în mijlocul capului, şi cu nişte pungi negre sub pleoapele inferioare, şi nici nu vreau să ştiu ce-i trece prin cap în momentul în care ridică curios din sprânceană. — Nici nu vreau să ştiu, e tot ceea ce spune pe un ton sec şi neutru, strecurându-se spre mine pentru a intra în sufragerie. Abia când nu-i mai simt prezenţa în urma mea pot să trag aer în plămâni cum trebuie, simţindu-mi pieptul cum îmi arde pe interior din cauză că, după cum se pare, chiar nu mai respirasem în tot acest timp. Mă grăbesc să caut cheia în spatele suportului de haine de pe holul de la intrare, ies cât mai repede, apoi pun cheia sub un ghiveci gol de flori, care acum e plin de zăpadă, şi o iau la pas săltat peste omătul proaspăt depus, îndreptându-mă spre casa

mea ca si cum as fi o mare infractoare si as fugi de la locul faptei. Sper că vecinii noştri nu sunt trezi la ora asta, ca să ajung mai târziu cu poza prin zialele locale. !

t

T

T

E trecut de mult de ora prânzului, şi simt că îmi va exploda creierul de la cât de tare mă doare şi mă apasă pe frunte şi pe ceafă. Orele au trecut a naibii de greu, ca şi cum secundele de scurgeau pe lângă picioarele mele asemenea unui melc care încerca să traverseze o străduţă, iar faptul că mai am încă un curs mă face să vreau să mă arunc de la etaj. Cu puţin noroc, de la etajul ăsta — şaselea — voi avea parte de o moarte rapidă si nedureroasă. *

Stomacul mă roade pe dinăuntru, şi ştiu deja că nu voi apuca să mănânc ceva prea curând, căci va trebui să rămân la biblioteca facultăţii pentru a-mi termina schiţa camerei de apartament pe care trebuie s-o predau săptămâna viitoare. Nu ştiu cum putusem să uit complet de termenul ăsta limită, căci mai am mai puţin de două zile,

exceptând weekendu-ul, şi nici măcar o idee concretă nu am pentru a-1 termina mai repede. îmi las capul moale pe bancă, oftând lung şi dureros, şi privesc cum profesorul îşi face intrarea în sală, dând drumul la videoproiector. După ce ultimul curs se termină cu ajutorul Domnului, mă retrag în bibliotecă şi-mi petrec acolo următoarele trei ore, dacă nu si mai mult. Tot ce stiu este că mai ridic ochii din când în când pentru a răspunde la câteva mesaje primite de la Hex şi Bibi, şi mă interesez despre situaţia Kivei şi dacă poliţia a făcut ceva în privinţa ticălosului de taică-su vitreg. Aflu de la Bibi că amica noastră este bine la el acasă, şi că va mai continua să stea acolo şi astăzi, pentru că încă îi este frică să se întoarcă acasă. în ceea ce-1 priveşte pe Hex, îmi spune că nişte agenţi de poliţie au fost acasă la ea pentru a-i lua o declaraţie tatălui său, care însă neagă vehement cele întâmplate, şi se roagă ca Kiva să se întoarcă acasă cât mai repede. *

•

Mi se pare strigător la cer faptul că nu se poate face nimic împotriva unei asemenea jigodii de persoană. Tocmai de aceea insistasem să se meargă de aseară la el, nu azi, când cel mai sigur efectele alcoolului sau orice ar fi luat s-au dus, şi sigur gândeşte mai limpede ca niciodată, reuşind să schimbe adevărul. Mă voi înfuria teribil de tare dacă situaţia nu se va schimba în niciun fel pentru Kiva, fiind nevoită să se reîntoarcă acolo. Asta va demonstra doar incapabilitatea poliţie de a proteja o persoană lipsită de apărare şi singură împotriva unui monstru. Termin o jumătate din schiţa proiectului exact în momentul în care bibliotecara mă anunţă că urmează să închidă clădirea si că ar trebui să mă grăbesc să-mi strâng foile şi creioanele înainte de a pleca. Mă grăbesc să fac asta, iar ecranul telefonului mi se luminează deodată, arătându-mi un nou mesaj de a Hex care îmi spune că tocmai se întoarce de la garajul lui Bill şi mă întreabă dacă am nevoie de un drum spre casă. îi răspund fără să mă gândesc, menţionându-i o stradă care e mai apropiată de locul din t

»

care vine, şi mă îmbrac până-n gât, pregătindu-mă să înfrunt gerul de afară. O iau la pas pe strada cufundată deja în întuneric, privind spre felinarele ce pâlpâie în bătaia zăpezii, şi îmi bag mai bine nasul îngheţat deja în fularul de la gât, încercând să mă încălzesc. Nu foarte departe, undeva într-un loc retras de lumina străzii, nişte voci scăzute şi pline de nervi se fac auzite până la urechile mele, făcându-mi toate simţurile să intre în alertă. înghit în sec, privind curioasă pentru a încerca să văd ceva, însă mă opresc atunci când observ siluetele ce par că se mişcă nebunesc nu departe de zona în care mă aflu. Câteva înjurături şi sunetele înfundate răbufnesc în aer, făcând întunericul din acel colt si mai terifiant. 9

t

*

Trebuie să plec cât mai repede de aici pentru a-1 găsi pe Hex, îmi spun în gând, decisă să nu mă mai implic aşa cum am făcut-o în cazul lui Ezra. Uneori uit că, la sfârşitul zilei, niciodată nu mi-aş putea compara forţa cu cea a unui om pus pe bătaie.

— Unde-i scârba de Reese, căcat cu ochi?! Mă opresc, cu ochii încă fixaţi pe un punct de pe asfaltul de la picioarele mele. Câteva bufnituri şi ţipete sugrumate îmi umplu din nou urechile, aducându-mi gheaţă în fiecare celulă a corpului. îmi răsucesc cu latenţă capul spre dreapta, şi încerc să desluşesc în capul meu dacă vocea auzită este într-adevăr a lui Ezra sau nu. Confirmare îmi vine abia în momentul în care zăresc pe cineva alergând spre mine, iar faptul că nu pare a mă vedea în calea sa îl catapultează pe tip la pământ, rostologindu-se pe ciment. Mă simt incapabilă să mă mişc, mai ales că nu ştiu ce se petrece mai exact, însă nu cred că este vorba de ceva bun la cât de urât arată fata celui de la picioarele mele. 9

îi aud din nou glasul ridicat al lui Ezra situat la câţiva metri de mine, captându-mi atenţia, si-1 văd ieşind dintre umbre în cele din urmă,j • t ţinând o persoană de gulerul gecii. Privirea i se îngustează spre mine în secunda

următoare, făcându-i expresia întărită de pe faţă să i se întunece şi mai tare, părând aproape sălbatică, şi nu mai sunt conştientă de nimic altceva decât de ţipătul său ce umple liniştea serii. — Fugi! Am nevoie de două secunde pentru a înţelege pe deplin însemnătatea cuvintelor sale, însă cele două secunde devin zadarnice, căci mă încordez din toţi muşchii în clipa în care braţele celui din spatele meu mă cuprind forţat de la spate, strângând atât de tare încât îmi vine să urlu de durere, ca şi cum mi-ar sfărâma oasele între ele. Ceva ascuţit, lucios, se întrevede la baza gâtului meu, şi nu-mi trebuie mult pentru a conchide că e vorba de lama unui cuţit, care se presează încet peste linia gâtului meu, fără să mă taie însă. — Dă-i drumul, Venom! mârâie din spatele meu, aducându-i mirosul de sânge şi murdărie direct în nările mele, iar stomacul mi se întoarce pe dos.

Inima îmi bubuie, iar corpul parcă îmi paralizează. Din faţa mea, Ezra pare că ezită o secundă, pendulând cu ochii când la mine, când la cel din spatele meu. înjură de mama focului, luându-şi privirea şi axându-se din nou pe cel care abia se mai ţine pe picioare, iar pumnul ce urmează îl pleoşteşte în nicio secundă jos, începând să-l lovească cu brutalitate cu picioarele. Bărbatul care încă mă tine strâns murmură ceva mai mult pentru sine, apăsând şi mai tare lama de pielea mea care resimte imediat pericolul tăieturii, aşa că decid să nu mai stau ca o proastă şi să acţionez înainte să se întâmple vreo nenorocite din cauza lui Venom. Din nou. 7

Mă apuc cu palmele de braţele sale, asigurându-mă că am o bună susţinere, apoi dintr-o singură lovitură apăs cu toată forţa pe piciorul său drept, făcându-1 să se dezechilibreze şi să-mi ofere portiţa necesară pentru a mă întoarce şi a-i răsuci braţele la spate. Nu înainte însă ca braţul său să se avânte periculos de aproape de

pulpa mea stângă, care se deschide puţin sub presiunea lămii ce-mi rupe blugul. Strâng din dinţi, ignorând senzaţia de arsură ce mi se urcă până-n gât, luându-mi puţin vederea, şi-l lovesc cu genunchiul in picioare, izvindu-i cu laba piciorului briceagul pe care-1 scapă pe asfalt. Mă reped să-l lovesc cu bocancul pentru a nu mai ajunge la el, şi nu ezit deloc înainte să-i smucesc braţul atât de tare, încât nu prea îmi mai dau seama dacă ţipătul său mi se aude în timpane, sau e vorba despre pârâitul braţelor sale. t

Tresar atunci când ceva mă atinge pe spate, şi mă întorc alarmată, zărindu-1 pe Ezra cum mă priveşte cu ochii mijiţi şi obrazul plin de sânge din cauza rănilor. Respiră sacadat, cu hainele răvăşite pe corp şi cu o încordare pe care i-o resimt şi prin geacă. Degetele i se strâng mai bine în umerii mei, trecându-şi limba peste buze pentru a linge din sângele adunat pe ele, ş-i văd linia bărbiei i se profilează şi mai bine prin lumina felinarelor, scoţând la iveală tensiunea ce-i curge prin oasele feţei.

— Să mergem! tună spre mine, smucindu-mă in asa fel încât să-i dau drumul individului care cade cu faţa de ciment. Talpa lui Ezra se izbeşte în secunda următoare de spatele său, lăsându-i corpul să se flageleze pe asfaltul rece, iar o teamă cumplită că ar putea să-i fi rupt spatele în două mă electrizează din toate părţile. t

Nu apuc însă să mă gândesc prea mult la starea lui, căci palma lui Ezra se prinde cu putere de braţul meu, făcându-ne să o luăm la galop ca şi cum viaţa noastră ar depinde de asta. Nu mai apuc să respir cum trebuie, să gândesc cum trebuie, sau să mai simt durerea din pulpă cum trebuie. Tot ce mai ştiu este faptul că ne oprim doar atunci când simt că plămânii mi se vor rupe dacă nu voi înghite aerul cum trebuie, şi-l trag pe Venom pentru a-mi da drumul. Palma sa îmi părăseşte în scurt timp braţul, şi aproape cad din cauza tremuratului din picioare, însă reuşesc cu ultimele puteri să mă prind cu palmele de corpul unui felinar aproape de mine. Gâfâi exasperată, simţindu-mi colţul ochilor umplându-se de o

umezeală fierbinte, iar faţa parcă îmi ia foc, copleşindu-mi corpul cu o amorţeală agonizantă. — Sângerezi, aud vocea mai calmă a lui Ezra. îmi ridic capul, contopindu-mi ochii cu ai săi. — Nu zău, murmur plină de o ironie seacă, plimbându-mi ochii peste rănile groaznice ce-i acoperă întreaga faţă. Buza de jos îi e spartă, încă curgându-i sânge spre linia bărbiei, iar ochiul stâng îi e umflat şi încojurat de nişte pete adânci, învineţite. Mă ia cu fiori reci în tot corpul cu cât în privesc mai mult. — Nu trebuia să te implici, scuipă nişte sânge în partea opusă mie, încleştându-şi dinţii atunci când îşi atinge cu degetul mare rana de la gură. Faţa îi devine, încetul cu încetul, schimonosită de o durere pe care mai mult ca sigur o ţine în frâu. Mai că mi-ar părea rău de felul jalnic în care arată, însă nu pot să ignor faptul că din cauza bătăii sale stupide am ajuns să fiu tăiată la picior.

— Crezi că am avut de ales? accentuez ultima parte, prinzându-mi zona însângerată între degete pentru a mai bloca din sângerare. Nu e ceva foarte adânc sau foarte mare, însă tot mă ustură şi înţeapă ca dracu', senzaţia extinzându-se până în zona bazinului. Nici nu ştiu cum voi explica asta alor mei. Mi-e groază să mă gândesc la panarama pe care o va face mama când va vedea în ce hal ajung acasă, cu toate că sper că tata va mai drege cumva situaţia, pentru a nu fi acuzaţi de tulburarea liniştii publice în caz că deranjăm vecinii cu ţipete şi bufnituri. Din faţa mea, trăgându-şi suflul, buzele roşiatice ale lui Ezra se deschid încet, vrând să spună ceva, însă nu mai apucă să facă asta, căci sunetul ascuţit al unui claxon răsună printre corpurile noastre. Ne întoarcem în sincron capetele spre stânga, acolo unde se observă conturul unei maşini la câţiva metri de locul în care ne aflăm, si n-am nevoie de mult timp pentru a-mi da seama că e maşina lui Hex. t

*

T

•

— Ar trebui să stai departe de mine. Pentru propriul bine. Mă reîntorc cu privirea spre locul în care stă Venom, numai că nu zăboveşte prea mult, şi o ia la fugă pe o stradă lăturalnică. Nu apuc să mă dezmeticesc prea bine, căci silueta lui Hex se apropie de îndată de mine, iar nodul din gât mă apasă dureros când îi zăresc expresia umbrită în proporţii egale, atât de nervi, cât şi de îngrozire. Face un pas în faţă, întinzându-şi braţele spre mine când vede că nu pot sta drept, însă se poticneşte în loc când ochii îi cad peste sângele ce-mi acoperă o bună parte din blugii albaştri. Privirea i se înăspreşte, iar ochii îi capătă acum o nuanţă cenuşie, aproape tulbure. Şi pentru o fracţiune de secundă, parcă nu-1 recunosc. Un muşchi îi zvâcneşte prin pielea obrajului drept, iar vocea ce-i părăseşte buzele, atât de rece şi dură, îmi provoacă o zguduire adâncă în miezul pântecului.

Ce-ai făcut?

Capitolul 24

HEX ^ — Hex! A m luat zece pe proiect!

Am reuşit s-o prind pe Sunny exact pe ultima sută pe metri, înainte să-mi scape printre braţe şi să dea cu nasul de pământul de la picioarele noastre. M i-am strâns mai bine degetele în moliciunea şoldurilor sale,

trăgând-o până când parfumul său dulceag mi se izbi de faţă, şi am zâmbit ca un nebun la vederea fericirii ce-i picta întregul chip, dându-i aceeaşi inocenţă cu care mă vrăjea de cele mai multe ori. Palmele sale îşi găsiseră refugiul peste braţele mele, şi mă luase complet prin surprindere când se ridicase pe vârfuri pentru a-mi depune un sărut scurt, ca o atingere de pană, pe linia bărbiei. Se dădu înapoi, fluturând din gene, iar roşeaţa i se strecură obraznică peste obraji, făcând-o să se înfioare în strânsoarea mea. — Asta-ifata mea! am spus mândru, apropiindu-mă pentru a-i cuprinde buzele în sărutul delicios după care tânjeam de atâta timp. Se dădu însă înapoi, privind stânjenită de jur-împrejur. — Nu de faţă cu prietenii tăi..., şoptise pe o voce scăzută, şi-i putusem zări pielea măslinie a urechilor cum se făcuseră şi mai roşii şi aprinse, ca şi cum i-ar fi jenă de ceea ce făceam.

I-am privit pe ceilalţi cu coada ochilor, însă niciunul dintre ei nu părea să ne acorde vreo atenţie. Bibi şi J J stăteau rezemaţi de caroseria lui Sisi, arătându-şi unul altuia ceva pe telefoane — cel mai probabil site-ul cu filme porno pentru diseară —, iarKiva şi Vanessa sorbeau din nişte doze de Coca-Cola, undeva aproape de umbra unui copac. Blondina îi şoptise ceva la ureche Kivei, privind nu chiar atât de discret spre locul în care se afla JJ, iar privirea mezinei noastre căzuse numaidecât în pământ, chinuindu-se să o înghiontească pe Vanessa în braţe. Iar îl bârfeau pe J J ca două caţe, iar fraierul habar n-avea de toate astea, cu toate că se afla doar la câţiva metri de ele. Ne aflam undeva la marginea oraşului, în apropiere de zona unde mai participam la curse de motocicletă din când în când, astfel că nu era neobişnuit să mai fie lume pe aici mai spre după-amiază. Pe majoritatea îi cunoşteam, printre care şi Viktor, care încercase cu câteva minute în urmă să mă convingă să-i ofer şansa unei revanşe, însă îl expediasem înainte să mă sufoce cu aroganţa sa nepotolită. Nu aveam chef să

mai concurez pentru ceva timp. Motocicleta mea se uzase puţin de la ultimele curse, avea nevoie de nişte piese noi pe care nu aveam să le găsesc prea uşor pe aici prin oraş, şi nici nu simţeam nevoia să mai Jiu în centrul pariurilor care se tocmesc seară de seară. Aveam suficienţi bani pentru moment, aşa că plănuiam să mă relaxez puţin şi să-i las pe noii veniţi să-si încerce norocul cu cei mai vechi de pe aici. 7

7

— Ştii că nu le pasă de noi, nu? mi-am coborât capul spre urechea sa, masându-i pielea tremurândă cu vârful nasului de-a lungul întregului său lob stâng. Corpul i se înfiorase lângă mine, adâncindu-mi dorinţa de a o face si mai tare să se zbată în braţele mele ce nu aveau de gând să-i părăsească pielea nicio secundă, şi am simţit-o cum tresărise deodată atunci când m-am avântat cu buzele spre vena ce-i pulsa apăsat pe gât, sărutând-o preţ de o clipă. /

t

— Nu mă face să regret că am venit până aici, îmi zise pe un ton calm, cu toate că vibraţiile pe care i le resimţeam prin haine ar fi putut demonstra oricând contrariul

Am sărutat-o pentru ultima dată în colţul buzelor, care mai aveau puţin şi se deschideau involuntar pentru a mă face să iniţiez un sărut adevărat, însă m-am îndepărtat la timp numai pentru a-i privi expresia aburită ce-i acoperea faţa. îmi plăcea să mă joc cu stările ei, la fel de mult cum ei îi făcea plăcere să mă învârtă după bunul plac. — Ştiu că-ţi place, oricât de mult ai nega. îşi dăduse ochii peste cap, lovindu-şi palma de pieptul meu. Am surâs, amuzat de îmbufnarea de pe faţa sa. Privirea îmi fugise apoi spre cel din spatele său, al cărui nume l-am strigat pentru a-lface să se apropie. — Kevin! Mă privi ciudat vreme de câteva momente, ca şi cum n-ar fi ştiut dacă vorbeam cu el sau cu altcineva. îşi răsuci gâtul în spate, verificând parcă dacă mai era cineva acolo, apoi zâmbeşte slab şi îşi ghidă paşii până când se opri la o distanţă rezonabilă de noi.

Ochii îi fugiseră instant spre Sunny care încă se afla în braţele mele, şi dădu aproape apatic din cap, întâlnindu-mi încă o dată privirea. — Voiam doar să te felicit pentru ajutoi'ul dat lui Sunny la proiect. Am auzit că v-aţi descurcat bine împreună. — N-a fost mare lucru, râse stânjenit, frecându-şi ceafa de câteva ori, şi mai că-i putea vedea roşeaţa ce i se instala la baza urechilor. Kevin era un băiat de treabă, poate doar puţin retras si la locul său, care din naiba stie ce motiv se emoţiona mai ceva ca o fetiţă când era pus într-o ipostază compromiţătoare sau care să-l facă să se simtă în centrul atenţiei. Nu prea ştiam sigur când începusem să umblăm cu el, însă ţineam vag minte că Vanessa fusese cea care ne făcuse cunoştinţă, iar de atunci mai venea din când în când pe la curse sau întâlniri. Nu aveam nimic cu el, pur şi simplu mi-era indiferent puteam spune. T

*

/

— Rămâi la petrecere în seara asta? l-am întrebat când era pe punctul de a face cale întoarsă. — Presupun? mai mult întrebase decât să dea un răspuns cert, însă nu am insistat şi l-am lăsat să plece atunci când am observat maşina ce-şi făcea intrarea pe cărarea principală, oprindu-şi motorul la doar câţiva metri de cea a lui JJ. Un zâmbet viclean mi se implantase pe buze. M-am mişcat de lângă Sunny pentru a o apuca mai apoi de mână, împletindu-mi degetele cu ale sale, şi mi-am coborât faţa puţin pentru a ajunge la aceeaşi înălţime cu a sa. — Haide. Vreau să cunoşti pe cineva.

— Te-am întrebat, ce dracului ai făcut, Luna? Simt că nu-mi mai pot stăpâni mânia din vocea care începe să mă trădeze în cel mai josnic mod posibil. Venele de la cap stau

să-mi plesnească de nervi, pulsând în ritmuri alerte ca şi cum aş fi alergat pentru viaţa mea, ceea ce cred că am şi făcut, pentru nu cred c-am mai sărit vreodată mai repede din maşină decât acum, când am văzut-o pe Luna sprijinindu-se de nenorocitul ăsta de felinar, părând în dureri. Ochii îmi coboară lent de la faţa ei, care pare că se scurge în broboane de sudoare până la baza gâtului, oprindu-se asupra petei uriaşe de sânge ce-i alunecă într-un şuvoi de stropi până în jurul gleznei. Mandibula mi se contractă pe sub piele, odată cu pumnii ce mi se încleştează pe lângă corpul devenit rigid, şi pentru prima dată de când îmi pot aminti stau încremenit, neştiind cum să reacţionez. Luna se sprijină mai bine cu palma de corpul de lângă ea, inspirând cu forţă aerul rece din jurul nostru. îşi îndreaptă spatele, tremurându-i abia sesizabil buza de jos. — Nu-i nimic grav, murmură spre mine, privind enervată un punct din asfalt.

îmi deschid iritat buzele, vrând să dau glas tuturor lucrurilor care-mi râcâie pe sub limbă, însă ajung să mă stăpânesc cumva pentru a nu da vorbe în vânt care s-o facă să se simtă şi mai prost şi pe care am să le regret mai târziu. îmi trec frustrat o palmă prin părul prins în coadă, lingându-mi buzele atât de lent încât nici nu-mi dau seama când mă opresc, şi fac un pas spre ea pentru a o prinde de geacă. îşi ridică încet capul înspre mine, lăsându-mă să mă oglindesc în căpruiul şters al irisurilor sale, iar un val de aer rece, altul decât cel de afară, mă pătrunde de la spate în momentul în care îi zăresc expresia sticloasă pe care încearcă să o ascundă în ochii săi. Ca si cum ar sta să plângă dar se abţine să nu o facă. 9

îmi prind buzele într-o linie strânsă, muşcându-mi nervos interiorul obrazului, şi nu ezit nicicum atunci când o trag spre mine, prinzând-o cu o palmă de şolduri şi cu cealaltă de cap, lipind-o cu totul de mine până când simt că aerul nu mai are ce să caute între noi. Corpul i se încarcă de electricitate, emanând o încordare acerbă pe care o resimt până şi prin hainele groase cu

care suntem îmbrăcaţi,7 si îmi dau seama că este bulversată şi că ezită, pentru că Luna nu a fost niciodată genul de persoană care să fie prea drăgăstoasă. f

»

O cuprind şi mai bine, ghidându-i capul spre scobitura gâtului meu, iar în cele din urmă pierde lupta cu instinctul de a se da la o parte, lăsându-se moale în braţele mele. Palmele sale se prind cu reţinere la început de geaca mea, ca mai târziu să o simt cum mi-o strânge cu atât de multă forţă, încât mă aştept să se rupă din moment în moment între degetele sale. îmi lipesc bărbia de creştetul capului său, privind undeva în spatele nostru, iar gândul îmi sare la persoana pe care o văzusem lângă ea înainte să o recunosc şi să opresc maşina. Totul se întâmplase mult prea repede pentru a-mi da seama despre cine era vorba, însă tot am s-o trag eu de limbă pe Luna, într-un fel sau altul. — Nu faci nimic periculos, nu-i aşa? — Nu-s atât de proastă precum mă crezi, îmi răspunde sec, lovindu-mă cu pumnul în

spate. Zâmbesc cu amar. Luna nu este proastă, şi nici nu a fost vreodată. Ba din contră, cred că a fost una dintre cele mai inteligente persoane pe care le-am cunoscut vreodată, şi aici nu mă refer la notele pe care le avea la şcoală. E deşteaptă prin modul de a gândi, de a face lucrurile şi de a găsi soluţii acolo unde ţi se pare că nu există decât eşec. Uneori îţi vine să simţi gelozie la adresa ei, însă n-ai fi în stare. Atât de a dracului e! Totuşi, mi-e greu să cred că s-a împiedicat de un fir imaginar de praf şi s-a tăiat în aer. Oricât de beat şi fumat aş fi, nici în acea stare n-aş putea să cred aşa ceva. Mă mişc pentru a mă da milimetric în spate, până când reuşesc să-mi strecor un braţ printre corpurile noastre şi să-i prind bărbia între degete. îi ridic capul pentru a-mi regăsi ochii, si-i observ umbra de oboseală ce i se lasă peste pleoape. — Atunci ce s-a întâmplat?

Nu reacţionează. Nici măcar pupilele nu i se mai mişcă, şi ceva îmi spune în gând că încearcă să născocească în mintea ei vreo scuză care să mă înduplece pentru a-mi ţine gura închisă. Nu-mi pierd însă tăria din privire, arcuindu-mi dinadins sprânceana pentru a o face să-mi dea un răspuns până nu vom îngheţa de frig în mijlocul drumului. Suspină greoi în cele din urmă pe gură, lăsându-şi braţele să-i cadă pe lângă corp. — Doar am dat peste Ezra. Avea probleme şi înainte să mă dezmeticesc am fost trasă în bătaia sa cu nişte tipi. Dinţii mi se strâng atât de tare încât cred că mi-i voi sparge dacă voi mai continua aşa. Luna pare că observă asta, căci îşi reia imediat discursul. — M-am eliberat de lângă tipul care se ţinea de gâtul meu, iar lama din mâna sa mi-a atins în treacăt piciorul. Nu e ceva adânc, probabil doar o zgârietură. — îţi baţi joc de mine? răbufnesc înainte să

mă mai pot opri. Fruntea mă doare la cât de tare îmi ascut ochii spre ea. De ce n-ai fugit? Si de ce tot aud de Venom si de tine în aceeaşi ecuaţie, Luna? Ce, mama mă-sii, se întâmplă cu voi? /

#

7

— Nimic! îmi răspunde pe aceeaşi tonalitate ridicată, încercând să mă depăşească. Privirea îi e acum mai puternică, ca şi cum ar încerca să mă convingă că ceea ce spune este purul adevăr. Nu mai ştiu însă ce să cred când vine vorba de nenorocitul acela si de problemele pe care le creează. Şi credeam că şi Luna este conştientă de influenţa negativă pe care o are asupra celor din jurul său. — Te rog, hai să ne oprim aici, Hex. — S-o crezi tu! tun spre ea, încercând să mă sustrag de lângă ea. îl voi prinde pe mizerabilul ăla si-1 voi omo—. 9

Luna mă opreşte din mişcare, trăgându-mă de braţ spre dânsa. Mă priveşte cu ochi mari şi rugători, pe care şi-i închide forţat atunci

când un scâncet dureros si sfâsietor îi părăseşte buzele. »

t

Rămân pe loc, conştientizând, în sfârşit, faptul că Luna este cu adevărat rănită şi că mie-mi arde de uciderea unui bătăuş scăpat din puşcărie de câteva ori. Mă voi ocupa şi de Ezra, în maniera mea proprie, dar nu acum. Nu când blondina din faţa mea se luptă cu tăietura şi cu frigul de afară. Mai mult ca sigur gerul şi aerul îngheţat îi fac şi mai rău, iar eu sunt atât de prost încât o ţin încă în mijlocul străzii. Privirea mi se mai îmblânzeşte, şi o apuc uşor de palmă, zâmbindu-i discret. — Să mergem la maşină. Dă obosită din cap şi, de îndată ce o fac comodă pe scaunul din faţă, aprind luminile din maşină pentru a mă uita la rana de la picior. Dau aerul condiţionat mai tare pentru a se încălzi mai repede maşina, şi arunc o ocheadă scurtă spre cea care-şi priveşte pulpa cu un oarecare dezgust şi înfiorare. Nasul i se strânge la vederea sângelui de pe

pantaloni, muşcându-şi buza pentru a-şi suprima oftaturile, şi o privesc cum se caută câteva clipe prin geaca de fâş, scoţând în cele din urmă un pachet pe jumătate gol de şervetele. începe să-ti cureţe în tăcere urmele de sânge, icnind pe alocuri, şi decid că cel mai bine ar fi să caut o farmacie pentru a putea cumpăra ceva cu care să se dea pentru a se vindeca mai repede. *

1

•

r

t

Răsucesc cheia în contact, apăsând pe aceleratie, si travesez mai bine de trei străzi până când zăresc luminile exterioare ale unei farmacii non-stop, amplasată lângă scara unui bloc. îi spun Lunei să mă aştepte înăuntru până am să revin, îmi bolboroseşte că oricum nu are unde să fugă, şi trântesc portiera în urma mea, dând buzna mai mult ca un descreierat în interiorul farmeciei. Femeia de la tejghea îmi aruncă o privire precaută, gândind probabil că aş fi cine ştie de drogat ambulant, însă nu-mi pasă câtuşi de puţin de ce crede ea despre mine. •

*

>

îi cer ceva pentru curăţarea unei răni şi vreo cremă pentru cicatrizarea mai rapidă şi, deşi mă priveşte ca şi cum ar fi nesigură dacă să

cheme sau nu poliţia — cred că tatuajele mele nu prea mă ajută —, îmi dă, în cele din urmă, o pungă cu un dezinfectant şi o cremă naturală care să amortizeze din durere si să facă rana să se prindă mai repede. îi dau ultimii bani pe care îi mai am în buzunar, fără să am vreun regret pentru pachetul de ţigări de care nu voi avea parte mâine dimineaţă, şi mă reîntorc spre Luna, găsind-o spriijinită de geamul lateral. îi întind plasă pentru că nu ştiu oricum să folosesc medicamentele de acolo, şi îmi petrec următoarele minute observând-o cum îşi tratează de una singură rana, ca un copil mic care îşi îngrijeşte propria julitură. Iar acum că mă gândesc bine, încă de când era mică Luna şi-a purtat singură de grijă, pentru că toată atenţia a fost în mare parte îndreptată asupra surorii mai mici. încep acum să mă gândesc dacă nu cumva toată situaţia asta nu a fost prea nedreaptă pentru ea, pentru că atunci oricum n-aş fi băgat de seamă comportamentul celor mari. Iar Luna niciodată nu s-a plâns de lucrurile care se întâmplau în familia sa, astfel că n-aş sti să spun mare lucru despre copilăria pe care a

avut-o şi despre relaţia cu ai săi. Un lucru e cert însă, relaţia cu hoasca de maică-sa nu a fost nicicând mai bună. Scâncetul său mă scoate din gânduri. îmi cobor instant ochii spre pulpa sa dreaptă care e aproape curăţată, şi o zăresc pe Luna cum ezită în a-şi aplica unguentul peste piele. Probabil ustură după expresia chircită pe care o afişează pe faţă. — Dă-mi mie, spun, luându-i tubul în palmă. Mă las mai aproape de ea, apăsând pe ambalaj pentru a ieşi nişte unguent pe care-1 iau cu vârful degetului, şi cu o oarecare reţinere îmi presez uşor de tot buricele degetelor peste bucata de carne caldă. Muşchii i se contractă la atingere, vibrând încordaţi, însă în scurt timp se mai relaxează, lăsându-mă să o ung în voie până când îi acopăr fiecare părticică desprinsă de piele. îmi ling buzele, satisfăcut. Egat-

Mă opresc însă, incapabil să mai schiţez vreun gest sau reacţie când percep distanţa aproape infimă dintre feţele noastre. îi întâlnesc propria expresie şocată, căci pupilele i se dilată până la maxim, însă niciunul nu face vreo mişcare pentru a se da înapoi. Respiraţia caldă ce-i dispare printre buze mi se izbeşte de obraji puternic, dar totuşi delicat, şi nu pot să nu înghit în sec atunci când, fără să conştientizez măcar ce fac, privirea îmi fuge tot mai în jos, până când dau de buzele sale întredeschise ce par că tremură în lumina becurilor din maşină. Brusc, căldura pare de-a dreptul sufocantă şi înnecăcioasă, arzându-mi pe piele odată cu singura bubuitură ce-mi părăseşte pieptul, ajungându-mi în urechi. Mă încrut, neînţelegând ce se petrece, iar în clipa care urmează sunt bulversat de imaginea cu noi doi din acel club, când Luna fusese împinsă de la spate şi aterizase cu buzele peste ale mele, din greşeală. Gura începe să-mi pulseze, iar simţurile să mi se estompeze, lăsându-mă parcă gol pe dinăuntru. Străbătut doar de dorinţa sucită t

de a-mi reaminti felul în care buzele sale se aşezau pe ale mele. Să-mi amintesc dacă erau calde sau nu, dacă erau moi sau rigide. Să-mi amintesc dacă am simtit ceva sau nu când ne-am conectat pentru prima oară corpurile în acea atingerea atât de naivă şi lipsită de intentie. f

Nu mai ştiu ce se petrece cu mintea mea care aiurează deja. Ştiu doar că mă aplec în faţă, cu ochii încă la buzele sale care par că tremură si mai tare în fata alor mele, iar în momentul în care simt că ne mai desparte doar o secundă de un potenţial sărut Luna tresare deodată, făcându-mă să mă crispez şi să mă opresc. *

r

7

îmi smulge tubul din mână, dându-se pe repezite în spate până când se lipeşte cu umărul de geamul lateral. Clipeşte, clipesc, şi parcă mă smulge cineva din transa în care fusesem prins cu câteva secundă în urmă. O nouă grimasă mi se aşterne pe faţă la vederea expresiei confuze şi reticente a Lunei, care pare că încearcă să stea cât mai departe de mine, privind oriunde, dar nu în ochii mei. Corpul îi tremură vag, abia

sesizabil prin materialul hainelor sale, însă mişcările furtunoase pe care i le provoacă respiraţiile din piept sunt suficiente pentru a-mi da o stare de angoasă şi răceală. Futu-i, ce naiba am făcut?

Capitolul 25

LUNA

Au trecut exact unsprezece zile jumătate de când nu am mai vorbit cu Hex de la întâmplarea aceea din maşina sa. Nu am băgat de seamă prea curând scurgerea rapidă a timpului, căci sunt atât de prinsă cu examenele finale şi cu prezentările de proiecte încât abia-mi mai văd capul de

propriile probleme. Nu ies foarte mult pe afară în tot acest interval de timp, rezumându-mă doar la cafenea, arunci când trebuie să-mi respect turele de muncă, la facultate şi înapoi. Am foarte mult de recuperat la unele materii, în timp ce la altele este pentru prima oară când mă încumet să deschid suportul de curs pentru a învăţa în perioada examenelor. Devin în scurt timp atât de zăpăcită şi data peste cap din cauza sutelor de foi pe care trebuie să le învăţ, încât numai pa Hex nu-mi mai stă gândul. Sau poate că, în sinea mea, nu vreau să o fac. Mă interese totuşi de ceilalţi, si aflu de la Kiva că în urma analizelor de la spital şi a cazierului pe care taică-su vitreg îl are în ceea ce-i priveşte diferenţa ieşirile violente din trecut, poliţia a decis să-i acorde o amendă destul de usturătoare şi promisiunea Kivei că la a doua abatere vor pune un ordin de restricţie pe numele său. r

t

'

*

Nu mă încântă foarte mult soluţia asta, pentru că acel individ ce a cutezat să ridice

mâna la ea încă mai trebuie să locuiască sub acelaşi acoperiş cu ea, mâncând la aceeaşi masă la care, în urmă cu doar două săptămâni, i-o trăgea unei necunoscute sub ochii Kivei. Avem însă mâinile legate strâns la spate, astfel că nu putem face nimic pentru a încerca să-l dăm afară din casă, pentru a dispărea complet din viaţa prietenei noastre. Contractul locuinţei încă va rămâne pe numele său până când Kiva va împlini douăzeci şi cinci de ani şi-şi va putea însuşi toate bunurile lăsate în urmă de mama sa, inclusiv casa pe care a ridicat-o de una singură. 9

în ceea ce-1 priveşte pe Bibi, este la fel de ocupa ca şi mine perioada asta, fără să mai fie atât de activ cum e de obicei pe reţelele de socializare. Apuc să vorbesc cu el într-una din zile când ies de la primul examen, şi îl întreb dacă vrea să iasă să bem ceva în cazul în care are şi el liber. Mă refuză însă, într-un mod ciudat şi oarecum necioplit, însă pare-mi-se că a apucat vreo răceală sau ceva, căci tuşeşte zdravăn de câteva ori, închizând apelul înainte să-l întreb dacă se simte bine. însă nici eu nu insist prea tare. Bibi e destul

de ţâfnos când vine vorbă de răceală sau gripă, refuzând de cele mai multe ori să mai iasă din casă. Cel mai probabil se refugiază în filme porno şi benzi desenate, pentru a-şi mai alina suferinţa. 9

De JJ nu ştiu prea multe, decât că pică cu mare stil primul examen, iar mama sa îl ameninţă că i-o ia pe Sisi dacă nu pune burta pe carte şi trece la toate materiile. Şi cred că metoda mai mult sau mai puţin agresivă a mamei sale dă roade, căci nu se mai plânge deloc pe chat sau prin mesaje că are prea mult de învăţat şi n-are timp nici să mănânce. Ba chiar ne dă şi o poză cu baremul de note de la sfârsit de examene pentru a vedea că a trecut în cele din urmă la toate. Cu note... nu prea strălucite — electronica nu pare să fie de el — însă măcar a trecut de ele, nu? Vanessa este una dintre puţinele persoane care nu se plânge mai deloc, fiind destul de bună la tocit sau repetat aceleaşi chestii de mii de ori. Face haz de necazul celorlalţi, si împărtăşeşte cu noi planurile sale pentru cele câteva zile libere pe care le avem *

*

•

imediat ce se termină cu zilele de refacere a testelor picate din prima încercare. Se pare că are de gând să meargă cu ai săi la o cabană de-a rudelor sale din Montana, care momentan e lăsată de izbelişte pentru că acei oameni s-au mutat la oraş, lăsând locul doar pentru petreceri sau timp liber. Cât despre mine, nu am niciun plan, şi nici nu intentionez să-mi fac vreunul. Tot ce vreau este să dorm un veac întreg şi încă o viaţă de om înainte de începereacelui de-al doilea semestru. Nu stiu cum de am scăpat din prima de toate examenele, dar mulţumesc Cerului că nu mai trebuie să reiau materia la puricat pentru a doua oară. Urăsc să recitesc acelaşi rahat de n ori, pentru că mai tare mă abureşte de cap. 9

9

9

Şi poate că mi-aş duce planul la bun sfârşit dacă n-ar trebui să-mi termin orele de muncă. E aproape ora cinci după-amiaza, iar clienţii nu prea se îngrămădesc să-şi facă apariţia. Am doar vreo două cupluri şi o persoană mai în vârstă care stă la geam si citeşte dintr-o carte, iar în rest simt cum secundele se scurg pe lângă mine atât de lent

şi agonizant, încât cred că mi-au apărut si nişte riduri de când tot îmi belesc ochii la ceasul de pe perete. Ticăitul său răsună odată cu bătăile mele de inimă, aducându-mi oboseală sub pleoape. *

*

— Mai avem o oră şi putem pleca, se aude de lângă mine vocea ciudat de posomorâtă a lui Hazel. O privesc cu coada ochilor cum se chinuie să bage cu mâna un şerveţel în interiorul unui pahar pentru a-1 şterge de apă, ca mai apoi să pufnească deodată, trântindu-1 nu prea elegant pe suportul de uscare. — E totul în regulă? Pari nervoasă. — Rey a uitat de aniversarea noastră! tună spre mine, pe o voce îndeajuns de scăzută pentru a nu fi auzită de cei prezenţi în local. Făceam ieri două sute de zile de când suntem împreună, iar idiotul mi-a spus că iese la bere cu băieţii, lăsându-mă cu ochii în soare! îşi trage nasul de câteva ori, încercând să-şi tină în frâu emoţiile ce o coplesesc si i se r

r

JT

T

7

reflectă perfect în ochii ce încep să-i sticelască. Pare destul de afectată de toată treaba asta, că-şi îşi freacă neîncetat palmele între ele, privind undeva în podea, având o încruntătură de toată frumuseţea de-a lungul frunţii. îmi şterg palmele de prosopul din buzunarul şorţului, şi mă sprijin cu palma de tejgheaua de sticlă, privind-o cu interes. — Nu crezi c-ai exagerat? vorbesc calmă, iar ochii săi nu întârzie să mă cântărească din toate unghiurile. Vreau să spun, ridic din umeri, băieţii sunt atât de nepăsători de lucrurile astea, încât puteţi să faceţi şi douăzeci de ani de căsnicie, că el tot nu va şti în ce zi sau la ce oră v-ati luat. 9

Nu-şi mută nicio secundă atenţia de la mine. Stă pe gânduri, începând să-şi roadă cu impacientare unghia de la degetul mare. Pielea începe să i se mai netezească pe măsură ce secundele se scurg pe lângă noi, îmblânzindu-i în cele din urmă trăsăturile faciale. — Crezi? întreabă cu jumătate de gură,

părând aproape fără speranţă. Mă apropii de ea, micşorând distanşa dintre noi. O băt de câteva ori peste umeri, şi-i zâmbesc în colţul gurii pentru a o ajuta să se mai detensioneze. — Da. Şi ştii ce mai cred? îmi aplec capul spre urechea ei stângă, cât să audă doar ea ce urmează să-i spun. Cred că ar trebui să-l suni, să vă întâlniţi ca să te împaci cu el, şi apoi să faceţi sex nebun de împăcare. Merge de fiecare dată. Se dă în lături ca arsă de foc, cu obrajii scăldaţi în roşeaţă şi cu ochii cât gurile de la pahare. îşi deschide buzele pentru a-mi da o replică, însă începe în scurt timp să se bâlbâie şi o lasă baltă cu o dregere a vocii. Aruncă înspre mine cu un prosop, pe care îl evit în ultimul moment, apoi dispare în separeul nostru, ducându-şi ambele palme în dreptul obrajilor. îmi scutur capul amuzată, iar sunetul de clopoţel îmi atrage atenţia spre uşa de la

intrare. îmi întorc capul pentru a vedea cine a intrat, şi izbucnesc într-un zâmbet senin atunci când o zăresc pe Vannesa scuturându-şi ghetele cu toc de preşul din faţa cafenelei. îşi dă cu o singură mişcare ochelarii de soare de pe nas, scurtând cu privirea de jur-împrejur interiorul spaţios al localului, apoi ochii îi poposesc leneşi peste ai mei. Colţul buzelor i se arcuiesc de îndată ce pare că mă recunoaşte, şi păşeşte cu mişcări graţioase spre mine, până când se opreşte în faţa tejghelei mele. — Ce te aduce pe aici? întreb, aranjându-mi mai bine şorţul ce se lasă peste umeri. Cred că trebuie să mă mai îngraş puţin zilele astea; încep să cadă toate hainele de pe mine, şi nu cred că am chef fie să le strâmtez, fie să-mi cumpăr altele noi. Am alte lucruri mai importante de făcut cu banii, cum ar fi să-mi cumpăr o nouă vopsea de păr, căci aiuriul ăsta deja începe să se decoloreze de la ultima vopsire. — Ai spune că nu te bucuri să mă vezi, rânjeşte viclean Vanessa, lăsându-şi geanta pe un scaun alăturat celui pe care se aşezase

deja. îşi dă paltonul jos, aşezându-1 cu grijă pe spătarul de lemn, şi-şi poziţionează grăbită ochelarii pe cap, ridicându-şi bretonul odată cu ei. — E mereu o plăcere, îi fac cu ochiul. îţi aduc ceva? — Un cappuccino. Şi ceva brioşă sau biscuiţi cu ciocolată dacă ai. Mor de foame. — De ce n-ai mers acasă să mănânci? întreb în timp ce-i pregătesc comanda. Mirosul de cofeină îmi inundă nările, încălzindu-le. Caut prin sertare nişte farfurii mai mici pe care-i asez câteva fursecuri si o briosă din partea mea, şi mă întorc apoi spre blondină pentru a o întinde spre ea. Vanessa dă din cap, schiţând un mic zâmbet în colţul gurii. Muşcă cu o poftă nestăvilită dintr-un fursec, gemând fără nicio jenă când gustul i se topeşte în gură. t

7

7

— Asta e a naibii de bună! Şi nu, am fost prea prinsă de vestea cea bună pentru a mă mai gândi că mi-e foame. Până acum, aparent, se încruntă subit spre restul de

fursec, pe care-1 înghite înainte să-mi dau seama când dispare în gura sa. Obrajii i se umflă ca nişte baloane, miscându-se ca nişte fălcuţe de purceluş, şi aproape că nu rezist tentatiei de a izbucni în râs. T

'

t

t

r

— Ce veste bună? o chestionez atunci când mă reîntorc spre ea cu ceaşca de cafea. Reuşesc să-i desenez, cumva, conturul unei inimioare, cu toate că nu mă pricep prea bine la treburi din astea. Hazel este mult mai pricepută la desenul în cafea, îi dau credit pentru asta. înghite cu zgomot, sorbând câteva înghiţituri din cappuccino. Lasă apoi ceaşca pe masă, iar când îşi ridică capul spre mine în secunda care urmează aproape sunt orbită de seninătatea care-i acaparează întreg chipul, ca si cum ar radia de fericire. 7

— Kevin se întoarce acasă! Totul se petrece atât de repede, încât nu realizez din prima ce s-a întâmplat decât atunci când sunetul de cioburi sparte răbufneşte în întreaga cafenea,

asurzindu-mi timpanele. Privesc ca prin ceaţă, fără să mai pot reacţiona in vreun fel, la paharul complet spart de la picioarele mele, şi la fragmentele de sticlă ce stau acum risipite pe întreaga podea, într-o baie de cioburi ascutite. t

— Hei, eşti bine? îmi ajunge cu greu la ureche vocea îngrijorată a Vanessei, care se ridică de pe scaun şi se apleacă spre mine pentru a vedea ce s-a întâmplat. Clipesc ca şi cum vederea mi-ar fi înceţoşată de o pânză groasă de păianjen. îmi umezesc cu reţinere ambele buze, prinzând-o pe cea de jos între dinţi pentru a începe să o molfăi ca intr-un tic nervos. — Sunt bine..., murmur cu jumătate de voce spre ea, afişând apoi un zâmbet ce pare atât de forţat încât simt cum obrajii mă dor la cât de tare încerc să-mi întind pielea pentru a nu părea fals. Sunt cam aeriană în ultimul timp, încerc să o dreg cumva, grăbindu-mă să găsesc o mătură şi un făraş pentru a curăţa mizeria de pe jos înainte să mă trezesc cu managerul cafenei pe urmele

mele. De după separeu, Hazel îşi lungeşte capul de după paravanul de pânză pentru a vedea ce s-a întâmplat, ridicând o sprânceană ca şi cum m-ar interoga despre micul meu accident. îi fac semn cu palma să nu-şi facă grijă, că totul este în regulă, şi încerc să-mi blochez gândurile haotice ce-mi susură prin cap ca nişte viespi ce mi-ar bâzâi în continuu la ureche. Arunc restul de cioburi într-un coş de gunoi, zâmbind ciudat spre clienţii care încă îmi aruncă ocheade curioase având impresia că eu nu-i văd, şi mă întorc spre Vanessa, lăsându-mi greutatea corpului în braţele pe care mi se sprijin de blatul tejghelei. Mă priveşte dubios, ca şi cum ar putea distinge dincolo de masca pe care încerc atât de mult să o păstrez pe faţă, însă nu comentează în niciun fel, muşcând dintr-un alt fursec cu ciocolată. îmi dreg glasul. — Cât timp a trecut? Doi ani? Niciodată n-am ştiu ce s-a ales de Kevin. Ne-ai spus doar că a plecat să înveţe la o facultate din Europa,

dar nimic mai mult. — Legat de asta... Priveşte absentă spre cafeaua rămasă in ceaşca plină doar pe jumătate, lovind marginile sale de marmură intr-un ritm lent, ca şi cum ar încerca să copieze linia melodică a unui cântec. îmi prinde buza de jos în gură, mişcând-o odată cu nasul, iar apoi pufăie deodată pe nări, ca şi cum ar mima un surâs. Peste câteva secunde ochii săi se încrucişează cu ai mie, şi parcă nu-i recunosc expresia de neînţeles ce-i umbreşte chipul, ca şi cum un nor negru şi gros s-ar prăvăli peste ea, scurgând-o de orice strălucire. — Kevin nu a fost nicio secundă la facultate, Luna. A fost în Londra, la un centru de reabilitare împotriva depresiei. Mă blochez. Din toate punctele de vedere. Reuşesc să clipesc abia în momentul în care ochii mi se acoperă de o peliculă fină de

umezeală, pe care o înlătur strângând cu putere din ei. Vanessa îşi păstrează aceeaşi expresie indescifrabilă pe faţă, jucându-se cu degetele de mânerul ceştii. — Depresie? întreb cu jumătate de glas, ca şi cum n-aş vrea să dau glas acelui cuvânt cu care şi eu mă mai lupt din când în când, în momentele în care simt că nu mai găsesc puterea de a trece peste orice dificultate din viaţa mea, fie ea cât de mică. De ce ar fi fost Kevin... depresiv? îmi arcuiesc sprânceana spre blondina care încearcă dinadins să-mi ignore atenţia pe care i-o acord. — El... îşi scutură brusc capul, în ochii ei pendulând ceea ce cred că este un conflict între teamă şi negare completă. Degetele i se prind mai bine de marginea ceştii, pielea devenindu-i acum albă la vârfuri din cauza presiunii pe care o aplică peste bucata de marmură. Pare cuprinsă de o tensiune interioară, cu toate că se străduieşte cu toate puterile să o ţină în frâu. O cunosc însă de destul de mult timp pe Vanessa pentru a-i putea ghici unele gesturi

ca pe o carte deschisă. Sau, măcar, pot încerca să o fac. — Nu e important asta, spune în cele din urmă. Minţi. E suficient de important încât să mă facă să simt şocuri reci prin restul corpului, iar părul să mi se ridice pe ceafă. — Important este că se întoarce, şi că de acum nu va mai pleca. Abia aştept să-l revăd! izbucneşte într-un râs delicat Tsi sincer,7 » dezvelindu-si dinţii albiciosi si drepţi. »

t

t

*

î

’

Nu mă găsesc în stare să-i împărtăşesc explozia de bucurie, căci pe interior simt cum mi se întorc toate organele pe dos, făcându-mă să mă simt ca şi cum aş avea o blocare abdominală. Niciodată nu am crezut că dispariţia lui Kevin din viaţa noastră ne va face atât de mult bine, pentru că, la o adică, nici măcar nu am băgat de seamă momentul în care a dispărut peste noapte, fără niciun pic de explicaţie. Şi nu am întrebat, şi nici nu aveam de gând să o fac.

Acum însă, când vestea întoarcerii sale mă face să mă simt rău de la stomac, sunt mai mult decât conştientă de faptul că odată cu revenirea lui se va întoarce cu el şi cel mai întunecat secret pe care l-am îngropat adânc în creierul meu, pentru a nu provoca şi mai mult rău în cazul în care ar fi scos la iveală. Pentru că îmi este frică să nu ne reîntoarcem în timp, atunci când nişte simple minciuni şi o faptă greşită au distrus într-o clipită atât de multe vieţi. f

Si cred, într-un mic colţişor al mintii mele, că nici Vanessa nu este complet neştiutoare despre motivul pentru care Kevin a intrat în depresie, pentru că ezitarea sa din a-mi da un răspuns reprezintă mai mult decât ar putea-o face orice cuvânt din partea sa. însă nici eu nu sunt foarte sigură pe motivul lui Kevin, căci îmi vine greu să cred că ar fi cel care-mi trece acum prin minte. Ar fi mult prea mult, şi nu vreau să mă mai gândesc la asta. •

3

*

t

t

3

Cred că va trebui doar să aştept să-l revăd, şi să sper că trecutul a rămas blocat în spate, undeva de unde nu mai poate fi deblocat

oricât de mult am vrea asta. — Luna? Pământul către Luna? Tresar buimacă, zărind-o pe Vanessa cum îşi foieşte palma dreaptă prin faţa mea pentru a-mi atrage atenţia. îmi scutur capul complet zăpăcită. — Ce spuneai? — Spuneam că ar trebui să vii în seara asta pe pistă pentru puţină distracţie. Am auzit de la băieţi că a fost data zăpada la o parte si nici nu se mai anunţă ninsoare în seara asta. Vom face nişte focuri si vom mai sta de vorbă. Te bagi? *

t

*

»

Rămân pe gânduri, oscilând între gândul de a merge pentru a mă mai destinde şi ideea de a rămâne acasă pentru a-mi duce la bun sfârşit planul de a dormi o veşnicie. Chiar am nevoie de aşa ceva în viaţa mea după toate acele ore risipite aiurea pe tocirea unor teorii, însă de pe altă parte mi-ar plăcea şi să mai merg pe la pistă. A trecut mai bine de un an de când nu am mai călcat pe acolo. Iar

motivul constă, în mare parte, din cauză că nici Hex nu mai frecventase acea zonă după toată tărăşenia cu Sunny şi motocicleta. Nu cred că se mai simţea în stare să păşească pe acolo după ce tocmai obiectul pe care-1 venera atât de mult fusese cel care i-o furase pe Sunny. în fond, nu prea se întâmplă mare lucru pe pista asta. Doar nişte pariuri stupide şi petreceri pline de alcool şi partide de sex prin banchetele din spate ale maşinilor, înainte nu aveam nicio problemă cu acest gen de activităţi pentru că îmi plăcea senzaţia de adrenalină pe care mi-o ofereau, ca si > cum as* fi fost liberă să fac ce vreau,7 cu cine vreau, fără să trebuiască să dau altora explicaţii. Acum însă, nu cred că mă mai atrage atât de mult ideea de a mă mai îmbăta atât de neglijent sau a mă mai culca cu cineva faţă de care să nu simt măcar puţină atractie intelectuală. Fie m-am mai maturizat de atunci, fie am ceva probleme la cap, pentru că, să fim serioşi, cine ar putea refuza o partidă bună de sex fără obligaţii? f

— Mm, cred că da, răspund într-un final, nu

prea convinsă de alegerea făcută. — Perfect, bate din palme, exact în momentul în care bătrânelul care până acum stătea la geam se apropie de noi pentru a-şi plăti comanda. îi fac semn din cap Vanessei să mă aştepte câteva secunde până îi calculez plata, încasez banii şi-i înmânez bonul, apoi îi zâmbesc cald bătrânului, făcându-i din mână înainte să facă cale întoarsă. Am o slăbiciune pentru oamenii bătrâni, însă numai pentru aceea care par blânzi şi bătuţi de soartă, nu pentru baborniţele care nu-şi mai văd lungul nasului şi se poartă ca nişte nenorocite. Ceea ce e destul de paradoxal dacă stau să mă gândesc mai bine. — Deci, reia blondina discuţia, să înţeleg că te ia Hex si te aduce? T

Zâmbetul mi se risipeşte de îndată ce cuvintele Vanessei îmi pătrund în urechi iar mintea mea le dă sens. Corpul mi se lasă brusc rece, ca şi cum aş simţi pe piele frigul anevoios de afară, şi simt cum mici

furnicături încep să-mi mişune pe sub piele, aducându-mi o senzaţie incomodă de nod în coşul pieptului. Numele lui Hex parcă mă zgârie acum pe timpane, asemenea unghiilor ce se freacă de o tablă — lent, şi insuportabil de dureros. ¥

Ecoul inimii îmi reverberează fără niciun pic de ruşine prin sânge, făcându-mă să mă chinui să înghit saliva amăruie ce-mi umple parcă toată gura. — Ăă, nu cred. N-am prea... vorbit de ceva timp, mărturisesc şi, trebuie să recunosc, mă simt prost când îmi ascult propria afirmaţie ce-mi părăseşte buzele. Pentru că, până la urmă, din ce motiv am încetat să o mai facem? — De ce nu? se sincronizează Vanessa cu gândurile mele, afişând acum o căutătură încruntată pe faţă. îmi deschid buzele pentru a-i răspunde, însă îmi dau repede seama că nu am un răspuns care să ne satisfacă pe amândouă. Nu am cum să-i explic Vanessei că îmi este mult

prea teamă de faptul că am fost la mai puţin de o secundă dinstantă să mă sărut cu Hex in propria sa maşină. Cum aş putea să-i spun una ca asta, când toti ne stiu ca fiind doar buni prieteni şi nimic mai mult? Fir-ar! Până şi eu ştiu asta, însă întâmplarea de acum două săptămâni continua să-mi bântuie visele noapte de noapte, transformându-mi puţinele ore de somn în adevărate coşmaruri. 9

'

1

7

Sunt complet dată peste cap, şi nu ştiu cum să maid au ochii cu el. Nu pot înţelege ce a fost în mintea lui de a se avânta în acel joc neînţeles, însă mai mult ca sigur nu se gândea la mine când s-a aplecat să mă sărute. Poate că, pur şi simplu, mintea i-a jucat feste şi şi-a imaginat pe altcineva în faţa sa, pe cineva pe care chiar voia să revadă, în niciun caz pe mine. Altfel, nu ştiu cum aş putea interpreta gestul său foarte deplasat care mi-a întors lumea cu susul în jos. Poate că dacă ar fi fost vorba de un băiat obişnuit nu m-as mai criza acum ca o puştoaică virgină la primul sărut, însă aici e vorba de Hex, cel mai bun prieten al *

t

meu, cel care mă ştie mai bine decât oricine si fată de care nu am nutrit nicio secundă asemenea sentimente pentru că nu am simţit nevoia de mai mult din partea sa. Faptul că era mereu lângă mine, în orice ipostază, îmi era de multe ori de ajuns. însă acum, după tot ce s-a întâmplat între noi încă de dinainte să plece şi după ce s-a întors mă face să mă gândesc dacă nu cumva totul e doar o iluzie a timpului care se modelează în mintea mea după bunul plac, fără să am puterea de a mai schimba ceva. *

t

Si mi-e teamă. Mi-e teamă ca nu cumva întâmplarea din maşina sa să schimbe complet lucrurile între noi, care oricum nu sunt prea roz momentan. Nu vreau să-l pierd din cauza a ceva ce nu pot înţelege sau controla, iar faptul că simt un junghi în piept de fiecare dată când mă gândesc la el îmi creează cele mai reci si sumbre scenario posibile. 9

9

Poate că ar trebui să nu mă mai gândesc prea mult. Poate că Hex nici nu consideră toată tărăşenia asta ca fiind mare brânză si fac supoziţii aiurea când ar trebui să mă »

i

comport ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi să iau legătura cu el. Da. Asa este cel mai bine. i

— Pur şi simplu am fost ocupată cu examenele, cutez să răspund într-un final, deşi asta nu pare s-o prindă prea tare pe blondină, căci nu mă scapă din ochi nicio secundă, arzându-mă parcă cu privirea sa. — Eşti o mincinoasă atât de proastă, Luna, pufneşte plină de ironie. Ştii că nimeni nu vă va judeca dacă vă veţi trezi într-o dimineaţă şi vă veţi oficializa relaţia pe Facebook, nu? Deşi nu cred că Hex ar face asta vreodată, dar mă rog, murmur mai mult pentru tine, ca mai apoi să mă privească fix în ochi. în fine, ceea ce vreau să zic este că dacă aveţi o relaţie pe ascuns de care eu nu ştiu o să vă pară rău! Nu degeaba sunt suporterul vostru numărul unu! Casc gura, neştiind cum să-i mai răspund. Niciodată nu poţi fi prea sigur dacă Vanessa face mişto de tine sau vorbeşte serios. t

t

— Asta-i o porcărie! tun cam prea acid spre ea, şi de îndată primesc nişte priviri curioase din partea clienţilor. Hex şi cu mine sunt prieteni. Şi nu cred c-am putea fi ceva mai mult după ce a fost... ştii tu bine ce! E rândul Vanessei să se uite cruciş în direcţia mea. Se joacă puţin cu buzele, frământându-le între ele, apoi se apleacă peste geanta sa prin care scotoceşte după un portofel, şi scoate de acolo o bancnotă de cinci dolari. Mi-o aşază pe bufet, ridicându-se de pe scaun, şi îşi pune paltonul înapoi pe umeri, prinzându-şi mai bine geanta pe braţ ca şi cum ar fi gata de plecare. Se opreşte însă într-o poziţie ţeapănă, ducându-şi mâna spre rama ochelarilor. 7

— Dă din gură cât vrei Luna, dar nu cred că eşti atât de proastă pentru a şti că Sunny e deja dusă de mult. Şi ironia face că nu putem să-i dictăm inimii si creierului de cine să ne placă. Aşa că nu mai folosi scuza cu „Hex a fost iubitul surorii mele mai mici" pentru că tot tu erai cea care ţipa în gura mare că nu mai vrei să auzi ceva legat de ea. Ai fi cea mai mare fraieră dacă ai rata un băiat ca *

Hex din cauza unei moarte. Nu mă lasă să-i mai dau replica, căci îşi pune dintr-o singură mişcare ochelarii peste nas, dându-şi o şuviţă blondă pe spate, şi face cale întoarsă până când clinchetul clopoţelului de la intrare îmi dă de înţeles că a nu mai stă în fata mea. 9

9

Privirea îmi coboară lent spre palmele presate pe suprafaţa tejghelei, şi-mi simt degetele cum se înfig şi mai bine în duritatea acesteia, pânâ când pielea mi se albeşte la vârfuri. De ce, drăcia mă-sii, te-ai întors şi mi-ai dat lumea peste cap, Hex?

E deja întuneric atunci când ceilalţi se decid să ea muzica mai tare pentru a acoperi zgomotul infernal produs de motoarele maşinilor care se ambalează pentru a o lua la goană pe pistă. Fumul înnecăcios şi fumuriu al acestora se ridică în valuri spre bolta lipsită de nori, umplând tot aerul cu

miros de benzină si scrum de la butoaiele în care sunt aprinse mai multe focuri, la care lumea se îngrămădeşte pentru a se încălzi. Chicote şi glume aruncate de la unul la altul răbufnesc de pretutineni, şi preţ de o clipă mă simt ca acum câţiva ani când frecventam destul de des locul ăsta şi aveam parte de cea mai frumoasă perioadă a mea. r

f

Mă sprijin mai bine de caroseria maşinii lui JJ — care naiba ştie pe unde umblă în momentul ăsta — şi primesc cu un zâmbet ţigara pe care Bibi mi-o întinde atunci când se apropie cu nişte doze de bere în mâini. Arată mult mai bine decât vorbea la telefon, însă tot mi se pare că are vocea răguşită şi ochii înconjuraţi de nişte dungi negre ce-i întunecă culoarea de smalard din irisuri. Se pune lângă mine, deschizând capacul unei doze din care soarbe de câteva ori, ştergându-se la gură cu mâneca gecii, apoi lasă bucata de metal lângă el, dând din braţe spre Kiva care îşi tot freacă palmele între ele de câteva minute bune. Aceasta zâmbeşte sfios prin lumina slabă a

flăcărilor ce-i fac umbrele să-i joace peste faţă, şi se apropie de el până când aproape se ating cu vârful ghetelor. Bibi o apucă apoi de umeri, răsucind-o în aşa fel încât să o lipească cu spatele de partea sa frontală, şi-şi lasă capul să-i alunece peste fesul său. Kiva se mişcă puţin rigidă lângă el, ca şi cum nu s-ar fi aşteptat la un asemenea gest din partea sa, însă se lasă în scurt timp moale în îmbrăţişarea acestuia, lipindu-şi bărbia de braţul său. r

Zâmbesc în colţul gurii de lângă ei, privindu-1 pe Bibi cum îşi aprinde propria ţigară din care trage de câteva ori. Tuşeşte puţin, scuipând aerul afară, însă îşi revine peste câteva clipe şi continuă să privească spre hărmăiala din jurul nostru. — Luna, unde-i Hex? Glasul firav al Kivei mă face să mă blochez cu ţigara în dreptul buzelor. îmi răsucesc capul spre ea, întâlnindu-i privirea curioasă. — Habar n-am, ridic din umeri. N-am luat legătura cu el.

Şi nu mint, căci am ezitat cu degetele pe telefon pentru a-i scrie un mesaj până când am trântit celularul printre pernele din pat şi am înjurat ofticată. — Poate va veni mai târziu, o aud cum murmură încet, cu faţa încă ascunsă pe jumătate în materialul vaporos al gecii lui Bibi. Ea şi Hex cred că se apropiaseră destul de mult de când cu accidentul cu tăică-şu, fapt ce mă bucură într-o oarecare măsură, căci Kiva mereu a fost si va fi cea mai slabă din gaşca noastră, aşa că merită toată atenţia momentan, pentru că ştiu cum este să nu ai pe nimeni şi să trebuiască să te descurci de una singură. Şi nu vreau ca ea să mai fie nevoită să treacă printr-o fază asemănătoare ca cea de atunci. 9

De undeva din faţă, râsul familiar al lui JJ mai că egalează muzica răsunătoare din boxe suspendate pe nişte maşini, iar în scurt timp îl vedem cum îşi face apariţia lângă noi în compania Vanessei, care cară la braţ un

obiect ce-mi pare ciudat de cunoscut. La formă mai ales. Abia când o prinde mai bine între braţe îmi dau seama că e vorba despre masca aia în formă de cap de drac — părere persoanală — pe care o purta mereu atunci când dădea startul curselor de maşini sau motociclete. Mereu am detesta urâţenia aceea, şi tind să cred că sentimentul încă se menţine. r

f

— Ce fac oamenii mei preferaţi? râde JJ, bâţâindu-se pe ritmul melodiei într-un dans de-a dreptul caraghios. O pot auzi pe Kiva cum chicoteşte de lângă mine. — Tu iar ai fumat căcaturi? întreabă Bibi, aruncând într-o parte chiştocul de la ţigară. — Se pare că nu-s singurul care a fumat ceva, zâmbeşte ştrengar, făcându-i cu ochiul spre impasibilitatea lui Bibi care-şi dă ochii peste cap. — Mergeţi să vedeţi prima cursă pe iarna asta? intervine în discuţie si Vanessa. Băieţii deja îşi fac ultimele verificări înainte de start. t

t

i

— Cine concurează azi? întreb, fiind puţin interesată. Habar nu mai am cine a mai rămas să se ocupe de curse după ce am aflat că fuseseră interzise acum ceva timp. Sunt sigură că ce facem noi e complet ilegal, dar nu cred că o mică distracţie ne va băga în belele atât de mari. — Unul Omar si -. i

Nu mai apucă însă să-şi ducă la bun sfârsit fraza, căci o silueta înaltă si bine făcută apare pe neaşteptate din spatele ei, prinzând-o de după umeri. 0

'

•

— Van, suntem gata. Recunosc vocea aceea dintr-un milion. îmi mijesc mai bine ochii spre cel din faţa mea, şi constat cu surprindere faptul că Viktor nu s-a schimbat aproape deloc de când nu l-am mai văzut de acum doi ani. Părul îi stă însă mai lung la vârfuri, ajungând acum undeva la nivelul umerilor, şi se vede c-a mai tras de fiare între timp, căci pare că are mult mai mulţi muşchi pe sub geaca de piele pe care o

poartă nepăsător la frig. în rest, aceeaşi postură ţeapănă, acelaşi zâmbet strâmb in colţul gurii şi aceeaşi expresie arogantă ca înainte. Tipic. înghit în sec când ochii săi indescifrabili pentru că stă cu spatele la foc cad peste corpul meu, plimbându-i ca şi cum m-am analiza până în cel mai mic detaliu. Mereu mi-a fost puţin antipatic Viktor, însă era o persoană destul de agreabilă în cele din urmă, asta până când nu-şi deschidea gura şi ne sufoca pe toţi cu vanitatea sa ce dădea pe dinafară ca o chiuvetă stricată. E atât de obositor când face asta. — Vin, sparge în cele din urmă tăcerea Vanessa, pregătindu-se să facă cale întoarsă. — Hei, nu vrei să mă însoţeşti pe motor? vine imediat şi întrebarea lui Viktor, care mă face să ridic întrebătoare din sprânceană. îmi zdrobesc numaidecât chiştocul cu bocancul. — Sunt sigură că sunt alte fete care abia aşteaptă să-ţi călărească în spate.

Coltul buzelor sale se arcuieşte abia vizibil. r

7

— Nu tocmai. Se pare că nu sunt prea încântate să se urce pe vremea asta. Cică face rău la ten sau alte rahaturi din astea. îmi înclin capul, cântărind în minte propunerea lui. Nu dau doi bani pe tenul meu momentan, însă nu ştiu dacă, într-adevăr, am chef să particip la cursa lor stupidă. Mereu se obişnuieşte ca fetele să urce din când în când în spatele băieţilor pe motociclete pe durata întrecerilor. Desigur, nu e obligatoriu şi nici ceva care să fie într-adevăr fantastic, dar prinde bine la public, mai ales că pe aici predomină în principal rasa masculină, care adoră să vadă nişte funduri unduite pe şaua unei fiare de metal. Participasem o singură dată, acum vreo trei ani, însă tipul de la acea vreme avea impresia că participarea mea aducea după sine şi o partidă de sex pe bancheta din spate a rablei sale de maşină. Ceea ce nu s-a întâmplat, iar de atunci băieţii ştiau că nu le mergea cu gluma cu mine.

— Haide, Luna, mă apucă Vanessa de mână. Va fi amuzant, cred. îmi umezesc buza de jos intre dinţi, oftând în cele din urmă. — Fie. Dar dacă pierdem, spun şi mă apropii de Viktor cât să-l ating cu degetul arătător pe piept, să nu te aud cum dai vina pe curu' meu gras, ne-am înţeles? îşi ridică ambele braţe la nivelul capului, zâmbind larg. — Nici nu mă gândesc, şefa. Mă conduce apoi la motorul său, o frumoasă maşinărie de un albastru ţipător, şi îmi oferă un scurt instructaj despre cum trebuie să mă ţin, sau ce trebuie să fac dacă va fi nevoie să-l ajut pe parcursul cursei. îmi înmânează apoi o cască de culoare neagră, şi îşi întoarce atenţia spre frânele motocicletei pentru a le verifica pentru ultima oară. Din jur, ovaţiunile şi chiuiturile îmi explodează în timpane odată cu vibraţiile

muzicii ce-mi fac sângele să clocotească parcă prin vene, dându-mi o stare de uşoară agitaţie pe interior. A trecut ceva timp de când nu am mai auzit un asemenea vacarm, şi aş minţi dacă aş spune că nu mi-a fost oarecum dor de el, pentru că mereu au existat momente în care am dus dorul acestor întâlniri. Poate că eram doar o adunătură de drogaţi şi plini de hormoni nestăpâniţi, însă ne simţeam bine împreună, ca şi cum am fi putut lăsa grijile de acasă deoparte pentru câteva ore, având şansa să devenim cine eram cu adevărat. — Eşti gata? mă întreabă Viktor după ceva timp în care tot ce fac este să mă holbez spre mulţimea ce se adună în jurul drumului principal. Dau aprobator din cap, privindu-1 cum încalecă graţios dintr-o simplă mişcare scurtă, şi îmi face semn cu capul să mă urc în spatele său. Mă sprijin cu palmele de şoldurile sale pentru a avea mai multă stabilitate, iar fundul mi se loveşte în secunda următoare de şaua conformabilă a motocicletei, pe care reuşeşte s-o menţină pe loc pentru a nu le

balansa. Un alt val de strigăte şi urale se fac auzite în întreaga vale, şi aproape că nu mai sunt conştientă de aerul rece al iernii, ci rămân focusată pe bătăile inimii ce mi se întetesc. 9

îmi strâng mai bine palmele în jurul căştii, rotind-o pentru puţin timp în colo şi-ncoace, apoi o ridic deasupra capului cu intenţia de a vedea dacă mi se potriveşte. Doar că nu mai apuc să fac asta, căci ceva, ca un bruiaj al sunetului îmi ajunge la urechi, şi nu mai am timp să observ şi altceva în afară de umbra ce se prăvăleşte peste noi, şi de palma care îmi apucă într-un mod aproape sălbatic cotul. Forţa pe care o foloseşte este atât de mare şi violentă, încât aproape cad pe asfalt înainte să ajung din nou cu picioarele pe pământ. Respir şocată, având toate simţurile alarmate, şi-mi ridic confuză capul spre persoana din faţa mea. Vocea tăioasă şi lipsită de orice articulaţie a lui Hex îmi retează însă orice posibilitate de a mă mai apăra. — Ai innebunit de-a binelea?! Ce, scula mea,

faci aici, Luna? — Uah, uşor amice! intervine Viktor, simţindu-1 cum se dă la rândul lui jos de pe motocicletă. Toate perechile de ochi sunt acum aţintite asupra noastră, şi simt că mor încet pe picioare din cauza spasmelor pe care le resimt măcindându-mi stomacul. — Tu stai departe de ea, imbecilule! tună spre el Hex, strângându-mă atât de tare de braţ încât îmi este imposibil să-mi mai suprim icnetul de durere. Parcă nici nu mai aud muzica răsunând în jurul nostru, însă oricum sunt convinsă până-n măduva oaselor că tot ce mai pot percepe sunt bătăile disperate ale inimii mele. — Să mergem de aici, se întoarce şi încearcă să mă tragă după cine, însă mă opun vehement, oripilată de acţiunile sale nebune de-a binelea.

— Care e problema ta? mârâi spre el. Se întoarce fulgerător de repede spre mine, şi aproape amuţesc la vederea întunericului ce-i stăpâneşte toate trăsăturile feţei. Ochii săi par cum goi şi nemiloşi, ca ai unei feline ce se joacă cu prada înainte să o devoreze dintr-o singură înghiţitură. Un râset deloc amuzat îi părăseşte buzele. — Eşti nebună la cap? Cum să participi la aşa ceva, Luna? Dacă..., aciditatea din glas i se mai domoleşte, însă expresia de pe faţă nu-şi pierde deloc din intensitate. Dacă se întâmplă ceva si... 7

Nu mai continuă, însă ceea ce spune este îndeajuns încât să mă facă să simt cum turbez pe dinăuntru din cauza nervilor ce mi se instalează ca o tornadă distrugătoare în toţi muşchii. Respiraţiile mi se întretaie, pulsul mi-o ia razna, şi nu prea mai sunt lucidă în mişcări, căci în secunda ce urmează mi se învârt atât de multe lucruri prin cap încât reusesc, nu stiu cu ce forţă ascunsă, să mă smucesc atât de tare de sub •

*

*

;

»

t

*

strânsoare lui Hex, încât până şi el pare surprins de reacţia mea. Dinţii mi se încleştează, iar privirea mi se întunecă instant. — Nu mă fute pe creier, Hex! E treaba mea ce fac! Nu ai niciun drept să te bagi forţat în viata mea. Si nu îndrăzni, mă auzi? t

t

*

Rostesc încet, simţind cum vocea îmi devine mai slabă decât o şoaptă, iar ochii încep să-mi tremure de vulnerabilitate. Pieptul mă apasă într-atât de tare încât să mă facă să simt că mi se va rupe gâtul dacă vă voi mai chinui să trag cu atât de multă disperare aer în plămâni. Vedea mi se taie dintr-odată, brusc şi violent, iar mintea îmi e smulsă de la cel din faţa mea spre coşmarul pe care-1 trăisem pe viu acum mai bine de doi ani. Ca şi cum mi s-ar derula din nou, şi din nou, şi din nou aceleaşi imagini fragmentate şi bruiate pe care le mai regăsesc rareori prin cele mai cumplite coşmaruri ale mele. Respiraţia mi se hiperventilează, iar furia pe care o simt clocotind în mine îmi deschide

buzele înainte să-mi mai pot retrage cuvintele înapoi. — Nu îndrăzni să te uiţi la mine şi să o vezi pe Sunny.

Capitolul 26

6 ,7 4 mii

★

969

P

359

HEX * — Haide, Hex! M ăcar o tură si nim ic mai mult! *

*

îm i e dor de tine şi plim bările tale... Vocea m ult prea piţigăiată a roşcatei de lângă mine aproape că mă făcuse să scuip toată berea din gură la picioarele sale. Nu

mai ştiam cine era cu exactitatea, însă după felul în care îmi vorbea şi maniera mai mult decât uşuratică cu care se tot freca de mine ca o căţea în călduri îmi dădea de înţeles că fie i-am tras-o de vreo câteva ori în trecut, fie am luat-o în spate la vreo cursă. Nu puteam să-mi amintesc care era varianta corectă, puteau fi amândouă, însă mă durea fix în cur de ea şi de rugăminţile sale de-a dreptul patetice. I-am simtit mâinile încercând să-mi străbată abdomenul, pipăind câteva secunde până când, cu un rânjet şiret pe buze, le coborî tot mai jos, ţintind spre bata blugilor mei. I le-am prins însă înainte să poată să mă mai atingă cu palmele sale lipicioase, ridicându-i-le brutal în sus, până când am reuşit să o ţintuiesc într-o postură submisivă, ce o luă prin surprindere. f

Probabil curvuliţa avea impresia că plănuiam să fiu mai dur cu ea, sigur i-ar fi plăcut ideea după felul în care ochii îi licăreau de dorinţă, iar limba i se strecura printre dinţi, umezindu-şi buzele ce aveau jurul întins prin dreptul colţurilor.

— Auzi, cum te-o mai chema. Fata mea e undeva pe aici, aşa că marş d-aici cu hormonii ăştia ce dau pe afară. Duhneşti a sex ieftin şi a parfum de duzină. Făcuse ochii mari, deschizându-si buzele pline de botox ca şi cum nu i-ar veni să creadă ce cuvinte urâte tocmai am fost în stare să-i adresez, apoi pufnise într-un râs forţat şi nu prea plăcut auzului. *

— Nu asta ai spus anu' trecut, când mă lingeai la tine pe motor. Cred c-a avut un gust bun păsărică mea atunci, nu?De asta nu-ţi mai scoteai capul dintre crăcii mei. Ochii mi se mijiseră spre ea, însă aveam o stare mult prea bună pentru a mi-o distruge cu una ca ea. în plus, eram deja în atenţia unor persoane pe de aici, nu voiam să creez o scenă şi mai urâtă de faţă cu Sunny, care nu ştiam momentan pe unde dispăruse cu Kevin. Probabil să-şi cumpere nişte suc sau ceva, că nici în ruptul capului nu vruse să guste din alcool.

»

I-am dat drumul la strânsoare, făcăndu-i puţin avânt pentru a o da mai în spate. — Asta era anu' trecut, roşcato. Puteam fute şi o păpuşă gonflabilă dacă mi se scula. Nu te mai umfla atâta în pene că-ţi va exploda acidul din buze. Mă privise cruciş câteva clipe, apoi îşi dădu ochii peste cap şi pufăi pe nări. — Rămâi cu javra de gagică-ta. Să văd cât de mult o să te dea peste cap cu tot cu scula ridicată pentru că circulă vorba că încă te ţine ca fraierul pe uscat. Numai bine, să-ţi putrezească în pantaloni! Am lăsat-o să dea aiurea din gură, cu toate ca abia mă stăpâneam să nu-i dau una peste gura aia spurcată ce o vorbea de rău pe Sunny. Nu eram eu adeptul violenţei contra femeilor, însă uneori unele se crizau atât de tare din nimic, încât îţi venea şi greu să te mai potoleşti. Din fericire însă, peste câteva clipe, Drako îşi făcuse apariţia lângă mâine cu alte câteva

pet-uri de bere. îmi întinse una, sprijinindu-se de capota maşinii care nu eram sigur a cui era. — Mai stai mult p-aici? l-am chestionat, privindu-i pe ceilalţi cum dansau pe muzica ce bubuia din boxe. Toţi cu excepţia Lunei, despre care aflasem că era la un fel de... întâlnire cu afemeiatul se Joel. încă nu-mi venea să cred că-şi pierdea timpul cu unul ca el, o lepădătură de om cu creier zero, însă într-un fel nu aveam dreptul de a mă băga în viaţa privată a Lunei. Aveam însă de gând să fac asta? Nici gând. — Mai stau vreo trei zile. Asta dacă mă găzduieşti la tine, îmi făcuse cu ochiul, iar eu imi dădusem ochii peste cap. Scovil, un profitor şi jumătatea, pe care însă nu aveam cum să-l urăsc prea curând. Apropo, continuase după o altă înghiţitură, eşti de mult timp cu fata aia, Sunday? M-am încruntat spre el.

— E Sunny, fraiere. Şi cred că avem undeva la patru luni. — Doar nu eşti serios în privinţa ei, nu? întreabă pe un ton neobişnuit de serios, ce mă face să-l ochesc cu o oarecare precauţie şi bănuială. Oare ce aveau toti cu relaţia dintre mine si Sunny? T

/

T

Am înghiţit din nou, de data asta mai zdravăn cât să simt lichidul îngheţat sfârtecându-mi gâtid. — Habar n-am, omule. Dar... cred că sunt aproape sigur că o plac mai mult decât aş vrea să cred. Nu ştiam însă dacă ceea ce simţeam pentru ea putea fi catalogat ca fiind dragoste sau alte rahaturi siropoase de genu', însă mă ţinea prizonier într-un mod în care n-aş mai fi permis vreodată unei alte fete să mă rotească pe toate părţile după bunul plac. Eram captiv, şi tânjeam după atenţia ei.

— De ce întrebi? Drako se opri brusc cu doza în dreptul gurii, coborăndu-şi privirea undeva în pământ, şi zăbovise în starea aia încremenită câteva secunde bune, ca şi cum s-ar lupta cu gândurile din mintea sa. Fruntea i se încreţise abia vizibil, ca mai apoi să bea cu înghiţituri repezite, zdrobind pet-ul în palma sa. — Nu-i nimic. Erau curios. Ce-ai zice de o întrecere? Tu cu motorul, eu cu maşina. *

/

Orice bănuială la adresa sa mi se evaporase instant la auzul propunerii sale a naibii de tentante. Peste câteva secunde am auzit-o pe Sunny râzând de undeva din faţa mea, şi-am zărit-o undeva aproape de containerele pline cu foc, trăgându-l pe bietul Kevin ca şi cum ar fi încercat să-l facă să danseze pe muzică. Şi poate c-aş fi fost gelos pe apropierea dintre cei doi, însă aveam încredere aproape oarbă în Sunny, iar Kevin îmi purta un oarecare respect, deci nu credeam că s-ar fi putut înfiripa ceva între cei doi.

I-am zâmbit iubitei mele, privind-o cum se distrează, şi l-am bătut apoi pe Drako peste spate, rânjindu-i cu subînţeles. — Să te văd, băiete! Drako nu mai pierduse nicio secundă, şi o luă în pas alergător până în dreptul maşinii sale parcate la doar câţiva paşi de noi, ceea ce-i ofere un avantaj în plus faţă de mine, căci motorul meu se afla undeva mult mai în spate, cu restul celorlalte motociclete. I-am strigat acestuia o înjurătură zdravănă, luând-o la goană prin mulţimea care beată, care dansând pe unde apucau, şi am încălecat fără să mai stau pe gânduri pe frumuseţea mea, îndoindu-mi de câteva ori încheieturile peste ambreiaj. Motorul fiarei de metal mârâise ascuţit odată cu muzica din boxe, iar roata din spate începea să scoată şuvoaie înecăcioase de fum mirositor, aducându-mi un rânjet plin de plăcere şi adrenalină prin toţi muşchii corpului. Mi-am fixat mai bine casca pe cap. Am tras de coarne, răsucind de roata din

faţă, iar cu piciorul poziţionat pe pământ mi-am luat avânt, făcând un semicerc din ţărâna ce se sfărmâse în urma mea. Am ocolit zonele cu aglomeraţie, acelerând aproape de turaţia maximă, şi mi-am balansat corpul de pe şa pentru a prinde mai mult elan şi a-l ajunge pe Drako care se afla deja la o distanţă considerabilă de mine. A semnalizat de câteva ori cu farurile din spate când m-a observant în urma sa, derapând şi mai adânc în şoseaua cuprinsă de beznă, şi-am pufnit în sinea mea, gândindu-mă că fraierul ăla chiar avea impresia că va învinge în faţa mea. M-am apropiat de partea din spate a maşinii sale până când ne mai despărţeau doar câţiva centimetri până să ne atingem, apoi m-am aplecat brusc spre stânga, ajungând în nici două secunde paralel cu acesta. înaintasem până în dreptul geamului său lateral, şi ne-am intersectat pentru câteva secunde privirile, provocându-ne parcă între noi pentru a da şi mai mult. Buzele sale i se arcuiseră în secunda următoare într-un rânjet arrogant şi plin de sine, fapt ce mă

făcu să mai acelerez puţin, provocând un huruit sălbatic să-mi părăsească motorul şi să străpungă zgomotul produs de maşinăriile noastre. Am dat uşor din cap, ca şi cum i-aş fi dat de înţeles că îi acceptam provocarea, apoi mi-am reluat privirea în faţă, trăgându-mi în jos protecţia negricioasă din partea frontal. M-am lăsat în faţă, lăsând gravitaţia şi vântul de vară timpurie să-mi fluture brutal pe lângă corp, şi m-am avântat cu toată fiinţa înainte, uitând de orice altceva. Iubeam să-mi conduc motorul. îmi dădea o stare de complete eliberare şi libertate, şi mă droga cu doza perfectă de adrenalină pentru a nu mai fi atât de nevoit să-mi injectez fel şi fel de substanţe de căcat, aşa cum o mai făceam din când în când. Tot ce ţinea de pistă şi de curse mă definea întru-totul, şi nu mă vedeam deloc făcând altceva, căci cursele îmi dădeau viaţă, iar eu devenisem încetul cu încetul dependent de ea. Peste câteva minute bune de făcut drifturi unul în jurul celuilalt, am aruncat o ultimă

ocheadă spre Drako atunci când mi-am dat seama că nu mai avem mult până la linia de sosire, şi cu ultimele puteri am trecut milimetric pe lângă oglinda sa laterală, ajungând cu o fracţiune de secundă înaintea sa. Maşina sa opri brusc peste câteva momente, scoţând un fum aproape transparent în jurul roţilor şi din eşapament. Mi-am forţat piciorul înapoi pe pământ, rotindu-mi motocicleta astfel încât să trasez cu bara din spate un cerc de praf exact în faţa acesteia, şi mi-am scos casca cu inima bătăndu-mi ca o nebună şi cu transpiraţia ce-mi străbătea toată fruntea şi marginea gâtului. Drako sărise numaidecât de la volan, plescăind nemulţumit din buze, şi se apropiase de mine cu o grimasă pe faţă. — Ai avut noroc. Dă palma cu mine, iar eu i-o strâng cu o satisfacţie nerostită. — Te păcăleşti singur, dracule!

— Nu îndrăzni să te uiti la mine si să o vezi pe Sunny! i

*

Cuvintele aruncate atât de sălbatic de gura Lunei mă iau de tot prin surprindere, aruncându-mi mintea în aer şi golindu-mă de orice reacţie firească. Mintea îmi paralizează pe moment, fără să mai poată procesa vreo informaţie sau să mă facă să reacţionez pentru a spune ceva în apărarea mea. Numele lui Sunny continuă însă să se repete în capul meu, din nou şi din nou, şi din nou, asemenea unor ecouri şoptite ce au rolul de a mă roade pe creier de orice suflare. Ochii mi se ascut spre blonda din faţa mea, care încă mă priveşte cu atât de multă răutate şi reproş, încât nu credeam să poată încăpea aşa ceva, şi atât de mult, într-un trup atât de firav precum al său. Simt ochii curioşilor atintiti spre noi ca nişte vulturi însetati de noi bârfe şi probleme. îmi vine să-i scuip pe fiecare în ochi, făcându-le praf mica petrecere de doi bani, însă mintea nu-mi mai stă la altceva decât la Luna. J

r

i

i

f

i

r

La cea care mă aruncase la pământ cu o simplă propoziţei plină de ranchiună. La cea care se uită acum la mine ca si cum as fi cel mai mare duşman din viata ei, si totodată călăul ce-i strânge sfoara în jurul gâtului, omorând-o. La cea pe care nu o mai recunosc în această clipă, căci niciodată nu am văzut-o atât de înverşunată împotriva mea, ca şi cum ar sta să explodeze de nervi, ca un vulcan ce se pregăteşte să erupă peste oraşul de la poalele sale. t

»

t

r

'

T

Nu pare conştientă de altceva decât de mine, pentru că nu cred că mai poate clipi sau respira la cât de aprinsă este acum. îşi mută deodată capul, lingându-şi cu nervozitate buza de jos pe care o prinde între dinţi, şi pot vedea prin lumina slabă de aici cum corpul îi tremură pe alocuri, şi ceva îmi spune că nu din cauza aerului geros ce pare că-mi taie prin plămâni. Exclamaţia sa mi se repetă din nou prin cap, adâncindu-mi grimasa pe care încerc cu tot dinadinsul să o ţin în frâu. Nu înţeleg de unde a scos o asemenea aberaţie stupidă. Nu ţin minte să mă fi gândit vreo secundă

măcar la Sunny înainte să o prind şi să o dau jos de pe motorul lui Viktor, dar dacă e să analizez puţin situaţia, nici nu cred că m-am gândit la ceva anume în fracţiunea aceea de secundă. Pur şi simplu, am văzut negru în fata ochilor când am zărit-o cum încalecă fiara blestemată de metal din spatele său, iar corpul îmi fusese cuprins de o energie atât de negativă, ca şi cum aş fi fost electrocutat şi azvârlit câţiva metri buni pe pământ. Am acţionat fără să mă gândesc înainte, iar acum că par mai dezmeticit, cât de cât, nu prea ştiu de ce am început tot acest circ de doi bani. 9

îmi trec dezorientat palma prin părul acum scurt, simţind parcă lipsa pletelor de acum o săptămână. în ultimul timp iau cele mai proaste decizii. începe să mă doară capul de cât de prost sunt. — Luna, eu doar-, încerc să-i spun, făcând un pas spre ea, însă îşi ridică braţul în postură defensivă, înclinându-şi capul ca şi cum mi-ar da de înţeles că nu vrea să continui. t

— Nu. Am terminat-o cu tine pe seara asta.

îi aruncă lui Viktor casca pe care încă o mai ţine sub braţul drept, ochindu-1 cu o oarecare părere de rău. Mă priveşte apoi pieziş cu colţul ochilor, răsucindu-se pe călcâie pentru a face cale întoarsă. Doar că prostul de mine nu a terminat încă discuţia cu ea, si nici nu vrea să lase situatia asa, în aer, asa că mă trezesc imediat lungindu-mi palma spre ea, până când reuşesc cu greu să-i prind unul dintre coate. r

•

T

'

J

*

t

t

Luna se foieşte însă uluitor de agresiv, răsucindu-si într-atât de tare braţul din palma mea, încât nici nu prevăd lovitura ce are să-mi strângă gura de durere. Senzaţia de arsură mă precede în următoare clipă, fortându-mă să-i dau drumul Lunei si să-mi duc nedumerit palma în dreptul gurii. O înţepătură asturătoare îmi ia cu asalt colţul din stânga al buzei de jos, iar când îmi cobor palme pentru a o analiza dau cu ochii de pata roşiatică de sânge ce mi se scurge acum peste linia articulaţiilor. îmi ling rana, ridicându-mi confuz ochii spre Luna. *

t

t

*

Este pentru prima a doua oară când a ajuns

să mă lovească din propria voinţă, şi cred cu tărie, după expresia îngrozită pe care o are pe toată faţa, că şi ea este la fel de şocată ca si mine. Sau mai ceva decât mine. Nişte gângureli abia auzibile îi scapără prin gură, începând să-i tremure uşor buza de jos odată cu restul părţilor din corpul său, apoi îşi presează strâns buzele între ele, afişând un chip străbătut de o încruntătură umbrită. Ochii i se strâng, ca şi cum ar fi chircită de durere pe interior, şi o aud pentru prima şi ultima dată cum îşi trage nasul, luând-o la goană în direcţia opusă. T

$

îmi întind un brat spre ea, însă din cine ştie ce motiv ciudat picioarele îmi rămân paralizate în loc, nevrând a se dezlipi de pământul îngheţat. Ceilalţi continuă să mă privească ca la uşa cortului, şuşotind şi vorbind între ei despre cele întâmplate, dar nu-mi stă gândul la idioţenia lor momentan. De undeva din mulţime, JJ se strecoară printre oameni şi se opreşte pironit în faţa mea. Se pare că măscăriciul de mai devreme a fost redus acum la tăcere. — Ti-am zis unde e ca să vorbeşti cu ea, nu

s-o iei la bătaie! murmură printre dinţii încleştaţi pentru a nu fi auzit şi de restul urechilor ciulite la maxim. — Cred că eu am luat bătaie în ecuaţia asta, zic răspicat, ştergându-mi din nou urmele de sânge de la gură. Afurisenia asta ustură ca naiba! — De ce ai reacţionai asa? mă loveşte cu pumnul în piept, încruntându-se. Doar se oferise să-l ajute pe Viktor. i

r

t

— Putea să-l ajute şi de pe marginea, ca toţi ceilalţi, răspund pe neînduplecate, câştigând o reacţie confuză din partea amicului meu. JJ îmi caută adânc prin privire, apoi îşi freacă buzele între ele si mă fixează cu ochi cercetători. *

— Eşti sigur că Luna nu are dreptate, Hex? Eşti sigur că nu o asociezi cu Sunny şi accidentul ei în momentu' ăsta? Mă opresc din mişcare, şi-mi las palmă să-mi cadă pe lângă corp fără energie. Ochii mei

nu-i scurtează nicio secundă pe cei ai lui JJ, şi simt, adânc in pieptul meu, cum o apăsare sufocantă mi se urcă din zona coastelor spre gât. Ca şi cum inima ar sta să mi se blocheze şi să fac stop cardiac. Ca şi cum aerul îmi este expulzat de pe buze şi sunt lăsat ca o epavă în derivă, tânjind după ceva care să oprească disconfortul ăsta uriaş pe care-1 simt şi care îmi frământă oasele pe interior. Iar acum, după mai bine de doi ani de când am pierdut singurul lucru care voiam să fie al meu, imaginea cu chipul lui Sunny îmi apare vie în spatele pleoapelor, ca şi cum s-ar hotărî să mă mai viziteze pentru a mai alina din dorul strâns si îndesat de atât de mult timp în sufletul meu. Zâmbeşte. Acelaşi zâmbet sincer şi gingaş ce-mi face inima să tresalte de fiecare dată şi care-mi dă speranţa că poate nu sunt doar un simplu drogat pierdut în lumea asta mare a celor puternici. Ochii îi sunt blânzi, iar trăsăturile feţei atât de plăpânde şi firave, încât aş vrea să întind mâna spre iluzia ei şi să-i mai pot atinge pentru ultima dată pielea caldă a obrajilor, doar că nu mai pot face asta. t

în scurt timp, imaginea ei începe să bruieze dintr-o parte în alta, asemenea canalelor de la televizor atunci când se întrerupe transmisia. Nişte bâzâituri ciudate, ca nişte striaţii pe timpane îmi iau cu asalt creierul, iar peste o clipă scenariul se preschimbă într-unul plin de roşeaţă şi miros scârbos de rânced şi rugină. O văd apoi, mai clar ca niciodată, cu capul sfărâmat pe asfalt şi cu ochii larg deschişi către mine, privindu-mă ca şi cum ar vrea să se asigure că eu sunt ultimul lucru pe care-1 vede înainte să-şi piardă şi ultima suflare printre buzele sângerii. r

3

•

Clipesc des, copleşit de acele imagini odioase, îmi duc degetele la cap, frecând puţin zona dintre nas şi ochi până când simt că încordarea din acel loc mă mai lasă şi pot să respir, în sfârşit, cum trebuie. îmi înalţ capul spre JJ. — Unde-i Luna? — Habar n-am, îşi freacă nervos ceafa. Cred că a mers la Bibi sau la ceilalţi. 9

îl ocolesc înainte să mai spună ceva, lăsându-1 să bolborsească din spate injurii la adresa mea. Ignor orice încercare a altor persoane de a mi se pune în cale, dându-i la o parte fără să mă mai uit bine pe unde merg, şi aflu peste câteva minute de la Vanessa că Bibi şi Kiva au plecat deja împreună cu Luna spre casa acesteia. Fug spre maşina cu care am venit cu mintea vraişte şi fără vreun plan anume în cap, şi conduc haotic, depăşind cu mult limitele impuse de viteză din zonă. Am însă noroc că nu e niciun radar prin apropiere, altfel mi-aş petrece următoarea noapte într-o celulă, din nou. O mie de gânduri mă încearcă, şi totuşi niciunul nu pare să aibă sens sau să-mi ofere explicaţie de care am nevoie. Nici acum nu stiu de ce am reactionat atât de violent fată de ea, dar cred că ştiu deja de zile bune faptul că nu mă mai simt deloc eu însumi atunci când sunt în preajma Lunei. Iar dovada cea mai convingătoare stă tocmai în incidentul de acum două săptămâni de la *

t

r

mine din maşină, când am băgat-o destul de tare în sperieţi pe săraca fată. Nu-mi mai spusese niciun cuvânt pe tot parcursul drumului, şi nici când am ajuns acasă şi a coborât din maşină. Tot ce-am mai primit de la ea fusese o privire aruncată pe furiş cu coada ochilor, ca şi cum s-ar fi asigurat că aveam să-mi tin mâinile acasă. Nu pot explica însă înclinaţia pe care am avut-o în acea seară de a o săruta pe neaşteptate. Ştiam doar că voiam să o fac pentru a-mi demonstra mie că nu simt nimic pentru Luna, şi am făcut-o. Sau am încercat s-o fac. Faptul că Luna nu a mai dat niciun semn de viaţă după mi-a dat de înţeles perfect că nu voia să se mai complice cu mine şi cu gesturile mele de prost gust. Aflasem că era în plină perioadă de examene, aşa că am încercat să stau cât mai departe de ea pentru a nu-i perturba învăţatul şi concentrarea pe teste, căci avea nevoie de ele şi înţelegeam asta. M-am afundat în muncă şi în somn, ajungând chiar să îmi tund pletele după mai bine de doi ani, ca o puştoaică la pubertate

ce se răzvrăteşte împotriva tuturor. Poate că ăsta e un manifest şi în cazul meu, doar că nu ştiu sigur în ce constă mai exact. De un lucru sunt sigur însă — am dat-o-n bară cu Luna în seara asta. Rău de tot. Opresc maşina în faţa bordurii din dreptul casei mele cu atât de multă frână, încât aproape că mă dau cu nasul de marginea volanului. Vehicului lui Bibi opreşte cu puţin înaintea mea, şi o zăresc pe Luna cum sare la propriu de pe bancheta din spate, începând să alerge pe alee spre intrarea în casă. Deschid la rândul meu portiera, neştiind mai exact ce vreau să fac, şi mă opresc cu palmele peste aceasta, pregătindu-mă să o închid atunci când zăresc silueta familiară a tatălui Lunei, David, cum îşi face apariţia din partea opusă, părând a se întoarce de la serviri. Luna se opreşte brusc, ducându-şi la repezeală palmele în dreptul feţei, şi nu pot auzi prea bine despre ce discută cei doi, însă îmi pot da seama după răceala de pe chipul lui David că nu suportă să-şi vadă fiica într-o

asemenea stare. Mă foiesc de pe un picior pe altul, conştient deja de faptul că Bibi şi Kiva ştiu că sunt parcat undeva în urma lor, şi strâng mai bine de caroseria maşinii atunci când o zăresc pe Luna plonjând în braţele tatălui său, agăţându-se de el şi plângând pe înecate, căci îi pot auzi limpede şi clar încercările eşuate de a-si tine lacrimile în frâu. 7

t

t

Golul din piept devine şi mai mare, strângându-mi coastele şi lăsându-mă fără aer. Luna nu merită să plângă din cauza unei persoane. Cu atât mai puţin dacă este vorba despre mine şi răbufnirea mea din seara asta. Chiar nu merită să verse lacrimi pentru unul ca mine. Rămân pe loc, cu ochii pironiţi asupra celor doi, şi simt o nevoie nebună de a fi eu în locul lui David, alinându-i durerea pricinuită din prostie curată. Să fiu eu cel care îşi trece degetele prin părul său. Să fiu eu cel care o sărută pe frunte şi-i promite la ureche că totul va fi bine si că în curând se va simţi ca de fiecare dată. Să fiu eu cel care o asigură că nu va mai vărsa lacrimi fierbinţi din 9

9

cauza unor oameni care nu merită nici o fărâmă de atenţie din partea ei. Si totuşi, nu sunt. •

t

*

Pot doar să o privesc, şi să-mi muşc colţul rupt al buzei până când simt din nou gustul călduros al sângelui. Apoi, fără niciun pic de raţiune în cap, ca şi cum corpul mi s-ar mişca de la sine, îmi dezlipesc bocancii de pe asfaltul umed, urmărind linia bordurii vecine până mă trezesc trecând peste maşina lui Bibi şi înaintând spre cei doi încă îmbrăţişaţi. Şi nu ştiu de ce, dar inima îmi bate mai tare decât acum doi ani, când am pierdut-o pe cea pe care o iubeam.

Capitolul 27

LUNA Nu ştiu cum de sunt în stare să plâng în braţele tatei ca atunci când eram mică si îmi căutam alinarea în căldura primitoare a îmbrăţişărilor sale. Mi-a fost atât de jenă în ultimii ani pentru a mai face asta, încât nu ştiu cum de dispun acum de îndrăzneala de a-1 lăsa să mă vadă în halul ăsta patetic şi 9

#

care parcă cerşeşte compasiune. Nu mă pot opri insă, chiar dacă nu ştiu foarte bine motivul pentru care lacrimile nu contenesc a-mi părăsi colţurile ochilor şi a îmbiba paltonul tatei până când îmi simt pielea obrajilor umezindu-se din cauza lor. îi simt parfumul, atât de familiar şi atât de... liniştitor, şi-mi prind mai bine degetele în materialul rece ce mă înveleşte încet, trăgându-mi nasul umed pentru a încerca să mă calmez şi să mă opresc din bocitul ăsta fără sens. Mă simt atât de confuză, încât nuntea mea nu mai reuşeşte să lege două argumente cât de cât viabile. Tot ce ştiu este că nu m-am aşteptat niciodată ca lucrurile să degenereze în seara asta într-un asemenea hal. — Luna? Corpul mi se încordează în ultimul hal la auzul vocii ce se aude şoptită din spatele meu. îmi închid furtunos ochii, încleştându-mi dinţii până când simt că mandibula începe să mă jeneze, şi îmi afund mai bine capul la pieptul tatei, pentru a nu fi

nevoită să dau ochii cu el. Cu Hex. — S-a întâmplat ceva, Hex? întreabă tata, continuând să-mi maseze părul înmărmurit de frig cu palmele sale călduroase. Aş vrea să-i spun să se oprească, să merge în casă fără să mai stea la discuţii si să nu mai deschidem uşa până dimineaţă, însă nu sunt capabilă. Sunt paralizată, ca şi cum aş fi în stare vegetală şi n-aş mai putea să mă descurc de una singură. t

i

— îmi pare rău, David, murmură Hex din spatele meu, părând acum a se apropia şi mai tare de noi. Am făcut ceva prostesc, şi voiam să o iau pe Luna pentru a regla întreaga situatie. 9

Nu-mi pot da seama la ce se gândeşte tata în acest moment. La naiba! Nici măcar eu nu mai ştiu la ce mă gândesc în secunda asta. îmi pot închipui doar cât de multe întrebări îi trec prin cap când se gândeşte la noi doi, căci eu si Hex nu am avut niciodată altercatii atât de grave încât să culmineze cu mine plângând din cauza lui. Poate doar după 7

r

înmormântarea lui Sunny, dar atunci nu m-a văzut nimeni scurgându-mi ochii. Simt braţele tatei cum încearcă să mă dea mai în stare şi, cu toate că mă împotrivesc din răsputeri pentru a nu fi nevoită să dau ochii cu el în asemenea ipostaze, puterea sa se dovedeşte în scurt timp covârşitoare, căci mă dă în lături ca pe un băţ de chibrit. Clipesc strâns încercând să-mi înlătur urmele de umezeală ce-mi fac vederea să pară înceţăşată, şi dau de albastrul aprins al ochilor săi. îşi ia palmele de pe mine, ştergându-mi cu vârful degetelor urmele şiroaielor de pe pielea încinsă a obrajilor. Mă simt de-a dreptul ruşinată, căci nici măcar să mai schiţez vreo urmă de stânjeneală nu mai sunt capabilă. 9

— Vrei să vorbeşti cu el? mă întreabă imediat, cu o seriozitate ce-mi dă de înţeles că totul este doar la latitudinea mea. »

Dar oare, vreau să fac asta? M-am purtat atât de prosteşte cu Hex în seara asta, încât mi-e şi jenă să mai dau ochii

cu el. Şi ceva îmi spune că se învinovăţeşte pentru cele întâmplate, însă vina este în mare parte a mea, căci m-am lăsat controlată de imaginea lui Sunny de îndată ce Hex mi-a scuipat în faţă acele cuvinte pline de îngrijorare şi teamă. Mi-e imposibil însă să nu asociez cele două situaţii între ele, căci Hex a refuzat de la accidentul lui Sunny să mai participe la curse sau să mai ia pe cineva în spate, fie şi dintre noi, cei cunoscuţi lui. Am înţeles la vremea aceea că acţiona frica din el. Frica de a nu mai produce o altă catastrofă şi a nu mai ucide pe cineva drag lui cu ajutorul acelei bucăţi de metal. Am fost orbită de ideea că ar putea-o vedea pe ea atunci când mă priveşte pe mine. Nu sunt Sunny, şi nici nu vreau să fiu tratată drept o înlocuitoare a ei. i

t

îmi şterg nasul ce-mi curge cu mâneca gecii, şi-mi întorc cu reţinere spre locul din care Hex mă aţinteşte cu privirea sa fermă, dar totuşi plină de mâhnire. Parcă nu-1 recunosc pe băiatul tatuat din faţa mea, căci nu mai pare deloc a aduce cu vechiul Hex, cel de

dinainte de a avea inima frântă din dragoste. Face precaut un pas spre mine, mijindu-şi ochii prin lumina destul de slabă a becului din fata uşii de la intrare. r

•

— Te rog, Luna. Vreau doar să vorbim, bine? înghit in sec, auzindu-mi bubuiturile inimii trosnindu-mi în fiecare părticică a trupului meu. încă sunt ametită, cu mintea vraişte si cu o apăsare sufocantă în zona pieptului, şi mă simt a dracului de slabă pentru că cutez a face un pas înspre el. Oricât de mult i-aş purta pică, şi oricât de mult aş vrea să-l evit în acest moment, Hex are să rămână mereu o persoană într-atât de dragă încât să mă facă să-mi ies complet din zona mea de confort şi să acţionez contrat a ceea ce simt de fapt. — Vei fi bine, Luna? îi aud vocea cumpănită a tatei. Dau din cap, întorcându-mi capul spre el pentru a-i zâmbi slab. —Mulţumesc, tati, reuşesc să mai îngân

înainte să fac cale întoarsă spre Hex. Nu înainte de a-i zări umbra zâmbetului ce-i încolţi în dreptul gurii. Aud în scurt timp uşa de la intrare deschizându-se si închizându-se în urma sa, dându-mi de ştire că a intrat deja în casă. *

Mă opresc în faţa lui Hex, lungindu-mi gâtul pentru a-i întâlni privirea, iar el nu mai pierde nicio secundă şi mă apucă strâns de braţ, îndemnându-mă să-l urmez în afara curţii mele. Trecem în linişte pe lângă maşina încă parcată pe aleea în care se află Bibi şi Kiva, cărora le fac un scurt semn din cap, ignorând intensitatea cu care privesc întreaga scenă. Aud după alţi câţiva paşi huruitul motorului maşinii, şi apuc să mă întorc relativ cu capul pentru a-i vedea distanţându-se şi dispărând în noapte. Abia când intrăm pe străduţa casei sale şi ocolim spre garaj îmi dau seama unde vrea Hex să mergem, cu toate că sunt complet confuză de ce, şi cu ce scop. îmi dă drumul la braţ, ridicând din câteva mişcări grilajul metalic, şi păşeşte înăuntru

pentru a bâjbâi câteva secunde cu palmele pe pereţi. în clipa următoare, lumina umple întreg spaţiul, şi-l zăresc cum îmi face semn din cap pentru a mă intra şi a mă apropia, îmi cuprind braţele cu palmele, frecând de câteva ori pentru a mai diminua din senzaţia de frig ce mă cuprinde după fiecare plâns mai zdravăn, şi-l privesc cu ochi atenţi şi cercetători cum se apropie de motocicleta sa, abandonată într-un colţ al garajului. Un gol de nedescris mă seacă pe dinăuntru. îşi plimbă tacticos buricele degetelor peste caroseria plină de praf a acesteia, mângâind câteva secunde şaua din piele, apoi poposeşte câteva momente cu privirea aţintită asupra coarnelor şi a frânellor. Nu-i pot vedea prea bine expresia facială căci stă cu spatele la mine, dar pot să-mi dau seama din încordarea muşchilor săi că nu se simte tocmai în regulă în ipostaza asta. 9

Motiv pentru care intervin, înainte să-l mai las să-şi amintească lucruri care-1 pot zăpăci si mai tare. *

— Hex? Ce vrei să facem aici?

îl văd din profil cum îşi linge cu lentoare ambele buze, luându-şi ca ars degetele de pe coarne şi dându-se puţin înapoi, apoi în aur cum înghite în sec. îşi apleacă apoi capul pe spate pentru a-şi conecta ochii cu ai mei, şi mă înmoi puţin pe picioare la vederea expresiei tulburate ce-i accentuează tensiunea din oasele fetei. Mărul lui Adam i se ridică repetitiv de câteva ori, apoi îşi dă drumul la gură pentru a vorbi pe un voce încărcată de emoţie si... ezitare. 9

r

i

— Vreau să te plimbi cu mine puţin. Pupilele mi se dilată la auzul propoziţie sale, căci nu am nevoie să cuget prea mult asupra acesteia pentru a-mi da seama ce vrea să spună cu adevărat. Hex vreau ca eu să-i stau în spate în timp ce-si conduce motocicleta. t

Un val rece, ca un frison, mă cuprinde de la spate şi îmi întunecă judecata. Ştiu că nu este în stare să facă una ca asta, căci îi pot citi reţinerea de pe faţă, oricât de tare ar

încerca s-o mai ascundă în acest moment. Au trecut mai bine de doi ani de când nu a mai luat pe cineva cu el pe motor. Este imposibil ca acum, când încă trăieşte cu amintirea vie a lui Sunny în mintea sa să fie în stare să facă una ca asta fără să dea bir cu fugiţii. Păşesc spre el, prinzându-1 de ambele coate pentru a-1 determina să se întoarcă cu ochii asupra mea. Aceştia îi cad leneşi peste ai mei, părând goi şi lipsiţi de orice strălucire de altădată. îl scutur puţin. — Nu am nevoie să faci asta, Hex. Ştiu cât îţi este de greu, aşa că nu trebuie să demonstrezi ceva în fata mea sau a oricărei alte persoane. Hai să plecăm de aici, bine? r

încerc să-l trag spre ieşire, însă nu se clinteşte nici măcar un centimetru de pe loc. Ba din contră, se încăpăţânează să-şi menţină aceeaşi poziţie fermă şi convinsă, ca şi cum i s-ar fi pus piticii pe creier şi n-ar mai judeca normal. Dă din cap. — O fac pentru mine. Pentru a-mi demonstra că nu-mi mai este frică de ideea de a lăsa

viaţa altcuiva in mâinile mele. Au..., se opreşte, coborându-şi privirea spre picioarele noastre. Au trecut ani de atunci. Nu pot trăi la nesfârşit cu groaza asta ce-mi mistuie sufletul. — Dar o poţi face? îi caut din nou atenţia, primind-o. Zâmbesc cu amar şi durere, încleştându-mi mai bine degetele în jurul gecii sale. Eşti sigur că o poţi face? Nu vreau să te forţezi, Hex. Ar putea ieşi ceva urât de tot. Pare că-şi înghite cuvintele ce-i stau pe limbă, căci îşi presează mai bine buzele una peste cealaltă, afişând o expresie aproape indescifrabilă. Ca şi cum s-ar da o luptă în capul său, şi nu ar şti de partea cui să încline balanţa. Pleoapele i se închid în scurt timp, iar liniştea din interiorul garajului pare nesfârsit de asurzitoare. — Tocmai de asta vrea să mă ajuţi, îşi deschide lent ochii încercănaţi. Se mişcă sub atingerea mea pentru a ajunge acum să-mi strângă la rândul său braţele. O poţi face pentru mine? îţi laşi viaţa în mâinile mele t

T

pentru noaptea asta, Luna? Mă blochez. Cu fiecare celulă din corpul meu. Orice gând mai raţional zboară undeva departe, lăsându-mi în minte doar o goliciune liniştitoare şi deloc temătoare. Poate pentru că nu mi-a fost niciodată frică de Hex si de motorul său. în trecut mă plimbase o singură dată cu el, în ziua când împlinisem cincisprezece ani şi mă rugasem aproape o oră de el pentru a mă da măcar o tură de oraş. Nu fusese cea mai grozavă experienţă din viaţa mea pentru că pe atunci nu eram obişnuită cu adrenalina si viteza excesivă, aşa că nu după mult timp de când ne aflam pe şosea l-am bătut cu pumnii în stomac pentru a trage pe dreapta. în ziua aia îmi vomasem toate matele din mine si jurasem să nu mă mai urc cu nebunul de Hex. Acum însă, se pare că sunt mai mult decât pregătită să-mi încalc acea promisiune pentru a-i face un favor. t

t

r

/

Clipesc la repezeală, dând din cap în semn aprobator. Uit până şi de mica noastră

răfuială din seara asta. Uit si de motivul pentru care am ajuns să-l plesnesc fără să conştientizez măcar peste faţă. îmi golesc mintea de orice informaţie inutilă si mă las in voie sa. în voia lui Hex. t

•

Peste câteva minute scoate motocicleta din garaj, închizându-1 în urma noastră, si stăruie secunde bune în fata ei, fără să dea semne că ar vrea să încalece. îl bat încurajator pe spate, încercând să-l încurajez pe muţeşte, iar el îmi întinde o cască mare şi de un roşu înflăcărat. îşi fixează propria cască negricioasă peste cap, ajutându-mă să-mi prind mai bine încheietorile de după gât, şi din câteva mişcări ezitante se urcă pe şa, mutând motorul într-o linie dreaptă. »

t

*

înghit în sec pentru a nu ştiu câta oară pe seara asta, strângându-mi pumnii pe lângă corp pentru a mă convinge pe mine însămi că am făcut alegerea care trebuie, apoi mă sprijin cu palmele de umerii săi în timp ce-i traversez şaua cu un picior, aterizând cu o bufnitură pe materialul dur al acesteia. Se clatină puţin pe roţi, făcându-mă să mă prind din instinct de marginile gecii

acestuia, insă picioarele lui Hex reuşesc să o stabilizeze înapoi, punând-o într-o poziţie de plecare. îmi lipesc casca de spatele său, privind spre un punct anume de pe strada pustie. — Eşti în regulă? întreb nu prea tare, întrebându-mă mai apoi dacă m-a auzit sau nu din cauza grosimii căştii. Răspunsul său vine însă în scurt timp, atunci când îmi prinde palmele în ale sale şi mă trage mai aproape de el, cât să mi le ghideze spre stomacul său. Mi le strânge apoi, dându-mi de înţeles că vrea să mă ţin mai bine de el, şi mă conformez fără să mai fac altceva, strângându-i în pumn aproape materialul rece din cauza frigului de afară. Tresar când îi simt duritatea si încordarea din corp când mă presez şi mai bine de trupul său, şi cred că se simte destul de nelalocul său, căci simt o căldură nefirească croindu-şi drum prin hainele mele. Peste alte câteva secunde, când am impresia că e pe punctul de a da înapoi şi se da jos,

răsuceşte de ambreiaj, făcând motorul să scoată un urlet ascutit si metalic, ce răsună in întreaga stradă cuprinsă de beznă şi linişte. Deschide farurile, luându-şi un picior de pe asfalt, urmând mai apoi şi următorul, şi simt cum ne mişcăm în scurt timp, prinzând viteză odată ce accelerează. Strâng puţin din ochi, cu toate că nu pot să resimt la faţă asprimea gerului ce-mi înţeapă pulpele din toate părţile atunci când Hex prinde şi mai mare avânt pe stradă, făcând câteva viraje simpliste. Stau complet nemişcată, cu inima cât un purice în coşul pieptului, şi cu sângele ce-mi ţâşneşte parcă prin toate vene din organism, aducându-mi o senzaţie de nod în piept. încerc însă să mă deconectez de la starea de nelinişte ce încearcă să mă acapareze, strângându-mă mai bine lângă corpul flexat al lui Hex, şi cutez într-un final a-mi deschide ochii şi a vedea liniile şerpuitoare de lumină ce mişună pe lângă corpurile noastre. t

Nu-mi pot da seama prea bine pe unde suntem din cauza întunericului si a vitezei cu care înaintăm pe strada principală, însă

nu mă pot gândi la prea multe lucruri momentan, căci sunt prea copleşită de emoţiile ce-mi sfârtecă pântecul la fiecare înclinare a motocicletei. Vântul aspru mă gâdilă pe la glezne, iar sunetul asurzitor al motorului mă face incapabilă de a mai percepe şi altceva în jurul meu. Nu-mi pot da seama ce simte Hex în acest moment. Cu toate că trecerea timpului ar trebui să-i facă treaba asta mai uşoară si mai suportabilă, cred că se dă o adevărată bătălie în inima sa în aceste clipe. Pot simţi asta în mişcările mai ezitante pe care le face pe alocuri, ca şi cum i-ar fi teamă să se avânte prea tare în plăcerea de a-şi conduce motorul, şi nu pot să-l învinuiesc pentru asta. Probabil si eu m-as fi simtit la fel dacă cel pe care-1 iubeam ar fi sfârşit în acelaşi mod, chiar sub ochii mei. Pot doar să-i fiu alături, şi să sper că va trece peste experienţa asta cu brio. *

f

T

i

i

Nu ştiu pentru cât timp ne plimbăm. Cert este că acum ne aflăm undeva printr-o zonă industrială, unde spaţiul e destul de mare, iar strada de desprinde în autostrada ce face

legătura cu oraşul vecin. Continui să mă ţin strâns de Hex, simţindu-mi corpul acaparat de o oboseală ce-mi amorteste oasele, însă simţurile îmi intră instant în alertă atunci când motorul afce o manevră bruscă, părând a se destabiliza. t

»

*

9

Pulsul mi se adună în gât. — Hex? încerc să strig spre el pentru a măface auzită de zgomot, însă nu cred că mă aude, pentru că nu primesc niciun răspuns din partea sa. Corpul său devine în scurt timp rigid, prins parcă de nişte spasme pe care cred că încearcă să le tină în frâu, dar nu reuşeşte prea bine s-o facă, căci motocicleta îşi pierde din nou din stabilitate, apropiindu-se periculos de mult de asfaltul de dedesubt. Sunt plină de spaimă, însă nu pot să fac ceva în privinţa asta, iar lipsa asta de putere mă face să mă simt şi mai alarmată la gândul că ceva se petrece în nuntea lui Hex de-1 face să se comporte într-o asemenea manieră periculoasă.

Accelerează brusc, aproape făcându-mă să-mi dau drumul din jurul său, şi simt cum suntem traşi de gravitaţie dintr-o parte in alta, bălăngănindu-ne ca şi cum am fi cuprinşi de o tornadă şi n-am avea scăpare. Groaza şi teama îmi pun stăpânire pe tot corpul. — Hex, încetineşte! ţip cât mă ţine gâtul, simţind înţepăturile provocate de aerul rece direct în plămâni. îmi strâng mai bine degetele în jurul stomacului său până când îi simt carnea cum îi tremură sub presiunea mea, iar în secunda următoare viteza începe să se reducă brusc, catapultându-ne pe amândoi în faţă. Un sunet strident de frână îmi tiuie în timpane, iar când simt că suntem aproape de a ne opri motocicleta se înclină pe neaşteptate pe-o parte, prăbuşindu-ne pe zăpada îngheţată şi alunecoasă. r

Pret de câteva secunde nu sunt conştientă de r

t

ceea ce se petrece cu corpul meu. Liniştea din jur mă trezeşte însă în scurt timp, fortându-mă să-mi deschid ochii si să observ albul imaculat care mă înconjoară. Un miros vag, ca de pârlit îmi ajunge cu greu la nas din cauza căştii. încerc să mă ridic, simtindu-mi capul complet ameţit de la căzătură, şi mă întorc agitată spre cealaltă parte, de unde vocea lui Hex îmi murmură numele cu o explozie de emoţii. t

t

îl zăresc în genunchi pe mormanul de zăpadă, chinuindu-se să-şi dea casca jos pentru a mă putea vedea mai bine. Faţa îi e chircită de un ghem de emoţii contradictorii, şi aproape mă crispez când îi observ sticlirea din ochii întunecaţi. Respiră greoi, aproape înfundat dn cauza buzelor ce-i tremură prin lumina dată de luciul zăpezii, iar imaginea asta, cu un Hex atât de tulburat şi împietrit de şoc, îmi lichefiază orice urmă de frică ce mi se ghemuise în piept. — Iartă-mă, Luna... Iartă-mă. Te rog, iartă-mă... Incapabil să se mai uite spre mine, îşi

coboară faţa în palme şi-i pot auzi suspinele ce-i părăsesc buzele, urând spre cer ca nişte şoapte rostite de un băieţel ce plânge seara de dorul mamei care nu-i poate alunga monştrii de sub pat. Umerii îi tremură în lumina slabă a lunii, iar gândul ce-mi încolţeşte în cap e suficient de puternic pentru a mă mişca din loc. îmi desfac casca, aruncând-o lângă motocicleta părbuşită pe asfalt, şi mă târăsc în genunchi până în dreptul său pentru a-i cuprinde corpul în braţele ce-mi tremură la rândul meu. îmi lipesc capul de părul său, simţindu-1 acum aspru şi tăios la atingere, şi mi se înmoaie sufletul când îi ascult plânsul înăbuşit pe care încearcă să-l ascundă de mine. Se lasă moale în braţele mele, vlăguit parcă de orice putere de a mă mai îndepărta de lângă el. r

Degetele mi se cuibăresc în ţepii părului său tuns acum scurt, trăgândându-i capul spre mine pentru a-mi putea lipi obrazul de fruntea transpirată a acestuia. îi simt venele pulsându-i sălbatic prin piele, şi mă înfior la gândul că inimile ne bat acum atât de puternic şi în sincron, încât parcă s-ar contopi bătăile între ele, formând o furtună

de vibraţii. r

— Şşt, e ok, Hex. Sunt bine. A fost o greşeală, nimic mai mult. Continui să-l legăn in braţele mele, lăsându-1 să se exteriorizeze asa cum stie el mai bine şi cum îi este de folos în situaţia asta. Genunchii îmi îngheaţă sub plapuma răcoroasă de umezeală, trimiţându-mi şuvoaie de gheaţă spre zona bazinului, dar aleg să ignor şi să îndur, pentru că nu-mi vine să-l mişc din loc încă. Pare mult prea afectat de cele întâmplate pentru a mai putea reacţiona în vreun fel, însă cel puţin corpul i s-a mai oprit cât de cât din spasmele în care părea prins. •

#

— Sunt atât de distrus cu capul, Luna. Vocea sa mă face să mă opresc din orice mişcare si să mă dau câţiva centimetri înapoi, dar nu cât să mă desprind de el. Cuvintele sale mă dor într-un fel, pentru că i-am văzut în seara asta disperarea din ochi si dorinţa de a fi în stare să-si depăsească proprii demoni ce-1 bântuie de atât de mult T

*

f

t

i

7

i

7

timp. Faptul că totul s-a terminat prost, şi gândul că s-ar fi putut petrece foarte uşor o altă tragedie sub ochii săi cred că l-au doborât de tot, distrugându-i până şi ultima fărâmă de speranţă pe care o mai avea păstrată in el. Privesc dincolo de el, la oraşul care pâlpâie cu lumini orbitoare, şi aproape că pufnesc când îmi repet din nou în cap ultimele sale cuvinte. — Cred că toţi suntem un pic distruşi cu capul, Hex. Nu eşti singur în asta. îl împing în lături, făcându-i capul să i se clatine pe lângă corp, şi-mi pun o palmă pe sub bărbia sa pentru a-i întâlni privirea. Ochii îi sunt acum pufoşi, plini de roşeaţă umedă de la plâns. O palmă îi urcă molcom peste faţa mea, plimbând-o fără a mă atinge în vreun fel. Ca si cum i-ar fi frică să o facă. Ca si cum i-ar fi interzis să o facă. 9

»

— Eşti bine, se chinuie să zâmbească, cu atât de multă durere în privire, încât abia mă mai pot abţine să nu izbucnesc într-un plâns

lung şi fierbinte. Degetele îi tremură în jurul obrajilor mei, luptându-se parcă cu dorinţa de a atinge pentru a se asigura că sunt lângă el. Că nu voi pleca nicăieri. Nici azi, nici altă dată. îi prind fără reţinere palma în a mea, lipindu-i-o imediat de obrazul meu stâng. Răceala pielii sale e neobişnuit de plăcută, simţindu-se moale şi aspră la atingere, dar în acelaşi timp dându-mi un fior cald pe sub haine, ce-mi oferă un gram de siguranţă si încredere. Schiţez la rândul meu un zâmbet care să-l liniştească, şi mă aplec cu capul în atingerea sa caldă şi cumpătată, îmi presez propria palmă peste a sa, frecându-mi obrajul de podul palmei sale, şi-mi trec degetul mare peste articulaţiile sale, începând să-i desenez pe piele singurul cuvânt care l-ar face să conştientizeze faptul că nu s-a întâmplat nimic rău. *

*

Bine. — Sunt bine, şoptesc aproape de faţa sa, simţindu-i respiraţia contopindu-se cu a mea. Ochii săi sticlosi nu se clintesc deloc de t

la ai mei, având pupilele dilatate şi o întunecime de nepătruns. Mergem acasă? De data asta fără prea mare viteză, ok? îmi mângâie necontenit pielea îngheţată a feţei cu degetul mare, încercând parcă să se convingă că într-adevăr sunt teafără şi nevătămată, apoi dă apatic din cap, trăgându-şi nasul. — Mergem acasă.

Capitolul 28

HEX Existau zile în care mă uitam la tata si mă /

întrebam oare de ce s-a ajuns în situaţia în ere eram atunci? A fo st întotdeauna un om după care mă ghidam, spre care aspiram şi care a reprezentat pentru mulţi ani de când mă născusem un exemplu de om bun şi iubitor, care ţinea la fam ilia sa mai m ult decât la pj'iopria persoană. Apoi, ca la o bătaie din palme, norii întunecaţi se

abătuseră asupra sa şi au absorbit odată cu furtuna ce se dezlănţuise deasupra sa întreaga energie şi fericire pe care le emana cu atţta încredere. Dintr-un om vesel si mereu dornic de a-i ajuta pe ceilalţi, devenise ursuz şi mereu cu o încruntătură adâncă înfiptă pe fi'unte, ca şi cum faţa i-arfifost incapabilă să mai schiţeze şi altceva în afara acelei veşnice grimase care ne urmărea la tot pasul. /

Dintr-un soţ iubitor şi grijuliu la dorinţele mamei, se transformase într-un străin în preajma ei, ca şi cum ar fi divorţat, dar ar fi fost imposibil să se despartă unul de celălalt cu adevărat. Nu o mai privea pe mama cu aceeaşi dragoste cu care eram obişnuit, şi nu-i mai zâmbea sau săruta pe frunte aşa cum obişnuia de fiecare dată când venea acasă de la servici. Dintr-un tată protector şi puternic, devenise mai mereu absent din viaţa mea, ca o fantasmă ce-şi mai făcea din când în când prezenţa pentru a vedea dacă mai trăiesc, fără a-l preocupa însă prea tare dacă mă

simţeam bine sau aveam nevoie de el în zilele în care mă simţeam ca un nimic în lumea aceea mare şi îngrozitoare. I

t

Era el, si totuşi un alt el. Un el al cărei inimă murise în noaptea în care mama eşuase în a-i aduce pe lume cea mai mai de preţ comoară pe care a aşteptat-o atât de mult timp. Pe sora mea mai mică. Se întâmplase când aveam cu puţin peste doişpe ani. Ai mei erau în extaz la gândul că vom avea un nou membru al familiei, cu atât mai mult cu cât mama aştepta o fetiţă complet sănătoasă ce avea să ne lumineze zilele şi să-ifacă cei mai împliniţi părinţi din lume. Mama era fericită, iar eu abia aşteptam să se nască pentru a o prinde de mână şi a-i promite că aveam să am grijă de ea pentru tot restul zilelor mele. însă cel mai entuziasmat de venirea pe lume a Avei — aşa cum plănuiau să o numească — era tata, căci mereu visase să-şi întregească familia cu o fetiţă pe care avea să o iubească ca pe

ochii din cap. Mereu obişnuia să-mi povestească cum avea să o înveţe să păşească pentru prima dată pe pământ, sau cum aveam să-i construim în grădina din spatele casei un balansoar şi o căsuţă pentru păpuşi, pentru a cunoaşte adevărata copilărie care consta în ceva mai mult decât nişte simple telefoane şi calculatoare. Si nu m-am simtit nici măcar pentru o secundă gelos, căci o voiam pe Ava în viaţa mea, la fel cum obişnuiam să tânjesc în trecut după diferite jocuri video sau tenişi noi. 9

9

Trebuia să fim cei mai fericiţi oameni din lume, însă destinul nu a vrut însă ca iluziile frumoase din capul tatei să devină realitate. Cu două zile înainte de data la care mama trebuia să nască au survenit nişte complicaţii care au forţat-o să se prezinte la spital cu o hemoragie cumplită şi nişte ţipete de durere care aveau să-mi bântuie nopţile ore în şir, pentru mult timp de atunci în colo. Doctoi'ii au fost nevoiţi să o bage direct în sala de operaţie, pentru că sânger ar ea fusese

atât de gravă, încât s-a exclus din start ideea de a mai putea naşte pe cale naturală. Tata şi cum mine am fost nevoiţi să aşteptăm în faţa salonului său pentru mai bine de trei ore, strângându-ne în braţe şi rugăndu-ne ca totul să meargă bine şi să ne vedem cât mai curând persoanele dragi de dincolo de uşă. Totul s-a clătinat însă în jurul nostru atunci când doctorul a dat buzna pe uşa sălii, cu mănuşile pline de sânge şi cu o expresie greu de uitat. Era frică şi panică, ceva ce văzusem atunci pentru prima dată de când mă ştiam. Apoi, printre lungi şi chinuitoare propoziţii încărcate de termeni greoi, o simplă întrebare reuşisem să mai înţeleg din monologul acelui doctor care trebuia să ne ajute pe toţi: Femeia sau copila? Eram prea mic că înţeleg despre ce era vorba, însă tata ştia, căci se prăbuşise fără puteri pe scaunul din spatele său, cu privirea goală, aţintită spre bocancii uzaţi din picioarele sale. Respira greoi, aproape

deloc, în timp ce doctorul continua să-i pună aceeaşi întrebare din nou, şi din nou, şi din nou, până când vocea tatei umpluse tot coridorul într-o avalanşă de răceală. îi putusem simţi durerea sfâşietoare din glas atunci când începu să repete la nesfârşit aceleaşi cuvinte, aducăndu-mi lacrimi în colţul ochilor şi tremurat în jurul palmelor. Domnul în halat alb, împroşcat de roşeaţă dispăru nummaidecât în spatele uşii de metal, lăsându-mă singur cu tata care îşi prinde capul în palme, bolborosind parcă cuprins de spasme. /

7

*

Salvaţi-mi soţia, salvaţi-mi soţia, salvaţi-mi so... îmi pare atât de rău, Ava... Tati n-a vrut să-ţi facă asta, fetiţa mea scumpă... Iar atunci, exact în secunda în care lacrima i s-a scurs de pe obraz pe podeaua de la picioarele noastre, mi-am dat seama că tata nu avea să mai fie niciodată la fel. Paradisul din mintea sa tocmai i se spulberase la picioare asemenea unui fluture ce se dizolvase si se stinse în lumina slabă a dimineţii. Calm, resemnat şi... pentru *

totdeauna. Nu ştiam de ce-mi aminteam acel lucru după atât de mult timp. Probabil pentru că ţipetele tatei se făceau auzite tocmai din stradă, şi mă simţeam incomod în prezenţa lui Drako, care nu arăta însă niciunfel de disconfort. Probabil pentru a nu mă deranja pe mine şi mai tare, căci ştia că eram iute la mânie, însă apreciam într-o oarecare măsură că nu mă privea cu compătimire sau mai ştiu eu ce alt rahat de acel gen. Uram monstrul în care se transformase tata, dar şi mai mult uram faptul că nu aveam să reusesc niciodată să-l mai readuc pe drumul cel bun. /

— Ţi-ai luat tot? l-am întrebat în timp ce acesta se urca la volanul maşinii sale. i

— Yep, trase în jos geamul lateral, făcându-mă să mă aplec pentru a mă sprijini cu palmele de rama acestuia. — Poate data viitoare stai mai mult pe aici. — Sau ai putea să vii tu data viitoare, rânji cu subînţeles. Să-mi spui dacă ai de gând să

treci prin Montana. E plictisitor ca naiba pe acolo. — Găseşte-ţi vreo puicuţă cu care să-ţi faci de cap şi scapi de plictiseală, i-am făcut cu ochiul, iar el îşi scuturase capul, ambalând motorul. M-am dat mai în spate, cât să-l las să scoată maşina de pe aleea garajului, şi mi-am băgat palmele în buzunarul blugilor pentru a-l privi pentru ultima dată. — Vezi să nu ţi se urce Sunday prea mult la cap, amice. Mi-am dat ochii peste cap, sătul fiind de pisălogeala sa de doi bani. Am dat din cap în semn de salut, moment în care virase la stânga pentru a se îndepărta pe strada lipsită de orice altă maşină. Fumul eşapamentului continua să lase dâre înalte în urma roţilor din spate, şi pe măsură ce se îndepărta mi-am dat seama cât de bine mi-a priit şederea sa zilele astea. T

Ne vom revedea noi cândva, dracule, mi-am

spus în gând, întorcându-măfără niciun chef spre casa unde păreau să spiritele se mai domoliseră puţin.

— Hex, gata pe ziua de azi! strigă Biil de undeva din fata mea, fortându-mă să mă apuc cu palmele de marginea caroseriei pentru a mă trage de sub maşina pe care o verific pentru ultima data. îmi întinde un brat pentru a mă ajuta să mă ridic, şi înclin scurt din cap în semn de mulţumire. îmi smulg cârpa plină de vaselină de la brâul salopetei, ştergându-mi palmele de câteva ori pentru a îndepărta urmele de ulei de motor, şi-l privesc pe Bill cum o sărută apăsat pe Diana pe frunte, şoptindu-i ceva la ureche ce o face să se îmbujoreze în obraji, urmând ca această să părăsească în grabă garajul, trântind usa în urma sa. T

— îţi place s-o zăpăceşti pe săraca femeie? — Dianei îi place când când mai iniţiez joculeţe între noi, ridică din umeri,

spijinindu-se cu fundul de marginea unui suport de unelte. Ne face relaţia mai... interesantă. 0 să-ti dai si tu seama de asta când vei da de persoana potrivită, vulpoiule. r

/

îi arunc o căutătură curioasă, frecându-mi buzele între ele pentru a le înmuia şi a Ie face să nu se mai simtă atât de aspre din cauza frigului. Deşi am trecut de mijlocul lui februarie şi vom intra peste mai puţin de două săptămâni în prima lună de primăvară, temperaturile nu vor nicicum să mai crească, spre marea mea nemulţumire. O să mă îmbăt de fericire atunci când vom scăpa de afurisenia asta de zăpadă murdară şi îmbibată în apă. Mi-am stricat deja o pereche de bocanci din cauza ei de când m-am întors aici. Şi nu mustesc de bani pentru a-mi cumpăra mereu o altă pereche. Mă asez la câţiva centimetri distantă de el, trecându-mi pentru ultima data bucata de material murdar peste degetele pe jumătate curăţate, iar privirea îmi cade undeva spre podeaua garajului, lăsânu-mă să privesc peste tot, şi niciunde. Nici eu nu prea ştiu sigur la ce mă gândesc momentan, însă sunt

conştient că are de-a face cu ultimele cuvinte rostite de Bill. Motiv pentru care îmi dau drumul la gură înainte de a mai supra-analiza lucrurile ce mi se învârt prin cap. *

— Crezi că e timpul să trec peste? Bill îşi întoarce cu lentoare capul spre mine, privindu-mă cu nişte ochi fixaţi pe ai mei şi cu o expresie pe care o mai văd doar atunci când munceşte şi se concentrează pe ceea ce are de făcut. îmi susţine captivă atenţia, fără a-mi lăsa vreo şansă de a rupe contactul vizual, si-1 văd cu coltul ochilor cum îsi trece gânditor vârful limbii peste fiecare buză în parte, făcându-se mai comod pe suportul din spatele nostru. 3

*

i

*

— Dacă te referi la Sunny, nu există o perioadă impusă care să-ţi dicteze noile relaţii, Hex. Fiecare trece în ritmul său peste o relaţie eşuată. însă au trecut doi ani; cred că meriţi ceva bun în viaţa ta, şi nu ar trebui să te simţi prost pentru că ţi-ai putea dori aşa ceva. Doar n-o să stai toată viaţa singur din cauza ei, nu? ridică din sprânceană. Eşti r

$

'

tânăr, profită de anii ăştia cât încă îi mai ai. — Presupun că ai dreptate, îmi frec de câteva ori ceafa, simţind oarecum lipsa pletelor cu care ajunsesem să mă obişnuiesc după atâta timp de stat cu ele. Acum, tot ce a rămas în urmă este o linie dreaptă şi fină de păr la baza gâtului, ce-mi aminteşte oarecum de militarii care se tundeau scurt pentru a căpăta o urmă de duritate. Regret într-un oarecare procentaj decizia luată într-un moment de nepăsare totală, căci nu fusesem sută la sută convins că vreau să fac asta, şi cred că nici acum nu sunt, căci uit uneri că nu mai am ce plete să strâng cu elasticele atunci când îmi intră în ochi. — Ce-ai face însă dacă ai începe să te simţi... ciudat în preajma unei persoane cu care erai atât de apropiat înainte de toate astea? Nu stiu # de ce întreb una ca asta, si ceva * * îmi spune că nici Bill nu înţelege prea bine la ce mă refer, căci mă ocheşte cu o confuzie totală.

— Ciudat in sensul de activare a hormonilor si dorinţa de a face sex cu ea, sau ciudat în sensul de... gângănii în stomac? •

t

*

— Ambele? mă încrunt spre el. Habar n-am, ok? E ceva acolo care mă sâcâie, şi nu prea ştiu cum să mă comport faţă de ea. Bill mă observă îndelung, făcând secundele să pară ca nişte ore nesfârşite şi chinuitoare, încep să regret că am deschis subiectul ăsta atât de stânjenitor cu el. îmi vine să-mi fut una peste gură. — O cunosc? schiţează un mic rânjet în colţul gurii, şi am nevoie de toate puterile pentru a nu da bir cu fugiţii cât încă mai pot. Rămân însă pe loc, strângând mai bine în palme marginea suportului pe care stau cu fundul, şi-mi încleştez de câteva ori dinţii pentru a încerca să găsesc un răspuns cât mai logic. Nu-1 găsesc însă, aşa că oftez în scurt timp, simţindu-mă deja obosit să mai învârt mâţa de coadă. — E vorba de Luna.

Buzele i se întredeschid, formând un cerc de uimire, ca mai apoi să şi le închidă la loc şi să dea apatic din cap, ca şi cum ar reflecta asupra celor auzite. îl aud cum înghite în sec, ridicându-şi ochii pentru a-i întâlni pe ai mei. — înţeleg acum. îţi e teamă că ar fi ceva greşit să începi să simţi ceva pentru sora fostei tale iubite. Ceea ce e de înţeles, dacă am trăi încă în epoca de piatră. îmi arcuiesc oarecum sictirit sprânceana, iar el îşi înclină corpul spre mine, împreunându-şi braţele la piept. — Suntem în secolu' douăşunu, Hex. Nimeni nu mai dă doi bani pe gândirea asta. Şi, nu stiu dacă stii asta, dar în liceu m-am tăvălit de câteva ori cu cea mai apropiată verişoară a Dianei vreme de câteva luni. Crezi că asta m-a împiedicat să mă îndrăgostesc nebuneşte de Diana si să o dau naibii? Pe naiba că nu! Ţi se aprind călcâiele după cine vrea creierul şi inima ta, amice. La dracu'! Alţii practică incestul şi tu vii să-mi spui că •

t

*

te simţi aiurea pentru că a impresia că începi să nutreşti ceva pentru Luna. Care, fie vorba între noi, e o tipă super mişto. Cam bătăioasă ce-i drept, dar cred că aţi face o pereche destul de interesantă. Fie asta, fie te voi vedea din două în două săptămâni cu ochii umflaţi de vânătăi. J

Izbucneşte în râs. îmi dau ochii peste cap, aruncând cu cârpa murdară direct în faţa sa, plesnindu-se de nasul acestuia. îl adu cum înjură de câţiva sfinţi, pivindu-mă apoi cu o grimasă urâcioasă pe faţă. Strâmbă din nas când simte duhoarea ce iese din materialul sleios. — Ai meritat aia, spun nonşalant. Dar oricum, nu cred că Luna gândeşte la fel ca mine. — Ai întrebat-o si ti-a dat cu flit? — Am încercat s-o sărut şi mi-a dat cu flit, recunosc fără pic de ruşine — naiba ştie cum —, şi mă trezesc în secunda următoare cu aceeaşi cârpă jegoasă peste faţă, intrându-mi unul dintre colţurile sale printre buzele

întredeschise. Scuip repede, schimonosindu-mă de dezgust la faţă, şi-i arunc lui Bill una dintre expresiile mele cele mai înfuriate. De ce trebuie să fie asa un dobitoc la cei patruzeci de ani ai săi? 9

— Există ceva ce se numeşte consimţământ, Hex. Obţine-1 prima dată, înainte să pui mâna pe vreo fată! *

— Ştiu, ok? ridic vocea spre el, oarecum plin de nervi. M-am panicat şi n-am mai ştiut ce fac. Nu vreau să-mi amintesc despre acea întâmplare din maşina mea, când am încercat să o sărut pe Luna fără aprobarea ei, făcând-o să fugă de mine ca de naiba în persoană. M-am simţit ca un rahat cu ochi pe tot parcursul drumului spre casă, simţindu-mă atât de josnic şi bulversat încât nu stiu cum de am reuşit să conduc blestemătia aceea de maşină fără să fac, naibii, vreun accident sau ceva. Fusesem atât de agitat, încât degetele îmi tremuraseră pe volan, iar inima îmi pulsa prin piept ca şi cum ar fi fost gata să se elibereze din !

r

t

*

*

închisoarea coastelor şi să o ia de nebună, cât mai departe de mine. îmi fusese teamă pentru ceea ce ar fi putut gândi Luna în acele momente, însă nici eu nu am întrebat, şi nici nu ştiu dacă aş mai putea deschide vreodată subiectul acesta cu ea. Luna mi-a demonstrat clar prin acel refuz faptul că nu poate concepe aşa ceva între noi, şi nu am de gând să insist pentru a o face să se sperie şi mai tare de mine. Cu atât mai puţin cu cât în urmă cu câteva zile am provocat acel accident de motor în care am văzut negru în faţa ochilor când am zărit-o nemişcată pe acel morman de zăpadă. Nu ştiu ce se petrecuse cu mine mai exact în acele clipe. O secundă fusesem bine şi mă simţeam chiar în largul meu cu Luna ţinându-se strâns de corpul meu, iar într-o fracţiune de secundă totul s-a năruit în jurul meu, amintindu-mi fără să vreau de întâmplarea fatidică de acum doi ani. 9

Resimtisem totul, la o intensitate macabră. Mirosul de combustibil ce se scursese pe asfalt odată cu fumul cald si înecăcios de arsură. Sunetul ca de bâzâit al motorului ce t

*

9

murea încetul cu încetul în liniştea nopţii, odată cu suflul alert al vântului ce se scurgea printre corpurile noastre. Senzaţia de greaţă la stomac şi foc mistuitor în tot corpul datorită durerii ce-mi paralizaze muşchii şi articulaţiile, lăsându-mă să zac abia conştient pe asfaltul ce se simţea umed şi călduros sub mine, ca o părută de ciment în acre mă afundam din ce în ce mai mult, şi mai periculos. Mirosul aproape insuportabil de sânge proaspăt ce mustea în jurul meu ca şi cum aş fi fost în mijlocul unui băi de roşeaţă şi m-aş fi înecat în el, chinuindu-mă să-l scuip afară. Iar apoi ea. Cu aceeaşi ochi larg deschişi ce mă tot bântuie de câteva seri, amintindu-mi, pentru a nu ştiu câta oară, că îsi dăduse ultima suflare exact în momentul în care apucase să mai privească spre mine pentru ultima dată. Implorându-mă, cerându-mi parcă îndurare pentru modul mai mult decât odios în care corpul i se strivise între fiarele de metal. 9

Nu mai stiusem să tin coarnele în linie dreaptă, şi nu ştiu cum, sau prin ce mijloc diavolesc, am reuşit să evit impactul în ultimul moment, catapultându-ne pe zăpadă *

t

pentru a scăpa doar cu câteva zgârieturi. Luna nu mi-a reproşat pentru nicio secundă acel accident, ba chiar ne-am mai apropiat in zilele care au urmat, însă ştiu că în sinea ei fusese împietrită de frică, şi că nu are să uite prea repede de cele întâmplate. Iar eu nu am să-mi iert niciodată neglijenţa de care dădusem dovadă. Orice ar spune Luna în apărarea mea. De lângă mine, Bill oftează lung şi se apleacă spre mine cât să mă bată de câteva ori cu palma peste umărul drept. Expresia i se mai îmblânzeşte pe faţă, iar ochii îi devin brusc mai calmi. — îmi aminteşti de mine în tinereţe. Nici pe mine nu mă ducea capul la prea multe. Dar ar trebui să vorbeşti cu ea despre asta, orice ar însemna... asta. Dacă e să fi învătat ceva de când sunt cu Diana, este faptul că o bună comunicare te poate scuti de multe rahaturi, Hex. 9

Mă uit pieziş spre el, cu o urmă de şicanare pe faţă.

— Eşti sigur că eşti acelaşi Bill care-şi călărea clientele in garajul ăsta cu câţiva ani in urmă? — Nu mă face să-ţi dau una la ficat, vulpoi bătrân, rânjeşte mişeleşte pe sub barbă, făcându-mă să-mi dau ochii peste cap. Suntem întrerupţi însă din discuţie de câteva bocănituri repezite în metalul din faţa garajului, făcându-ne pe amândoi să ne înălţăm privirile în acelaşi timp. Ochii mi se măresc la vederea Lunei, căci nu prea obişnuieşte să treacă pe aici când lucrez, mai ales că nu am vorbit nimic înainte. — Că tot vorbeam de vulpiţa ta, murmură Bill de lângă mine pe un ton scăzut pentru a nu fi auzit de aceasta, şi-i arunc o ocheadă plină de ironie în timp ce mă desprind de lângă el şi mă apropii de fata care se mişcă oareucm nelalocul ei de pe un picior pe celălalt, privind curioasă dintr-o parte într-alta. îşi răsuceşte apoi capul spre mine, iar buzele i se arcuiesc într-un zâmbet simplu şi discret.

— Ce faci aici? — Ne-a dat mesaj Vanessa să ne invite la ea in seara asta. Presupun că nu l-ai văzut? Dau din cap. Bun, îşi bagă mai bine palmele în buzunarele paltonului său. Eram în trecere pe aici şi am zis să vin să te iau. Dacă vrei să mergi, evident. Ochii îmi fug instantaneu spre vestimentaţia mea. Deşi mă pot descotorosi cu uşurinţă de salopeta de lucru a lui Bill, tot sunt transpirat din cap până în picioare, şi cred că mai duhnesc si a ulei de motor si benzină. Vanessei sigur nu-i va plăcea să-i împânzesc casa cu asa ceva. t

/

9

— Haide! bate din picior impacientată. Te freci cu nişte zăpadă pe drum şi nu mai puţi. — Put? întreb cu jumătate de gură, frânându-mă din tentatia de a-mi mirosi corpul. r

Luna zâmbeşte şiret. T

t

— Nu cred, am nasul înfundat. Dar sigur la

asta te gândeşti. îi arunc o privire perplexă, rugând-o să mă aştept câteva minute până mă voi dezbrăca de hainele pe care le port şi-l voi saluta de plecare pe Bill. Când mă reîntorc la aceasta, o găsesc în aceeaşi locaţie, stând de vorbă cu Bill, care-mi aruncă o ocheadă ciudată şi un zâmbet strâmb în colţul gurii atunci când trece pe lângă mine. Mă încrunt spre el, lăsând-o însă baltă pentru a mă apropia de Luna. — Sper că nu ţi-a zis nimic deplasat, murmur, luând-o la pas. Se înserează deja, iar străzile sunt pline de oameni care ba îşi curăţă aleile din faţa magazinelor, fie se plimbă prin lumina vişinie a apusului. — Nah, e de treabă, plescăie din buze. Mi-a zis să am grijă de tine, orice ar însemna... asta. îmi presez buzele între ele, blestemându-1 în gând pe Bill şi gura sa cea imbecilă. Numai rahaturi scoate pe ea uneori.

— Nu-1 băga în seama, încerc să schimb subiectul. Cred că trebuie să luăm un autobuz sau ceva. Tata a luat în dimineaţa asta maşina cu el, deci nu am cum să te duc. t

— E în regulă, îşi scutură capul, privind drept înainte şi lovind pe alocuri cu bocancii în cocoloaşele de zăpadă formate pe asfalt. Putem merge şi pe jos dacă nu eşti prea obosit. Nu e atât de rece afară. Poate pentru tine, îmi spun în gând, însă decid să nu spun nimic şi să-i fac pe plac, căci îmi place într-o oarecare măsură să mă plimb în linişte în compania ei. Trecuse mult timp de când nu am mai făcut aşa ceva şi, ce-i drept, se simte destul de ciudat, dar într-un mod bun, ce-mi aduce o oarecare linişte în minte. — Esti bine? întreb la un moment dat, întâlnindu-i privirea în scurt timp. Pari cam tăcută. 0

*

Se fereşte de nişte puştani care aleargă în goană pe lângă ea, şi-şi afundă mai bine nasul în fularul înfăşurat în jurul gâtului.

— Mama vrea să luăm cina cu Edna si ai săi weekend-ul ăsta. Chiar nu vreau să-i suport moaca lu' Sebah ore in şir. O să-mi plesnească capul! — Atunci nu sta. Vrei să te fur vreo treipatru ore pentru a scăpa de ei? Obişnuiam să fur mărunţiş când eram mic. Cred că mă descurc şi cu tine, rânjesc în colţul gurii, câştigând un chicot din partea sa. t

t

— Amuzant. Dar nu. N-am mai dat ochii cu Sebah de când cu treaba cu închisoarea. Sunt curioasă puţin dacă i s-au mai dezumflat ochii, râde în sinea sa, părând de-a dreptul nebună. — Merita mult mai rău după ceea ce ţi-a făcut..., bolborosesc pe un ton scăzut, încercând să nu mă enervez la gândul că nenorocitul fusese în stare să încerce să-si abuzeze propria verişoară. Cât de bolnav mintal să fii să faci asa ceva? i

t

— Da. Ce pot spune, mă înghinteşte dintr-o parte. Sunt... irezistibilă pentru rasa

masculină! O zbugheşte apoi în faţă, înainte să mai apuc să-i descifrez expresia facială. Ceea ce mă irită oarecum la ea, căci ceva îmi spune că a fost doar o încercare eşuată de a mai destinde atmosfera. Asa face de fiecare dată. Ca şi cum ar fi propriul său mecanism de apărare cu ajutorul căruia încearcă să facă faţă. Nimeni nu ar putea fi ok într-o situaţie delicată ca aceasta, iar Luna nu poate să fie excepţia de la regulă, căci o cunosc măcar într-atât de bine încât să stiu asta. 9

O las însă, căci nu vreau să o fac să se simtă prost dacă aş insista. Aş vrea însă să-i mai buşesc una peste faţă acelui ticălos, luându-1 apoi la rând şi pe nemernicul de Venom, care pare că e intrat în pământ de vreo două săptămâni, căci nu am reuşit nicicum să dau de el pentru a-i cere socoteală după ultima păţanie cu Luna. Nu are însă să scape de mine prea uşor, căci am să-l prind la momentul potrivit, şi n-o să regret nicio secundă dacă îmi voi rupe articulaţiile de la degete de faţa acestuia.

îmi ridic capul pentru a o căuta din nou cu privirea pe Luna, zărind-o — naiba ştie cum a ajuns acolo — în dreptul lacului nu foarte mare ce separă zona oamenilor mai înstăriţi de restul oraşului. O văd cum bate de câteva ori cu vârful bocancului în bucata de gheaţă, ca şi cum ar testa grosimea gheţii, şi mă blochez atunci când o văd cum se avântă si mai departe de mal, înaintând cu mişcări mai mult ţepene pe suprafaţa îngheţată a apei. *

*

— Eşti ţăcănită la cap? întreb pe un ton autoritar, grăbindu-mă să ajung la marginea lacului. Mă opresc însă, căci gândul de a înainta şi a se crăpa gheaţa sub picioarele mele nu-mi prieşte prea bine. Luna, întoarce-te aici, nebuno care esti! *

*

Râde amuzată, răsucindu-se pe glezne pentru a se târâ spre locul în care zac împietrit. Gheaţa susură sub tălpile sale, şi nu pot să nu-mi simt pulsul accelerându-se la gândul că ar putea să cedeze din moment în moment. Lacul nu e foarte adânc, da' nu cred că ar încânta-o prea tare o baie în apa rece la gheaţa. Şi nici mie, de altfel.

— Haide, îşi întinde braţele spre ale mele. E destul de groasă pentru a ne ţine pe amândoi. Ridic sceptic din sprânceană. — Ultima dată când am verificat aveai abia patruzeci şi ceva de kile, Luna. Am aproape dublu! Ia gândeşte-te cine se va bălăci mai întâi în apa de sub tine. îşi dă ochii peste cap, şi dintr-o singură mişcare agilă şi concisă mă apucă strâns de braţe, trăgându-mă după sine cu toate puterile sale. Ceea ce nu îi este prea uşor, căci am o constructie destul de solidă si rigidă, iar faptul că alunecă pe gheaţa alunecoasă de sub ea nu o ajută prea tare. t

*

Oftez însă, nevrând să se accidenteze în vreun fel dacă va aluneca si-si va luxa vreo ceva din corp, şi înghit în sec atunci când tălpile ghetelor păşesc reţinut peste gheaţa ce trosneşte puţin sub greutatea mea, adunândându-mi toti stimuli nervoşi direct în miezul capului. Nu sunt eu un fricos de *

t

t

t

fel, da' sigur nu vreau să-mi fac un duş în asemenea circumstanţe. 9

Din faţa mea, Luna zâmbeşte ca o puşlama cu toată gura, trăgându-mă după sine spre mijlocul lacului şi simt cum corpul mi se duce de vreo câteva ori pe spate din cauza alunecării, fiind însă oprit de palmele sale care se ţin strâns de geaca mea, nelăsându-mă să-mi dau drumul. — Eşti moartă dacă se rupe gheaţa, tun spre ea cu dinţii înclestati. t

T

i

— De fapt, tu vei fi mort. Cele patruzeci de kile ale mele mă vor menţine mai bine la suprafaţă decât o vor face ale tale, Papă-lapte. I

Scoate limba spre mine, şi mă lupt cu impulsul de a o împinge şi a o vedea cum cade în şezut. Poate fi aşa o arogantă uneori, încât mă întreb cum de ne-am suportat unul pe celălalt atât de mult timp. Se zice însă că cine se aseamănă de adună, desi nu stiu ce să spun despre afirmaţia asta. Pare o prostie.

Peste alte câteva minute, timp în care Luna şi-a permis să mă bage de câteva ori în sperieţi atunci când se preface că-mi dă drumul şi loveşte gheaţa de la picioarele sale pentru a o auzi cum pârâie sub noi, decid să nu mai stau ca prostul la cheremul ei, căci oricum se va însera în curând si nu ne va găsi nici dracu' dacă cele mai mari temeri ale mele chiar se vor adeveri. Asa că mă smucesc de lângă ea, luând-o prin surprindere, şi o curprind cu braţele de la spate cât să o imobilizez întru-totul în strânsoarea mea. Mă strâng mai bine în jurul ei, simţind-o cum începe să se zbată în braţele mele. »

— Ugh! Dă-te de pe mine, Hex! Acum chiar o să se rupă gheaţa cu noi, bufon ce eşti! — Ţi-e frică, prinţesă? începi să tremuri deja în braţele mele. f

— De nervi! tună spre mine, foindu-se într-atât de tare încât ne mişcăm în acelaşi timp, alunecând dintr-o parte în alta ca un puc din jocurile de hockei. t

7

Mişcările sale disperate de a se elibera pun atât de multă presiune pe corpurile noastre, încât cred că aud vag cum ceva scârţâie sub tălpile noastre, însă nu mă pot focusa prea bine pe sunetul ăsta, căci corpul îmi paralizează instant atunci când îi simt fundul Lunei presându-se din ce în ce mai tare de bazinul meu, trezind la viaţă o reacţie pe care m-am mai simţit-o niciodată în preajma ei de când ne stim. i

Sângele mi se urcă vertiginos de repede la cap, ameţindu-mă de-a binelea, şi mă desprind imediat de lângă ea, dând atât de tare din picioare pentru a mă îndepărta înainte să mai simt şi altceva, încât alunec numaidecât pe spate, simţind contactul dureros cu gheaţa ce vibrează sub fundul meu. O iau la vale pe suprafaţa acesteia, nu înainte ca Luna să se împiedice din neatenţie de gleznele mele şi să cadă la rândul ei, trezindu-ne amândoi în scurt timp la marginea lacului — eu încă pe spate, iar Luna pe burtă, cu faţa plină de zăpadă. încerc să-mi potolesc bătăile inimii în acelaşi timp cu surâsul ce mă precede la vederea

expresiei sale caraghioase de pe faţă, şi uit pe moment de faptul că mă aprinsesem din cauza unor simple frecări intre corpurile noastre. Futu-i! Tocmai când încerc să nu mă mai gândesc la tentativa mea refuzată de a o săruta. Viaţa mea e plină de căcat! O zăresc cu coada ochilor cum îsi trece mâna peste faţă, dându-şi zăpada la o parte, apoi ochii săi de un căprui mieros fac contact cu ei mei cât ai clipi. Nu pare nervoasă, doar buimacă de la căzătură şi cuprinsă de frig, căci trupul începe să-i tremure pe ici-colo. Apoi, fără vreun pic de avertizare, izbucneşte într-un râset înfundat şi atât de gălăgios, căci sigur ne aude şi Vanessa tocmai de la ea de acasă. *

Nu văd ce-i atât de amuzant la situatia asta mai mult penibilă pentru mine, însă o las în pace, căci îmi place sunetul produs de chicotele sale ce-mi mai calmează din nervozitate. Bate de câteva ori cu palmele în stratul gros de omăt, scuipând de câteva ori cu discreţie pentru a scoate afară zăpada ce-i r

intrase în gură la impactul cu solul, şi o privesc tăcut de lângă ea, sprijinindu-mă în coate pentru a mă ridica în şezut. — Ar trebui să facem asta mai des! chicoteşte printre râsete, presându-şi greutatea pe palme pentru a se ridica în genunchi. îşi dă fesul de pe frunte, ştergându-se de umezeală cu mâneca paltonului, ia ochii săi sticlesc acum ca ai unui copil în mijlocul unui magazin de jucării. Exact ca atunci când eram mici şi era pusă numai pe şotii. — Mda, să faci tu asta mai des, plescăi spre ea, simţindu-mi pielea înmărmurită de-a dreptul din cauza răcelii de dedesubt. Ştiam eu de ce urăsc atât de mult iarna asta; nici măcar nu-i văd trebuinţa, darămite plăcerea de a sta şi a te bălăci într-o plapumă de zăpadă murdară. Luna îşi dă ochii peste cap, potolindu-şi deja chicotele amuzante. înghite în sec, păstrându-şi acelaşi zâmbet colorat pe faţă, şi-i observ ochii cum plonjează de la ai mei mai jos de nas, poposind câteva secunde pe

ceea ce bănuiesc că este gura mea. O linie fină îi străbate deodată pielea palidă a frunţii, şi o pot vedea cum îşi muşcă obrazul pe interior, clătindându-şi capul într-o parte. — încă nu ţi-a trecut, murmură pe un glas abia auzibil, privind cu aceeaşi insistenţă controlată undeva spre colţul gurii mele. Abia acum mă păleşte faptul că se referă la rana pe care mi-o provocase cu câteva zile în urmă, atunci când mă lovise cu palma de-mi rupsese colţul gurii. Un motiv în plus pentru a nu mă pune niciodată prea rău cu ea. Dacă a reuşit să facă aşa ceva doar dintr-o singură lovitură de palmă, nici nu vreau să mă gândesc cât ar costa un pumn din partea sa. Clipesc nelalocul meu, păstrând totuşi contactul vizual. — Da. Nu dispare atât de repede dacă n-ai pupat să treacă. îmi înţepenesc buzele de îndată ce-mi dau seama ce porcărie tocmai am scos pe gură. Zăresc mirarea din ochii acum măriţi ai W

Lunei, şi nu pot decât să încerc să-mi dreg glasul nu atât de subtil, având o dorinţă de nebună de a-mi dat una peste faţă. Bine făcut, Hex, mă blestem în gând. Tocmai ai făcut situatia asta care era destul de ok într-una a naibii de incomodă pentru amândoi. r

— Să plecăm de aici, rostesc printre dinţii încleştaţi, uitându-mă oriunde, dar nu la ea. Pentru că nu vreau să-i văd din nou acea expresie plină de confuzie şi respingere. îmi place relaţia de prietenie care s-a instalat din nou între noi în ultimele zile; nu vreau să cred că aş putea zdruncina din nou temeliile ei din cauza unor comentarii nefondate de-ale mele. Dau să mă împing pe palme pentru a mă ridica înapoi pe picioare, căci oricum mi-a îngheţat de tot popoul până acum, însă mă blochez instant atunci când palma sa se prinde de braţul meu, atrăgându-mi atenţia şi făcându-mă să-mi întorc capul spre ea. Exact în momentul în care o zăresc cum îsi duce degetul arătător spre propriile buze, stăruit aşa vreo două secunde, apoi, cât ai i

clipi, buricele acestuia se lipeşte de colţul gurii mele ca într-o atingere caldă a unei văpăi, ce-mi încălzeşte imediat pielea, răsfrângându-se asupra întregului corp. O privesc fără să clipesc, stăruind cu ochii pe mine ca şi cum ar încerca să-mi transmită ceva prin intermediul lor, însă sunt mult prea paralizat pentru a mai fi conştient de altceva în afară de atingerea sa ca de pană. îşi trage apoi braţul ca ars spre ea, înghiţind în sec şi rupând contactul vizual ca la comandă, şi o văd cum încearcă, cu mişcări repezite şi oarecum stângace să se ridice pe picioare. O urmez în scurt timp, scuturându-mi cu picoarele zăpada de pe haine, şi îi mai arunc o ocheadă scurtă pentru o vedea cum încearcă să se eschiveze, privind puţin agitată dintr-o parte în alta. Urma unui zâmbet mi se strecoară ca un şarpe peste buze, lungindu-le la capete. — Mergem? întreabă deodată, aşezându-şi mai bine fesul peste frunte, şi luând-o la pas spre o cărare ce dă spre şosea.

îmi trec vârful limbii peste rana încă existentă din colţul gurii, resimţindu-i încă căldura specifică, şi o urmez fără să mai scot un alt cuvânt. Luna mereu are să mă surprindă; în cele mai neaşteptate moduri posibile. E deja trecut de înserat atunci când ajungem, într-un final, în dreptul uşii de la intrarea în vila Vanessei. Luminile sunt aprinse peste tot în partea din faţă a acesteia, şi se poate auzi muzica răsunând prin pereţi şi prin uşa frontală. Ridic întrebător o sprânceană spre Luna. Nu ştiam că se dă o petrecere în seara asta. Şi cu ce ocazie, mă rog? Luna însă mă ignoră dinadins, apăsând de câteva ori pe soneria încrustată în cadranul de lemn al uşii. Abia aştept să-i văd faţa Vanessei pentru a o întreba care mai e acum motivul de sărbătoare —nu că ar mai conta, căci blondina e o petrecăreaţă şi jumătate —, însă toate gândurile mi se opresc atunci când uşa se deschide deodată, dând la iveală o persoană asupra căreia trebuie să reflect câteva secunde pentru a-mi da seama cine

poate fi

îmi mijesc ochii, înclinându-mi capul într-o parte, şi brusc ceva îmi străfulgeră prin cap, făcându-mă să clipesc des, plin de surprindere. Buzele încep, uşor-uşor să mi se desprindă. Kevin?

Capitolul 29

mică observaţie, ştiu că am precizat într-un capitol că ziua lui Hex e pe 25 februarie, însă o voi muta pe 25 martie, pentru că Luna e cu o lună mai mare decât el, şi mi-a scăpat ziua ei de naştere (doar nu o las în aer, no?)

LUNA

Pe la treisprezece ani, deja învăţasem să nu mai pun atât de mult la suflet indiferenţa mamei, sau faptul că sora mea mai mică acaparase total întreaga casă. Cu toate că tata încă avea grijă de mine ca de ochii din cap, şi nu rata nicio ocazie pentru a-şi arăta dragostea şi grija faţă de mine, nu puteam să nu simt o oarecare gelozie atunci când Sunny apărea şi îl smulgea parcă din braţele mele cu fel şi fel de pretexte. Ba lecţiile sale de balet, ba notele perfecte luate la şcoală, ba ultimele rochiţe pe care i le cumpărase mama, orice i-ar fi putut capta atenţia şi m-ar fi lăsat pe mine pe dinafară. Căci nu mă potriveam în lumea ei plină de drăgălăşenii şi unicorni, la fel cum nici ea nu avea ce să caute în ceea ce mai rămăsese din lumea pe care încercam să o construiesc în jurul meu. Ajunsesem în stadiul în care ne ignoram complet — mă rog, mai mult eu pe ea, căci Sunny mereu căuta băgare în seamă cu mine prin orice mijloc mai mult sau mai puţin discret—,fără să ne mai jucăm ca înainte, şi fără mai caut să fiu prezentă în viaţa ei, căci de multe ori aveam impresia că oricum se putea lipsi foarte uşor de mine. Nu,

ajunsesem nişte străine în propria casă, însă asta nu mă deranja pe atât pe cât credeam că o va face. îmi plăcea să nu mai fiu în vizorul mamei, care-şi ocupa mai mereu timpul împărţită ba între Sunny şi educaţia acestuia, ba între jobul pe care încerca să-l ţină pe picioare, cu toate că se vedea că nu are nicio plăcere în a continua cu agenţia aceea de imobiliare. în timpul în care ea era ocupată cu cealaltă fiică a sa, eu şi tata ne petreceam adesea timpul pe afară, învăţându-mă să joc baschet sau tenis de masă. îl adoram pe tati; era ca un super-erou pentru mine, şi îmi plăcea gândul că puteam să am cu el ceea ce Sunny nu avea să aibă vreodată — atentia acestuia. Ca si cum el si mama făcuseră cine stie ce convenţie si căzuseră de acord cine de cine să se ocupe. Nu că mă deranja neapărat. Atât timp cât nu mai trebuia să aud continuu reproşurile mamei cum că nu mă pot ridica la înălţimea aşteptărilor sale. Aveam propriile mele aspiraţii şi concepţii despre cum voiam să-mi trăiesc viaţa, şi nici măcar ea nu avea să mă abată de la ceea ce voiam să fac cu adevărat. 7

T

J

T

/

/

/

Pe la paişpe ani, începusem să-mi petrec şi mai mult timp cu băiatul vecinilor. Hex era un tip destul de interesant, şi prin asta mă refeream la faptul că era destul de amuzant să-l văd cum pierdea luptele împotriva copiilor din cartier. Nu se lăsa însă doborât prea mult timp, şi era oarecum fascinant să-l văd cum încasa lovitură după lovitură, fără să ţipe sau să scâncească de durere. Ca atunci, în acea însorită zi de joi după-amiaza, când şi-o lua destul de grav de la unu'pe nume Molcom, în curtea casei sale. Nu mai ţineam minte de la ce a pornit totul. Cert era faptul că puşlamaua aceea se băgase peste jocul nostru de-a piraţii şi îl întărâtase atât de tare pe Hex, încât idiotul sărise fără să clipească să lovească primul. Prima greşeală a idioţilor fără creier. Glumeam pe jumătate. Hex nu era chiar atât de prost, da' tot se băga aiurea în lupte puerile şi nu ştia când să spună stop şi să-şi vadă de treaba lui. Tocmai de aceea şi rămăsesem pe pragul casei sale, cu coatele

pe genunchi şi cu palmele în jurul obrajilor, oftând la vedere celor doi băieţi care se tăvăleau acum pe gazonul din curte. Părinţii lui Hex nu erau acasă, iar la mine erau doar mama şi Sunny, pe care o ţinea închisă în camera ei pentru a-şi termina temele pe a doua zi. Eu nu le făcusem pe ale mele, dar oricum îmi plăcea să lucrez la ele seara, căci era mai răcoare şi puteam gândi mai bine. — Hex, termină odată si hai să bem ceva! am ţipat spre el. Mor de sete! Nu păreau să mă asculte, căci niciunul nu dădea semne că ar vrea să se oprească, motiv pentru care m-am ridicat brusc de pe bordura casei, înaintând sictirită spre cei doi până când î'euşisem să-l apuc pe Molcom de după guler, trăgându-l înapoi. Hex abia mai pufăia de sub el, având buza de jos spartă şi vânătăi pe coate şi încheieturi. Am ridica sceptică sprânceana spre el, întorcându-mi apoi atenţia spre băiatul care încerca să se smulgă de lângă mine cu o forţă brută. Câteva înjurături îi scăpaseră printre buzele vineţii, şi nu putusem să nu-mi dau ochii

peste cap. Băieţii erau nişte creaturi atât de idioate uneori. Dintr-o singură mişcare, i-am prins urechea stângă între degetele mele, răsucindu-le într-atât cât să-l fac să-mi prindă braţul cu palmele şi să se zvârcolească ca un şarpe la soare. — Marş d-aici până nu te apuc de ouţe şi te trece toată pişarea. Clipise confuz la început, cu o expresie încă chircită de durere, însă păruse convins de cuvintele mele, căci se dădu numaidecât înapoi, strâmbându-se atât de răutăcios spre noi, încât sigur abătuse toate blestemele asupra mea. Am surâs în sinea mea, întorcându-mă spre cel care încă şedea pe gazonul proaspăt tuns de câteva zile. — Ţi-a ajuns? întrebasem, lăsându-mă pe vine pentru a mă uita mai bine la el. Părea răvăşit de-a binelea, însă în acelaşi timp ruşinat de ceea ce se întâmplase. Hex nu

agrea prea tare când mă băgăm în luptele sale, căci, probabil, îl făcea să se simtă slab şi neputincios. Eu nu dădeam însă doi bani pe orgoliul său masculin în plină dezvoltare, căci nu-mi plăcea să-mi pierd vremea aiurea cu lupte fără sens. — Ţi-am zis să nu te mai bagi! tunase spre mine, strângând din dinţi atunci când încercă să-şi flexeze încheturile roşiatice. — Vrei să pup să treacă? rânjisem cu subînţeles, în timp ce obrajii încordaţi ai lui Hex începeau să fie pătaţi de o roşeaţă abia vizibilă. Noroc de urechile aprinse ce îl trădau mult prea uşor, altfel nici n-ai fi zis că înfumuratul de Hex ar fi putut fi în stare să se ruşineze. J

Murmură ceva printre buzele încleştate, însă nu am putut să mă concentrez asupra lor, căci o voce familiară îmi captase atenţia, forţându-mă să-mi întorc privirea spre gardul ce ne despărţea curţile, zărind-o pe Sunny cum încerca să se ridice pe vârfuri pentru a-şi lungi gâtul de după el.

— Luna? Pot să vin să mă joc cu voi? Ochii mi se rostogoliră instant în orbite, iar buzele mi se încleştară într-o fracţiune de secundă. — Nu! Pleacă înapoi în casă, Sunny! — D-dar... — Acum! mă zgâisem spre ea cu toate puterile, aducându-i o sticlire ca de plânset în jurul ochilor. Nu aveam însă să mai cad în capcanele ochilor săi, căci înţelesese de mult cât de mult putea să convingă persoanele din jurul său cu o simplă tânguire sau fluturare din gene. Nu dădeam neapărat vina pe ea, căci era încă un copil prostuţ crescut doar în puf şi departe de realitatea mea, însă nici nu o voiam implicată în treburile mele, mai ales când încerca să se joace cu mine şi cu Hex. Era ciudat însă, cât de posesivă puteam deveni când era vorba de el. Ca si cum mi s-ar cuvenit numai mie, iar ea — sau oricine altcineva — nu avea ce să caute în lumea T

noastră. Nu ştiam când începusem să mă comport atât de urât cu Sunny când venea vorba de Hex, însă încercam într-un fel să păstrez lângă mine singura persoană care încă nu era captat în universul colorat al lui Sunny. Hex era mult prea nepăsător şi prea bătăuş ca să-şi piardă vremea cu cineva ca ea, iar eu nu-i dădeam prea multe şanse să o aibă prin preajmă. Nu comenta însă niciodată când mai păţeam aşa ceva; probabil bănuia că nu mă înţeleg prea bine cu dânsa, însă nu mă chestiona, şi nici nu forţa lucrurile, şi îmi plăcea asta la el. O privisem într-o tăcere cumplită cum o zbughi înapoi în casa noastră, trântind uşa în urma mea, şi m-am reîntors cu privirea spre Hex, care mă înghiontea cu o expresie aproape nulă pe faţă. Zâmbisem vag, aproape compătimitor când observasem cum vânătăile sale începeau să capete nuanţe şi mai întunecate, aproape purpurii, şi i-am prins fără vreo reţinere încheietura mai rănită în palmele mele, depunând un sărut mic şi scurt pe piele caldă şi violetă a acestuia. Hex îngheţase lângă mine, privindu-mă atât de fix de mai că ai fi spus

că era într-un soi de transă, ca mai apoi să-l aud cum înghiţise zgomotos în sec, fluturând din gene. — A trecut? întrebasem, cu buzele încă apropiate de pielea sa. Fusese rândul lui să schiţeze ceva ce semăna cu un zâmbet pe faţă. /

— A trecut.

Trag pe nas? Sau poate ar trebui pe gură? Oare aşa se respiră mai nou, sau mi s-a şters ca la comandă din minte amintirea de a o face? încerc să împing cu respiraţii scurte şi adânci aerul în jos pe gâtlej, simţind cum ochii încep să-mi tremure din cauza aerului rece, căci nu cred că am mai clipit de câteva secunde bune. Mă holbez ca prin ceaţă la băiatul nu foarte înalt din fata mea, si brusc mă simt slabă pe picioare, ca şi cum genunchii mi-ar deveni acum din gelatină şi t

'

!

m-aş afla suspendată la marginea unei prapastu fara fund. W

W

.

•

•

/ *W

W

P

1

Ca şi cum ar simţi că îl privesc pe muţeşte, căci în următoarea secundă ochii săi de un fumuriu stins, ca nişte tunele fără vreo lumină la capătul acestora, pălesc peste ai mei, făcându-mă să mă oglindesc în surprinderea ce-i încolţeşte pe sub genele sale lungi şi stufoase. Simt cum gura îmi devine din ce în ce mai amară, până în punctul în care să-mi doresc să-mi scuip saliva adunată în gură. Ştiu că Hex ne priveşte pe amândoi cu o confuzie totală, căci niciunul nu îndrăzneşte să spună ceva în tot timpul în care stăruim cu privirea unul la celălalt, însă cum aş putea să mai spun ceva când persoana asta stă exact în faţa mea, după mai bine de doi ani de când a dispărut fără urmă? Cum aş putea să dau glas unor cuvinte care nici măcar nu-mi trec prin minte, darămite să mă mai şi gândesc la ele? Tot ce sunt capabilă să fac este să-i privesc tăcută faţa, analizându-i fiecare detaliu

care-1 aduce pe Kevin, cel din trecut, înapoi în spatele pleoapelor mele. Se mai înălţase puţin de atunci, având acum cu o jumătate de cap mai mult decât înălţimea mea, însă mentinându-se cu mult în umbra lui Hex, care ne domină pe amândoi în acelaşi timp. Linia feţei îi e la fel de bine conturată, cu obraji rozalii, cu pomeţi proeminenţi ce ascund câţiva pistrui presăraţi pe ici-colo, ca şi cum ai lovi o pensulă umedă de vopsea de deget pentru a crea picuri de culoare, iar bărbia îi pare acum mult mai lată, conturată pe alocuri de urmele unei bărbi rase de curând. încerc să-i evit ochii, căci ştiu că iar m-ar ţine captivă asupra lor, şi mă focusez asupra părului său negru ca funinginea, ce e tuns scurt, oarecum asemănător cu cel al lui Hex, fără să aibă însă linii curbate în ambele părţi, aşa cum are cel de lângă mine. Pare el, şi totuşi mi-e greu să procesez faptul că stă aici, în faţa mea, după atât de mult timp şi atât de multe regrete scufundate în uitare. Ştiu că Vanessa mi-a spus că se va întoarce, dar nu cred că sunt pregătită pentru a-1 înfrunta atât de direct, în seara asta.

— Te-ai întors? rupe Hex tăcerea după un timp, sătul să ne mai privească ca la un spectacol ciudat de circ. Kevin se smulge instant de sub privirea mea, întorcându-şi capul şi aruncându-i lui Hex o ocheadă plină de interes. îi văd mărul lui Adam cum îi urcă şi coboară de câteva ori, dând semne de nervozitate. — Da, schiţează un mic zâmbet, şi nu pot să nu fiu puţin surprinsă la auzul glasului său răguşit. Mereu avusese o voce caldă, ca o adiere caldă de vânt. Aseară, continuă apoi, deschizând uşa mai în lături, lăsând muzica din interior să se strecoare pe lângă trupurile noastre. Intrati, ceilalţi sunt în camera de jocuri de la subsol. r

7

»

Hex îmi face semn cu o palmă pentru a o lua în faţă, şi păşesc cu reţinere prin holul mare şi spaţios, luminat de un candelabru auriu, al casei Vanessei. Kevin mai schimbă câteva replici cu Hex, aruncându-mi din când în când câteva ocheade fugare, pe care i le întorc cu aceeaşi intensitate, si ne trezim în r

'

1

câteva clipe la subsolul vilei, unde dăm cu ochii de ceilalţi în jurul aparatelor dinăuntru. Vanessa şi JJ se joacă biliard la o masă nu departe de noi, urmărindu-şi unul altuia următoarea mişcare, în timp ce Kiva priveşte din spatele scaunului lui Bibi cu acesta încearcă să omoare nişte monştri pe un joc la consolă. De îndată ce intrăm toti înăuntru, si Kevin se apropie de boxe pentru a da muzica la o intensitate mai scăzută, toate capetele se întorc instant în direcţia noastră. r

'

•

J

— Aţi ajuns! sare Vanessa de lângă JJ, aruncând tacul pe masa plină de bile. JJ nu pare prea încântat de faptul că bilele tocmai îşi schimbă poziţia din cauza loviturii blondinei, căci asta înseamnă că jocul e compromis acum de-a binelea. Oftează iritat, sprijinindu-se în propriul tac. Din dreptul jocurilor video, îl pot auzi pe Bibi cum geme lung şi plin de mâhnire, şi-mi lungesc capul spre ei pentru a vedea că pe ecranul imens la plasmei scrie cu litere de tipar: AI PIERDUT. Kiva îl bate de câteva ori

peste umăr, ca şi cum ar încerca să-l consoleze, iar acesta îii zâmbeşte scurt, părând oarecum obosit. Se ridică apoi de pe scaun pentru a se apropia de noi. — De ce v-a luat atât? întreabă JJ — care nu ştiu cum răsare din spatele nostru pentru a bate palma cu Hex. — Luna a avut chef de o bălăceală în lac, ridică din umeri Hex, şi-l privesc pieziş pe sub gene. Ceilalţi ne aruncă câteva ocheade pline de curiozitate. — Dar nu sunteţi uzi, remarcă Vanessa, măsurându-ne din priviri pe amândoi, încep să urăsc fascinaţia ei absurdă legată de relaţia dintre mine şi Hex. Mai urmează să o aud cum ne planifică nunta şi luna de miere pe vreo insulă exotică — plătite de ea, bineînţeles —, şi voi începe serios să mă gândesc dacă e cu toate ţiglele pe casă. — N-a vrut să se... ude, accentuez ultimul cuvânt, spre indignare lui Hex, care îşi arcuieşte o sprânceană spre mine. Cică trece la abstinenţă de acum, zic, fără să ştiu măcar

despre ce vorbesc în acest moment, însă sigur hrănesc fanteziile Vanessei, căci ochii încep să-i sticlească imediat de interes, zărind-o cum zâmbeşte strâmb în colţul gurii. Mă sustrag de lângă ea şi Hex înainte să mai scot şi alte prostii pe gură. N-am uitat încă tentativa de sărut a lui Hex şi momentul aproape stânjenitor de azi de la lac când i-am oferit, mai mult sau mai puţin, un sărut indirect în colţul gurii. Ştiu că fusese un simplu gest de copii mici, aproape inofensiv, dar inima îmi trepidase preţ de o secundă, ca si cum as fi fost un clovn în faţa unui public ce se distra pe seama mea aruncând cu roşii. Sper doar că Hex nu s-a gândit prea mult la gestul meu ciudat, căci sigur dacă ar medita puţin la el i s-ar părea şi lui oarecum... dubios. *

t

*

— Să lăsăm porumbeii în treaba loc, începe Vanessa să danseze în jurul nostru, mişcându-se pe ritmul alert al melodiei disco. — Sunteţi împreună? întreabă pe neaşteptate Kevin, care ne aruncă

amândurora o privire uimită. — Nu! mă reped să răspund, furându-i orice oportunitate lui Hex de a o face. Se încruntă puţin, mijindu-şi ochii spre mine pentru o fracţiune de secundă, si simt cum un nod mi se pune în gât când îi zăresc pe ceilalţi ţintindu-ne cu privirile din toate direcţiile. r

'

T

Mă simt oarecum incomod în situaţia asta, aşa că trec val-vârtej pe lângă ei pentru a mă apropia de boxe, dând volumul muzicii aproape de maxim. Noroc că părinţii Vanessei sunt plecaţi în excursia aceea în Montana, altfel sigur n-ar fi apreciat prea mult gălăgia pe care o producem. Peste câteva ore — cred că două, maxim—, după ce am băut câteva beri şi ne-am prostit pe jocurile din sala Vanessei, ne oprim cu toţii pe nişte fotolii gonflabile, în jurul focului de la şemineu din centrul încăperii. JJ ne mai întinde tuturor câte un rând de beri, tolănindu-se exact lângă Kiva, ajungând acum cu capul în zona pulpelor sale.

Gestul său o ia prin surprindere, căci stă ţeapănă câteva momente, neştiind cum să reacţioneze, ca mai apoi să zâmbească scurt şi să-l tragă mai bine in poala sa, spre încântarea amicului nostru ametit de la băutură. Bibi stă lângă mine şi Hex, cu ochii închişi şi cu capul legănându-se pe melodia indie ce se aude acum de pretutindeni, în timp ce Vanessa şi Kevin stau undeva în dreapta noastră, părând să se afle în mijlocul unei conversaţii. J

t

— Şi, fiule risipitor, soarbe JJ din doza sa de bere, întinzându-i şi Kivei, care însă îl refuză. Ai de gând să stai sau...? — Da, dă scurt din cap Kevin, timp în care Vanessa îl masează pe umeri. — Şi ce-ai de gând să faci? intervine şi Hex, trăgând un alt fum din ţigara sa. Mă strâmb din cauza mirosului înţepător, scurtându-1 dintr-o singură privire mustrătoare, iar el înţelege aluzia, schimbându-şi mâna în care ţine ţigara pentru a evita ca fumul să-mi mai vina m fata. •

W

A

P

, W

f

— Cred că mă voi înscrie într-un curs de fotografie. Am făcut câteva super faine prin Londra cât am stat acolo. — Vreau şi eu să văd! zâmbeşte Kiva spre el. Pentru ea , fotografia e o pasiune la fel de mare precum dansul, doar că nu şi-o cultivă destul din cauza programului încărcat şi a situatiei de acasă. 9

— Cred că pot să-mi aduc aparatul foto dacă vrei, răspunde senin Kevin, şi dă să se ridice de jos. — Si totuşi, de ce a trebuit să stai atât de mult acolo? întreabă băgăcios JJ, ochindu-1 pe Kevin cu ochi mari şi curioşi. i

t

*

Kevin se opreşte brusc din mişcare, observându-i reţinerea ce-i umbreşte faţa. Şi-mi pot da cu repeziciune seama că nimeni, în afară de mine si » de Vanessa,* nu mai stie * adevăratul motiv pentru care a fost în Marea Britanie, cu atât mai puţin că a fost internat pentru a se lupta cu depresia. înghite în sec, zărindu-i degetele cum dau să

i se încleşteze pe lângă corp, şi cred că-i simte încordarea şi Vanessa, căci intervine de îndată, pocnind din degete. — Nu ştii că nu-i frumos să-ţi bagi nasul unde nu-ti fierbe oala? f

— De ce, mă rog? îşi dă JJ ochii peste cap. — Pentru că te vei opări, comentează sec Bibi, câştigând nişte râsete din partea celorlalţi Până şi Hex se destinde lângă mine, căci în scurt timp îl simt cum mă bate cu degetele peste umăr, ca şi cum ar ţine ritmul melodiei ce se aude din boxe. Kevin se întoarce peste câteva minute cu aparatul său foto, iar Kiva îl părăseşte instant pe JJ pentru a se apropia de el şi a-i admira pozele. Nu găsesc puterea de a mă ridica însă de pe locul în care stau parcă picată din cer. Prezenţa lui nu-mi face bine la stomac, şi, deşi nu am apucat să schimb prea multe vorbe cu el, îl simt cum mă priveşte, ca şi cum ar vrea să mă tragă deoparte şi să vorbim. Să redeschidem trecutul şi să ne înecăm în el. Iar eu nu

vreau mai trec prin asta încă odată, nu în seara asta, cel puţin. — Ţi-e somn? mă întreabă Hex după un timp, după ce restul se apucaseră din nou să danseze prin cameră, JJ cu Kiva şi Vanessa cu Kevin. Bibi plecase de ceva timp la baie, şi încă nu se întorsese. — Puţin, mărturisesc, lăsându-mă moale peste pieptul său, în timp ce braţele sale acoperite acum doar de o bluză pe gât îşi fac loc printre corpurile noastre, cuprinzându-mă mai bine lângă el. Şi cred că tocmai asta e ciudat la Hex. Faptul că există unele momente în care pot sta atât de apropiat de el, fără să-mi pese de nimic altceva decât de senzaţia de familiaritate şi protecţie, şi unele situaţii în care, pur şi simplu, nu ştiu să reacţionez, paralizându-mi nuntea cu totul. Probabil totul tine de conjunctura momentului, însă nu cred că ar trebui să mă simt diferit atât timp cât este vorba de aceeaşi persoană. De acelaşi Hex pe care-1 stiu încă de când se lua la bătaie cu toti proşti de la noi din cartier. i

f

r

— Vrei să plecăm? îşi aplecă capul spre urechea mea pentru a se face auzit din cauza muzicii mult prea puternice. Respiraţia sa caldă planează pe deasupra urechii mele, aprinzându-mi o văpaie în miezul pântecului. — Nu încă, dau din cap, cuibărindu-mă mai bine în scobitura gâtului său. Abia acum îmi dau seama că încă miroase puţin a transpiraţie de la munca în garaj, ce e însă acoperită de parfumul său iute de colonie bărbătească, ce mi se strecoară abia sesizabil pe sub nări. Nu miroase atât de bine dat fiind faptul că nu făcuse un duş înainte, dar miroase tot a Hex, şi dintr-un motiv ciudat nu-mi mai pasă de altceva în acest moment. — Te-ai mai gândit la propunerea mea? se aude deodată în urechea mea, determinându-mă să-mi înclin puţin capul pe spate pentru a-i întâlni ochii. La ideea cu mutatul împreună. — Credeam că glumeşti, spun sincer,

încruntându-mă puţin. Nici prin ruptul capului nu m-am mai gândit la asta, căci oricum nu i-am dat crezare de la bun început. Vreau să scap de sub privirile iscoditoare ale mamei, dar nu-s sigură că mutatul cu Hex în acelaşi apartament îmi va face prea mult bine după... tot ce se petrecuse între noi. Sunt mult prea multe lucruri de analizat, de gândit, de despicat firul în patru, căci o decizie ca asta nu e ceva ce ar putea să fie luată peste noapte, căci constituie un angajament important faţă de cealaltă persoană, şi chiar nu vreau să ajung în ipostaza în care să nu mai simt plăcere după nici o lună de zile. Mama sigur n-ar fi prea încântată să mă vadă înapoi pe prispa casei sale. — Gândeşte-te, îmi loveşte burta în tandem cu muzica ce pe vibrează pe piele. Mai ai o săptămână de vacanţă. Poate îţi găseşti răspunsul. înghit în sec, lăsându-mi capul înapoi peste umărul său. Bibi îşi face apariţia peste câteva secunde, puţin tras la faţă — din cauza răcelii, cred —, şi ne aruncă

amândurora o ocheadă pe furiş, făcându-ne cu ochiul, luând o doză de bere de pe masa din faţa noastră pe care o dă pe gât din câteva înghiţituri. Peste altă oră scursă printre glume şi dansuri caraghioase ale celorlalţi, mă scol din braţele lui Hex pentru a merge la baie înainte să plecăm. Nu e foarte târziu, dar sunt obosită după o zi de muncă, şi chiar vreau să fac un duş fierbinte şi să mă arunc direct printre cearşafuri. Mă spăl pe mâini după ce termin, privindu-mi expresia palidă pe de faţă, şi mă stropesc de câteva ori peste obraji pentru a mă mai anima cât de cât. Dau să ies, scuturându-mi palmele de apa ce mi se scurge printre degetele, şi mă blochez când îl observ pe Kevin în tocul uşi, stând ca şi cum ar fi pregătit să deschidă uşa. Dau să-l întreb dacă vrea să intre, însă nu apuc să scot vreun cuvânt, căci în secunda următoare palmele sale se fixează pe umerii mei, împingându-mă cu atât de multă forţă înapoi în baie încât simt că o să mă împiedic în propriile picioare. îmi dă imediat drumul,

închizând uşa în urma lui, şi mă priveşte calm, dar totuşi cu o oarecare tensiune în corp. Mă uit cruciş spre el, auzindu-mi tropăiturile inimii direct în timpane, făcându-mi ecou prin pieptul ce mi se mişcă acum neregulat. — Ce naiba, Kevin? mă zgâiesc spre el. — Scuză-mă, Luna! Dar nu ştiam cum altcumva să te prind singură câteva minute. — Si crezi că izolarea în baia asta e o idee bună? îmi încrucişez braţele la piept, provocându-1 din privire. T

îşi muşcă buza de jos, părând vădit plinde remuscare, si-si freacă ceafa de câteva ori. Pare neliniştit, şi cred că are şi motive. Nu cred că se aştepta nici el să dea ochii cu mine după ce şi-a luat tălpăşiţa ca un nenorocit după acea noapte de primăvară în care viata tuturor a luat o întorsătură teribilă. E amuzant acum când mă gândesc, cum o singură secundă poate schimba cursul întregului destin, dând complet peste cap *

t

;

*

»

ordinea firească a lucrurilor. Oftez, încercând să nu-mi amintesc. — Ce vrei, Kevin? îşi urcă ochii fumurii peste ai mei, şi mai că văd suferinţa din ei. Sau poate doar mi se pare, căci Kevin cel de acum doi ani pare un străin spre deosebire de băiatul care stă acum în faţa mea, ochindu-mă cu atât de multă emoţie în ochii ce-i scânteiază în lumina caldă a becului de deasupra capetelor noastre. J

— Vreau să vorbim. Cred că ştii şi tu despre ce anume. Un fior rece şi crud îmi străpunde linia coloanei, făcându-mă mă cutremur pe interior si să vreau să-mi musc limba. Cred că mă înşel dacă am impresia că o va lăsa baltă, şi va îngropa trecutul aşa cum încerc eu să o fac. *

t

— Ştiu, dar nu vreau să o facem, răspund răspicat. E prea târziu, Kevin. Ai lăsat mult

prea mult timpul să treacă. Ce crezi că vei rezolva dacă vom depăna amintiri acum? Nu provoca mai mult rău decât ai făcut-o deja. — Nu înţelegi, face un pas spre mine, fiind de-a dreptul agitat acum. Fac un pas înapoi, aruncându-i o privire bănuitoare. Când îşi dă drumul din nou la gură, vocea parcă i se frânge în mii se cioburi de angoasă. Am încercat, ok? Am încercat să nu mă gândesc, dar nu pot! Nu pot trăi cu gândul a ceea ce am făcut! Nu pot trăi cu gândul că va trebui să iau secretul ăsta în mormânt! Tu poţi face asta, Luna? Poţi dormi bine noapte ştiind ce am făcut? îmi presez buzele între ele atât de tare, încât dinţii încep să mă doare în spatele lor. Cuvintele sale sunt ca nişte pumnale care-mi crestează pieptul, împingându-se tot mai adânc în sufletul meu, pârjolindu-mi coastele şi făcându-mă să mă înec în propria respiraţie. îmi cobor tulburată privirea spre podea, încercând să nu mă gândesc prea mult la întrebările sale, dar nu reuşesc mare lucru, căci încep din nou să mi se învârtă în cap precum acele unui ceasornic.

— Nu..., murmur fără glas, simţindu-mi colţul ochilor grei in timp ce mi-i ridic spre ai săi. Nu am uitat ce am făcut. Si ce n-am făcut. Dar nu mai pot să spun ceva, căci timpul a şters toate urmele şi a spălat păcatele noastre. Sau măcar le-a măturat cât de cât. Iar el nu poate să mai sufere încă o dată, căci a pătimit deja destul. Te rog, Kevin, mă apropii cu reţinere de el, încercând să-mi tin lacrimile fierbinţi în frâu, înainte să-mi dea buzna din ochi. îl apuc de braţe, scuturându-1 de câteva ori, şi-l văd cum mă priveşte la rândul său cu o emoţie de nedescris. Te rog să nu spui ceva ce vei regreta. Nu face ca întoarcerea ta să fie în van, bine? încă încearcă să-şi revină; nu-1 distruge şi mai tare decât e deja. *

t

t

Buzele încep să-mi tremure spre final, exact ca ale sale, încercând să scoată cuvintele pe gură. îşi strânge ochii, umezindu-şi buzele ca si cum ar fi străbătut de un milion de senzaţii în acelaşi timp, şi se smuceşte de lângă mine, făcând câţiva paşi înapoi. *

— Nu ştiu dacă pot să mai fac asta, Luna.

i

îmi mai aruncă o ultimă privire plină de regret, apoi deschide uşa şi dispare în urma ei, exact în momentul în care un strop de umezeală mi se scurge din ochi, alunecându-mi de-a lungul obrazului. Rămân paralizată în loc, incapabilă să-mi mai iau ochii de la altceva decât de la uşa deja închisă, şi simt cum pieptul mi se frânge bucăţică cu bucăţică, până când rămân pustiită pe dinăuntru. Aveam dreptate când m-am temut de reîntoarcerea lui Kevin. Va distruge totul în calea sa dacă îşi va da drumul la gură.

Capitolul 30

HEX *

în destul de rarele momente în care ne vedeam — asta şi pentru că trebuia să ne ţinem relaţia

ascunsă din cauza mamei sale exigente — Sunny şi cu mine obişnuiam să

ne petrecem timpul cutreierând oraşul în căutarea unor locuri mai ferite în care să fim doar noi doi. Nu aş fi crezut vreodată că-mi va plăcea vreodată companiei sa, căci nu se asemăna deloc cu prietenii cu care îmi pierdem de obicei timpul; ba mai mult, nici măcar nu frecventam aceleaşi cercuri pentru a avea măcar vreo sansă de a sta unul în preajma celuilalt. /

Cu timpul însă, după ce am simţit o oarecare atracţie faţă de ea de îndată ce am mai crescut amândoi, îmi dădusem seama că Sunny era o fată cu foarte mult bun simt şi, desi modalităţile sale de a se distra includeau orice, dar nu băutură, fum sau alte căcaturi, mă obişnuisem cu liniştea din jurul său. Ca şi cum ar fi fost oaza mea de pace într-un război continuu cu cei din jurul meu. îmi făcea bine. Mă făcea pe mine să mă simt bine pentru prima dată în viaţa mea, şi probabil că ăla era lucrul care mă atrăgea atât de tare la ea. T

t

Era calmitate, iar eu aveam nevoie de aşa ceva în viaţa mea mult prea zdruncinată.

— Nu ţi-e frig? o întrebasem la un moment dat, când ne asezasem amândoi la umbra unui arbore bătrân şi noduros aflat aproape de intrarea în pădurea de lângă oraş. Ne oprisem mai mult pentru ca Sunny să facă nişte poze, dar apoi îmi ceruse să ne aşezăm pentru a mai zăbovi puţin înainte să ne întoarcem la realitatea fiecăruia. '

/

— Mm, nu. Eşti cald, suspinase în braţelele mele, adâncindu-se şi mai mult la pieptul meu, până când ajunsesem cu bărbia peste creştetul acesteia. Parfumul slab al şamponului său de mere verzi îmi luase cu asalt nările, aducându-mi o senzaţie de plăcere printre simţurile şi aşa deschise. în plus, continuase, răsucindu-şi capul cât să-i întâlnesc albăstruiul din irisuri, dacă voi răci te voi avea pe tine care s-o faci pe asistentul, nu-i asa? t

Rânjisem în acelaşi timp în care zâmbetul său îi încolţise în dreptul buzelor. îi depusesem un sărut apăsat peste părul răvăşit din cauza vântului de toamnă, şi o cuprinsesem mai bine cu braţele de după abdomentul acesteia. Căldura corpului său

îmi vibra parcă pe sub propriile haine, stârnind un foc mocnit în pieptul meu. — Depinde cum ai de gând să mă plăteşti, îi murmurasem în ureche, frecându-mi nasul de linia fină a urechii sale stângi. Tremurase puţin în strănsoarea mea, prinzăndu-se cu palmele de braţele mele, ca şi cum ar fi încercat să mă tempereze. îmi plăcea însă maniera aproape jucăuşă, dar în acelaşi timp inocentă, prin care încerca să mă facă să mă dau înapoi. Atunci când mă băgasem în seamă pentru prima dată cu ea părea ca şi cum ar fi vorbit pentru prima dată cu vruen băiat, şi nu era ceva de condamnat, având în vedere ce mamă autoritară si dornică de control avea. Fusese mai mult decât o mirare momentul în care ea fusese cea care iniţiase primul nostru sărut, care nu fusese cine ştie ce, căci se vedea că habar nu avea ce face. Fusese însă extrem de dulce, ca nectarul unui bujor proaspăt înflorit şi stropit cu rouă. Un sărut timid, şi complet neştiutor. /

Tocmai de aceea îmi şi plăcea să-i observ

reacţiile atunci când îi invadam mult prea mult spaţiul personal. Ca şi cum ar fi trecut printr-o puzderie de stări în acelaşi timp, şi n-ar fi ştiut cum să controleze pe toate. începusem să-i mângâi cu nasul pielea caldă a gâtului, resimţindu-i bătăile accelerate ale pulsului ce i se zbătea prin vasele de sânge. îi plantasem un mic sărut sub bărbie. — Ai grijă ce faci, şoptise pe o voce greoaie. M-ar omorî mama dacă ai lăsa vreun semn vânăt la vedere. Surâsem. Mi-ar fi plăcut să-i văd faţa Aurorei când ar fi constat urmele lăsate de dinţii mei pe pielea preţioasei sale fiice; ar fi fost ceva demn de urmărit. însă în acelaşi timp, nu voiam să-i creez şi mai multe probleme lui Sunny cu maică-sa. Ştiam de la ea că nu-i convenea prea mult faptul că încerca să o controleze la fiecare pas, sugrumând-o cu cerinţele şi aspiraţiile sale. îmi spusese de vreo două ori că i-ar fi plăcut să fie şi ea altfel, însă nu ştia cum să-i explice unele chestii mamei sale, căci o crescuse într-un anume fel, şi îi era dificil să se îndepărteze

de acea educaţie. Uneori aveam impresia că o invidia pe Luna pentru libertatea de care se bucura aceasta, însă nu prea îi plcăea să vorbească despre familia sa, şi nici eu nu o chestionam prea des. Aşa că mă îndepărtasem încet de ea, mutându-mi bărbia peste umărul său. O pală rece de vânt trecut alene pe la picioarele noastre, ridicând frunzele uscate deasupra capetelor noastre. — Ok, te las de data asta. Nu vreau să te închidă iar în casă. — Nu e chiar aşa rea, murmurase aceasta, lăsându-se si mai moale în braţele mele. /

/

— Dar nici încântătoare, replicasem sec, câştigând un chicotit din partea sa. — Mulţumesc totuşi pentru că mă înţelegi. Mă desprinsesem brusc de ea, răsucind-o atât de brusc spre mine încât părea buimacă pentru câteva secunde bune. îi prinsesem obrajii trandafirii între palmele mele,

coborându-mi ochii spre ai săi pentru a-i arăta că ceea ce avea de gând să-i spun era cât se putea de serios. — Te plac mult, Sunny. într-atât încât să nu-mi doresc să-ti strict relaţia cu ai tăi. Chiar dacă mama tae o scorpie uneori, îmi dădusem ochii peste cap. !

/

Mă privise lung preţ de câteva clipe, asaltându-mă cu una dintre zecile sale de priviri cercetătoare. Uneori aveam impresia că-mi putea vedea direct în süßet, ca şi cum aş fi fost dezbrăcat în faţa sa de orice zid pe care l-aş fi putut construi în jurul meu. Zâmbise apoi, cald şi scurt, şi-şi aplecă cu reţinere faţa de a mea, cât să-şi depună buzele-i cărnoase şi fierbinţi peste ale mele pentru câteva clipe ce-mi păruseră ani întregi. Rupse spoi sărutul, unindu-şi fruntea cu a mea. — Şi eu te plac, Hex.

— Nu am timp, Luna! Pa! îi închid înainte să o mai las că mă înjure în vreun fel. Oftez, aruncându-mi telefonul înapoi în geanta de lucru, şi simt privirile celorlalţi peste faţa mea, analizându-mă la sânge. — Ce e? mă zgâiesc spre ei, în timp ce Bibi şi JJ încep să se facă că plouă. — Nu crezi c-ai fost cam prea... dur cu ea? întreabă Bibi cu jumătate de gură. îi arunc o privire piezişă, aplecându-mă spre geantă pentru a-mi scoate un prosop curat, şi încep să mă şterg de transpiraţie acumulată de-a lungul celor două ore pline de sală. Ceilalţi doi nu arată prea rău, însă nici nu s-au chinuit atât de mult ca mine, preferând să stea mai mult pe aparate, şuşotind între ei ca două băbuţe bârfitoare. Si se mai întreabă apoi de ce n-au mai pus masă musculară pe ei. De leneşi ce sunt! r

T

9

— Voia să mă întrebe dacă merg mâine cu ea nu ştiu unde, îmi răsucesc prosopul peste umeri.

— Ah, vrei s-o faci pe misteriosul, îmi face JJ cu ochiul, şi mai că-mi vine să-i plesnesc cu prosopul peste faţă. — Eşti sigur că nu ştie de ideea ta cu mica adunare de ziua ei? ridică Bibi din sprânceană, tuşind sec. Fetele sigur vor vorbi despre asta. Mira-m-aş să nu-şi dea Vanessa drumul la gură. — Nah, clătind din cap. Şi oricum, nu prea-mi pasă dacă află sau nu, important e să se simtă bine. Şi chiar sper să o facă. Luna îmi spusese mai de mult, de când eram încă mici, că nu-i plac petrecerile pentru zilele de naştere, cu toate că n-am înţeles niciodată de unde i se trage toată treaba asta. Ai fi zis că la cât de petrecăreaţă şi dornică de distracţie e ar fi prima care să ceară o petrecere monstruoasă de ziua ei, însă niciodată nu cere nimic altceva, decât să fim toată gaşca la un loc. Nici măcar de majorat nu am făcut mare tamtam pe tema asta, ci ne-am adunat la Vanessa acasă pentru câteva ore de dans şi 9

băutură la ea în subsol. Tocmai de aceea nu vreau să ne abatem nici anul ăsta de la aşa-zisele sale reguli. — Măcar de ziua ta să mergem la un club sau ceva, plescăie JJ din buze, ridicându-se de pe aparat. Duc lipsa de aşa ceva. — Vrei să spui că duci lipsa de tipe cu care să ţi-o pui cât e noapte de lungă, îşi dă Bibi ochii peste cap, plecând de lângă el. — Şi asta, râde JJ. Acum că mă gândesc, nu mi-am mai tras-o cu cineva de la faza aia cu Kiva din spital. Prea mult timp, zău de nu! — într-o bună zi ai să iei Chlamydia, îl bate peste umăr, luându-şi din propria geantă un prosop mare şi un gel de duş. — Ce-i aia? întreabă confuz JJ în timp ce Bibi dispare deja pe uşa ce dă spre băi. Se întoarce apoi spre mine, însă ridic indiferent din umeri. Bibi chiar are dreptate. JJ chiar e un curvar şi jumătate şi, deşi nici eu nu-s uşă de biserică si-am făcut si eu destule la viata mea, eu măcar am bunul simt să mai iau *

t

t

pauze din când în când. JJ nu cred că are cuvântul ăsta în vocabularul său. — Apropo, ştii cumva ceva de Venom? întren în timp ce mă îndrept cu el pe urmele lui Bibi. — Nu cred, se încruntă subit. S-ar fi auzit prin găşti dacă ar fi făcut ceva grav. De ce? Ai treabă cu el? — Să zicem. Nu am uitat încă faza din acea noapte cu Luna, în care fusese tăiată din cauza cretinului acela. Poate că dispăruse din oraş, sau cine ştie pe unde naiba mai umblă acum, însă tot voi avea o mică discuţie cu el când îl voi prinde. Şi oh, îl voi găsi la sigur. 9

— Ah, gata, ştiu! Mi-ai luat în serios sfatul de a o cuceri mai repede pe Luna până nu ţi-o altui — în cazul ăsta Venom — în fată. Bun băiat, Hex! 9

îi arunc o privire încordată, dându-i fără pic de ezitare una după ceafă. Scânceşte furios,

frecându-şi cu mişcări repezite zona lovită, şi nu pot să nu rânjesc maliţios la vederea expresiei dureroase de pe faţa sa. Chiar ar trebui să-şi ţină pliscul uneori. Cu atât mai mult cu cât habar n-are de dragostea neîmpărtăşită a Kivei faţă de el. Cred că el ar fi ultima persoană de la care aş vrea să primesc acum sfaturi.

Când mă reîntorc acasă, e deja trecut de ora şase seara, ceea ce înseamnă că am toate şansele din lume să mă întâlnesc cu ai mei, şi nu ştiu prea sigur dacă am chef să stau la masă cu ei. Pe mama n-aş putea vreodată să o refuz, căci ţin prea mult la ea pentru a o întrista în vreun fel, însă nu cred c-aş putea să spun acelaşi lucru despre tata. Cu toate că în ultimul timp a lăsat-o mai moale cu băutura, asta nu înseamnă că nu e la fel de ursuz ca de obicei, şi într-un fel în urăsc pentru modul idiotic în care se comportă cu mama. Ea nu are de ce să sufere din cauza problemelor sale, căci nu a fost cu nimic de

vină din cauza acelui incident nefericit de acum câţiva ani. Se pare insă că tata încă păstrează în minte acea amintire dureroasă, căci altfel nu-mi pot explica cum de se poate purta atât de urât cu o persoană care nu face altceva decât să-i ofere dragoste şi atenţie necondiţionată. Nu dau doi bani pe modul în care mă tratează pe mine, atât timp cât nu o mai face pe mama să plângă în unele nopţi de una singură, când are impresia că nimeni nu o vede. Mă descalţ, se pare, cam prea gălăgios în holul de la intrare, căci nici nu apuc prea bine să-mi las geaca în cuierul de lângă perete, căci vocea tatei se face de îndată auzită din dreptul bucătăriei. — Tu eşti, Hex? Hai la masă! S-a zis cu planurile mele de a-1 evita. înjur printre dinţii încleştaţi, repezindu-mă spre capul scărilor pentru a urca mai repede în camera. Pentru câteva fracţiuni de secundă chiar meditez asupra gândului de a mă preface că nu l-am auzit şi a sta în camera, însă apoi mă gândesc să nu ar fi drept s-o las f

pe mama să mănânce de una singură cu ea, căci n-ar fi prea plăcut probabil. Aşa că mă înjur din nou, schimbându-mă de haine în unele mai comode, şi cobor nu prea dornic în bucătărie. Tata stă deja pe scaunul său, urmărind ceva de pe telefonul mobil, în timp ce mama îi aşază un castron aproape plin de ciorbă de pui, a cărei miros îmi face stomacul să se strângă pe dinăuntru. Ador ciorbele mamei! Fata i se luminează de îndată ce-mi observă prezenţa, apropiindu-se pe mine pentru a-mi apuca obrajii şi a mă săruta apăsat peste amândoi. îmi zâmbeşte candid, zărindu-i de îndată cearcănele încrustate pe sub pielea ridată a ochilor, şi nu pot să fac altceva decât să-i întorc gestul, mângâind-o uşor pe spate. 9

*

*

— Era şi timpul, murmură tata cu capul încă în ecran. Ia loc. Mă stăpânesc pentru a nu-mi lărgi şi mai tare grimasa ce începe să mi se formeze pe faţă, şi ocolesc masa pentru a mă pune în celălalt capăt al acesteia. în scurt timp, ne

aruncăm cu toţii ochii in propriile castroane, si continuăm să luăm cina intr-o tăcere mai mult decât incomodă. *

Nu pot să spun că mi-au lipsit prea mult asemenea nopţi. Mereu evitam să rămân acasă prin preajma meselor pentru că ştiam că fie tata ar fi reaprins din senin vreo ceartă care mi-ar fi stricat tot cheful de mâncare, fie n-aş fi suportat, pur şi simplu, să stau între aceeaşi patru pereţi cu acesta. Când era mic îl adoram pe tata, era singurul pe care voiam să-l fac mândru, însă cu timpul tot ceea ce simţeam pentru el se estompase, sau poate că fusese îngropat adânc în mine, acoperit de ţipetele şi paharele goale de băutură ieftină. Poate că moartea Avei i-a spulberat paradisul mult visat, însă tocmai el fusese călăul familiei noastre, fie că ştie sau nu asta. — Şi, am auzit că lucrezi la tipul ăsta, Bill parcă? îmi ridic capul din ciorba pe jumătate

mâncată, zărindu-1 pe tata privindu-mă cu interes. E treaz in seara asta si, desi ar trebui să mă bucur că nu mai duhneşte a alcool, sunt în stadiul în care aproape că nici nu-mi mai pasă în ce stare e, sau dacă e sau nu în toate minţile T

7

r

J

— Da, ridic din umeri. — La secţie nu ţi-a plăcut să lucrezi, dar văd că îţi place să te murdăreşti pe sub maşini, comentează mai mult decât sec, având un mic zâmbet strâmb în colţul gurii. îl privesc fix, zărind-o cu coada ochilor pe mama cum înghite în sec. — Tu ai vrut să-mi găsesc un job. Mi-am găsit. — Mda, dar poate ceva mai... diferit. Se opreşte cu lingura deasupra castronului său, ochindu-mă cu interes. Simt cum fruntea începe deja să mi se strângă sub cutele formate deja pe piele, iar degetele mi se încleştează şi mai ferm în

jurul lingurei de metal. îmi muşc interiorul obrazului, respirând greoi pe nări pentru a mă calma. — Mecanicii sunt plătiţi chiar foarte bine. îmi place ce fac, iar Bill e un tip ok. Poate mai ok chiar şi decât tine, propriul meu tată, cu care nu mai pot să vorbesc sau căruia nu mai am nicio sansă să mă confesez în legătură cu anumite probleme pentru că ştiu că te-ar durea fix în cur. Uneori mă gândesc serios dacă mamei nu i-ar fi mai bine fără el. Un divorţ n-a reprezentat niciodată un lucru uşor, însă atunci când căsnicia nu te mai face fericit, cred că ar fi singura soluţie plauzibilă pentru a-ţi recupera ce a mai rămas din viaţă şi a reîncepe de la zero. Nu îndrăznesc însă să deschid acest subiect cu mama, căci mereu a fost mai conservatoare şi sigur nu-i va pica prea bine. J

— Mai vedem noi, gângureşte pe un ton neutru, lovind castronul cu lingura. Apropo, care-i treaba cu tine şi fata Morgenstern? Te

culci şi cu ea mai nou? Ai de gând să le iei la rând? Lovesc atât de tare cu palmele pe suprafaţa mesei, încât fac tacâmurile să tremure sub mişcare, iar pe mama să tresară agitată. Tata continuă să mă privească sfidător, aproape parşiv, şi la dracu' dacă nu aş vrea să-mi eliberez încordarea din muşchi pe faţa lui. Are un noroc chior că este tatăl meu până la urmă, căci altfel nu m-aş mai putea abţine atât de mult în momentul de fată. t

— Nu vorbi rahat la adresa ei, mârâi cât se poate de controlat, simţind însă cum sângele îmi clocoteşte de nervi pe interior, adunându-mi-se tot în dreptul capului. Carnea îmi zvâcneşte pe sub piele, fiind acum atât de încordată, încât mai că as zice c-as putea să-mi rup vreun muşchi dacă aş mai sta mult în poziţia asta. 7

r

»

Tata pufneşte pe nări, lăsându-şi spatele să-i alunece pe spătarul scaunului. Ochii îi joacă ca două văpăi aprinde, menite parcă să mă scoată si mai tare din tâtâni. 7

r

r

— Calmează-te, băiate. Sunt doar curios dacă ai de gând să le nenoroceşti pe amândouă. Mă mişc atât de violent, încât aproape că nu mai văd ce fac decât atunci când mă trezesc cu ambele palme strânse în pumni în jurul gulerului cămăşii sale, ridicându-1 cu câţiva centimetri de pe scaun. De lângă noi, mama încearcă să-mi spună ceva, având o voce aproape sugrumată de tristeţe şi îngrijorare, însă nu pot nicicum să mă focusez pe ea, căci tot ceea ce văd este albastrul sters al ochilor săi, ce par a mă privi cu tărie şi stăpânire de sine. îşi ridică bărbia în sus, încercând parcă să se sustragă de sub strânsoarea mea mai mult decât încremenită, şi simt cum pumnii încep să-mi tremure uşor în jurul materialului alb ca varul. — Niciodată, mă auzi? şoptesc cu greu printre dinţii clănţănind. Nicodată să nu mai spui ceva la adresa lor. Nu mă aţâţa să fac ceva ce voi regreta pentru unul ca tine. Ochii îi sunt brusc acoperiţi de un voal

întunecat, ca şi cum ar vedea preţ de o clipă negru în faţa ochilor. Se smulge instant de lângă mine, fără să mă mai împotrivesc în vreun el pentru a-1 ţine lângă mine, şi-şi duce ambele palme la gât pentru a-şi aranja gulerul mototolit, fără să-şi ia măcar pentru o clipă ochii de la ai mei. Respir adânc, lingându-mi buzele uscate, şi arunc o privire fugară spre femeia ce-şi duce palmele la faţă, ca şi cum ar sta să izbucnească în plâns din moment în moment. — Scuze, mamă, murmur înspre ea, făcând apoi cale întoarsă spre camera mea, unde încui cu o bufnitură usa de la dormitorul meu. Lovesc mai mult din instinct pumnul încleştat de suprafaţa lemnoasă, drăcuind de toti sfinţii atunci când valul de fierbinţeală dureroasă îmi precede pielea şi oasele zdruncinate, şi mă prăbuşesc apoi cu fundul pe pat, prinzându-mi capul între palme. t

9

9

9

Tâmplele îmi bubuie, greaţa mi se formează în stomac, iar lupta cu gândurile ce riscă să-mi invadeze mintea devine brusc o

bătălie pe care simt că o voi pierde in curând. A trecut atât de mult timp in care nu m-am mai gândit cu adevărat la Sunny, încât uitasem cât de dureros poate să fie să-mi amintesc de ultimele noastre clipe petrecute împreună. Uneori aş vrea cu tot dinadinsul să uit acele frânturi odioase de amintiri, şi să rămân doar cu cele în care eram fericiţi si în lumea noastră, atunci când nu cunoaşteam o asemenea pârjolire a inimii şi a minţii. t

•

Tot ce a fost bun legat de Sunny pare că nu mai există acum în gândurile mele, fiind parcă înlocuite doar de acele scene în care mi-am blestemat viata de mai bine de sute de ori. N-a mai rămas nimic frumos. Nimic dulce în imaginile cu ea care mi se mai strecoară uneori prin vise ca nişte fantasme ale nunţii. Nimic pur în cea care m-a făcut pentru prima oară să iubesc cu adevărat. 9

îmi strâng părul şi aşa scurt în pumni, simţind cum scalpul începe să mă usture şi să-mi ardă din cauza presiunii, şi-mi strâng ochii pentru a încerca să mă lupt cu senzaţia dogoritoare ce-mi ia cu asalt suprafaţa ochilor. Plămânii îmi ard din cauza aerului

ce pare că se pierde prin corp, fără să mai ajungă la destinaţie, iar pieptul mă apasă ca un bolovan de ciment, făcându-mă să mă înec în propriile respiraţii. Aş vrea să văd lumina de la capătul tunelului în care pare că sunt peirdut, însă nu văd nimic în afară de un întuneric compact şi lipsit de orice salvare. Un bâzâit scurt şi repetat mă face să-mi ridic obosit capul din palme, aruncându-mi ochii spre ecranul aprins al telefonului pe care-1 aruncasem pe pat atunci când am intrat în cameră acum ceva timp. îmi mijesc ochii apăsători asupra acestuia, fiind orbit câteva secunde de luminozitatea prea puternică, şi simt cum golul din stomac mi se lărgeşte din ce în ce mai mult, devenind acum o prăpastie fără de capăt. Prinţesa: Eşti bine? Mi s-a părut că aud o bufnitură de la tine. Trântesc telefonul înapoi în pat fără să-i mai dau un răspuns. Mă prăbuşesc cu spatele peste cearşafuri, privind tăcut spre tavanul înalt, şi pierd în scurt timp şirul minutelor

care trec pe lângă mine. Tot ceea ce mai ştiu este faptul că la un moment dat sar ca ars din pat, pipăind cu palmele după telefon, şi-i dau numaidecât un mesaj Lunei prin care o întreb dacă a adormit şi dacă vrea să iasă cu mine pe afară. Nu aştept după un răspuns, căci ştiu în sinea mea că dacă îl va vedea va ieşi negreşit, şi mă grăbesc să-mi cotrobăi prin şifonier după o eşarfă şi o bluză groasă, pe gât, apoi mă grăbesc să-mi iau portofelul, telefonul şi cheile de la casă si să ies de aici înainte să simt cum pereţii ăştia mă sugrumă de tot. »

Aproape că am impresia că am fost mult prea încrezător în Luna atunci când constat că nu-şi face apariţia preţ de câteva minute bune. Respir aerul rece şi greoi de afară, ieşindu-mi aburi spumoşi ca laptele printre nări şi gură, şi mă gândesc serios unde să merg dacă tot nu are de gând să-şi mai facă simţită prezenţa. Poate chiar doarme, îmi reamintesc în gând, şi încep să o iau la pas pe aleea din faţa curţii, când aud în clipa care urmează un scârtâit de balamale 9

provenind din dreptul curţii vecine. Zăresc de îndată părul de un blond argintiu al Lunei făcându-şi apariţia de sub fesul tras bine pe cap, iar peste câteva secunde o zăresc cum păşeşte săltat spre mine, oprindu-se cu o privire curioasă pe faţă. — Vrei să vorbeşti? — Nu tocmai. — Bun, atunci să mergem, îmi zâmbeşte slab, apucându-mi palma într-a sa, şi începând să mă tragă pe străduţa cufundată într-o beznă cătrănită. Felinarele pâlpâie cam prea slab pentru a lumina mai bine aleea. Ochii îmi fug fără să vreau spre conexiunea abia simţită a palmelor noastre, şi am o ciudată tentaţie de a i-o strânge într-a mea, atât de tare, încât să simt cum articulaţiile şi aşa julite din cauza loviturii de mai devreme să urle de durere. Nu o fac însă, căci pentru moment mi-e îndeajuns să-i simt răceala din palmă topindu-se sub fierbinţeala pielii mele. Mâna mea e aproape de două ori cât a sa, şi, privind-o acum de sus, îmi dau seama

că Luna e intr-adevăr mult mai mică decât mine. Mică, dar a dracului. O combinaţie destul de letală uneori. Mergem aşa mult timp, străbătând străzile pustii şi trotuarele întortocheate de băltoace de zăpadă topită, într-o linişte care mă calmează din cine stie ce motiv. 7

Nu ştiu de ce apelez întotdeauna la Luna de când am venit înapoi în Portland. Poate că ar fi trebuit să-i sunt pe băieţi să ieşim undeva, poate că ar fi trebuit să o las pe Luna în pace, căci nu-i pot face mereu dezordine în viaţă după cum am eu chef. Va veni o vreme în care va exista altcineva în viata ei care să-i ocupe nopţile şi timpul, şi nu voi mai putea să-i cer, ca acum, să-mi mai ridice moralul doar prin simpla sa prezenţă. 9

Gândul că voi pierde o parte din Luna mă face să o strâng involuntar de mână, într-atât de tare încât să o aud scâncind de lângă mine. — Scuze, murmur nelalocul meu, slăbind din stârnsoare.

— Chiar te comporţi ciudat. încep să cred c-ar trebui să te reapuci de drogurile alea stupide ale tale. Măcar atunci aveai haz. îmi arcuiesc întrebător din sprânceană. — Mă instigi din nou la păcat? — Te instig la ce-ţi va face bine momentan, îşi scutură capul, râzând. Nişte droguri luate cu cap şi nu prea des nu au făcut niciodată prea mult rău. — Insinuezi c-ar trebui să mergem să găsim asa ceva? *

— Nah, păşeşte în faţă, fiind acum în faţa mea. N-am chef de asa ceva în seara asta. Cred că putem găsi şi altceva de făcut pe aici în afară de a ne droga ca idioţii. Rânjeşte cu subînţeles, prinzându-mă mai bine de mână, şi, nu ştiu de ce, dar nu ştiu cum ar trebui să interpretez reacţiile sale faciale în acest moment.

Mă trage apoi după sine pe străzile luminoase şi ticsite pe alocuri de grupuri de adolescenţi scăpaţi parcă de la nebuni după felul in care râd şi se comportă, iar in scurt timp corpul începe să mi se mai detensioneze, şi simt cum gândurile întunecate de mai devreme sunt, încetul cu încetul, expulzate în afară. Nu obişnuiesc să fiu târât de cineva după bunul plac, mai ales ca nişte puştani de cinşpe ani care au descoperit pentru prima dată gustul libertăţii adolescentine, însă Luna mă face oarecum să nu-mi mai pese de cum ne-ar putea privi ceilalţi, sau de modul aproape copilăresc în care ne strecurăm printre blocuri şi magazine, printre maşini şi persoane. Luna râde de mama focului, ţinându-mă strâns de mână pentru a nu-i da drumul şi a face cale întoarsă acasă, şi ne ghidează pe amândoi spre un magazin non-stop, de unde cumpără nişte gogoşi lungi şi impletite din care încă se revarsă aburi calzi. îmi dă câteva, luându-şi şi ea una în palmă, apoi se caţără pe una dintre băncile de pe lângă

bordură, mişcându-se şi făcând piruete pe ritmul unei melodii ce răsună dintr-un club din apropiere. Mă plimb pe lângă ea, privind-o cu gâtul aţintit în sus pentru a o vedea mai bine, şi un zâmbet ciudat mi se formează pe buze la vederea expresiei senine de pe faţa sa, ce i se lărgeşte cu fiecare bancă peste care sare. — Prinde-mă dacă voi cădea! ţipă pentru a se face auzită din cauza muzicii din ce în ce mai puternice. Mişcările sale sunt de-a dreptul caragioase, şi zău că m-aş uita dubios la ea dacă n-as cunoaste-o. »

t

— Coboară de acolo până nu-ţi rupi cum'! Chicoteşte, balansându-se periculos pe mult de marginea băncii, încât îmi desprind de îndată, pregătit să-i opresc eventualul impact. — Care cur? întreabă deodată, dându-se înapoi pe spate, şi scoţând limba spre mine. Sunt prea slăbănoagă să mai am şi ce cur să-mi rup!

O privesc cruciş, fără să înţeleg ce vrea să spună cu asta. Poate că o fi ea mai slabă, dar sigur ar avea ce să-şi rupă. Deodată, după ce înghite şi ultima îmbucătură de gogoaşă, sare fără vreun avertisment înapoi pe asfalt, privind curioasă spre un loc din spatele meu. Mă întorc pentru a vedea ce i-a captat atenţia, şi tot ce pot vedea mai clar sunt luminile difuze ale clubului de lângă noi, unde un şir mai lung de oameni stau la coadă pentru a trece de paznicul de la intrare. îmi întorc instant capul spre Luna, ptivind-o cu subînţeles. — Nici să nu te gândeşti! — Oh, haide! mă înghionteşte cu cotul. Nici nu-si vor da seama că am intrat. încearcă să se îndepărteze de mine, însă o prind numaidecât de braţ. — Ai de gând să intri pe furiş? Eşti nebună... — Nu, îşi dă ochii peste cap. Am de gând să intru cu tine pe furiş.

îmi scutur din cap. — Oh, ce Papă-lapte eşti, să moară Sisi! Lasă, merg singură! Se strecoară apoi pe lângă mine înainte să mai apuc s-o mai prind în vreun fel. O privesc perplex cum mişună pe lângă clădirea zgomotoasă, aruncând priviri pe furiş spre bărbatul proţăpit undeva în dreptul uşii, şi-mi bag nervos resturile de gogoşi în geacă, blestemând-o în gând pe blondina care aproape că mă disperă, şi alta nu. Ajung în scurt timp lângă ea, ignorându-i privirea plină de şicanare ce-i pendulează pe faţă, şi o ajut să se ridice peste platforma de ciment pentru a se urca pe dedesubtul unei bare de metal ce stă pe post de balustradă. Pot auzi câteva murmure venind din grupul celor controlaţi la intrare de paznic, ceea ce-mi dă de înţeles că ar trebui să ne grăbim dacă nu vrem să fim prinşi şi trimişi la pârnaie din cauza ideilor idioate ale Lunei. Aşa că sar la rândul meu lângă ea, şi mă

trage imediat după dânsa, exact în momentul în care cineva din mulţime ţipă prin muzica asurzitoare că încercăm să intrăm pe ascuns. — Hei, staţi pe loc! răcneşte din urma noastră vocea stridentă a paznicului, însă ne pierdem în scurt timp prin mulţimea agitată dinăuntru, şi ne facem nevăzuţi prin baie de lumină fosforescentă. — O să mă duc la balamuc cu tine! ţip spre urechile ei, oprindu-ne pe undeva prin mijlocul ringului de dans. Luna se întoarce spre mine, zâmbind drăceşte, şi mai că am senzaţia stranie că o încântă nespus situaţia în care ne-a băgat. — Nu mai fi asa o puicuţă cu cocosel si dansează odată cu mine! t

JL

7

t

7

Propunerea sa nu mă încântă prea tare, căci niciodată nu am fost genul care să se rupă pe muzica din cluburi, cu atât mai puţin cu cât suntem urmăriţi de un paznic pus pe jar, şi mai am si o nebună în fata mea care se bâtâie deja de colo-colo. Câteva persoane j

t

t

ameţite de izbesc de noi, apropiindu-se şi mai tare unul de celălalt, însă Luna nu prea pare afectată în vreun fel, căci pare mult prea concentrată pe muzica ce bubuie din boxe pentru a mai fi conştientă şi de altceva. Un alt val de oameni beţi trec prin spatele meu, împingându-mă în faţă, şi o aud pe Luna cum râde la vederea expresiei şi aşa încordate de pe faţa mea. îmi prinde pe neaşteptate ambele braţe, ascuţindu-şi ochii asupra mea. — N-o să rămân gravidă dacă pui mâna pe mine. Mă înec cu aerul cald din interior, izbucnind într-un râs zdravăn. îmi scutur capul, ameţit puţin din cauza jocului mult prea dezlănţuit de lumini. începe să-mi mişte braţele în sus şi-n jos, îndemnându-mă să-i urmez mişcările, şi mă trezesc în scurt timp mimându-i gesturile, cu toate că mai mult forţat decât după bunul plac. Mă amuză totuşi bucuria de pe faţa ei, ca un copil mic care face ceva palpitant pentru prima dată şi

îi sclipesc ochii de adrenalină. îmi simt corpul mult mai liniştit ca înainte. Ca şi cum toată tensiunea mi-ar părăsi muşchii, lăsând în urmă doar o senzaţie plăcută de bine, ce mi se scurge prin vene mai repede decât oricare alt drog folosit vreodată. Iar Luna are o mare contributie la asta, căci numai simplul fapt că este aici, cu mine, şi pare că se distrează a naibii de bine, mă face să-mi simt pieptul inundat de euforie, ceva ce n-am mai experimentat de mult... De prea mult timp. •

?

f

i

Tocmai încep să mă destind, în sfârşit, la maxim atunci când vocea familiară a paznicului de la intrare se face auzită de undeva din faţa noastră. îl zăresc după un grup imens de persoane care dansează, încercând să se strecoare printre oameni pentru a se apropia de noi cu o expresie nebună pe faţă, şi-i arunc imediat o privire încurcată spre blondina de lângă mine. — Hai, s-o ştergem de aici! mă prinde din nou de mână, lăsând-o să mă tragă după ea. Ne izbim de oameni, fără să mai apucăm să

ne cerem scuze sau altceva, şi intrăm în cele din urmă pe un coridor scurt şi abia luminat de nişte becuri ce pâlpâie mai mult moarte. Vocea bărbatului răcneşte din nou, din ce în ce mai aproape, timp în care Luna se izbeşte cu umărul de o usă masivă din metal ruginit, înjurând printre dinţi atunci când nu izbuteşte să o clintească din loc. t

— Dă-te! o dau la o parte cu un braţ, şi lovesc cât pot de tare uşa cu talpa bocancului, făcând-o să se bălăngăne dintr-o parte în alta cu un scârţâit lung şi dureros. Nu mai pierdem nicio clipă, ghemuindu-ne pentru a trece prin crăpătura făcută de uşă, şi o luăm la fugă pe aleea strâmtă şi alunecoasă, dând din când în când peste nişte grupuri care-şi mai duc veacurile pe acolo. Nu ştiu pentru cât timp alergăm, însă cert este că atunci când ne oprim Luna râde cât o ţin plămânii, chinuindu-se să tragă aer prin respiraţii neglijente şi parcă pline de chinuială. — Ţi pe pare amuzant? mârâi spre ea, sprijinindu-mă cu palma de un corp al unui

felinar. — Trebuie să recunoşti, rosteşte printre respiraţii, a fost destul de palpitant! îmi scutur capul, tuşind sec de câteva ori în aerul îngheţat al serii. — Haide, te duc acasă înainte să ne bagi la răcoare de-a binelea! — Ah, stai! îmi face semn cu palmele, frecându-şi mai apoi pulpele. Cred că am crampe sau ceva. O privesc confuz cum continuă să-şi maseze picioarele, şi-mi presez buzele una peste cealaltă, oftând. Mă poziţionez apoi fără vreo reţinere în faţa ei, îngenunchind cu spatele la ea. îmi răsucesc capul pentru a o privi prin colţul ochilor, şi-i fac semn cu degetul mare spre mine. — Hai, urcă. Te duc eu. Ridică din sprânceană, ca şi cum ar vrea să facă mişto de mine.

— Pe bune? — Urcă până nu mă răzgândesc. Nu aşteaptă să-i mai spun şi a treia oară. îmi înconjoară gâtul cu braţele, încrucişându-le pentru a avea mai multă stabilitate, şi-mi petrec palmele din spatele genunchilor săi, ridicând-o pentru a sta într-o poziţie mai comodă. Nu e foarte grea, dar nici într-atât de uşoară încât să zic c ă , vai Doamne, aş putea să fac asta toată viata. Chiar dacă e destul de slabă, oasele sale greoi sigur compensează. Nu că m-aş plânge de asta momentan. r

O luăm în linişte pe străzile pustii, trecând din când în când câte o maşină pe lângă noi, ca mai apoi să se piardă prin întunericul ce domneşte peste oraş. îmi ridic capul, zărind luna ce străluceşte ascunsă de după nişte nori, şi-mi securizez mai bine palmele în jurul corpului său, simţind-o cum se lasă moale în strânsoarea mea. După alte câteva străzi, când simt că tălpile

încep să mă doară de la efort, un gând de moment îmi străfulgera prin minte, făcându-mă să caut cu privirea vreun ceas electronic ce se mai găsesc prin unele zone ale oraşului. Observ unul la câteva magazine distantă de noi, si un zâmbet slab si obosit mi se încolăceşte în colţul buzelor. — Luna? — Mm...? pare somnoroasă, simţindu-i capul cum îi alunecă pe lângă urechea mea stângă. — La mulţi ani fericiţi, prinţeso! O aud cum bâiguie ceva ce seamănă foarte mult cu un geamăt adormit, strângându-şi mai bine braţele în jurul meu, până când îi pot simţi respiraţia caldă şi regulată peste obrajii mei. — Mulţumesc, Papă-lapte.

Capitolul 31

LUNA

La cinşpe ani, hotărâsem cu ai mei să mergem cu toţii la spectacolul de patinaj

artistic din oraşul vecin pentru a-mi sărbători ziua de naştere. Trebuia să fie o zi liniştită de joi, şi, cu toate că nu eram prea încântată de insistenţele tatei de a merge toţi patru, mă bucuram în sinea mea că aveam să-mi celebrez a cinsprezecea aniversare făcând ceea ce îmi plăcea. Iar eu adoram patinajul artistic. Era ceva... magic la modul elegant, dar în acelaşi timp plin de forţă, în care patinatorii se roteau şi făceau tot felul de mişcări care mai de care mai periculoase prin aer. îţi lua privirea, şi te lăsa fără respiraţie în timp ce-i priveai. Aşa că da, aşteptasem acea zi mohotâră de februarie mai mult decât orice pe lumea asta, căci aveam să-mi văd, în sfârşit, patinatorii preferaţi acaparând tot ringul de gheaţă. Şi chiar dacă ştiam că n-ar fi cine ştie ce în ochii celorlalţi, era pentru prima dată de când îmi mai aduceam aminte când abia aşteptam să-mi vine ziua de naştere. J

însă se părea că viaţa se împotrivea la nesfârşit să-mi demonstreze că nu eram făcută pentru gramul infim de fericire spre care tânjisem în acea zi, căci cu o seară

înainte, când mă pregăteam să-mi fac rucsacul pentru a doua zi, strigătele mamei răsunară în întregul hol ca un reportofon vechi şi stricat, aducându-mi fiori reci ca gheaţa prin vene. Răceala de câteva zile a lui Sunny se agravase atât de tare în acea noapte, încât ai mei trebuiseră să dea fuga cu ea la spitalul de copii pentru că avea o febră mult prea mare şi intrase deja în convulsii. îmi dorisem să merg şi eu cu ei, să mă interesez de starea ei, căci nu eram o soră într-atăt de rea încât să mă bucure necazul prin care trecea. însă mama îmi interzise să mă mişc din casă, pe motiv că i-ar fi dificil să aibă grijă în paralel şi de mine. Ceea ce mă înfuriase pe moment, căci mereu aveam să-l am pe tata lângă mine, deci nu era ca şi cum aş fi fost responsabilitatea sa numărul unu. însă în acea noapte, stând în patul mare şi pustiu, înfofolită până-n gât cu plapuma cea groasă şi călduroară, mi-am dat seama că probabil adevăratul moetiv pentru care nu m ăvoia acolo, cu ei, era din cauză că nu-şi permitea să se gândească şi la altceva în

afară de fata ei mai mică care avea nevoie de atentia sa necondiţionată. Nu-i ca si cum îmi păsa prea tare de ceea ce credea mama, dar îmi dădea uneori sentimentul de înstrăinare, făcându-mă pe mine să mă simt prost pentru că începeam să nutresc asemenea gânduri la adresa celor două. Nu eram rea, dar gândurile din capul meu mă făceau să par dispreţuitoare. T

/

7

Şi, în timp ce mă luptam cu teama de a sta singură în ditamai casa până aveau să se întoarcă ai mei de la spital, îmi dădusem în cele din urmă seama că nu aveam să mai mergem în dimineaţa următoare în oraşul vecin. Că nu-mi voi mai putea serba ziua de naştere aşa cum voiam, şi că, deşi nu voiam să mă gândesc la asta, era posibil ca nici măcar să nu am cu cine să îmi petrec ziua de mâine dacă cei doi vor fi la Sunny tot timpul. în seara aceea adormisem fără să plâng însă. Nu mai eram o puştoaică, sau dacă eram, cu siguranţă nu-mi mai permiteam să mă comport ca una. Aşa că mă cufundasem în întuneric şi linişte tremurătoare, sperând ca ziua de mâine să treacă fără să apuc să mă

mai trezesc. însă nu fusese aşa cum mă aşteptam eu, şi în tocmai cum mă aşteptam, ai mei plecaseră din nou la primele ore ale dimineţii spre sora mea mai mică pentru a-i verifica starea. Fără să-mi ureze la mulţi ani. Fără să arunce măcar o privire în spate. Mă întristase lucrul ăsta, dar nu comentasem. I

Mă năpădise chiar gândul de a merge la ei, la spital, pentru a vedea cum mai este Sunny, însă nu o făcusem. Ştiam în adâncul meu că adevăratul motiv pentru care aş merge ar fi fost pentru a-i face pe ai mei să-şi întoarcă privirea şi spre mine, şi nu am vrut nici în ruptul capului să încep să cred că, într-adevăr, ar fi o persoană demnă de dispreţ care pune binele său mai presus decât al unei bolnave. Avusesem însă noroc cu băiatul din vecini, Hex. Nu ştiuse din prima că era ziua mea, însă de îndată ce aflase dăduse o fugă până la magazinul din colţul străzii pentru a-mi

cumpăra dulciuri şi doze în diferite mărimi de suc. Mi le trântise în poală pe toate, zâmbindu-mi larg, şi ne petrecusem apoi întreaga după-amiază jucându-ne şi mâncând toată mâncarea aceea nesănătoasă. Primisesem şi nişte apeluri de la ai mei, spunându-mi unde am bani pentru mâncare sau pe ce număr să sun dacă aveam nevoie de ajutor. Nu ştiam dacă mama era chiar atât de îngrijorată de mine precum se arăta la telefon, însă am tăcut mâlc, aşteptând să închei apelul pentru a-mi relua bătaia cu pufuleţi iniţiată de Hex. Abia spre seară, când Hex fusese chemat acasă de mama sa, iar eu mă instalasem deja în pat, uitându-mă la desene, auzisem maşina familiei parcând în faţa aleei de la intrarea în curte. Nu ştiam dacă Sunny era adusă sau nu acasă, însă nu voiam să mă dau jos din pat pentru a verificat. Peste câteva minute însă, tata apăruse la mine în cameră cu o privire obosită pe chip şi un zâmbet slab, ca şi cum s-ar fi chinuit să şi-l întindă pe buze. îşi puse paltonul pe spătarul scaunului meu de la birou, se apropiase de patul meu, şi fără să-mi spună vreun cuvânt

se aplecă spre mine, unindu-şi buzele uscate de fruntea mea vreme de câteva clipe. — La mulţi ani frumoşi, Luna. îmi pare atât de rău pentru azi... Vocea îi era atât de slabă, încât îmi era teamă să nu fi luat şi el gripa lui Sunny. îmi mângâiase de câteva ori părul, privindu-mă cu o expresie plină de blândeţe pe faţă, şi brusc mă simţeam incapabilă să mai simt vreun strop de răutate la adresa sa. Aşa că mi-am mutat numaidecât atenţia înapoi spre ecranul televizorului, încercând să-mi reglez vocea printr-o tuse seacă. — Cum se simte? întrebasem cu jumătate de gură, schimbând subiectul pentru a ne scuti pe amândoi se atmosfera şi aşa ciudată ce căzuse peste cameră. Ziua mea era deja pe sfârşite. Nu aveam de ce să mă mai simt prost pentru ceva ce nu va mai fi în curând. — E mai bine, răspunse, făcându-şi încet loc lângă mine. îl lăsasem, căci îmi plăcea

compania sa. Posibil să vină peste vreo două zile înapoi. Liniştea se lăsase din nou peste dormitor, şi simţeam că mă sufoc încet, dar sigur, din cauza senzaţiei de gol în stomac. Nu-mi plăcea să mă simt ciudat în prezenţa tatei, căci nu eram bună la vorbe, cu atât mai mult cu cât era vorba de el. — Şi, ia spune, vrei să patinăm puţin? întrebarea sa parcă îmi aprinsese artificii în piept. Mă uitasem lung la el, neînţelegând unde vrea să ajungă cu asta, iar zâmbetul şiret din colţul buzelor sale mă băgase şi mai mult în ceaţă. Se aplecase apoi spre telecomanda de lângă mine, căutând ceva timp prin canalele disponibile, apoi ochii mi se măriseră fantastic de mult când observasem că programul asupra căruia se oprise difuza exact acelaşi spectacol la care trebuia să mergem în seara asta. Mă holbasem ceva timp asupra ecranului, simtindu-mi inima zbâtându-se între coaste. Corpul mi se încălzise brusc. I

— Ştiu că nu-i ceea ce voiai, Luna..., murmurase parcă plin de regret, însă mă avântasem spre braţele sale înainte să-l mai las să-şi continue fraza. — E perfect! Mulţumesc, tată! Mă strânse apoi lângă el, sărutându-mă din când în când pe creştetul capului, şi în timp ce urmăream prestaţia celor care patinau pe gheaţă îmi dăduseam seama că uitasem complet de absenţa mamei. însă nu-mi păsa neapărat. Poate că Sunny avea nevoie de ea acolo. Iar eu aveam nevoie de tata aici. Lucrurile aveau să se aşeze mereu de la sine, iar în acea zi devenisem conştientă de faptul că un început prost de dimineaţă se poate transforma într-un sfârşit de seară la care nu te-ai fi putut aştepta.

— Luna, grăbeşte-te până nu se răceşte micul dejun!

Blestem în gând vocea mamei, cufundându-mi şi mai adânc capul între pernele ce mă înconjoară. De ce trebuie să transforme totul într-o dramă la primele ore ale dimineţii? Nu-i ca şi cum pot mânca şi peste o oră. Sau două. Sau pot mânca direct la prânz. Urăsc uneori programul ăsta mult prea ordonat al său, căci parcă mă seacă, pur şi simplu, de vlagă. Sau mă strânge de gât. încă nu stiu care variantă e mai dramatică. T

— Luna! — Vin! ţip cât mă ţin corzile vocale, tuşin pe înfundate de câteva ori când îmi dau seama că mi-am cam prăjit gâtul cu strigătul meu. îmi scot încet capul de sub cearşafuri, suflând de câteva ori bretonul ce-mi flutură peste ochi, şi bâjbâi cu ochii lipiţi de puchini spre ceasul de pe noptieră. E opt fără cinci. Clar nu e o oră bună de trezit într-o dimineaţă de sâmbătă. 9

Mă dau totuţi jos, luându-mi hainele de ieri

ce zac aruncate pe un scaun pentru a le trage pe mine, şi mă îndrept cu mişcări ca de beţivă spre baie pentru a mă spăla pe faţă. Cu apă rece ca gheaţa, pentru a fi sigură că mă trezesc de-a binelea. Urăsc ziua de azi, si am noroc că nu am vreo tură al cafenea, căci sigur nu mi-ar plăcea prea tare să ies printre oameni într-o zi în care tot ce vreau e să stau închisă în camera mea. Cu puţin noroc o să hibernez toată ziua. Abia mă voi scuti de efortul de a mânca sau bea ceva. îmi târâi paşii pe scări, ştergându-mă de stropii rămaşi pe faţă cu mâneca bluzei, şi încremenesc crispată când intru pe uşa bucătăriei, rămânând chiar cu talpa piciorului drept în aer. — La mulţi ani, Luna! Aş vrea să clipesc, dar nu mă simt în stare pentru aşa ceva. Privirile pline de seninătate ale celor doi îmi fură complet orice mişcare, făcându-mă să mă holbez la ei ca la un spectacol de circ la care merg pentru prima

dată în viaţa mea. Tata se apropie de mine, cuprinzându-mă strâns cu braţele de la spate pentru a mă trage într-o îmbrăţişare de urs, şi aproape că nu schiţez nicio mişcare în timp ce-1 las să mă pupe pe ambii obraji şi să-mi ciufulească părul. încerc să-i zâmbesc, dar cred că buzele mi se întind mai mult într-o grimasă involuntară. Care se lăţeşte pe măsură pe mama, care nu ştiu cum naiba poate zâmbi în momentul ăsta, se apropie de mine pentru a mă îmbrăţişa scurt preţ de vreo două secunde, îşi fixează apoi palmele peste umerii mei, privindu-mă cu o expresie calmă şi liniştitoare, pe care nu o mai observasem la ea vreme de mult, poate prea mult timp. Stomacul mi se strânge într-un ghem dureros, motiv pentru care îmi încleştez dinţii, r J încercând să-mi mai detensionez corpul. — Ai crescut aşa mare! zice deodată, aburindu-mă cu totul. Ultimele noastre discuţii nu fuseseră printre cele mai plăcute, aşa că nu-i de mirare

mirarea şi... neîncrederea ce mă preced în momentul ăsta la vederea seninătătii cu care mă ocheşte. Parcă ar fi tot ea, dar într-o variantă mai delicată şi mai puţin... ursuză. t

îmi fac apoi semn spre tortul uriaş de pe masa plină de mâncare, şi simt că mă scurt încet pe ambele picioare. — Nu era nevoie de asta, murmur ca şi cum as avea o reţinere în a vorbi. *

i

Nu-mi place să-mi serbez ziua de naştere, iar azi cu siguranţă că nu e vreo excepţie. Nu înţeleg însă cum de au venit cu ideea asta... nu tocmai pe gustul meu de a pregăti aşa ceva. Nu le-am cerut niciodată ceva de genu' pentru vreuna din zilele mele aniversare, aşa că e destul de ciudat faptul în sine. — Haide, suflă şi puneţi o dorinţă, râde tata, aşezându-se pe scaunul pe care stă deobicei la masă. Mama îi urmează în scurt timp exemplul, aşa că sunt nevoită să mă conformez, făcându-i pe plac. Cu toate că aş vrea să mă aflu oriunde, dar nu aici.

Privesc oarecum sictirită tortul frumos decorat din faţa mea, oprindu-mă de câteva ori cu privirea peste ornamentele înflorate aşezate pe margini, apoi, dintr-o singură mişcare, suflu cu toată forţa spre lumânările înfipte deasupra lui, privind cum fitilurile îşi pierd în scurt timp din culoare, stingându-se. Mă holbez spre firişoarele de fum ce se ridică deasupra capetelor noastre, şi îmi dau seama că nu mi-a trecut nicio dorinţă prin minte în timp ce suflam. însă poate că e mai bine aşa. O dorinţă pusă la o văpaie sigur nu e îndeajuns de puternică pentru a deveni realitate. Te-ar face doar să speri, să aştepţi ceva ce e posibil să nu se mai întâmplet niciodată. Iar asta e destul de dureros dacă stai să te gândeşti. Ca şi cum ţi-ai pune o dorinţă la o stea căzătoare. Fără să ştii că de fapt acea stea se stinge în cădere, pierzându-şi urma printre sutele de mii de stele rămase pe cer. Spre marea mea surprindere, micul dejun trece neaşteptate de repede, probabil din

cauză că masa e împânzită, după mult amar de vreme, de o atmosferă mai deschisă şi mult mai suportabilă decât de obicei. Tata face nişte glume de tot râsul pe ici-colo, comentând unele noutăti de la muncă sau amintindu-şi de unele întâmplări nu prea plăcute cu mine de când eram mică şi o piază rea. Acum pare foarte animat de prostiile pe care le făceam atunci, deşi pe vremea aia ura să-mi tot ţină predici despre cum ar trebui să mă comport pentru a nu intra în belele şi mai mari. r

însă cred că ceea ce mă şochează si mai tare este comportamentul extrem de dubios al mamei. Nu face niciun comentariu prea acid, nu se arată deloc afectată de monologul tatei — deşi ceva îmi spune că nu pare nici acum prea încântată de acţiunile mele de când eram mica— , si nici nu mai are aceeaşi atitudine ostilă ca de obicei. Dacă n-as sti cu e de fapt, mai că aş fi tentată să cred că e cu totul şi cu totul altă persoană în faţa mea. Nu ştiu ce o apucat-o deodată, dar nici nu vreau să o chestionez, căci aş minţi dacă aş spune că-mi displace modul în care se poartă acum. Poate că mâine îşi va reveni la normal, poate 7

*

•

•

a mâncat ceva stricat aseară. însă dacă asta înseamnă că pot avea parte de o zi în care să nu-i mai aud comentariile nepotrivite sau să-i suport atitudinea răutăcioasă, atunci aşa să fie! — Sper că n-ai uitat de cina din seara asta cu Edna si Simon, se trezeşte tata la un moment dat să spună atunci când ne pregătim să ne ridicăm de la masă. Mă uit cruciş la el, simtindu-mi muşchii încordându-se ca la comandă. Uitasem complet de aşa-zisă cină cu aşa-zisele mele rude de gradul întâi. Şi cred că înainte fusesem chiar foarte dezinteresată de subiectul ăsta, căci dacă m-aş fi gândit mai bine şi mi-aş fi dat seama că are loc fix azi, cu siguranţă că aş fi zis pas încă de pe atunci. *

J

t

•

înghit în sec. — Chiar trebuie să merg? — Măcar jumătate de oră, se bagă şi mama în discuţie. Poţi pleca dacă nu vrei să stai.

încerc să-mi dau seama dacă vorbeşte serios sau îşi bate joc de mine, însă nu prea pot să-i descifrez expresia de pe chip. Ceea ce e frustrant, căci îmi dau seama uneori că stiu atât de puţine despre femeia din faţa mea, cu toate că o numesc mamă şi e sânge din sângele meu. *

— Ok atunci, ridic din umeri, gândindu-mă deja că nu voi sta mai mult de zece, maxim un sfert de oră. Pe unchiul Simon l-aş putea suporta o seară întreagă, însă câteva ore cu mătuşa Edna si ticălosul de Sebah mă fac deja să vreau să-mi smulg părul, şi aşa rar, din cap. f

r

Peste câteva minute urc înapoi în camera mea, aruncându-mă direct în pat. Mă poziţionez mai bine pe cearşafuri, privind tăcută spre sfoara plină de poze de pe tavan, şi-mi mângâi în treacăt stomacul mult prea plin de mâncare. O să trebuiască să nu mai mănânc toată ziua la cât am băgat acum în mine. Pipăi cu palmele prin pat, încercând să-mi

găsesc telefonul, şi zâmbesc fără să-mi dau seama spre cele câteva mesaje ce-mi umplu ecranul. însă nu am nevoie de zeci sau de sute. Uneori un mesaj de la câteva persoane importante şi dragi valorează cât o mie de alte texte superficiale de la necunoscuţi. Citesc cu patos mesajele drăguţe de la Kiva şi Vanessa, izbucnind în râs la vederea pozei cu JJ şi sticlele goale de bere ce-1 înconjoară, având apoi scris dedesubt: "Era de datoria mea să beau în cinstea ta, aşa că asta am făcut! Oleeeee!" Pare de-a dreptul beat criţă; nici nu vreau să mă gândesc cum se simte după o noapte de băută prin cine ştie ce baruri. Glisez mai în jos, şi ridic din sprânceană la citirea urării lui Bibi, care mă întreabă la final dacă vreau şi eu un pierce drept cadou, lăsându-mă pe mine să aleg zona norocoasă. Mai că îmi vine să-mi dau ochii peste cap. Nici găuri în urechi nu am, iar el vrea să-mi găuresc altă parte din corp, ca şi cum ar fi cel mai distractiv lucru din lume. Un gând ciudat îmi încolţeşte însă în minte, făcându-mă să-i tastez atât de repede, încât

îmi simt degetele făcând scurtcircuit de la viteza prea mare. Mai citesc apoi cele alte câteva texte aniversale, zâmbind la mesajul lui Hazel, şi rămânând perplexă la cel al lui Kevin. Nu m-aş fi gândit că-mi va scrie să-mi ureze la mulţi ani, însă odată cu întoarcerea sa nimic n-ar putea să mă mai surprindă. închid apoi telefonul, aruncându-1 pe pat, şi privesc tăcută spre pozele atârnate de cârlige ce-mi fură instantaneu atenţia. în unele sunt eu şi Hex, în altele sunt împreună cu ai mei, cu toate că nu am aşa multe poze cu mama sau cu Sunny, iar cele mai recente sunt cele împreună cu gaşca, făcute în urmă cu mai bine de un an. Părem fericiţi, şi uneori îmi e dor de acele vremuri, chiar dacă Hex dispăruse atunci din vieţile noastre, fugind naiba ştie pe unde. Acum îmi dau seama că nu am apucat niciodată să-l întreb pe unde a umblat, ce a făcut, şi de ce s-a întors atât de schimbat. Nu ştiu nimic de Hex cel plecat de acum un an, şi dintr-un oarecare motiv vreau să aflu. Vreau să ştiu cu cine a umblat, pe unde a ajuns, dacă a fost bine sau dacă si-a amintit

măcar o dată de noi în timpul în care s stat ascuns. Sigur pare egoist din partea mea să îl chestionez cu privire la viaţa personală, cu atât mai mult cu cât cunosc motivul pentru care a plecat de aici, însă în ultimul timp m-am gândit destul de mult la el. Nu părea în apele lui aseară, şi ceva îmi spune că are de-a face cu ai săi, căci nu mă pot gândi la un alt motiv pentru care să se fi comportant în asemenea hal. Nu am insistat însă să întreb, căci ştiu cum este să te confrunţi cu ceva în interiorul tău si să nu vrei ca ceilalţi să-ţi pătrundă în suflet sau în gânduri. Dacă vrea să vorbească cu mine va veni singur, de va deschide din propria sa iniţiativă, nu pentru că aş vrea să mă bag cu forţa în viaţa sa pentru a afla ce-i cu el. t

i

Un zâmbet fugar îmi încolţeşte pe buze la amintirea evenimentelor din seara trecută. Sigur ar fi fost destul de palpitant să ne prindă acel paznic şi să ajungem la mititica, dar pe de altă parte nu cred că lui Hex i-ar fi convenit să se întoarcă acolo când a mai ajung acum ceva timp în acel loc, atunci când îl bătuse pe Sebah pentru a mă ajuta pe

mine. Oricât de mult mi-ar prii o aventură de moment, sigur nu vreau să-i fac ceva care să-l facă să se simtă mai rău, nu mai bine. întrebarea e, oare chiar se simte bine de când s-a întors aici? Da, pare acelaşi Hex din totdeauna, poate doar mai potolit şi mai cu capul pe umeri în ultimul timp, pentru că nu se mai droghează ca înainte şi nici nu mai pre atât de nestăvilit ca atunci când eram în liceu. însă... nu prea ştiu. Uneori pare o umbră ce mişună printre noi fără vreo direcţie anume. Pare pierdut, desi » nu vrea să o arate,* si $ uneori râde sau face anumite gesture mai mult de dragul nostru, pentru a nu se simţi exclus sau a trezi suspiciuni la adresa sa. Iar chestia asta mă frământă puţin, căci nu prea mai ştiu ce să cred despre el. în fond, Hex cel de acum câţiva ani nu ar încerca în veci să se apropie atât de mult de mine, darămite să încerce măcar să mă sărute. Se comport atât de bulversam, încât devine obositor să ţin pasul cu el, şi nici nu pot să ignor golul din stomac ce mi se *

f

formează de fiecare dată când îmi amintesc scena aceea teribilă de la el din maşină. T

Simt pe neaşteptate un val de căldură ţâşnindu-mi prin vene direct spre zona urechilor. înghit cu greu saliva din gură, clipind în repetate rânduri pentru a-mi scoate acele imagini din spatele pleoapelor, şi oftez zgomotos. Aş vrea ca cineva să-mi spună ce se petrece cu noi, căci pare că ne pierdem în propriile noastre incertitudini.

Nu mai aud nimic de la gaşcă până spre seară, si chiar as vrea ca cineva să-mi răspundă, naibii, la mesaje pentru a mă scoate cât mai repede de aici. Nu-mi e câtuşi de puţin dor să mai iau masa cu familia mătusii Edna, nu când stiu că în afară de expresia posacă şi deloc încântătoare pe care o afişează de fiecare dată pe faţa lătăreaţă nu prea există şansă să văd vreo altă reacţie din partea ei. Ca şi acum, cu aceeaşi ţinută elegantă şi aşezată parcă la •

*

t

dungă pe corpul său bine făcut, cu aceeaşi coafură perfectă, de nici un fir nu-i iese din cocul bine făcut, şi cu aceeaşi moacă de femeie plictisită de viaţa asta monotonă şi deloc interesantă. Da, mătuşa Edna e o companie e naibii de neplăcută, şi cred că acelaşi lucru îl pot spune şi despre fiul său, ce pare că ar vrea să se teleporteze de la masă cât de curând. Nu-1 mai văzusem de mult timp pe Sebah, dar nu pot spune că i-am dus lipsa în vreun fel. Pare neobişnuit de tăcut, cu o cicatrice rămasă în colţul din stânga al sprâncenii, cel mai probabil în urma bătăii cu Hex. în afară de detaliul ăsta, e acelaşi tip plin de sine şi urâcios, poate doar mai controlat acum. Sau mai sictirit. Nu prea pot să-i citesc faţa pentru că nu vreau să creadă că mă holbez la el. Cine stie ce fantezie bolnavă i se mai naşte prin minte. *

T

Spre deosebire de cei doi, unchiul Simon pare singurul capabil să afişeze un zâmbet sincer pe chip, râzând pe alocuri la comentariile alor mei, păstrând totuşi o oarecare decenţă pentru a nu-şi supăra soţia

care-i mai aruncă din când în când câte o ocheadă mustrătoare când crede că nu-i vede nimeni. Ghinion pentru ei, căci stau fix în fata lor. 9

— Şi, ia spune. Te-ai gândit ce faci după facultate, Luna? întreabă unchiul Simon după un timp, făcându-mă să-mi scot capul din farfurie. Oare ce mai caut încă aici? Sigur am depăşit cu mult sfertul de oră gândit. — Desigur că va da mai departe, intervine cu îmgâmfare mătuşa Edna, ştergându-se cu un şerveţel la gură, în aşa fel încât să nu-şi întindă rujul spre colţuri. Ar fi chiar culmea să se oprească numai aici. Mă încrunt spre ea, strângându-mi palmele în poală. — Şi de ce, mă rog? scrâşnesc din dinţi. Ochii săi, ca două mărgele din străfundul oceanului, licăresc spre mine cu o răceală deghizată.

— Pentru că asa se cuvine! Numai incompetenţii se opresc aici! t

— Atunci fiul dumnevoastră de ce s-a oprit la liceu? ridic din sprânceană spre ea, şi pot să-mi dau seama după icnetele ce se ridică spre tavan că întrebarea mea îi face să se simtă incomod. Ochii mătuşii încep să devină din ce în ce mai bulbucaţi, asemănători puţin cu cei ai mamei, care nu îndrăzneşte însă să scoată vreun sunet. Tata mă priveşte întrebător, oarecum impasibil de întreaga situaţie, unchiul Simon tace mâlc de pe scaunul său, zărindu-i nişte broboane de sudoare formându-i-se pe frunte, în timp ce Sebah mă priveşte fix în ochi, având oasele feţei încordate la maxim. îmi vine să rânjesc spre el, însă mă stăpânesc. Satisfacţia de a-1 vedea aşa, plin de nervi, e mult mai mare. — Tu...! mă atacă cu privirea femeia ce pare că scoate fum pe nări şi urechi. Cum îţi permiţi să...

— Cred că mi-a expirat timpul promis, îi privesc spre ai mei în treacăt, ridicându-mă de la masă, şi înainte să plec îi mai arunc o ultimă privire cunoscătoare mătuşii mele, detectându-mă cu expresia oripilată ce-i crestează întreaga faţă. Ies din bucătărie, închizând uşa în urma mea pentru a nu-i mai auzi, şi scot telefonul din buzunarul blugilor pentru a vedea dacă mi-a răspuns cineva la mesaje. Ochii mi se luminează brusc când văd că Bibi e singurul care mi-a scris înapoi, spunându-mi că va fi în zece minute în faţa casei mele pentru a mă lua şi a merge să bem ceva. Mesajul e trimis în urmă cu ma bine de zece minute însă, aşa că mă îndrept fulgerător spre geamul din sufragerie pentru a vedea spre curtea din fată. Observ maşina acestuia cufundată în beznă, parcată nu departe de casa mea. 9

T

Zâmbesc bucuroasă că pot să ies din casă, şi mă grăbesc spre holul de la intrare pentru a-mi lua o geacă şi a mă încălţa cu bocancii. Iau la întâmplare o geacă groasă de fâs, căutând de zor un fular sau ceva pentru că,

deşi e aproape sfârşitul iernii, terperaturile sigur nu au mai crescut cu mult în ultimul timp. îndeosebi noaptea. — Pleci undeva? Tresar, răsucindu-mă cu capul cât să-l văd pe Sebah sprijinit de peretele de lângă el. Pare neobişnuit de calm, desi licărirea din ochii săi nu pare deloc prietenească. t

'

0

— De ce? Vrei să vii şi tu? îl privesc pieziş. Vrei să termini... ce n-ai reuşit? *

E rândul lui să se încrunte spre mine, iar faptul că nu-şi dă drumul la gură mă face să mă apropii de el cât să fim la vreo doi paşi distanţă. îmi împletesc braţele la piept. — Niciodată n-am înţeles care-i treaba cu tine, Sebi. Te excită chiar atât de tare ideea de a-ţi abuza propria rudă? Chiar nu pot înţelege ce e în capul tău, zău aşa! 9

Tace. Tac, sperând să-i găsesc răspunsul în privirea ce nu şi-o clinteşte nici măcr o secundă de la a mea. însă nu o fac, şi nici

măcar nu-s sigură că vreau să ştiu ce gânduri mârşave şi bolnave ii trec prin cap sau i-au trecut atunci când a încercat să mă forţeze nu o dată, ci de două ori. Nu poate fi o coincidenţă deja. 9

Inspir, nevrând să-l mai las prea mult pe Bibi să mă aştepte. — Nu-i normal ce faci, spun. Mergi la un control sau ceva, căci nici nu vreau să mă gândesc ce ţi-ar fi putut trece prin minte dacă aveai o soră sau ceva. Mă răsucesc apoi pe călcâie, refuzând să-i mai acord vreo atenţie. L-am lăsat prea mult timp pe Sebah să mă calce în picioare. Să mă facă să mă simt prost pentru simplul fapt că m-am născut fată. Sunt în punctul în care nu mai dau doi bani pe rudenia dintre noi, aşa că voi înceta de azi să mai folosesc asta drept scuză pentru a-i justifica faptele obscene. Inspir adânc aerul rece şi gros al nopţii, bucurându-mă că o bună parte din zăpadă se topeşte deja, şi intru în maşina lui Bibi unde dau imediat de aerul cald şi plăcut din

interior. — La mulţi ani, sărbătorito! îmi zâmbeşte şugubăţ, pornind maşina din loc. — Mulţumesc, chicotesc, punându-mi centura în jurul pieptului. Unde mergem? — Pe aici, dă din umeri. Ţi-am adus ce voiai, îmi aruncă o ocheadă vicleană prin colţul ochilor, şi-mi dau seama după modul evident în care mustăceste că e mai mult decât entuziasmat. »

— Voi vedea dacă-1 voi folosi, râd forţat. Restul ce fac de nu-mi răspund la mesaje? — Nu prea ştiu. Kiva ştiu că era ocupată cu curăţenia pe acasă, dar de ceilalţi habar n-am. îmi întorc capul spre el, privindu-1 lung. Pare mai tras la faţă decât de obicei, însă oricum niciodată nu a fost mai bine făcut. — Şi, spune, de cât timp îţi place de micuţa noastră prietenă?

Opreşte atât de brusc la un semafor, încât am nevoie să-mi pun mâinile în faţă pentru a nu mă izbi de torpedou. îi transmit o grimasă urâcioasă, iar el surâde discret. Trăsăturile i se înăspresc în scurt timp, devenind acum mai serios ca niciodată. Ceea ce e ceva neobişnuit din partea lui, căci Bibi mereu e un bufon şi jumătate, cu zâmbetul pictat pe buze. — E chiar asa evident? »

— Pentru mine e, răspund simplu, gândindu-mă la toate momentele în care Bibi a avut grijă de ea, la fel cum ai face-o cu o soră mai mică. Doar că am simţit ceva acolo, în privirea sa atunci când se uită la ea. Cu tandrete si atât de multă căldură, încât ar fi în stare să-mi încălzească şi mie inima, nu doar Kivei. Cu siguranţă nu e privirea cuiva care tine la ea doar ca la o soră. Si ceva îmi spune că i-ar fi mult mai bine Kivei cu cineva precum Bibi. Poate că e un pervers cu pierce în sculă, dar cu siguranţă e mult mai atent cu ea decât a fost JJ în toată viaţa lui. Să nu mai vorbesc de faptul că cel din urmă 9

9

e mult prea ocupat regulând tipele din oraş pentru a se gândi vreodată la o relaţie serioasă cu cineva. — Nu-i spune. îşi întoarce capul spre mine. Nu vreau să stie. 7

— De ce nu? mă încrunt. Culoare devine verde, iar Bibi ambalează din nou motorul. — Pentru că nu-s cel pe care-1 place. Şi nu vreau să renunţe la ceea ce simte doar pentru că s-ar simţi presată de mine. îmi e de ajuns să o ştiu bine. t

Aş vrea să-i spun ceva. Orice l-ar face să se simtă mai bine, însă nu reuşesc săt scot nicio gângureală amărâtă, darămite fraze întregi, îmi este aşa milă de Bibi, încât parcă mă doare pe mine sufletul pentru el, deci nici nu vreau să mă gândesc ce poate simţi el atunci când o priveşte, iar ochii săi sunt fixaţi pe silueta altui băiat ce nu-i aruncă nici măcar o grimasă înapoi.

întind palma spre a lui, mângâind-o încet. E rece la atingere. îmi pare rău că nu-ţi pot fi de mai mult ajutor, Bibi, îmi şoptesc în gând. îmi este un prieten atât de mult şi apropiat, încât mă doare să-l văd în situatia asta. însă cine stie, poate cândva, când vom fi mai maturi şi mai puţin orbi în faţa celorlalţi, va avea parte de finalul său fericit şi binemeritat. Chiar sper să fie asa. i

— Ce facem aici? întreb de îndată ce maşina opreşte cu un scârţâit în dreptul Planetariumului, şi coborâm în acelaşi timp din maşină. — Privim stelele, râde Bibi, părând a fi acelaşi din totdeauna, însă nu stiu dacă e doar o mască pe care şi-o trage pe faţă pentru a se preface că totul este bine cu el. Mă încrunt spre holul negru şi întunecat, întrebându-mă ce, Doamne iartă-mă, căutăm aici la ora asta. De lângă mine, Bibi îşi aprinde lanterna telefonului, făcându-mi semn să-l urmez prin bezna ce se frânge sub

jetul de lumină. Nu ştiu exact unde mergem, insă după locurile prin care trecem îmi dau seama că vom urca sus, cel mai probabil spre locul în care ne pierdem mereu vremeaa pe aici, fumând sau bând din când în când. Brusc însă, lumina lui Bibi se stinge brusc, cufundându-ne într-un întuneric ce pare că ne înghite din toate părţile. — Ăă, Bibi? întreb nesigură, neştiind pe unde să păşesc pentru a nu mă împiedica de resturile desprinse din pereţi sau tavan. Un fior rece mă cuprinde de la spate. îmi bag mâna prin buzunarele gecii, încercând să-mi deschid lanterna de la celular, însă ceva bâzâie deasupra capului meu în scurt timp, captându-mi complet atenţia spre o dâră subţire de lumină ce pare a pâlpâie din dreptul tavanului. Apoi, după alte câteva bâzâituri, becurile explodează într-o lumină slabă şi gălbuie, scoţând la iveală chipurile cunoscute ale celor din fata mea. r

— La mulţi ani, dragă Luna! ţipă toţi în

acelaşi timp, zburând de peste tot confetti de diferite forme şi culori, ce-mi iau cu asalt corpul. Rămân nemişcată, cu inima până-n gât de emoţie, şi abia mai apuc să respir când sunt trasă într-o îmbrăţişare de grup ce-mi smulge cu forţa aerul de pe buze. — Daţi-vă până n-o frângeţi cu totul! aud vag glasul lui Hex de undeva de lângă mine, si cumva,* căci abia » trebuie să-i mulţumesc » de mai pot să respir. Se dau cu toţii înapoi, şi clipesc cu privirea înceţoşată spre cei din fata mea. 9

Hex şi JJ rânjesc cu gurile până la urechi, ţinând încă în palme tuburile de confetii acum goale, iar lângă ei, Vanessa şi Kiva îmi zâmbesc cu căldură, fiind pline de bucăţele de hârtie din cap până-n picioare. Sunt mai mult decât nedumerită să-l văd şi pe Kevin aici, schiţând ceea ce seamănă cu o tentativă ruşinată de zâmbet, însă sunt mult prea emoţionată pentru a mă mai putea gândi şi la motivul pentru care este aici, acum. — Ce? Cum? De asta m-aţi ignorat azi? răbufnesc spre ei, pe jumătate amuzată, pe

jumătate enervată. — Ei, haide! se pisiceşte Vanessa. Nu-ţi place ce-am făcut aici? Abia acum reuşesc să-mi plimb mai bine ochii de jur-împrejur. Suntem în sala cea mare, din centrul Planetariumului. Deşi pereţii sunt scorojiţi de umezeală şi aerul rece, iar mobilierul rămas pare că s-ar frânge la o simplă suflare de vânt, pe jos sunt pături ce creează un covor de culoare direct în mijlocul sălii. Sunt sticle de bere, suc, pungi de mâncare şi nişte boxe pe o porţiune de pătură, iar într-o parte, aproape de un perete se vede ceea ce seamănă cu un calorifer electric din dreptul căruia se simte o paloare călduţă ce-mi gâdilă pielea. Arată simplu, şi exact pe gustul meu. Nu cred că mi-aş putea dori ceva mai pompos sau mai mult de atât. — Dar, mă întorc spre ei, parcă nu era electricitate pe aici. — Am vorbit cu Bill şi şi-a adus un prieten instalator pe aici să vadă dacă poate face

ceva, ridică Hex din umeri. Deşi, n-a putut rezolva decât partea asta a clădirii. Restul instalaţiei e prea distrusă. Zâmbesc, privindu-i pe toţi cu o umezeală transparentă in ochi. Chiar şi pe Kevin, oricât de greu ar fi de crezut. — Oh, haide! râde J], apucându-mă deodată de după umeri. Să dăm drumul la boxe şi să ne distrăm cât încă suntem tineri şi neprihăniţi! — Ce dracu' e neprihănit la tine? întreabă Vanessa. Găurile din urechi? Izbucnim în râs, în timp ce JJ scoate limba spre blondină şi se apropie de boxe pentru a-şi conecta telefonul. în scurt timp, muzica bubuie în întreaga sală, dându-ne imboldul de a ne pune în mişcare şi a ne încălzi mai bine prin dans. Nu ştiu cât timp trece mai exact, însă atunci când mă opresc din prosteala cu ceilalţi sunt transpirată toată, cu muşchii zvâcnindu-mi pe sub pielea încinsă. Mă sprijin de o bucată

de dulap, deschizând o doză de bere din care beau pe neînduplecate mai bine de jumătate, şi privesc tăcută spre cei ce se bâţâie pe muzică ca şi cum ar fi nişte animale scăpate de la zoo. Vanessa încearcă să-l facă pe Hex să danseze cu ea, apucându-1 de încheieturi pentru a-1 trage mai aproape de ea, însă el nu pare prea entuziasmat de ideea blondinei. Schimbă nişte vorbe pe care nu le pot auzi din cauza muzicii prea zgomotoase, apoi brusc, complet pe neaşteptate, ochii celor doi ajung spre mine, privindu-mă pe furiş preţ de o secundă sau două. Vanessa izbucneşte apoi într-un râs zdravăn, bălăngănind în aer braţele noduroase ale lui Hex, ce pare ca o marionetă în mâinile sale. Arată puţin penibil, dar tot îmi vine să râd la vedere celor doi. Din cealaltă parte a camerei, Kevin şi Bibi par a discuta între ei, Kevin făcând din când în când nişte poze cu aparatul din jurul gâtului, iar lângă ei, părând de-a dreptul ciupit de băutură, JJ încearcă să o încolţească pe Kiva pentru a o lua la dans,

însă aceasta nu pare prea dornică de a se lăsa condusă de un JJ mort de beat, căci fuge dintr-o parte în alta de acesta, ascunzându-se în spatele lui Bibi pentru a se feri de el. îl compătimesc pe Bibi. Şi parcă îmi vine să merg să-l îmbrăţişez pentru a-1 consola niţel atunci când îl văd cum o împinge pe Kiva în braţele lui JJ, ridicându-se de lângă Kevin pentru a pleca de acolo. Râde, dar cine ştie cât de mult regret se ascunde dincolo de şarada pe care ne-o arată tuturor. îmi ling anxioasă buzele, oferindu-i o bere atunci când se apropie de mine. — Esti bine? $

— Perfect, răspunde fără să-mi întâlnească privirea, dând pe gât conţinutul pet-ului. Se şterge la gură cu mâneca, şi îşi apleacă ochii asupra mea. Vrei să o facem acum? întreabă, scoţând din buzunar aparatul albicios ce-mi face pulsul să-mi rateze o bătaie. Prind obiectul în palmă, simţindu-i forma şi dimensiunea pe piele.

— Pot s-o fac şi singură? — Ce să faci singură? Sex? Ai aici un pretendent. De ce să ţi-o tragi singură? Mă întorc spre Vanessa, privind-o pieziş în timp ce îl trage pe Hex din urma sa asemenea unui căţeluş ascultător. Deşi, după expresia încordată de pe faţa sa, sigur nu pare prea încântat de atitudinea sa. îmi dau ochii peste cap. — Tu doar la asta te gândeşti? Cum să ne cuplezi pe noi? — Mă gândesc şi la alte lucruri legate de voi doi, dar sigur nu ţi-ar plăcea, îmi face cu ochiul, făcându-ne pe mine şi pe Hex să ne uităm cruciş spre ea. Numai Bibi pare relaxat în tot contextul ăsta. Sau poate că nu, căci dă dozele pe gât mai ceva decât JJ momentan. — Potoleşte-te, spun spre blondină, aruncându-mi din nou privirea spre

aparatul din palma mea. încep să am impresia că pielea îmi pulsează sub el, deşi nu ar trebui să mă simt atât de tensionată din cauza lui. Mă port prosteşte deja. — Vrei să-ţi faci găuri? întreabă deodată Hex, captându-mi atenţia. înghit în sec, dând apatic din cap. Vanessa face ochii mari. — Cum, n-ai găuri? Eu de ce nu ştiam asta? — Pentru că erai ocupată cu alte găuri, bombăne Bibi după ce termină de băut doza. Mă bate apoi peste umăr, şi-l privesc tăcută cum se îndreaptă spre grupul celor trei care încă se distrează nu departe de noi. O cuprinde cu braţele de la spate pe Kiva, în timp ce aceasta dansează cu JJ, iar imaginea assta cu cei trei mă face să mă simt incomod. Ce s-a întâmplat cu planul tău de a nu-i da nimic de bănuit, Bibi? A alunecat precum i-a alunecat berea pe gât,

îmi şopteşte o voce în cap, şi tind să-i dau dreptate. — Deci, îşi pocneşte Vanessa degetele în faţa mea. Roagă-1 pe Hex să te ajute. Eu am două mâini stângi, iar ceilalţi... Ei bine, sigur nu l-ai vrea pe beţivul de JJ găurindu-ţi urechile. Ne împinge pe amândoi spre scările ce dau spre ultimul sector al Planetariumului, de unde se pot vedea stelele, fără să ne mai lase să-i dăm vreo replică. Eu şi Hex ne uităm unul la altul, nedumeriţi, apoi îl văd cum ridică din umeri, luând-o înainte pe scările şubrede ce scârţâie dureros sub tălpile noastre. Muzica începe să se mai estompeze pe măsură ce înaintăm, făcându-mă acum si mai conştientă de bătăile furtunoase ale inimii ce pare că vrea să-mi rupă pieptul pentru a ieşi în afară. Şi nu ştiu sigur dacă e din cauză că, pentru a nu ştiu câta oară, rămân singură cu Hex, sau pentru că sunt pe cale să fac lucrul care mă îngrozeşte de atât de mult timp. Probabil ambele variante. *

7

Hex îmi face semn să mă aşez cu fundul pe

cadranul unei ferestre, căci nu prea există vreun loc in care ne-am putea aşeza, şi privesc, cu nodul din gât mărindu-se cu fiece secundă, cum câţiva fulgi pierduţi in noapte rătăcesc prin acoperişul rupt şi vai de el. Aerul e mai rece aici, făcându-mă să tremur subit, şi strâng din dinţi în timp ce mă înconjor mai bine cu geaca pentru a-mi ţine corpul la aceeaşi căldură. Sigur nu mă ajută prea tare faptul că sunt transpirată şi sunt plină de nervozitate. Hex se fixează în faţa mea, lăsându-se într-un genunchi, şi aproape că blestem faptul că becurile sunt cât de cât reparate, căci îi pot vedea clar faţa, stând atât de aproape de a mea încât respiraţia sa mi se revarsă peste bărbie. — Deci, chiar vrei s-o faci? Ţin minte că erai îngrozită de idee. îmi presez mai bine palmele una peste cealaltă în poală, simţindu-mi stomacul un ghem de senzaţii paralizante. Are dreptate, mereu am urât ideea de a-mi face găuri în ureche, şi nu cred că ştiu exact motivul

pentru care sunt atât de înverşunată împotriva acestei idei. Am mai încercat de vreo două ori, însă am renunţat înainte ca acul să-mi străpungă pielea şi să resimt durerea ce avea să vină după înţepătură. Iar acum, fiind la un pas de a-mi depăşi teama cu care mă confrunt de atât de mult timp, mă simt mică şi neputincioasă, gata-gata să-mi vărs stomacul în poala lui Hex. însă vreau să fac asta, nu ştiu de ce. Vreau să fac ceva de ziua mea care să-mi de încredere pentru noul an ce va urma. Iar dacă asta înseamnă să-mi înţep urechile cu un afurisit de ac, atunci aşa să fie. în fond, îl am pe el lângă mine. Şi simt că pot trece peste orice frică atât timp cât este lângă mine. — E în regulă. Ştii cum se face? îi întind aparatul de găurit primit de la Bibi în palmă, iar Hex îl răsuceşte pe ambele părţi, dând uşor din cap. — Nu te va durea, dacă la asta te gândeşti. Nu prea tare, oricum, surâde, iar eu simt că

mă scurg de sângele din cap. îmi zâmbeşte vag, ridicând aparatul in dreptul ochilor săi. Văd că Bibi ti-a dat si nişte cercei medicinali. Sunt drăguţi. f

7

t

Aş vrea să mă uit la ei, însă gândul îmi stă mult prea fixat pe ceea ce urmează pentru a mă mai putea gândi la orice altceva pe moment. Hex fixează mai bine primul cercel în aparat, asigurându-se că totul e în regulă cu el, apoi se apleacă spre mine, furându-mi parcă tot aerul din jur. — Hei, nu trebuie să faci asta. — Nu, dau din cap, privindu-1 atentă. E ok, dă-i drumul. Hex îşi linge buzele, fără să pară prea convins de răspunsul meu, însă îmi face pe plac, atingându-mi în trecăt lobul urechii. îl prinde între degete, frecând uşor pielea, iar un fior electrizant îmi străbate instantaneu sângele, dându-mi foc pe interior. Pulsul începe să pompeze din ce în ce mai tare, urechea parcă luându-mi foc sub atingerea sa, aşa că închid plină de nervozitate ochii,

aşteptând inevitabilul ce pare că încearcă să mă tortureze într-un mod agonizant. îl simt pe Hex venind mai aproape. Şi mai aproape. Până când îi pot simţi acum căldura trupului contopindu-se cu a mea într-un val cald de respiraţii înecate. Nările mi se umflă sub colonia sa bărbătească, şi parcă reuşesc, încetul cu încetul, să mă mai linistesc când îi resimt mirosul atât de familiar de tutun şi alcool. Nu e o combinaţie tocmai plăcută, dar în aceaastă clipă pare singurul lucru de care mă pot agăţa pentru a-mi păstra cât de cât emoţiile în frâu. 7

T

r

Simt mişcare în apropierea urechii mele, iar faptul că îmi dau seama ce ceea urmează să facă mă determină să mă prind involuntar de braţul său, părând a mă îneca cu aerul, încerc să deschid ochii, dar nu o mai fac când îmi dau seama cât de aproape de mine este acum. Mă panichez cu totul, drăcuindu-mă în gând. — Şşt, e ok. Sunt aici, bine? Şoapta sa abia de-mi mai ajunge la ureche

din cauza ecoului de puls ce-mi tropăie în timpane. Dau scurt timp cap, temându-mă să nu mă mişc pea brusc şi să-mi bage cercelul ăla prin alte părţi, şi-mi strâng mai bine ochii, în acelaşi timp cu palmele pe care le ţin în poală. Apoi, ca şi cum m-aş trezi într-un vis ciudat, un val răcoros de aer îmi cuprinde complet urechea stângă. însă nu mă pot focusa prea bine asupra stării incomode ce-mi ia cu asalt pielea încinsă, căci o altă senzaţie îmi acaparează în totalitate atenţia, făcându-mă să paralizez din orice mişcare. Buzele lui Hex îmi pulsează sălbatic în colţul gurii, făcându-mi carnea de sub piele să explodeze într-o baie de fierbinţeală insuportabilă. Aş vrea să mă mişc, însă corpul pare să-mi fie lipsit de orice reacţie, părând acum doar o carcasă ce se sală asaltată de valul năprasnic de foc ce se abate asupra sa. Gura începe să-mi tremure sub a sa, odată cu toate celulele din corpul meu ce dau startul unui adevărat maraton de agitaţie, şi brusc mă simt smulsă din propriul corp, încleştându-mi unghiile în

pielea palmelor. Uit de ureche. Uit până şi de mine sau de locul în care ne aflăm. Tot ce ştiu este că Hex se dă deodată înapoi, făcând atingerea sa, şi aşa destul de fugitivă, să pară acum doar o senzaţie răcoroasă de buze goale. Nu mă sărutae propriu-zis, dar e îndeajuns încât să mă facă să-l privesc împietrită atunci când îmi deschid ochii. Iar el nu-mi evită nicio secundă privirea, părând destul de stăpân pe sine. îmi vine să plec, dar ceva mă ţine în loc. — De ce-ai făcut asta? întreb mai mult în şoaptă, şi nu ştiu sigur dacă mă poate auzi din cauza muzicii ce se propagă prin pereţi, îmi duc ameţită degetele spre locul unde îşi lipise buzele de mine, şi simt cum nişte furnicături ca de gândaci mi se strecoară prin buricele degetelor, traversându-mi braţul. Nu mai pot să clipesc, sau să simt orice altceva în afară de o confuzie totală. — Nu ţi-a plăcut?

Mă holbez la el, incapabilă să-mi dau seama dacă-şi bate sau nu joc de mine. — Nu asta te-am întrebat. — Doar... am simţit să fac asta, mărturiseşte scurt, şi simt cum inima mi-o ia din nou la galop, amestecându-mi gândurile între ele. Nu ştiu ce-ar trebui să simt, sau să fac, sau să gândesc în momentul ăsta. Nu ştiu nici măcar dacă aş putea să găsesc un răspuns la întrebarea pe care mi-o adresase, căci în adâncul meu e posibil să-mi fie frică de ce aş putea să descopăr. Totul e haos, şi de-a dreptul nepotrivit. Ceea ce se întâmplă între noi e nepotrivit. Şi atunci, de ce, în loc să-i resping gesturile, aleg să rămân pe loc, confruntându-mă cu ele? De ce aleg să mai stau, când ceva ţipă în mine să plec şi să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat?

Şi de ce colţul buzelor încă îmi pulsează şi acum, amintindu-mi cu fiecare secundă ce trece ce am făcut cu doar câteva clipe în urmă. Sau, mai bine zis, ce a făcut el. îmi ling anxioasă buzele, iar el îşi duce tăcut palma în dreptul urechii la care tocmai lucrare. Corpul mi se cutremură când mă atinge, şi aproape că nici nu mai bag de seamă înţepătura ce-i precede degetele. — A ieşit bine, mormăie mai mult pentru sine, însă încă e destul de aproape de mine cât să-l aud foarte clar. — Hex, de ce ai făcut asta? Nu ştiu de ce întreb, căci mi-ar fi mai bine fără să aflu adevărul. Mă priveşte lung, aproape intimidant, şi nu stiu de ce, dar am o tentatie ciudată de a-mi trece degetele prin părul său tuns scurt. Nu l-a mai avut aşa din liceu, şi într-un fel trezeşte în mine unele amintiri ce mă fac să vreau să le retrăiesc. Se pare însă că Hex se încîpăţânează să dea uitase trecutului, •

*

t

t

lăsându-mă doar pe mine suspendată în el. Oftează apoi, trecându-şi degetele de după ceafă. — Nu ştiu, prinţeso. însă simt să o fac de ceva timp. Ţi se pare ceva rău în asta? — Eu..., încep să mă bâlbâi, şi nu ţin minte care a fost ultima dată în care să fac asta în preajma sa. Cum... Hex, eşti venit înapoi de vreo două luni. Şi o iubeai pe Sunny. Nu văd cum ai vrea acum să... Să... E rândul lui să se încrunte, căpătând acum o expresia încordată pe faţă. îşi mută palma din dreptul urechii spre părul meu, făcându-mă să mă crispez când îi simt degetele atingându-mi scalpul. Nu face mare lucru, doar îmi mângâie pe ici-colo câteva şuviţe, însă e suficient pentru a-mi face nuntea si stomacul vraişte. !

1

— învăţ, zi de zi, să-i dau drumul din viaţa mea, face o scurtă pauză, părând pe gânduri, apoi continuă: şi din inima mea. însă cred că singura persoană care nu poate face asta eşti

chiar tu, Luna. Eşti încă atât de ancorată de sora ta, încât te aperi sub pretextul ei numai pentru că ţi-e teamă să simţi sau să recunoşti că tânjesc pentru a te săruta. A trecut mult timp de când nu o mai iubesc pe Sunny, nu ca atunci când eram cu ea. Şi, chiar dacă mi-e greu uneori să nu mi-o amintesc, de la un timp ai început să-i iei locul prin gândurile mele. Am vrut să te sărut, da. Am mai încercat, da. Am vrut şi acum, da. Voi mai vrea şi dincolo de ziua asta, probabil că da. Dar nu încerca să mă faci să mă simt prost pentru ceea ce-am făcut, căci am fost îndeajuns de conştient de sentimentele tale pentru a-ţi săruta doar colţul gurii. Nu te voi forţa niciodată să faci ceva ce nu vrei, prinţeso. Tac. Peste alte câteva secunde continui să tac. Iar el mă priveşte. Mă priveşte ca şi cum m-ar vedea pentru prima dată, şi într-un fel cred că aşa e, căci din ceea ce mi-a spus a trecut ceva timp de când nu m-a mai privit aşa cum o făcea înainte. Iar eu nu stiu ce să cred sau să simt despre asta. Şi mă îngrozeşte şi mai mult gândul că nu-i urăsc fapta într-atât încât să nu mai vreau să am

de-a face cu el. îmi molfăi buzele între ele, simţindu-mă compleşită de întreaga situaţie. Chiar nu mă aşteptam la aşa ceva pentru seara asta. — Crezi..., încerc să întreb, privindu-mi degetele cu care continui să mă joc. Crezi că ne mai putem întoarce la felul în care eram înainte? îmi ridic cu reţinere ochii pentru a-1 privi în ochii. Pare confuz la început, apoi trăsăturile i se mai destind, iar umbra unui zâmbet plin de amar începe să-i joace pe buze. — îmi pare rău, Luna. Dar nu cred să fie posibil în cazul meu. Nu când, îşi coboară încet palma din şuviţele mele, până ce îmi traversează cu degetul mare lunngimea buzelor dintr-un colţ spre celălalt. Şi cu fiecare secundă în care îmi presează pielea cutremurată, simt cum ceva mi se zbate nebunesc în miezul pieptului, sugrumându-mă. Nu când vreau să-ţi simt gustul, îşi continuă monologul, luându-şi încet palma din dreptul meu.

Clipesc pe sărite, încercând să trag cât mai mult aer în piept, şi mai că-mi vine să plâng la gândul că suntem pe cale să ne frângem în bucăţi o prietenie de-o viaţă din cauza unor impulsuri de-ale lui Hex care s-ar putea să se dovedească că sunt nişte simple chestii de moment. Nu cred c-aş suporta să-l pierd dacă mai târziu ar simţi că s-a înşelat în ceea ce m priveşte, căci în niciun caz nu am mai putea reveni la situatia anterioară. i

/

îmi trag nasul, încercând să mă stăpânesc. — Hei, hei, îşi plasează palmele pe genunchii mei, ochindu-mă cu o grimasă pe faţă. Nu trebuie să te superi aşa tare. Dacă e prea mult pentru tine o să mă opresc, bine? O să... stau la distanţă. Numai nu plânge, te rog. — Nu, îmi scutur capul, ducându-mi mâneca gecii la ochi pentru a-mi freca genele umezite. îmi e frică că o să te pierd ca prieten. Ţin mult prea mult la tine, Hex. Nu vreau să te pierd. — De ce să mă pierzi? îşi înclină capul

întrebător. Chiar dacă aş fi iubitul tău, asta nu înseamnă că n-am mai rămâne cei mai buni prieteni, Luna. însă e prea mult de gândit pentru o singură noapte, bine? Lasă-mă să-ti fac si cealaltă ureche si te las să te linişteşti pe seara asta. t

>

*

Dau scurt timp cap, lăsându-1 să-şi ducă la bun sfârşit treaba, apoi mă lasă câteva clipe pentru a mă mai linişti înainte să coborâm la ceilalţi. Sigur se vor întreba ce am păţit dacă am stat asa mult si mă vor vedea si în starea asta patetică pe care o afişez pe toată faţa. Mă bucur însă că Hex nu a insistat, căci nu cred c-aş fi ştiu ce să-i spun mai departe. Sunt multe lucruri la cer va trebui să mă gândesc, şi, cu toate că aş prefera să nu trebuiască să trec prin asta, Hex are dreptate. Nimic nu va mai fi la fel, şi va trebui să iau o hotărâre mai devreme sau mai târziu. »

t

»

însă oare voi putea să mă gândesc la el în acel mod? Mă apucă de mână, făcându-mi semn să mă ridic de pa cadranul ferestrei, şi mă las

purtată de el câţiva paşi, până când mă poticnesc din senin în mijlocul sălii. Hex îmi aruncă o ocheadă curioasă, neînţelegând ce vreau să fac. Şi nici eu nu ştiu prea bine, căci sunt mult prea agitată pentru a mai fi conştientă de ceva anume. *

— Fă-o din nou? — Poftim? întrebarea sa mi se repetă din nou, şi din nou, şi din nou în cap, ameţindu-mă. Inspir adânc, adunând în mine toată puterea pe care o mai am în mine. — Am spus, fă-o din nou. Sărută-mă. Pe bune de data asta. Se întoarce robotic spre mine, prinzându-mă apăsat de umeri. Ochii săi tăioşi par să-mi cresteze prin carne, făcându-mă să mă simt şi mai conştientă de apropierea sa. — Nu glumi. Nu voi fi în stare să mă opresc pe ultima sută de metri.

— E în regulă, pufnesc. Cred că am nevoie de asta pentru a-mi da seama dacă aş putea fi sau nu atrasă de tine. Aşa că, sărută-mă până nu mă răzg —. Doar că nu mai apuc să-mi duc la bun sfârşit, căci îmi cuprinde faţa în palmele sale înainte să mai pot reacţiona în vreun fel, prăbuşindu-şi buzele peste ale mele într-o baie de căldură si umezeală. Iar sărutul lui Hex nu e deloc unul tandru sau romantic, ci anevoios, pătimaş şi plin de zvâc, făcându-mă să mă dezechilibrez si să mă prind cu forţă de geaca sa, ţinându-mă în loc. îmi înclină mai bine capul între palmele sale, având acum unghiul perfect pentru a adânci sărutul si asa destul de sălbatic, şi mai că îi gem în gură când îi simt vârful limbii presându-se peste bariera dinţilor mei, încercând să intre înăuntru pentru a mă simţi mai bine. Ochii par să mi se dea peste cap pe sub pleoape, simţind valul de căldură ce se formează în jurul nostru cum îmi sfârtecă prin piele, acelerându-mi pulsul

şi golindu-mi complet mintea de orice gând nefast, şi simt în scurt timp cum mă las mult prea tare dominată de gura acestuia, fără să mai pot să ripostez în vreun fel. Corpul mi se cutremură din toate încheieturile deja, iar aroma limbii sale, o combinaţie ciudată de bere, tutun şi chipsuri mă face să devin moale în braţele sale, devenind abia acum conştientă de diferenţa uriaşă dintre corpurile noastre. t

«

Şi pare să profite la maxim de avantajul ăsta, căci se foloseste de înălţimea sa pentru a-şi vârî şi mai bine limba în gura mea, învârtind-o pe a mea ca şi cum ar fi din plastilină, iar el un artist al naibii de priceput. Mă sperii puţin, căci a trecut ceva timp de când n-am mai avut parte de un sărut atât de adânc şi periculos. Iar nervii mi se întind şi mai tare în clipa în care îmi imobilizează limba între buzele sale, simţindu-i dinţii zgâriindu-mă pe margini, ca mai apoi să sugă de câteva ori cât să mă simt moale pe ambele picioare. *

»

t

îl bat cu ultimele puteri peste piept,

simţindu-mă fără aer, iar el îmi dă drumul în scurt timp, trecându-şi limba peste buzele mele si asa umede din cauza salivei. r

r

— Ei, ţi-am dat lumea peste cap sau nu? îmi suflă peste buze, rămânând cu frunţile lipite într-o luptă crâncenă a respiraţiilor întretăiate. — Nu fi aşa plin de tine, pufnesc spre el, făcând câţiva paşi în spate. Nu stiu dacă a fost o idee tocmai bună să accept sărutul ăsta cu el, căci acum mintea mea va fi si mai aburită decât de obicei. 9

Nu ne mai spunem mare lucru — situaţia devine cam ciudată între noi —, aşa că atunci când coborâm ne prefacem ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat pentru a nu abate asupra noastră valul de întrebăti iscoditoare din partea celorlalţi. E destul de târziu când ne hotărâm să plecăm, undeva aproape de ora trei dimineaţa. Se lasă însă prea frig pentru a mai putea sta, şi nici nu ne-a mai rămas bere

pentru a ne putea încălzi şi a ignora aerul rece de afară. Primesc puţin nelalocul meu cadourile celorlalţi, asta şi pentru că nu sunt obişnuită şi nici nu-mi place neapărat să mi se ofere asa ceva, fie chiar si de ziua mea. Le mulţumesc însă pentru tot ceea ce făcuseră pentru mine în seara asta, şi ne împărţim fiecare în maşini pentru a plec acasă. Poate cu puţin noroc n-o să fie prinşi beţi la volan, deşi Bibi şi Kevin par cei mai treji dintre noi toţi. Se decide astfel ca JJ şi Vanessa să meargă cu Kevin, iar eu, Hex şi Kiva să urcăm în maşina lui Bibi având în vedere că mergem toţi în aceeaşi direcţie. T

Pe drum însă, eu şi Kiva ne oprim la un non-stop din centrul oraşului pentru e ne lua nişte sticle cu apă. Nu cred că se simte prea bine de la atâta bere băută în miez de noapte, aşa că mă ofer să intru cu ea, înainte să i se facă rău sau ceva. — Te simţi mai bine? o întreb în timp ce aştept să dea pe gât din sticlă.

— Mda, se şterge cu mâneca ca gură. Privirea îi fuge însă undeva în spatele meu, mijindu-şi ochii prin semi-obscuritate. Hei, nu ţi se pare că-i cineva acolo? Mă întorc spre direcţia arătată de ea, şi mă schimb la fată când îmi dau seama că are dreptate. La doar câţiva paşi de noi, pe o străduţă lăturalnică, pare a fi silueta chircită la pământ a unei persoane. O iau la pes alergător, cu Kiva pe urmele mele, şi cred că aud din spatele nostru o portietă trântindu-se. 9

Mă las pe vine spre persoana ce pare că zace inconştientă pe ciment, şi mă schimonosesc toată la faţă când îi zăresc spuma pe i se formase în dreptul gurii. — Kiva, sună la salvare! ţip spre ea, aplecându-mă spre tipa din faţa mea pentru a-i verifica bătăile inimii. Nu-i simt pulsul! Palmele încep să-mi tremure în jurul corpului. Habar n-am ce a putut păţi, însă pare că a luat o supradoză sau ceva de genul.

— Ce se petrece? se aude din spatele nostru vocea ridicată a lui Bibi. — Nu ştim, vorbeşte pe o voce tremurândă Kiva. Luna spune că nu-i găseşte pulsul. — Lasă-mă să văd, îsi suflică Bibi mânecile de la geacă, lăsându-se la acelaşi nivel cu al meu. Are o expresie consternată pe faţă in timp ce-i verifică la rândul lui semnele vitale. '

T

— Ai sunat, Kiva? îmi înclin corpul spre ea, şi o văd cum dă de mai multe ori din cap, aprobator. — Sunteţi bine? apare şi Hex din spatele nostru, însă nu pare să mai fie atent la ceea ce încerc să-i spun, căci se apropie cu paşi lenţi spre trupul inconştient al fetei, având o grimasă încruntată pe faţă. Pare... luat prin surprindere. — Ce e? mă apropii de el. — O cunosc pe tipa asta din vedere, murmură mai mult pentru sine. Cred că

numele ei e... Jizzy.

Capitolul 32

— Trebuie să m erg la ore, Hex. — încă nu s-a sunat, îi murmurasem în

ureche, inspirându-i pe nas parfumul dulce ce-i izvora din piele. îm i lipisem în trecăt buzele de linia unei vene de pe gât, simţindusub piele pulsul vădit accelerat, şi

avusesem de toate puterile din lume pentru a nu-i marca acea zonă cu dinţii, asa cum o făceam de fiecare dată când prindeam ocazia. »

'

T

îmi plăcea să-i imprim pe piele urmele atingerilor mele, cu gândul murdar că ceilalţi tipi care vor îndrăzni să se dea la ea vor vedea că e luată deja, şi că nu au nicio şansă de izbândă. Era ciudat cum un simplu gând mă putea face să ajung în al nouălea cer şi să vibrez de plăcere pe dinăuntru. Sunny se mişcase de lângă mine, punându-şi braţele pe pieptul meu pentru a mă împinge uşor în spate. — Scuze, Hex, dar chiar trebuie să merg la ore. Ne vedem mai târziu? întrebase zâmbind, punându-şi o palmă pete obrazul meu pentru a-mi mângâia în treacăt urmele de barbă rasă. I-am cuprins la rândul meu încheietura braţului, frecându-şi nasul de aceasta. — Vin să te iau diseară să ieşim prin oraş?

Zâmbetul începuse sâ-i pălească încetul cu încetul de pe faţă, lăsând în urmă doar o încordare înfrânată. îşi dădu mâna la o parte, făcând un pas în spate. — Nu cred că mama va fi de acord să mă lase să ies cu tine. Fusese rândul meu să mă încrunt. Numai imaginea cu vrăjitoarea de mă-sa era suficientă cât să mă facă să anticipez deja atitudinea devenită deja ostilă a lui Sunny. — Chiar trebuie să o asculţi mereu? întrebasem poate prea pornit către ea. Eşti aproape majoră, iubire. Până când o s-o laşi să te controleze după cum are ea chef? I

Sunny îmi aruncase o privire crudă, începând să-şi molfăie buzele între dinţi. Bine că eram într-o sală unde nu se ţinea nicio oră, altfel cine ne-ar fi văzut ar fi zis că mă iau de ea fără sens după modul aproape afectat în care arată. — Nu înţelegi, Hex, mă ochise din nou, de

data asta cu o oarecare cruzime în ochii de un albastru intens, ce parcă îmi săpau adânc prin carne, agitându-mă. Aşa m-a crescut de când mă ştiu. Nu pot să mă comport acum altfel cu ea când nici măcar nu ştiu cum să fac asta. în plus, spuse, privind deodată într-un punct de pe podea. începuse să-şi frece vârful adidasului de parchet Nu sunt sora mea, ca să-i răspund înapoi sau să mă răzvrătesc după bunul plac. Pur şi simplu, nu pot! Mă încruntasem atât de tare, încât piele frunţii începuse să mă doar din cauza cutelor adânci săpate în aceasta. N-o mai văzusem niciodată pe Sunny atât de agitată, ca şi cum ar fi stat constant pe ghimpi şi n-ar fi în stare să dea glas neplăcerilor ce o frământă. Observasem asta de câteva ori la ea, ca şi cum ar fi încercat să menţină o aparenţă înşelătoare în faţa tuturor, ascunzând însă în spatele zâmbetelor sale nori întunecaţi de reproşuri nerostite. Şi ceva îmi spune că acestea erau adresate întru totul mamei sale, căci dacă eu mă simţeam sugrumat de comportamentul său extrem de nociv, nici nu voiam să mă

gândesc ce se petrecea în mintea lui Sunny, care era, mai mult ca sigur, o victimă a încercării sale de a controla ceea ce era în jurul său. O apucasem uşor de după umeri, trăgând-o spre mine cât să-mi plasez bărbia peste părul rău. Căldura sa corporală începea să se combine cu a mea, formând o ciudată stare de bine. — Hei, e în regulă. Pricep ce spui. Doar că, ar trebui să găsesc curajul de a o înfrunta pe maică-ta când nu eşti de acord cu ea. Poţi încerca chiar să vorbeşti cu Luna. Sunt sigur că îţi va da nişte sfaturi. Preţ de câteva clipe nu îndrăzneşte să scoată vreun cuvânt pe gură. Apoi, străngăndu-mi mai bine geaca în pumnii săi, se dădu în spate cât să mă privească în ochi. Iar acelaşi zâmbet cald şi fragil îi răsărise pe buze, odată cu bătăile inimii ce mi se întetiră la vederea lui. /

Oh, băga-mi-aş! Mă simţeam ca un puşti îndrăgostit când simţeam asta. Ceea ce

probabil era adevărat oarecum. — Mulţumesc, spuse, ridicăndu-se pe vârfuri pentru a-mi săruta apăsat, însă prea puţin pentru poftele mele, buzele. Dar chiar trebuie să plec, Hex, râse, aducându-mi un rânjet viclean în colţul gurii. îi apucasem pe neaşteptate obrajii în palmele mele, prăbuşindu-mi gura peste a sa într-un mod atât de brutal şi plind de dorinţă, încât un suspin lung i se strecurase printre buzele noastre aflate în mişcare, făcându-mi vibraţiile electrice să-mi alunece direct spre erecţia în formare. Era ciudat cum puteam să mă încing atât de uşor doar dintr-un simplu sărut, în condiţiile în care cu celelalte fete cu care obişnuiam să mi-o pun trebuia să trecem la ruperea hainelor de pe noi pentru a-mi putea trezi scula din somnul cel de veci. însă probabil din cauza asta o plăceam atât de mult pe Sunny; reuşise să trezescă în mine ceva mai mult decât o simplă atracţie fizică, o dorinţă hrănită de senzaţiile cutremurătoare ce-mi făcea stomacul să se răstălmăcească pe toate părţile de fiecare dată când era în preajma I

I

mea. îi prinsesem limba între dinţi, sugând cu poftă de câteva ori cât să-i simt gustul de suc de portocale din salivă, apoi m-am dat înapoi, înainte să simt nevoie de... mai mult. Privirea sa era înceţoşată, părând ameţită de-a dreptul îi ştersesem colţul buzelor pentru a-i îndepărta umezeala adunată ce i-ar fi făcut pe ceilalţi să-şi dea seama că tocmai fusese sărutată, apoi ne-am despărţit, luând-o fiecare spre clasa sa. Mă prăbuşisem apoi pe scaunul din dreptul băncii mele, fără să aştept cum prea mult entuziam ora de literatură. Era o tortură să o ascult pe baborbiţa aia dând din gură ca o moară hodorogită. — Capu' sus, flăcău! Mi-am ridicat capul în direcţia Lunei, zărind-o cum ocupase scaunul de lângă mine. Părea toată un zâmbet, şi, în mod dubios, arăta exact ca Sunny cu câteva minute în urmă — ameţită şi puţin ciufulită

la păr. îmi ridicasem întrebător o sprânceană spre dânsa. — Ţi-ai tras-o prin vreo debara? — As vrea eu, surâse. Cred însă că sărmanul dejoel nu e îndeajuns de aventurier pentru asa ceva. /

*

t

foel Miller. Un nume ce-mi aduse instant o grimasă pe faţă. — Nu-mi spune că încă umbli cu imbecilul ăsta de curvar? — Nici tu nu eşti mai deştept, dar n-o văd pe Sunny făcându-ţi vânt de lângă ea. Mă strâmbasem urâcios spre ea, în timp ce aceasta mă privea şiret pe sub gene. — Amuzant. Dar, serios acum, Luna! Ştii şi tu cum e, sau prin câte paturi a umblat. Nu te

merită. E rândul Lunei să se schimbe la faţă, îngustându-şi ochii căprui spre mine. — Nu fi cinic, Hexişor. Şi tu ai deflorat fetele la viaţa ta, ba chiar ai participat şi la câte orgii dacă ţin bine minte. Nu te face sfânt în ochii mei, pentru că acelaşi lucru zis de tine i l-aş putea adresa şi iubitei tale. Dădusem să spun ceva, orice pentru a-i contraataca argumentul, dar îmi dădusem în scurt timp seama că avea oarecum dreptate. Făcusem multe josnicii în urmă cu ceva timp, lucruri pe care alţii nici în filmele porno nu şi le-ar fi putut închipui, deci faptul că mă iau acum de Joel mă face să par de-a dreptul josnic, până şi în ochii mei. Toăişi, Luna e cea mai bună prietenă a mea, şi nu vreau să sufere din cauza unui tip care s-ar putea juca cu sentimetele sale din pură distractie. f

Pentru că stiu cum este. /

Pentru că aşa fusesem şi eu.

— Mai spune-mi o dată, pe cine naiba aşteptăm? întreabă JJ pentru a patra oară, începând deja să mă calce pe nervi. Mai trag o dată din ţigara aproape inexistentă, simţind gustul amar de tutun alunecându-mi în jos, spre stomacul ce-mi protestează în lipsa mâncării, apoi o arunc pe pavajul de ciment, strivind-o cu vârful bocancului. îmi bag palmele în buzunarele pantalonilor, răsucindu-mi capul spre cel care continuă să facă cercuri din fum. — Pe nişte cunostinte, ti-am mai zis. !

T

t

'

t

— Le cunoaştem? intervine si Bibi, rezemându-se mai bine de caroseria maşinii sale. Măcar cineva care nu e atât de enervant cu întrebările prosteşti, îmi spun în gând. — Posibil. Pe drac sigur îl cunoaşteţi, zâmbesc parşiv în colţul gurii, privind apoi

apatic spre geamurile glisante ce nu vor să se deschidă nicicum. Aşteptăm deja de mai bine de o oră, şi simt deja că înnebunesc dacă voi mai sta mult în locul ăsta, fără să fac ceva anume. Noroc că nu mai ninge afară, zăpada fiind acum doar un strat adipos ce se mai întrevede pe nişte peticuri de pământ, scurgându-se prin dreptul canalizărilor. — Despre ce drac vorbeşte? îl aud pe JJ adresându-i-se lui Bibi, însă acesta din urmă nu mai apucă să-i dea vreo replică, căci în secunda următoare un bip repetat ne atrage atenţia spre uşile de sticlă ce se dau uşor în lături, dezvăluind grupul de câteva persoane ce încearcă să înainteze prin baia de oameni ce se chinuie să iasă din aeroport. Şi atunci, imaginea dracului îmi devine din ce în ce mai clară cu fiecare pas pe care-1 face spre noi. înălţimea sa îi eclipsează pe ceilalţi, făcându-1 să iasă în evidentă, si-1 văd cum îsi duce cu mişcări molcome palma în dreptul ochelarilor de soare, dându-i jos pentru a-i băga în interiorul gecii. Mă mişc din loc, zâmbind cunoscător spre feţele t

j

»

*

familiare din faţa mea, şi fără să mai spunem ceva eu şi Drako ne tragem într-o îmbrăţişare strânsă, bătându-ne de câteva ori pe spate. Ultima dată când îl văzusem mirosea tot a medicamente şi spital. Acum, cred că simt o urmă slabă de tutun peste geaca sa, combinată cu un parfum familiar de balsam de rufe. Cred că e acelaşi pe care-1 foloseşte şi mama din când în când. Dacă ar fi după mine,* mi-as» arunca hainele în maşina de » spălat doar cu nişte apă şi nimic mai mult. — Oh, deci de dracul ăsta vorbeai, se aude din nou glasul lui JJ, motiv pentru care mă îndepărtez de Drako, observându-i câteva secunde fata. $

încă mai are urmele alea nasoale de arsură pe marginile feţei, scrijelindu-i pielea în nişte dungi cicatrizate, de un roşu închis, ce se pierd apoi pe măsură ce urmele de cerneală îi acoperă faţa de la gât în jos. îi spusesem să-şi tatueze şi o parte din cicatricile de pe faţă, dar refuzase categoric. Cred că îşi motivase alegerea pe motiv că nu voia să uite în totalitate ce s-a întâmplat cu

el şi familia sa, pentru că, până la urmă, cerneala acoperă, dar modelul încrustat pe piele va rămâne acolo pentru totdeauna. — Parcă trebuia să ajungeţi acum o oră, mă hlizez spre el, făcându-1 să-mi arunce o privire indiferentă. — S-a amânat zborul pe motiv de vreme rea, ridică din umeri, dând palma cu Bibi şi JJ. Nu trebuia să ne aşteptaţi. — Oricum n-aveam ce face, schiţează un zâmbet Bibi. — Da, ai crede că ar trebui să te distrezi rupând pământul în vacanţă, dar nici vorbă de aşa ceva, se pare, dă din gură JJ, făcând parcă referire la cele întâmplate în urmă cu vreo două zile. Liniştea se lasă peste grup, pesemne că JJ tocmai a atins o coardă sensibilă. — în orice caz, îşi drege glasul idiotul de prieten al meu, făcând un pas în faţă pentru a se apropia mai bine de ceilalţi, se pare că

lucrurile nu stau chiar aşa prost, rânjeşte plin de şiretenie, făcându-mă să-i urmez privirea. Ochii săi par lipiţi de-a dreptul pe şatena din faţa sa, ce-1 priveşte intr-un mod curios, părând puţin nelalocul ei. Şi tu cine eşti? întreabă JJ, încercând să ridice o palmă pentru a i-o întinde Joannei, însă Drako e mult mai rapid decât aceasta, prinzându-i numaidecât palma într-a sa, scuturând-o. — Cineva pe care nu-ţi vei pune labele, rosteşte pe un ton sec, ascunzând însă în el o urmă de agresivitate. JJ e puţin luat pe nepregătite, clipind când la Drako, când la fata ce pare că se abţine pentru a nu-şi da ochii peste cap. Măicuţa în loveşte apoi uşor cu cotul într-o parte pe cel de lângă ea, făcându-1 pe Drako să-i dea drumul lui JJ la palmă. — Nu-1 băga în seamă. A avut rău de avion. Sunt Joanna, le întinde mâna pe rând celor doi amici ai mie, zâmbind oarecum trist în colţul gurii. A trecut atât de mult timp de când nu am

mai văzut-o — exceptând poza trimisă de Drako —, încât aproape că nici nu am recunoscut-o preţ de câteva clipe. Şi nici nu-i de mirare, căci are un aer... nu ştiu cum să explic mai exact, mai aparte în jurul său. Poate să fie de la părul relativ mai scurt decât ultima oară când o văzusem, sau poate de la privirea mult mai încrezătoare pe care o afişează schimbând câteva replici cu Bibi şi JJ. Orice ce ar fi, mereu are să rămână o măicuţă în ochii mei, indiferent de cât de mult s-ar schimba de-a lungul timpului. — Bibi chiar e un nume? întreabă un glas masculin de lângă măicuţă, captuându-ne tuturor atenţia. Pentru că dacă da, o să-mi schimb numele în ceva la fel de tare! Tata va muri de ciudă dacă voi renunţa la prenumele ales de el, nu crezi, Aii? Privirea îi cade de la blondul cu părul ondulat, la şatenul pe care nu-1 mai văzusem niciodată în viata mea. 9

— Nu mă băga în prostiile tale, răspunde scurt şi la obiect băiatul mai înalt cu puţin decât Joanna, salutându-ne pe fiecare în

parte. Se pare că numele lui real e Alijah, dar ne indică să-i spunem pur şi simplu Aii. Personal, îi agreez mult mai mult numele întreg, deci pentru mine cu el va rămâne cât timp va sta aici. Evan — cred că ăsta era numele lui? —, îi aruncă celui de lângă el, ciupindu-1 uşor de obraz. — Oh. dar parcă îţi plăceau... prostile mele? ridică din sprâncene spre acesta, făcându-1 pe săracul tip să se îmbujoreze până în vârful urechilor. Doar nu sunt împreună, nu? Mereu am crezut că blondului îi place de măicuţă. Oare a fost respingerea atât de mare încât n-a putut suporta şi-a aterizat în cealaltă tabără? Vanessa va înnebuni dacă va afla asta. E o fanatică şi jumătate după prostiile astea. Nu prea înţeleg ce-ar vedea sexy la un cuplu de gay, dar, la urma urmei, şi eu aş saliva la un film porno cu lesbiene, deci n-o să fiu eu ăla cinic ca să comentez. — Putem pleca? întreabă Joanna la un

moment dat. Vreau să... mergem la ea. Brusc, tensiunea se lasă din nou peste întregul grup. Evan şi Alijah rămân tăcuţi, aruncându-şi unul celuilalt priviri pe furiş, în timp ce măicuţa îşi trage nasul de câteva ori, părând oarecum albicioasă la faţă. Cred că abia acum observ că are ochii puţin roşii, dându-i un aer de oboseală cruntă. — Da, să mergem, plescăi din buze, cerându-i lui Bibi să-i ia pe Evan şi Alijah, în timp ce eu şi restul urcăm în maşina lui JJ. — Hei, ai grijă la Sisi! răcneşte JJ spre Drako atunci când acesta trânteşte un pic cam prea tare portiera din spate a maşinii. — Pe dracu' că ti-ai botezat maşina, • îl priveşte acesta mai mult dezgustat, aşezându-se aproape de măicuţa ce pare oarecum amuzată de întreaga situaţie. — Ba bine că da! porneşte JJ motorul, dând drumul la radio pentru a schimba canalele până găseşte un post de muzică.

»

*

în scurt timp, melodia de la radio umple întreaga maşină, făcându-ne drumul unul nu tocmai atât de lung precum aş fi crezut. Nu mă aşteptam să-i văd pe cei din Montana atât de curând. Cu atât mai puţin nu mă aşteptam să-i văd în asemenea circumstanţe. Nu o cunosc prea bine pe roşcată cât să simt mare lucru la adresa ei, însă în perioada în care fusesem la Drako mi se păruse o tipă ok, poate doar mult prea predispusă la rele. Fuma mult, băuse pe măsură, şi nu se sfiise nicio secundă să încerce tot felul de rahaturi despre care ştiam că-i pot prăji plămânii şi creierul. La naiba! Poate că şi eu îi mai furnizam lui Drako uneri droguri pentru serile în care nu aveam ce face, dar căcaturile pe care le văzusem la un moment dat că le trăgea pe gât sigur nu sunt pe lista mea de încercări de viitor. Iar tipa părea dusă rău cu capul, căci nu fuseseră unele dăţi în care o văzusem amestecând prafuri cu injecţii şi alcool, ceea ce e îndeajuns încât să-ţi facă mintea vraişte şi complet incorigibilă.

Nu-i de mirare că organismul nu i-a mai suportat in acea seară. Tata ajunsese cu patrula de poliţie in acelaşi timp cu ambulanţa în acea dimineaţă devreme. îi văzusem pe medici chinuindu-se minute bune să o resursciteze, fără vreun rezultat aşteptat însă. Fusese declarată decedată la câteva minute după, cu prognosticul că luase o supradoză. Se pare că în corpul ei s-ar fi găsit urme imense de cocaină, ecstasy şi metamfetamină, suficiente cât să o ucidă în mai puţin de o oră. Probabil nici n-a mai ştiu ce se petrece cu ea, sau momentul în care si-a dat ultima suflare. îmi păruse oarecum rău de ea, deşi nu o cunoşteam decât din vedere. $

Nimeni n-ar trebui însă să-si facă asa ceva de bună voi, oricât de mult rahat ar avea în viata lor. *

t

t

Peste mai bine de jumătate de oră, coborâm în faţa Institutului de Medicină Legală din Portland, simţind un oarecare disconfort la gândul că urmează să-i vedem din nou

corpul mort şi zăcând pe o masă oarecare. Şi cred că cea mai afectată de toată povestea asta este tocmai măicuţa, ce pare cuprinsă de nişte spasme interioare ce-i fac corpul să tremure subit. O privesc în tăcere cum priveşte ca prin ceaţă intrarea în clădire, părând să înghită în sec nodul format în gât, ca mai apoi să-şi coboare ochii spre palma sa dreaptă. Drako se apropie de ea la un moment dat, prinzându-i palma într-a sa. Joanna îşi strânge mai bine degetele în jurul alor sale, încercând să-si forţeze buzele să formeze o tentativă de zâmbet. Fără rezultat însă. »

t

— Vei fi bine, îi şopteşte Drako în timp ce se apleacă spre aceasta. Sunt lângă tine, ok? Dă aprobator din cap, apărând-i o oarecare culoare în obraji. — Noi aşteptăm aici, se aude JJ, alăturându-i-se lui Bibi pentru a se sprijini de maşina acestuia. T

Le fac semn din cap, urmându-i pe ceilalţi

patru spre holurile lungi şi pustii, ce miros ciudat de urât, a formol şi medicamente stricate. Suntem ghidaţi apoi de un medic legist cu care schimb câteva vorbe spre o sală unde se ţin corpurile celor morţi, şi simt deja cum mi se întoarce stomacul pe dos. Nu-s un fan al cadavrelor, nici pe departe. Apoi, vreme de câteva minute bune, asist fără să scot vreun cuvânt la plânsul sugrumat al măicuţei, ce pare că se frânge în braţele lui Drako la vederea prietenei sale. îşi scutură capul, strângând în pumn geaca de fâs a celui din faţa sa, şi aproape că o compătimesc pentru halul în care a ajuns, arătând de-a dreptul dărâmată de durere. Şi cred că o înţeleg, căci a fost prietena lor până la urmă, si stiu mai bine decât oricine cum este să pierzi pe cineva drag într-o fracţiune de secundă. t

r

încerc să nu mă gândesc la Sunny, dar nu ştiu cât reuşesc. Mereu îmi spun că nu vreau să mi-o imaginez aşa, ca un corp lipsit de viaţă şi culoare, pentru că amintirile sale frumoase ar trebui să primeze şi să mă facă să mă gândesc la ea aşa cum a fost, nu aşa

cum a ajuns. A trecut prea mult timp de când nu am mai văzut-o in toată gingăşia ei, şi sunt surprins să constat că acum, spre deosebire de acum câteva luni, pot să-mi amintesc de ea şi fără să simt acel junghi permanent pe care-1 resimţeam de fiecare dată când îmi apărea în spatele pleoapelor. Şi mă bucură lucrul ăsta. Mă bucur că, încetul cu încetul, amintirea ei nu mă mai afectează asa tare. *

Ceea ce nu pot să spun despre măicuţă, căci pare un râu de lacrimi nesecat şi care şiroiesc dâre lungi şi groase de apă sărată. Are însă noroc de Drako, căci nu ştiu cum ar mai fi putut suporta momentul ăsta. Eu sigur nu sunt bun la vorbe care să-o facă să se simtă mai bine, iar cei doi băieţi de lângă ea par mult prea prinşi în durerea ce-i înconjoară pentru a-i mai putea spune ceva care s-o îmbuneze. Oare cât de mult tine dracul la ea încât să o aştepte atât de mult timp? Căci din câte ştiu de la el nu sunt împreună nici până acum. Fie nu îl mai place, fie nu a putut trece peste ceea ce s-a întâmplat în vară. J

0 aud ca prin transă cum îşi trage nasul de câteva ori, ştergându-şi cu mânecile paltonului obrajii năclăiţi de lacrimi. — Are deja un loc unde să fie îngropată? — Da, primăria i-a asigurat un loc din oficiu, răspund prompt. Dar sigur nu era mai bine să 1 se ducă trupul înapoi la voi? Sigur are rude prin Montana. Joanna dă vehement din cap. — Părinţii săi sunt la închisoare. Trafic de droguri şi uciderea unui cuplu din câte am auzit. Nu voi ieşi de acolo decât peste ani buni. Dar oricum nu prea contează, pentru că nu a avut o relaţie bună cu ei. Ca si cum n-ar fi existat unul în viata celuilalt. Ei erau singura sa familie, fie ea şi disfuncţională. Nu are la ce să se întoarcă, pentru că nimeni nu o va aştepta. t

t

»

9

Simt cum plânsul o va buşi din nou din clipă în clipă, şi cred că şi ea crede acelaşi lucru, căci îşi muşcă frustrată buza de jos,

încercând să se tină tare. t

— Tocmai de aceea am ales să o lăsăm aici, intervine Evan, privind încruntat spre trupul acoperit până la gât de cearşaf al roşcatei. Să fie un fel de nou început pentru ea. Jizzy sigur s-ar zvârcoli în mormânt dacă am duce-o acolo unde ai săi i-au distrus întreaga viaţă, încă de când era mică. — Nu am avut nicio ideea ce s-a întâmplat cu ea în tot timpul ăsta, suspină Joanna, trecându-şi degetele tremurânde peste câteva şuviţe din părul său spălăcit la culoare. Niciodată nu a vorbit cu noi despre ceea ce o doare, despre ceea ce o macină în suflet. Poate că dacă ne spunea ce se petrece cu ea am fi putut face ceva pentru ea. Am fi putut fi acolo pentru ea. Mi-e greu să cred că a luat o supradoză în mod conştient. Şi mi-e şi mai greu să cred că a trecut prin toate astea de una singură, fără să aibă pe cineva care să-i mai aline suferinţa. Nimeni nu ar trebui să-si pună capăt zilelor pentru a scăpa de durere, pentru că de cele mai multe ori durerea asta se intensifică şi este pasată altor persoane, fără să-ti dai seama măcar. r

f

r

Drako o mângâie încet peste umeri, cuprinzându-i apoi corpul de la spate cât să-şi preseze bărbia peste capul său, iar aceasta îl prinde cu putere de braţe, încercând parcă să-şi găsească un punct de sprijin în hăul ce pare că se deschide la picioarele sale. Niciodată nu i-am acordat o atenţie prea mare tipei din faţa mea. Poate din cauză că amicului meu i se aprinseră călcâiele după ea şi nu sunt genul care să se bage aiurea peste combinaţiile altora. Sau poate pentru că era prea măicuţă pentru mine, amintindu-mi inconştient de cea care se asemăna atât de mult cu aceasta. însă acum, ascultându-i vorbele pline de o tânguire dureroasă, îmi dau seama că poate ea şi Sunny nu prea au ceva în comun, în afară de notele bune şi o bunătate mult prea copleşitoare. Căci Joanna cea de acum are curajul de a dat glas cuvintelor ce-i tremură pe buze, în timp ce Sunny nu a îndrăznit nici măcar o dată să riposteze în faţa mamei sale. — Ar trebui să plecăm, spune aceasta într-un final, aruncând o ultimă privire îngândurată

spre cea care-i fusese prietenă. Fantoma unui zâmbet începe să-i joace în colţul buzelor. De lângă ea, Evan se apleacă peste masa de metal pentru a trage mai bine cearşaful peste trupul acesteia, iar doctorul ce apare pe neaşteptate în cameră împinge suportul la loc, închizând uşa în urma acestuia. — Vanessa a spus deja că puteţi dormi la ea, îmi îndrept atenţia spre Evan şi Alijah de îndată ce ne croim drum spre ieşire. — Sigur e în regulă? întreabă blondul. Putem închiria oricând un apartament sau ceva. Dau din cap. — E ok, ai săi sunt oricum plecaţi la voi, îmi răsucesc capul spre Drako şi Jo. Cam multe coincidenţe cu Montana asta, zic, iar Drako îmi aruncă o privire parşivă. Oricum, spun spre el, tu stai la mine, iar Joanna poate sta cu Luna. Am vorbit deja cu ea şi e de acord. — Cine-i Luna? întreabă măicuţa curioasă. 9

— O prietenă, răspund scurt, deşi în mintea mea răspunsul ar fi fost cu totul şi cu totul altul. Sau poate că am mai multe răspunsuri pregătite, neştiind mai exact pe care să-l aleg. în fond, de când cu întâmplarea cu roşcata nu am mai apucat să vorbesc prea multe cu ea de când mi-a permis să o sărut de ziua ei. însă nu vreau să mă avânt cu capul înainte, aşa că o să las lucrurile să vină de la sine, pentru a nu le forţa. Ultimul lucru pe care vreau să-l fac este să o bag şi mai tare în sperieţi. — Atât timp cât nu deranjăm..., murmură aceasta, fără să pară prea încrezătoare. Oh, Amalia şi Luke vor apărea mâine dimineaţă. Nu au putut prinde acelaşi avion cu noi din păcate. — Vor sta la Vanessa. Sigur se va simţi în al nouălea cer înconjurată de... cupluri, spun, aruncând o ocheadă fugară spre cei doi băiaţi ce stau apropiaţi unul de celălalt. Cel mai mic înghite în sec, părând incomod, însă Evan ridică deodată din sprâncene, adoptând acum o expresie plină de şiretenie.

Se pare că a rămas la fel de nebun ca atunci când l-am văzut prima dată. Nu pot să spun că-mi place prea mult entuziasmul său debordant, dar nici nu mă enervează atât de tare precum m-aş fi aşteptat. Atât timp cât îi face capul toacă Vanessei, şi nu mie, îi pot suporta orice.

— Oh, Doamne! Vă puteţi... ştiţi voi... Pupa sau ceva? Şi pe obraz e ok, deşi mintea mea ar vrea altundeva, dacă ştiţi la ce mă refer. — Nu i-o sug lui Aii doar ca să vezi tu, aproape că se sparge de râs Evan, în timp ce tipul de lângă el are o expresie atât de constipată, încât cred că ar vrea să fie oriunde, dar nu aici. Din faţa noastră, Vanessa clipeşte încet, părând de-a dreptul frapată. — Okaaaay, nu m-am gândit aşa departe, dar îmi place cum gândeşti, amice! îi face cu ochiul, şi-i văd pe Joanna şi Drako cum privesc întreaga scenă cu o neutralitate

totală. Sau, mă rog, mai mult Drako; măicuţa pare prea şocată de cele auzite ca să mai poată schiţa vreo reacţie. îmi vine să pufnesc la vederea sa. — Lasă băieţii în pace, Van, îmi redirecţionez atenţia spre blondina ce pare mai mult decât extaziată. Aveam o bănuială că aşa va fi, dar nu cred să mă fi aşteptat la o aşa menifestaţie din partea sa. Sunt sigură că cei doi vor dori să plece de aici mâncând pământul în scurt timp. Aceasta îşi ţuguie buzele, zâmbind mişeleşte. Ochii îi fug mai apoi spre silueta lui Drako, pe care o analizează câteva clipe contemplativ. — Pe tine te stiu din vedere. Cred c-ai mai fost pe aici cândva, am dreptate? — Aş vrea să spun acelaşi lucru, da' habar n-am cine eşti, ridică acesta nepăsător din umeri. Dar da, am mai fost. — Mă rog, dă aceasta din palme, avem timp să ne cunoaştem. Iar tu, ochii îi fug acum

spre măicuţă, eşti iubita lui să-nţeleg? Joanna face ochii mari, părând complet pierdută în spaţiu. Mai că pot vedea cum vârful urechilor sale se aprind abia vizibil. — N-nu, nu suntem... împreună. Privirea îmi fuge instant spre Drako, are căror oase faciale se flexează puţin, fără să lase asta să se vadă. îmi pot da seama că afirmaţia sa nu i-a picat prea bine, şi are motive întemeiate, căci o place pe tipă de când lumea şi pământul. Nici nu vreau să ştiu ce gândeşte în momentul ăsta. Din faţa noastră, Vanessa îşi arcuieşte suspicios o sprânceană. — Hm, el nu cred că-i de aceeaşi părerea. Dar fie cum spui tu. O pot face pe Cupidon şi cu voi. Hex ştie ce servicii bune prestez, nu-i asa? îmi zâmbeşte cu subînţeles, » * r j făcându-i pe ceilalţi să mă împungă cu privirile. Mă zgâiesc spre ea, blestemând-o în gând. Ea şi gura ei cât vila sa de mare!

— Ai iubită? întreabă Joanna cu sclipiri în ochi, şi mai că-mi vine să fac cale întoarsă. — Nu, nu mai ascultaţi toate rahaturile Vanessei. E nebună. — Eu cred că-i super! râde Evan, coborându-şi instant privirea spre Alijah. înghite în sec. într-un mod complet platonic, dăăh! Alijah îşi dă ochii peste cap. Privindu-1 mai îndeaproape, îmi pot da seama că e genul de tip calm şi la locul lui. Oare cum a dat de nebunul ăsta? Peste câteva minute, după ce taxiul opreşte în faţa casei Lunei— JJ trebuie să plece cu nişte treburi după ce ne lăsase la Vanessa —, o ajut pe Joanna să-şi dea bagajele jos din portbagaj, scoţându-mi telefonul pentru a apela numărul vecinei mei. îmi închide apelul, pesemne că va ieşi în curând. — Ce drăguţ e cartierul ăsta! gângureşte Joanna mai mult pentru sine, privind cu ochi mari şi curioşi de jur-împrejur.

— Nu-i asa si-n California? întreb. f

7

Măicuţa îşi scutură capul. — Nu tocmai. Casele au altă structură, şi sunt mai îndepărtate una de cealaltă. — Stai cu tipul ăla, Evan, nu? — Da. — I-am propus să se mute cu mine, dar m-a refuzat, plescăie Drako din buze, privind-o pe Joanna ca şi cum ar încerca să-i pătrundă în suflet. Sau pe sub haine. Cred că ambele variante. — Nu mă face să par personajul negativ, se încruntă discret Joanna, părând oarecum ruşinată. »

— Ciudat, ridică Drako din sprâncene. Mereu am crezut că eu sunt ăla rău din povestea noastră. Măicuţa îşi deschide buzele pentru a spune

ceva, însă le închide la loc, muşcându-şi buza de jos. Mă simt deja penibil privindu-i. Ca şi cum le-ar fi greu să se frece odată unul de altul şi să facă naibii sex până nu simt eu frustrarea sexuală emanată de cei doi. Scârţâitul unei uşi ne captează atenţia, zărind-o pe Luna făcându-ne semn cu palma să ne apropiem. Poartă doar nişte colanţi trei sferturi şi un tricou mulat pe corp; cred şi eu că se grăbeşte să ajungem la ea până nu îngheaţă în uşă. — Bună, sunt Luna! Voi trebuie să fiţi Joanna şi Drako, le zâmbeşte. întinde palma spre Drako, scuturând-o de câteva ori, iar pe Joanna o trage într-o îmbrăţişare strânsă, ce pare că o ia prin surprindere pe şatenă, îmi pare rău pentru amica voastră, şopteşte într-un mod plin de simpatie când se dă mai în lături. Joanna înclină de câteva ori din cap, înghiţind în sec. — Haide înăuntru, e frig ca naiba!

Ia o parte din bagajele Joannei, trăgându-le după sine in holul de la intrare. între timp, măicuţa se răsuceşte cu corpul spre Drako, vrând parcă să-i spună ceva, dar incapabilă să-si deschidă buzele. Acesta face însă primul pas, înaintând spre ea, şi-i prinde cu o blândeţe greu de crezut obrajii între palmele sale, ridicându-i faţa cât să se uite în ochii ei. t

— Ne vedem în curând, bine? Şatena dă scurt timp cap, zâmbindu-i slab, ca mai apoi să tresară uşor când Drako se apleacă asupra ei cât să-şi unească buzele de obrazul stâng al acesteia. îmi pare că-i şopteşte ceva la ureche, făcând-o puţin agitate, însă nu-mi pot da seama ce anume căci sunt cu câţiva paşi în spatele lor. Nu c-aş vrea să aud orice drăcovenii i-ar şopti dracul la ureche, ameţind-o cu totul. E treaba si intimitatea lor. *

Cât timp ei sunt în lumea lor, prind curaj să-mi ridic ochii spre cei ai Lunei, întâlnindu-i privirea în doar câteva clipe.

Diametrul ochilor i se măreşte puţin, părând brusc nelalocul ei, mişcându-se de pe un picior pe altul. Şi nu-mi pot da seama dacă e din cauza frigului de afară, sau a mea. Un nod mi se forţează in gâtlej, simţindu-mă nevoit să-l înghit pentru a nu mă îneca cu aerul. O văd cum îşi coboară stingherită privirea spre podea, muşcându-şi buza de jos, şi nu pot să nu mă holbez ca un idiot la gestul său, simţind căldura de acum câteva seri strecurându-se pe sub pielea mea, asemenea unor fiori electrizanţi ce-mi fac inima să-mi rateze câteva bătăi. r

Oare îsi aminteşte si ea de acel sărut? Oare îl detestă? f

7

»

Eu sigur nu o fac, şi am acum toate motivele din lume să cred că senzaţiile ce mi se formează în corp de fiecare data când sunt în preajma ei nu sunt deloc nişte reacţii nevinovate, lipsite de orice însemnătate. Nu ştiu dacă asta înseamnă că o plac, dar ştiu că-mi doresc al naibii de tare să-i gust buzele din nou, doar aşa... Cât să mă pot bucura de tresăririle sale ce-i cutreieră corpul ca în r

seara în care se lăsase acoperită de strânsoarea mea. Probabil nu-s în toate minţile, gândind aşa ceva fată de cea care-mi fusese cea mai bună prietenă atât de mult timp. f

Dar un lucru e sigur. Nu am niciun strop de regret sau vinovăţie. îi fac în cele din urmă semn din cap lui Drako să mă urmeze pentru a merge la mine, şi o luăm la pas spre aleea din faţa curţii Lunei. — Hei, Hex! se aude din spate vocea măicuţei, făcându-mă să mă întorc. Abia reuşesc s-o prind la timp atunci când se aruncă cu toată greutatea în braţele mele, forţându-mă să-i înconjor trupul şi aşa mic cu braţele pentru a ne stabiliza pe amândoi. Stăm aşa mai bine de cinci secunde, simţind-o parcă relaxându-se în strânsoarea mea, apoi îi dau drumul, zărindu-i zâmbetul cald ce-i străbate fata. f

— Tocmai mi-am dat seama că nu te-am imbrătisat deloc de când am venit. Mi-a fost dor de tine! spune pe un ton sincer, şi ştiu deja că nu am de ce să-mi fac griji de privirea ucigătoare a lui Drako, pentru că înţelesul cuvintelor sale e unul complet nevinovat, fără vreo implicaţie ascunsă. îl privesc totuşi cu coada ochilor pentru a vedea dacă e ok cu asta. Dă uşor din cap, părând oarecum amuzat de întreaga situaţie. Nenorocitul! — Aş vrea să spun acelaşi lucru, dar... Primesc un cot în şold din partea măicuţei. Şi doare ca naiba chiar! Ce s-a întâmplat cu Joanna pură şi liniştită de altă dată?

— Omule, ce-a fost cu tipa roşcată? Chiar avea tendinţe sinucigaşe? îl întreb pe Drako după ce îi desprind canapeaua din camera mea pentru a crea un pat. — Habar n-am, nu o cunosc prea bine.

— Gagică-ta e devastată însă. — Nu e gagică-mea, ţine-ţi gura! se încruntă spre mine. Auci, se pare că am atins o coardă sensibilă. Mă aşez pe pat, ducându-mi mâinile la ceafă pentru a mă sprijini de tăbliţa patului. — Eşti sigur că va mai vrea să fie cu tine? Fără supărare, dar a trecut ceva timp de când v-ati văzut din nou. Flacăra aia trebuia să se reaprindă de atunci. Drako mă priveşte oarecum nervos, prăbuşindu-se peste canapeaua extensibilă, îl aud cum oftează lung, prinzându-şi capul între palme. Pare obosit. Sau plin de nervi. Probabil ambele variante. — Nu stiu. în momentul ăsta nu mai ştiu » • nimic, mă crezi? Ştiu că mă place, o văd în felul în care mă priveşte, sau cum tremură atunci când o ating, dar... naiba ştie ce-i în capul ei! E aşa o aiurită încăpăţânată! Mă calcă pe nervi, jur! încă puţin şi o să

înnebunesc cu ea. Râd, deşi n-ar trebui să o fac, pentru că nici situatia mea nu e bună. Uneori chiar am impresia că noi doi am fost blestemaţi de ghinion să nu avem parte de nimic bun în viata noastră. Cu toate că situatia lui Drako pare mult mai drastică decât a a mea, căci la bine, la rău, am destule persoane în jurul meu care să-mi mai umple din golul ce sapă prin mine. r

7

t

El însă, nu a fost niciodată un tip prea sociabil, şi nici nu i-a convenit să fie înconjurat de oameni pe interes, care-i urmăreau doar banii şi reputaţia. Iar acum, când şi-a lăsat în spate familia şi tot trecutul, mi-e frică că o eventuală respingere din partea măicuţei l-ar condamna la o viaţă de solitar, rămânând la fel ca mine atunci când o pierdusem pe Sunny. Singur şi gol pe interior.

Capitolul 33

LUNA

Cred că prim a dată când mi-am dat seama că ceva nu e în regulă cu Hex şi cu sora mea mai mică fusese prin pe la sfârşitul clasei a

zecea. Şi nu cred să fi fost vreodată mai suspicioasă decât fusesem în acele câteva săptămâni. Totul debutase aparent banal şi fără să trezească mari întrebări în mintea mea. Fiindcă intrasem amândouă la acelaşi liceu, drumurile începeau să ni se tot intersecteze pe holuri sau când schimbam sălile de curs. Şi, ca de obicei de altfel, eu şi Sunny respectam un anumit ritual de fiecare dată când dădeam nas în nas una cu cealaltă Ne opream, ne priveam în ochi câteva secunde, cât să ne dăm seama dacă avem sau nu ceva de zis, apoi treceam mai departe fără să ne adresăm vreo replică, fără să mai privim în urma noastră. *

/

Relaţia dintre noi două nu se îmbunătăţise deloc pe parcursurilor celor doi ani, ba din contră. Mama continua să-i acapareze orarul de la şcoală şi acasă ca şi cum ar fi fost o simplă păpuşică în palmele sale, iar în scurt timp eu şi sora mea mai mică aproape că nici nu ne mai vedeam prin casă, darămite prin oras. Devenisem ca două străine de acelaşi sânge, forţate să ne prefacem în faţa lumii şi T

J

t

J

a rudelor că suntem o familie unită şi fără de păcate. Realitatea era însă una total pe dos, însă niciuna dintre noi nu cuteza a spune ceva; Sunny pentru că era complet sub papucul mamei, ascultându-i ordinele ca un căţeluş loiai ce se întoarce la stăpân chiar şi după ce a fost maltratat, iar eu... ei bine, din pură indiferenţă. Ajunsesem că nu mai pun atât de mult preţ de legăturile familiale, căci ele nu-mi oferiseră vreodată sprijin sau alinare atunci când am avut nevoie de o vorbă bună sau un sfat părintesc. Desigur, tata îşi rupea mereu din timp să ne ofere mie şi lui Sunny atenţia necesară pentru a ne dezvolta şi a creşte aşa cum trebuia în ochii lui, însă cu timpul îmi dădusem seama că nici toată dragostea din inima tatei nu ar putea vreodată să compenseze pentru neglijenţa de care dădea mama dovadă în cazul meu. Nu ştiam ce avea cu mine, ce-i făcusem de era aşa înverşunată să se prefacă că nu exist în ochii săi, însă mă durea uneori, chiar dacă nu o mărturiseam nimănui, nici măcar lui Hex, în care aveam atât de multă încredere. T

Şi cred că acela era motivul pentru care eram atât de dezamăgită de mine însămi. Că nu reuşeam să mă deschid complet în faţa celui care îmi oferea sprijin necondiţionat şi mă prindea mereu de mână atunci când ceilalţi mă doborau. Şi mă uram în egală măsură şi pentru că încă mai speram la atenţia mamei, chiar şi după atât de mulţi ani de abandon aproape complet. Mă putea blama cineva? Oricât de puternică aş fi fost, simţeam uneori nevoia de a discuta cu cea care îmi dăduse viaţă, aşa cum ar fi făcut-o orice altă fată de vârsta mea. Deşi aveam şaişpe ani, eram încă un copil. Un copil ce se maturizase prea repede, prea forţat, şi care tânjea în secret după o fărâm ă de iubire din partea celei pe care altădată aş fi strigat-o mami din tot sufletul. Şi credeam că Hex avea să fie mereu acolo lângă mine. Să mă amuze atunci când ieşeam nervoasă din casă după un alt schimb tăios de replici cu mama. 9

Să-mi dea ceva de fumat sau băut atunci

când greutatea lumii părea mult prea grea de suportat pe umeri şi simţeam că abia mă mai puteam ţine pe picioare. Să mă ia în braţe, fără să-mi mai dea drumul, şi să-mi şoptească la ureche glume seci despre apocalipsă, tăţe şi scule ruginite, doar aşa... cât să stoarcă un zâmbet de pe buzele mele. Hex era ancora mea. Era farul a cărui lumină mă ghida prin întunericul ca de smoală, trăgându-mă la suprafaţă pentru a nu mă îneca în propriile gânduri. Niciodată nu m-am gândit că cineva l-ar putea smulge de lângă mine, şi cred că uneori l-am luat de bun, ca şi cum avea să fie mereu acolo, pentru mine, de fiecare dată când aveam nevoie de el. însă oamenii nu vor rămâne pentru totdeauna în viaţa ta. Uneori îşi vor face de bunăvoie bagajele şi vor pleca fără ca măcar să-ţi dai seama. Alteori se vor şterge cu bocancii plini de noroi de preşul amintirilor voastre, scuipând cuvinte pline de venin şi

murdărie doar aşa... căt să te facă să te simţi mizerabil pentru că ai avut încredere în ei. însă de cele mai multe ori, vei sti. Vei sti ce urmează. Şi vei privi. Vei privi neputincios cum vă veti înstrăina unul de celălalt,7 si tot ce vei putea să faci va fi să stai. /

/

Să stai pentru că simţi că nu mai ai cum să-i tragi înapoi spre tine, pentru a nu te părăsi şi a te lăsa în urmă. Să stai pentru nu mai este doar alegerea ta la mijloc, şi nu poţi forţa pe cineva drag să rămână constrâns în viaţa ta, ca şi cum ei n-ar mai avea dreptul la libertate. Să stai pentru că, oricât de mult te-ar durea inima pe dinăuntru şi oricât de multe ţipete neputincioase ţi-ai înfrâna în plămâni, în adâncul tău vei sti că s-a terminat. Si vei rămâne singur, la fel ca la început. /

/

Şi cred că am ştiut, adânc în interiorul meu, că Hex avea să se sustragă puţin câte puţin, bucăţică cu bucăţică, din braţele mele. începuse cu câteva priviri aruncate pe ascuns unul altuia, fie la cantina liceului, fie pe holuri, fie pe stradă, fie... oriunde. însă

încercam să găsesc tot felul de scuze pentru asta. Fie Hex arăta ca un boschetar, fie Sunny se machiase mai urât, fie... naiba mai ştia! Nu mai gândeam logic în acea vreme, probabil pentru că nu voiam să recunosc ceea ce simţeam prinzând rădăcini în interiorul meu. Neîncredere. Continuase apoi cu meditaţii — din partea lui Sunny, căci Hex era prost bâtă — apoi cu întâlniri din ce în ce mai dese, ba pe holuri, ba prin curtea liceului, ba pe stradă. Continuam să cred că sunt doar pure coincidenţe; că oraşul e mic si e normal să se ciocnească unii de ceilalţi. însă nu puteam să nu bag de seamă felul aproape apreciativ în care se uita Hex la ea, ca şi cum ar fi văzut-o pentru prima dată şi nu şi-ar mai fi putut lua ochii de pe ea. Era ceva cu el, ceva despre care nu puteam să spun prea multe, căci niciodată nu-l mai văzusem pe Hex atât de atent la vreo fată. Cu excepţia mea, dar nici măcar o clipă ochii săi nu mă priviseră pe mine în maniera în care o făcea cu ea. Un al doilea drăcuşor încolţise în pieptul meu. /

7

Suspiciunea. Pe toată durata verii, deja eram sigură că cei doi se apropiaseră mult prea mult pentru propria mea plăcere. Nu o alungasem însă pe Sunny de lângă el, căci oricât de mult aş fi blamat-o pentru felul în care ascultat ca la execuţie ordinele mamei, niciodată n-aş fi fost atât de rea încât să-i dau vreun şut în fund, alungând-o. Speram însă ca lucrurile să curgă de la sine; să revină din nou nişte simple cunostinte unul în ochii celuilalt, iar Hex să se reîntoarcă a-mi fi... cel mai bun prieten. Căci simţeam cum îl pierd cu fiecare moment în care îl prindeam privind-o din depărtare, sau vorbind cu ea cu cel mai senin zâmbet din câte văzusem vreodată pe faţa lui. t

i

*

Deja nu mai fusese o mirare faptul că la începutul clasei a unşpea cei doi se declaraseră iubiţi în faţa grupului nostru. Nu stiusem ce simţeam mai exact în acel moment. Voiam ca Hex să fie fericit, chiar voiam acel lucru, însă nu voiam să găsească T

r

aşa ceva tocmai lângă cea cu care abia de mai reuşeam să schimb vreo două vorbe. Si nu ştiam dacă lui Sunny chiar îi plăcea de el sau făcea acel lucru doar pentru a intra în cercul meu de prieteni după care tânjise atât de mult. Mereu îmi cerea să o iau şi pe ea cu mine, să-ifac cunoştinţă cu prietenii mei şi să o mai scot în lume, departe de ordinele mamei, însă nu voiam sub niciun chip să-mi invadeze micuţa bulă de sticlă pe care mi-o clădisem în jurul meu cu atât de mult efort. Aveam puţini prieteni, dar buni şi de treabă. Şi era suficient pentru mine. Sunny nu avea ce să caute printre noi, la fel cum nici eu nu căutam să intru în lumea sa perfectă şi ordonată. T

7

Bula aceea începuse, încetul cu încetul, să se crape pe alocuri cu fiecare moment în care Hex nu mai stătea cu noi. Cu fiecare clipă în care nu mai era acolo, lângă mine, când aveam nevoie. Cu fiecare secundă în care simţeam că-l scăpăm printre degete, pierzându-l cu totul. Sigur era un gând egoist să-l vreau pe Hex doar pentru mine, dar nu-mi păsa. Era

singura persoană, după tata, pe care o voiam permanent în viaţa mea pentru că-mi făcea bine. Hex era un bine necesar ce-mi echilibra gândurile şi mă ţinea deasupra apei. După acea depărtare de el însă, pierdusem cu totul contactul cu suprafaţa acesteia. Şi pentru prima dată de când mă ştiam, îmi dădusem seama de cel mai îngrozitor lucru care mi se putea întâmpla. Aveam să mă pierd în lipsa lui, şi nu avea să mai fie acolo, întinzându-mi mâna, pentru a mă trage spre cerul limpede de deasupra.

— Poţi dormi cu mine dacă vrei. Sau, dacă te simţi incomod, te conduc spre camera de oaspeţi. Tipa din faţa mea îşi ridică gânditoare capul din poală. Cred că stă mai bine de zece minute cu privirea aţintită spre palmele împreunate pe genunchi, părând a se uita în gol. Acum însă, ochii de aceeaşi nuanţă cu a mea mă ochesc cu un strop de interes, observându-i urmele de roseată ce-i alunecă

anevoios de-a lungul obrajilor. Pare ruşinată, şi-mi aminteşte puţin de Kiva. Sigur cele două s-ar înţelege destul de bine dacă s-ar întâlni. — Sincer, mi-ar plăcea să dorm aici dacă nu ai ceva împotrivă. Mi-e puţin ciudat să fiu aici, începe din nou să-şi frece degetele între ele, devenind mai agitată. în plus, şopteşte, părând brusc încărcată de emoţii, nu vreau să fiu singură. îh, cred că-ţi par penibilă, surâde mai mult forţat, observându-i pentru prima dată trăsăturile drăguţe ale feţei. E frumuşică, şi destul de... cuminte după felul cuviincios în care se poartă. Pe bune, chiar a salutat-o pe mama cu atât de mult respect încât preţ de o clipă am crezut că ar vrea s-o înfieze şi alta nu. Sigur m-ar pune apoi să învăţ nişte lecţii de bune maniere de la dânsă; pare destul de bine crescută. >

t

t

îmi scutur în cele din urmă capul, aşezându-mă cu fundul pe pat, în partea opusă acesteia. — E în regulă. Şi pot anticipa cum te simţi. Nici mie nu mi-ar plăcea ca unul dintre

prietenii mei să păţească aşa ceva. O privesc cum dă apatic din cap, umezindu-şi buzele. Mai că aş crede că ar putea să o bufnească lacrimile in secunda următoare având in vederea sticlirea ce i se fixează pe pupile, însă clipeşte de câteva ori, trăgându-şi nasul. — Si, cum de te stii cu Hex? T

*

r

Trebuie să recunosc că sunt puţin curioasă. Nu prea vezi în fiecare zi fete care să sară la gâtul lui Hex, deşi ceva din mintea mea mă face să mă gândesc că gândul ei e mult prea direcţionat spre tipul tatuat care a venit cu ea, Drako parcă. Chiar, ce nume ciudat. E îndeajuns să zici Dracul, şi-n Iad cu noi. Aproape că râd în sinea mea. De pe locul său, Joanna îşi ridică fulgerător de repede capul spre mine, înclinându-1 într-o parte. Buzele i se întind slab la colţuri, formând un mic zâmbet.

— A fost la noi, în Montana, prin vară. A stat ceva timp cu Drako din cauza unor probleme... sentimentale care sper că i-au mai trecut între timp. Poate că Jizzy mi-a fost o prietenă destul de bună, însă nu pot să-mi închipui prin ceea ce a trecut Hex atunci când şi-a pierdut iubita. Cred că a ţinut foarte mult la Sunny de a fost atât de distrus cât timp a stat la noi. Cred că mai zice ceva, dar nu mai reuşesc să asimilez mare brânză din monologul său. Singurul lucru care-mi mai pătrunde acum gândurile este un cuvânt ce-mi face mintea să se simtă greoaie, şi a naibii de înceţoşată. Sunny. Sunny. Sunny. Cred că a ţinut foarte mult la Sunny de a fost atât de distrus. încerc să-mi oblig mintea să se lepede de

gândurile astea otrăvitoare, dar pare că mai tare mă afund în ele, simţindu-le cum mă sugrumă de gâtlej. Uitasem de Sunny în ultimele zile. Uitasem şi de faptul că Hex a iubit-o mai mult decât pe oricine altcineva pe lumea asta. Pur şi simplu, sărutul cu el mă făcuse să uit până şi de mine, lăsându-mă suspendată într-o buclă de ceată. Vreau să cred că ceea ce mi-a spus acum două nopţi e adevărat, nu pentru că i-aş împărtăţi brusc sentimentele, ci pentru că nu aş vrea să fiu minţită tocmai de el. Nu că ar avea vreun motiv plauzibil pentru a o face, căci nici prin ruptul capului nu ar trebui să glumească pe un asemenea subiect, însă acum, reamintindu-mi de relaţia dintre cei doi îmi dau seama că mereu are să existe o barieră impusă între noi, ceva ce mă va face mereu să mă opresc şi să dau înapoi, chiar şi în ciuda faptului că aş vrea să mă avânt cu un pas înainte. t

Hex mereu o va iubi pe Sunny, dovadă stând

mărturia fetei din fata mea ce vorbeşte cu atât de multă îndurerare în glas la adresa lui. Ca şi cum ar şti ce epavă a fost în tot acel timp în care eu nu am ştiut nimic de el. Ca şi cum ar şti prin ce a trecut atunci când eu începeam să uit de el, încetul cu încetul. Ca şi cum ar şti cât de mult a iubit-o pe cea care i-a distrus viaţa în acea noapte de primăvară fatidică. f

9

înghit în sec, simţind un ghem de nervozitate încâlcindu-se în stomacul meu. Nu mai vreau să mă gândesc la cei doi, însă sunt curioasă prin ce a trecut. Hex nu mi-a povestit niciodată pe unde a umblat, ce a făcut sau cu cine a fost în tot acel an de când plecase peste noapte din Portland. Iar eu nu am mai întrebat, de teamă să nu scot la suprafaţă amintiri care l-ar putea face să se întristeze. Acum însă, vreau mai mult decât orice să-i aflu povestea. Să aflu de Hex cel despre care nu stiu nimic. t

— Hei, eşti bine? mă întreabă tipa la un moment dat, făcându-mă să mă scot forţat

din gânduri. Clipesc buimacă, întorcându-mi atenţia asupra sa. — Da, evident. — Tu şi Hex vă înţelegeţi destul de bine din câte-mi pot da seama, spune zâmbind. Pufnesc. — Presupun. — De fapt, sunt sigură de asta, chicoteşte discret, părând mai rumenă la faţă, ca şi cum s-ar mai înzdrăveni puţin. Am văzut felul cum te priveşte. E... ciudat de frumos, surâde animată. Fruntea mi se încreteste, conturând nedumerirea ce mi se aşterne peste faţă. r

>

7

— Felul? Ce fel? Pot jura că începe să se înroşească la faţă. Doamne, tipa asta e mai ceva decât Kiva, fără glumă...

— Stii tu, asa cum se uită Drako la mine uneori. Ca şi cum ar vrea să mă cuprindă in braţe si să nu-mi mai dea drumul vreodată. *

/

r

*

r

E rândul meu să-mi simt urechile inundate de căldură. Noroc insă că am părul lăsat pe spate, ascunzându-le. îmi dreg nu prea discret glasul, încercând să par necunoscătoare. — Ţi se pare. — Posibil, ridică din umeri, meditând deodată spre un punct de pe pat, ca şi cum i s-ar bloca privirea. Mi-ar plăcea însă ca Hex să uite de Sunny şi să-şi vadă de viaţă. E un tip de treabă, exceptând momentele când e beat sau drogat. Atunci e un nenorocit cu diplomă! zice cu hotărâre, făcându-ne pe amândouă să izbucnim în râs. Nici nu stie câtă dreptate are, îmi zic în gând. i

Următoarele minute le petrecem într-o linişte totală, oarecum incomodă. Nu prea ştiu ce ar trebui să vorbesc cu ea, căci pare destul de distrusă din cauza morţii amicei sale, iar eu nu prea le am cu vorbele de

încurajare. Oricum, nu cred că ceva din ce i-aş putea zice ar face-o să se simtă mai bine. Nu ne cunoaştem mai deloc; abia de ne stim numele una celeilalte. Hex însă pare să ţină într-o oarecare măsură la ea, căci altfel nu ştiu de ce m-ar mai fi rugat să o găzduiesc pentru cele câteva zile cât va sta aici. Hex nu prea face favoruri oamenilor, cu atât mai puţin celor cu care nu se ştie prea bine. Curiozitatea mă gâdilă din nou pe limbă, făcându-mă să-mi dau din nou drumul la limbă si să întreb: *

— Deci, crezi că mi-ai putea povesti puţin din şederea lui Hex la voi? *

îşi arcuieşte întrebătoare o sprânceană. — Credeam că sunteţi destul de apropiaţi. Cum se face că nu stii? i

— Hex e un maimuţoi secretos. Pun pariu că a dat-o rău de tot în bară pe acolo de nu a vrut să ne povestească, surâd, însă Joanna mă priveşte fix, având pe chip o expresie ce pură încântare.

— Ai fi surprinsă... Peste mai bine de o oră, rămân încă cu gura căscată şi cu inima cât un purice în piept în timp ce tipa din faţa mea îmi povesteşte întreaga întâmplare cu ea, iubitul său — sau fostul? — şi Hex. Nici printr-o mie şi una de gânduri nu m-aş fi gândit că Hex a trecut prin atât de multe în oraşul ăla, că a fost pus de atât de multe ori în pericol, dar, mai mult decât atât, nici o secundă nu m-am gândit că ar putea să salveze viaţa atât de multor oameni. Mereu am crezut că se afla prin cine stie ce bordel, înecându-si amarul în sticle goale de alcool şi trupuri desfrânate de femei ce i-ar putea lua gândul de la moartea surorii mele. »

7

T

Deşi, Joanna nu omite să precizeze şi momentul în care îl prind cu blonda aia la Drako în casă, deci probabil că a avut şi el ce să călărească cât timp lua pauze din a face-o pe eroul. Sper doar că nu a pângărit prea tare casa acelui tip; cine ştie câte milioane de posibili copii au murit prin acea moşie...

Totuşi, oare de ce nu mi-a povestit Hex niciodată despre cele petrecute acolo? A făcut mai mult bine decât rău, şi a ajutat la prinderea acelui psihopat nenorocit care, slăvit fie Iadul, a primit ce-a meritat. Poate c-o să-l întreb cândva; atunci când mă voi simţi din nou în largul meu în preajma lui. — Wow! exclam, fiind în lipsă de cuvinte. Sunteţi bine acum? Mă refer, tu şi tipul. Pot doar să ghicesc că nu mai sunteţi împreună după modul în care v-aţi comportat unul cu celălalt. Buzele i se lasă subit în jos, făcându-i trăsăturile fetei să i se schimonoseacă cu totul. Poate că n-ar fi trebuit să întreb, mă înjur repede în gând, neştiind acum ce să mai fac ca să dreg situaţia devenită de-a dreptul anxioasă. Ochii îi sunt palizi, lipsiţi de strălucire, iar faptul că îşi freacă din nou palmele între ele îmi dă de înţeles că se simte stresată. 9

— Scuze, sunt mai indiscretă de fel, râd într-un mod ciudat, mişcându-mă pe pat pentru a mă da jos. Vrei să dăm o fugă la

băieţi? o întreb în timp ce mă îndrept spre ferestră. Sigur te-ai simţi mai bine lângă el decât lângă o persoană pe care nu o cunoşti. — La ce te referi? o aud întrebând, însă nu mă grăbesc să-i răspund. în schimb, deschid în lături fereastra, simţind aerul răcoros de iarnă izbindu-se de pielea mea. Tremur puţin, fiind doar în tricou. Ignor însă senzaţia de înţepătură ce-mi ia cu asalt corpul din cauza schimbului mult prea brusc de temperatură, îmi aduc palmele în dreptul gurii asemenea unor cupe, şi trag aer în piept pentru ceea ce urmează. — PAPĂ-LAPTE! IEŞI LA GEAM, JULIETO! O aud pe Joanna izbucnind într-un râs ce aduce mai mult a înecat. Rânjesc în sinea mea; se pare că măcar am reuşit să-i mai iau gândul de la disconfortul de mai devreme. Peste câteva secunde, timp în care zăresc nişte priviri curioase ale vecinilor din faţa caselor noastre, o umbră se mişcă prin dreptul ferestrei sale, iar în clipa care urmează chipul aproape sictirit al lui Hex

apare de dincolo de draperie. Nu cred că-i place prea mult... invocarea mea. — Ştii, prefer să arunci cu pietre sau ceva decât să faci o scenă. — Unde ar mai fi distracţia? ridic din umeri, privindu-1 cu amuzament. Şi mă gândesc preţ de o clipă, cât de uşor este să trec peste orice gând rău la adresa sa şi să mă port cu ele asa cum o făceam din totdeauna. Niciodată nu voi înţelege cum poate avea efectul ăsta asupra mea, ca şi cum mi-ar putea controla involuntar fiecare stare. *

Din spatele său, chipul acelui tip, Drako, apare şi îmi aruncă o ocheadă curioasă, dar totuşi destul de plictisită. Băiatul ăsta e cam ursuz, îmi spun în gând. Nu pricep cum a putut-o cuceri pe o fată aşa de treabă precum Joanna. Probabil are o fiară în pantaloni, îmi aud vocea din cap răspunzându-mi, şi poate că dacă nu mi-ar sta în cale câteva bare de metal chiar aş fi tentată să arunc o privire spre acel loc uitat de soare. Doar aşa... în

scop pur informativ. — Ce vrei, Luna? întreabă Hex, afişând acum un zâmbet plin de viclenie în colţul gurii. Mă răsucesc cu corpul spre Joanna, făcându-i semn să-şi mişte fundul spre mine. De îndată ce o simt în spatele meu mă apuc mai bine cu palmele de balustrada balconului meu, sprijinindu-mi cu toate puterile tălpile de grinzile de metal. îi iau avânt apoi, planând puţin pe deasupra distanţie ce mă desparte de pământul umed. — Prinde-mă dacă poţi! îmi ridic ochii spre Hex, zărindu-i stupoarea de pe faţă, iar în secunda următoare mă înclin cu tot corpul spre balustrada de vizavi, prinzându-mă la limită de aceasta înainte ca piciorul să-mi alunece pe una dintre barele ude din cauza zăpezii topite. — Eşti imposibilă! îl aud pe Hex bombănind şi înjurând la adresa mea, apucându-mă totuşi de după subsuori pentru a mă trage la el în cameră. Doar că se pare că idiotul a uitat că nu cântăresc mai mult decât un sac

de cartofi plin doar pe jumătate, căci forţa pe care o aplică asupra corpului meu e atât de covârşitoare, încât mă face să mă izbesc cu putere de pieptul său, simţindu-i braţele cuprinzându-mă cu totul de la spate. Şi chiar acum, spaţiul aproape inexistent dintre noi şi faptul că-i pot percepe căldura corpului învăluindu-1 pe al meu, îmi determină pulsul s-o ia la galop, formându-mi un nod gros în centrul stomacului. Palmele sale parcă îmi ard pielea, şi am o puternică tentaţie de a mă smulge de sub atingerea sa până nu am să mă frig mai tare. — Eşti bine? întreabă imediat, mult prea aproape de urechea mea ce se strânge parcă sub respiraţia sa. — Nu cred că mi-am rupt ceva, spun într-un final, împingându-1 cu palmele peste piept pentru a-1 da de lângă mine. Poate doar mândria de aşa-presupusă cea mai bună prietenă care se gândeşte la îmbrăţişarea deloc platonică a celui de lângă

tine, îmi şopteşte iar vocea din cap, aducându-mi în minte o dorinţă nespusă de a o strânge de gât. îi aruncă o ultimă privire pe furiş, întorcându-mi atenţia înapoi spre balconul meu. Nu-mi vine să cred c-am trecut prin aşa ceva de faţă cu prietenii săi. Nu că mi-ar păsa de ce ar putea gândi despre noi, dar cred c-ar fi mai sigur să evit orice astfel de situaţie buclucaşă pe viitor. Şi cred că va trebui să-i dau o lecţie şi lui Hex, căci se pare că i s-a urcat nebuneala la cap de la un timp. O ţintuiesc pe Joanna cu privirea, făcându-i semn cu palma. — Haide, ce mai aştepţi? Sari! Arată de parcă ar fi lovit-o un tren la viteza maximă. Atât de crispată şi plină de înfricoşare, încât preţ de câteva secunde am impresia că i se va face rău atunci când îşi aruncă ochii spre distanţa ce-o separă de pământul umed de jos. O văd cum înghite în sec, albindu-se si mai tare la fată. 1

0

*

— Nici gând de aşa ceva! — Balcoanele sunt la o distantă de vreo treizeci de centimetri, vorbeşte Hex de undeva din spatele meu. Şansa să cazi e destul de mică. 9

— Dar existentă, se apără cu înverşunare fata, fiind străbătută de zeci de expresii ce-i contorsionează trăsăturile fetei. 9

— Nu mai fi aşa o aiurită şi sari odată, se aude glasul răguşit al lui Drako, simţindu-1 mai apoi apropiindu-se din dreapta mea. Priveşte fix spre dânsa, cu atât de multă hotărâre, încât încep să-mi dau puţin seama de motivul pentru care a fost atrasă de el. E destul de sexy când e serios, chiar dacă nimeni nu va afla vreodată că am gândit aşa ceva. Joanna însă pare la fel de speriată de bombe, dând cu vehemenţă din cap. Mai că-mi vine să pufnesc spre ea; arată exact ca un căţelul plouat şi abandonat.

— Poate c-ar trebui să sărim toti... J

Simt mişcare în dreptul meu, şi, fără să mai apuc să observ ceva prea bine, trupul lui Drako îşi ia avânt cu o palmă peste balustradă, ajungând dintr-o singură mişcare în camera mea. — ... dincolo, îmi continui fraza, rămânând nemişcată de-a binelea. *

— Eşti nebun, o aud pe Joanna bombănindu-i plină de stupoare, însă tipul nu pare s-o bage în seamă, apucând-o numaidecât de după umeri pentru a o trage spre pieptul său. Apoi, fără niciun pic de reţinere, închide cu umărul bucata de geam, trăgând după sine o parte de draperie. Din nou, asist la întreaga scenă fără să scot măcar un sunet. Cred că deja se fac secunde bune de când n-am mai clipit. — Individul ăla tocmai si-a însusit camera mea? întreb mai mult pentru mine, îndeajuns de tare însă cât să mă audă si Hex. 7

t

9

— Păi, sigur n-o să şi-o tragă la tine în pat, deci poţi sta liniştită, ridică acesta din umeri. Mă zgâiesc urăcios spre el. — Dar unde? Pe podea? Sau poate pe birou. Tipul sigur pare genul pervers rău. — L-ai analizat pe drac în felul ăla? mă întreabă pe un ton ce se vrea în egală măsură serios si viclean. Credeam că m-am făcut înţeles în legătură cu tine, Luna. Clipesc. Probabil mai mult decât trebuie, căci o geană îmi intră în ochi, iritându-mă. Ecoul unui singur bubuit de inimă îmi reverberează prin toată cutia toracică, plesnindu-mă mai apoi fix în moalele pântecului. Parcă nici nu mai resimt aerul rece ce se infiltrează prin uşa încă deschisă a balconului. Ca şi cum mi-ar citit gândurile, Hex se întoarce cu spatele la mine, închizând-o. Tipul e mentalist. îmi caută apoi din nou privirea, şi, oricât de

mult as vrea să-i refuz fixaţia, rămân incapabilă să-l mai resping in vreun fel. îmi muşc frustrată buza de jos, simţindu-mă prinsă in capcană. Poate că ideea mea de a o înveseli pe tipă n-a fost o idee prea bună. »

t

*

Ea s-a ales cu, aparent, iubirea vieţii sale, în timp ce eu m-am pricopsit cu un Hex ce pare că mă atacă din privire. Senzaţia de incomodare mă pătrunde din nou pe sub piele. — Şi? ridic din umeri. Oricum va pleca în curând. Pot măcar să-i admir masculinitatea. îşi arcuieşte la capăt o sprânceană, ca şi cum m-ar lua peste picior. — Deci nu-i o problemă să mă holbez la alte fete, nu? Nu înţeleg de unde vine cu întrebarea asta, aşa că habar n-am ce să-i răspund. Mă încrunt totuşi pe el, punându-mi palmele în solduri. *

— Nu e neapărat treaba mea după ce cur îţi curg ochii, Hex. Cred că-i vine să-şi dea ochii peste cap, însă nu o face. în schimb, îşi mută capul dintr-o parte într-alta, lingându-şi buzele. Nu te holba, Luna. Nu te holba. Futu-i! — Glumeam, prinţeso, spune deodată, trecând pe lângă mine pentru a se aşeza mai apoi în pat. — Cât timp ai de gând să mai foloseşti apelativul ăla de tot rahatul? Mă simt penibil auzindu-1. — Cât timp ai de gând să mai stai acolo ca o găinuţă înfrigurată? Mă face să mă simt un ticălos pentru că nu am grijă de tine, zâmbeşte strâmb în colţul gurii, aşezându-se mai bine cu spatele de spătarul patului, întinde apoi un braţ în aer, făcându-mi semn

cu palma. Vino aici. Ezit. în parte şi pentru că intuiesc ce are de gând, şi nu pot spune că mă încântă sută la sută ideea sa. De cealaltă parte însă, are dreptate. Mi-e frig ca naiba în tricoul ăsta vai de el, iar căldura din domitorul său nu pare într-atât de puternică încât să mă ajute în vreun fel. Din contră, buricele degetelor mă înţeapă teribil din cauza trecerii de la rece la cald. Urăsc când păţesc asta iarna. îi întâlnesc din nou ochii, zărindu-i palma ce mai face vreo două mişcări, îndemnându-mă parcă la păcat. Du-te naibii, Hex! Nici nu-mi dau seama când mă mişc pe el, dar sigur mă înjur de toţi sfinţii atunci când constat ce tocmai fac. Coltul buzelor lui Hex se ridică încet, aproape secretos, iar în clipa care urmează palma acestuia se prinde de încheietura mea, catapultându-mă cu totul între picioarele sale. încerc să mă sprijin în palma liberă de cearşafuri, auzindu-mi bătăile repezite ale inimii mai clar ca 9

niciodată. — Hex, ce dracu'! răcnesc spre el, însă gura mi se închide de una singură atunci când îl simt înconjurându-mi corpul cu o pătură din toate părţile, ajungând acum mai ceva decât un cocon de fluture. Mă cuprinde apoi cu braţele de după abdomen, trăgându-mă spre sine până când spatele mi se lipeşte de corpul acestuia. O fierbinţeală cruntă mă acaparează în totalitate, aducându-mi dezordine prin gânduri. — Mai bine, prinţeso? De data asta nu mai rezist, şi-mi dau ochii peste cap. Tare. — Jur, o să-ţi tai limba în somn într-o bună zi. îl aud râzând. — Mor de nerăbdare.

Nu ştiu cât timp stăm în poziţia asta şi aşa destul de dubioasă, însă nu pot să zic că-mi displace chiar în totalitate. Adică da, e ciudat să stăm atât de îmbrăţişaţi, i j chiar dacă în trecut am fi făcut asta fără să clipim. Şi da, nu mă simt tocmai în apele mele stând de aproape de el, simţindu-i bătăile regulate ale inimii izbindu-i-se de spatele mele. însă dintr-un motiv drăcesc ipostaza asta mă calmează în cele din urmă, ajungâd chiar să fiu cuprinsă de o stare de somnolenţă. i i

Tresar însă în momentul în care una dintre palmele sale îmi părăseşte stomacul, ridicându-se spre capul meu. Şi nu mai apuc nici să clipesc înainte să-i simt degetele acolo, prin părul meu, atingându-mi abia simţit pielea scalpului ce pare cuprinsă instantaneu de furnicături. Cealaltă palmă i se alături în scurt timp, şi nu pot să nu simt nevoia să mă foiesc în strânsoarea păturii pentru a mă elibera. Nu obisnuiesc să las oamenii să-mi atingă părul; cine poate şti ce sculă au frecat sau prin ce vagine au intrat. i

Ok, glumesc.

Pe jumătate. — Ce faci acolo? întreb după câteva minute, lăsându-mă moale peste pieptul său. încă puţin şi am să casc de îndată. — Mă joc. Cred c-am reuşit să creez ceva. — Ce? Un cuib de ciori? Pufneşte. *

— Să stii că am făcut nişte codite destul de acceptabile. Semeni acum cu păpuşa Bărbie. #

T

f

— Ew, de ce m-am gândit la o fetiţă pornistă? Doamne, Hex! Mă aplec în faţă, scoţându-mi cu greu braţele din pătură pentru a-mi desface cele două cozi împletite. Par destul de ok, dar tot mă fac să semăn cu un personaj dubios. — Hei, Luna. Te-ai mai gândit la ce ţi-am spus acum două seri? Mă blochez cu degetele încă înfipte între

şuviţele încâlcite. Cred că ar trebui să mă întorc spre el, însă ce-aş putea să-i spun? *

i

Că mi-a plăcut sărutul cu el? Că am reflectat încontinuu la cuvintele sale pentru a lua o decizie? Că am decis? Nu cred c-aş avea răspunsul la niciuna dintre întrebările astea. Adevărul este că am încercat să nu-mi direcţionez pe cât posibil gândurile spre acea întâmplate. Nu prea pot explica de ce. S-au petrecut atât de multe în acea zi, încât creierului meu îi era destul de greu să asimileze toate detaliile şi să găsească câte un răspuns potrivit la zecile de întrebări ce mi se formează în minte. Aşa că nu, nu m-am gândit prea mult. — îmi poţi spune dacă e prea mult pentru tine, zice din nou, când vede că tac. Şi-mi dau seama din timbrul său vocal că e al naibii de serios.

Mă întorc numaidecât cu corpul spre el, dând de o expresie fermă, aproape împietrită, pe faţa lui. Pieptul mi se strânge ca-ntr-o menghină, aducându-mi un gust amar pe buze. — Mă faci să devin confuză, mărturisesc pe o voce surprinzător de calmă, cu toate să simt că înăuntrul meu se dezlănţuie un adevărat uragan, gata să răvăşează totul în calea sa. înghit saliva adunată în gură. Ok, recunosc, nu mi-a displăcut atât de mult acel sărut, oricât de mult as fi crezut c-o va face. însă nu te poţi aştepta să-ţi răspund la fel, aşa, peste noapte. Trebuie să-mi dai timp, pentru că nu vreau să ne aruncăm cu capul înainte şi să distrugem tot ce avem din... nimic. 9

t

O încruntătură de toată frumuseţea i se imprimă pe faţă. îi simt simt corpul devenind mai rigid. 9

— Ceea ce ti-am zis în acea seară nu e un nimic pentru mine, Luna. Mi-a luat destul de mult curaj pentru a-ţi mărturisi acele lucruri. Nu trebuie să fii aşa insensibilă. E de ajuns să-mi spui că nu ai niciun strop de f

încredere legat ceea ce încep să simt pentru tine. N-o mai da pe ocolite, căci nu am timp de jocuri stupide. Se mişcă atât de furtunos de lângă mine, încât aproape că-mi pierd echilibrul. Pare încordat, îi pot vedea muşchii de piatră profilându-i-se prin materialul vaporos al bluzei pe care-o poartă, şi brusc mă simt şi eu asaltată de un val de nervi, ce mă pălesc direct în cap. De ce se comportă ca şi cum totul e doar din vina mea? Decid să nu dau însă glas, momentan, frustrării acumulate în mine, urmărindu-i în tăcere fiecare mişcare. Se îndreaptă cu paşi ţepeni spre scaunul din dreptul biroului său, răscolind cu îndârjire prin buzunerele gecii atârnate de spătarul acestuia, şi scoate de acolo un pachet de ţigări, din care scoate una, aruncând pachetul undeva pe birou, Apoi, tot de prin mormanele de hârtii împrăştiate peste tot, ridică o brichetă cu care îşi aprinde vârful ţigării. Aş vrea să-i spun să stingă naibii ţigara sau să iasă pe balcon, dar realizez imediat că

nu-s la mine în cameră, şi că nu am niciun drept pentru a-i impune ce să fac. în plus, sigur nu va mai asculta niciun cuvânt din ceea ce i-aş putea spune. Trage cu nesaţ din tutun, lăsând fumul albicios să-i evaseze prin nări, şi-l văd cum se sprijină cu fundul de marginea biroului, închizându-şi ochii şi dându-şi capul pe spate. Zgomotul produs de respiraţiile sale mi se loveşte de timpane. îmi mut privirea spre balconul său, molfăindu-mi buza de jos între dinţi. Se întunecă deja afară, semn că în ceva timp vo putea să mă avânt în patul meu şi să uit de întâmplarea asta. Până mâine, cel puţin. Ceva mişcare îmi atrage atenţia către fereastra mea, făcându-mă să mă sprijin pe genunchi pentru a-mi lungi gâtul spre geamul balconului. Acolo, înăuntru, în umbra draperiei mele, cei doi stau îmbrăţişaţi unul în braţele celuilalt, părând a se legăna pe cine ştie ce melodie imaginară. Capul Joannei stă ascuns în scobitura gâtului acestuia, cu braţele ferm prinse de umerii

săi, în timp ce palmele lui Drako par a-i cutreiera spatele într-un tempo lent şi amăgitor, făcându-le micul dans să pară desprins din filmele cu siropoşenii. Si totuşi,7 desi nu-s o mare fană a acestor lucruri, imaginea lor mi se copiază pe retină, făcându-mă să mă gândesc involuntar la toţi băieţii cu care am avut de-a face la viata mea. Niciunul nu cred că s-ar fi purtat în aşa fel cum mine, ca şi cum aş fi ceva important ce trebuie protejat. Liceul îmi zdrobise inima în cel mai nenorocit mod posibil, iar apoi am uitat cum e să mai ţii la cineva în acel sens, cel mai deplin cu putinţă. t

*

i

»

t

Poate că nu ştiu să iubesc, pentru că n-am fost, la rândul meu, iubită. Lipsa de afecţiune a mamei s-a transpus asupra mea în cel mai urât mod cu putinţă, făcându-mi emoţiile de piatră şi aducându-mă în pragul în care nu ştiu cum să mă comport atunci când mi se oferă grijă si atentie. r

t

Poate că mă pricep la sex şi la nebunii de

câteva clipe, însă niciodată nu cred să fi fost în stare să le răspund băiaţilor aşa cum ar fi procedat orice fată. Poate că de aceea lucrurile nu au mers pe atunci cu Joel. M-am comportat exact aşa cum o fac acum cu Hex — ca o scorpie fără scrupule, ce nu are habar cum să reacţioneze când cineva se deschide în fata sa. t

t

Cred că eu sunt problema, şi nu ştiu cum să mă repar pentru a face totul cum trebuie. — La ce te gândeşti? mă întreabă deodată, aducându-mi în tresărire în corp. îmi iau ochii de la cei doi, întorcându-mi capul spre băiatul care a fost atât de mult timp alături de mine şi care acum mă priveşte cu ochi seci şi obosiţi, ca şi cum ar încerca să-mi arunce în fată: "Din cauza ta sunt asa, nenorocito!". Strâng, fără să vreau măcar, pătura din jurul meu în pumn. îl privesc cum trage din nou din ţigara pe jumătate fumată, fără să-şi ia vreo secundă ochii de la mine. Şi abia acum, mă păleşte.

Cred că mereu a avut dreptate. De la bun început. în timp ce el nu a fost decât sincer şi asumat în ceea ce mă priveşte, eu am ales de cele mai multe ori calea mai uşoară. 9

Suntem cei mai buni prieteni. Ei nu ar trebui să simtă sau să facă asa ceva. A fost iubitul lui Sunny. Nu are cum să nutrească ceva la adresa mea având în vedere că nu a dat niciodată vreun semn după atât de mult timp în care ne cunoaştem. Nu ştie de secretul pe care-1 ţin ascuns de el de atâta amar de vreme. Chiar dacă am face un pas unul spre celălalt, atunci când adevărul va ieşi la iveală îşi va retrage pasul si va mai face alti zece în aceeaşi direcţie. *

r

T

i

Nu ştiu dacă sunt pregătită pentru a suporta consecinţele faptelor din trecut, însă mai ştiu de asemenea că nu sunt dispusă să renunţ la el. încă e ancora mea. Uzată, cu lanţuri ce nu

mă mai ţin la suprafaţă la fel de bine ca la început, însă mereu are să fie portiţa mea de scăpare atunci când lumea se va da cu susu-n jos. Si nu mai vreau să-l iau si de data asta de bun, pentru că ultima dată când am făcut-o l-am pierdut pentru aproape patru ani de zile. 9

9

Inspir, cu inima zbătându-mi-se între coaste. — Vrei să dansăm? mă trezesc întrebând din senin, uimindu-mă chiar şi pe mine. Hex clipeşte încurcat, părând a fi la fel de confuz. — Vrei să dansăm, aproape că pufneşte pe nări, într-un mod nu tocmai plăcut. Mai mult dă spre sarcasm răutăcios. Fii serioasă. încerc să nu-i pun la suflet răspunsul cam prea indiferent, dându-mă jos din pat. Mă apropii cu paşi hotărâţi spre uşa balconului, privind pentru ultima dată spre cei doi care

par acum a se afla în mijlocul unei conversaţii, şi trag fără pic de reţinere draperia pentru a ne izola de ei. Mă răsucesc apoi pe călcâie, mijindu-mi ochii prin lumina destul de slabă din cameră, şi păşesc spre el până când ajung cu tălpile aproape de labele picioarelor sale. Continuă să mă privească impasibil, reţinându-şi orice expresie în interior. îmi ling buzele, puţin panicată, şi-i smulg dintr-o mişcare bucata mică de ţigară rămasă între degetele sale, zdrobind chiştocul de biroul său. Pe partea opusă, evident. îl prind apoi de palme, simţindu-i-le moi şi, în mod surprinzător, destul de reci la atingere, şi încerc să-l trag cu toate puterile spre mijlocul camerei. E mai încăpăţânat decât mi-aş fi închipuit. — Nu avem muzică, deşteapto. — îţi pot cânta eu, deşteptule. Nu am o voce tocmai reuşită, unii chiar ar

putea-o considera îngrozitor de stridentă, însă în momentul ăsta nu prea-mi pasă de altceva în afară de tipul morocănos din faţa mea. îi ghidez palmele după corpul meu, presându-i-le peste şoldurile mele, în timp ce ale mele îi urcă de după gât, fiind nevoită să mă ridic puţin pe vârfuri pentru că în mod ciudat îmi pare al naibii de înalt momentan. Apoi, ca şi cum am fi făcut asta de când ne ştim, încep să mă mişc pe lângă el, în timp ce buzele mi se deschid pentru a fredona primul cântec ce-mi trece prin minte. Nici nu cred că-i mai ştiu bine numele, dar nu cred că mai e relevant deja. — Eşti cam groaznică la vals, mormăie la un moment dat, încercând să se mişte în acelaşi ritm cu mine. Aş vrea să-l contrazic, dar chiar nu am cum s-o fac. — Ai dreptate, oftez într-un final, simţindu-mă de-a dreptul penibilă. Ar trebui să ne oprim.

— De ce? începe să-mi placă să mă calci pe degete, comentează, şi-mi dau seama din tonalitate sa că face mişto de mine. r

Mă cuprinde brusc mai bine de şolduri, forţându-mă să mă prind cu toate puterile de gâtul său, până când ajung cu obrazul lipit de pielea dezgolită de bluză a acestuia. Aş fi tentată să spun că-i pot simţi pulsul strecurându-se pe sub straturile mele de piele, insă cred că e vorba de pulsul meu, nicidecum de al lui. Miroase mult a ţigară. Niciodată nu mi-au plăcut ţigările pe care le fumează. Pentru mine vor avea mereu un gust mult prea amar si scârbos. Poate într-una din zile îi voi propune să ne lăsăm amândoi de fumat, doar aşa... cât să-i văd reacţia. Nu sunt sigură c-aş putea s-o fac, însă o lună de probă, doar de distracţie, nu sună chiar aşa rău. Sigur voi tânji mai apoi, dar cui i-ar mai păsa? îl simt inspirându-mi părul. Nu prea ştiu de ce face asta, căci nu l-am mai spălat de alaltăieri, şi sunt sigură că tot parfumul şamponului s-a cam dus de atunci. O mai

face însă o dată. Şi încă odată, până încep să mă gândesc dacă nu are cumva vreun fetiş ciudat legat de păr. Sigur n-aş vrea să ştiu despre asta. — îh, futu-i, Luna! mârâie aproape de urechea mea. — Scuze, gânguresc, luându-mi piciorul de pe degetele sale. Chiar tu ai zis că nu mă pricep, nu te mai văicări ca o fetită! J

— Cred că am o idee mai puţin dureroasă, spune, şi deodată îi simt braţul stâng sub fundul meu, ridicându-mă de la podea. Mişcarea e atât de bruscă, încât mă trezesc ţinându-mă de marginea bluzei sale ca de propria viaţă. îi înconjor mai bine trunchiul cu picioarele, rugându-mă să nu cad, naibii, pşi să-mi rup vreo ceva, şi-ncerc să-mi ridic privirea pentru a mă lua puţin de el. însă paralizez din toate fibrele posibile când constat că poziţia asta ne aduce atât de apropiaţi, încât nasurile aproape că ni se ating. Chipul mi se oglindeşte imediat în retina sa, respiraţia

ce-i părăseşte pe furiş buzele mi se depune de-a lungul propriei guri, iar pâcla de căldură emanată de corpurile noastre devine atât de apăsătoare, încât simt cum aerul pe care mă chinui să-l trag pe nas e acum mult mai înecăcios si înăbuşit. •

»

Continui să-l privesc cu aceeaşi hotărâre cu care o face si el. *

— Nu mai eşti supărat acum c-ai pus mâna pe curu' meu? Buzele i se întind uşor de tot la colţuri. începe să se mişte pe picioare, făcând câteva piruete cu viteza melcului la maraton. — Ce bine mă cunoşti, dă din cap, oarecum mai plin de viaţă, şi-i simt fruntea lipindu-se de a mea într-o atingere dură a pielii. Aroma amară de ţigară ce-i iese printre buze îmi intră în nări, făcându-mă să uit preţ de o clipă de proximitatea mult prea periculoasă dintre noi. Palmele sale îmi cuprind mai bine fesele, ridicându-mă cu câţiva centimetri peste

abdomentul său pentru a nu aluneca din strânsoarea sa, şi nu ştiu de ce, dar simt o nevoie nerostită de a-mi trece degetele prin părul său ce mi se întrevede în faţa ochilor. Ceea ce şi fac, urcându-mi palmele din jurul gâtului său până când simt pe piele atingerea zimţată a firelor sale tunse scurt, zgâriindu-mi, într-o senzaţie de pură gâdilare, buricele degetelor. Mereu l-am plăcut cu părul scurt; şuviţele mai lungi îl fac uneori să semene cu un câine neîngrijit. îmi strâng mai bine palmele în jurul smocurilor sale de păr, cu inima accelerându-si ritmul de îndată ce avansez cu degetele spre ceafa acestuia şi-i simt pielea caldă, aproape lipsită de păr. îi masez cu mişcări ezitante scalpul, având impresia că o venă îi pulsează într-un ritm alert. — Ar trebui să stii că mi se va scula dacă mai faci mult asta, rosteşte pe o voce neobişnuit de groasă, determinându-mă să încremenesc cu mâinile în loc. Le sprijin apoi înapoi de umerii săi, dându-mă puţin în spate pentru

a-i căuta ochii. Par brutal de întunecati, si nu cred că-i neapărat din cauza luminii slabe din cameră. i

3

7

Ridic din sprânceană spre acesta, cu toate că stomacul meu se face ghem pe interior. — Atunci ar trebui să mă pui joc. N-am vrea ca micuţul Hex să facă pe el, nu? Stie la ce mă refer, tocmai de aceea si rânjeşte abia observabil. Se mişcă apoi brusc, obligându-mă să mă ţin din nou strâns de gâtul acestuia, şi înainte să realizez ce are de gând mă trezesc cu spatele lipit de cearşafurile patului, avându-1 pe Hex aplecat deasupra mea ca un bolovan. Clipesc încurcată, auzindu-mi pulsul bătăios zguduindu-mi timpanele. Palmele sale se sprijină de-o parte şi de alta a capului meu, prinzându-mă într-o aşa-zisă capcană a trupului său, şi brusc mă simt mică ca naiba în faţa sa. E atât de aproape de fata mea, încât dacă m-as avânta câţiva centimetri aş putea să-i mângâi nasul cu al meu. Nu ştiu ce are de gând cu toate astea. t

3

0

t

— Doar n-ai de gând să mă săruţi din nou, rostesc întrebarea asemenea unei şoapte, conştientă fiind de modul aproape jalnic în care a ieşit de pe gura mea. Am vrut să fac un pas mai aproape de el, dar se pare că acum mi-1 revendic înapoi. îmi ling buzele, cuprinsă de un val crunt de dispreţ faţă de propria persoană. încerc să-i întâlnesc privirea pentru a-i descoperi intenţiile din ea, însă constat că nu se uită la mine, ci undeva mai jos, aproape de bărbia mea. Respiraţia mi se blochează din nou în coşul pieptului, făcându-mă să-mi înghit saliva. Apoi, ca şi cum ar fi într-un soi de transă, se apleacă milimetric, cât să-şi frece vârful nasului de suprafaţa vibrantă a buzelor mele, făcându-le să pulseze în tandem cu bătăile ce-mi iau cu asalt creierul. îmi simt capul încins de-a binelea, şi nici nu facem ceva propriu-zis.

îşi înclină capul, schimbând unghiul, şi-mi închid tresărind ochii, cu credinţa că-si va coborî gura peste a mea din moment în moment. Apoi i se simt, însă nu aşa cum m-aş fi aşteptat eu. Ci mai degrabă ca o atingere de pană, ca un fel de tachinare menită să-mi facă mintea cenuşă. r

Totul se termină mai repede decât mi-aş fi imaginat. Se termină înainte să fi început. Una dintre palmele sale îmi atinge încet obrazul, dându-mi nişte şuviţe după ureche. îmi deschid ochii, privindu-1 cu ochi înceţoşaţi. Pare neobişnuit de calm, sau poate că doar se preface. Căci eu aproape că mă dizolv în patul său. Mă priveşte drept în ochi. — Ştii că am dreptate, murmură în timp ce-mi traversează linia feţei cu degetul arătător. Nu ai încredere în... chestia asta dintre noi. Si nici nu cred că vei avea vreodată. 9

Pot jura că-1 văd zâmbind cu amar, dar îşi

schimbă mult prea repede expresia facială, fără să pot observa ceva mai mult. Se ridică cât să faci aerul să se infiltreze printre trupurile noastre. Ecoul produs de sângele pulsatoriu ce-mi curculă agale prin vene pare că se propagă prin tot dormitorul său. îl aud cum înghite în sec. — Te voi lăsa în pace, prinţeso, îşi umezeşte buzele. Ţi-am spus că nu vreau să te presez sau să te fac să te simţi constrânsă, asa că voi înceta să-ţi mai caut atingerea. Voi înceta să mă mai uit la tine aşa cum o fac acum, pentru că nu vreau să te simţi incomodată de ochii mei. Cine ştie, poate cu timpul chiar voi înceta să mă mai simt atât de agitat în preajma ta, potolindu-mă inima nebună. Nu trebuie să mai faci nimic, bine? r

'

T

îmi mângâie pentru ultima oară obrazul, apoi se ridică de pe mine la fel de brusc precum mă aruncase în pat în urmă cu câteva momente.

Si-mi dau seama din modul în care încearcă cu toate puterile să-mi evite privirea, întorcându-mi spatele, că vorbeşte serios. T

Capitolul 34

— Vă daţi seama c-am terminat a unşpea?

întrebase JJ, ridicându-şi capul pentru a simţi briza caldă de vară trecându-i prin păr.

— Yep, şi noi încă ne întrebăm cum de ai trecut la ce pămpălău eşti, rânjise Luna spre el, câştigând o privire plină de răutate din partea acestuia. Deşi, ceva îmi spunea că în sinea sa se întreba şi el acelaşi lucru. J J şi învăţătura nu se pupau nici în cur. Deşi nu cred c-ar fi trebui să fiu eu cel care se gândea la aşa ceva, căci nu eram nici eu departe de el. — O să beau în cinstea asta! ridicase doza de bere de lângă el în aer, privind-o cu un soi de admiraţie pasională, apoi o duse la gură, bând cu nesaţ. Se şterse mai apoi la gură de dârele ce i se prelinseră prin colţul gurii. — Abia aştept să vină toamna să începem ultimul an, vorbi plin de contemplaţie Kiva, trecându-şi degetele prin şuviţele lungi şi căstanii, ce-i zburau prin toate părţile din cauza vântului ce bătea destul de tare la înălţimea asta. 7

Ne aflam pe acoperişul unei clădiri ce fusese cu mulţi ani în urmă un cinematograf care dăduse faliment între timp. Pe atunci, tot

ceea ce rămăsese în urma sa era doar o constructie din beton si ciment, asemănător cu un schelete de fiare uzate de vreme, ce avea să se prăbuşească în câţiva ani dacă nu era demolată în curând sau restaurată. Şansele, pentru ambele variante, erau destul de mici. Exista alt cinema mult mai mare şi impunător în centrul oraşului; nimeni nu-si mai amintea de vechia clădire ce-n trecut bucura lumea cu ecranizările sale. T

T

/

*

*

/

— Asta doar pentru că eşti o micuţă tocilară, comentase evaziv Bibi la adresa celei de lângă ea, făcând-o pe Kiva să se bosumfie puţin. Ura când era făcută tocilară, deşi în sinea sa ştia şi ea că ceilalţi aveau dreptate. Probabil că era singura dintre gaşca noastră care să meargă de bunăvoie şi nesilită de nimeni la primele ore la dimineţii la ore. /

JJ mai că nu prea mai ajungea pe la liceu, fiind nepăsător de şcoală până-n măduva oaselor. Vanessa se descurca binişor, aproape la fel de bine precum Bibi, care putea fi considerat un tocilar de nivel mai mic decât Kiva, pentru că lua mereu note peste mine sau J J la fiecare oră pe care o

aveam împreună. însă cred că inteligenţa lui era una înnăscută, căci spre deosebire de Kiva, care trebuia să stea de multe ori pentru a toci toată materia, pe Bibi nu prea-l vedeai cu manualele în mână, să nu mai vorbim de faptul că mai mereu era cu noi pe afară, deci de unde timp de învăţat? Luna era undeva pe la mijloc, nici prea strălucită, dar nici proastă, învăţa unde i se părea ei mai important şi că merită, însă nu se strofoca nici măcar un pic la materiile pe care le considera nefolositoare şi în plus. Avea însă note bune la desen, iar unele dintre picturile sale chiar ajunseseră chiar la avizierul şcolii. Cred că era singura materie pe care chiar o frecventa cu drag şi din pură plăcere. Cât despre mine, eu eram ca JJ, o pleavă printre sutele de pleve. Probabil dacă n-ar fi fost după mama, aş fi renunţat la liceu de mult şi aş fi aplicat pentru nişte cursuri de lucru manual. Cărţile si atlasurile nu erau de mine, însă nici nu avean vreun regret legat de asta. /

»

*

Trăsesem un alt fum din ţigara rămasă acum

doar cât un chiştoc, aruncând-o apoi pe asfaltul de la picioarele mele. Scosesem fumul pe nas, băgându-mi palmele în buzunarele blugilor, şi mă apropiasem de marginea acoperişului, auzindu-i pe ceilalţi cum pălăvrăgeau despre ceremonia de închidere anului. J J se plângea că hoaşca de matematică aproape că-l dăduse afară de pe porţile liceului atunci când apăruse ciufulit în sala de ceremonii, fluierând şi ţipând fel defel de obscenităţi spre fetele din jurul lui, în timp ce Luna continua să se ia de el, mai mult pentru plăcerea sa sadică. îmi aplecasem privirea spre liniile de maşini ce păreau a se mişca cu încetinitorul, claxonând si creând un vuiet de motoare ce ridica praful şi fumul de combustibil în aer. Dacă m-aş şi aplecat mai mult cu câţiva centimetri, poate că aş fi căzut în gol. Nu exista vreun grilaj în jurul marginilor, aşa că în timp ce restul stăteau cu fundul pe bordura de ciment, fluturându-şi picioarele în bătaia aerului, eu stăteam în picioare, vrând să simt mai bine mirosul rânced de iunie. /

Se simţea bine la înălţime, ca şi cum ai fi fost liber să faci ce vrei, să fii cine îţi doreşti şi să-ţi goleşti mintea de tot ceea ce te-ar putea aglomera. — Alo, pământul către Luna! mă scoase vocea Lunei din şirul gândurilor. îmi coborâsem privirea spre aceasta, găsind-o cu o expresie oarecum şireată pe faţă. Bătuse de câteva ori cu palma bordura de lângă el, dând din cap ca şi cum ar fi vrut să mă aşez de-a dreapta ei. îmi mijisem puţin ochii spre dânsa, întrebându-mă ce mai vrea în acel moment, însă mă conformasem în totalitate, sprijinindu-mă în palme pentru a nu aluneca în gol. Sigur nu mi-ar fi plăcut să am parte de o moarte atât de violentă şi dureroasă precum cea care mă păştea. - C e - i? — Ai spune că nu te bucuri să stai lângă mine, rânjise maliţios, înghiontându-mă cu cotul în braţ cât să mă dea mai într-o parte.

îi aruncasem o privire puţin sictirită, abtinându-mă însă de la orice comentariu mai acid la adresa ei atunci când am simtit-o cum se aplecă înspre mine, până când capul i se lăsă peste umărul meu. Parfumul său, abia sesizabil, fusese suflat de vânt înspre nările mele. Mirosea bine. /

J

— Iar te pisiceşti pe lângă mine? o întrebasem, strecurându-mi un braţ în jurul spatelui său pentru a-i permite să se sprijine mai bine de corpul meu. — Nu prea am mai avut timp să facem asta, mormăise pe un ton ce mă făcuse să mă gândesc dacă era sau nu supărată dintr-un motiv anume. Avea dreptate însă. Prins între Sunny, examene şi ai mei uitasem să-mi mai fac timp şi pentru Luna. Nu mă gândisem însă că asta ar fi deranjat-o neapărat. îi avea mereu pe ceilalţi lângă ea, deci nu era ca şi cum era complet abandonată şi singură, însă nu puteam să ignor faptul că ajunsesem să-mi neglijez cea mai bună prietenă lângă care petrecusem atât de mulţi ani si care mă /

/

asculta şi înţelegea ori de câte ori aveam nevoie să fie acolo, lângă mine. Mă simţisem prost dintr-o dată. îmi presasem mai bine degetele în umărul său, frecându-mi de câteva ori bărbia de creştetul său. Părul său se simţea moale pe pielea mea. —Scuze, Luna. Am fost prins cu atât de multe rahaturi, încât nu prea mi-a mai stat mintea la altceva. Vrei să fac ceva să mă revanşez? Stătuse puţin pe gânduri, apoi o simţisem încolăcindu-şi braţele în jurul meu ca un şarpe. Câteva din şuviţele sale blonde mi se izbiseră de faţă. — Atuuuunci, hai cu mine la meciul acela de fotbal de care-ţi povesteam zilele trecute. Tata mi-a făcut rost de două bilete într-o zonă numai bună de urmărit. E în seara asta, la nouă. Pe stadionul Beaverton. — în seara asta? întrebasem înmărmurit. Uitasem complet de meciul la care voia să

meargă de câteva zile bune. Mereu mă bătuse la cap să merg cu ea, însă ceva îmi spunea pe moment că nu fusesem întru totul atent la băiguielile sale nestăpânite, pentru că nu mai ţineam minte să-mi fi spus şi data când se juca. îmi simţeam mâinile înţepenite în jurul corpului său. O împinsesem puţin de lângă mine cât să-i întâlnesc privirea. — Fir-ar, Luna! Trebuia să-mi spui de mai înainte. I-am promis lui Sunny că o voi scoate în oras în seara asta. T

Preţ de câteva secunde, părea să privească dincolo de mine, ca şi cum s-ar fi uitat la faţa mea, dar nu m-ar fi văzut nicicum. Spaţiul dintre sprâncene i se apropiase milimetric, ca şi cum ar fi străbătută de o grimasă reţinută. — Ţi-am spus, Hex, vorbise pe o voce vădit mai rece. Chiar ieri! îmi dăduse imediat drumul, târându-se pe palme pentru a se da mai în spate. Mi-am

răsucit corpul spre dânsa, încruntându-mă nedumerit. — Hei, poate o putem lua şi pe ea sau ceva. — Suge-o! răcnise spre mine, pe un ton neobişnuit de calm, ca si cum ar da dovadă de o indiferenţă acerbă. Hei, Bibi, ai chef de o plimbare nocturnă? Se aşezase apoi între acesta şi Kiva, reluăndu-şi acelaşi zâmbet animat pe buze. Refuzase însă să-mi mai adreseze vreo ocheadă, fie şi din întâmplare, ca şi cum prezenţa mea însemna mai puţin decât un grăunte stricat în ochii săi. Şi nu o blamasem, pentru că ştiam că mi-am deschis gura pentru a scoate pe ea numai căcat. începeam să cred că nu mai eram demn de prietenia acesteia.

Nu trebuia să vin la înmormântarea asta

nenorocită. A trecut atât de mult timp de când nu am mai păşit în cimitirul oraşului, încât simt cum aerul de aici devenise între timp extrem de înecăcios, ca o smoală ce mi se lipea de pereţii gâtului, strângându-se la fiecare inspiraţie de oxigen. încerc să nu mă gândesc prea mult la locul în care mă aflu, să nu-mi reamintesc că pe undeva pe aici, poate chiar la câteva pietre funerare se află un mormânt pe care am jurat să nu-1 uit vreodată, dar pe care-1 abandonasem odată cu trecerea timpului. Nu pentru c-aş fi uitat, ci din contră. Pentru că-mi amintesc. îmi amintesc înfiorător de bine chiar. Iar conştientizarea faptului că sunt la doar câţiva paşi de ea îmi face mintea să se îngusteze, iar inima să-mi ardă de o văpaie ce pare că încă nu s-a stins, oricât de mult aş fi vrut să cred asta. Nu o mai iubesc pe Sunny, dar asta nu înseamnă că voi înceta prea curând să-mi

aduc aminte de ea. Vreau să o fac. Doamne, cât de mult vreau să o fac, pentru liniştea mea sufletească! Şi speram că odată cu naşterea sâmburei de dorinţă fată de Luna voi putea fi in stare s-o îngrop undeva în inima mea, într-un colţişor ascuns cu toate lucrurile ce mi-au făcut bine, dar s-au transformat apoi într-o beznă totală. însă s-ar părea că lucrurile nu vor merge niciodată aşa cum m-aş aştepta eu. t

j

7

•

t

T

Am tendinţa să mă uit spre ea, să o caut cu privirea şi s-o găsesc la capătul aşteptărilor, însă n-o fac. Fusesem serios cu fiecare cuvânt pe care i l-am rostit în urmă cu o zi, în camera mea, iar acum orgoliul meu mă împiedică să-mi calc peste vorbele izvorâte dintr-un adevăr crud. Nu voiam ca lucrurile să degenereze în ceva atât de urât, numai eu stiu cât de mult mi-am dorit ca ceea ce simt pentru ea să devină ceva palpabil, real. Ceva care să mă trezească si care să mă facă să vreau să merg cu capul sus înainte. *

Dar, aşa cum îi spusesem şi ei, niciodată nu am s-o forţez să facă ceva dacă nu simte. Iar ea mi-a demonstrat deja că nu va fi vreodată r

capabilă să mă privească în acel mod în care ochii mei obişnuiau să-i urmărească fiecare mişcare în ultimele zile. *

T

Poate că am presat-o prea tare. Poate că nu trebuia să-i accept cererea de a o săruta doar din simplu fapt că eu voiam să fac acel lucru. Poate am aburit-o prea tare. Poate ne-am aburit amândoi prea tare şi am uitat să mai gândim raţional. însă orice aş mai face acum, răul a prins deja rădăcini între noi, făcându-ne incapabili să mai privim unul în ochii celuilalt. Bill probabil că ar râde copios pe mine dacă i-aş povesti ce rahaturi am mai făcut în ultimul timp. Mereu îmi spune că gândesc prea mult cu capul de jos în loc să-l folosesc pe cel de pe umeri, însă nu-i ca şi cum aş avea puterea să-mi controlez erecţiie după cum am eu chef. Nu-i ca şi cum pot să-i zic: „Băiete, şezi cuminte!",7 si buf! Adio excitatie! As vrea să ştiu pe cineva care ar putea să facă aşa ceva. »

t

•

Nu-mi vine să cred ce gânduri aiurea am în

timp ce popa nu mai conteneşte in a ţine slujba de înmormântare. Nu e multă lume pe aici, ceea ce nu-i de mirare, având în vedere că roşcata nu e de p-aici şi n-o cunoaşte nici naiba. Grupul său de prieteni stă strâns în jurul cavoului său, păstrând tăcerea în timp ce vocea bătrânului umple tot cimitirul. îmi ridic ochii de la nămolul încrustat deja pe bocanci, zărindu-1 pe Drako nu departe de mine. Are gluga hanorcului trasă adânc peste frunte, o pereche de ochelari negri ce-i ascunde expresia feţei după lentile, şi o postură destul de ţeapănă, ca şi cum ar sta ca pe ghimpi. Nu mă surprinde; nici el nu se cunoaşte aşa bine cu tipa, deci la fel ca în cazul meu pare să-i fie destul de greu să empatizeze cu pierderea sa. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre măicuţă. Stă lipită de pieptul său, îmbrăcată în negru ca toţi ceilalţi, şi din când în când îşi mai duce palmele în dreptul ochilor pentru a-şi şterge spaţiul de sub ochi. Cred că e destul de afectată, căci nu pare a fi în apele sale. Priveşte în gol, aproape mecanic,

şi ceva îmi spune că dacă Drako n-ar sta în spatele său pentru a o sprijini cu palmele în jurul stomacului său s-ar prăbuşi la picioarele sale. De lângă cei doi, restul privesc spre coşciug cu nişte priviri posace şi încruntate. Evan şi Alijah stau unul lângă celălalt, aruncându-şi din când în când nişte priviri pe furiş ca şi cum ar încerca să se întărească unul pe celălalt. Cred că dintre toţi, blondul pare cel mai afectat, cu toate că nu prea o arată. Noi băieţii simţim însă când cineva din rasa noastră se preface pentru a-şi ascunde adevăratele trăiri, aşa că tot ce pot să interpretez din asta este că nu vrea să pară slab în faţa celorlalţi, pentru a nu-i îngrijora si mai tare. J

J

*

De cealaltă parte, Luke şi Amalia — care aterizaseră la primele ore ale dimineţii — se ţin în braţe, privind drept înainte. Nu prea ştiu ce caut aici, pentru că nu-s din filmul lor, însă probabil, la fel ca şi ceilalţi din grupul meu, vreau să-i dau şansa roşcatei să fie îngropată alături de oameni

care şi-au făcut timp pentru ea. Cred că ar fi fost destul de trist, chiar şi pentru mine, să fie îngropată fără să aibă pe nimeni care să-i ducă dorul şi s-o plângă. Nimeni n-ar merita asta. Simt mişcare lângă mine. îmi cobor capul, zărind-o pe Vanessa aruncându-mi un zâmbet fugar. De lângă ea, Bibi şi Kiva par stană de piatră, respirând în sincron în aerul al naibii de rece de afară. Cei trei insistaseră să vină mai mult din respect pentru faptul că noi am fost cei care i-am descoperit trupul zăcând pe alee. Toţi, cu excepţia lui JJ. Sunase să spună că e prins cu treburi, deşi putusem să jur că auzisem pe fundal gemetele unei tipe ce părea să dorea să-i... atingă nu ştiu ce zonă mai sensibilă. Cred că n-am să mai văd vreodată pe cineva mai insensibil şi mai futăcios precum el. încă un motiv pentru care n-am să susţin niciodată iubirea neîmpărtăşită a Kivei faţă de el, atât timp cât el nu va da semne că va dori să se oprească din viaţa asta plină doar de sex, alcool şi droguri ieftine. Că tot veni vorba de Kiva, pare şi ea destul

de abătută. Tin minte că am văzut-o chiar plângând în acea seară după ce fusese declarată decedată de către medici, refugiindu-se în braţele lui Bibi căruia îi trebuie mai bine de un sfert de oră pentru a o linişti. Fusese prima persoană pe care o vedea moartă de la decesul mamei sale de acum ceva timp, şi cred că lucrul acela o doborâse puţin psihic. 9

Peste altă jumătate de oră, preotul sfârşeşte slujba şi ne invită pe fiecare să depunem deasupra capacului de sicriu firele de trandafiri pe care le cumpărase Joanna în acea dimineaţă. Pe rând, care mai plâng puţin, care încercând să se ţină tare pe picioare, aşezăm florile de un alb spălăcit despre cavou, într-o ultimă cinstire a celei care fusese — după cum scrie pe poza acesteia — Jizzell Patricia Rosllan. Apoi, lăsându-i prietenii să mai stea ceva timp în cercul lor restrâns, mă dau împreună cu ceilalţi într-o parte, îndreptându-ne spre porţile din fier ale cimitirului. — Potoleşte-te, o să-ţi curgă tot nasul, îl aud

pe Bibi vorbind de undeva din spatele meu, iar când mă întorc îl observa aplecat spre Kiva, ştergându-i nasul cu mâneca de la bluza ce-i iese de sub geacă. — Iach, Bibi! se plânge aceasta, încercând să-şi mute faţa de sub palma hotărâtă ce mai că-i mută nasul cu totul. E scârbos! Bibi surâde. — E mai scârbos să-ti văd mucii aluencând la vale, nu crezi? Kiva se strâmbă spre el, frecându-şi propriul nas cu manşeta de la geacă. Are acum un nas de un roşu închis, asemănător cu cel al lui Rudolph. îmi vine să pufnesc în sinea mea. — Hei, amice, care-i treaba? mă bate Vanessa pe spate, făcându-mă să păşesc cu un pas înainte, aplecându-mă în faţă. Mă zgâiesc nu prea frumos spre ea, lăsând-o să ajungă la acelaşi nivel cu mine. — Ce naiba ai?

— Ce naiba am eu? Ce naiba aveţi tu si Luna de vă evitati ca ciuma? se uită chiorâş la mine, împungându-mă parcă cu nişte săgeţi pline de venin. Mai că le simt străpungându-mi pielea, atât de teribilă poate fi privirea sa uneori. f

*

i

— N-avem nimic, ridic din umeri, vrând să pun punct conversaţiei ăsteia. Blondina de lângă mine poate fi un ghimpe-n coastă uneori, băgându-şi nasul pe unde nu-i fierbe oala şi agitând apele cu prima ocazie ce i se iveşte. Iar eu n-am de gând să dau curs curiozităţii sale abundente. J

— Te rog, pufneşte de lângă mine. Vă cunosc mult prea bine. Ar trebui să vorbiţi dacă sunteţi certaţi. Mă ia cu depresie când vă văd aşa, jur. îi evit privirea, flexându-mi oasele feţei. Simt că dacă vi mai sta mult prin preama sa mă va apuca o migrenă groaznică de cap. Nici nu-i de mirare; nu dormisem cine ştie ce azi noapte. îmi umezesc buzele, simţind o nevoie

nebună de a băga o ţigară în gură, însă îmi amintesc imediat că am plecat pe fugă, iar singurul meu pachet de ţigări se află în cealaltă geacă. Grozav, ca şi cum ziua asta nu poate merge mai prost de atât! — Hex! aud o voce familiară de undeva din spatele meu, iar când mă întorc pe călcâie o zăresc pe Joanna fluturându-şi o palmă în aer pentru a-mi atrage atenţia. îşi duce apoi ambele mâini în dreptul ochilor, masându-se de câteva ori pielea roşie deja de la plâns. Arată destul de rău, dar sigur n-ar vrea să-i spun asta cu voce tare. Drako m-ar jupui de viu şi mi-ar arunca oasele într-o conductă de W.C. dacă aş necăji-o şi mai tare. îl cred în stare. După alţi câţiva paşi, ea şi grupul său ne ajung din urmă. Cred că o zăresc pe Luna undeva prin spatele lor, însă nu mă obosesc să o caut cu privirea. — Voiam să mergem să mâncăm deja, se chinuie măicuţa să schiţeze un zâmbet lălăit. Vreţi să mergeţi şi voi? t

r

— Unde vreţi să mâncaţi? întreabă Bibi. f

f

— Unde prindem loc, ridică din umeri Luke. De când îl văzusem ultima dată îi mai crescuse părul prin colţuri, şi are cum o barbă rasă scurt, având un model destul de îngrijit. îşi ţine de după umeri iubita pe care o ştiu de nebună, însă care acum pare mult mai docilă, sau poate că doar circumstanţele o determină să se poarte atât de liniştit. — De ce nu veniţi la mine? face Vanessa un pas în faţă. Putem comanda mâncare dacă vreţi. J

J

— Nu vrem să te deranjăm mai mult decât o facem deja, o priveşte Joanna cu reţinere. — Eu unul n-am nimic împotrivă! răsună glasul lui Evan în întreaga alee din faţa cimitirului. Trebuie să recunosc, sunt puţin gelos pe camera sa de jocuri de la subsol. — Poţi să nu mai pari atât de profitor? îşi dă Alijah ochii peste cap, câştigând din partea blondului un semn cu ochiul.

Pare ciudat de entuziasmat după ce cu doar câteva minute in urmă si-au luat rămas bun de la prietena lor roşcovană. t

— Ok, deci veniţi la mine! conchide blondina, bătând din palme ca şi cum tocmai ar fi încheiat o afacere de succes. O iau cu toţii spre maşinile parcate la stradă, iar eu îmi iau răgazul de a mă apropia de Drako pentru a-i arunca o privire întrebătoare. Nu a vrut nici în ruptul capului să-mi povestească ce s-a întâmplat cu el şi cu măicuţa în dormitorul Lunei, deşi, dacă ar fi fost să mă iau după expresia de pură încântare de pe faţa sa şi după zâmbetul strâmb ce-i înflorise în colţul gurii de îndată ce se întoarse la mine în cameră, pot doar să cred că au avut parte de un timp... de calitate. Măcar atât, căci din puţin pe care mi-1 dezvăluise tipa e mai confuză decât un JJ drogat cu cocaină. Cu puţin noroc, poate că nu vor prinde bătrâneţea tot în ipostaza asta de-a râsu'-plâsu’.

— Nu trebuia să fii la muncă? mă întrebă, scoţându-şi din buzunarul interior al gecii un pachet neînceput de ţigări. AI naibii nenorocit! Parcă ştiam că munceşti la Bill, îmi întinde şi mie pachetul pentru a-mi extrage una, apoi scoate o brichetă pe care mi-o aruncă în palme. 0

t

'

— Mi-am luat liber azi şi mâine, spun, dându-i bricheta înapoi. Trag cu nesaţ, ca un bolnav pofticios, din ţigara amăruie, simţind fumul cald şi greoi alunecându-mi pe gât. Nu sunt tocmai genul meu de ţigări, dar tot sunt mai bune decât nimic. — Nu prea-mi place de blonduţă, scuipă fumul furtunos pe nări, trecându-şi degetele prin bretonul ondulat ce-i cade peste frunte. — Luna? mă încrunt fără să vreau. — Nah, cealaltă mai înaltă. E prea... nu ştiu cum să zic. înfiptă? Băgăcioasă? Oricum, ceva e dubios la ea. Pufnesc, fiind oarecum amuzat.

— Aşa e ea de obicei. însă pentru o bogătaşă de bani gata e destul de ok. îl aud cum îngână un sunet indescifrabil, gutural, oprindu-ne la un moment dat pentru a ne termina ţigările. Ceilalţi sunt deja în dreptul maşinilor, discutând unii cu alţii. Nu credeam ca gaşca să se înţeleagă atât de bine cu cei ai măicuţei, dar se pare că vârsta şi interesele comune prează în cazul lor. Le auzisem dimineaţă pe Amalia şi Vanessa discutând despre ultimele scandaluri ce-au zguduit lumea mondenă, aşa cum au descris ele întreaga problemă. După mine, păreau ca două caţe puse pe bârfă. Vanessa chiar îi complimentase un pic cam prea entuziasmată cerceii în formă de fluture pe care-i poartă la ureche, aflând — nu, sigur n-am tras cu urechea — că îi primise de la Luke la prima lor întâlnire sau ceva de genu'. Habar n-am, după un timp m-am plictisit să le mai ascult pălăvrăgind. — Deci, se întoarce Drako spre mine. Aseară am ezitat să te întreb, dar când ai de gând să-mi spui de cât timp umbli după sora fostei

asa-zise iubite? *

Mă opresc cu ţigara prinsă intre buze, simţindu-mi pieliţa încălzindu-se sub capătul acesteia. O scot numaidecât din gură, simţindu-mi saliva pe care o înghit mai amară ca niciodată. Fruntea mi se strânge treptat, formându-mi pe faţă o expresie încordată, ce mă face să-mi simt pulsul zvâcnindu-mi în venele de la cap. — Vrei să fii mai specific? Pufăie pentru ultima dată pe nări, azvârlind chiştocul fumegând undeva pe asfalt. îl zdrobeşte cu călcâiul, ducându-şi apoi o mână la cap pentru a-şi scoate ochii şi a-mi întâlni privirea. Pupilele sale, înconjurate de un fumuriu negricios, par a mă încolţi din toate părţile. — Te-am văzut ieri. Sau mai bine zis v-am văzut, ridică suspicios din sprâncene. O ţineai în braţe în pat. — 0 ţineam în braţe si înainte! îndrăznesc să-l atac, simţindu-mă ciudat de aprins. Cred r

f

f

că, pur şi simplu, nu mai vreau să rememorez pentru a doua oară întâmplările de ieri cu Luna, pentru că nu mi-au lăsat tocmai un sentiment prea plăcut în suflet. — Nu, îşi scutură capul, continuând să-mi susţină ochii cu aceeaşi încăpăţânare. Păreai afectuos cu ea. Iar tu niciodată nu eşti grijuliu cu tipele, omule! în afară de Sunday, nu cred să mai fi fost vreo tipă cu care să te fi purtat într-un asemenea hal. — Sunny, ţin să-l corectez, dar îşi dă ochii peste cap, dezinteresat. — Ok, dacă vrei să te comporţi ca un măgar, fie! Sunt curios însă, pentru că ar fi şi timpul să nu-ţi mai Ungi atâta rănile! Fie şi dacă e vorba de fătuca aia. îşi mută capul spre ieşirea din cimitir, şi tot ce pot să-l face este să-i urmez gestul. însă cred că mai bine nu aş fi făcut-o, căci ceva mă strânge în pieptul de îndată ce-i văd silueta Lunei stând undeva lângă maşina lui Bibi, părând a râde cu Amalia şi Luke. Un val de urâciune mă ia prin surprindere,

agitându-mă pe interior în nicio fracţiune de secundă. Cum poate să fie atât de relaxată după ce practic i-am spus ieri că o voi lăsa în pace? Oare asta a urmărit de la bun început? Să zic cuvintele magice pentru a putea, în sfârşit, să-şi vadă de viaţă? Pentru că dacă e adevărat, voi avea grijă să nu-şi mai intersecteze niciodată paşii cu ai mei. Oricât de mult m-aş răni de unul singur până voi trece peste. — Aiurita aia..., îl aud pe Drako mormăind de lângă mine, şi-i urmez numaidecât privirea încruntată spre locul în care o zăresc pe măicuţă pe jumătate pe asfalt, sprijinită doar de carcasa unui coş de gunoi. Brusc, îmi vine să pufnesc cât să mă audă tot oraşul, şi sigur as fi făcut-o dacă s-ar fi răsturnat cu tot cu gunoiul din interior. *

Drako mai gângureşte ceva printre dinţii încleştaţi, punându-şi ochelarii înapoi peste nas. — Cât de împiedicată să fii... Cât... — Fă-ţi de cap, surâd în sinea mea.

Măicuţa chiar nu s-a schimbat prea mult.

— Cred că glumeşti! tun pe o voce enervantă spre obiectul din faţa mea, ce ne întâmpină de îndată ce păşim în vila Vanessei câteva minute mai târziu. Mă holbez cuprins de repulsie la cuşca de metal, şi simt cum sângele începe să-mi clocotească în vene în momentul în care un scheunat ascutit se face auzit din interior. r

Javra puricoasă s-a întors! — Un câine? îşi scoate Kiva capul de prin spatele meu, zărindu-i sclipirile ce încep să-i lucească în pupile. Tipa e moartea câinilor, şi alta nu! — Oh, da..., se aude râzând puţin forţat Amalia, captându-ne tuturor atenţia. îi priveşte pe Drako şi Joanna cu o expresie senilă pe faţă. Daisy s-a plâns că Blacky tânjea după voi, refuzând să mai mănânce, asa că a trebuit să-l luăm cu noi. Nu cred c-ar *

fi rezistat atâtea zile fără voi. Din partea mea poate să se ducă naibii! îmi spun în gând. Nu voi uita acele luni în care a trebuit să am grijă de potaie cât timp Drako zăcuse în comă la spital. Cele mai blestemate luni din viata mea! Niciodată nu cred că-mi voi lua vreodată vreun câine. Sau orice alt animal ce-ar trebui îngrijit la domiciliu. E îndeajuns că trebuie să mă îngrijesc pe mine. — Doamne, Amalia! se repede măicuţa spre cuşcă. Trebuia să ne anunţi! Unde îl voi tine? *

t

>

— N-am nimic cu el, atât timp cât nu va face în casă, aud mai clar ca niciodată vocea Lunei, şi am nevoie de toate puterile din lume pentru a nu-i căuta privirea. Numai o nebună ca ea ar putea să găzduiască Satana în persoană. Joanna îi aruncă însă o privire plină de mulţumire, deschizând cuşca si lăsând câinele să sară din interior. E mult mai mare decât atunci când l-am văzut ultima oară. îmi dădusem seama că e un Husky negru r

7

t

•

abia după prima lună de stat cu el, căci fusese prea mic pentru a-1 deosebi prea mult de celelalte rase — si in fond, cunostintele mele faţă de tipurile de câini sunt aproape inexistente. Acum insă, pare un adult în toată firea, cu o blană ca de tăciunea ce străluceşte în lumina din cameră. »

*

*

t

Latră de câteva ori, răsucindu-se în jurul cozii, apoi sare în poala Joannei, doborând-o cu greutatea sa la podea. începe să-i lingă apoi întreaga faţă, strârnind un val de chiţăituri din partea celorlalţi. Cred că o pot vedea pe Kiva scoţându-şi telefonul pentru a face poze. Obsedata. — Spune-mi că nu-1 aduci în casa mea, mă răsucesc spre Drako, încruntându-mă la vederea expresiei ce-i aşterne faţa. Pare... ok cu toată situaţia asta, ceea ce-i destul de ciudat, căci nici lui nu-i place prea tare de el. Sau asa ştiam. t

T

— De ce? refuză să-şi ia ochii de la javră, începe să-mi placă cât de cât, ridică din umeri, fluierând din buze, iar în secunda următoare câinele îşi ascute urechile,

mutându-şi capul precaut dintr-o parte în alta, apoi când îşi dă seama de unde provine zgomotorul o părăseşte în totalitate pe măicuţă, alergând înspre braţele deja întinse spre el ale lui Drako. Bun băiat! rânjeşte spre el, scărpindându-1 după urechi, şi simt cum pământul mi se clatină puţin sub picioare, căci încep să am vedenii. Cred c-o să vomit.

Cutiile de pizza şi mâncare chinezească sunt deja aproape goale, iar şirul neîntrerupt de poveşti ale grupului din Montana nu pare să aibă de gând să-nceteze prea curând. Majoritatea lor se învârt în jurul roşcatei, depănând amintiri şi împărtăţindu-se celor de aici întâmplări care mai de care mai ciudate — dar destul de interesante — despre aceasta. Cum ar fi aceea în care vindea ţigări la bucată puştilor de gimnaziu pe la colţuri de străzi, ajungând de vreo câteva ori în spatele gratiilor pentru mici acte de vandalism stradal. Sau aceea în care,

aparent, o băgase pe una cu capul în vasul de toaletă după ce aceasta îşi făcuse treburile numai pentru că săraca fată îndrăznise să comenteze legat de hainele sale mult prea neglijente şi de prost gust. Fetele pot fi aşa nişte dramatice când vine vorba de părerile altor fete, nici n-ai crede că-s considerate nişte făpturi fragile şi lipsite de apărare. Sau întâmplarea în care îl furase pe barmanul de la balul lor de absolvire pentru a şi-o trage cu el prin cămara localului. Una peste alta, în afară de Kiva, care cred că începe să-şi schimbe părerea despre Jizzy, restul râd şi discută pe seama celor auzite, făcând haz de necaz. Evan spune că aşa ar fi vrut ea să-i petreacă moartea; în râsete, tutun şi alcool, pentru că roşcata s-ar fi zvârcolit în Iad dacă i-ar fi văzut pe toţi cu fălcile în pământ de tristeţe. Vorbele lui, nu ale mele. încerc, pe cât posibil, să ignor orice privire mai mult sau mai puţin intenţionată din partea Lunei, însă în majoritatea timpului pare mult prea prinsă în poveştile relatate

de ceilalţi pentru a se mai putea focusa şi pe orice altceva. Nu ştiu ce să simt legat de indiferenta sa. Cred că e ceca ce n-ar mai trebui să mă minuneze până acum. t

Mă comport prosteşte. Şi simt nevoia de a mi-o smulge dintre gânduri. Oare dacă o să regulez pe vreuna o să-mi treacă senzaţia asta neplăcută din piept? Cât timp am stat cu Drako obişnuiam să mă fut atât de des, încât mă mir şi acum cum de nu mi-a căzut scula prin vaginul larg al vreunei curve. Nu pot spune că acele câteva minute de plăcere oarbă m-au ajutat aşa cum speram c-o vor face, însă în momentul ăsta sunt atât de disperat să mi-o scot pe Luna din sistem, încât aş fi în stare să fac cele mai înjositoare lucruri posibile numai ca să mă urăsc pentru ceea ce simt pentru ea. Şi, băga-mi-aş ceva în inima asta blestemată! Nici nu ce simt mai exact. Faptul că mă tot respinge mă face să mă gândesc dacă nu cumva are dreptate şi totul e un mare... nimic. Dau o altă gură de tărie pe gât, mulţumind în

gând tatălui Vanessei pentru alcoolul pus la dispoziţie. Nu că bărbatul ar şti momentan ce face fiică-sa cu sticlele sale de colecţie, dar asta e altă mâncare de peşte. — Te-ai plictisit? îmi ridic capul de la sticla pe care-o ţin în palmă, dând de zâmbetul discret de pe buzele Joannei. Se aşază în tăcere lângă mine, aducându-şi genunchii în dreptul pieptului pentru a-i putea împrejmui cu braţele. Mă priveşte atent, făcându-mă să mă întreb ce naiba face aici, în loc să fie cu Drako, rupând paturile Vanessei. Eu sigur asta aş face în locul lor. Păcat că n-am cu cine. Abstinenţa asta de atâta timp o să-mi facă mădularul să se micşoreze până va ajunge o simplă vergea. Atâta mândrie am şi eu, ce Dumnezeu! — De când eşti aşa îndrăzneaţă, mă rog? îmi ridic o sprânceană spre ea. Adică?

— Adică acum câteva luni ai fi tremurat dac-aş fi stat în faţa ta, iar acum vii lângă mine de parcă ne ştim de-o viaţă. Vorbele mele, aruncate mult prea acid decât aş fi vrut par s-o ia prin surprindere, căci îşi îngustează privirea spre mine. Cred că alcoolul ăsta începe să-mi aburească mintea deja. — N-am tremurat, încearcă să se eschiveze, mutându-şi privirea pentru a o evita pe a mea. Pare ruşinată, având o uşoară nuanţă de roz pal fix în miezul obrajilor. în orice caz, îşi drege glasul câteva secunde mai târziu, de ce nu stai cu restul? *

7

T

t

Atenţia îmi fuge alene spre ceilalţi, aflaţi la vreo câţiva paşi de noi, tolăniţi pe canapelele Vanessei în jurul şemineului ce arde mocnit. Aşezat pe jumătate pe picioarele lui Drako, javra cu colţi doarme cu picioarele în sus. Spre deosebire de ei, eu şi măicuţa ne aflăm pe duşumeaua nu tocmai comodă, într-un colţ al sălii sale de jocuri. Nu prea ştiu ce fac aici, dar simt nevoia de a nu sta prea

aproape de ei pentru că am vaga impresie că aerul e deja mult prea încărcat din cauza atâtor persoane aflate într-un singur loc. Clipesc de câteva ori, cuprins fiind de un voal ce ceată ce-mi face vederea să devină ca de sticlă preţ de câteva clipe. Las sticla la o parte, hotărând că mi-a ajuns deja cu băutura pe seara asta. — N-aveam chef, răspund într-un final, şi-mi dau seama după expresia tâmpă de pe faţa ei că nu prea înghite vreo iotă de-a mea. îşi sprijină bărbia pe genunchi. — De ce n-ai mai dat veun semn de viată de când ai plecat? Am aşteptat vreun mesaj de la tine, dar nu am primit nimic în tot acest timp. 7

— Nu ţin minte să fi făcut vreo promisiune, dau din umeri, simţindu-mi mintea încinsă sub presiunea alcoolului. N-am mai fost beat de ceva timp, aşa că uitasem cum e să simtă că ţi se rupe stomacul în două din cauza acidului. Aproape că-mi pare rău de tipa de lângă mine că-i răspund cu dosul.

— Ştiu, şopteşte, dar tot aş fi vrut să ştiu cum mai esti. 9

Un gând murdar şi nu prea potrivit mi se strecoară prin minte ca un şarpe prin iarbă. Buzele mi se lungesc la capete, iar ochii, probabil roşii deja, mi se fixează pe ai săi. — Ce e? Ţi s-a pus pata pe mine şi l-ai dat naibii pe drac? Eşti o fetiţă rea, măicuţo! spun, aplecându-mă spre acesta. O simt înmărmurind lângă mine, însă nu se dă înapoi, şi nici nu se arată mai afectată de atât de apropierea mea. Un parfum slab, de flori sau alte rahaturi de genu' îmi umple nările, ameţindu-mi de tot capul. Mă dau singur înapoi, simţindu-mă intoxicat de-a dreptul. — Eşti beat, conchide, ca şi cum ar fi cel mai firesc lucru din lume. Plescăi din buze. — Iar tu eşti cam proastă dacă-1 tot ţii pe Drako ca un căţeluş după curu' tău. Nu-i mai da speranţe aiurea dacă nu mai ai de gând să

fii cu el, pentru că e mai sigur să-l refuzi direct înainte să se afunde prea tare în ceea ce simte pentru tine. Abia acum îmi dau seama că privirea îşi schimbase direcţia pe măsură ce vorbeam, focusându-mi acum atenţia asupra unei oarecare fete slăbuţe, cu părul argintiu. Zâmbeşte, ascultând cu atentie naiba îsi mai poate da seama pe cine, iar junghiul ce mă împunge direct sub coaste e îndeajuns de puternic pentru a mă face să strâng din dinţi. Tare. t

'

r

»

îmi scutur capul, închizând ochii. Eşti aşa o păsărică, Zhelezkin. De când te porţi aşa din cauza unei simple fete? însă Luna nu e doar o simplă fată. E... fata care-mi face inima să-mi bată nebuneşte în piept, aducându-mă la disperare. »

Sau poate e doar vina alcoolului. Prefer să merg pe ultima variantă. Cred că o pot auzi pe Joanna spunându-mi

ceva, însă urechile par să-mi fie acoperite de un strat gros de ceară, făcându-mă s-o ingor dinadins. Simt însă vibraţiile telefonului meu, strecurându-mi cu mişcări ezitante palma în pantaloni pentru a-1 scoate, şi-mi chiorăsc puţin ochii la ecranul mult prea luminat, încercând să citesc mesajul scris atât de neglijent de JJ. f

„Vin-o ku mine la club, baieteeee!" Sincer, JJ, cum naiba ai trecut la literatură? Fie eşti mort de beat, ca mine de altfel, fie o duci chiar foarte prost cu gramatica. Pfiu, tăria asta ce mi se tot răstoarnă pe toate părţile în stomac mă face să contemplez asupra unor lucruri complet irelevante. Tastez grăbit, întrebându-1 despre ce e vorba, şi-mi răspunde peste câteva secunde spunându-mă că a dat de un stol de rândunele — vorbele sale — numai bune de ciugulit. Pufnesc, fiind gata-gata să-i spun să si-o ardă în voie cu fiecare de-o dată. Mă opresc însă cu degetele pe ecran atunci când îmi reamintesc de ideea avută mai devreme. i

Oare dacă ies să-mi mai iau gândul de la ce se petrece pe aici mă voi simţi mai bine după? Cred că ultima dată când mi-o pusesem cu cineva fusese in seara in care Luna ne prinsese intrând in camera mea. Ce faţă de constipată mai avusese pe atunci, surâd în sinea mea, ca mai apoi să-mi strâng cu putere telefonul între palme. De ce totul trebuie să se învârtă doar în jurul său? Mă sprijin nervos cu palmele de podea pentru a mă ridica, lovind în treacăt sticla rămasă plină pe un sfert de lângă mine, vărsând conţinutul la picioarele mele. — Hei! aud vocea Joannei, observând-o cum se apleacă după sticlă pentru a o ridica la loc, însă îmi pun picioarele în funcţiune fără să mă mai gândesc cât de prostesc mă comport din cauza câtorva gânduri ce-mi poluează mintea. — Pleci? întreabă Drako din urma mea, simţind pe piele privirile curioase ale celor din jur ce par că s-au oprit din discuţii, însă

nu-i răspund, rezumându-mă doar la o simplă scuturare din braţ. Am nevoie să iau nişte aer curat, chiar în secunda asta! Nu-mi dau seama cum urc cele câteva scări pentru a ajunge din nou la parterul vilei la cât de împleticite îmi sunt deja picioarele. Şi nici n-am băut mult măcar. Oare încep să nu mai am rezistentă la băutură? 9

Tot ce ştiu este că mă opresc la un moment dat, sprijinindu-mă cu o palmă de colţul unui perete, şi trag cu putere aer în plămâni, simţindu-i cum se frâng parcă cu fiecare gură pe care reuşesc să o duc la bun sfârşit. Corpul îmi arde, capul îmi vâjâie din toţi neuronii, şi simt o nesperată nevoie de a mă aşeza din nou jos. Cred că n-a fost o ideea atât de bună să mă ridic atât de brusc când nu sunt cu toate circuitele funcţionabile. f

Ceea ce şi fac într-un final. Mă las încet pe vine, băgându-mi capul între picioare pentru a mai suprima din senzaţia de încleştare ce-mi precede inima, şi încerc să mă gândesc

dacă voi putea sau nu să-mi vărs maţele in vasul de toaletă. Sigur m-aş simţi mai bine după, dar ghinionul face că nu sunt o persoană care să poată voma prea uşor, nici dacă mi-ar vârî degetul până în cur. Futu-i! — Uoah, ce naiba, Hex? aud vocea de undeva de sus, însă, din cine ştie ce motiv, nu vreau să-mi ridic capul pentru a vedea despre cine e vorba. Probabil pentru că am o bănuială, dar nu vreau să fie adevărată. Nu vreau ca Luna să mă vadă în halul ăsta de-a dreptul patetic şi să-i fie milă de mine. Mila e ultimul lucru pe care-1 vreau de la ea. — Poţi să stai pe picioare? mă atinge cu palma de după umăr şi ştiu deja după atingerea sa că e ea. îi plesnesc mâna la o parte, dezechilibrându-mă însă din cauza mişcării prea bruşte. Pufăi pe nări când fundul mi se izbeşte de parchetul dur de sub picioarele mele,7 si nu stiu de ce, dar mă trezesc scoţând t

t

*

*

pe gură un râs atât de nebunesc, încât am impresia la început că totul se petrece doar în capul meu făcut praf şi pulbere. Mă sprijin mai bine cu spatele de perete, ducându-mi o palmă la frunte pentru a-mi remeza capul. Prin întredeschiderea ochilor o pot zări pe Luna privindu-mă cu o grimasă supărată pe faţă. Se lasă la nivelul meu, prinzându-şi buza de jos între buze pentru a o molfăi. — Ar trebui să râzi cu mine. în felul ăsta nu mă vei mai face să simt totul de unul singur. Fruntea i se amărăste si mai tare. »

*

— Vorbeşte băutura din sânge, nu tu, îşi scutură capul. De ce ai băut atât? îmi ling buzele, resimţind pe ele aroma dulce a alcoolului. Ochii îmi sunt acum ca două mărgele de plumb, însă reuşesc cumva să-i menţin deschişi pentru a-i întoarce cercetarea cu care mă fixează. Un râs batjocoritor începe să mi se formeze

pe limbă. — Ai vrea să spun că din cauza ta? îmi înclin capul într-o parte, lipindu-mi mai bine ceafa de suprafaţa rece a peretelui. Ţi-ai hrăni mai bine mândria dacă ar fi asa? *

Nu ştiu ce gândeşte în acest moment, dar sigur nu sunt foarte curios pentru a vrea să aflu. Ştiu că o rănesc prin ceea ce îi spun, dar nu găsesc alte cuvinte pentru a i le adresa în situaţia de faţă. Totul pare prăbuşit în jurul meu; nişte ruine ce se tot surpă la picioarele mele şi mă afundă şi mai tare în moloz şi mizerie. Gândurile mele sunt pline de mizerie. Luna se mişcă din faţa mea, iar pielea mi se crispează puţin atunci când îşi plasează una dintre palme peste braţele mele sprijinite acum pe genunchi. înaintează apoi, fără să-şi mute vreo clipă ochii de la ai mei, până când îşi aşază mâna peste pumnii mei strânşi într-o încleştare plină de nervozitate. Căldura pielii sale îmi face carnea să vibreze pe alocuri, iar stomacul mi se închide din

nou intr-un nod de senzaţii. f

— Ştii că nu vreau să fie din cauza mea, şopteşte. Atât de aproape, încât respiraţia sa caldă îmi mângâie ochii. Atât de aproape, încât dacă aş vrea, m-aş avânta spre ea numai pentru a-mi ciocni fruntea de a sa şi a-i băga de seamă tremurul ce-i străbate întreg corpul, până în buricele degetelor. Atât de aproape, încât poate, doar poate, mi-ar putea face durerea să dispară doar prin simpla sa prezenţă. Dar nu stiu dacă am nevoie de asta momentan. Cred că tot ce vreau este să fiu... singur. t

Singur, înainte să aflu cum este să iubeşti şi să fii sfâsiat în bucăţele din iubire. *

»

înainte să mă întorc aici şi să o revăd pe ea.

Poate că dacă aş fi făcut alegerile potrivite de-a lungul adolescenţei nu aş mai simţi acum presiunea asta imensă ce pare că mă striveşte cu fiecare secundă ce se scurge din viata asta mizerabilă si crudă. 7

t

îmi momentul ăsta trebuie să mărturisesc că mi-aş dori să nu le fi cunoscut vreodată pe cele două surori, căci poate acum soarta mea ar fi fost una mai blândă şi mai înţelegătoare, iar ceea ce pulsează în interiorul meu, tinându-mă în viată, nu ar mai fi atât de confuză şi paralizată. t

i

*

Nu pot să-mi dau seama de ce fac întotdeauna alegerile cele mai proaste, afundându-mă în rahat de unul singur. îmi vine să râd pe seama mea, dar abia de mai am energia să-mi mai menţin pleoapele deschise. Mi-e mult prea somn, şi simt că dacă as închide acum ochii as uita de • fata cu păr argintiu ce stă ghemuită în faţa mea, lăsând în urmă doar o amintire neplăcută. *

— Am nevoie să pleci, mormăi spre ea, cu toate că nu ştiu la ce mă refer mai exact.

Să plece din faţa mea? Sau din viata mea? t

Dau oare voi reuşi să mai trăiesc dincolo de absenta ei? $

îşi pune şi cealaltă palmă peste ale mele, strângându-le abia simţit. — Nici tu nu crezi asta. — Pleacă, tun din nou spre ea, încleştându-mi pumnii mai tare. Nu vreau să te mai văd. Mă faci să vreau să-ţi fac rău, prinţeso. Şi nu vreau să decad atât de mult. Am impresia că buzele i se ridică intr-un zâmbet, dar în momentul de faţă abia de-i mai pot vedea faţa cum trebuie. — Nu plec nicăieri, Papă-lapte, îmi respiră încet peste palme, apoi face un gest ce-mi dă complet lumea peste cap — îmi întoarce palmele cu podul acestora în sus, şi-mi sărută cu o hotărâre covârşitoare punctul central unde se întâlnesc cele două.

Pielea parcă mi se topeşte sub presiunea chinuitoare a buzelor sale, ce stăruie lipite in acest mod mai bine de trei secunde, urmând ca mai apoi să şi le desprindă şi să-şi ridice ochii spre ai mei. Şi o privesc aşa cum nu cred că am mai făcut-o vreodată. Aş vrea să-i spun ceva, dar nu mă văd in stare. Cred că sunt mult prea beat pentru a mai articula vreun cuvânt, darămite propoziţii întregi. îmi suflă încep peste locul îmi care îmi sărutase palmele, înmuindu-mă din toate oasele la vederea umbrei de zâmbet ce-i încolţeşte pe faţă. — Când eram mică tata îmi citise o legendă despre un trib în care cei de acolo, atunci când voiau să-i arate unei persoane cât de mult însemna pentru ei, îi sărutau interiorul palmei fără să mai rostească vreun alt cuvânt. în felul ăsta, se spunea că-ţi încredinţai inima acelei persoane, fiind cea mai mare demonstraţie de iubire din câte existau. Acum, surâse vag, nu ştiu dacă ceea J

ce simt eu se poate apropia măcar de iubire, insă vreau ca prin asta, îmi mângâie de câteva ori marginile palmelor cu degetele mari, să ştii că ţin prea mult la tine pentru a-ţi da drumul. Aşa că până ne dăm seama ce mama mă-sii se petrece cu noi, ţine-mi inima aproape, iar eu voi fi mereu lângă tine când vei mai avea dubii sau nelinişti. 9

îmi strânge apoi palmele una peste cealaltă, presându-mi-le peste zona din stânga a pieptului. Şi chiar în acest moment, toată acea ceaţă ce până acum îmi împăienjenise vederea, mi se ridică de pe ochi, şi pot s-o văd pe ea, aşa cum e de fapt. Fragilă, temătoare, cu palme ce-i tremură subit peste ale mele, o Luna ce-mi face acum inima să-mi bată la viteză maximă. O Luna doar a mea pentru seara asta. Un zâmbet idiot îmi răsare în colţul gurii. — Cred că-i cel mai siropos rahat auzit în toată viata mea. t

— Nu mă face să te lovesc unde doare! se împinge cu umărul în al meu, părând călcată pe coadă. îmi aplec fruntea spre corpul său, până când mi-o lipesc de spaţiul dintre gât şi umărul său. Inspir de câteva ori, frecându-mi nasul de linia caldă a gâtjelului. — Vreau să te sărut ca un nebun în momentul ăsta, murmur oarecum obosit, simţindu-mă însă corpul mai... eliberat. Ca şi cum o povară imensă mi s-ar fi ridicat de pe piept. Luna devine brusc mai rigidă lângă mine. îşi scoate palmele dintre trupurile noastre, înconjurându-mi spatele cu ele. Câteva degete îmi atind părul, dispărând printre fire. — Ştii că nu te voi lăsa, îmi masează lent scalpul, aducându-mi un oftat pe buze. Dacă vrei să mă săruţi va trebui s-o faci când esti complet treaz, ca să nu uiţi până dimineaţă. r

f

Pufnesc, aplecându-mă mai tare — dacă e

posibil măcar — înspre ea. — Eşti un exemplu al naibii de prost, Luna. — Ce vrea să însemne asta? întreabă pe un glas ridicat, oprindu-se din mişcare. Surâd, simţindu-mi pleoapele din ce în ce mia greoi. Căldura sa corporală mă cuprinde cu totul, aducându-mi nişte ultime şoapte înainte să mă abandonez în braţele sale. f

— Nimic, Luna... Nimic...

Capitolul 35

LUNA

— Vrei să-mi spui şi mie de unde până unde

ai ajuns tu să fii cu Hex? răcnisem poate prea agresiv spre sora mea mai mică, auzind uşa pe care tocmai o deschisesem lovindu-se cu o bufnitură de cadranul lemnos al acesteia.

Sunny îmi aruncase o privire sceptică, apropiindu-se de biroul său pentru a-şi lăsa ghiozdanul pe suprafaţa acestuia. Se oprise cu palmele în dreptul fermoarului dintr-o parte, întălnindu-mi ochii cu o expresie ce voia să pară încrezătoare. Doar că ştiam că în interiorul ei era destid de agitată, ca de fiecare dată când vorbea cu mine, de altfel. îmi putea da seama de asta din felul nervos în care îşi dădea şuviţele după ureche, deşi nici măcar nu o deranjau în vreun fel. — Ciudat că vrei să vorbim acum,3 Luna. Tin minte că de fiecare când încerc să port o conversaţie cu tine mă expediezi cu prima ocazie. r

Mă proptisem în dreptid uşii, împreunându-mi braţele la piept. Nu plăcea când mă ataca cu fel şi fel de argumente nefondate. Ştia mai bine decât oricine de ce nu-mi plăcea să fiu în preajma ei, nu-i aşa? De ce mai căuta acum să scoată la iveală nişte detalii deja răsuflate? — Lasă arfele şi spune-mi. Ce-ai făcut de l-ai aburit de tot pe Hex?

O auzisem pufnind, deschizându-şi genta. — Nu e căţeluşul tău, Luna. Nu-l deţii în vreun fel. !

f

J

/

— N-am spus asta, murmurasem printre dinţii încleştaţi. Dar nu cred că-s singura căreia i se pare a naibii de ciudată apropierea asta dintre voi, pentru că înainte nu dădeai doi bani pe existenta lui! T

Se oprise din mişcare, privind undeva în gol. Sunny era merue obişnuită să obţină ceea ce voia, aşa că nu m-ar fi surprins dacă s-ar fi folosit de cine ştie ce şiretlic pentru a-l atrage în capcană pe fraierul de Hex. Ar fi fost de ajuns să-şi ridice fusta mai sus de genunchi, iar câinele ăla în călduri şi-ar fi ridicat instant coada. îşi linse buzele, întorcându-se cu corpul spre mine. — Doar pentru că nu m-ai lăsat vreodată să stau prin preajma lui nu înseamnă că mi se păruse indiferent. De ce nu poţi să înşelegi

că, pur şi simplu, s-a întâmplat să ne apropiem când tu n-ai mai fost acolo să-l tragi înapoi aşa cum o făceai încă de când eram mici. Nu înţeleg, ce ţi-am făcut de mă urăşti atât de tare? Până în acel punct începuse să devină de-a dreptul enervată, sângele adunându-i-se în obraji, iar sprâncenele stând lipite la capete, îmi venea să-i ţip în faţă toate motivele pentru care nu o voiam prezentă în viaţa mea, însă mereu reuşeam să mă calmez, amintindu-mi că cea în faţa căreia trebuia cu adevărat să răbufnesc îşi citea romanele erotice undeva prin sufragerie. Faptul că Sunny se întâmpla să fie liantul dintre noi două mă frustra uneori la culme, căci în sinea mea ştiam că nici ei nu-i plăcea prea tare distanţarea asta dintre noi, însă n-aveam să uit prea repede că, doar din simplu fapt că a primit întotdeauna ce şi-a dorit, încercase mereu să mă eclipseze. Cu, sau fără cunoştinţa sa. Pufăisem pe nări, încercând să-mi calmez senzaţia de frig ce mă pătrunse de la spate.

— Ştii prea bine de ce te evit. — Nu, nu prea cred că ştiu, mă provocase din priviri, dar nu aveam atunci timp să mai continui cu şarada aia de prost gust. — Mă rog, continuă să crezi ce vrei. Dar niciodată, făcusem un pas spre ea, niciodată să nu te amesteci în viata mea mai mult decât ţi-ar permite lungul nasului, m-auzi? Tu ai viaţa ta, iar eu pe a mea. Ce-i aşa greu de înţeles că nu vreau ca ele să se întrepătrundă în vreun fel? I

Nu spuse nimic vreme de câteva secunde bune, şi începeam deja să mă gândesc dacă va apela la veşnicele lacrimi e crocodil pentru a încerca să se scoată din discuţia asta. Mereu obişnuia să facă asta; acum mai puţin, dar când era mai mică parcă era un fel de armă supremă în faţa celorlalţi. /

Nu şi a mea, aparent. îmi dădusem ochii peste cap. Nici măcar nu-i în stare să se justifice în faţa mea, îmi

spusesem în gând. Mă întorsesem pe vârfuri, fiind pregătită să-i părăsesc dormitorul. Rozul din el începea deja să mi se urce la cap, urcându-mi voma pe gât. — De ce nu poţi accepta faptul că poate chiar în plac? Vocea sa mă blocase în loc mai ceva decât un buton de oprire. îmi răsucisem cu corpul spre ea, ascuţindu-mi privirea spre dânsa. îşi freca palmele una peste cealaltă, părând să aibă o expresie chircită pe faţă. înghiţise în sec, părând destul de reţinută. — E aşa greu să crezi că-l plac pe singurul băiat care a avut curajul să se apropie de mine? întrebase, ochindu-mă atunci cu ofericitate pe care nu ştiam că o posedă. Pufnise, aproape batjcoritor. Tu trebuie să ştii mai bine decât oricine faptul că mamei îi place să mă ţină sub papuc. Nu tu ieşiri cu prietenii după o anumită oră, nu tu bere sau orice altă băutură pe care considera-o ea nocivă pentru creier, nici gând de băieţi sau

întâlniri. Cum tu esti rebela casei, e normal ca povara ordinelor sale să cadă doar asupra mea, nu-i asa? Tu poti să-ti trăieşti viata asa cum ai chef, dar eu ar trebui să prind rădăcini în casa asta, nu-i aşa? *

/

*

/

r

/

/

/

/

/

Deja ridicase vocea mai mult decât o făcuse în toată viaţa sa. Şi părea supărată. Nu, de-a dreptul fioroasă. Mă privea cu atât de multă tărie, încât aveam impresia că vrea să-mi străpungă direct prin suflet. Şi ce insinuează? Că am lăsat-o pradă controlului nebunesc al mamei? Ar trebui să-şi fi dat seama până acum că ea a fost mereu preferata în ochii săi, şi că eu fusesem cea abandonată numai pentru a putea fi ea îngrijită cum trebuia. Aşa că, nu. Nu aveam să mă simt rău pentru ea, căci eu am fost cea neglijată în toată ecuaţia asta, în timp ce ea a primit orice lucru mărunt pe care l-a dorti vreodată. — Deci nu, îşi scutură mai apoi capul, punându-şi palmele în şolduri. Nu încerca să spui că îmi bat joc de el, pentru că până

acum nimeni altcineva nu a mai îndrăznit să se apropie de mine din cauza mamei. Nimeni. Şi cred că îmi place asta la el; că a reuşit să-mi ofere ceva după care aspirasem atât de mult timp. Libertate. Libertate, îmi repetasem cuvântul în minte. Oare chiar vorbea serios? — Sună ca şi cum asta a-i aştepta de la el; să te scoată de aici numai pentru motivele tale egoiste. însă să nu crezi că te voi lăsa să-l foloseşti pe Hex doar pentru atât, mârâisem spre ea, mai înflăcărată ca niciodată. Pentru că dacă-mi voi da seama că îţi baţi joc de el voi avea grijă să nu mai părăseşti camera asta. Dacă vrei libertate, ieşi naibii în faţă şi ia atitudine! Nu căuta pe altcineva să te scoată ca pe o domniţă la ananghie, pentru că nu va exista mereu cineva care să te ajute din cauză că eşti tu mult prea proastă pentru a te descurca de una singură. Apoi i-am părăsit camera, fără să mai arunc vreo privire înapoi pentru a-i vedea expresia de pe faţă.

— Simt miros de cafea? îmi ridic capul de la patrupedul ce mârâie nu tocmai plăcut spre mine, zărindu-1 pe blondul super active, Evan, intrând cu picioarele împleticite de somn pe uşa de la bucătărie. îşi freacă ochii pe jumătate închişi, căscând lung, şi îşi direcţionează apoi paşii spre scaunul pe care stă iubitul său, Aii. îl sărută scurt peste păr, îndreptându-se apoi spre cafetieră pentru a-şi turna o cană de cafea. — Nu crezi că te simţi prea acasă? vine de undeva întrebarea lui Drako, care nu ştiu de unde naiba apare din senin. Câinele negru de lângă picioarele mele latră entuziasmat, strecurându-se printre gleznele pentru pentru a o zbughi spre tipul ce se scarpină de după ceafă, părând răvăşit cu totul. Al naibi câine nerecunoscător! Voiam doar să-l mângâi după urechi şi mi-a oferit tratamentul cu mârâit.

Cine-o mai încerca să pună mâna pe el de acum. — Tu te-ai trezit să vorbeşti, mormăie pe o voce răguşită de somn Evan, luându-şi cana şi proptindu-se pe scaunul de lângă iubitul său. E primul cuplu gay pe care-1 văd în viaţa mea, — am nişte college lesbiene prin facultate, totuşi —, şi nu par deloc genul de persoane care sunt portretizate uneori pe reţelele de socializare. Mă refer aici la faptul că nu se îmbracă strălucitor, nu poartă sclipici prin păr şi nici nu par foarte feminini. Ba din contră, Aii ar fi destul de atrăgător dacă nu ar fi atât de timid. Probabil de aia el, Kiva şi Joanna se înţeleg atât de bine într-un timp atât de scurt. Iar asta înseamnă ceva, căci Kiva nu se deschide prea uşor în faţa altor persoane. De lângă mine, Drako se apleacă pentru a-şi trece de câteva ori ori palmele prin blana îngrijită şi lucioasă a câinelor, care se lasă imediat pe spate, scoţându-şi limba afară.

— Pe mine nu m-a lăsat să pun mâna pe el, mă uit contemplativă spre cei doi, iar ochii de un fumuriu închis ai lui Drako se intersectează instant cu ai mie. — Probabil miroşi ca Hex, ridică din umeri, şi nu prea ştiu la ce se referă mai exact. îmi apuc între degete marginea bluzei, mirosind-o de câteva ori. Miros abalsam de rufe, ce naiba! — Oh, v-aţi trezit deja, apare în scurt timp şi Joanna, avântându-se spre chiuvetă pentru a-şi turna un pahar cu apă. Se apropie apoi de masă, privindu-ne pe toţi din picioare. Are părul puţin dezordonat, şi cearcăne pe sub ochi. E ok să umblăm aşa prin bucătăria Vanessei? Din spatele său, Drako se apropie tăcut de ea cât să tragă uşor de marginea tricoului său de pijamale. Apoi, ca şi cum ar fi cel mai firesc lucru din lume, îşi apleacă capul pentru a-şi plasa un sărut apăsat peste linia umărului său, făcând-o pe săraca fată să tremure subit şi să-şi strângă mai bine

palmele în jurul paharului plin cu apă. Câţiva stropi cad pe suprafaţa mesei. — Drako, şopteşte ruşinată spre el, încercând să se dea la o parte atunci când constată că toate perechile de ochi sunt aţintite asupra lor. Obrajii i se aprins imediat, scăldându-se într-un roşu de sânge. Surâd, amuzată oarecum de cei doi. Mai ales de Drako, care îi aruncă o ocheadă serioasă, ca şi cum ar putea comunica cu aceasta din priviri, ca mai apoi să se îndepărteze ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ce relaţie ciudată au cei doi. — E în regulă, mă opresc cu privirea spre fata care continuă să şteargă cu mişcări neglijente apa de pe masă. Vanessa e trează deja. A coborât să-şi ia ceva de băut şi a urcat din nou să-si facă exerciţiile de dimineaţă. Are o sală specială pentru aşa ceva, bâigui. T

t

t

— Poate că n-ar fi o idee asa de rea să o facem naşa noastră peste câţiva ani, dă din gură Evan, privind în gol, ca şi cum şi-ar *

planifica deja în minte nunta cu Aii, şi cu o Vanessa care să-i plătească luna de miere. De lângă el, Aii îi aruncă o privire plină de reproş, certându-1 pe muţeşte. Evan îi sărută însă fruntea, făcându-i orice supărare să i se dizolve. Drăguţ. — Amalia şi Luke dorm încă, spune Joanna, ca si cum ne-ar informa. Cred că sunt destul de obosiţi după ziua de ieri. 7

Nu zău, îmi spun în gând. Până şi eu sunt praf de oboseală. Bibi şi Kiva plecaseră încă de aseară spre casele lor, pentru că deja suntem destul de multe persoane care şi-au petrecut noaptea în vila blondinei. Nu-i ca şi cum am făcut-o fără permisiunea sa, şi, până la urmă, nu noi avem o casă cât ale noastre la un loc. Banii te pot pune în tot felul de situaţii, zâmbesc în sinea mea. Arunc o privire spre ceasul de pe perete, văzând că e trecut deja cu mult de ora zece dimineaţa. J

Mă ridic încet de la masă, aruncând o privire iritată spre câinele ce-şi ridică colţii de îndată ce trec pe lângă el. Pe bune acum, ce dracu' i-am făcut? O iau la pas prin casa exagerat de mare a Vanessei, plimbându-mi din când în când ochii peste mobilierul elegant sau pentre tablourile ce par ale naibii de scumpe, aşezate pe pereţi într-un şir indian. Cineva chiar are gusturi într-ale artei, nu glumă! Mă opresc în dreptul unei uşi masive din lemn maroniu, trăgând de câteva ori aer în piept. Apoi, când simt că sunt pregătită să înfrunt orice s-ar afla dincolo de usa asta apăs pe clanţă, acomodându-mi ochii cu semiobscuritatea dinăuntru. închid usa în urma mea, îndreptându-mă ţintă spre draperiile uriaşe de la fereastră pentru a le da pe jumătate la o parte, cât să intre puţin lumină în dormitorul cufundat parcă într-o linişte îngrozitoare. *

t

îmi ajung însă la urechi câteva respiraţii venind din zona patului, şi, cu mişcări

menite să nu producă prea mult zgomot, mă apropii de acesta. Hex doarme buştean, cu faţa ascunsă aproape in totalitate printre plapuma neagră ca tăciunele, in timp ce jumătatea stângă a corpului o are in afara acesteia, părând ca picat din cer. Sforăie brusc, plescăind din buze pentru a înghiţi mai apoi în sec, iar un zâmbet tâmpit mi se plantează pe buze la vederea înfăţişării sale de beţiv adormit. t

Avusesem nevoie de ajutorul lui Drako şi Bibi pentru a-1 aduce aseară aici. Idiotul adormise pe mine, aproape strivindu-mă sub greutatea corpului său plin de muşchi, aşa că fusesem nevoită să strig după ceilalţi pentru a veni şi a-1 da după mine înainte să mă sufoc de-a binelea. Refuzasem să le răspund la prea multe întrebări, care parcă se revărsaseră aseară peste mine ca o ploaie urâtă de vară, în mare şi pentru că nu ştiam nici eu prea bine ce scuze să mai inventez pentru a justifica comportamentul neplăcut al lui Hex. Băuse ca un nenorocit, şi nu prea voiam să ştiu motivul care l-a împins spre un

asemenea pas. Hex nu prea obişnuieşte să bea până când se face mangă, reuşind să-şi controleze destul de bine alcoolul din sânge, aşa că nu prea ştiu ce a avut aseară. Numai amintindu-mi de ultimele scene întâmplate între noi îmi vine să intru în pământ de frustrare, aşa că încerc, pe cât posibil, să nu mă gândesc prea mult. Mă las cu o jumătate de fund pe marginea patului, trecându-mi buricele degetelor peste ceva câteva fire rătăcite de păr ce-i stau răsfirate de-a lungul frunţii. E destul de cald la atingere, simţindu-i capul mişcându-se puţin când articulaţiile îi ating cam prea tare pielea, făcându-1 să se foiască cu nasul în materialul vaporos al plapumei. Un geamăt înfundat i se prelinge printre buzele uşor întredeschise, aducându-mi un rânjet de-a lungul gurii. Arată atât de inocent în poziţia asta, încât n-ai crede că în urmă cu o zi s-ar fi purtat ca un nesuferit cu diplomă. Desi,3 dacă as analiza situatia mai în detaliu,3 mi-aş putea da seama că totul a pornit în mare parte de la mine şi reţinerea mea în ceea ce-1 priveşte. t

!

t

M-am gândit mult la relaţia noastră pe tot parcursul zilei de ieri. Ştiam deja că mă va aştepta tratamentul indiferenţie din partea sa după ultima fază cu acesta din camera sa, când îmi explicase că mă va lăsa în pace, aşa că am profitat de timpul în care mă ignorase pentru a încerca să-mi sortez sentimentele între ele şi a ajunge la o concluzie finală. Sau mă rog, una cât de cât amiabilă pentru amândoi. îl lovesc de vreo două ori cu degetul peste nas, făcându-i fruntea să i se încrunte. Ce penibil arată, râd în sinea mea. Adevărul este că, oricât de mult aş putea să fiu de acord cu ideea de a da o sansă... chestiei ăsteia dintre noi, mereu va exista o părticică în sufletul meu care să-mi amintească că, faptul că am stat atât de mult unul în preajma celuilalt, m-a făcut să-l privesc ca pe cineva din familie, nicidecum pe un tip cu care aş vrea să mă pup la fiece colţ de stradă. Şi cred că îmi este teamă puţin de ideea asta de schimbare. Nu neapărat pentru că am face ceva greşit; cred că am *

trecut deja de faza în care să mă gândesc că am fi ca fraţii, si am face ceva extrem de greşit şi păcătos, dar... nu ştiu. Hex e impulsiv, vrea uneori totul de-a gata şi se supără dacă nu primeşte ceea ce-şi doreşte. Probabil de aia a reactionat atât de urât acum două zile, când nu i-am răspuns la întrebare. t

;

*

t

De asemenea, e şi foarte orgolios. Deci dacă n-aş fi făcut eu un alt pas către el, nu cred că s-ar mai fi apropiat vreodată de mine, aşa cum îmi promisese. Aşa e el, ţine totul ascuns înăuntrul său pentru că ştie mai bine chiar si decât mine că nu multor oameni merită să te destăinui. Şi, privind acum imaginea de ansamblu, îmi dau seama că noi doi semănăm mai mult decât as fi crezut în trecut. 9

Şi poate tocmai din cauza asta mă simt aşa atrasă de el, incapabilă să stau prea mult la distantă de el. 9

Poate că tocmai durerea prin care am trecut amândoi ne face atât de apropiaţi.

îl aud gângurind vag de prin cearşafuri, şi încremenesc complet din orice mişcare. Mă uit mai atentă spre el pentru a-mi da seama dacă are sau nu de gând să se trezească, şi, când îmi dau seama că mişcările sale denodă faptul că ar vrea să-şi deschidă ochii îmi ridic palma din dreptul părului său, gândindu-mă că ar fi şi aşa destul de ciudat să mă găsească lângă patul său, darămite să-şi dea seama că l-a atins în timp ce doarme. t

Doar că nu reuşesc să-mi retrag mâna cu prea multă vigilenţă, căci în secunda imediat următoarea palma sa se ridică spre încheietura mea, şi mă trezesc trasă spre pat cu atât de multă forţă, încât mă prăbuşesc cu un zgomot surd peste corpul acestuia, încerc să mă desprind de el, dar deja mă ţintuieşte lângă corpul său cu ambele braţe, asfixiindu-mă la pieptul său. — N-am crezut să fii aşa perversă încât să mă mângâi în somn, şopteşte pe o voce ce-i reflectă somnolenta, frecându-si fata de părul meu. Te-a excitat somnul meu, prinţeso? t

J

•

j

Mă opresc din mişcare, încercând să-i asimiiesz cuvintele. îmi mişc piciorul, lovindu-1 cu genunchiul în pulpă. — Cine dracu' te-a mângâiat? Ţi-am dat părul slinos la o parte, atâta tot! Râde scurt, simtindu-i braţele strecurându-se printre corpurile noastre până când reuşeşte cumva să-mi prindă faţa între palmele sale. îi întâlnesc ochii de un albastru pătrunzător, cercetându-i pe ai mei cu o curiozitate sireată. *

— Eşti o mincinoasă atât de proastă, Luna, zâmbeşte lacom spre mine, ca şi cum toată somnolenţa i s-ar evapora din corp, şi dă să se aplece spre mine, coborându-şi faţa spre a mea. Fac ochii mari, ridicându-mi fulgerător palmele pentru a mi le presa pentru gura sa. îi simt focul ce-i arde prin piele, şi brusc corpul mi se încălzeşte cu câteva grade. — Ce-ţi închipui că faci?

Se încruntă. — Ai spus că te pot săruta când sunt treaz, mormăie pe sub buzele mele, simţindu-i cuvintele vibrându-mi prin vene la fiecare articulare a acestora. înghit în sec, cu stomacul strâns într-un ghem de nervozitate. E ciudat cum acum câţiva ani n-as fi dat doi bani dacă ne-am fi trezit într-o ipostază de genu', iar acum inima îmi bate ca în prima noapte în care m-am avântat să experimentez sexul. Unii ar putea spune că sunt nebună de legat. r

t

— Ăsta-i primul lucru la care te poţi gândi când deschizi ochii? întreb credulă, cu degetele încă presate bine peste formatul buzelor sale. — Mă poţi judeca? îi văd sprânceana stângă arcuită, iar apoi pulsul îmi mai sare o bătaie atunci când îmi prinde una dintre palme într-a sa, ţinând-o în loc, iar buzele sale

calde şi pline i se lipesc de vârful degetelor mele, expediindu-mi săgeţi pline de curent până în măduva oaselor. Şi, ca mintea să-mi devină şi mai agomerată de fel de fel de idei, buzele sale se deschid încet în dreptul degetului meu inelar de la mâna stângă, iar căldura exagerată a gurii sale îmi cuprinde cu totul braţul, pe măsură ce-şi avântă cu mişcări îndrăzneţe gura în jurul degetului meu. Limba sa mă atinge în scurt timp, şi simt cum îmi vine să-mi musc buza de frustrare când o senzaţie ciudată, electrizantă, îmi ia cu asalt zona bazinului. Mă mişc incomod, trăgându-mi degetul din gura sa. Dinţii săi mă zgârie din cauza mişcării mult prea bruşte. 9

— încă eşti beat, sau ce naiba? îmi şterg degetul de blugii mei, enervându-mă şi mi tare la vederea amuzamentului ce-i joacă pe fată. 9

— Ai gust de săpun, îşi scoate de câteva ori limba afară, ca şi cum ar testa un fel de

mâncare. încerc să mă împing de lângă el. — Probabil pentru că m-am spălat pe mâini de dimineaţă. Ceea ce nu pot spune despre gura ta. Miroase a gunoi putred. — Ai o gură aşa mare uneo-. Un zgomot de bocănitură în uşă în opreşte din vorbit, făcându-ne să ne întoarcem gâturile spre bucata mare de lemn. Apoi o altă bocănitură. Şoapte. Până când, cu o altă lovitură înfundată uşa se dă în lături, făcând nişte trupuri să se prăbuşească pe parchet. Clipesc fără reacţie spre piramidă creată de Evan, Amalia, — care pare că schiaună de durere —, Vanessa şi Joanna în fruntea tututor, în timp ce în spatele lor îi văd în picioare pe Aii şi Luke, bătându-se cu palmele peste frunte.

De deasupra celorlalţi, Joanna se trezeşte râzând puţin forţat, având faţa roşie ca racul. — Nu e ceea ce pare. — Da, categoric nu priveam prin gaura cheii! continuă Evan, fiind imediat pocnit in umăr de Vanessa. Amalia încă e imobilizată sub cei patru. Arunc o privire confuză spre Hex, care tocmai se ridică în şezut pentru a-i privi cu o expresie de un dezinteres pur. îmi reîntorc privirea spre cei din dreptul uşii, neştiind ce să spun. De undeva din spatele lor, Drako îşi face apariţia cu o privire tâmpă pe faţă. Toate capetele se întorc spre el, părând ca şi cum timpul s-ar opri în loc exact în acest moment de maximă tensiune. Apoi, ca şi cum ar fi cireaşa de pe tort, câinele Joannei apare de nicăieri, sărindu-i în cap şi lătrând de mama focului. Câteva ţipete de groază răsună în toată camera.

— Bun băiat, amice, zâmbeşte batjocoritor Drako spre patrupedul dezlănţuit. Bun băiat.

Aproape de ora prânzului, ne împărţim pe grupuri şi părăsim vila Vanessei în funcţie de planificările fiecăruia. Evan şi Aii plănuiesc să viziteze Parcul Washington, situat nu departe de locul în care se află casa blondinei, aflând de la Aii că e un mare fan al muzeelor si clădirilor istorice, şi un împătimit şi mai înrăit în ceea ce priveşte fotografierea peisajelor urbane, probabil tocmai de aceea Kevin — da, răsare pe neaşteptate în timp ce luăm micul dejun — se oferă să o facă pe ghidul turistic cu ei, oferindu-se să le facă câteva poze celor doi având în vedere că niciunul nu aveau vreo cameră foto cu ei. Şi, aşa cum zice Aii, pozele de pe telefonul nu se compară deloc cu cele făcute cu o cameră profesională. Tind să-i dau dreptate. Luke si Amalia hotărăsc să viziteze mall-ul si *

•

magazinele din centrul oraşului, şi ceva îmi spune că ideea este strict a brunetei, căci tipul mai mult îi face pe plac decât să arate un entuziasm atât de mare precum al fetei. Sunt destul de drăguţi împreună, cu toate că am obsevat că fata asta e foarte vulcanică, în contrast perfect cu el. Oare de asta le merge relaţia atât de bine? Niciodată n-am mers pe premisa că extremele s-ar atrage, dar se pare că în cazul lor regula asta funcţionează de minune. Vanessa se plânge minute bune că are nişte scenarii de repetat pentru începutul semestrului ce se apropie cu paşi repezi, şi după ce ne conduce spre ieşire se abandonează în casă pentru a-şi putea elibera seara în caz de alte planuri. Deşi, nu ştiu cât de bine îi merge asta, căci muzica răsună de la ferestra camerei sale înainte să putem ajunge la porţile mari de la intrarea pe proprietatea sa. Mira-m-aş să poată studia în asemenea condiţii. t

Cât despre Drako şi Joanna, eu şi Hex îi conducem înapoi la casele noastre pentru a se putea schimba de hainele refolosite de

ieri. Drumul cu taxiul e mai mult unul tăcut, presărat cu câteva melodii ce se tot schimbă la radio-ul maşinii, si simt uneori nevoia de a da volumul la maxim numai pentru a-mi face reproşurile ce-mi zgârie buzele să nu mai pară atât de... înfiorătoare. *

*

*

De ce spun asta? Pentru că pe tot parcursul drumului Hex îşi freacă piciorul de al meu, trezind uneori până şi privirea suspicioasă a şoferului trecut deja de primele două vârste. Din fericire pentru mine Joanna pare mult prea prinsă de peisajul ce se întrevede la geamul de care stă cu nasul lipit, în timp ce Drako... E Drako. Priveşte cu o plictiseală teribilă drept în faţă, părând mai ţeapăn ca niciodată. Din poala sa, cuşca lui Blacky se mişcă dintr-o parte în alta de fiecare dată când maşina face vreun virajmai brusc, iar câinele scheaună din când în când. *

Cred că lui Drako nu-i convine prea tare faptul că Hex a tinut mortis să se aşeze între JL

r

r

T

*

mine şi Joanna, furându-i lui oportunitatea de a sta lângă ea. Şi încep acum să-mi dau seama de ce a făcut asta, căci îmi vine să-i trântesc capul de spătarul scaunului din faţa mea dacă-i mai simt mult vârful degetelor presându-se peste pulpele mele. — încetează! mârâi abia auzibil spre el, printre dinţii încleştaţi, iar idiotul mai are tupeul şi să afişeze pe faţă o expresie de pură nedumerire. — Nu fac nimic, ridică din umeri, şi-mi dau ochii peste cap, începând să regret acţiunile de aseară. Am trezit la viaţă un monstru pipăitor! De îndată ce ieşim » din taxi si • le facem cu mâna celor doi băieţi— Drako se oferă să aibă grijă de Blacky pe ziua de azi, jurând că venele lui Hex de la gât stau să-i explodeze —, ştiu deja că voi da de mare bucluc când voi păşi pe uşa casei. înghit în sec la vederea apelurilor pierdute de la mama, şi singurul t

mesaj de la tata prin care mă întreabă dacă sunt ok si $ dorm la cineva. Uitasem să îi anunţ» aseară că voi rămâne să dorm la Vanessa. Ştiu că sunt deja destul de mare cât să nu mai fie necesară o informare a lor în privinţa a ceea ce fac, însă mereu i-am promis tatei că-1 voi anunţa dacă nu-mi voi petrece noaptea acasă, pentru a nu-şi face griji pentru mine. Nici nu vreau să mă gândesc la scandalul monstru pe care îl va dezlănţui mama asupra mea. — E totul în regulă? apare în faţa mea chipul îngrijorat al Joannei, ce-mi atrage toată atenţia asupra sa. — Să sperăm, dau din cap, deschizând uşa de la intrare. La început, nu pot auzi niciun sunet care să-mi dea de înţeles că ar fi cineva în casă. Ştiu că tata munceşte peste zi, aşa că ideea ca mama să nu fie acasă e una destul de scăzută. Nu prea iese din casă decât dacă e invitată la vreo prietenă de-a sa sau atunci J

când trebuie să facă cumpărături, eventual pe cele care presupun haine sau bijuterii. Chiar încep să mă gândesc în sinea mea că sunt a naibii de norocoasă, însă tocmai când ţi-e lumea mai dragă apare ceva care te face să-ti schimbi culoarea la fată. în cazul de fată fiind vorba de o femeie cu privirea aprigă şi o carte învârtită în palmele sale, ieşind de pe uşa sufrageriei. r

j

ţ

înghit în sec, zărind-o pe Joanna privind-o cu o faţă pe jumătate ruşinată, pe jumătate agitată. Cred că nici ei nu-i place prea tare privirea de gheaţă a mamei. — Unde naiba ai fost, Luna? — Uah, bună şi ţie! mă prefac că zâmbesc spre ea, dar mama mă ştie mai bine încât să nu-mi creadă câtuşi de puţin tentativele de a zâmbi la ea. îmi piere orice veselie falsă de pe chip. Am ieşit cu grupul, îi fac semn Joannei să urce înainte mea. Chiar nu vreau să fie martoră la vreo scenă în care începem să ţipăm una la cealaltă.

Aceasta îmi aruncă o privire încurcată, păşind totuşi pe lângă mine când îmi obsevă încordarea de pe faţă. — Bună ziua, doamnă Morgenstern! şopteşte în momentul în care trece pe lângă ea, iar mama se rezumă la o simplă înclinare a capului, părând parcă prea ocupată cu hlizitul la adresa mea. Ce să spun, mă simt, brusc, aşa importantă în ochii săi! Dau să trec la rândul meu, însă mi se pune în cale, încrucişându-şi palmele la piept. Dacă ar putea, cred că mi-ar săpa şanţuri întregi cu focul ce-i scapără în pupile. — Ţi-am mai spus şi eu, şi David, că trebuie să ne anunţi când stai peste noapte, Luna! — De ce faci aşa dramă din asta? o întreb pe un glas neobişnuit de calm, căci pe interior spumeg cu totul. Am uitat, nu mai face o tragedie din orice. — Pentru că îmi fac griji pentru tine! răcneşte poate cam prea tare, căci atât eu,

cât şi Joanna, tresărim in acelaşi timp. Tipa se opreşte pe la jumătatea scărilor, privind cu ochi mici şi încremeniţi spre noi două. Aş vrea să-i spun să-şi continue drumul, dar nu mă văd în stare momentan să-mi iau ochii de la cea din faţa mea, care se arată atât de îngrijorată pentru mine. O ochesc pieziş. — Nu mă face să par cea rea dintre noi două, bine? Si nu încerca să fii acum mama care înainte n-ai fost, pentru că nu ştiu dacă aş putea vreodată să te cred în ceea ce spui! 7

Tace, tac, parcă întreaga casă tace cât timp continuăm să ne uităm una la alta fără să mai clipim măcar. Joanna refuză să se mai mişte, părând pietrificată de-a binelea, şi încep să mă blestem în gând că nu am lăsat-o să meargă la Hex. Sigur nu voi avea nevoie de compătimirea sau mila sa când vom ajunge în camera mea. După alte câteva secunde ce-mi par veacuri de om, mama oftează în cele din urmă, iar fruntea i se mai descreteste. Ochii i se mai

îmblânzesc, şi parcă aş tinde să fac acelaşi lucru, dar mă menţin pe poziţii în schimb. — îti vreau binele, Luna. Si vreau doar să înţelegi că există mult rău pe lumea asta care te poate lovi exact când te aştepţi mai puţin. Şi oricât de bătăioasă te ştiu eu pe tine, nici chiar tu n-ai putea să-i faci faţă. r

'

$

îmi îngustez ochii spre ea, încercând să-mi dau seama la ce se referă. Face însă cale întoarsă spre sufragerie înainte să-i mai pot adresa vreun cuvânt, lăsându-mă în urmă, plină de nervi şi întrebări. Niciodată n-am s-o înţeleg pe femeia asta. — Te simţi bine? mă întreabă Joanna după ce ne aşezăm pe pat. Mă gândesc la început să mă prefac că nu-i aud întrebarea, dar ceva îmi spune că-i mai deşteaptă decât mi-ar plăcea mie să cred. Oftez, şi pentru următoarea jumătatea de oră îi destăinui o mică bucăţică din mine, cât să o facă să înţeleagă că nu am nevoie de

mila nimănui. Nu stiu de ce,7 dar ideea că as putea trezi asta in cine îmi întoarce stomacul pe dos. •

i

în definitiv, nu ştiu de ce mă destăinui în faţa unei necunoscute pe care cine ştie dacă am s-o ma văd vredată în viata mea. Poate pentru că simt că m-ar înţelege. Poate pentru că se vede pe faţa ei că încearcă să empatizeze cu mine, fără să pară gata-gata de a plânge sau a-şi bate joc de mine şi relaţia mea deplorabilă cu mama. Poate pentru că, în adâncul meu, simt de mult nevoia de a vorbi cu cineva despre tot ceea ce mă doare sau deranjează. f

Şi de multe ori, se pare că e mai uşor să te confeseri unui străin decât cuiva care te cunoaşte de toată viata. »

t

— Va fi bine, încearcă aceasta să schiţeze un zâmbet. Din ce am observat esti o fată destul de puternică. Deşi, spune, pocnindu-şi degetele, nu c-aş vrea să par nesimţită sau ceva, însă ceea ce a spus mama ta azi mi-a părut mai mult a... nelinişte. Cred că orice mamă îşi va face griji pentru copilul său, *

indiferent de relaţia lor. Mai că pufnesc. — Să înţeleg că te înţelegi bine cu a ta? Nu pot să nu constat cum zâmbetul îi pierde încetul cu încetul de pe faţă, lăsând în urmă doar o linie fină a buzelor. înghite în sec. — Nu i-am cunoscut pe ai mei. Au murit înainte să apuc să-i întâlnesc. Ei, fir-ar! Acum am comis-o! — Dar bunicul mi-a oferit dragoste cât pentru amândoi la un loc, îi înfloreşte zâmbetul în colţul gurii, şi dintr-un oarecare motiv încep să mă simt mai bine. — înseamnă că e un bătrân pe cinste, bâigui, încercând să nu mă mai gândesc la cele întâmplare cu mama. — Da, surâde Joanna, privind într-un anumit punct de pe cearşafuri. A fost într-adevăr un om deosebit de bun.

îmi întredeschid buzele, hotărând că-i mai bine să-mi ţin gura închisă. Eu mă plâng că mama poate fi nesuferită în majoritatea timpului, în timp ce fata asta şi-a pierdut nu doar părinţii, dar şi persoana care a crescut-o în locul lor. încep să mă simt groaznic pe interior, şi chiar mă gândesc cât de egoişti suntem noi, oamenii, care ne plângem din orice nimic, în timp ce alţii înfruntă greutăţi de zeci de ori mai mari şi apăsătoare. Uneori nu ne putem mulţumi cu oricât de puţin am avea. — Păi, îmi ridic glasul, captându-i atenţia. Viata-i scurtă! Să nu ne-o trăim încruntate! t

Şi, zicând asta, o nimeresc cu o pernă fix în faţă, făcând-o să rămână cu gura deschisă şi cu ochii nemişcaţi. Pufneşte apoi, dându-şi câteva şuviţe din părul trecut cu puţin de umeri, şi în scurt timp începem un adevărat război cu perne ce mai mult ca sigur zguduie întreaga casă de la temelii.

Asta până când ultima pernă a Joannei e atât de puternic aruncată spre mine, încât mă împiedic de cearşafuri şi cad cu spatele de podea, icnind la contactul dureros al capului. — Eşti bine? întreabă cu jumătate de gură, vădit îngrozită de ceea ce făcuse. Clipesc cât să mă dezmeticesc, şi mă sprijin apoi pe coate pentru a mă ridica din poziţia ciudată în care aterizasem. Trag spre mine cât de multe găsesc cu putinţă, şi-o privesc cu viclenie. îngrijorare îi e înlocuită de groază. — E timpul pentru revanşă!

Capitolul 36

HEX

— Oh, haide, Luna! o prinsesem de braţ,

deteminând-o să se poticnească în loc şi să-şi întoarcă corpul spre al meu. Cât timp ai de gând să mai fi supărată pe mine pentru faza cu meciul?

Ochii săi, de un căprui ce păreau atunci să ascundă adevărate flăcări ale Iadului, îmi fixau privirea cu o îcnordare destul de dificil de descris. Ca şi cum ar fi fost un gândac în faţa sa şi ar fi aşteptat momentul oportun pentru a mă strivi sub adidaşii săi. Şi nu o puteam critica, căci până la urmă eu fusesem cel care îşi bătuse joc de încrederea sa în cel mai josnic mod posibil, forţând-o să merge la meci cu Bibi, deşi acesta nu putea să suporte prea bine câteva ori de privit cum o minge e azvârlită dintr-o parte în alta a terenului. Puteam doar să ghicesc faptul că seara ei nu decursese aşa cum s-ar fi aşteptat, şi nu prea aveam scuze la mine pentru a le folosi în favoarea mea. Fusesem un prost pentru că uitasem complet de planurile sale, însă şi ea era o tipă a naibii de încăpăţânată şi duşmănoasă, aşa că timp de două săptămâni întregi refuzase să-mi mai răspundă la mesaje. Sau apeluri. Sau să stea prea mult în faţa mea în cazul în care ne întâlneam întâmplător pe stradă. Pur şi simplu, se prefăcea că nu mă cunoştea

pentru că ştia că în acel fel avea să scoată ce e mai rău din mine. Uram când mă ignora dinadins, cu atât mai mult cu cât eu eram cel care alerga după ea ca un câine vagabond pentru a-şi cere scuze, iar mica ticăloasă nu voia să stea neam să vorbească cu mine. Uneori putea fi atât de imatură. — Pentru cât timp am chef! răcnise spre mine, încercând să-şi smulgă braţul de sub strânsoarea mea poate prea puternică. Ştiam însă dacă aveam să o scap atunci de lângă mine aveau să mai treacă câteva zile până s-o prind din nou, aşa să o trăsesem cu vigilenţă între pieptul meu, întorcându-şi corpul astfel încât să ajungă cu spatele lipit de mine. îi înconjurasem abdomenul cu braţele, ignorând privirile curioase ale oamenilor ce treceau pe lângă noi. Poate că nu era o idee chiar atât de bună să ne proptim tocmai pe mijlocul trotuarului, pe o stradă atât de aglomerată, dar în acel moment nu prea îmi mai păsa de altceva decât s-o fac pe blonda din braţele mele să se potolească pentru a

putea schimba vreo două vorbe cu ea. — Fir-ar, Hex! Ia mâna de pe mine până nu ţip în gura mare că încerci să profiţi de mine! Surâsem. Avea aşa o gură mare şi spurcată uneori! Probabil de aceea ne înţelegeam atât de bine. Sau mai bine zis, obisnuiam să o facem. J

T

Când naiba ne-am înstrăinat asa tare? — 5şt, prinţeso. Promit să-ţi dau drumul dacă vei vorbi cu mine măcar cinci minute. —Jur, dacă-mi mai spui o singură dată aşa te lovesc în co—. îi presasem palma peste gură, făcând-o să mi se zbată în braţe mai ceva decât n pui speriat de găină. Mă încruntasem spre nişte trecători ce se opriseră în drum pentru a vedea întreaga scenă, reuşind să-i oblig cumva să meargă mai departe. Ale naibii babe băgăcioase! Şi cică ele merg duminica la biserică!

în cele din urmă, dându-şi seama că nu aveam de gând să-i dau drumul prea curând, Luna se lăsase deodată moale în strânsoarea mea. Aşteptasem câteva secunde să văd dacă are de gând sau nu să mă păcălească — o credeam în stare de orice în acel moment —•, apoi îi dădusem încet drumul, privind-o cu un amuzament strâmb cum se întoarce spre mine şi se zgâieşte cu toţi muşchii faciali. Aveam impresia chiar că o venă din dreptul gâtului îi pompa probabil prea tare, zbâtându-i-se prin piele ca un vierme. — Hai, dă din gura aia, mă provocase din privire, împreunându-şi braţele în jurul pieptului. Expresia aspră de pe chipul său îmi dădea de înţeles că nu prea voia să stea la discuţii cu mine. /

îmi linsesem buzele cuprinse parcă de arşiţă, trecându-mi palma prin păr. — îmi pare rău, bine?Ştii că nu-s genu' care să aibă prea multe regrete cu privire la rahaturile pe care le face, dar chiar nu-mi place situaţia asta dintre noi, Luna! Adică,

scula mea, dar ne comportăm amândoi ca nişte puştani! — Suntem puştani, ridicase iritată din sprânceană. Nu suntem majori ca să te poţi considera prea matur. — Mă rog! mă holbasem ciudat spre ea. Ideea e că eu sunt un nenorocit cu jumătate din neuronii prevăzuţi din fabricaţie, iar tu eşti o orgolioasă de zile mari. Nu-i o combinaţie prea reuşită, nu crezi? — Şi vrei să ajungi... unde cu asta? dăduse din cap, bătând cu vârful adidasului pe asfalt, ca şi cum ar fi fost impacientată. — Vreau să spun, făcusem un pas spre ea, da se dăduse înapoi, este că nu suport să fim certaţi. Ne ştim de prea mult timp pentru a pune capăt ceea ce e între noi din nimic, Luna. Clipise, trăsăturile feţei înăsprindu-i-se şi mai aprig. — Dacă ţie ţi se pare un motiv de nimic

atunci poţi să ţi-l bagi în cur! tunase cu o voce nemaipomenit de nervoasă, făcând cale întoarsă. Mă grăbisem să mă aşez din nou în faţa sa. — Ok, ok. Proastă alegere de cuvinte. Oftasem, simţindu-mă frustrat pe dinăuntru. Nici măcar nu am mai mers cu Sunny la întâlnire în acea seară de prost ce m-am simţit. Mă privise chiorâş. — Nu pune chestia asta pe seama mea, ca şi cum eu aş fi responsabilă. — Nu încerc să fac asta, futu-i! Vocea îmi sunase mult mai ridicată decât prevăzusem. Ignorasem privile iscoditoare, trecându-mi palmele prin păr într-un gest de maximă disperare. De aceea nu-mi plăcea să mă cert cu Luna; dura secole până să ne mai împăcăm la loc, atât de neghiobi eram amândoi.

Ochii mei îi căutaseră insistenţi pe ai săi. Continua să mă ochească fără să se clintească măcar. Cu altă ocazie poate că aş fi fost impresionat de tăria cu care îmi putea susţine privirea, însă atunci nu prea puteam să fiu mândru de ea. Nu în totalitate, oricum. — Chiar nu vrei deloc să mă ierţi pentru că te-am lăsat să mergi cu Bibi? — Să ştii că n-a fost o companie prea rea, ridicase din umeri, înghiţisem în sec. Cu mine sigur nu s-ar fi plictisit vreo clipă. — Cu toate că a adormit pe la jumătatea meciului pe umărul meu, vorbise din nou, şi mai că nu-mi puteam crede ochilor când îi zărisem, ca şi cum între noi s-ar fi pus o peliculă de ceaţă, cum colţul gurii sale i se ridicaseră abia sesizabil Ochii să deveniseră brusc mai animaţi, si o auzisem în cele din urmă cum răsuflate lung. — Uite, nu-s o scorpie chiar atât de rea. O să-mi treacă. Dar dacă îmi vei mai face

vreodată o fază de genu' n-o să mai fiu atât de înţelegătoare. înţeleg să ai planuri, dar nu le ignora pe ale noastre doar pentru că se întâmplă să fii cu soră-mea. Pentru că, cine ştie, spusese, apropiindu-se cu un pas cât să-mi atingă tricoul cu degetul arătător. Ochii mi se oglindiseră într-ai săi cu o forţă de nepătruns. Poate într-o zi vei avea şi tu nevoie de mine, şi mă voi preface că nu-ţi observ problemele. îmi mai susţinuse vreo două secunde privirea, apoi se răsucise pe vârfuri pentru a o lua la pas pe străduţa aglomerată. Rămăsesem momente bune în acelaşi loc, gândindu-mă dacă, într-adevăr, avertismentul său avea să se adeverească vreodată.

— Chiar trebuie să ţii tu javra păroasă? mă uit pizmuitor spre câinele nenorocit, în timp ce Drako îl trage de coadă, spre enervarea lui. Mârâie din când în când, ridicându-şi capul pentru a-1 muşca de degete, însă

ciracul pare mult prea fascinat de reacţiile sale pentru a mai băga de seamă şi colţii ascuţiţi ai animalului cum se înfing in carnea sa. încep deja să cred că a fost muşcat serios de potaie şi a suferti leziuni pe creier, altfel nu-mi pot explica pietenia asta... dubioasă dintre cei doi. N-am să uit nicio clipă încruntarea ce i se pusese pe faţă în ziua în care i-am dat câinele în primire după ce fusese externat de la spital. îmi vine greu a crede că după doar câteva luni a reuşit să se împace cu ideea că trebuie să aibă grijă de el, darămite să mai dea naştere şi la o legătură de aşa-zisă prietenie între ei. Mă disperă. — Joanna a avut grijă de el seara trecută, răspunde sec, râzând ca prostul când creatura Iadului se avântă cu fălcile spre braţul său, prinzându-i pielea între ele. — Şi ce? pufăi, strivind chiştocul de ţigară de scrumieră. Fac vânt cu palma prin aer pentru a face fumul să se disipeze mai

repede. Vă jucaţi de-a mama şi de-a tata, sau cum? Pentru prima dată de când începuse să se joace cu câinele, Drako îşi ridică lent capul pentru a mă săgeta cu o privire scoasă parcă din filmele mute. Ca şi cum m-ar judeca — sau blestema din câte pot intui — numai privindu-mă. — Nu fi bou, îşi scutură braţul din gura animalului, scârbindu-se puţin la faţă la vederea salivei ce i se scurge pe piele. O scutură de pantaloni. Doar că n-o pot lăsa doar pe ea să-l ţină. Şi ceva îmi spune că nici amica ta după care, apropo, îţi fug ochii ca unui Blacky în călduri atunci când aleargă după căţelele vecinilor Joannei, nu i-ar conveni să-l aibă atâtea zile pe cap. Nu prea stie să stea locului. *

Arunc o altă ocheadă fugară câinelui ce începe să se rostogolească deja pe duşumea. Cu asta pot fi de acord. Mă mişc de lângă birou, îndreptându-mă spre uşa balconului pentru a deschide

geamul în partea de sus şi a lăsat aerul înăbuşit de fumul ţigărilor mele să se mai limpezească. — Nu cred că esti în măsură să vorbeşti la adresa mea când nici tu nu eşti mai breaz, spun, întorcându-mă spre el. t

t

Ridică din sprânceană. — Mi se pare corect. — Ai de gând să faci ceva în privinţa măicuţei, sau veti îmbătrâni amândoi în aceeaşi situatie de tot râsul? întreb curios. Mai că mi se face rău când te văd râvnind la ea pe ascuns. Drako pe care-1 ştiam eu înainte sigur n-ar fi aşteptat după curu' unei tipe atât de sensibile cum e ea. Fără supărare, zic repede, iar el îmi aruncă o privire plină de venin. t

7

j

*

f

Mă enervează într-o oarecare măsură să-i tot văd în postura asta de aproape-iubiţi-dar-fără-să-fim-împreună. Chiar dacă eram mort de beat cu o seară în urmă, îmi amintesc oarecum vag ce i-am

spus Joannei în legătură cu Drako, şi nu prea pot să zic că-mi pasă vreun pic dacă am fost prea agresiv cu ea. Mereu a trăit cu dubii în ceea ce-1 priveşte, chiar şi când eram în Montana. Mă frustrez eu pentru el dacă o vor ţine într-o joacă continuă de-a şoarecele şi pisica. — Şi ce-ai vrea să fac, mă rog? întreabă sictirit. Nu cred că ar aprecia prea tare dacă as lua-o cu asalt si-as face-o vreun dezastru pe la mine prin pat. Căcaturile astea funcţionează doar în cărţile porno. *

»

T

— Tu citeşti? îl privesc uluit, şi mai că aş crede că ar fi în stare să asmuţească javra pe mine la cât de sălbatică e privirea cu care mă împunge. Rânjisem satisfăcut. E atât de simplu să-i calci pe mândrie, încât cred că am să fac din asta un hobby sau ceva. — Mergi să ţi-o sugi! îmi zâmbeşte nu tocmai prieteneşte. Măcar aşa să te mai satisfaci şi tu dacă blondina nu ti-o va da. E rândul meu să mă uit la el ca la felu' paişpe. Gândul că aş putea să o ating într-un

viitor apropiat pe Luna... stârneşte in mine o flacără ce-mi ţâşneşte direct spre mădularul prăfuit deja de vreme. în definitiv, nu trecuse chiar asa mult de când mi-o trăsesem ultima dată, dar sigur nevoile mele bărbăteşti nu sunt în conformitate cu planurile mele care include momentan două lucruri mari si late: 9

Numărul 1 — s-o scot pe Luna la vreo întâlnire sau alt rahat de genu'. Numărul 2 — s-o fac, puţin câte puţin, să se acomodeze cu atingerile mele, pentru că pot fi destul de impulsiv odată ce mi se urcă sângele la cap — şi nu vorbesc neapărat de cel de pe umeri —, şi nu vreau să risc să o sperii sau s-o fac să creadă că tot ce vreau de la ea este sex si nimic mai mult. O partidă satisfăcătoare de o juma' de oră pot găsi la orice colţ de stradă, însă pe Luna nu cred s-o mai găsesc într-o altă persoană. Şi nici nu-mi doresc asa ceva. 7

Aşa că da, e puţin spus faptul că ideea de a mă pierde prin cearşafuri cu ea mă excită la

maxim. Ceea ce e puţin ciudat intr-un fel, pentru că o ştiu de atât de mult timp, însă nu cred că pot să controlez în vreun fel ceea ce simt, darămite să vreau să mă împotrivesc. Sper doar ca Luna să simtă aceaaşi dorinţa la adresa mea, pentru că un alt refuz din partea sa m-ar cam termina psihic după ultimele rahaturi petrecute în viaţa mea în ultimii ani. îmi dreg glasul. — Cred că sunt mai mari sanse să fac eu ceva cu Luna, decât să mai pui tu vreodată mâna pe măicuţă. Asta dacă nu cumva nu ai făcut-o deja şi ai băgat-o în groază. *

Tăcerea sa mă face să-l privesc cruciş. Mai că-1 văd cum murmură ceva prin spatele buzelor. — Doar nu ai făcut-o? îmi măresc ochii spre el. Ai profitat de ea, omule? — CE? sare deodată ca ars, ridicându-se acum în picioare. Expresia i se

schimonoseste cu totul. îsi trece nervos degetele prin părul acum mai scurt. Niciodată nu aş forţa-o să facă ceva, replică pe o voce vădit mai serioasă. Oricât de mult as vrea să o simt. Vreau s-o fac să se simtă bine cu mine, nu să mă scuipe in ochi! t

*

*

Surâd. Ar fi amuzant de privit totuşi. — Ok, ridic palmele in faţă, eram curios. Doar că nu-mi vine să cred că încă stai şi o aştepţi să... nici eu nu ştiu prea bine ce anume. Când mi-ai spus că vrei s-o scot pe ea din moşie am crezut că e un soi de capriciu sau ceva, să n-o ai pe conştiinţă. Nu m-am gândit că ţii chiar asa mult la dânsa. *

Liniştea se lasă peste noi, spartă pe alocuri de zgâriitul câinelui ce încearcă să dea cu labele în podea, făcând nişte urme de toată frumuseţea. Fluier spre el, sperând să-l fac să se oprească, însă javra puricoasă are tupeul de a mârâi spre mine, continuându-şi tortura la adresa parchetului meu. Jur, abia aştept să-l dau afară. în suturi eventual. 7

— Cred că, pur şi simplu, o iubesc prea mult.

Chiar şi pentru propriul meu bine. îmi ridic ca lovit de fulger capul spre el, întâlnindu-i privirea. Poate că dacă n-ar fi atât de multă linişte in cameră aş putea jura că şoaptele sale sunt nişte simple închipuiri ale mintii mele bolnave, si nicidecum nişte cuvinte pline de hotărâre scoase de pe buzele celui pe care-1 cunosc de atât de mult timp ca fiind un nenorocit lipsit de inimă. însă Drako nu-mi dă de înţeles că totul e o glumă proastă, sau că din moment în moment s-ar pregăti să izbucnească intr-un râs batjocoritor. *

*

•

Nu. Mă priveşte cu nişte ochi atât de determinaţi, încât simt cum mintea mi se limpezeşte de tot, lăsând în urmă doar o claritate înfiorătoare. E cât se poate de serios, şi brusc mă simt în lipsă de cuvinte. îl văd cum îşi linge buzele, coborându-şi privirea, şi se apropie de patul său improvizat pentru a se tolăni cu toată greutatea peste aşternuturi.

»

— Mă rog, nu mai contează, murmură pe un glas sec, lipsit parcă de emoţie, şi-l privesc in tăcere cum se întoarce cu faţa spre braţul canapelei, ascunzându-şi faţa cu un braţ. Cred că vrea ca discuţia să se încheie aici, şi nici nu-i de mirare, după ce tocmai mi-a mărturisit faptul că afecţiunea pe care o are pentru măicuţă depăşeşte cu mult barierele unei simple atracţii. Mă simt jalnic pentru că nu ştiu cum să fiu aici, pentru el, probabil şi pentru că, la rândul meu, nu prea am mare experienţă în treburi din astea. Lui Sunny nu i-am spus niciodată "Te iubesc", rezumându-mă doar la cuvinte precum "Te ador" sau "Te plac mai mult decât ar trebui". Şi acum că privesc înapoi, nu ştiu de ce nu am putut să-mi storc acele cuvinte de pe buze. Poate că nu erau genul meu de confesiuni, îmi spun în gând, încercând să-mi eliberez mintea de gândurile nefaste. înghit în sec, gândindu-mă la o modalitate prin care aş putea să sparg tensiunea asta ce

parcă mă sugrumă cu totul. — Deci, îmi dau în cele din urmă drumul la gură, i-ai spus şi ei asta? Răspunsul său vine atât de târziu, încât mai că am impresia că a adormit şi m-a lăsat să mă simt ca un prost. — Nu. îmi vine să râd spre el, dar mă abţin pentru a nu pune sare pe rană. — Atunci de ce naiba te confesezi mie, omule, când tipa de care-ţi place e la o casă distanţă de tine? Cred că mă aprind cam tare, căci vocea îmi iese mult mai aspră decât ar trebui. — Ţine-ţi gura şi lasă-mă-n puii mei! se răsteşte spre mine, observându-1 cum se aşază mai bine pe canapea cu nişte mişcări destul de irascibile. Oftez în sinea mea, scărpindându-mă în cap.

Poate că ar trebui să-l las să se calmeze si să doarmă până dimineaţă. 9

Sau poate că nu? — Hei, dracule, vrei să facem o plimbare nocturnă ca să-ti mai treacă nervii? f

Are nevoie de mai puţin de cinci secunde pentru a-şi ridica faţa din canapea.

— Ce naiba, Hex! mârâie Luna la mine de îndată ce-şi părăseşte curtea, înaintând spre mine şi spre Drako. îţi încheie mai bine geaca de fâs la baza gâtului, aruncându-mi o privire urăcioasă. Aveam şi noi o seară a fetelor, stii? Fără băieţi? se hlizează cu o mutră de supărate, şi am nevoie de toate puterile din lume pentru a nu-i prinde buzele, şi aşa destul de strânse între ele, între degete şi a trage de ele. Când eram mici obişnuiam să-i fac asta tot timpul numai pentru a o enerva. >

t

t

— Tu oricum eşti mai băieţoasă, nu se pune,

zâmbesc strâmb în colţul gurii, văzând-1 cum îşi dă ochii peste cap. Nu pare a fi în toane bune, şi o parte din mine ar vrea s-o întrebe dacă totul e în regulă cu ea şi cu vrăjitoarea de maică-sa; mi e păruse că le auzisem certându-se mai devreme, când le-am adus pe fete acasă. Lunei însă nu prea-i place să vorbească despre certurile sale cu mă-sa, tocmai de aceea nu am întrebat. Probabil va vorbi cu mine dacă va simţi nevoia. Sau, ce puţin, sper să o facă. — Drako? Hex? Ce se petrece? apare şi silueta Joannei de undeva din spatele Lunei, chinuindu-se să-şi înoade un fular în jurul gâtului. Cască, scoţând printre buze un abur transparent ce se ridică spre cer, şi mai c-aş putea jura c-am trezit măicuţa din somn. E abia zece şi paişpe minute; e discutabil în cazul ei. — Hex ne-a pregătit o cină romantică, comentează evaziv Drako, pe un glas ce-i trădează ironia, depăşindu-mă pentru a se apropia de ea. Parcă ţi-am zis să pui mai multe ţoale pe tine, îi spune cu severitate,

trăgându-i mai bine fesul peste frunte. Sau vrei cumva s-o fac pe asistentul sexy cu tine toată iarna? 0 aud pe Luna cum se îneacă cu aerul, încercând să-si înăbuşe râsul. Desi strada nu e atât de bine luminată încât să-i pot vedea la perfecţie expresiile faciale, ceva îmi spune că măicuţa e destul de jenată de comentariu cu aluzie perversă a dracului, împungându-1 cu privirea, încercând să-şi ascudă valul de foc ce-i cuprinde nasul şi obrajii. t

>

•

Oare se va obişnui vreodată cu el? *

Slabe sanse. 7

— Nu te-am pus eu să stai lângă mine, plescăie Joanna din buze. — Nu, ochii tăi au făcut-o, schiţează Drako un rânjet maliţios în dreptul buzelor, privind-o acum ca un puşti pus pe belele. Practic mă implorau: "Drako, stai aici! Nu m-mmm-mă lăsa singurică când sunt atât de încins-.

— Oh, Doamne! face ochii mari, acoperindu-i gura cu o palmă. Mă faci să mă simt prost in faţa prietenilor tăi! — Nu ne băga in seamă, se trezeşte Luna să zică, ochindu-i acum cu un interes nebun. Dă din palme. V-aş putea privi toată noaptea cum vă ciondăniti cu aluzii sexuale. Desi mi-ar prinde bine nişte mâncare. Ce ziceai de cina aia? îşi ridică brusc ochii spre mine. — Nu e o cină, îmi scutur capul, aruncându-i dracului o grimasă subtilă. Mă ignoră. Nenorocitul. — Atunci? îşi cuprinde Luna corpul cu braţele. Jur, Zhelezkin, dacă ne-ai scos din casă doar pentru că ai tu insomnii te lovesc în boase. j

— Zele-ce? se aude şi vocea Joannei, însă sunt mult prea ocupa cu blonda din faţa mea pentru a-i mai răspunde şi ei. Oricum, se pare că e prea ocupată cu Drako momentan; se pare că i-a trecut toată supărarea de îndată ce a văzut-o. încep serios să mă

gândesc dacă va trebui să pun bani deoparte pentru nuntă la cum stă treaba cu el. Nu m-ar mira s-o fure pe măicuţă şi să se însoare peste noapte. îmi trec degetele prin părul scurt, simţind aerul rece mai tăios ca niciodată. De ce am renunţat oare la plete? mă blestem în gând. — Ce-aţi spune ne o plimbare? mă întorc cu privirea spre ei. Voi cu maşina, mă uit spre Drako şi Joanna, iar eu cu motorul. Ca în vremurile bune, rânjesc. îmi e, oarecum, dor să mă mai plimb cu motorul. Ultima dată când l-am încălecat lucrurile puteau să ducă într-o clipă la o nenorocire, aşa că n-am mai îndrăznit să mă urc pe el. Acum însă, ceva îmi spune că n-ar trebui să-mi mai fie frică de necunoscut si să mă încred în mine si-n instinctele mele. Până la urmă, am fost şi încă sunt al naibii de bun pe motocicletă. 9

— Nu se va supăra taică-tu dacă-i voi conduce maşina? întreabă Drako, devenit acum serios.

Ridic din umeri. — E de serviciu în seara asta, nu va veni acasă decât dimineaţă. Atât timp cât n-o zgârii sau ceva, pentru că nu plătesc pentru mizeria ta, e ok. Desi ar merita să-i strivesti maşina într-un cap de pod, cu voi în afara ei, evident. Nu am trecut încă peste ultima noastră discuţie în care practic m-a acuzat că m-aş juca cu Luna, aşa cum, în concepţia lui bolnavă, o făcusem cu sora ei. Poate să fie şi sânge din sângele meu; atât timp cât îmi loveşte persoanele dragi cu acuzaţii ticăloase pot uita şi de cele mai strânse legături. T

*

T

Drako dă din cap în cele din urmă, ajutându-mă să scot afară din garaj maşina şi motocicleta. Mama doarme deja, ajungând acasă destul de obosită după o zi întreagă de muncă. Uneori aş vrea să trag mai mult de mine, să-i pot oferi un viitor lipsit de muncă sau trudă în exces, însă îmi amintesc apoi că nu mă pricep la atât de multe lucru precum mi-as dori. 7

Când eram în liceu credeam că notele mari sau premiile obţinute la concursuri sau alte căcaturi de genu' nu reflectau cu adevărat posibilităţile ce-ţi putea apărea în cale atunci când dădeai nas în nas cu realitatea din afara liceului. Acum, mă gândesc uneori că poate ar fi trebui la timpul potrivit să trag mai mult de mine, poate să iau note mai bune, să mă las de prostii, să dau mai departe aşa cum o făcuseră ceilalţi şi poate că acum i-aş fi putut oferi celei care mi-a dat viată un trai mai bun, mai decent. 9

E ironic să mă gândesc acum la asta, îmi spun în gând. — Stii vechiul traseu unde ne-am luat ultima dată la întrecere, nu? îl întreb pe Drako, verificându-mi frânele. /

— Probabil, răspunde sec, deschizându-i portiera Joannei pentru a se urca pe scaunul din dreapta. Oh, ce gentleman.

Am balez de câteva ori motorul, ascultând preţ de câteva secunde huruiturile metalice ce par să vibreze prin întreg cartierul, şi-i las în jos piedica, întorcându-mă în garaj pentru a-mi lua casca. Când mă întorc, o zăresc pe Luna pregătindu-se să pună mâna pe deschizătoare de la portiera din spate a maşinii. Las în grabă casca suspendată de una dintre coarnele motocicletei, înaintând spre ea cât să-i prind la timp încheietura fix când aceasta reuşeşte să deschidă usa. Se opreşte din mişcare, întorcându-şi confuză capul spre mine. i

i

i

— Ce crezi că faci? Clipeşte, ca şi cum aş fi vorbit vreo limbă străină. Pot simţi ochii celor doi de pe scaunele din faţă aţintiţi asupra noastră. — Urc? — Nu, îmi presez mai bine degetele peste încheietura sa golaşă, simţindu-i pulsul ritmat trecând de barierele straturilor mele de piele. Vreau să mergi cu mine.

Buzele i se întredeschid subit, mişcându-le ca si cum ar încerca să articuleze vruen cuvânt, însă tot ce-i iese este un abur albicios ca laptele, ce-mi atinge vârful nasului ca un vânt călduţ. 7

r

— Nu vreau să te incomodez, zice într-un final. Data trecută... — Data trecută a fost greşeala mea, o privesc neclintit în ochi, încercând s-o fac să înţeleagă ceea ce nu pot exprima foarte bine prin cuvinte. Dacă s-ar da note pe aşa ceva, sigur aş lua insuficient, cu minus chiar. O trag mai aproape de mine, forţând-o să-şi ia palma de pe mânerul de fier. Sunt bine acum. Nu ai încredere în mine? Se încruntă, ca şi cum am zis cel mai jignitor lucru posibil. — Nu fi idiot, Papă-lapte, îşi dă ochii peste cap, acoperindu-mi palma pe care încă o mi-o ţin pe încheietură cu a sa. Mereu voi avea încredere în tine. Chiar si dacă-mi vei zbura creierii pe asfalt, râde vag, şi nu ştiu de ce, dar am o dorinţă sfâsietoare de a o

săruta până ne-am da amândoi duhul de la lipsa de oxigen. Corpul îmi ordonă parcă să mă supun, avântându-mă pentru a lua ce-mi doresc, însă aleg să-mi stăpânesc impulsurile, înghiţind în sec. — Nu mai face glume din astea idioate, prinţeso, îmi scutur capul, lungindu-mă pentru a închide portiera la loc. Nu înainte de a o auzi pe măicuţă murmurându-i lui Drako: "Parcă ziceai că nu lasă pe nimeni pe motorul sau. «

ii

Ei, dracule, dar se pare că în loc să-ţi foloseşti într-un mod util limba aia cu măicuţa, faci cu totul si cu totul altceva. O să am o discuţie cu tine cât mai curând despre ceea ce înseamnă respectare confesiunilor ca-ntre băieţi. *

»

Chiar mi-a fost dor de asta. De senzaţia vântului trecându-mi ca un vârtej pe lângă corp, balansându-mă odată cu unduirile sale şi făcând virajele să pară f

adevărate opere de artă, ca şi cum motorul mi s-ar imprima pe piele şi ar deveni parte din mine cu fiecare mârâit metalic ce face liniştea nopţii să se spargă în urma urmelor lăsate de roţi pe asfaltul ce tremură sub ele. E ceva liniştitor în toată treaba asta. Pe cât de sălbatică e adrenalina ce-ţi pompează în inimă, dându-ţi foc arterelor principale şi făcându-şi instinctele primare să-ţi ia cu asalt mintea, golind-o de orice grijă sau neplăcere, pe atât de calmantă e senzaţia de a te simţi plutind de-a dreptul peste liniile soselei, de a simţi mirosul de cauciucuri încinse şi de a te gândi, chiar şi preţ de o secundă, că dacă ar fi să mori ai face asta cu zâmbetul pe buze. 9

»

*

i

Niciodată nu mi-a fost frică de motor, cu excepţia acelei seri în care acesta mi-a trădat încrederea, proclamându-şi prima victimă ca pe un trofeu de mult râvnit. Cred că nici după aceea nu mi-a fost frică de el. Doar de ideea de a mai permite cuiva să urce cu mine. Şi, dacă altă dată mi-aş fi smuls capul de pe

umeri decât să las pe vreuna să-mi călărească din nou motocicleta, acum simt cum faptul că Luna este cea care-mi stă în spate, ţinându-se cu braţele de stomac ca şi cum ar încerca să mi se topească cu totul prin haine, îmi dă încrederea necesară pentru a trage şi mai tare de acceleraţie, făcând un fum lung să se târască din urma roţilor si să creeze adevărate linii de scrum pe şoseaua aproape necirculată. r

r

Din fata noastră, maşina în care se află Drako şi măicuţa virează brusc la stânga, depăşind cu viteză o autoutilitară, aşa că le urmez fără să mai stau pe gânduri exemplu, aplecându-mă mai bine peste motocicletă pentru a găsi unghiul perfect care să-mi permită să modelez mişcările acesteia după bunul meu plac. Din spate, Luna se complace, înţelegând deja ceea ce vreau să fac, şi se dă după mine, făcându-ne să ne pierdem în scurt timp pe strada împroşcată de lumina felinarelor şi a podului ce ne răsare în faţă. îmi ridic capul atunci când trecem pe sub ele, forţând ambreiajul la putere maximă.

Ajungem în doar câteva secunde în dreptul maşinii, mişcându-mi capul pentru a întâlni privirea plină de provocare a dracului. Ca şi cum ar vrea să ne luăm la întrecere pentru a vedea cine va ajunge primul la destinaţie. Rânjindu-mi pentru ultima dată, schimbă vitezele si cu un ultim mârâit al motorului maşina ţâşneşte înainte ca un fulger orbitor, mutându-se dintr-o parte într-alta pentru a evita cele câteva alte maşini care circulă pe la ora asta. Poate că în alte circumstanţe mi-ar păsa de poliţie şi de faptul că, cel mai sigur, am depăşit cu mult limit de viteză legală pe şoseaua asta. Tatei sigur nu i-ar plăcea să mă prindă cu vreo amendă pentru asta, dar în momentul ăsta puţin îmi pasă de ce ar putea spune despre mine. Aşa că trag cu putere de coarne, încercând să ridic fiara de metal pe roata din spate pentru câteva secunde, şi-o simt pe Luna prinzându-se şi mai strâns de corpul meu, dându-mi impulsul necesar pentru a o lua cu toată viteza pe urmele maşinii. O înconjor de câteva ori, ca şi cum aş încerca să-l fac pe drac să-şi piardă nunţile de nervi, iar pe

măicuţă să-şi spună deja rugăciunile de noapte bună. Mă opresc în faţa lor, mişcând motorul în fiecare direcţie în care Drako încearcă să se deplaseze pentru a scăpa de mine, şi zâmbesc satisfăcut în mintea mea ştiind că deţin un ultim avantaj în faţa sa. Poate că maşina tatei e una destul de puternică, capabilă să ducă o viteză destul de mare, însă mereu îmi va fi mai uşor să mă strecor sau să mă deplasez cum vreau cu motocicleta, având mai mult control asupra ei. >

t

Ne oprim în scurt timp la un semafor, proptindu-mi piciorul pe asfalt pentru a ne sprijini, şi-mi mut gâtul spre maşina celor doi. Drako se uită la mine cu un amuzament straniu, ca şi cum ar pune ceva la cale şi s-ar distra pe seama mea, în timp ce sărama măicuţă stă cu ambele palme în jurul centurii de la piept, privindu-mă cu nişte ochi mari, rugători, ca şi cum ar încerca să mă implore să opresc toată nebunia asta. Sper, din tot sufletul, să nu dea la raţe prin maşina tatei. T

Anticipez culoarea portocalie, aşa că răsucesc de acceleraţie, furând startul fără vreun pic de regret. Apuc să mai văd doar reflexia Lunei in parbrizul maşinii, arătându-i lui Drako degetul mijlociu. Surâd in sinea mea, mândru de ea, şi ne avântăm din nou intr-un joc periculos de-a şoarecele şi pisica, oprindu-ne in acelaşi timp in dreptul unui capăt de drum. Grilajul ce ne desparte de restul fundăturii îmi apare în faţa roţii din faţă, făcându-mă să frânez brusc si să încetinesc la limită. Rotile maşinii sfârâie în dreapta nostră cu un val uriaş de fum ce se ridică de sub ele, făcând ca zăpada murdară de dedesupt să se dea la o parte cu un scârţâit surd. îmi dau casca jos, lingându-mi buzele pentru a-mi linişti bătăile necontrolate ale inimii, şi o simt pe Luna mişcându-se din spatele meu, ca mai apoi să-mi dau seama că sare de pe motor, apărându-mi în faţă. Zona e destul de slab luminată, reuşind să-i văd chipul doar din cauza farurilor de la maşină si motocicletă, şi a reflexiei zăpezii ce luceşte în bătaia lunii pline. t

*

r

t

*

Se grăbeşte să-şi dea casca jos, scuturându-şi de câteva ori părul pentru a şi-l da de pe faţă, apoi simt cum mă dezechilibrez puţin cu fundul pe şa când braţele sale îmi iau cu asalt gâtul, trăgându-mă într-o îmbrăţişare sufocantă şi neaşteptată. — Ai reuşit, Papă-lapte! Nu ne-ai omorât! Mă blochez câteva clipe, neştiind cum să reacţionez. Un zâmbet tâmp îmi răsare apoi peste buze, aducându-mi un surâs amuzat în gâtlej, şi-mi pun casca undeva în poală, strecurându-mi braţele în jurul său pentru a o trage mai aproape de mine. îi simt parfumul pielii, o combinaţie ciudată de săpun şi transpiraţie, iar faţa mi se afundă mai tare în umărul său, frecându-mi de câteva ori nasul de oasele acestuia. — Totul e din cauza ta, prinţeso, îi şoptesc aproape de ureche, simţind-o tresărind în braţele mele. r

Se trage în spate, lăsându-mă puţin cu o expresie încruntată din cauză că lipsa sa îmi

provoacă o senzaţie de gol rece peste corp, însă mă abandonez complet în ochii săi atât de calmi şi plini de văpăi, uitând de toate gândurile negre. îşi trece o palmă peste bretonul meu, dându-1 la o parte, şi-mi zâmbeşte scurt. — Nu, dă din cap. Totul e doar reuşita ta. Ţi-ai depăşit frica de unul singur. Doar tu puteai face aşa ceva, nu eu. Aş vrea să-i spun că se înşală, că fiecare fărâmă de curaj pe care am adunat-o în mine s-a datorat sprijinului său şi faptului că lângă ea mereu am să mă simt în siguranţă. Am să mă simt acasă. însă nu o fac, şi nici nu mă gândesc prea mult la motivul pentru care ezit. în schimb, palma îmi urcă peste obrazul său stâng, simţindu-i câteva secunde moliciunea caldă a pielii, şi-i trasez cu o blândeţe inumană linia de sub ochi. Şi-i închide pe amândoi în scurt timp, înclinându-se în atingerea mea. Şi nu cred s-o mai fi văzut de mult timp atât t

de liniştită in preajma mea, ca şi cum ar fi in stare să mi se dăruiască asa cum nu a mai făcut-o vreodată. Cu o siguranţă ce trezeşte în mine un foc aprins, mocnind, ce-mi spulberă pieptul şi-mi face mintea să se golească. îmi cobor apoi degetul mare spre conturul buzei sale superioare, simţindu-i gura depărtându-se aproape milimetric cât să-i resimt fiorul proaspăt al căldurii sale corporale, şi îmi lungesc capul spre ea fără să realizez, oprindu-mă la o distanţă sigură ce mi-ar dat posibilitatea de a mă opri în orice moment. Nasurile ni se ating, ochii i se deschid, iar intensitatea pătrunzătoare cu care îmi fixează privirea mă fac să simt o mie de lucruri într-o singură secundă. într-o secundă ce-mi poate aduce sfârşitul dacă aş lăsa-o să mă cuprindă. Aşa că îmi întredeschid gura, mângâindu-i precum atingerea unei pene buzele-i cărnoase, şi-mi închid ochii pentru a mă apleca spre spre ea. Doar că sunetele înecăcioase ce se înalţă spre cer mă fac să

mă opresc şi să ne aruncăm amândoi privirea spre maşina aflată nu departe de noi. De undeva din spatele acesteia, Joanna stă aplecată spre pământ, părând să-şi verse maţele afară, in timp ce Drako priveşte spre cer cu o calmitate ce cred că ascunde adevărate răfuieli în interiorul său, continuând să-i ţină părul pentru a nu-i intra în fată. t

— Asta e a doua pereche! îl aud pe drac mormăind printre dinţii încleştaţi, şi, deşi habar n-am la ce se referă, îmi pot da seama că nu e tocmai încântat de faptul că măicuţa a vomat pe bocancii săi. — Scuze..., gângureşte Joanna, deschizându-şi repede gura când un alt val de vomă îi ia cu asalt gâtul. Cred că Drako are o cădere nervoasă. — Săraca fată, chicoteşte Luna de lângă mine, dându-se mai într-o parte. Mă uit contemplativ spre ea, blestemând-o puţin pe măicuţă că mi-a stricat planurile.

O văd pe Luna punându-şi casca pe una dintre coarnele motorului, înaintând cu paşi hotărâţi spre cei doi. Mă dau la rândul meu jos, punând piedica, şi, cu toate că nu prea vreau să fac cunostintă cu voma măicuţei, mă trezesc ajungând-o din urmă. »

i

r

*

— Hei, fato, eşti bine? întreabă Luna, punându-şi palmele pe pulpele îndoite pentru a se apleca spre ea. Joanna îşi ridică încet capul, arătând de-a dreptul răvăşită. Părul îi stă ciufulit, încurcat pe alocuri, iar geaca aproape că-i cade pe umeri, dându-i un aer de vagabondism. Dă apatic din cap, ca şi cum n-ar putea să mai vorbească, si cu mişcări de beţivă îsi scotoceşte din buzunarele gecii, scoţând un pachet de şerveţele. Se şterge la gură, aruncându-i lui Drako o privire plină de tristete. *

»

>

t

*

9

— îmi pare rău pentru bocanci. Când o să primesc bursa de la facultate o să-ţi cumpăr alţii, promit!

Drako o priveşte ca şi cum i-ar fi zis cel mai înjositor lucru posibil. îşi umezeşte buzele, cu o extresie încordată pe faţă, apoi îi smulge şerveţelul din palmă, frecându-i gura cu nişte mişcări nu tocmai blânde. Fata se zbate puţin în braţele sale, lăsându-se în cele din urmă moale în mişcări. — îi spăl, dă-i dracu'! îşi apleacă capul spre ea, ridicându-i bărbia cu două degete pentru a-i putea vedea mai bine locurile unde să şteargă. — Nu ţinea mereu taică-tu sticle de apă în maşină? mă întreabă Luna, însă ridic neştiutor din umeri. Nu prea mai ştiu mare lucru din ceea ce face. îi aud paşii cum se îndepărtează de lângă mine pentru a urca pe bancheta din spate. — Nu-ţi place viteza, să-nţeleg, o privesc tăcut pe Joanna, iar ochii săi obosiţi şi roşii îi întâlnesc pe ai mei. — O poţi spune şi aşa. — E vina mea, bâiguie Drako, aruncând

şerveţelul murdar undeva în zăpadă, acoperindu-1 cu zăpadă murdară. îşi bagă palmele în buzunarul gecii, privid-o nervos. Trebuia să mă opresc când mi-ai spus că nu-ţi place. Probabil merit voma de pe bocanci. Buzele Joannei se ridică într-o tentativă de zâmbet eşuat. Se apleacă apoi spre el, atingându-i braţul cu capul. — Putem merge înapoi? L-am lăsat pe Blacky singur. Drako înghite în sec, unindu-şi preţ de o secundă privirea cu a mea, ca şi cum mi-ar da de înţeles că seara de asa-zisă relaxare a luat sfârşit pentru el. îşi petrece apoi un braţ de după umerii săi, trăgând-o mai bine spre el. t

t

— Da, mergem înapoi. — Am găsit! se aude imediat vocea Lunei, care-şi scoate un pic cam prea entuziasmată corpul din maşină, lovindu-se cu capul de caroseria maşinii. Futu-ţi p..., se opreşte

brusc, frecându-şi părul şi aruncându-ne tuturor o privire scurtă. Se apropie apoi de Joanna, întinzându-i o sticlă la jumate de apă plată. Bea puţin, sau clăteşte-ţi gura. Sau... orice vrei să faci cu ea, ridică din umeri. Măicuţa zâmbeşte spre dânsa, şi se întoarce cu spatele la noi pentru a-şi clăti gura de câteva ori. Eu şi Luna decidem să-i lăsăm pe cei doi în treaba lor, dându-le puţină intimidate. Ne apropriem de grilajul ce ne desparte de restul oraşului, privind la sutele de lumini combinate ce pâlpâie în bezna nopţii. Aerul e rece, însă nu ninge, ceea ce e perfect pentru mine. încă vreo săptămână-două şi, cu puţin noroc, vom scăpa şi de drăcia asta de zăpadă murdară. — E aşa linişte aici, şopteşte Luna, prinzându-se de barele de metal cu ambele palme pentru a avea un sprijin mai bun în timp ce-şi ţine întreaga atenţie focusată spre globurile de lumină. Ca şi cum ai putea veni aici să te refugiezi când dezordinea te freacă

pe creier. îmi cobor ochii spre ea, rămânând tăcut. Lunei nu prea-i stă în fire să vorbească prea poetic sau melodramatic, însă ceva în glasul său mă face să mă gândesc că vorbeşte cu toată seriozitatea din lume. Ca si cum şi-ar descătuşa gândurile în faţa mea, permiţându-mi să-i pătrund prin minte. !

*

Şi, privind-o acum, cu luminile slabe ale oraşului reflectându-i-se pe chipul lipsit de orice expresie şi cu adierea rece fluturându-i părul în jurul obrajilor, ajung la concluzia că niciodată nu am băgat de seamă cât de frumoasă este Luna. Un junghi ciudat mă pătrunde printe coaste. — Te-ai certat cu Aurora? întreb la un moment dat, auzind din spatele nostru sunetul de portiere trântindu-se. Nu mă obosesc însă să mă întors spre cei doi. — Nu-i ca şi cum e ceva nou, ridică din umeri. Cred doar, face o pauză, aplecâdu-se spre haul de dedesubt, că am sperat măcar

cu un procent la sută că ne vom înţelege mai bine decât atunci când eram mică. Nu mă mai deranjează aşa tare faptul că nu ne putem vorbi, dar mă seacă că pare imposibil să ieşim din bula asta de sticlă ce ne acoperă. Tata încă speră că vom reuşi să fim familia de dinainte, însă nu sunt atât de sigură că mai putem. Suntem prea... distanţi unul de celălalt. O trag înapoi în clipa în care am impresia că se avântă prea tare cu corpul înapoi, văzând-o cum îşi dă ochii peste cap. Nu vreau să cred că ar putea avea gânduri atât de sucite încât să facă ceva de neiertat, însă am lipsit sufficient din viaţa sa în ultimul an cât să-mi dau seama că o parte din ea va rămâne mereu ascunsă de ochii mei. — Dacă te face să te simţi mai bine să stii că si eu am aceeaşi relaţie de rahat cu taică-miu. I

r

t

*

t

Luna se întoarce spre mine, privindu-mă cu atentie. f

— încă suferă pentru Ava.

Nu e o întrebare, însă tot mă văd nevoit să dau din cap. — Ar fi putut încercat oricât să facă un alt copil, nu cred că i-ar fi oprit cineva, spune Luna pe o voce joasă. — Nu, îmi scutur capul, după acea naştere eşuată mama a rămas incapabilă să mai facă vreun copil. Cred că asta l-a distrus cel mai mult pe tata. Gândul că într-o singură noapte şi-a pierdut şi lumina fericirii sale, şi posibilitatea de a recrea una nouă. E aşa egoist uneori, îmi încleştez dinţii, strângând între degetele uan din barele din faţa mea. Mama ar fi trebuit să sufere mai mult decât el, căci doar ea, ca femeie, poate şti ce a îndurat la acea vreme. Dar în schimb si-a ridicat capul şi a continuat să fie o soţie şi o mama bună, pentru a nu lăsa greutatea casei să se lase prea mult peste mine şi tata. Uneori simt că nu o merităm, niciunul dintre noi. #

Abia când Luna îşi pune palma peste a mea îmi dau seama că strâng bara cu atât de

multă putere, încât oasele mă dor atunci când mi le las mai libere. îi întâlnesc ochii, puţin reticent pentru că nu vreau să mă privirea plină de milă sau compasiune, însă se uită calm la mine, cu o blândeţe ce-mi readuce pulsul la bătăile normale. Atât de puternic e efectul Luna asupra nervilor mei. — Chiar e o femeie deosebită. Să nu te îndoieşti de asta. 7

— Iar tatăl tău e un tip destul de mişto, îi fac cu ochiul. — Da, râde, luându-şi palma de pe a mea. Poate într-un univers paralel i-am fi cuplat dacă nu era să fie chestia asta dintre noi. Inima îmi ratează o bătaie. Mă aplec spre ea, dominând-o practic cu diferenţa de înălţime dintre noi doi. Cred că ne despart mai bine de treizeci de centimetri. 9

9

— Chestie? îmi aplec faţa spre a sa, ajungând la acelaşi nivel cu al său. Ce chestie? Ştiu din expresia sa că îşi dă seama că vreau doar să mă joc cu mintea ei. îşi prinde buza de jos între dinţi, făcându-mi, involuntar, ochii să coboare spre acel punct ce-mi trimite un semnal de alarmă spre zona bazinului. Şi, fir-ar! Cred că dacă nu am fi într-o asemenea situaţie mi-ar putea trece prin gânduri o sută de alte idei despre cum ar putea să-şi folosească buzele astea. Oare sunt un nebun frustrat sexual pentru că mă gândesc la aşa ceva? Nu c-aş avea vreun regret. Ochii Lunei fug de la ai mei, izbucnind apoi într-un zâmbet larg, cuprinzându-i toată gura. O urmez la rândul meu cu privirea, făcând ochii mari atunci când îi văd pe cei doi din maşină sărutându-se ca si » • cum n-ar mai exista ziua de mâine. Palmele dracului sunt peste tot pe faţa ei, trăgând-o de păr cât să adâncească sărutul si asa destul de înflăcărat, în timp ce măicuţa se prinde de »

t

şireturile hanoracului său, încercând să nu-i tremure în braţe. 9

Oh, băga-mi-aş! Cred că lipseşte nişte acţiune în viata mea, căci voi avea o erecţie dacă mă mai uit mult la cei doi. t

*

t

— Era şi timpul, huh? mă loveşte Luna cu cotul în braţ, zâmbind neobişnuit de senin spre cei doi. — Da, şoptesc, mişcându-mă de pe un picior pe altul, fără să-mi mut atenţia de la ea. A r fi timpul şi pentru noi.

Capitolul 37

LUNA

— Mamă, pot merge cu Jules şi Amy la

petrecerea Georgiei? întrebase Sunny intr-o seară, când ne apropiam de încheierea cinei. P ro m it să ajung mai devreme de unsprezece acasă! — Nu prea cred, Sunny, replicase mama cu o

notă de asprime în voce, aducând în ochii surorii mele mai mici o urmă de regret şi triste te. /

Deşi Sunny avea deja cincisprezece ani, fiind considerată, din punctul meu de vedere, destul de mare pentru a ieşi seara la petreci sau întâlniri, mama nu o lăsa niciodată să iasă cu colegii săi după ora şapte seara, cu toate că nu prea reuşeam să-i înţeleg toată acea înverşunare de a o tine închisă în casă. Poate că dacă am fi fost în relaţii mai bune mi-ar fi fost milă de ea, însă aşa, la acel moment, nu simţisem mare brânză la vederea expresiei sale de deplină frustrare. /

/

Sunny fusese de multe ori martora valului de reproşuri sau critici aruncate de mama asupra mea, şi nici măcar o dată nu mi-a sărit în ajutor, măcar aşa... cât să-mi dea de înţeles că tine la mine. Când eram mai mici credeam că e din cauza fricii de a răspunde în faţa mamei, pentru că putea fi o femeie ce-ţi îngheţa sângele în vene cu o singură privire acidă atunci când îi întorceai vorba, însă cu trecerea timpului ajunsesem să-mi dau seama că, pur şi simplu, nu-i păsa câtuşi f

f

de puţin de certurile mele cu mama. Aşa că, la fel cum şi ea a stat şi a privit, întorcând capul şifăcându-se că plouă, nici eu n-aveam de gând să ridic un deget pentru ea. Până atunci Sunny ar fi trebuit să înţeleagă că odată cu atenţia şi grija mamei veneau la pachet şi tot felul de alte responsabilităţi, care se părea că începeau, încetul cu încetul, să o scoată din minţi. Faptul că era preferate ei o transformase mai mult într-o prizonieră în propria casă decât într-o mare privilegiată, însă nu aveam de gând să intervin între ele, căci nici eu nu fusesem primită cu braţele deschisă în relaţia celor două. T

— Fii serioasă, Aurora, terminase tata de mâncat, sorbând nişte apă din paharul din dreptul său. Lasă fata să se distreze puţin. Şi aşa a învăţat toată săptămâna şi a ţinut pasul şi cu orele sale suplimentare. Cred că are nevoie de nişte ore de pauză, nu crezi? Zâmbise spre Sunny, iar fata acesteia se luminase brusc, ca şi cum ar fi fost trăsnită

de un fulger. Sunny iubea momentele în care tata încerca să-i ia apărarea în ochii mamei, pentru că o făcea, probabil, să se simtă ca şi cum ar avea un avantaj de partea sa. Iar lucrul acela mă frustra uneori, pentru că, spre deosebire de mama, tata ştia cum să-şi împartă atenţia între noi două, sărindu-ne în ajutor cu prima ocazie care i se ivea. Mă simţeam inferioară lui Sunny din acel punct de vedere, căci îi putea avea de partea sa pe amândoi, în timp ce eu mă putea bucura doar de atentia tatei, si asta destul de rară în ultimul timp, datorită job-ului ce-i cam forţa mâna uneori şi-l făcea să stea din ce în ce mai puţin pe acasă. Deşi era lesne de înţeles faptul că mă irita, la culme, zâmbetul tâmp ce-i dansa pe buze ca şi cum ar fi avut impresia că avea o şansă de izbândă împotriva mamei. /

'

7

Doar că aceasta nu prea se lăsa înduplecată cu una, cu două, şi cred că acela era singurul motiv pentru care nu-mi era complet neinteresantă. — Nu, lăsase mama tacâmurile pe masă. Se şterse cu un şerveţel în colţurile gurii,

ţintuind-o pe Sunny cu o seriozitate pe care-ai fi putut-o tăia cu cuţitul dac-ar fi fost palpabilă. Nu vei merge la acea petrecere, Sunny, şi ăsta-i ultimul meu cuvânt! — Dar de ce? se ridicase aceasta de pe scaun, părând de-a dreptul enervată de încăpăţânarea mamei, pentru că fumega pe ambele nări. Fata îi era schimonosită într-o încruntare extrem de acentuată, scoţându-i în evidenţă albastrul din privirea devenită mai rece. f

De pe scaunul său, mama îşi arcuise o sprânceană, în timp ce tata oftase abia auzibil. Cât despre mine, continuam să învârt bobiţele de mazăre în farfurie ca şi cum aş fi jucat la păcănele. Teoretic vorbind; aveam alte lucruri mult mai importante pe care să dau banii decât să-i pierd la jocurile de noroc. Măcar în privinţa aia nu eram chiar aşa proastă. — îţi sugerez să te calmezi, vorbi mama pe un ton calculat. — Mereu faci asta! tunase Sunny spre ea.

Toţi prietenii mei vor fi acolo, deci nu văd de ce îţi faci griji c-aş putea păţi ceva! — Alcoolul şi tinerii la pubertate nu se pupă prea bine, draga mea. Dacă ai impresia că te voi lăsa să-ţi strigi imaginea doar din cauză că vrei să ieşi cu alţi petrecăreţi care n-au altceva mai bun de făcut cu viaţa lor te înşeli amarnic. Ştiu perfect ce vei face odată ajunsă acolo, aşa că nu-mi asum niciun risc. Până să termine de vorbit, Sunny semăna deja cu un balon plin de lavă ce stătea să erupă din moment în moment. Tata se lăsase pe spătarul scunului, o expresiei posomorâtă umbrindu-i chipui, iar eu abia aşteptam să se termine odată toată acea dramă ca să mă reîntorc în mansarda mea. Aveam treburi de făcut, nişte ţigări de fumat şi oameni de enervat. — Deci nu ai încredere în mine, şoptise soră-mea, de data asta cu un glas plin de triste te. /

— Nu, o privise mama fix. Nu am încredere

în ei, cei cu care te vei vedea. Ştiu prea bine cum sunt tinerii ciupiţi puţin de băutură, şi vreau să te ştiu aici, în siguranţă, decât acolo unde nu pot ajunge la tine la timp, Se părea că argumentul acela părea să-i înghită gura lui Sunny, pentru că-şi presase imediat buzele una peste cealaltă, arătând ca şi cum ar fi stat să izbucnească în plâns din moment în moment. O ţâşnise apoi afară din bucătărie, ignorând total ţipetele mamei. Ei bine, fusese o cină destul de... neinteresantă.

Usa camerei lui Hex se frânse sub lovitura sa de picior, provocând un zgomot surd de scârtâială. T

9

— Mai uşor, o s-o trezeşti pe Cristine! îl lovisem pe spate, înaintând în dormitorul său.

Apasă pe întrerupător, încăperea fiind acum învăluită de o lumină puternică, aproape orbitoare. Noroc că Hex are nişte becuri super mişto care-şi pot schimba intensitatea după cum doreşti dacă învârţi de nu ştiu de rahat, aşa că peste câteva clipe lumina se mai diminuează cât de cât, făcându-mi ochii să se acomodeze cu aceasta. 9

Blacky, câinele care aparent nu ne poate suporta pe mine şi pe Hex, se trezeşte brusc, grăbindu-se să mârâie ca şi cum am fi nişte intruşi în propria casă. Se opreşte însă când se uită atent la fiecare în parte, adoptând o poziţie în şezut pe podea. Sclipirea din ochi nu-i pare însă deloc binevoitoare. îmi mut privirea de la el, şi mă uit de jur-împrejur, constatând cu puţină uimire că nu arată chiar atât de dezordonată pe cât credeam. Hex poate lăsa aşa un haos în urma sa, încât mă aştept ca-ntr-una din zile să se afunde în mormanele de gunoaie pe care nu prea se deranjează să le cureţe. — Ok, plec! se aude din urma mea vocea nu tocmai prietenoasă a lui Drako, care se

strecoară pe nesimţite pe lângă mine şi merge ţintit spre uşa balconului. O deschide numaidecât, lăsând aerul rece al serii să se strecoare înăuntru şi să-mi facă pielea obrajilor, şi aşa îngheţată, să-mi vibreze sub un val înţepător. Se întoarce apoi vijelios, ciufulindu-i părul lins al câinelui înainte să-l conducă spre cuşca sa pentru a-1 băga înăuntru si a o ridica în braţe. >

*

— Nerăbdător, hmm? rânjeşte Hex spre amicul său, însă nu primeşte vreun răspuns din partea sa. De multe ori mă gândesc serios dacă tipul nu e cu toate ţiglele pe casă sau, pur şi simplu, aşa e el. Ursuz şi lipsit de orice reacţie uneori. Nu e o companie chiar atât de neplăcută însă, semănând destul de mult cu Hex la caracter. Probabil de aceea se si înţeleg atât de bine. Hex rareori îşi deschide uşa casei pentru orice persoană. — Aş putea spune acelaşi lucru, vine şi replica sa când mă aştept mai puţin, şi parcă simt un schimb ciudat de priviri între cei doi, ca si cum ar fi avut nu stiu ce cod secret si n-ar trebui să mă prind despre ce e vorba. T

7

»

Masculii. Un sunet lemnos, ca de despicătură, se face auzit de dincolo de balcon, rupând ca prin magie contactul vizual al celor doi, şi întorcându-ne capetele spre direcţia de unde provine sunetul. în scurt timp, capul Joannei se strecoară de după geamul de la fereastra mea, privindu-ne pe toţi trei cu o privire cât de cât normală. îşi freacă palmele între ele, suflând aburi lăptoşi peste degetele tremurânde, şi ceva-mi spune, după pielea palidă, aproape alibioasă a feţei, că încă nu şi-a revenit compelt după experienţa traumatizantă la care o supuse Drako. Săracei fete i-a fost rău pe tot drumul de întoarcere, părând oarecum lividă atunci când ajunsesem în faţa caselor noastre. Nu prea reuşea să mai vorbească, şi se tot freca de stomac ca şi cum as sta să explodeze de durere. Probabil tocmai de aceea am si venit cu ideea de a-i lăsa pe cei doi să doarmă la mine în cameră, pentru a le da timp să mai stea unul în preajma celuilalt. Sunt buni unul pentru celălalt, mi-am dat seama după modul grijuliu, protector în care a avut grijă

de ea cât timp îşi vărsa cina pe bocancii săi. Numai un tip îndrăgostit ca un nebun ar putea trece cu vederea un asemenea dezastru, fără să facă prea mult circ pe tema asta. E clar ca lumina zilei că Joanna are nevoie de el în seara asta,; si * nici nu cred că eu as T fi fost o companie prea plăcută, chiar şi când vine vorba de somn. — Să încuiaţi uşa mansardei, îi spun lui Drako, captându-i atenţia în timp ce fac un pas spre el pentru a-1 vedea mai bine. Nu de alta, dar sigur n-aţi vrea să vă treziţi cu cineva peste voi. Tata pleacă destul de devreme la muncă, asa că nu-mi fac în privinţa lui. Si stie si că o am oaspete pe Joanna, aşa că nu prea ne-a deranjat zilele astea pentru a ne lăsa intimitate. însă mama mai are uneori prostul obicei de a venit să mă cheme personal la micul dejun când se întâmplă să dorm prea adânc si să n-o aud. Nu vreau să trezească tot cartierul dacă va descoperi pe altcineva dormind în camera mea. Nici nu X

*

*

f

T

T

7

vreau să mă gândesc ce sperietură va trage, împreună cu toţi vecinii mei în caz că s-ar trezi ţipând ca o isterică. 0 cred în stare, sincer. Drako mă priveşte direct, dă scurt din cap în timp ce întinde cuşca peste distanţa dintre balcoane pentru a o prinde Joanna, iar peste câteva clipe îl văd aruncându-se peste balcoane, aterizând în camera mea ca şi cum ar fi floare la ureche pentru el. încă mă surprinde agilitatea cu care se mişcă; nici măcar eu, care am ani de practică în spate nu sar atât de bine precum o face el. Fie are experienţă la sărit pe geamul fetelor, fie e un ciudat şi jumătate. Se privesc în ochi câteva clipe, şoptindu-şi câteva replici pe care nu le pot descifra din cauză că vorbesc prea încet pentru urechile mele, apoi, cu o ultimă mişcare din palme din partea Joannei, dispar dincolo de fereastră, trăgând draperiile în urma lor. Hex se grăbeşte să închisă uşa balconului, iar eu profit de ocazie pentru a-mi desface

fularul din jurul gâtului şi a-mi trage in jos fermoarul de la geacă. Mă întorc cu faţa spre biroul său la fel de dezordonat ca întotdeauna, şi-mi plimb ochii dintr-o parte în alta peste mormanele uriaşe de cărţi si hârtii mototolite ce stau azvârtile una peste altele, într-un haos nebun. Unele par manuale de mecanică, altele reviste de când lumea şi pământul, cu imaginile unor femei în costume de baie pe lângă câteva maşini. Căni, suporturi de pixuri şi alte rahaturi acoperă întreaga suprafaţă a mesei, observându-se într-un colt o scrumieră cu nişte cenuşă în ea. Oare cum se poate trăi în halul ăsta? îmi spun în gând. t

r

9

întrebarea îmi rămâne nerăspunsă, căci mă opresc din orice mişcare, cu geaca alunecată deja până în dreptul coatelor, atunci când îi simt prezenţa binecunoscută în spatele meu, făcându-mi părul să mi se ridice pe ceafă. Buricele degetelor sale îmi ating într-o unduire tandră pielea acum descoperită a gâtului, dând la o parte cele câteva şuviţe ce-i stau în cale, şi mi se blochează respiraţia în miezul pieptului atunci când căldura gurii sale începe să-i planeze de-a lungul pielii

mele dezgolite. Mă înclin fără să vreau sub direcţiile date de aceasta, ridicându-mi privirea spre tabloul prins în peretele din faţa mea. Reflexiile corpurile noastre se oglindesc în sticla acestuia, făcându-mă să par brusc şi mai conştientă de proximitatea dintre noi. — A fost drăguţ din partea ta să-i laşi să doarmă împreună, îmi murmură cu buzele atât de aproape de umărul meu stors parcă de orice reacţie, cuvintele sale vibrându-mi pe piele asemenea unui pian pus în funcţiune. Apoi, fără vreun avertisment din partea sa, îi simt pielea acolo, în locul în care umărul şi gâtul mi se întâlnesc într-un punct extrem de sensibil. Fierbinţeala buzelor sale pare să mă ardă, să-mi dea foc stomacului şi să mi-1 transforme într-un ghem de cenuşă, şi totuşi spatele mi se arcuieşte atât de neruşinat sub presiunea gurii sale, cerându-i parcă să mă atingă mai mult. 9

Nu cred că Hex ştie asta, dar gâtul şi interiorul coapselor sunt cele mai sensibile zone ale mele, ce m-ar putea aduce pe culmile tentaţiei numai cu o simplă

mângâiere a acestora. însă acum, simţindu-i limba presându-se peste vena ce-mi pulsează trepidant odată cu inima, simt cum m-aş putea topi în braţele sale până m-aş spulbera din fiecare fibră, pulverizându-mă cu totul. E atât de ciudat cât de mult mă pot afecta acum atingerile sale nu tocmai decente, ca şi cum aş fi neatinsă şi fără de păcat. 0 imagine ce-mi face mintea să-mi zburde aiurea, antrenându-mi imaginaţia nărăvaşă. îmi ridic braţul drept, strecurându-1 după capul acestuia ca şi cum m-aş prinde de un gram de stabilitate. Degetele mi se pierd prin părul său rar şi ţepos, în timp ce buzele sale neobişnuit de moi îmi cercetează întreaga lungime a umărului, aducându-mi nişte aburi calzi în jurul buzelor şi făcându-mi ochii să mi se închidă de la sine. — Mm, da. Nu-i aşa că merit un premiu? O zic a glumă, deşi ştiu, din tonalitatea joasă pe care o folosesc, că Hex îşi va da seama de aluziile ascunse printre cuvinte. Şi nu ştiu dacă aş vrea să o facă, sau să-şi dezlipească

gura de pielea mea încinsă de-a binelea. Tot ce ştiu acum este faptul că Papă-lapte ăsta reuşeşte să-mi facă zona de jos să tânjească după atenţie. Iar asta e rău. Foarte rău. Cu toate astea însă, Hex îsi scoate brusc fata din acea zonă, lăsându-mă cu o răceală greu de explicat. Doar că nu apuc prea bine să-mi recapăt suflul ce pare că până acum a stat întretăiat, căci îmi dă jos, cu o mişcare destul de brutală şi nerăbdătoare geaca de pe mine, şi o aruncă undeva pe spătarul scaunului de la birou. Mă răsuceşte apoi spre el, zărindu-i prin ochii tulburaţi de senzaţii intoxicate flacăra ce i se aprinde în pupile, şi fără să mă lase să mai am vreun cuvânt de spus mă trage din acel loc, împingându-mă cu spatele până când mă lovesc de răceala unuia dintre pereţii dormitorului său. 7

t

r

Clipesc des, lingându-mi buzele pulsatorii, şi nu pot să nu mă înfierbând la vederea foamei cu care mă priveşte. Şi nu ştiu, sau

prin ce joc drăcesc al vieţii, cred că e al naibii de sexy când mă priveşte ca şi cum ar vrea să rupă hainele de pe mine. Niciodată nu m-a privit in felul ăsta, şi cred că tocmai din cauza asta mă afectează atât de tare, făcându-mă să-mi doresc să fiu atinsă in moduri in care nici n-as fi visat. 9

Mă poate condamna cineva? N-am mai avut parte de o partidă bună de mai bine de un an. Hormonii mei mişună prin mine ca nişte căţeluşe în călduri, pregătite să-şi ridice coada la primul semnal. t

Cât de rău sună asta? îmi ţine braţele lipite de perete, făcându-mă să mă simt mică şi inofensivă în comparaţie cu corpul său destul de bine făcut. Ochii îmi cad apoi, parcă dincolo de voinţa mea, spre liniile de cerneală ce-i acoperă zona laterală a ochiului stâng, formând ceea ce pare a fi un punct şi o virgulă, apoi spre nasul spart de câteva ori la viaţa sa, coborând tot mai periculos până se lovesc de perechea de

buze roşiatice, pline, ce stau atât de aproape de mine încât mai lipseşte doar o simplă aplecare şi le-aş putea atinge pentru a-mi aminti textura lor familiară. O senzaţie râncedă, de pură înfricoşare la acest gând îmi explodează prin cap. r

înghit în sec, unindu-mi privirea cu a sa ca si cum n-as sti ce să fac. Cu orice alt băiat probabil că m-aş fi avântat fără să clipesc, rămânând până acum chiar şi fără haine sau inhibiţii, însă când vine vorba de Hex... calculele nu se mai leagă în capul meu, dându-mi erori multiple. *

•

•

— Vrei să mă guşti? întreabă deodată, atât de bizar, încât am nevoie de vreo două secunde pentru a-mi da seama dacă, într-adevăr, a vorbit sau nu. Niciodată nu m-am gândit că Hex ar fi un împătimit al vorbelor de genu', însă cred că aş minţi dacă aş spune că sexul nu mi-a tresărit puţin la auzul lor. Dau destul de dubios din cap, o combinaţie de "Da, nu mă mai înnebuni!" şi "Hai să

nu...", şi mă aplec spre el pentru a-mi curma suferinţa. Nu-mi place să fiu lăsată să aştept, cu atât mai puţin de cineva căruia să-i placă să mă vadă disperată. însă Hex e un nenorocit şi jumătate aparent, căci se dă puţin în spate, eliberându-mi unul dintre braţe pentru a-mi prinde bărbia din mişcare. Degetele sale se presează peste faţa mea cu o aşa hotărâre, încât preţ de o clipă nu ştiu dacă are de gând să-mi smulgă faţa cu totul sau nu. Sper că nu, căci faţa mea e destul de frumuşică. Mă cutremur puţin pe dinăuntru când îi observ întunecimea ce-i scapără prin irisuri, un amalgam necunoscut mie până acum de ezitare si dorinţă. f

r

— Te-am întrebat, vrei să mă guşti? îmi mintea mea se învârt atât de multe rotiţe, încât nici nu mai ştiu pe care să le opresc pentru a găsi o tuşă de claritate. Ce vrea să-mi comunice mai exact cu întrebarea

asta atât de vagă? Respiraţiile noastre ne devin acum supraîncărcate, ca şi cum ne-am îneca în acelaşi timp cu aerul şi ne-am zbate să respirăm. Ca nişte animale în călduri. — Futu-ti, Hex! Sărută-mă odată si tacă-ti gura! răcnesc deodată spre el, sperând din tot sufletul să n-o trezim cumva pe Cristine cu zgomotele noastre. i

'

T

i

Iar el nu mai pierde nicio secundă, căci după ce mă mai studiază atenţ preţ de o secundă, două, îmi acaparează gura într-un sărut menit să-mi dea ochii peste cap şi să mă facă să-mi strâng palmele în pumni pentru a-mi stăpâni nervozitatea ce-mi taie prin piele. îmi prinde buza de jos între dinţi, trăgând de ea cât să-ncerce să-mi smulgă un suspin de pe buze, apoi mă atacă cu tot ce are, furându-mi parcă pământul de sub picioare. îmi prinde încheieturile în palmele sale, ridicându-mi braţele deasupra capului printr-o mişcare pricepută, menită să-mi facă spatele să mi se arcuiască şi mai mult sub căldura dogoritoare a sărutului său. Toată carnea începe să mă doare,

flexându-se de o anticipaţie criminală. îi răspund cu aceeaşi forţă, cu aceeaşi nevoie ce-mi circulă acum prin vene mai ceva decât un drog, iar vibraţiile electrizante ce-mi străbat pântecul, coborând spre sexul deja agitat de-a binelea mă fac să-mi dau seama cât de mult mi-au lipsit asemenea clipe, asemenea atingeri, asemenea valuri întregi de excitatie. t

Uitasem cum este să te simţi dorită de cineva. Şi dintr-un motiv al dracului de ciudat, gândul că Hex îmi dă naştere la asemenea gânduri îmi face mintea scrum. r

încerc, pe cât posibil, să respir pe nas cu fiecare răsucire a gurii acesteia pentru a schimba poziţiile şi a-i face limba să-mi exploreze şi mai adânc interior umed al gurii, lăsându-mă pradă unui fior nesfârşit de poftă. Iar Hex, la fel ca prima dată, nu e deloc genul care să fie tandru sau liniştit, ci mai degrabă seamănă cu o forţă greu de stăpânit, dominându-mi gura aşa cum nu l-am crezut niciodată în stare. Ce-i drept, poate că dacă

ştiam că-i atât de bun în ceea ce face încă de la bun început nu l-aş mai fi lăsat în ghearele altor persoane. Hex cel de acum e suficient de priceput încât să mă facă să-mi dau drumul în pantaloni dacă ar mai insista mult cu limba asta nestăvilită si extrem de păcătoasă. Şi ceva îmi spune că dacă m-ar atinge acum, acolo, mi-ar râde în faţă la cât de umedă sunt în momentul de fată. *

#

9

— M-mai î-încet..., încerc să-i murmur printre buzele întredeschise, şi pare să-mi ascultă imediat rugămintea, coborându-şi însă acum gura spre pielea tremurândă a gâtului, simţindu-i dinţii zgâriindu-mă pe alocuri. Braţele încep să mă doară, pulsul haotic să-mi facă mintea să se blocheze cu totul, iar faptul că abia acum pot să-i timp erecţia în formare mă face să suspin fără pic de reţinere, lăsându-mi capul pe spate. Se simte tare prin materialul şi aşa dur al blugilor, iar senzaţia sa, frecându-se îndrăzneţ de pulpele mele ca şi cum ar încerca să mă scoată din minţi, e îndeajuns de puternică pentru a-mi simţi picioarele începând să-mi tremure din genunchi. 0

panică interioară îmi face lăuntrurile să se strângă ca un ghem de aţă. — Hex,7 mai încet sau le lovesc în boasele * sculate! mârâi spre el, şi mă bucur în sinea mea când îi simt gura depărtându-se de mine. încă puţin şi mi s-ar fi udat şi pantalonii, nu numai chiloţii! — Scuze, m-a luat valul, respiră sacadat, unindu-şi preţ de o clipă fruntea de a mea. Ne aburim cu totul în baia caldă a respiraţiilor noastre ce ne înconjoară pielea transpirată, făcându-ne să inspirând în acelaşi timp. — Nu zău, încerc să-mi las braţele amortite în jos, iar el se supune, prinzându-mi încheieturile puţin roşiatice în palmele sale pentru a-mi freca uşor pielea înţepătoare. J

t

*

— Ţi-am lăsat semne. Iartă-mă, Luna, îmi murmură peste piele, sărutându-mi apăsat zonele închise la culoare. Un zâmbet strâmb îmi înfloreşte în coltul gurii, în timp ce o înţepătură subită îmi atacă *

*

stomacul, creându-mi dezordine pe interior. — O spui de parcă m-ai frânt in bucăţi, râd pe seama lui. E ok, Hex. îmi place cât de cât jocul ăsta mai agresiv. Mă excită. Uah, chiar am zis asta? Ochii săi, mai întunecaţi decât i-am văzut vreodată, îi întâlnesc pe ai mei fără să clipească. — încerci să mă seduci cumva? i se ridică buzele într-un rânjet discret. — Da, cum să nu, îmi iau mâinile din palmele sale, încercând să mă sustrag de lângă el. Braţul său însă, pironit acum de peretele din lateralul meu, mă opreşte din mişcare, blocându-mi calea. îmi arcuiesc într-un mod întrebător sprânceana spre el, lăsându-1 să se aplece spre mine până când îi resimt aerul călduţ ce-i părăseşte nările. — Aş vrea să te văd încercând să o faci, totuşi, îmi zâmbeşte ca un copil mic, pus pe rele. în liceu erai privită de mulţi dobitoci.

Oare din cauza tacticilor tale de vrăjire? îmi închid ochii preţ de o secundă, nasul său mângâindu-mi acum un punct de pe gât. îi simt mirosul în nas, o combinaţie plăcută de colonie bărbătească şi căldură corporală, iar porii mi se deschid în faţa sa ca şi cum ar încerca să-l absoarbă cu totul. — De ce naiba deschizi subiectul cu liceul? îl împing cu braţele, reuşind să-mi interesectez ochii cu ai săi. Cinismul face că tu erai un curvar mai mare decât mine, aşa că nu-mi vorbi mie acum de seducţii si alte rahaturi! Gigolo care eşti! r

t

Face ochii mari de uimire, deschizându-şi gura într-un O perfect. Un colţ al gurii i se arcuieşte meticulos. — Gigolo, serios? Un râset îmi gâdilă buzele. Acum că mă gândesc mai bine, chiar sună penibil. Mă las pe genunchi, strecurându-mă pe sub braţul întins al acestuia, şi fac câţiva paşi

repeziţi spre mijlocul camerei. — Trecutul vorbeşte, Hexi, trecutul... Următoare sa mişcare e atât de bruscă, încât abia apuc să mă feresc la timp de corpul său ce se avântă spre mine ca un leopard asupra unei gazele. Mă las în jos, încercând să-i ocolesc braţele pentru a nu mă prinde de la spate, însă nenorocitul se dovedeşte mult mai puternic şi agil decât aş vrea eu să recunosc, prinzându-mă într-un final de după şolduri, şi aruncându-ne pe amândoi peste asternuturile sale. îmi musc limba, încercând să-mi suprim în gură ţipetele ce-ar risca să o trezească pe mama sa, şi mă zvârcolesc sub el, până când corpul său îl imobiliează complet pe al meu. îmi prinde braţele de-o parte şi de alta a corpului, dându-mi şansă să-i observ zâmbetul plin de aroganţă ce-i întunecă privirea. Mârâi spre el. — Ai vreun fetiş cu aruncatul fetelor în pat,

sau ce? — Nu, dă amuzat din cap. Dar aş putea crea unul cu tine. — Hai să nu..., plescăi din buze, şi paralizez instant atunci când faţa sa se apleacă încet peste a mea, iar buzele ni se întâlnesc în scurt timp, conturând un sărut scurt, lent, ca şi cum ne-am frământa unul altuia gurile şi nimic mai mult. E total opusul celorlalte săruturi ale sale de până acum, şi, cu toate că nici eu nu sunt obişnuită cu pupături atât de... leneşe şi stângace, îl las să-şi facă de cap, depărtându-ne câteva secunde mai târziu. Mă priveşte lung puţin timp, ca şi cum ar încerca să-mi memoreze toate trăsăturile chipului, apoi se dă la o parte de pe mine, lăsându-mă cu inima pulsându-mi mai tare în piept şi cu o căldură inexplicabilă în obraji. Bine că becurile nu sunt atât de puternice pentru a vedea şi el asta. — Scuze, îmi pierd capul uneori. Nu vreau să te enervezi pe mine dacă mă mişc prea

repede. Mă ridic pe coate, scuturându-mi părul răvăşit de pe cap pentru a-1 privi mai bine. Hex stă acum sprijinit cu spatele de tăbliţa patului, cu un genunchi ridicat spre stomac pentru a-şi rezema braţul stâng, al cărei palmă îi ţine capul în loc. Pare mai liniştit, ca si cum sărutul nebunesc de mai devreme nici nu ar fi avut loc. îmi ling involuntar buzele. *

Oare a câta oară si-a cerut scuze în seara asta? 9

încep să cred că poate Hex cel din liceu, — cel care rupea paturile cu fetele şi se debarasa apoi de ele ca şi cum toate ar fi fost dispensabile —, a fost doar o faţadă. Sau poate că nu. Poate că aşa a fost şi cu sora mea. Atent, grijuliu, genul de tip care ţi-ar cădea cu tronc fără prea mari eforturi. Un nor cenuşiu mi se formează deasupra capului, însă decid să-l îndepărtez cu o palmă imaginară, poziţionându-mă cu capul în poala sa. Mă bucur că nu mai are

începutul de erecţie de mai devreme, altfel sigur n-aş mai sta în poziţia asta. îmi ridic privirea spre tavanul înalt, de un alb spălăcit, şi zâmbesc obosită atunci când palma lui Hex îşi găseşte refugiul în părul meu, masându-mi scalpul cu mişcări circulare. Un oftat mi se pierde printre buze. — A trecut ceva timp de când n-am mai stat aşa, hm? îi simt degetul răsucindu-mi o şuviţă de păr în jurul lui. — Da, murmură la un moment dat. Prea mult timp. Mi-a fost dor de asta. Aş vrea să-i spun că şi mie. Că au fost nopţi la rând în care priveam pe geamul balconului său pentru o umbră de mişcare în spatele draperiilor sale trase. Că acel an în care fusese plecat mi s-a părut un veac de om şi că am urât fiecare moment şi fiecare lacrimă pe care am vărsat-o din cauza lui atunci când se evaporase din viaţa mea.

Pentru că, deşi pierderea lui Sunny fusese bruscă şi neaşteptată, clătinându-ne liniştea familiei de la temelie şi dincolo de ea, dispariţia sa mă lovise mai crâncen decât cea a surorii mele, si nu mi-e ruşine să recunosc că mă bucur că rolurile nu fuseseră inversate in acea noapte. Pentru că nu avusesem o relaţie atât de strânsă cu sora mea mai mică care să mă facă să simt altceva decât o uşoară întristare pentru că pierise într-un mod mult prea stupid şi oribil, pe când Hex era o bucăţică din sufletul meu, si odată cu plecarea lui, o parte din mine se pierduse odată cu el. t

t

*

t

însă nu dau glas reproşurilor şi durerii, pentru că a trecut deja prea mult timp, iar rănile mi se cicatrizaseră de-a lungul vremii. — îmi pare rău că am plecat, i se aude şoapta după alte câteva minute de tăcere, oprindu-mi puţin respiraţia în mijlocul gâtului. îmi trag genunchii spre corp, legânându-i dintr-o parte în alta pe măsură ce unghiile îmi intră în cuticule, înţepându-mă.

— Te-aş fi putut ajuta. Noi te-am fi putut ajuta. Nu trebuia să pleci fără ca măcar să-ţi iei rămas bun. O durere ca de arsură îmi străbate degetul mare de la mâna stângă atunci când simt cum bucata de piele mi se rupe cu totul. îmi prind degetul în palma cealaltă, ştergând urmele de sânge. — Ştiu, se opreşte cu palma peste capul meu. Aveam mintea prea distrusă, Luna. Mă drogăm prea des şi nu mai eram conştient ce naiba făceam. Am crezut că plecarea de aici, din casa asta, îmi va face bine. — Si ti-a făcut? mă ridic brusc în şezut, răsucindu-mi corpul spre el pentru a-i întâlni expresia aproape tristă de pe faţă. Fruntea mi se strânge într-o încruntare. Ţi-a făcut bine? întreb din nou. Ai uitat? t

t

»

*

Ai uitat-o? îmi opresc întrebarea pe cerul gurii. Nu ştiu de ce ţin morţiş să-i aud răspunsul, însă ceva mă roade pe dinăuntru,

făcându-mi stomacul să mi se contracte dureros. îşi umezeşte buzele, trecându-mi palma prin păr. — M-am întors, ridică din umeri. Cred că asta-i tot ce contează, nu crezi? Brusc, totul devine mult mai rece în jurul meu. Ca si cum norul fumuriu de mai devreme s-ar transforma acum într-o ploaie răcoroasă de toamnă, îngheţându-mi pielea. Un junghi penibil de dureros se strânge în jurul coastelor mele, amorţindu-mi simţurile ce-n urmă cu doar câteva minute erau aprinse la maxim. 9

Mă ridic de lângă el, cu nuntea încă golită de orice gând sau idee, şi mă duc vădit direcţionată spre scaunul pe care stă aruncată geaca mea. 0 iau pe o mâneca, însă prezenţa mult prea familiară a lui Hex se face simţită din spatele meu. Mă apucă de braţ, întorcându-mă spre el. Ochii îi pare acum două migdale alungite, iar forma şi aşa destul de ciudată a sprâncenelor — mult

prea încovoiate — îi dau un aer de nervozitate, poate chiar nedumerire. — Ce naiba faci? — Merg acasă, încerc să-mi scot braţul din palma sa, însă mă ţine atât de strâns de mai că aş putea crede că-mi va lăsa alte semne pe piele. Scrâşnesc din dinţi, cu inima pompându-mi în gât a enervare. — De ce? îşi mijeşte şi mai mult ochii spre mine, apucându-mă acum cu ambele palme de umeri pentru a-şi coborî faţa la nivelul meu. Ochii îi devin mai clari, umbriţi acum de o îngrijorare nerostită. La naiba! Am făcut ceva? Am spus ceva greşit? îmi vine să râd cu amar, însă nu o fac. De la un timp mă abţin de la foarte multe lucruri când vine vorba de Hex, şi încep să mă simt de-a dreptul frustrată din cauza asta. îi întâlnesc însă privirea, păstrând contactul vizual vreme de multe, multe secunde ce încep uşor-uşor să mă incomodeze, apoi îmi dau drumul la gură pentru a-i adresa

întrebarea ce-mi tot sâsâie prin cap de ceva timp. — îţi mai place de Sunny? Clipeşte de câteva ori, lăsând mai moale strânsoarea din jurul umerilor mei. Ochii i se măresc, buzele i se întredeschid, iar eu nu ştiu dacă să iau asta ca pe un semn că am atins sau nu un punct sensibil. M-am săturat însă să o mai dau pe ocolişuri, mai ales când vine vorba de ea. Pentru că stiu cât de mult a ţinut la dânsa, iar faptul că n-a putut să-mi răspundă concret la ultima întrebare pusă mă face serios să mă gândesc dacă în adâncul său nu cumva mai ţine la Sunny. 9

Poate că n-am avut o relaţie bună cu ea, că nu m-a afectat atât de tare moartea ei asa cum ar fi trebuit având în vedere că eram o familie, însă dacă Hex mi-ar spune acum că încă mai simte ceva, cât de mic pentru ea, m-aş da la o parte fără nicio împotrivire. Pentru că poate sunt o scorpie şi jumătate când vine vorba de ea, însă nu am decăzut atât de mult încât să-i denigrez amintirea, giugulindu-mă cu un Hex încă îndrăgostit de i

ea. Măcar atâta demnitate să mai am şi eu in mine, dacă inima mea e pe jumătate de piatră. Nu l-aş putea blama vredată dacă mi-ar confirma bănuielile, dar nici nu vreau să fiu jucată pe degete de cel în ale căror mâini mi-am pus, aparent, inima acum câteva zile. Poate că avusese dreptate atunci; poate chiar fusese un căcat siropos desprins din filmele cu proşti, dar niciodată n-aş fi făcut un asemenea gest dacă nu aş fi simţit măcar puţin pentru el. Un puţin care să mă facă să devin vulnerabilă în fata sa. 9

Şi nu vreau ca Hex să-mi spulbere la rândul său inima aşa cum i-o distrusese Sunny, pentru că nu cred c-aş putea suporta o asemenea durere. îl aud înghiţind în sec din faţa mea, şi mai c-aş putea crede că are să izbucnească într-un râs batjocoritor din moment în moment. îşi scutură capul.

— Mă cunoşti atât de puţin încât să crezi că ţi-aş zice că încep să simt ceva pentru tine dacă aş mai iubi-o pe sora ta? Ţi-am spus, îşi apropie faţa de a mea, respirându-mi peste buze. O căldură familiară ce-mi răstălmăceşte măruntaiele. Sunny nu mai face de mult parte din gândurile mele. Cred că de mult timp am ştiut asta, însă mi-a fost frică s-o recunosc pentru că... la naiba! Simţeam că dacă as fi renuntat la amintirea ei aş fi fost un ticălos din jumătate. A murit de faţă cu mine, Luna. Mă simţeam prost că începeam să o uit, să nu-i mai simt atât de tare lipsa ca la început. Aşa că, probabil m-am agăţat de dorul de ea pentru a nu fi ceea ce mă temeam cel mai tare să devin — un nenorocit. r

T

»

Se opreşte cât să-şi tragă sufletul, iar eu profit de ocazie pentru a clipi de câteva ori. Nu cred că o mai făcusem în ultimele câteva secunde. Fruntea i se uneşte cu a mea în scurt timp, determinându-mă să-mi închid ochii pentru a nu mă lăsa afectată de fragilitatea respiraţiei sale. *

— Am revenit aici şi nu ştiu cum, crede-mă, chiar nu îmi pot explica cum, de ce sau în ce moment am început să mă uit la tine ca la ceva mai mult decât o simplă prietenă. Erai peste tot în jurul meu, şi totuşi ochii mei nu se mai uitau doar la ai tăi, ci coborau încet-încet peste formele tale, peste curbele pe care le crea fundul tău atunci când mergeai pe stradă, peste zâmbetul ce ţi se lărgea pe faţă atunci când te bucura ceva sau făceai vreo boacănă. Eşti în gândul meu mai mult decât pentru propriul meu bine, şi nu mi-e ruşine să recunosc că as da cu tine de aştenuturile mele pentru că aşa tind să fac cu o fată de care sunt atras, nu doar sexual. Eşti prietena mea cea mai bună, însă vreau să îţi fiu mai mult decât prieten. E chiar atât de greşit că tânjesc după asta? *

7

Până să-şi termine el monologul simt deja cum palmele mi se strâng transpirate pe lângă corp, cuprrinsă fiind de un val inexplicabil de vinovăţie. Nu-mi vine să cred că-1 tot supun la tortura de a-şi aminti ceea ce încearcă cu atât de multă ardoare să îngroape, doar pentru că, până şi dincolo de

moartea sa, Sunny continuă să mă eclipseze in orice aş face sau aş gândi. Şi poate că Hex are dreptate, poate că sunt încă atât de ancorată de ea încât îmi e frică să dau glas adevărului pentru că... la un moment dat bula de fericire s-ar crăpa din nou, lăsându-mă în derivă. Cred că a venit timpul să închei odată pentru totdeauna socotelile cu Sunny şi să-nvăţ să trec peste, pentru că altfel aş continua să mă învârt ca o nebună într-o mare învolburată. — Hex, îmi presez palmele peste ale sale, încercând să ignor nodul uriaş, aproape sufocant, ce mi se formează în gât. Trebuie să-ţi mărturisesc ceva despre Sunny şi vreau s-o auzi din gura me... îmi acoperă însă buzele cu ale sale înainte să mă lase să-mi duc la bun sfârşit propoziţia. Palmele sale îmi prind mai bine obrajii în strânsoarea sa, înclinându-mi capul într-un unghi ce-i permite un mai mare acces spre interiorul pe care mi-1 cercetează cu o dorinţă aprinsă cu ajutorul limbii ce-mi

părăseşte barierele buzelor. îi suspin în gură, închizându-mi ochii pentru a nu fi şi mai ameţită decât sunt deja din cauza sărutul său lung, adânc şi de-a dreptul sugrumant. După câteva secunde se dă înapoi, lăsându-mă, în sfârşit, să respir într-un ritm normal. Sau sacadat. Nici eu nu mai stiu bine ce se petrece cu mine momentan. — Tot ce vreau să aud acum din gura ta este că ai încredere în mine. în noi. Nimic nu mai contează dincolo de noi, prinţeso. N-a contat nici înainte, şi categoric nu dau doi bani pe altceva nici acum. Aşa că spune-mi, îmi şopteşte cu o hotărâre sinistră, ghidându-şi degetul mare spre colţul gurii mele, trăgând încet de buza de jos, ai încredere în noi? Degetele îmi tremură puţin în jurul încheieturilor sale. Ochii îmi devin brusc mai apăsători, greoi, ca şi cum ar sta să erupă într-un şuvoi de lacrimi răcoritoare din moment în moment. Cred că niciodată până acum nu am conştientizat cât de dor mi-a fost de Hex, şi cât de mult l-am dorit r

înapoi în viaţa mea. însă e aici, acum, şi, aşa cum spune şi el, nimic nu pare să mai existe înainte sau după noi. Aşa că-i înconjor gâtul cu braţele, scufundându-mi capul în căldura primitoare şi protectoare a corpului său, şi-l las, la rândul său, să mă cuprindă strâns cu braţele de la spate. — Eşti singurul lucru în care mai cred. Iar asta pare să fie îndeajuns pentru el, căci îmi sărută încet de tot lateralul gâtului, zdrobindu-mă apoi la pieptul său. Şi, dintr-odată nimic nu pare să mai conteze.

Capitolul 38

HEX O

A H A ! Ia de aici, cap-sec ce eşti! Ah, Luna! M ă strângi de gât!

Râsul său, asemănător cu un ţipăt malefic ieşind din străfundurile Iadului îmi umpluseră urechile ca-ntr-un cazan, în timp ce-ncercam cu unul dintre braţe să-i dau la o parte picioarele încârligate în jurul gâtului meu ca un şarpe veninos. îmi venea să o împing pe spate pentru a o da jos de pe umerii mei, însă ştiam că aveam patul nu departe de noi, deci nu ar fi avut parte de o căzătură atât de dureroasă pe cât aş fi avut în minte. Sunetele de bocănituri produse de consolele de jos împânzeau camera, odată cu zgomotele înfundate ale monştrilor pe care încercam să-i omor pe ecranul televizorului. Luna se afla în faţa mea cu mai bine de două sute de puncte, iar acel lucru era suficient să-mi facă sângele să clocotească la gândul unei înfrângeri iminente, şi din ce în ce mai apropiate. Puteam simţi asta din felul în care mă sugruma puţin câte puţin ori de câte ori mai omora un zombi, chităind a victorie. f

— Ha! Ai pierdut! ţipase la un moment dat, atât de tare, încât timpanele îmi vibrară de o durere acută de mai c-ai fi zis că-mi

străpunsese creierul Cuprinsă de valul de adrenalină, mişcăndu-se peste umerii mei cu fundul ca şi cum ar fi încercat să creeze un soi de dans al victoriei, Luna îmi apucase deodată faţa în palmele sale, zdruncinând până şi măruntaiele din mine. Mârâisem nervos, fără să mai pot trage aer în piept, şi cu o mişcare simplă şi agilă o apucasem de braţ, trăgând-o spre mine până când făcuse o tumbă peste mine, ajungând cu jumătate de corp în poala mea. Profitasem de moment pentru a respira cum trebuie în cele din urmă, amuzându-mă puţin pe seama expresiei sale de pură nedumerire, ca şi cum n-ar fi ştiut cum ajunsese acolo. îi prinsesem nasul cu două degete, trăgând de el ca de o gumă de mestecat. — Te-ai potolit? Era să mă sugrumi! — Poate c-ai fi meritat! tunase spre mine, reuşind să-mi dea degetele la o parte. îşi frecase nasul cu dosul palmei, pielea căpătându-i atunci o nuanţă palidă de un

roşu închis. Cutele adânci de pe fruntea sa se accentuaseră pe nesimţite. Ţi-e doar ciudă că ai pierdut, scoase limba spre mine. Pentru a cincea oară! îmi dădusem ochii peste cap, punându-mi palmele pe şoldurile sale pentru a încerca sa o dau de pe mine. Corpul însă i se crispă imediat, iar ochii săi deveniseră brusc măriţi, cuprinşi parcă de o surprindere totală, nu înainte de a-i zări colţul gurii ridicându-i-se pentru a forma un rânjet plin de răutate.î — Ai grijă, Hexişor. Dacă mama află că pui mâna pe mine în timp ce-i corupi fiica mai mică o să-ţi taie bilele cu o foarfecă. Una de grădină eventual. Ştii tu, din aia cu care tai crengile copacilor. Comentariul său mă făcuse să simt o senzaţie stranie de răceală alunecându-mi pe şira spinării direct spre mădularul din pantaloni, îmi strânsesem uşor picioarele, ca lovit de trăsnet, în timp ce chicotitul plin de batjcură al Lunei răsunase de lângă mine ca o cutiuţă muzicală stricată. Mă iritase la

culme, aşa că i-am trimis pe muţeşte o privire plină de dispreţ, ce nu avusese însă rezultatul scontat, căci ochii săi continuau să-mi susţină privirea cu o încântare malefică. *

/

Ea era malefică. Satana şi-ar fi dorit-o ca fiică. O împinsesem cu o palmă de lângă mine, până ce aterizase cu fundul pe perna aşazată lângă a mea. Acolo stătuse şi ea la începutul jocului, asta până când avusese ideea genială de a-mi escalada corpul ca o maimuţă, proptindu-se cu fundul pe umerii mei. Niciodată nu aveam s-o mai las să mă joace după cum cânta ea; îi plăcea mult, mult prea mult să profite de faptul că mă simţeam oarecum constrâns de ultima noastră ceartă pentru a nu o mai călca şi mai rău pe coadă. Ştia să atace sub centură, exact când te durea mai tare. — încă o rundă? fluturase consola de joc în

aer, zămbindu-mi şiret, cu subînţeles. *

7

^

/

— Nah, mi-a pierit cheful, îmi lăsasem capul să alunece peste marginea patului, ţintuind tavanul înalt şi alb cu privirea. Arăta atât de sec şi de decolorat, încât mă gândisem preţ de o clipă când fusese ultima oară când îmi vopsisem camera cu o altă culoare în afară de alb. Nu c-aş fi fost vreun împătimit al culorilor îndrăzneţe, aşa cum era tipa de lângă mine, însă tot era destul de deprimant să mă uit la nuanţa aceea de palid şters, dându-mi o stare de angoasă pe interior. — Am auzit-o pe Sunny aseară plângându-se că eşti cam prea încins de la o vreme, dacă ştii la ce mă refer, îmi făcuse parşiv cu ochiul, aducându-mi o întunecime peste faţă. Pulsul îmi sărise o bătaie, iar palmele mi se strânseră în pumni de la sine. — Serios? Ţi-a spus ţie asta? — Nah, îşi scuturase capul. îşi lăsase uşa dormitorului în lături si am auzit-o când vorbea pe Skype cu amicele sale de liceu. Ar trebui s-o iei mai uşor. Tipa nu cred că ştie J

ce-i ăla film porno. Oh, ba cred că da, mustăcesc în gând, amintindu-mi câteva fragmente din micile noastre escapade când ne mai făceam de cap. Deşi nu îndrăzneam încă să fac pasul următor, mai mult din respect pentru ea, nu de puţine ori Sunny fusese cea care iniţiase atingerile sau săruturile, dându-mi parcă puţin, dar nu îndeajuns. Doar aşa, cât să o doresc şi mai tare şi să-i duc dorul până data viitoare. Mă uimea uneori îndrăzneala sa, cu faţa roşie ca racul sau cu palmele tremurânde în jurul meu ca şi cum n-ar fi ştiut ce să facă mai exact, însă îmi plăcea faptul că se deschidea în faţa mea în acel fel, dându-mi ocazia să-i descopăr trupul aşa cum nimeni altcineva nu o mai făcuse până atunci. Mă cobora în păcat, ridicându-mă apoi cu săruturi dulci din ghearele vinovăţiei. — Cred că ar trebui să nu mai fii aşa o mică băgăcioasă şi să nu mai asculţi pe la uşi, ce zici? o înghiotisem cu umărul, primind înapoi acelaşi lucru. Doar că de două ori mai T

puternic. Tipic. — Nu-i ca si cum as muri de curiozitate să vă aflu viaţa sexuală, bleah! făcuse un gest obscen cu degetul mijlociu, imitând greaţa. Pufnisem amuzat, trecându-mi palmele prin părul des de pe margini. Crescuse cam mult în ultimul timp, poate că ar fi fost mai bine să-l tai înainte să-mi atingă umerii, îmi amintisem în gând. /

J

— Hei, îmi dădusem din nou drumul la gură la un moment dat, timp în care Luna tot lovea cu palmele telecomanda de la televizor care nu voia să mai funcţioneze aparent. O înjurătură i se prelinse printre buzele strânse într-o linie dreaptă. Nu cred că te-am mai întrebat vreodată asta, dar nu ai nicio problemă cu relaţia dintre mine şi Sunny, nu? Ochii i se opriseră peste ai mei cu o viteză ce nu-mi mai dăduse şansa nici să clipesc. Lăsase telecomanda să-i cadă încet în poală, în timp ce faţa îi era umbrită de o inexpresivitate dură, ca de piatră. O văzusem cum înghiţise în sec, uitându-se pe un punct

de pe podea ca şi cum ar fi reflectat asupra unor lucruri, apoi îmi întâlnise din nou privirea cu aceeaşi neutralitate ce mă făcuse să mă gândesc dacă nu cumva pusesem întrebarea greşită. Nu voiam însă să existe alte conflicte între noi, aşa că nu-mi luasem cuvintele înapoi sub nicio formă. — Nu ţi se pare cam inutil să întrebi asta când aveţi deja un an împreună? Mă blocasem, ştiind că avea perfectă dreptate, în tot acest timp nu i-am adresat niciodată întrebarea aceea pentru că, cel mai probabil, îmi plăcea siguranţa pe care mi-o dădea necunoaşterea î'ăspunsului său. Ca şi cum aş fi bănuit ce gândea, dar îmi era mult prea frică să dau piept cu purul adevăr. Fusesem de multe ori un laş când venea vorba de Sunny, poate şi pentru că ştiam că cele două nu aveau o relaţie tocmai strânsă, iar gândul că aş fi putut tulbura şi mai tare apele între ele îmi aducea un gust amar în gură, forţându-mă să-mi ţin gura. Iar Luna nu comentase nimic cu privire la relaţia noastră, însă simţeam că nu era atât de bucuroasă pentru mine precum s-ar fi

prefăcut în faţa mea că era. Pur şi simplu, o ştiam mai bine decât oricine, iar asta îmi dădea o oarecare nesiguranţă în ceea ce ne privea prietenia de atâţia ani. îmi linsesem buzele, pătruns de o incomdare tăioasă. — Stiu, dar tot vreau să stiu. T

J

/

Luna stăruise câteva secunde bune cu ochii asupra mea. Ca şi cum ar fi încercat să-mi pătrundă în suflet. Ca şi cum mi-arfi dat de înţeles că habar n-are ce răspuns să-mi dea pentru a ne împăca pe amândoi. Apoi, după o lungă aşteptare de-a dreptul chinuitoare, ridicase din umeri ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. — Nu pot să-ţi interzic cu cine să ieşi. N-o să simt să zic că, vai Doamne, ce mă bucur pentru voi pentru că nu-s mincinoasă. E treaba voastră, şi atât timp cât n-o să mă mai laşi baltă din senin din cauza ei n-o să mă bag între voi ca musca-n lapte. Am alte treburi mult mai importante de făcut.

— Cum ar fi să i-o tragi dobitocului de Joel în maşina sa? ridicasem o sprânceană spre ea, făcând-o să-şi dea teatral ochii peste cap, lungindu-şi piciarele pe parchet. — Pentru informarea ta, Joel e un tip chiar de treabă şi se poartă destul de dulce cu mine. — Normal, mormăisem. Aşa îşi vrăjeşte toate fetele pe care le vrea prin patul său. Primisem un picior atât de dureros în tibie, încât ţipasem străbătut de o senzaţie de-a dreptul sfâşietoare de căldură. îmi prinsesem zona lovită în palme, frecând cu nesaţ, şi îmi ridicasem privirea întunecată spre ea pentru a-i da de înţeles că mă călcase tare pe coadă. Nu părea însă deranjată de reacţia mea, zâmbindu-mi cu o şiretenie de nedescris. T

— Nu mă face să merg la Sunny şi să-i dau lista cu toate tipele pe care le-ai călărit la viaţa ta, Hex. N-o să iasă prea frumos, te

asigur. — De unde ai avea asa ceva? îmi mărisem ochii spre ea, îngrozit de cunoştinţele sale în ceea ce priveau aventurile mele. /

Luna rânjise însă. Un gest atât de ticălos, încât mă făcuse să-mi dau seama, încă o dată, că nu trebuia să ajung pe lista neagră a celei din faţa mea. Inteligenţa sa macabră mă băgase în sperieţi.

îi trasez cu buricele degetelor lungimea dezgolită a umărului, simţindu-i pe piele respiraţiile încete ce-i fac corpul să i se ridice şi coboare într-un ritm lent, aproape inexistent, ca şi cum ar fi într-un somn atât de adânc, încât nici aerul nu i-ar mai pătrunde prin plămâni. Poposesc puţin asupra osului său profilat prin piele, rotindu-mi degetul ca şi cum aş crea nişte cercuri imaginare ce i-ar rămâne imprimate în acest loc, şi o aud vag cum mormăie încet,

trăgându-şi mai bine plapuma in jurul torsului său. Nu ştiu cât e ceasul, însă după linia portocalie ce brăzdează cerul de dincolo de perdele îmi pot da seama că se apropie ivirea zorilor. Camera e cufundată într-o linişte acută, putând auzi doar ticăitul pendulatoriu al ceasului de pe noptieră, ce sparge bariera beznei ce face camera să pară mult mai rece şi înţepenită. Casc, fără să mă mai obosesc să-mi înăbuş geamătul plin de somnolenţă ce-mi scapă şerpuitor printre buzele uscate, şi-mi strecor un braţ de după cap pentru a-mi sprijini mai bine corpul de tăbliţa răcoroasă a patului. t

Fundul Lunei stă atât de lipit de coapsa mea stângă, încât ştiu că dacă mi-aş avânta mai mult palma pe sub aşternuturi aş putea să o ating atât de bine, atât de simplu, cât să-mi transmită căldură pentru a topi şi alunga fiorii de răcoare ce-mi mişună pe sub haine. Poate că trebuia să mă îmbrac mai bine aseară înainte să ne urcăm în pat. îmbrăcat doar cu nişte pantaloni de trening şi un

maiou amărât ce nu-mi ţine câtuşi de puţin de cald, am impresia, de la aerul îngheţat al dimineţii, că orice sursă de căldură ar fi binevenită. Iar gândul că am lângă mine o tipă a cărei fierbinţeală corporală emană până şi prin staturile subţiri de haine mă face să vreau să acţionez din impuls, atingând-o mai strâns, mai palpabil. M-aş simţi însă ca un pervers ordinar dacă aş face asa ceva tocmai când doarme. Luna adormise ca trântită de oboseală aseară. Ne schimbasem, dându-i nişte haine de-ale mele pentru a nu şi le boţi pe ale sale, ne aruncasem sub plapumă după care mai schimbasem două-trei vorbe, apoi o simţisem moale la un moment dat în braţele mele, cufundându-se într-un somn adânc ce-i făcuse toate cutele adânci si întunecate să i se evapore de pe chip. *

Nu-mi vine să cred că poate da dovadă de o asemenea prostie încât să aibă impresia că aş putea umbla după ea în timp ce-aş mai fi avut, aparent, sentimente pentru sora ei. Poate că fusesem un nesuferit insensibil în

trecut, care n-ar fi dat doi bani pe o asemenea situaţie de tot râsul, însă timpul şi durerea resimţită de-a lungul lui mi-au mai dat puţină minte, îndeajunsă încât să mă gândesc de două ori înainte de a spune sau a face ceva. Iar asta, ceea ce simt acum pentru ea, fie că e o simplă atracţie confuză sau un început de sentiment mai puternic, reprezintă mult mai mult în ochii mei decât ar putea gândi ea vreodată. Poate că o fac confuză, asa cum afirmase si ea acum ceva timp. Poate că nu sunt bun la cuvinte şi nici la fapte, şi nu ştiu să explic clar şi răspicat ceea ce e în capul meu. însă, în definitiv, uneori nici eu nu ştiu ce se tot petrece prin mintea asta năucită de atâtea gânduri aiurea şi nebune. De cele mai multe ori încerc să-mi ocup timpul cu altceva pentru a nu le da prea mult curs, însă în momente ca astea, când mă simt al naibii de vulnerabil, ca o carte deschisă, îmi dau seama că nu prea pot să mă lupt cu toate deodată.

însă un lucru e sigur, oricât de mult m-aş gândi la asta — iubirea pentru Sunny s-a stins încet, lăsând în urmă doar o amintire plăcută a celei care fusese cândva prima mea dragoste adevărată. Şi cred că tocmai în asta constă secretul pentru a merge mai departe. Nu trebuie să o uit pe Sunny. Nu trebuie să o ascund cu cheia într-un colt al inimii mele de unde să nu o mai readuc la suprafaţă vreodată, ci trebuie să mă resemnez cu dispariţia sa din viaţa mea. Să înţeleg că e ok să dau drumul amintirii sale şi să merg mai departe, şi ştiu, adânc în mine, că nu şi-ar dori să-mi petrec toată viaţa înecându-mă în prafuri şi alcool ieftin doar pentru că e o soluţie de compromis mai uşoară. Tot timpul ăsta am crezut că dorul de ea ar fi trebuit să fie păcatul meu, canonul pe care trebuia să-l duc pentru că îşi pierduse viaţa stând în spatele meu, pe motocicleta mea. însă de fapt, cred că a fost doar o plăsmuire bolnavă a minţii mele incapabilă să accepte crudul adevăr — că o pierdusem şi că nu mai puteam să fac ceva în privinţa asta. 9

Luna însă mi-a arătat că nu totul se sfârşeşte acolo unde durerea a început. Că există în viaţa mea persoane care îmi vor fi necondiţionat aproape şi că nu trebuie să trec singur peste orice greutate, căci uneori condiţia noastră de muritori jalnici nu ne permite să o facem. Suntem atât de slabi, de fragili mintal, încât o simplă palmă peste faţă şi am fi zdrobiţi de asfalt într-o baie de păcate. Iar eu m-am înecat destul în ele pentru a mai zace confuz şi pierdut. E timpul să mă ridic şi să învăţ să respir din nou, căci parcă aerul n-a avut nicicând un efect mai revigorant ca în momentul de fată. 9

O aud pe Luna gângurind ca un copil mic în somn, lovind dintr-odată cu piciorul în neant. Un surâs amuzat mă pufneşte pe nepregătite; e a doua oare când o observ făcând asta în ultimul timp, şi nu ştiu de ce mi se pare atât de... drăguţ. Deşi sigur lovitura sa nu s-ar simţi la fel de bine. 9

Se zvârcoleşte, ridicându-şi palma în dreptul feţei pentru a-şi scărpina obrazul, iar

sunetul de plescăit din buze îmi formează un mic zâmbet în colţul gurii. Se întoarce apoi din vreo două mişcări, cu pleoapele încă închise si cu buzele strânse acum într-o linie dură, orizontală. îi înconjor corpul cu braţul liber, trăgând-o în mod deliberat spre mine până când îşi freacă nasul de pieptul meu, punându-şi o palmă peste bătăile regulate ale inimii mele. Apoi, ca şi cum ar fi cel mai firesc lucru din lume, piciorul stâng i se ridică pe sub plapumă şi se pleoşteşte peste trunchiul meu, prinzându-mă ca-ntr-o teacă. 7

Rămân ţeapăn, asta şi pentru că genunchiul său îmi atinge o anumită zonă ce riscă să se trezească la viaţa dacă se va mai presa mult în acel loc. Lumina din cameră e destul de slabă, însă tot pot să-i descifrez conturul delicat al feţei, ce-i pare acum neobişnuit de slabă, ca şi cum ar fi în prag de anorexie sau mai ştiu eu ce rahat. Luna mereu fusese slabă, însă am observat şi eu în ultimul timp, mai ales de când mă întorsesem în Portland, că pare mult mai trasă la faţă, ca şi cum i-ar dispărea până şi

culoarea din obraji. Nu ştiu ce are in cap, asta în cazul în care nu mănâncă, însă sigur n-o s-o las să devină numai piele şi oase atât timp cât sunt eu prin preajmă. îmi preling degetele peste linia obrazului său, atât de moale şi catifelat, şi-i îndepărtez câteva şuviţe argintii ce-i acoperi nasul, ridicându-i-se la fiecare respiraţie ce-i părăseşte nările. Mereu o prinsese blondul, însă trebuie să recunosc, nici culoarea asta de argintiu metalic nu o dezavantajează prea tare. îi ating în treacăt lobul urechii, pipăindu-i între degete, apoi cobor încet spre gât, simţindu-o mişcându-se peste mine, ca şi cum ar simţi ce îi fac. r

Muşchii mi se flexează pe sub piele, înfierbântându-mă puţin atunci când genuchiul său îmi mângâie, deşi inconştient, zona bazinului. Un jet de electricitate statică ţâşneşte prin sânge, direct spre bărbăţia mea, ce pare că dă semne că s-ar trezi curios la viaţă. înghit în sec, încercând să-mi ţin în frâu simţurile aprinse. Atât îmi mai lipseşte, să mă găsească cu o erecţie de toată frumuseţea în timp ce o ţin în braţe. Deşi,

teoretic, ea se pusese peste mine. Deci eu am fost cel atât de sălbatic atacat. N-am nicio vină, categoric. Continui să stau in poziţia minute in şir, uitând chiar şi de picioarele devenite acum amorţite pentru că nu vreau să mă mişc pentru a o trezi din somn. Soarele ce se infiltrează prin crăpătura lăsată de perdea o face insă la un moment dat să strâmbe din nas, schiţând nişte gemete ce n-ar trebui să mă facă să tresar pe dinăuntru cu atâta neruşinare, însă o fac, apoi îi observ în tăcere ochii plimbându-i-se pe sub pleoape, deschizându-i în cele din urmă. Plescăie din buze, privind câteva secunde drept înainte ca şi cum ar fi sub puterea unei vrăji. Abia mai târziu se scoală ca lovită de autobuz, dându-se atât de puternic în spate încât încep să o văd cu încetinitorul cum aproape cade de pe pat. Mă reped la timp spre ea, prinzând-o de încheietură, şi o trag spre mine până ce-şi lipeşte din nou palmele de pieptul meu. Mă uit perplex spre ea, puţin amuzat de expresia ei confuză de-a binelea, ca şi cum n-ar şti pe ce planetă trăieşte.

— Neaţa şi ţie! surâd spre ea, apropiindu-mă cât să-i sărut coltul bărbiei. J

Mă priveşte fix in ochi, ducându-şi palmele la ochi pentru a-şi îndepărta puchinii. — Cât e ceasul? Şi de ce stăteam călare pe tine? îmi răsucesc gâtul spre ceasul electronic de pe noptieră, lăsându-ne amândoi cu spatele lipiţi de lemnul patului. — E şapte fără zece. Şi nu ştiu ce vis erotic aveai de stăteai călare pe mine, dar sigur nu m-am supărat. îşi dă ochii peste cap, trăgând mai bine colţul plapumei spre ea. — Sigur tu te-ai dat pe lângă mine. — Pardon? Vrei să-ti filmez data viitoare atacul feroce? M-am simtit chiar... violat... f

f

îşi arcuieşte sprâncenele spre mine, ca şi

cum mi-ar explica pe muţeşte că nu-mi înghite rahaturile, iar peste câteva secunde izbucnim amândoi în râs. La naiba, cât mi-a lipsit asta! — Ar trebui să mă îmbrac, spune după alte câteva minute, dându-se spre marginea patului. Mama mă va chema la micul dejun în curând. Mă aplec spre ea, lăsându-mă cu burta peste aşternuturi în timp ce o cuprind cu braţele de după şolduri. Ignor până şi răcoare camerei ce-mi atacă năvalnic pielea dezgolită. Se opreşte din mişcare, întorcându-se cu partea de sus a corpului spre mine. îşi petrece un braţ de după capul meu, mângâindu-mi părul cu palma. — Mai stai puţin, inspir în tricoul său, bucurându-mă la gândul că măcar puţin din parfumul meu i s-a imprimat pe piele până acum. — Te porţi ca un copil, murmură, fără să se dea la o parte. Nu mă face să mă arunc înapoi în patul tău, pentru că sigur n-aş mai

ieşi din el pentru câteva ore bune! — N-ar fi aşa rea ideea, îi râd peste pulpe, privind-o cum îmi aruncă o ocheadă scurtă, atât de caracteristică ei. — Normal că nu, pufăie pe nări. Dar Drako trebuie să sară înapoi în curând, şi vreau să-ţi petreci mai mult timp cu el, pentru că se vede că vă înţelegeţi bine. Pot lenevi altădată în patul tău, aşa că dă-mi drumul! Cuvintele sale stârnesc un foc mocnit în pieptul meu. Nu cred că-şi dă seama cât de mult apreciez faptul că vrea să-mi ofere timp liber cu dracul, cu toate că nu-1 cunoaşte aşa bine. Urmează să plece peste vreo trei zile, şi nu ştiu când am putea să ne mai vedem având în vedere distanta, asa că nu pot decât s-o strâng mai bine de după tors, adâncindu-mi fata în moliciunea caldă a corpului său. O aud icnind de lângă mine, pesemne că o strâng cam prea tare. #

7

r

r

— Vreau să te sărut, mă trezesc în secunda următoare rostind, lingându-mi deja buzele într-o anticipare debordantă.

— Nici gând! tună spre mine. Am un gust aşa nasol in gură încât sigur n-aş vrea să-l cunosc şi pe al tău. Sigur am crea o ciorbă de cavadre numai bună! Râd atât de tare la auzul comentariului său, încât stomacul mă doare din cauza muşchilor încordaţi la maxim. Uneori are nişte replici atât de bizare, morbide chiar, încât nu încetează să mă lase cu gura căscată. i

Sar repede din pat, trăgându-mi mai bine pantalonii pe şolduri, apucând-o de mână pentru a o ridica de pe pat. — Ce faci? — Mergem la baie să ne spălăm pe dinţi ca să te pot săruta cât vreau, dăh! Cred că îşi dă drumul la gură pentru a-mi spune ceva, însă o trag după mine înainte să-i mai ofer vreo şansă de contraatac. Sigur nu i-ar ieşi ceva prea frumos pe gură.

Ne oprim insă la intrarea în baie atunci când uşa se dă în lături, iar figura obosită a tatei ne apare în cale, căscând. Clipeşte de la unul la altul, oprindu-şi mai apoi privirea neutră asupra mea. Luna înţepeneşte lângă mine, aşa că simt nevoia să o strâng mai bine de mână pentru a-i reaminti că sunt cu ea. Complet pe neaşteptate, tata mă bate de câteva ori peste umăr, zâmbindu-mi strâmb în colţul gurii. Zâmbetul însă nu-i ajunge şi la ochii de o severitate camuflată. — Punct ochit, punct lovit, hm? Mă întunec la fată, miscându-mi umărul de sub palma sa. Oasele feţei mi se strâng într-o încleştare acerbă, şi am noroc că pleacă fără să mai scoată un cuvânt înainte să zic ceva greşit de faţă cu Luna. închid baia în urma noastră, dându-i drumul la mână pentru a putea scotoci prin sertarul din spatele oglinzii după o periuţă nedesfăcută. I-o întind de îndată ce găsesc una, punându-ne la fiecare câte o bobiţă mare de pastă de dinţi.

— Nu cred că taică-tu mă place prea tare, murmură cu periuţa încă mişcându-i-se în gură. — El nu place pe nimeni, ridic din umeri, ridicându-mi baza maioului pentru a-mi scărpina burta de câteva ori. Şi nu pot să nu observ reflexia nostră din oglindă, atât de intimă şi... casnică aproape, ca si când am fi făcut asta de când lumea şi pământul. Eu, cu burta puţin la vedere, scărpinându-mi de mama focului un loc ce pare că mă arde sub unghii, cu pantalonii lăsaţi pe talie, descoperindu-mi linia destul de vizibilă a V-ului din piele, şi Luna, cu părul ciufulit pe lângă urechi, cu ochii pe jumătate închişi si cu nişte mişcări atât de încete şi evitante, de zici c-ar fi teleghidate de la distantă. 7

J

7

7

7

7

9

Termin înaintea ei, lăsând-o să se spele pe ochi cu apă rece, iar când o observ că zăboveşte un pic prea mult cu faţa în prosopul de baie o cuprind cu braţele de la spate, ridicând-o de pe podea cu uşurinţa unui scaun.

— Uah, Hex! se prinde furtunos de strâns cu palmele de umerii mei in timp ce-o plimb prin cameră, apoi se uită lung şi confuză, lăsând-o cu fundul pe suportul chiuvetei. îmi sprijin palmele de-o parte şi de alta a pulpelor sale, aplecându-mi faţa mai in jos pentru a mă apropia de nivelul său. — Lasă-mă jos, îmi cere pe un ton poruncitor, care nu mă mişcă însă nici un centimetru, darămite cu totul de lângă ea. — Am acum gust de mentă în gură. Nu asta vă place vouă, fetelor? Sărutul mentolat ca în telenovele? Mă priveşte pieziş, strângându-şi palmele în jurul blatului de marmură de sub ea. — Nu ţin minte să fi avut vreodată gust de mentă când ne-am sărutat până acum, şi tot nu ţi-am vomat în gură de dezgust. Replica sa, atât de înfiptă, trezeşte un nou val de căldură prin vene. Ar fi trebuit să mă

aştept că nu se va lăsa cu una, cu două, în fata mea. 9

— Deci puteam să te sărut şi cu forţa dimineaţă, fără să am dinţii spălaţi, nu asta insinuezi? — Nu, insinuez că ar trebui să mă laşi naibii jos până nu-mi ridic genunchiul şi te pocnesc la creatorul de bebeluşi. Pufnesc, scuturându-mi capul. N-o să mă satur vreodată de contraatacurile sale. Niciodată. îşi pune palmele pe umerii mei, încercând să mă împingă. Stau însă mult prea bine amplasat cu picioarele pe podea pentru a mă clinti din loc, iar conştientizarea acestui lucru îi formează o nouă grimasă să-i adâncească trăsăturile. — Dă-te! mârâie printre dinţii încleştaţi. — Fă-mă! îi răspund pe acelaşi ton hotărât, iar în secunda următoare palmele mele îi

ating pulpele, despărţindu-i-le dintr-o singură mişcare ce-i fură un icnet de surprindere de pe buze. Mă strecor in spaţiul format intre picioarele sale, atât cât îmi permite forma chivetei, şi mă las spre ea până când frunţile ni se găsesc la o distanţă mai mică de câţiva centimetri. Aerul cald ce i se furişează printre buzele întredeschise îmi mângâie gura, încălzindu-mi măruntaiele, iar faptul că-mi menţine în tot acest timp privirea, fără să şi-o mute măcar vreo clipă de la a mea, îmi generează un şoc electric prin toţi muşchii. r

îmi ling buzele, observându-i ochii zburând spre ele pentru o fracţiune de secundă. — Mă săruţi azi? o întreb calm, ridicându-mi o palmă cât să-mi trec degetul arătător pe deasupra tricoului său —pardon, al meu —, forţându-1 în sus în timp ce-i simt carnea abdomentului flexându-se sub degetul meu. îşi închide ochii, luptându-se parcă cu gândurile din mintea sa.

îmi las ochii să urmeze traseul desenat de degetul meu de-a lungul trupului său, delectându-mi vedea cu paloarea pielii sale, urcând periculos de mult de zona inferioară a sânilor săi, unde nu simt nicio barieră care să mă despartă de ei. O idee ciudat de îndrăzneaţă îmi încolteste în minte, oprindu-mă din mişcare cât să-i caut cu îndârjire ochii tulburaţi pe jumătate. t

*

•

*

Trage mai lent aer în piept, aproape ezitant, ca si cum ar încerca să-si tină sub control respiraţiile. T

t

t

— Nu ai sutien sau bustieră? inspir, la rândul meu, întretăiat. — Nu le suport, ridică evaziv din umeri, fără să ştie că informaţia sa e îndeajuns pentru a-mi clocoti sângele şi a dau frâu celor mai murdare fantezii ale mele. — Deci, şoptesc, cu gura planându-mi acum pe deasupra obrazului său drept, dacă mi-aş strecura palma mai sus, aş putea să-i ating fără vreun obstacol?

— Cred c-ar fi destul de periculos asta, îşi menţine privirea pe a mea, căpătând acum puţin mai multă culoare la faţă. — Sau periculos de sexy, zâmbesc ca un vulpoi pus pe rele, şi-i acopăr gura cu a mea înainte să mă gândesc de două ori înainte. Palmele sale îşi croiesc drum spre gâtul meu, înconjurându-1, în timp ce ale mele se poziţionează din nou peste pulpele sale pline şi încordate sub pantalonii de pijama, masându-i-le cu mişcări lente de du-te-vino. Limba sa îmi plonjează în gură, storcându-mi de pe buze un geamăt de surprindere plăcută atunci când îi simt căldura invadând-o pe a mea într-o baie de aburi turmentaţi, îi cuprind mai bine şoldurile destul de osoase în palmele mele, simţindu-i carnea înfierbântată pierzându-se printre degetele mele pofticoase de a o descoperi şi mai mult, şi ne lăsăm pradă în scurt timp unui sărut creator de senzaţii vibrante, ce se scurg prin corpurile noastre conectate ca şi cum am fi proprii noştrii distribuitori de adrenalină. »

Ne luăm răgazul de a mai respira doar atunci când simţim amândoi nevoia disperată de aer, unindu-ne frunţile în timp ce gurile noastre trag lacome tot aerul ce se adună în jurul nostru. — Data viitoare, îi dau la o parte o fâşie de păr transpirată pe de obraz, o să ţi le strâng în palme şi o să-ţi placă la nebunie. Trage aer cu o forţă dureroasă în plămâni, părând de-a dreptul ameţită de întreaga situaţie. îşi trece limba peste buze pentru a-şi îndepărta umezeala de pe ele, apoi îşi ridică ochii încercănaţi spre mine, privindu-mă pieziş. — Atinge-mă fără să-ţi dau voie, iar creatorul de bebeluşi îti va rămâne fără muniţie.

— Şi, ce faci în California în timp ce măicuţa e la facultate? Drako soarbe din cafeaua neagră,

muscându-si vârful limbii ca si cum s-ar fi ars, şi nici nu-i de mirare, căci aburii ies din ceaşcă mai ceva decât dintr-o locomotivă. O trânteşte pe blatul de bucătărie, aruncându-mi o ocheadă delăsătoare. 7

*

»

— De ce-i zici măicuţă? 9

— Vrei să spui că tu nu-i spui aşa? ridic sprânceana spre el. — Nu tocmai, răspunde prompt, oarecum sec. De îndrăgostit ce eşti, îmi spun în gând, sorbând din propria cană de cafea. Surprinzător, sau nu, pe a mea o beau întotdeauna cu nişte lapte sau zahăr. Nu înţeleg oamenii care pot să bea amăreala aia ca pe dulceaţă. Mi se întoarce stomacul numai când mă gândesc. Mai degrabă mesteci zaţul si stii o treabă, oricum n-ar fi mare diferenţă. t

t

0

J

9

— Oricum, mi-am luat un apartament şi învăţ. 9

Mă înec cu înghiţitura de cafea, scuipând câţiva stropi pe podeaua de la picioarele mele. Şi, aparent, şi pe blugii abia spălaţi. Futu-i! Rup un şerveţel din sulul de pe masă, presând peste pata deja băgată în ţesătură. Fir-ar să fie, trebuie să-i spăl iar! — Pardon, ai zis cumva că înveţi? întreb credul, lăsând cana de cafea pe masă înainte să fac o altă nenoricire. Cum ar fi să mi-o vărs peste mădular. Blestemele Lunei sigur s-ar adeverei înainte de termen. îmi dreg totuşi glasul, revenind. Pentru ce înveţi, mă rog? — Să mă înscriu la anul la facultate, doar n-oi învăţa de plăcere! mârâie spre mine, şi pentru prima dată-n dimineaţa asta mă bucur că javra puricoasă a rămas la Joanna pe ziua de azi. Sigur nu voiam să o aud şi pe ea mârâindu-mi pe la picioare. — Parcă nu voiai să dai mai departe? mă încrunt.

— Nu, dar nu prea am altă opţiune momentan, se întunecă la faţă, vădit iritat. Tu te pricepi la mecanică, eu nu prea am talente ascunse. — Păi şi la ce vrei să aplici? — La ceva inginerie. Mă gândeam la cea cu construcţia de maşini. Cine ştie, poate ne deschidem o afacere împreună mai târziu, rânjeşte cu subînţeles, lăsându-mă însă cu mintea în spaţiu. Niciodată nu l-am crezut pe drac în stare de a da mai departe la facultate. Şi nu pentru c-ar fi fost prost — cu siguranţă e mult mai deştept decât mine, n-am niciun dubiu în privinţa asta şi nicio remuşcare că eu nu ajunsesem aşa —ci pentru că nu l-am văzut vreodată preocupat cu aşa ceva. Mereu îmi spunea că, cel mai sigur, va prelua afacerea familiei sale, însă după câte a îndurat în ultimii aproape doi ani, cred şi eu că unica lui opţiune dispăruse peste noapte, lăsându-1 cu ochii în soare. Eu, de bine, de rău, am noroc cu Bill care mă

ajută chiar dacă nu e obligat să o facă, însă Drako are dreptate; nu fusese interesant niciodată de ceva anume, aşa că e normal ca acum să nu aibă habar încotro să se îndrepte. Dar totuşi, alţi trei-patru ani pe băncile şcolii... Ce fel de coşmar hidos mai e şi ăsta? — Păi, zic cu o oarecare causticitate în glas, măicuţa sigur va fi mândru de tine. Ia spune, v-aţi împăcat? V-am văzut sărutându-se aseară. Dă din cap. — Cred că suntem împreună şi fără ca ea să-si dea încă seama de asta. Cred că îi e frică sau ceva, se încruntă în gol. Avusese un coşmar destul de urât aseară. Abia de am putut-o trezi. t

9

— Ţi-a spus despre ce era vorba? — Nu, dar nici n-am presat-o. O să stau lângă ea până-n ziua în care îmi va spune că nu mă mai plece şi că mă vrea afară din viaţa ei.

— O dai în masochism deja, vorbesc cu ironie în glas, prinzându-i cu coada ochiului privirea severă, aruncată spre mine. Mă rog, nu c-ar veni ziua aia prea curând, mormăi în sinea mea, suficient de tare însă pentru a mă face auzit. Continuă să-şi bea din cafea, privind din când în când prin bucătărie ca şi cum ar încerca să mediteze în gând, apoi aud uşa de la intrare cum scârţâie prin tot holul. Sigur e tata, îmi spun în gând, înjurându-i în gând sosirea mult prea devreme. Plecase pe la ora prânzului cu treburi prin oraş, ceva legat de o afacere a unui coleg de muncă, şi speram în sinea mea să stea până seara, târziu. Casa e mult mai liniştită când nu e el aici si, desi îmi dau seama că a venit vremea să-mi iau zborul de aici, nu pot să nu mă gândesc la singurătatea pe care o va simţi mama dacă voi alege să o las aici, singură, unde nu se mai simte de mult timp căldura unui cămin familist. Deci nu mică mi-e surprindere atunci când figura firavă a acesteia apare în cadranul uşii, ţinându-se de acesta cu o palmă şi cu o

expresie gârbovită pe faţă, ca şi cum ar trece-o toate apele. Mă ridic instantaneu de pe scaun, cu inima ajungându-mi in gât. — Mamă, te simţi bine? întreb pe o voce mult prea tăioasă, înecată însă în îngrijorare la vederea chipului său scăldat în albeaţă. E rece la atingere, şi tremură din când în când ca şi cum n-ar putea să-şi controleze corpul. — S-sunt bine, Hex, se chinuie să-şi pună un zâmbet liniştitor pe buze, ce-i dispare înainte să pot măcar clipi. Drako apare din spatele nostru, întinzând un braţ pentru a mă ajuta să o aşez pe un scaun din dreptul mesei. Dispare apoi de lângă ea, întorcându-se în secunda următoare cu un pahar rece de apă. Mama îi zâmbeşte candid, luând câteva înghiţituri mici. Lasă paharul pe suprafaţa mesei, lăsându-şi capul pe spate pentru a putea respira lung şi zgomotos. Mă las pe vine în dreptul genunchilor săi, ridicându-mi o palmă pentru a mi-o plasa peste fruntea transpirată a acesteia; e fierbinte, dar în acelaşi timp trecută de toate apele. Un junghi sfârtecător

mă împunge pe sub coaste. — Mamă, de ce ai mai mers la muncă dacă ţi-e rău? o dojenesc cu fermitate, cu toate că stiu că nu ar trebui să fiu atât de dur cu ea în situatia în care e. *

J

Pleoapele sale se deschid cu greutate, iar ochii săi, deveniţi acum palizi şi şterşi, îmi cuprind întreaga faţă dintr-o singură privire plină de blândeţe. îmi atinge drăgăstos obrazul stâng, înghiţind în sec, băgându-i de seamă buzele stafidite. — E doar o răceală. O să-mi revin până mâine. — Nu prea cred, mormăie Drako din dreptul ferestrei, uitându-se la noi cu o încruntare peste frunte. O aud cum tuşeşte scurt, respiraţiile sale devenind din ce în ce mai violente, până când o zăresc ducându-şi palma în dreptul gurii pentru a încerca să-şi înăbuşe zgomotele devenite deja dureros de ascuţite. Clipeşte de câteva ori, cu o sticlire în pupile

ca şi cum ar podidi-o lacrimile, şi înghţ din fiecare fibră când zăresc petele de un roşu închegat ce-i stropesc căuşul palmei. — Mamă! Băga-mi-aş! răcnesc dezorientat, lungindu-mă peste masă pentru a smulge cu totul o buzată de şerveţel pcu care-i şterg urmele de sânge de pe mână. Mergem la spital! mă ridic de lângă ea, aruncând şerveţelul mototolit undeva 1 picioarele scaunului, şi-mi trec mâinile prin păr, cuprind parcă de nişte spasme înfrigurate. — Nu, Hex..., se şterge cu manşeta de la geacă, uitându-se la mine cu ochii mijiţi, extrem de obosiţi si încercănaţi. Sunt bin... t

!

1

— Acum! i-o tai numaidecât, uitându-mă spre Drako care dă din cap, apropiindu-se de noi pentru a mă ajuta să o ridic pe mama de pe scaun. Caut cu privirea cheile maşinii care de obicei stau înfipte în umeraşul de la intrarea în hol, şi blestem printre dinţii încleştaţi atunci când îmi amintesc că nenorocitul de taică-mi a luat maşina atunci când a plecat. Fir-ar să fie! Nimic bun nu face!

Ieşim în lumina palidă a soarelui de amiază, rugându-1 pe Drako să o ţină pe mama cât timp îmi scot telefonul şi apeleze serviciul de taxi pentru a chema unul. După câteva apeluri ce intră direct în căsuţa vocală, centralistă mă anunţă, cu o aparentă părere de rău, că toate maşinile sunt indisponibile momentan. închid apelul, înjurând cu o furie ce riscă să-mi întunece gândurile. Din spatele meu, respiraţiile înecate ale mamei îmi fac inima să tresalte speriată, sângele lovindu-mă direct în moalele capului, ca nişte înţepături de cuţit. — Omule, tremură ca varga, se uită Drako la mine cu o frunte băzdată de cute adânci. Cheamă-ţi vreun prieten sau ceva, altfel mi-e că leşină. Privesc de la el spre femeia ce stă cocoşată în braţele sale, atât de palidă şi lividă, ca o umbră a celei care fusese cândva o frumuseţe răpitoare, şi-mi umezesc buzele pentru a nu mă pierde cu firea şi a paraliza mai mult decât o fac deja. Mintea mea începe deja să-şi dea închidere, neştiind cum să

reacţioneze. J

Fac câţiva paşi în spate, cu degetele tremurându-mi peste tastatura telefonului, şi glisez nerăbdător pentru a căuta numărul lui JJ. Cineva îşi drege glasul din stânga mea, făcându-mă să-mi scot capul din ecran şi să mă holbez cu o ură stârnită spre femeia de lângă mine. Aurora îşi mută instant ochii de la ai mei, ţinând la piept o sacoşă de carton plină de cumpărături, şi o priveşte pe mama cu o expresie greu de explicat. — Vreţi să mergeţi la spital? întreabă deodată, pe acelaşi ton aspru şi lipsit de inflexiuni cu care sunt atât de obişnuit. Haide, vă duc eu! spune, întorcându-se pe pantofii cu toc cui pentru a se apropia de maşina sa, parcată în dreptul bordurii din fata casei sale. 9

Aş vrea să-i spun să-ţi bage ajutorul în dos, eventual să i se blocheze naibii acolo, însă tot ce-mi stă în gând este starea precară de sănătate a mamei, şi gândul că orice minut în plus contează şi va face diferenţa. Aşa că înghit în sec gustul amar de pe limbă, lovind

furios cu piciorul asfaltul alunecos, şi o ajut pe mama să se deplaseze cu grijă până pe bancheta din spate a maşinii Aurorei, strecurându-mă lângă ea pentru a o trage la pieptul meu. Respiră din ce în ce mai greu, părând să încerce să-şi înăduşe tuşea. Drako se aşază fără pic de reţinere pe scaunul din dreapta, câştigând de la ursuza de lângă el o privire plină de dezaprobare, oarecum de dezgust, asemănătoare cu cea pe care mi-o oferă mie de fiecare dată când se uită la mine, însă tace din gură, accelerând pe străduţa lipsită de alte vehicule. De îndată ce opreşte în faţa Spitalului General o scot pe mama din maşina acesteia, aplecându-mă spre geamul său pentru a o face să-l dea în jos. Preţ de câteva secunde doar ne privim, fără să ne spunem ceva sau să dăm semne că am vrea s-o facem, şi simt cum muşchii faciali mi se strâng pe sub piele din cauza senzaţiei de incomodare. t

Ce naiba ar trebui să-i spun? Pare însă la fel de stânjenită ca mine, cu

toate că are aceeaşi acreală pe faţă ca întotdeauna, făcându-i trăsăturile feţei să-i pară reci şi neclintite. — Deşi nu te înghit sub nicio formă, mama ta e o femeie bună. Acum pleacă de aici şi ai grijă de ea, rosteşte fiecare cuvânt cu o răceală teribilă, stăruind asupra sa ca străpuns de săgeţi. Dau vag din cap, privind-o cum îşi lasă din nou geamul în jos, dispărând apoi din curtea spitalului. O trag pe mama mai bine lângă mine, sprijinind-o de la spate cu un braţ pentru a-i susţine greutatea, şi mă iau după Drako care porneşte în faţa noastră ca şi cum i-ar aparţine locul ăsta. Se lasă deja seara când doctorul care o are în grijă iese să vorbească cu mine, vorbindu-mi despre prognostic şi despre tratamentele care aveau să urmeze. Dau din cap la orice vorbă de-a sa, cu palmele reci şi transpirate strânse în pumni pe lângă corp, şi aproape că nici nu bag de seamă momentul în care tata apare alergând pe uşile din capătul holului, căutându-mă ca un nebun cu

privirea. De îndată ce mă observă stând pe scaun se apropie repezit de mine, privind cu ochi bulbucaţi spre geamul din spatele meu, dincolo de care se află mama, odihnindu-se. — Ce s-a-ntâmplat? E bine? Un pufăit riscă să-mi părăsească buzele la auzul interesului sporit ce i se distinge în glas. încep să-l urăsc pe Drako că e plecat să ne aducă nişte cafele; pare că stă acolo de o veşnicie, lăsându-mă singur cu ultima persoană pe care vreau să o văd momentan. — Acum îşi faci griji pentru ea? întreb cât se poate de calm, ridicându-mă în picioare pentru a fi la aceeaşi înălţime ca el. Se uită fără reacţie la mine, ca o stană de piatră incapabilă să se mişte. Până acum de ce nu ţi-a păsat? Sprâncenele i se apropie milimetric, căpătând acum o nuanţă de cenuşiu peste ochii îngustaţi. — Nu mă lua cu din astea şi spune-mi ce are!

— Pneumonie! De mai bine de două săptămâni! Cum naiba nu ai văzut că soţia ta suferă lângă tine, în pat? N-ai ochi sau ce? mă răstesc spre el, simţind furnicături în palme ca si cum as avea tendinta de a mă arunca la gâtul său. T

»

r

Tata mă priveşte tăcut, cu muşchii feţei zvâcnindu-i pe sub piele şi cu o postură din ce în ce mai rigidă. Pare se respire mai lent, înghiţind aerul pe nări ca şi cum ar trage droguri pe nas. îşi mută vederea de la mine spre geamul lateral, zărind chipul liniştit al mamei cum stă adormită pe patul de spital. Pare mult mai calmă acum, conectată la o perfuzie şi mai nişte aparate menită să-i stabilizeze tensiunea crescută, şi nu pot să nu simt nevoia de a lovi un perete pentru a mă elibera de frustrarea şi nervii ce-mi circulă prin vene. întreg corpul îmi arde de furie, iar omul ce stă şi se uită ca prostul de mama nu face decât să mă irite până la extrem. — Ce... Ce trebuie să facă pentru a-şi reveni? îşi trece degetele prin păr, atingându-şi în

treacăt ceafa, şi mai că aş crede că îi pasă de ea dacă nu mi-as aminti ce nenorocit a fost cu ea in toti anii ăştia, tratând-o mai urât ar fi meritat vreodată. înghit, mutându-mi atenţia de la el pentru a nu-mi reaminti alte lucruri ce mi-ar face nervii să mi se urce si mai tare la cap. t

*

— I s-a dat un tratament de jumătate de an. Va mai sta aici câteva zile, apoi trebuie să-l urmeze regulat dacă vrea să scape de boală complet. ÎI aud cum trage aer în piept, expirând lung pe gură. Probabil are impresia că i s-a mai pus o problemă pe cap la cât de încordat pare. însă se înşală amarnic dacă va crede cumva că îl voi mai lăsa să o trateze pe mama ca pe ultima femeie. Chiar dacă asta va însemna să-mi iau şi trei job-uri în acelaşi timp, o voi scoate din casa aia cu preţul libertăţii mele dacă voi crede că se comportă la fel de ticălos ca şi până acum. — N-am ştiut..., murmură după câteva clipe, întorcându-şi corpul spre mine pentru a-mi întâlni ochii. N-am avut habar, Hex.

— Normal, îmi dau ochii peste cap. Când ţi-a păsat ţie vreodată de aşa-zisa ta soţie încât să te îngrijorezi pentru ea? Expresia feţei i se înăspreşte, făcând un pas spre mine cu o ameninţare licărindu-i în ochi. Rămân în acelaşi ochi, provocându-1 din privire să facă un pas greşit înspre mine. Maxilarul i se încordează. — Nu fi cinic, băiete! De parcă tu te-ai deranjat să suni să vezi ce facem cât timp te coţăiai cu altele cine ştie pe unde. Nu arunca totul în cârca mea, pentru că dacă erai un fiu exemplar, aşa cum pretinzi că eşti în comparaţie cu mine, ai fi ştiu că nu se simte bine. Suntem în aceeaşi oală, iar maică-ta trage acum ponoasele ca ultima martiră! Corpul mi se apleacă în faţă, prinzându-1 de gulerul cămăşii ce-i iese de după fermoarul gecii de fâş. El însă nu se dă din loc, continuând să-mi susţină privirea ca şi cum s-ar desfăşura între noi un fel de joc al acestora, provocându-mă să nu-i dau drumul. Avem noroc că suntem singuri pe

culoar, altfel, mai mult ca sigur, am fi aruncaţi afară dacă ne-ar vedea unul la gâtul celuilalt. Din faţa mea, tata pufneşte pe nări. — Chiar dacă îţi vine greu să crezi, o iubesc pe Cristine. în felul meu scrântit şi egoist, însă ţin la ea la fel ca în prima zi. E mama copilului meu şi cea care şi-a pierdut o parte din ea pentru a-mi satisface mie dorinţele de a avea o fiică, aşa că nu îndrăzni să mă acuzi că nu dau doi bani pe ea, pentru că aş fi eliberat-o de lângă mine dacă nu aş mai fi simţit nimic pentru ea. — De aceea te porţi cu ea ca şi cum ar fi un străin? mârâi prin încleştarea dureroasă a dinţilor, trăgând mai bine de gulerul său. — Nu înţelegi ce e între noi. Ne ştim mai bine decât oricine, şi da, poate că am probleme pe care nu ştiu cum să le rezolv, dar asta nu înseamnă că nu îmi pasă! Iar acum, dacă ai terminat de sărit la gâtul meu, vreau să merg la soţia mea. f

Aş vrea să-i ţip din toţi rărunchii să plece naibii de aici şi să nu se mai întoarcă; că ne-ar fi mai bine fără el si că nu e nevoie să se prefacă, însă oricât de mult aş vrea să scuip spre el vorbele astea ceva îmi ţine gâtul blocat, dizolvându-mi toate reproşurile. *

îi dau drumul, în cele din urmă, la cămaşă, făcând un pas înapoi. îşi aşază gulerul din câteva mişcări, aruncându-mi o ultimă ocheadă scurtă, apoi dispare dincolo de uşă, apropiindu-se cu paşi hotărâţi de patul acesteia. Privesc tăcut, cu un nod în gât şi altul în stomac cum se aşază cu fundul pe marginea patului său, trecându-şi o palmă peste cele câteva şuviţe rebele ce-i acoperă obrajii, dându-i-le la o parte, iar în secunda următoare ochii mamei se deeschid încet, părând a schiţa un mic zâmbet spre acesta. Pare să-i spună ceva mamei, cu toate că nu-i pot citi pe buze de la distanţa asta, apoi se apleacă spre ea pentru a o săruta pe frunte şi obraji de câteva ori. Ochii îmi devin brusc mai greoi, încărcaţi de o tensiune ce riscă să dea pe dinafară.

Din fericire, o voce familiară ce-mi face inima să bată mai cu putere mă scoate din starea de rău, iar in câteva clipe braţele primitoare ale Lunei se strâng cu forţă in jurul torsului meu, clătindându-mă puţin pe ambele picioare. O înconjor la rândul meu, zărindu-i din spatele său pe Drako şi Joanna păstrând distanţa pentru a ne da intimitate, şi-mi cobor nestingherit capul pentru a-mi afunda faţa în parfumul floral al părului său, ce-mi relaxează instant întreg corpul. Oare şi-a schimbat şamponul? Miroase mult mai bine decât cel anterior? — Vei fi bine? mă întreabă după câteva secunde scurse pe lângă noi, cu nasul cufundat în scobitura gâtului meu. îmi ridic încet corpul de pe al său, privind-o cu oboseală si reţinere. Nu încearcă să-mi zâmbească, ca şi cum mi-ar spune că totul va fi bine, şi-i mulţumesc pentru asta. Pentru că n-am nevoie de gesturi pline de milă sau compasiune în momentul de faţă, ci de ceva crud, real, ceva care să-mi reamintească că durerea face parte din noi şi că nu o putem 7

r

îndepărta cu una, cu două. — Voi fi, îi mângâi încet obrazul, simţindu fiecare cuvânt pe care îl rostesc în timp ce mă uit spre ea. Căci lângă ea simt puterea de a depăşi orice obstacol. — E mai bine mama ta? întreabă Joanna, apropiindu-se cu Drako de noi. Privirea îmi fuge involuntar spre salonul mamei, acolo unde ea şi tata par să râdă în acelaşi timp ca atunci când eram mic şi se tachinau unul pe celălalt. O împunsătură mă loveşte direct în stomac, făcându-mi pulsul să accelereze la vederea imaginii lor atât de... înstrăinate ochilor mei. A trecut atât de mult de când nu i-am mai văzut atât de apropiaţi, încât mă doare inima să mă uit acum la ei. Mă întorc spre ceilalţi, furişându-mi un braţ de după umerii Lunei pentru a o simţi mai aproape de mine. Am nevoie de asta

momentan. — Da, au băgat-o pe tratament. îşi va reveni in cele din urmă. Zâmbetul i se lungeşte pe buzele măicuţei, în timp ce Drako dă scurt timp cap, fără să spună altceva. îmi întinde, abia acum, paharul de cafea. — Ce bine! bate din palme Joanna. Eram cu ceilalţi când ne-a anuntat Drako. Voiau si ei să vină, dar am crezut că ai nevoie de... intimitate. t

J

$

îmi arunc privirea spre dracul nepăsător din faţa mea, amintindu-mi, din nou, ce limbă ascuţită poate avea. Mă bucur însă că a adus-o pe Luna la mine, la naiba, chair şi pe măicuţă, căci corpul nu mi se mai simte atât de împovărat de griji ca la început. Şi mă bucur şi că nu m-am trezit cu totă şatra după ei; sigur mă pot lipsi de alte perechi de ochi curioase. Braţele Lunei se strâng uşor în jurul brâului meu, captându-mi atenţia, şi o văd

zâm bindu-m i în cele din u rm ă a şa cum ştie ea m ai bine pentru a mă face să-mi m ai ridic m oralul — discret, cu căldură, ca şi cum n-ar vrea ca altcineva să vadă ce-mi oferă. Şi cred că asta e m om entul în care realizez cât de mult pot ţine la ea.

Capitolul 39

LUNA

— Pentru a mia oară, Luna! De câte ori ţi-am

zis până acum să-ţi fixezi alarma cum trebuie? E a treia oară pe săptămâna asta când te trezeşti târziu! încercasem să rezist tentaţiei de a imita glaul tărăgănat al mamei ce nu contenea din

scuipat reproşuri la adresa mea, dar muşchii mă gâdilau prea tare pentru a mai putea masca indiferenţa pe care o simţeam la adresa ei. îmi dădusem în schimb ochii peste cap, trecând pe lângă ea fără să-i întâlnesc privirea plină de acuzare cu care îmi ardea ceafa când văzuse că nu-i acordasem nicio atentie, şi mă apropiasem de chiuveta din bucătărie pentru a-mi turna un pahar cu apă. Avusesem în gând să înghit şi ceva de mâncare înainte să pornesc spre liceu, însă la cât de proastă mi-era starea sigur n-ar mai fi putut băga nimic în gură de nervi. Lichidul rece, purificator parcă, îmi alunecase pe gâtlej într-un şuvoi liniştitor, cu toate că stomacul mi se strânse într-un ghem plin de dezaprobare când se izbi de fundul acestuia. Chiar trebuia să-mi iau ceva de mâncare de la magazinul de lângă liceu; asta dacă nu voiam să mă trezesc din nou cu dureri insuportabile de burtă mai pe seară. Din dreptul meu, mama oftase îndelung, trecându-şi de câteva ori degetele lungi şi bine înghijite prin părul de un şaten închis ce-i aluneca peste umeri.

— N-am să înţeleg niciodată de ce eşti aşa răzvrătită, murmurase cu privirea adânc înfiptă în podea, cu o căutătură vădit enervată pe frunte. Sunny e mai mică şi ştie să asculte. Tu de ce ţii morţiş să treci peste cuvântul meu, Luna? Clipisem lent, ca şi cum aş fi încercat să-i absorb cuvintele si să le dau înţeles în mintea mea. Nu izbutisem mare brânză, însă. Aruncasem restul de apă din pahar înapoi în chiuvetă, punându-l în uscătorul de vase, şi-mi aruncasem privirea spre cea care îmi chestiona în acel moment comportamentul de... rebelă? Un pufăit arogant risca să-mi părăsească buzele strânse într-o linie fină. /

/

— Poate pentru că nici tu nu m-ai ascultat atunci când eram mică? ridicasem din sprâncene, întâlnindu-i ochii străbătuţi de nişte văpăi aprinse. Cutele adânci ce-i crestau fruntea începeau să fie şi mai observabile pe măsură ce secundele treceau pe lângă noi.

— Nu vorbeşti serios, îşi îndreptase spatele. Te-am educat la fel cum am procedat cu sora ta. — Oare? îmi arcuisem sprânceana stângă, ochind-o cu un oarecare interes dezarmant. Sau poate că i-ai acordat tot ei atenţia destinată mie?Pentru că tin minte că tata a fost lângă mine când am avut nevoie de ceva sau intram în belele, nu tu. Nu înţeleg de ce te mai miri acum că nu dau doi bani pe ceea ce spui în momentul ăsta? 7

—Asta pentru că... se oprise cu buzele întredeschise, ochii scăpărându-i acum de nişte flăcări stranii, ce creşteau în intensitate pe măsură ce-mi sfredelea chipul cu privirea. Mă încruntasem, simtindu-mă incomod din cauza gestului său, iar ea clipi de câteva ori, revenind la vehchea expresie de femeie stăpână pe sine. Pentru că trebuia să ne împărţim rolurile între voi, Luna. *

r

— Oh, şi mai nou povara educaţiei mele căzuse pe tata, sau cum? Aţi tras la sorţi sau ceva?

Deja începeam să adopt un ton uşor batjocoritor, ce nu trecuse neobservat de urechile ciulite ale mamei, care îşi strânsese braţele în dreptul pieptului, părând mai defensivă. îmi plăcea însă s-o calc pe coada de vulpe şireată, aşa că nu mă mai intimida niciun gest al acesteia. — Nu eşti coerentă la ora asta, dăduse ea din cap, punăndu-şi greutatea pe un picior. — Sau poate că nu vrei tu să accepţi un adevăr de care eşti şi tu conştientă, ridicasem eu din umeri, timp în care mama îşi deschisese buzele pentru a-mi da o replică, cel mai probabil mai acidă după încruntătura ce-i deformase gura. Nu mai apucase însă, căci nişte ţipete înfundate, pline de înjurături, răbufniră de undeva din casa vecină. Ne-am întors amândouă capetele spre geamul lateral, cu vedere la locuinţa familiei Zhelezkin, şi după câteva clipe un sunet de bufnitură, ca de uşă, pusese capăt tuturor zgomotelor ce făceau ecou prin bucătăria noastră. Silueta lui Hex trecea grăbită de-a lungul aleei de la intrarea

în curte, părând a fi furios şi plin de încordar epe măsură ce înainta spre şosea. îmi prinsesem inconştient buza de jos între dinţi, simţind o nevoie cruntă de a merge după el şi a vedea despre ce era vorba. — Iar afurisenia aia de drogat. Când o să mai avem şi noi pace în cartierul ăsta? îmi întorsesem capul spre mama, ţintuind-o cu o privire ce doream să-i dea de înţeles că nu apreciam tonul sau cuvintele pe care le folosise la adresa prietenului meu. Ştiam că nu-l putea înghiţi pe Hex încă de când eram mici, dar cum putea să fie într-atât de imatură încât să-şi reverse şi acum mânia oarbă pe el, când nici măcar nu încercase să vorbească cu el sau să-l înţeleagă? Mă iritase atât de tare comentariul său înfipt, de-a dreptul deplasat, încât scosesem pe gură primul lucru ce-mi venise atunci pe limbă: — Oh, nu cred c-o să ai parte de asta prea curând. S-a asigurat fiica ta mai mică de asta când s-a cuplat cu el.

Dacă ar fi putut fi posibil, falca mamei ar fi atins podeaua intr-o nanosecundă. Părea atât de caraghioasă, atât de confuză, atât de... neîncrezătoare pe vorbele mele, încât trezisem în mine un sentiment profund de încântare, ce-mi făcuse inima să bată cu şi mai multă îndârjire. Un rânjet discret mi se strecurase de-a lungul buzelor, curbându-le la capete. — Oh, nu-mi spune... Nu ţi-a spus Sunny? făcusem ochii mari, intenţionat spre ea, conturând o actorie de toată jalea. Ups? surâsem mulţumită, strecurându-mă pe lângă ea înainte s-o văd cum explodează de mânie. O luasem la goană afară din casă, ignorând vântul rece de toamnă ce-mi zburlise părul de pe ceafă, şi îl ajunsesem din urmă pe Hex exact în momentul în care se pregătea să se urce pe motorul său. — Hei, eşti ok? îl bătusem peste spate, oprindu-l cu casca în dreptul capului.

Mă ţintuise atent cu privirea, cu nişte ochi încercănaţi, conturaţi de o peliculă groasă de roşeaţă transparentă, dându-i un aer obosit şi vai de el Un nod mi se puse în gât la vederea expresiei nu tocmai plăcute de pe faţa sa. Pufnise sec, punăndu-şi casca pe cap ca şi cum ar fi încercat să mă ignore dinadins. — Sunt bine, Luna. Nu-ţi bate capul cu mine. Fusese rândul meu să mă hlizesc la el ca la maşini străine. Mă dădusem un pas în spate atunci când palmele sale se rotiseră pe ambreiaje, făcând roata imensă din spate să scoată un fum cauciucat, acoperind zgomotul de zornăit metalic. — Ştii că poţi vorbi cu mine, nu? îmi împreunasem braţele la piept, strângând mai bine geaca de piele în jurul corpului meu. Pentru asta suntem cei mai buni prieteni, Hex. — Nu acum, Luna! tunase spre mine, pe un ton pe care nu-l mai folosise de mult, de

foarte mult timp cu mine. Cu o ultimă privire fugară înspre mine, îşi trase în jos geamul frontal al căştii, urnind motocicleta din loc fără să-mi mai adreseze vreun cuvânt. Sunetul motorului său răsunase în întreg cartierul, ca un muget desprins parcă din filmele de acţiune, şi tot ceea ce putusem să fac fusese să mă holbez la el până când dispăruse din cadrul meu vizual. O senzaţie stranie, ca de sugrumare, îmi mişuna de-a lungul gâtului, dându-mi o stare de nervozitate crescândă. Voiam doar să mă asigur că era bine şi că avea cu cine să vorbească în cazul în care simţea nevoia să o facă, însă se părea cp Hex nu avea nevoie de ajutorul meu. I

Lucru demonstrat abia mai târziu când, ieşind împreună cu Vanessa şi Kiva de pe uşile liceului, îi văzusem pe Hex şi pe Sunny şuşotind undeva aproape de zona centralei, acolo unde mai stăteam din când în când pentru a mai fuma în pauze. Mă oprisem fără să vreau în loc, exact în momentul în care Sunny îi mângâia obrazul, furându-i de pe buze un zâmbet atât de nefamiliar mie.

Şi chiar atunci, senzaţie de strangulare din acea dimineaţă devenise cu adevărat insuportabilă, trimiţându-mi prin sânge o amăreală ca de fiere, ce-mi înnegrise gândurile. f

— Totul e în regulă, Luna? întrebase Kiva de lângă mine, atingându-mă cu grijă peste braţ. îmi scuturasem capul, înghiţind cu greu nodul din gât. — Da, să mergem să mâncăm ceva, îmi forţasem un zâmbet fals pe faţă, care cel mai probabil nu trecuse neobservat de Vanessa, căci o zărisem cu coada ochilor uitându-se spre cei doi aflaţi la câţiva metri distanţă. O luasem însă din loc înainte să-mi dau si mai tare de gol starea de incomodare. T

Pentru că mă durea al naibii de tare să conştientizez că Hex avea acum pe altcineva care să-i fie alături atunci când trecea printr-o pasă proastă.

Mereu crezusem că suntem un fel de colac de salvare unul pentru celălalt, însă începeam să-mi dau seama, încetul cu încetul, căHex dăduse deja drumul frânghiei ce mă ţinea lângă el, găsind acum o adevărată barcă ce-l putea ţine la suprafaţă. Iar acel gând, gândul că nu avea să mai aibă nevoie de mine în viaţa sa, acum că o avea pe Sunny, îmi spărsese inima în mii de bucăţi ce se pierduseră în mare.

Uşa se frânge sub buscheţea cu care Hex o deschide în lături, lovindu-se cu un sunet surd de cadranul din lemn al acesteia. E aproape ora zece seara şi, după lungi rugăminţi din partea părinţilor săi pentru a merge să se odihnească, Hex decide în cele din urmă să se întoarcă acasă, lăsând-o pe Cristine pe seama lui Brian. Nu cred că e foarte încântat de acest lucru, însă arată ca naiba după atât de multe ore petrecute la spital cu mama sa, refuzând până şi mâncarea pe care încercasem să i-o dăm eu

şi Joanna. Refuzase ca un catâr încăpăţânat, petrecându-şi orele privind în gol pe holurile pustii ale spitalului. Nu ştiu cum de am reuşit să-l putem convinge să vină acasă cu noi, însă mă bucur în sinea mea că a făcut-o; are nevoie de un dus fierbinte, o masă bună si un somn îndelungat pentru că ceva îmi spune că mâine, la primele ore, va vrea să meargă la mama sa pentru a vedea cum se simte. Nu l-am mai văzut niciodată pe Hex într-o asemenea dispoziţie proastă, poate chiar confuză, si tocmai din această cauză nu stiu cum ar trebui să mă comport cu el. »

'

3

»

T

t

— Ce-ati zice de ceva de mâncare? întreabă Joanna, trăgând după sine lesa lui Blacky, care le lăfăie pe la picioarele sale, dând din coadă entuziasmat la auzul propunerii sale. t

E încă destul de ostil cu mine şi cu Hex, ignorându-ne cu încredere sau dezvelindu-şi colţii din când în când spre noi, ca şi cum i-am fi duşmani de moarte. Va trebui să-l întreb pe Hex ce naiba i-a făcut câinelui ăstuia, altfel curiozitatea asta o să mă roadă *

de vie. Asta dacă nu o face câinele înainte dacă ar avea ocazia. — Cred că mai e mâncare în frigider, mormăie Hex, descălţându-se de bocancii pe care şi-i aruncă în dreptul preşului de pe hol. încălziti-o, sau faceţi ce vreţi. t

>

»

t

— N-ai de gând să mănânci, sau ce? întreabă Drako din spatele nostru, închizând uşa şi urmându-ne spre intrarea în bucătărie. îmi dau jos fularul de la gât, aruncându-i lui Hex o ocheadă pe furiş, prin colţul ochilor. îşi trece palmele prin părul şi aşa scurt, dându-şi capul pe spate ca şi cum ar fi răpus de oboseală. Un oftat încearcă să-i depăşească bariera buzelor, dar şi-l înfrânge. — Nu mi-e foame, clipeşte serios spre noi, privindu-ne cu o mină impenetrabilă. Dormiţi aici în seara asta? îşi îndreaptă atenţia spre Drako şi Joanna. Avem o cameră liberă la parter dacă e, spune, făcând semn

cu degetul mare spre o zonă de dincolo de usa bucătăriei. t

— Nu vrem să-ţi stăm pe cap, zâmbeşte Joanna cu amar parcă, frecându-şi degetele între ele până şi le pocneşte. — E în regulă, plescăie Hex din buze, îndoindu-şi gâtul cât să aud sunetul ca de pocnitură. Mă cutremur pe dinăuntru; urăsc când face aşa, ca şi cum ar putea să-şi pocnească articulaţiile şi să-ţi frângă gâtul într-o simplă secundă amărâtă. Dar, mă rog, staţi unde vreţi, continuă el. Sigur Luna vă va oferi camera ei dacă va vrea. în secunda următoare, ochii săi, de un albastru atât de viril, de întunecat în profunzime ce-mi întoarce puţin stomacul pe dos, strângându-1, se contopesc cu ai mei într-o fixate crâncenă. Si rămânem asa câteva clipe, privindu-ne în ochi ca şi cum am încerca să ne transmitem nişte mesaje pe care buzele nu sunt în stare să le trimită mai departe. Deşi, în cazul meu, habar n-am ce emoţii ascunde golul din pupilele sale, sau dacă vreau cu adevărat să le cedez camera r

/

•

celor doi, dormind cu el pentru încă o noapte. Nu mă deranjează gândul de a o face, ba chiar am dormit ciudat de bine seara trecută, stând în braţele sale. însă nu-mi pot da seama cum, sau de ce, expresia sa lipsită de orice paloare de pe faţă îmi dă semnale contradictorii, ca şi cum nici eu n-ar şti bine ce vrea cu adevărat. E mult mai afectat de cele întâmplate cu mama sa decât as» fi crezut că va fi,7 si * nu stiu * ce să fac pentru a-1 face să se simtă mai bine. Sau măcar dacă eu sunt persoana de care are nevoie într-un moment ca ăsta. îmi prind buza de jos între dinţi, frământând-o ca pe o gumă. Pentru a nu ştiu câta oară mă simt incomod stând în preajma sa. — Fie, dormim aici, conclude Drako în cele din urmă, rupând tensiunea ce se lăsase peste noi. în sinea mea, mă pot auzi cum răsuflu uşurată. 9

îl privesc cu coada ochilor cum îşi lasă geaca pe spătarul unui scaun, apropiindu-se de Joanna pentru a o trage încet la pieptul său. ÎI depunde o mică sărutare pe creştet, obţinând de la săraca fată un val spumos de roşeaţă ce începe să i se întinsă de-a lungul întregii feţe, însă nu se dă în lături, părând oarecum mai relaxată decât în dătile anterioare. Ba chiar îi zâmbeşte cu drag, în ciudat reticenţei pe care o afişează, ca şi cum ar fi cuprinsă de spasme. 9

— Ce-ai spune să te uiţi prin frigiderul lui Hex? îşi apleacă privirea spre ea. Sigur te pricepi de minune să-ţi bagi nasul prin... frigiderele altora. Joanna face ochii mari, căscând gura ca şi cum ar vrea să-i spună ceva înapoi, însă o închide la loc fără să scoată vreun cuvânt. Mă uit confuză spre cei doi, înţelegând cumva că, cel mai probabil, e ceva ce ţine de cei doi, aşa că nu-mi mai fac gânduri să încerc să-mi dau seama despre ce vorbesc. — Mănânci şi tu, Luna? întreabă Joanna la un moment dat, scoţând din frigider nişte

castroane acoperite cu folie de aluminiu. — Nu, dau din cap. Trebuie să merg puţin până acasă, spun, privirea fugindu-mi spre cel care încearcă să-şi ascundă ochii curioşi de ai mei. îmi ghidez paşii spre Hex, găsindu-1 remezat cu fundul de blatul de marmură al bucătăriei, şi mă proptesc în faţa lui atunci când tălpile aproape că ni se ating. încerc să-mi ridic colţurile gurii într-o tentativă de zâmbet, însă ceva îmi spune că eşuez lamentabil. îmi bag stingheră palmele în buzunarele gecii de fâş, înălţându-mi capul spre el. — Trec mai târziu pe la tine, bine? — Nu e nevoie, mă scrutează cu o expresie tacită, aparent lipsită de interes. — Nu vrei să vin să stau cu tine? întreb puţin confuză. Ridică din umeri. — Sunt mort de oboseală, Luna. Sigur nu sunt o companie prea plăcută momentan.

îl privesc îndelung, conştientă de faptul că amicii săi ne mai aruncă din când în când câteva ocheade curioase pe sub gene, încercând să vadă despre ce e vorba. Ştiu însă ce încearcă să facă. încearcă să mă îndepărteze de el cu gândul de a nu mă împovăra cu starea sa neliniştită. Mereu face asta când nu se simte stăpân pe situatie. Atunci când simte că nu are nevoie de cineva pentru a putea trece peste ceea ce-1 deranjează. Iar gândul ăsta îmi aduce un gol ciudat în stomac, pentru că aveam impresia că, odată cu reîntoarcerea sa în Portland, a lăsat în urmă vechile obiceiuri de a se închide în el atunci când durerea îl macină pe dinăuntru. Sau poate că speram să o facă, nici eu nu mai ştiu cu exactitate ce aşteptări aveam de la el. 9

Inspir prelung, lăsând zumzăitul produs de cuptorul cu microunde să umple întreaga cameră. — Trec mai târziu, îl înghiontesc cu grijă în umăr, luând-o la pas spre ieşire fără să mă

mai uit la expresia sa. îmi curprind mai bine corpul cu braţele pentru a respinge gerul nopţii ce-mi usucă pielea obrajilor, şi traversez in grabă aleile caselor noastre, bucurându-mă de căldura ce-mi mângâie faţa de îndată ce păşesc pe holul de la intrarea în casa noastră. Sunetul televizorului, ce pare că reproduce nişte replici dintr-un film franţuzesc, îmi întoarce atenţia spre uşa sufrageriei ce stă larg deschisă, dându-mi de înţeles că ai mei încă nu s-au dus la culcare. Mă rog, oricum nu e foarte târziu pentru ei. Mă dezbrac de geacă, fular şi ghete, lăsându-le în foaierul de la intrare, şi încep să-mi târâi paşii spre scări, cu intenţia de a nu mă face auzită de cei doi. Gândurile nu se prea pupă însă cu realitatea, căci imediat ce mă strecor pe lângă uşa camerei de zi vocea tatei se face auzită peste sunetul televizorului, strigându-mă pe nume. Mă opresc cu un oftat stăpânit la baza scărilor, închizând ochii preţ de o clipă pentru a oscila între varianta de a merge la

ei şi a vedea ce vrea tata de la mine, sau cea de a mă preface să am asurzit subit şi că nu am fost pe fază când mă strigase. Decid insă in scurt timp că n-ar fi o idee tocmai bună să-l ignor pe tata; în fond, el e singura persoană din casa asta cu care încă mă mai pot înţelege. îmi umezesc buzele crăpate de la gerul de afară, strecurându-mi capul pe uşa sufrageriei, şi trebuie să recunosc, îmi cam belesc ochii la imaginea celor doi din fata mea. Nu cred să-i mai fi văzut de mult, mult timp pe cei doi stând atât de apropiaţi unul de celălalt, cu capul mamei peste umărul tatei, şi cu braţul acestuia petrecut de-a lungul spatelui ei. E o imagine surprinzătoare, şi a naibii de ciudată în acelaşi timp, motiv pentru care încremenesc confuză în dreptul lor, privindu-i cu o mină reticentă. r

— Da, tată? îşi mută amândoi atenţia spre mine. Tata se întinde spre telecomanda aflată pe braţul canapelei, dând volumul mai încet până

când replicile actorilor devin acum nişte simple şoapte ce fac ecou de-a lungul pereţilor. Cred că preferam să dea volumul mai tare, nu invers. — Aurora mi-a spus despre Cristine. E totul în regulă cu ea? Ochii îmi cad fără să-mi dau seama peste cei ai mamei, oglindindu-mă ca o umbră în albastrul ce-i încadrează pupilele. Pare mai relaxată, cu toate că trăsăturile ferme ale feţei şi ridurile pe care încearcă cu atât de multă ardoare să si le ascundă cu tot felul de creme şi tratamente nu o pot face să pară vreo sfântă în fata mea. Ca si cum ar fi doar de faţadă, şi aş putea vedea direct prin asta. »

t

— Iar tu de unde ştii, mă rog? îmi împreunez palmele la piept, punându-mi greutatea pe piciorul stâng. Iar spionai de la geamuri, cum faci de obicei? E rândul său să se încrunte discret, cu toate că nu are tocmai reacţia la care m-aş aştepta în mod obişnuit. Ochii nu-i mai devin atât de aprigi, iar fruntea nu i se mai umple de cute

aşa cum o face când o deranjează comentariile mele la adresa sa. Iar toată schimbarea asta atât de bruscă îmi provoacă migrene şi stări incerte, ca şi cum n-aş mai putea fi capabilă să-i prevăd următoarea mişcare. T

— Nu, se ridică puţin din strânsoarea tatei. I-am văzut pe ea şi..., face o pauză, caşi cum cuvintele i-ar arde limba, prietenii tăi în fata casei lor când mă întorceam de la cumpărături, şi m-am oferit să-i duc la spital. Nu ţi-a spus acel... individ? plescăie din buze, şi mai că pot zări degetele tatei strângându-se mai tare în jurul umărului său. t

Simt cum sprânceana mi se arcuieşte bănuitor de rece spre aceasta, iritată pe dinăuntru la auzul vorbelor sale. — Numele său e Hex, n-o mai face pe nestiutoarea, că nu-ti vine bine. »

3

7

îşi deschide milimetric buzele, părând a vrea să-mi dea vreo replică de-a ei mai răstită, dar se aşază mai bine lângă tata, unindu-le

înapoi într-o linie orizontală. însă nu pot să fiu prea mult atentă la ceea ce face, căci tote gândurile îmi zboară la motivul pentru care Hex nu mi-a spus că mama a fost cea care i-a dus la spital. Ştiu foarte bine că cei doi nu se au deloc la suflet unul pe celălalt, însă putea să-mi spună; nu neapărat pentru că aş fi dat fuga la mama mulţumindu-i pentru ceea ce făcuse — orice om normal la cap ar fi trebuit să ajute pe altul în nevoie, dar asta-i altă mâncare de peşte —, ci pentru că... nici eu nu ştiu. Cred că e un alt motiv pentru care intuiţia mea se adevereşte, iar el încearcă să se închidă de tot în el din cauza vinei pe care şi-o poartă după aflarea veştii bolii mamei sale. Şi mă doare puţin sufletul pentru că are impresia că e vina lui. Boala nu vine cu înstiintare, cu surle si trâmbiţe. Se cuibăreşte tacit în organism, făcându-si culcuş acolo unde ai bănui mai puţin, şi te loveşte exact atunci când ai impresia că totul e bine şi că nimic nu te poate doborî la pământ. Faptul că Cristine nu a spus nimănui despre durerea sa nu-1 •

*

/

>

*

>

face vinovat pe Hex. Şi nici chiar pe Brian. Unii oameni îşi ascund durerea atât de bine, de ingenios, încât e nevoie de o adevărată răsturnare de situaţie pentru a-şi da, în cele din urmă, arama pe faţă. Şi se pare că Hex nu prea poate face faţă cum se cuvine acestei situaţii scăpate practic de sub control. — Deci? întreabă tata din nou, de data asta pe o voce mai ridicată ce mă smulge cu totul din norul gândurilor. Clipesc spre el buimacă, iar el repetă întrebarea: Deci, cum se simte? E totul bine? îmi dreg glasul, înghiţind în sec. — Are pneumonie din câte am aflat. E sub tratament de acum, mormăi, cuprinsă de un val neaşteptat de oboseală. Am nevoie de un duş cald sau ceva, altfel voi continua să-mi simt oasele şi muşchii la fel de rigide ca acum. — E bine dacă e pe drumul cel bun, dă tata

din cap, în timp ce mama îşi păstează aceeaşi expresie neutră pe faţă, privind în gol, undeva la picioarele mele. — Păi, mă întorc la mine în cameră. Posibil să plec înapoi la Hex mai târziu, ridic din umeri, făcând cale întoarsă. Glasul tatei mă opreşte însă după doar vreo doi paşi. îmi răsucesc capul spre el, scrutându-1 cu o expresie curioasă. Ochii săi palizi, umbriţi de somnolenţă, răzbesc prin ai mei ca o flacără arzândă. — Dacă au nevoie de ajutor, de orice fel, să-mi spui, bine? îl privesc îndelung, încercând să dau sens vorbelor sale. Dau în cele din urmă scurt din cap, simţindu-mi buzele străbătute de un zâmbet ce-mi răsare pe faţă fără să vreau. Doar tata ar putea fi atât de bun ca persoană încât să-şi ofere ajutorul unor persoane cu care n-a vorbit prea multe la viaţa lui. Şi cred că îl apreciez şi mai mult pentru asta. îmi zâmbeşte la rândul lui, un zâmbet cald,

radios, ce-mi îmnoaie instant răceala din piele şi, aruncând in acelaşi timp şi o ultimă privire fugară asupra mamei, mă îndrept ţintită spre camera mea, aruncându-mă numaidecât peste cearşafurile reci, dar totuşi moi la atingere. Inspir de câteva ori parfumul plăcut de levănţică al balsamului de rufe, simţindu-mi, în sfârşit, muşchii relaxându-mi-se de sub piele, şi pierd şirul minutelor în ipostaza asta, ridicându-mi capul de sub plapumă doar atunci când îmi aud telefonul ţiuindu-mi prin buzunarul din spate al blugilor. îl scot cu privirea chiorâş la ecran din cauza luminozătăţii prea ridicate, şi-mi plimb ochii peste cele câteva mesaje de la Vanessa, Kiva şi Bibi, care mă tot întreabă ce s-a mai întâmplat cu Hex după ce le povestisem pe scurt cele petrecute cât timp eram la spital. Ar fi vrut şi ei să vină, dar i-am rugat să nu o facă, cel puţin pentru ziua de azi, căci aveam o presimţire că Hex ar fi vrut să stea mai singur, fără să simtă sufocat de întrebările noastre. Si cred că a fost o decizie destul de înţeleaptă; probabil se simţise şi aşa, cu noi trei, destul de incomod în toată situaţia /

aceea. Nu cred că alte câteva persoane i-ar fi putut ridica moralul ajuns la podea. Tastez in grabă câteva mesaje celor trei, stabilind să vină şi ei după posibilităţi la spital a doua zi pentru a-1 mai veseli pe Hex, apoi mă ridic pe ambele picioare, îndreptându-mi paşii spre şifonier pentru a-mi căuta nişte haine de schimb. După ce fac un duş rapid am de gând să merg înapoi la Hex; chit că voi părea o cicălitoare. Vreau măcar să stau lângă el, chiar dacă nu vom vorbi sau mai stiu eu ce. Nimeni n-ar trebui să stea singur când nu se simte bine. E cam ironic însă cum pot gândi aşa ceva, când tocmai eu nu respect regula asta. îmi scot din şifonier nişte blugi mai spălăciţi, un tricou şi o bluză groasă, pe gât, şi deschid şi uşa de la compartimentul în care-mi ţin paltoanele şi gecile de iarnă, plimbându-mi ochii peste ele pentru a alege una cu care să mă îmbrac. Cea pe care o avusesem toată ziua e rece ca gheaţa, şi destul de umedă din cauza ninsorii care mai căzuse peste zi. Poate că stăm vizavi, dar chiar n-am de gând

să ies îmbrăcată ca de stradă când afară sunt minus cinşpe grade. Aleg în cele din urmă una din gecile mele preferate, aruncând-o pe pat, iar un sunet ca de bufnitură îmi atrage atenţia spre locul în care o arunc. Geaca zace acum pe jumătate pe parchet, zărind cum ceva mic, rotund, iese din buzunarul acesteia, umbrind podeaua. Mă las pe vine până la marginea patului, recunoscând imediat metalionul pe care îl luasem din camera lui Hex cu ceva timp în urmă, atunci când dormisem la el şi îl găsisem pe birou său. Mă ridic pe glezne, lăsându-1 să-mi alunece în palmă cu tot cu aşa prinsă de acesta, şi-mi trec degetele peste suprafaţa fină ce-mi gâdilă pielea. Un zâmbet plin de amar îmi crestează buzele, aducându-mi frustrare în minte. Nu trebuia să i-1 iau. Oricât de mult am urât-o pe Sunny pentru că mă mintise în acea zi, însusindu-si de una singură cadoul ales împreună de ziua lui, nu

aveam niciun drept să i-1 fur fără să-i spun măcar despre ce e vorba cu el. Ţin minte că atunci când se reîntorsese în Portland si-1 văzusem la el îl întrebasem dacă i l-a dat Sunny, şi păruse complet confuz şi neştiutor, ca şi cum habar n-ar fi avut despre ce tot trăncăneam din gură. Ceea ce presupun că e adevărat; nici eu, nici Sunny nu am fost sincere cu el. Şi încep acum serios să mă gândesc dacă nu cumva noi două i-am făcut mai mult rău decât bine. Amândouă am făcut lucruri la fel de îngrozitoare, amândouă l-am luat pe Hex de bun şi i-am ascuns lucruri, iar în momentul ăsta, când ţin strâns în pumn medalionul ăsta, mă gândesc dacă nu cumva a venit timpul ca tot secretul ce-mi mănâncă din suflet să iasă la iveală, pentru că timpul în care l-am tinut ascuns în mintea mea a reprezentat o adevărată tortură şi o mizerie. 9

f

Trebuie să-i spun lui Hex, cu tot cu frica de a fi urâtă de el după ce va afla. însă nu acum. Nu când mama sa e în spital şi el se

învinovăţeşte pentru că nu a observat mai înainte simptomele sale. însă după... După ce Cristine va fi mai bine îmi voi descătusa inima în fata sa. De toată mizeria şi urâciunea ce mă sugrumă zi după zi. t

>

Expir, un aer pe care nici măcar nu-mi dădusem seama că-1 ţineam captiv în plămâni, şi las metalionul pe noptieră, lângă flaconul încă nedesfăcut de antidepresive pe care mi-1 prescrisese doctorul Yang. Mă uit cu indignare la tubul gălbui, amintindu-mi că zilele următoare va trebui să merg în vizită la el pentru o altă şedinţă. Ideea nu mă încântă câtuşi de puţin; poate doar din perspectiva faptului că-i voi revedea din nou corpul bine definit. O fată poate să se holbeze, nu? După mai bine de un sfert de oră în baie mă întorc îmbrăcată şi pregătită să merg înapoi la Hex, aruncând o ultimă privire spre balconul său pentru a vedea dacă se observă vreo mişcare din dormitorul său. Nu zăresc însă nimic, nici măcar o umbră sau o siluetă,

asa că exclud din minte ideea de a sări balconul la el, căci nu va avea cine să-mi deschidă pe partea cealaltă. Şi nici nu prea am dispoziţia necesară s-o fac pe Tarzan in seara asta. *

Din fericire pentru mine, ai mei par să se fi dus mai repede in dormitorul lor, aşa că mă scutesc de încă o conversaţie nocturnă cu aceştia. Pe tata l-aş putea suporta, dar cu mama e altă situaţie. Una pe care încerc s-o evit pe cât posibil. Faptul că i-a dus cu maşina până la spital nu a făcut-o să crească în ochii mei prea mult; ştiu deja că tot nu-i arela suflet, şi nici nu cred că-i va avea vreodată. Uneori chiar stau şi mă gândesc de la ce a pornit ura asta faţă de ei, căci sunt oameni ca noi toţi în pana mea! Nu sunt sigură că aş vrea să ştiu adevărul însă. îmi frec nasul de gulerul interior al gecii, ascunzându-1 de răceala aprigă de afară, şi mă opresc în loc atunci când soneria telefonului sparge liniştea serii, făcându-mă să tresar. îl scot din buzunar,

încruntându-mă la vederea numelui lui JJ. Om fi noi prieteni, dar nu suntem in relaţii atât de bune încât să vorbim despre chiar orice. îi accept însă apelul, cu toate că-mi regret decizia imediat ce aud muzica ce răbufneşte pe fundal. — Eşti în club? întreb credulă, încercând să-mi astup cealaltă ureche cu palme pentru a-i putea desluşi ţipetele. — Ce bine mă cunoşti! Auzi, stii ceva de Hex? Am tot încercat să-l sun să văd dacă iese cu mine da' nu-mi răspunde. •

*

*

Câteva strigăte îmi bubuie în timpan, acompaniate de vocile unor tipe pe par să-l roage să plece de acolo pentru a avea grijă de el. Dinţii mi se încleştează instant la auzul chicotitului lui JJ, aducându-mi o grimasă încruntată pe faţă. Expir în aerul parcă polar, scoţând un val lăptos printre buzele întredeschise. r

r

— Ştii ce, măscăriciule? ţip cât să fiu sigură

că mă aude, ignorând gândul că aş putea trezi şi vecinii odată cu glasul meu ridicat. Hex sigur se poate lipsi de un ratat ca tine! Tu chiar nu poţi gândi şi cu capul de pe umeri, sau funcţionezi doar cu ăla dintre craci? Scuteşte-mă, naibii, de ideile tale geniale, căci eşti un prieten jalnic, şi-mi provoci greaţă! întâi Kiva, care nu ştiu ce dracu' vede la unul ca tine, apoi Hex, aka cel mai bun prieten. Poate că dacă n-ai mai fi atât de ocupat băgându-ţi mădularul prin cine ştie ce vagine ambulante ai şti ce se petrece cu amicul tău, nu crezi? răcnesc spre el, închizându-i apelul in nas. J

Respir agitată, furioasă chiar pe idioţenia lui JJ, şi-mi las capul pe spate, auzind vâjâitul liniştit al aerului ce se izbeşte de acoperişuri. Poate că n-ar fi trebuit să mă răstesc la el, nu e treaba mea ce face în timpul său liber, însă n-am putut să mă controlez când mi-am dat seama că el stă şi-şi freacă scula prin cine ştie ce cluburi infecte, în timp ce aşa-zisul său prieten cel mai bun a trecut azi printr-o decepţie. Pur şi simplu, prietenii nu se comportă într-un asemenea hal. Iar JJ sigur n-a mai fost de muuult un cum se cuvine

pentru gaşca noastră. îmi bag telefonul în buzunar, nu înainte de a-1 pune pe silenţios, şi bat de câteva ori în uşa lui Hex. Abia după a treia bocănitură Drako se hotărăşte să-mi deschidă, afişând aceeaşi expresie seacă ca întotdeauna. Mă lasă să intru înăuntru, zărind-o pe Joanna spălând vasele în chiuveta din bucătărie. — Ati mâncat? întreb, dându-mi nişte suvite după ureche. t

*

»

t

t

— Da, tu? zâmbeşte şatena, părând oarecum mai veselă. — Dap, mint, mustrându-mă oarecum în gând că nu m-am oprit să înghit ceva de mâncare cât timp fusese acasă. Nu că mi-ar fi foame neapărat. Unde e Hex? întreb, privind dintr-o parte în alta, ca şi cum m-aş aştepta să apară de nicăieri. — A zis că merge să se culce, apare Drako din spatele meu, luându-mă prin surprindere. Cum naiba face asta?

îmi aruncă o ocheadă scurtă, oarecum ciudată, şi iau asta ca pe un semn să-mi iau tălpăşiţa de aici pentru a-i lăsa pe porumbei singuri. Urc scările, cu nuntea golită de orice gând sau idee, şi bat o dată in usa de la dormitorul său înainte să intru. Nu primesc însă niciun răspuns, aşa că intru fără jenă înăuntru, dând de golicinea camerei sale. Becurile sunt setate la o luminozitate scăzută, aşa că am nevoie de câteva secunde pentru a-mi da seama că nu se află aici. Fruntea mi se strânge subit, determinându-mă să ies din cameră pentru a încerca să-l caut prin restul casei. 7

Primul loc care-mi vine în minte este baia nu departe de camera lui, aşa că mă grăbesc într-acolo, auzind imediat clipocitul duşului de dincolo de uşa de lemn. Ezit cu mâna pe clanţă, conştientă de gândul că ar putea fi dezbăcat. Şi, serios, cine mai dă buzna pe nepusă masă într-o baie când cineva face dus? T

Unii m-ar putea considera o perversă nebună.

însă chiar dacă as fi numită asa, vreau să fiu o prietenă pentru Hex. Cineva pe care să se poată baza la nevoie. Şi ştiu că acum are nevoie de cineva. Asa că-mi iau inima-n dinţi, si ciocănesc de câteva ori. •

t

*

•

— Hex? Esti bine? *

Niciun răspuns. Poate că nu mă poate auzi din cauza sunetului apei, îmi zic în sinea mea, bătând încă o dată pentru a fi sigură de asta. Ori nu mă poate auzi, ori mă ignoră dinadins. Sper să nu fiu a doua variantă; m-aş simţi destul de rău dacă m-ar considera băgăcioasă sau o durere în fund insistând aiurea. Oftez lung, cuprinsă de un căscat, şi mă las la vale pe peretele de lângă uşă, până ce fundul îmi face contact cu pardoseala rece şi scârţâitoare de dedesubt. îmi trga genunchii spre piept, cuprinzându-i cu braţele spre mine, şi-mi cobor capul spre spaţiul creat de

aceştia, închizând ochii ce riscă să-mi pice din cap din cauza oboselii. Nu regret însă că am stat jumătate din zi cu el la spital. Aş fi stat şi o zi întreagă dacă asta l-ar fi făcut să se simtă mai bine, fără să mă plâng sau să comentez. Uneori nu-mi dau seama cât de important e Hex pentru mine. Şi nu mă refer acum la noua noastră relaţie de mai mult decât prieteni. 9

Mă refer la el ca persoană. Mă refer la el ca prieten. Mereu am să ţin la el, indiferent pe ce drumuri o vom lua în viată sau încotro ne vor călăuzi paşii de acum încolo. Ar fi pueril să cred că vom rămâne aşa pentru totdeauna. Mai sunt atât de multe lucruri de rezolvat între noi, atât de multe lucruri nerostite sau ascunde, şi mi-e teamă oarecum să nu se sfârşească totul prost între noi. 9

Am trecut prin atât de multe împreună. Am

închis ochii de multe ori unul la celălalt şi am depăşit cu bine micile certuri sau neînţelegeri, însă nu am nicio garanţie că aşa va fi şi pe viitor. Cu atât mai puţin cu cât situaţia asta recentă dintre noi nu face decât să mă ameţească şi mai tare de cap. Totul e atât de nou, de grăbit, de... surprinzător, încât nu ştiu cum să reacţionez de multe ori, iar lucrul ăsta mă irită oarecum, pentru că nu sunt genul care să se simtă depăşită atât de uşor de orice situaţie. Hex mă dă complet peste cap, prăbuşindu-mă la pământ, ca mai apoi să-mi ofere mâna pentru a mă ridica şi a o lua din nou, şi din nou de la capăt. t

Mă menţine » vie,; si * totuşi * mă omoară încet fără să-si dea seama. Sau poate că singură îmi fac asta, iar el pare calea mai uşoară, mai viabilă. — Ce faci aici? Vocea răguşită, aproape de mine, mă face să mă cutremur pe dinăuntru şi să-mi scot

nedumerită capul dintre genunchi. Clipesc încurcată, cu vederea uşor înceţoşată din cauză că avea până acum ochii strâns închişi, şi mă holbez impasibilă la silueta ţeapănă a lui Hex de lângă mine, îmbrăcat cu nişte pantaloni de trening lăsaţi periculos de mult pe şolduri şi o bluză lălâie pe umeri. Părul îi stă ud la vârfuri, cu broboane mici de apă picurându-i peste bluza de un gri cenuşiu, însă atentia îmi e subit atrasă de ochii săi albăstrui, ce par să sape prin ai mei după cine ştie ce afirmaţie din partea mea. Par mai limpezi acum, însă la fel de încercănaţi şi în egală măsură de hotărâţi. r

'

1

— Scuze, fac o mişcare de rotaţie cu gâtul amorţit. Cred că am aţipit puţin. — Şi de ce stai aici, jos? ridică din sprânceană, trecându-şi o palmă peste frunte pentru a-şi îndepărta umezeala ce-i acoperă pielea. Abia acum mă păleşte mirosul de gel de duş, umflându-mă nările cu o aromă relaxantă.

— Te aşteptam, ridic din umeri, întindându-mi picioarele înţepenite de-a binelea. Am bătut de câteva ori, recunosc, însă continuă să se uite la mine ca la maşini străine, cu o inexpresivitate ce-mi întăreşte convingerea că, mai mult ca sigur, nu a auzit. 9

— Eşti prostuţă, bâiguie mai mult pentru sine, însă îl aud al naibii de bine, căci îmi deschid imediat gura pentru a-i comenta înapoi. Doar că nu mai apuc. în secunda care urmează se apleacă spre mine şi, fără să-mi dea posibilitatea de a mai reacţiona în vreun fel îşi petrece imediat braţele în jurul picioarelor şi umerilor mei, ridicându-mă de la podea până ce mă trezesc în braţele sale. Zâmbetul său arogant e primul care mă întâmpină atunci când mă holbez confuză spre el. îi înconjor ca din impuls gâtul cu braţele, simtindu-1 cum mă saltă de câteva ori în braţele sale pentru a mă prinde mai bine la pieptul său, şi-mi simt brusc urechile mai aprinse, copleşite de un val necunoscut de incomodare. Nu sunt obişnuită să fiu r

'

r

purtată aşa de băieţi, şi in nicin caz de el. — Pune-mă jos! — De îndată, îşi dă ochii peste cap, ignorându-mă însă total în timp ce o ia la pas pe hol pentru a ne întoarce în dormitorul său. Dă uşa în lături cu laba piciorului, împingând-o înapoi cu umărul, şi mă lasă apoi încet pe aşternuturile sale, proprindu-se deasupra mea, la marginea patului. Respir mai greoi, cu pulsul scăpându-mi câteva bătăi pe ici-colo, şi nu pot să-mi dezlipesc nicicum ochii de la ai săi. Ochi căprui peste un albastru electrizant. O combinaţie destul de ciudată, dar care îmi fură şi-mi alungă toate gândurile din minte, lăsând-o suspendată într-un vid al creierului. Ochii i se îmblânzesc însă în cele din urmă, făcându-1 să pară mai calm şi mai delăsător, şi-l privesc cu buzele întredeschise cum îmi dă la o parte cu două degete nişte şuviţe ce-mi acoperă faţa, trasându-mi apoi cu nişte

mişcări ritmice conturul subţire al bărbiei,7 urcând până spre ureche, de la un capăt al fetei la celălalt. *

r

Zâmbeşte apoi slab, dându-se la o parte cât să se aşeze cu fundul la marginea patului. Privirea îi fuge spre balcon, acolo unde se poate vedea fereastra mea prin spaţiul creat de draperia trasă pe jumătate. Din când în când, câţiva fulgi mai picură de sus, aşezându-se peste geamul de sticlă ce se îmbracă într-o pânză de albeaţă. — Cristine va fi bine, mă trezesc vorbind la un moment dat, fără ca măcar să-mi dau seama ce scot pe gură. — Ştiu, dă încet din cap, refuzând însă să se mai întoarcă spre mine. Şi nu am nevoie de mai mult pentru a şti că încearcă să se detaşeze de mine. t

Doar că nu prea am de gând să-l las singur în seara asta. Aşa că mă sprijin în podul palmelor pentru a

mă ridica de pe perne, şi mă aplec spre el până ce-i cuprind umerii şi gâtul în jurul braţelor mele. Mă aştept să se sustragă de lângă mine, însă nu o face. De fapt, nu face mai nimic. Doar stă nemişcat, lăsându-mă să-l trag mai bine spre mine, până ce îmi lipesc obrazul de al său, resimţindu-i căldura corporală emanându-i prin piele, contopindu-se cu a mea într-o senzaţie plăcută. Aproape că-mi pot auzi bătăile puţin accelerate ale inimii, şi mă rog în sinea mea să nu mi se imprime prin hainele noastre, căci sigur ar fi în stare să le constate la rândul său. — Vrei să plec? îi murmur în dreptul urechii, cu toate că aş spera ca răspunsul să nu-i fie unul afirmativ. Aş pleca însă dacă nu m-ar vrea în preajma sa, fără doar şi poate. îşi scutură însă capul, înclinându-şi capul astfel încât să-şi frece obrazul de al meu. îi sitm zimtisorii de la barba nerasă gâdilându-mă pe alocuri. r

f

— Nu, rămâi. Eşti tot ce am nevoie. Bum. Inima mi se urcă atât de tare in gât, încât am impresia că mă înec cu respiraţia. închid ochii, absorbindu-i parcă cuvintele rostite, si nu mă mise în niciun fel în momentul în care îi simt palma prinzându-mi încheietura stângă în a sa, cu degetele mângâindu-mi pielea de-a lungul pulsului până ce, în cele din urmă, degetele sale se strecoară printre ale mele, strângându-mi palma într-o încleştare aproape dureroasă. Nu zic nimic de bruscheţea cu care o face, anticipând oarecum că face asta doar pentru a se asigura că sunt lângă el. t

T

îi strâng palma la rândul meu, ca o garanţie a faptului că nu plec nicăieri, iar el îmi trage braţul spre dânsul, presărând din loc în loc câteva sărutări scurte de-a lungul articulaţiilor degetelor. Carnea mi se înfioară pe dinăuntru, iar stomacul meu mi se încolăceşte într-un nod plin de senzaţii calde.

— Ce-ai zice să dormim? îmi trec palma liberă prin părul său, bucurându-mă, pentru a nu ştiu câta oară până acum, că şi l-a tuns atât de scurt. Presupun că vrei să mergi din nou la Cristine mâine. Se opreşte brusc din mişcare, respiraţia sa fiebinte planându-mi acum deasupra buricelor degetelor. î l aud trăgând aer în piept, expirând prelung. — E doar vina mea, Luna. Mă aşteptam la asta, dar tot sunt puţin surprinsă de gândirea pe care o poate avea. Mă dau puţin în spate, eliberându-mi braţul din strânsoarea sa pentru a avea acum ambele mâini libere, şi-l apuc de bărbie pentru a-i întoarce faţa într-o parte şi a-mi uni ochii cu ai săi. Mă priveşte lung, fixat, şi deloc prietenesc. — Nimeni nu poate opri o boală, Hex. — Nu, dar se poate preveni! se zgâieşte spre mine, părând de-a dreptul convins de ceea ce

spune. Sprâncenele i se apropie milimetric, formând o grimasă ce-i învăluie chipul şi aşa mai palid decât de obicei, şi simt cum mă întunec la rândul meu la fată atunci când îsi lasă privirea în jos, spre un anume punct de pe genunchii mei. r

•

Pufneşte pe gură deodată, luându-mă prin surprindere. — Taică-miu are dreptate. L-am tot acuzat pe el că n-a ştiu nimic de starea ei, când eu nici măcar nu mai sunam pe acasă cât timp fusesem plecat, ce naiba! Sunt la fel de jigodie precum e el! — Prostii! tun spre el, enervându-mă. Ai fost plecat cu un...scop, plescăi din buze, încercând să nu mă gândesc pe cât posibil la dispariţia acestuia. Nici eu nu vorbesc aşa des cu ai mei, deci nu te mai da ţap ispăşitor pentru că nu eşti! — Oh, ba da, râde, şi-mi dau seama că e un râs fals, plin de venin la adresa propriei

persoane. îşi ridică lent capul, zărindu-i sclipirea ce-i arde în pupile, ca nişte văpăi pâlpâitoare. Trebuia să mă interesez de ea, rosteşte răspicat. Nimeni n-ar fi trebuit să fie mai presus decât mama, şi am abandonat-o din cauza amintirii... ei, îşi pierde însă glasul, încruntându-se atât de tare, încât am impresia că fruntea i se sparge de la sine în bucăţele de piele încreţită. îmi ţin respiraţia, incapabilă să mă gândesc la ceva concludent pentru a-i spune sau a face,; si * simt cum starea de anxietate creste * sporit în interiorul meu, adâncindu-mi golul din piept. Nu sunt în măsură să-l judec. Aşa că nu ştiu cum să-l fac să înţeleagă că viaţa vine la pachet cu bune şi cu rele deopotrivă. Că nimic nu e sigur şi că nu rezolvi nimic cu regretele şi cu părerile de rău. Pentru că fac parte din trecut, iar trecutul readus în prezent nu a semănat nicicând ceva bun. îmi trec o palmă peste umărul său, simţindu-1 încordat la atingere, şi-l urc apoi cu lentoare până când îi prind obrazul în

căuşul palmei, ridicându-i faţa pentru a mă putea uita in ochii săi deveniţi acum tulburi si întunecati. Ca si cum o mare furtunoasă s-ar declanşa în străfundurile irisurilor sale, zădărnicindu-i calmul de dinainte. *

t

t

— Gândeşte-te doar că acum eşti aici, bine? Că mama ta se va face bine şi că vei putea să ai grijă de ea de acum încolo, ok? Dacă stai şi-ţi plângi de milă nu rezolvi nimic. Să nu mai vorbim de faptul că arăţi cam... patetic, stând asa ca un căţel plouat în fata unei usi închise. f

r

1

r

r

Zâmbesc spre final, cu intenţia de a-i da de înţeles că fac mişto de el, iar el se prinde imediat de asta, ochindu-mă cu o înclinare ironică a capului. Şi-l scutură apoi, pufăind pe nări, şi mă împinge brusc peste aşternuturi, trecându-şi degetele peste şoldurile mele, ştiind prea bine că mă gâdil ca naiba în acele locuri. Izbucnesc în scurt timp într-un râs isteric, chinuindu-mă să trag aer în plămânii deja dureroşi, şi-l înjur de mama focului pentru a-mi da drumul, auzindu-i ca prin transă surâsul mişelesc ce-mi zgârie urechile. r

T

7

Se opreşte la un moment dat, cu corpul fixat deasupra mea, astfel încât să-i prind trunchiul între coapsele mele, şi profit de momentul de respiro pentru a trage cu lăcomie oxigen în gură, scuturându-mi părul de pe faţă. — Eşti prost, concluzionez, cu muşchii zvâcnindu-mi pe sub piele. — Nici tu nu eşti prea brează, prinţeso, zâmbeşte viclean, bucurându-se probabil pe seama reacţiei îmbufnate ce mi se instalează pe faţă de fiecare dată când îmi spune în halul ăsta. t

— O faci dinadins? mă strâmb spre el. Cuvântul ăsta e aşa... scârbos, bleah! Râde, punându-şi mai bine palmele de-a parte şi de alta a capului meu. Un nou val de gel de duş mă plesneşte peste faţă, absorbindu-mi oboseala. — S-ar putea să te sâcâi puţin, cine ştie..., îmi zâmbeşte cu subînţeles, » t j făcându-mă să-mi

dau ochii peste cap pentru a-mi înfrâna tentaţia de a-mi ridica genunchiul şi a-1 lovi la bilute. 9

Se opreşte însă din orice mişcare, chipul devenindu-i deodată mult mai relaxat si mai destins, şi-i zăresc ochii plimbându-se pe un traseu bine stabilit de la ochi spre buze şi înapoi, repetând scenariul ăsta de câteva ori înainte să-şi fixeze privirea asupra mea. •

îmi ling instinctiv buzele, resimţind acum aerul devenit mai cald dintre noi. — Te plac mult, Luna. Ştii asta, nu? încerc să-mi ignor bubuiturile asurzitoare ale inimii ce riscă să-mi iasă pe gât, focusându-mă pe ochii săi blânzi şi serioşi, deveniţi acum ca două oceane trecute de prima furtună. Clipesc rar, pierzându-mă în intensitatea cu care se uită la mine, în timp ce buzele îmi ard încet, ca şi cum ar fi străbătute de câteva pulsaţii electrice. 9

— Şi eu te plac, Hex, zâmbesc slab, neobişnuit de stângaci pentru mine, şi

aproape că mă înmoi şi mă fac una cu cearşafurile atunci când îmi întoarce gestul, bucurându-mă cu unul dintre cele mai senine si reale zâmbete ale sale. 7

Palma sa dreaptă se ridică de lângă capul meu, atingându-mi în treacăt obrazul a cărui lungime o traversează de câtev ori cu degetul mare, şi-mi ţin complet respiraţia atunci când îl zăresc înclinându-şi corpul spre mine, lăsându-se în jos. E atât de aproape de mine acum, încât respiraţia sa caldă i se strecoară printre buzele uşor întredeschise si-mi dezmiardă propria gură, trimiţându-mi şocuri vibrante prin tot corpul, adunându-se apoi într-un ghem de emoţie în miezul pântecelui. r

/

îşi schimbă unghiul capului, lăsându-mă parcă cu o agitaţie anxioasă în aşteptarea sărutului ce întârzie să se petreacă, şi totul se spulberă în momentul în acre stomacul meu se hotărăşte că ar fi momentul oportun pentru a-şi striga printr-un ghiorăit lung şi ascuţit lipsa de mâncare.

Hex se opreşte la câţiva centimetri de gura mea, privindu-ne in ochi vreo două-trei secunde, apoi se dă înapoi, lăsându-mă cu o senzaţie de completă enervare. — N-ai mâncat în seara asta? Ridic din umeri, de-a dreptul stânjenită, iar el se dă numaidecât jos din pat, întinzându-mi o palmă spre care mă uit cruciş. Ridic din sprâncene. — Ce faci? îşi linge buzele, mutându-şi preţ de o secundă privirea ca şi cum ar reflecta asupra unui lucru ce-i trece prin minte, apoi îmi zâmbeşte cu şiretenie. t

T

— Te duc să mănânci, prinţeso. Ce crezi că fac? îl privesc perplex, rămânând câteva secunde nemişcată înainte să-i prind palma într-a mea şi a mă lăsa ridicată din pat. — De ce-mi pare cunoscută situaţia asta?

plescăi din buze, în timp ce deschide uşa dormitorului pentru a ne strecura pe hol. — Tu să-mi spui, Luna, zâmbeşte vag. Tu să-mi spui.

Capitolul 40

— Te bagi la cursa viitoare? A m auzit că Reese

s-a întors în oraş şi că şi-a tunat maşina rău de tot de data asta! Prin Germania sau ceva de genu'!

— Nu fac curse cu maşini, Gerard. De câte ori să-ţi mai spun să-ţi intre în tărtăcuţa aia de cap proastă? ţipasem destul de dureros pentru a-mi face auzită vocea printre bas-ul bubuitor al boxelor şi amalgamul haotic de ţipete ale beţivilor din jurul meu. în tot acel timp, ochii mei cercetau întreaga clădire — nici nu mai ştiam în a cui casă avea loc blestemăţia aceea de petrecere —•, în căutarea lui Sunny şi a Vanessei. Ştiam eu că nu trebuia s-o las pe blondină s-o înşface pe Sunny i s-o târască după ea ca un căţeluş pierdut. Sunny nu ştia prea bine cum stătea treaba asta cu petrecerile şi persoanele aburite şi fumate, aşa că nu puteam să nu simt o nelinişte ciudată în piept, ca un presentiment rău. 7

— Oh, haide, Hex! mă bătuse Gerard peste umărul stâng, adâncindu-mi la maxim cutele de pe fruntea încreţită. Dacă ai da o încercare şi maşinilor ai putea aduna de două ori mai mulţi bani. Dacă nu triplu! — Vrei să spui că tu vei aduna, ridicasem sceptic din sprânceană. Gerard încă mai

avea impresia că mă putea fraieri aşa cum îi mai reuşea cu cei mai blegi şi neexperimentaţi dintre cei pe care îi ademenenise să ia parte la cursele organizate de curul său gras. Le promitea marea cu sare — ca şi mie de altfel — ca mai apoi, trei sferturi din câştigurile încasate pe baza lor să intre în buzunarele sale nesfârşite. Mă prinsesem de la bun început de rahaturile lui, tocmai de aceea se şi ţinea în continuare de mine; stia că victoriile mele erau garantate odată ce îmi puneam în cap să trec primul linia de sosire, iar averea lui câştigată pe curse ilegale ar fi crescut considerabil. Eram o pierdere importantă pentru el, tocmai de aceea era oarecum satisfăcător să-l văd cum se dădea pe lângă mine ca o căţea în călduri. 7 7

/

/

— Mai găndeşte-te, rânji, dezvelindu-şi o parte din dinţii aurii. Reese e un competitor pe măsura ta. — Un puşcăriaş nenorocit vrei să spui, pufnisem scârbit, amintindu-mi în treacăt de cel poreclit Cicatricea prin oraş.

ReeseRed, a.k.a Cicatricea, fusese cunoscut de când eram mic până pe la cinşpe ani drept cel mai periculos delincvent de care până şi poliţia se temea de el Cu nenumărate bătăi, droguri, violuri şi o crimă la activ, până şi eu aveam ceva reticenţe în a intra în conflict cu unul de teapa lui. Era o influenţă extrem de toxică şi negativă, iar vestea că s-a întors din nou în oraş îmi provoacă o greaţă nesfârşită în stomac. Si nu stiu dacă era din cauza senzaţiei de nelinişte de mai devreme în ceea ce-o privea pe Sunny, sau din cauza gândului că zilele de linişte ale oraşului erau pe cale să se sfârşească. /

f

T

J

Orice gând de supărare şi enervare mi se dizolvase însă la vederea arămiului din pletele sale desfăcute, ce împânzeau întreagul ring de dans ca într-un voal al unui păianjen. Un zâmbet lungit la capete mi se aşternuse de-a lungul buzelor, determinându-mă să mă desprind de lângă zidul de care stăteam lipit şi să trec pe lângă Gerard fără să-i mai acord vreo atenţie în timp ce bodogănea din gură. Mă ferisem de petrecăreţii ameţiţi de-a dreptul, evitând la

secundă voma unei tipe ce nimerise — Doamne ajută! — într-o vază cu flori ce mai mult ca sigur se ofiliseră pe loc, ajungând în dreptul iubitei mele exact în momentul în care palma unui tip se lovise de fundul acesteia, făcând-o să tresară crispată. Strânse cu putere de fesa ei dreaptă. — Ce moale e, îi respirase la ureche, oprindu-mi, preţ de o clipă, pulsul în drepul inimii. Pun pariu că e şi strâmt, am dreptate? O secundă. De atât am avut nevoie pentru ca pumnul meu să se izbească defalca acestuia şi să-l catapulteze peste o masă plină cu băuturi. Paharele goale şi cele pe jumătate pline se revărsaseră peste el, acoperindu-l cu punciul roşiatic al cărui miros îmi îmbătase parcă judecata, căci m-aş fi năpustit să-i desfigurez moaca de prost cu pumnii şi aşa zvâcnind dacă Sunny nu m-ar fi apucat de la spate, într-o încercare mai mult decât disperată de a mă face să mă opresc. Aproape că aş fi lovit-o ca să mă eliberez de

strânsoarea ei dacă nu ar fi fost Bibi şi JJ care apăruseră naiba ştie de unde şi îmi imobilizaseră de îndată corpul, punându-se între mine şi imbelicul care îşi ştergea urmele de sânge scârbos de la nas. — Calmează-te, Hex! mărăise Bibi de lângă mine. — Da, frate! O s-o sperii pe Sunny, mă împinsese J J într-o parte, privindu-mă cu ochi roşii şi obosiţi, dar totuşi fermi şi hotărâţi, ceea ce era destul de ciudat venind din partea lui, căci mă mira faptul că mai putea să fie coerent la ora aceea. Pufăiem aprins de un foc nebun, cu tâmplele pulsându-mi sălbatic în dreptul capului şi cu pumnii încă încleştaţi, pregătiţi de o nouă lovitură din moment în moment. Aproape că nici nu mai băgasem de seamă liniştea ce se aşternuse în jurul meu, accentuându-mi la maxim bătăile de inimă grăbite şi făcând ca simţurile să mi se înmoaie puţin, aducându-mi o oarecare linişte pe interior. Asta până când îmi întoi'sesem capul şi îi

văzusem expi'esia ce-i împiertreafaţa. Ofrică atât de pură încât inima mi se încleştase ca o gheară în jurul coastelor, dizolvându-mi orice urmă de furie sau gând de răzbunare ce mi-ar fi putut cutreiera mintea făcută deja vraişte. Tremura slab, cu braţele înconjurate în jurul trupul său micuţ, asemenea unui copil care încerca să se apere de cine ştie ce durere invizibilă. Inspirasem lung, trecându-mi palmele prin păr pentru a mi-l aşeza la loc, şi făcusem câţiva paşi spre ea, ignorând complet privirile pline de o curiozitate neruşinată ale celor din jur. Ochii săi, de un albastru palid acum, licăreau ca două bile temătoare. — Eşti în regulă? ridicasem palma spre ea, şi îngheţasem în loc în momentul în care tresărire, dându-se câţiva centimetri înapoi la vederea palmei mele roşii în dreptul articulaţiilor. înghiţise în sec, privirea devenindu-i din ce în ce mai cristalizată, ca şi cum ar sta să

izbucnească din moment în moment în plâns. Acela fusese momentul în care toate barierele mele existente se lăsaseră în jos în faţa ei, propulsându-mi corpul spre ea pentru a o trage în braţele mele. Muzica răsunase din nou în întreaga casă, ceilalţi mişunând pe lângă noi ca albinele la miere, însă nu-mi mai păsa de ce se petrecea în jurul nostru. îmi păsa doar de ea, de cea care tremura în braţele mele şi care îşi încleştase cu atât de multă putere degetele în spatele meu, încât mai mult ca sigur că o dureau încheieturile de la efort. O mângâiasem încet peste frunte, sărutându-i în treacăt bretonul al cărui miros de mere verzi îmi calmaseră pe loc nervii. — Eîn regulă. Sunt aici. O auzisem trăgându-şi nasul de câteva ori, şi nu puteam să nu simt că dacă aveam să prind o altă ocazie aveam să-l desfigurez pe nenorocitul care îndrăznise să o atingă atât de vulgar.

Deşi nu avea să recunoscă, Sunny era destul de complexată de corpul ei şi de intimitatea acestuia. Desi arăta demenţial în ochii mei cu acele forme şi onduleuri ale pieleii, mereu avea impresia că băieţii se uită la ea ca la o bucată de carne mişcătoare, plini de dorinţă şi gânduri obscure. Ceea ce nu era neapărat doar în capul ei, căci vedeam adesea cum se holbau la ea ca si cum ar încerca s-o dezbrace si s-o violeze din priviri. Tocmai de aceea nici nu am insistat prea mult să o determin să se culce cu mine. T

J

/

i

Adevărul este că Sunny este mult mai fragilă decât vrea să pară. Uneori încearcă să se dea puternică când nu e, şi de multe ori am impresia că se conformează jocurilor mele mai perverse numai pentru a-mi face mie pe plac. Teama ei de a se culca cu cineva e încă destul de palpabilă, însă nici nu o pot invinui. Are şaisprezece ani, pentru numele lui Dumnezeu! Nu vreau să creadă vreodată că stau cu ea doar pentru a-i vizita chiloţii de vreo două-trei ori şi atât, pentru că o respect îndeajuns de mult încât să o aştept oricât de mult ar însemna asta.

Pentru că ţin mult prea mult la ea pentru a o răni dintr-o prostie cum ar fio partidă bună de sex. — Putem să plecăm de aici? îşi ridicase în cele din urmă ochii pufoşi şi roşii spre mine. Ştiu că vrei să stai cu ai tăi, dar... — Şşt, îi pusesem un deget peste buze pentru a o opri. Plecăm dacă asta vrei. Oricum e târziu. Ai stat destul după fundul meu. încercase să schiţeze un zâmbet, care însă nu-i ajunsese la ochi, şi înţelesesem pe loc faptul că încă e speriată după păţania de mai devreme. O trasem încet spre mine, securizând-o de după braţul meu, şi dădusem să ne întoarcem spre ieşire în momentul în care vocea familiară a Lunei ne oprise pe amândoi în loc. Ne-am întors spre sufragerie, zărind-o pe Luna vorbind încrutată cu Vanessa. Avea părul ciufulit, hainele puţin lăsate pe umeri, iar în spatele său un Joel confuz şi la fel de zdruncinat privea zăpăcit de colo-colo, încercând să-si încheie nasturii de la cămaşă. /

*

Apoi, ca şi cum primise o comandă de undeva, corpul Lunei făcuse o rotaţie completă şi în nici două secunde ajunsese în drepul tipului pe care-l lovisem mai devreme, răsucindu-l spre el pentru a-şi uni genunchiul de zona sensibilă dintre picioare ale acestuia. Căzuse instant jos, înjurând de mama focului, în timp ce Luna încerca să fie calmată de Vanessa. — Dacă îţi mai pui labele jegoase pe soră-mea îţi fac chiftele din boaşe şi te pun să le înghiţi, cap de sculă! Câţiva începuseră să râdă în jurul ei, însă nu ştiam sigur dacă din cauză a ceea ce zicea sau din cauză că părea destul de ameţită. Totuşi, nu putusem să nu zâmbesc involuntar la scena creată de abureala sa, căci era atât de caracteristică Lunei. Şi cred că şi Sunny gândise la fel, căci de îndată ce mi-am coborât ochii spre aceasta, fusesem surprins să constat zâmbetul ce îi înflorise pe buze, odată cu expresia oarecum tristă ce-i acoperea întreg chipul.

Părea surprinsă, şi totodată fericită. Dar, mai presus de toate, zâmbetul său păruse mai sincer decât niciodată.

— Ah, drăcia mă-sii! sar ca ars din pat, privind frecându-mi de câteva ori partea stângă a coastelor, acolo unde se pare că Luna lovise mai ceva decât intr-o minge de baseball. îmi cobor adormit ochii spre ea, strângându-mi ochii pentru a-mi acomoda retina cu luminozitatea slabă din cameră, şi aproape că uit de frustrarea şi durerea de mai devreme la vederea expresiei împăcate cu care doarme. îmi scot braţul de sub plapumă pentru a-i da la o parte ceva câteva şuviţe argintii ce-i acoperă fruntea şi obrazul stâng, zâmbind ca de la sine atunci când îşi afundă mai bine faţa în pernă, frecându-şi nasul de moliciunea acesteia. f

Casc, trecându-mi palma prin părul uşor ţepos la atingere, şi-mi cobor ochii telefonul de pe noptieră. Glisez pe ecran, observând cu stupoară că e trecut cu mult de ora nouă

dimineaţa. Aveam de gând să merg devreme la mama pentru a-i duce nişte haine de schimb şi a vedea ce mai are nevoie pentru a-i cumpăra, iar eu dorm ca un prost, uitând complet să-mi pun alarma. Dar nu cred că există scuze pentru asta. Adormisem destul de târziu seara trecută după mica escapadă cu Luna de la noi din bucătărie pentru a o îndopa bine înainte să ne băgăm în pat. încă mai trebuie să port o discuţie cu ea pe tema mâncării adecvate, căci e mult prea trasă la faţă deja, ceea ce mă îngrijoarează oarecum. Luna nu fusese oricum o mare împătimită a mâncării, refuzând chiar să mănânce cu zilele atunci când avea toane, însă nu vreau să-şi pună sănătatea în pericol din cine ştie ce orgoliu stupid. îmi este de ajuns să o am pe mama în spital; nu ştiu ce am face dacă Luna ar păţi ceva din cauza indiferentei mele idioate. 9

O ciupesc în trecere de obraj, aducând o grimasă pe faţa ei adormită, şi mă dau cu grijă la marginea patului pentru a merge la baie si a mă schimba. Mă cutremur subit la contactul tălpilor cu lemnul rece al *

parchetului. Urăsc momentul ăsta al dimineţii. J

— Mm, Hex? Mă întorc confuz, zărind-o pe Luna chinuindu-se să se ridice pe coate, în timp ce-şi freacă cu putere ochii pentru a-şi deschide pleoapele lipite. Plescăie din buze, umezindu-le, apoi ochii săi fac o rotaţie completă de jur-împrejur, oprindu-se peste chipul meu. — Cât e ceasul? — Nouă şi douăzeci, spun, proptindu-mi greutatea pe o palmă pentru a mă apleca spre ea cât să-i dau bretonul de pe frunte. O sărut încet, mai mult fugar, câştigând din partea ei un căscat combinat cu o urmă de oftat. îţi flutură încet genele lungi şi groase spre mine. Culcă-te la loc dacă vrei. Merg la mama. — Vin cu tine, se grăbeşte să zică pentru a se da jos din pat, însă o prind cu dibăcie de umeri, trântind-o înapoi în pat.

— Nu e nevoie, trag mai bine plapuma pe ea. în plus, cineva trebuie să fie aici când se vor trezi porumbeii, nu crezi? îşi dă teatral ochii peste cap, îmbufnându-se. — Zi mai bine că ti-e frică de diavolul ăla negru cu blană şi de asta mă laşi singură cu el! f

— Distracţie plăcută! surâd spre ea, furânduun mic sărut de pe buzele întredeschise înainte să arunce cu o pernă în mine. Din fericire, lovitura sa se finalizează cu o uşă trântită din partea mea. Afurisita are o tintă a naibii de bună! w

*** Holurile spitalului sunt nefiresc de goale atunci când ajung pe la zece şi un sfert. Mă oprisem pe la un magazin în drumul meu pentru a lua câteva lucruri de igienă şi a le răspunde lui Bill şi Bibi la mesaje,

asigurându-1 pe Bill că totul este în regulă cu mama şi stabilind cu Bibi să mergem mai pe seară să ne vedem cu toţii pe undeva. Drako şi ceilalţi urmează să plece peste o zi, şi cu toată tevatura asta cu mama nu prea am reuşit să stăm cu ei prea mult. Nu-i ca şi cum aş fi dădaca lor sau ceva, însă au cam stat la mila întâmplării cu Vanessa avândîn vedere că Drako si măicuţa lui au dormit la noi. Nu prea vreau să mă gândesc cum a avut blondina grijă de ei în tot acest timp; mai mult ca sigur nu m-ar încânta răspunsul. !

t

Am norocul să îl găsesc pe doctorul care are grijă de mama tocmai părăsindu-i salonul atunci când intru pe holul de la etajul trei, motiv pentru care îl opresc şi-i mai adresez câteva întrebări referitoare la starea mamei. — Starea ei e stabilă momentan. O vom mai ţine sub observaţie două-trei zile, iar pe la sfârşitul săptămânii o veţi putea lua acasă pentru a-i administra medicamenetele. Dacă se va ţine de ele cu regulaţie va scăpa complet de boală, fără ale repercusiuni.

îmi simt plămânii umpluţi de o bucurie nerostită de îndată ce îşi termină monologul. Tot ce vreau este să o scot pe mama de aici şi să am grijă de ea cum trebuie, pentru a mă revanşa pentru toate momentele în care a avut nevoie de mine şi nu am putut fi lângă ea. Pentru că pentru mine a fost, este şi va rămâne cea mai de preţ persoană din viaţa mea, chiar dacă nu sunt bun la cuvinte drăgăstoase prin care să exprim ceea ce simt. — îţi sugerez să-i spui tatălui tău să meargă acasă să doarmă câteva ore, îmi atrage atenţia, semnând ceva pe clipboard-ul pe care îl ţine în braţe. îl lasă apoi în jos, privindu-mă cu o expresie seacă. în mod normal nu permitem vizitatorilor să rămână peste noapte cu pacienţii, însă tatăl tău a fost destul de insistent şi l-am lăsat seara trecută cu soţia lui cu condiţia să plece dimineaţă pentru a se odihni. E destul de revigorant să vezi un cuplu atât de apropiat; numai despre asta vorbeau asistentele dimineaţă, plescăie din buze, scuzându-se apoi pentru a merge şi la ceilalţi pacienţi ai săi. Privesc în urma sa cu o oarecare confuzie, apoi strâng mai bine

sacoşele cu cele cumpărate în palme şi deschid fără reţinere usa ? * de la intrarea în camera mamei. O găsesc trează, trecându-şi în mod repetat palme stângă prin părul tatei, ce pare că doarme dus lângă patul acesteia. îmi face semn cu degetul arătător să nu fac prea mult zgomot pentru a nu-1 trezi, aşa că mă conformez, lăsând plasele pe un scaun pe lângă perete. Mă apropii de ea pentru a o săruta pe obraz, iar ochii săi, palizi acum ca două cristale lipsite de strălucire, se oglindesc într-ai mei cu o seninătate obosită, îi dau o şuviţă desprinsă din coc după ureche. — Cum te simţi? r

— Mai bine, Hex. îmi pare rău că te-am îngrijorat degeaba. — Căcat! izbucnesc, însă privirea i se înăspreşte într-o fracţiune de secundă, fortându-mă să-mi musc limba. Scuze, mormăi repede. Dar nu e deloc degeaba! Sănătatea ta e importantă, şi vreau să ai mai t

*

*

mare grijă de tine şi să ne spui dacă te doare ceva. Surâde slab, lăsându-şi capul înapoi pe pernă. — Când vei avea şi tu copiii tăi îţi vei da seama că un părinţi nu-şi va îngrijora nicodată copilul cu grijile sale. — S-o creadă ei, îmi dau ochii peste cap, plin de sarcasm. O să mă plâng din orice, să vadă si ei cum e. *

Râde, moment în care sforăitul tatei umple întreaga cameră. Ne coborâm amândoi ochii spre el, privindu-1 în tăcere cum continuă să respire lung şi greoi pe nări. E neras, cu părul vâlvoi în creştetul capului şi cu uniforma boţită din cauza poziţiei în care adormise, însă, cu toate astea, pare mult mai liniştit şi împăcat acum decât îl văzusem ultima dată. — Du-ţi tatăl acasă, Hex. I-am zis aseară să plece dar uneori e mai încăpăţânat decât un catâr.

— Se comportă dubios, îl ochesc cu interes, gândindu-mă fără să vreau la toate momentele în care nu a fost lângă noi când am avut nevoie. Nu a fost acolo când am avut nevoie de un tată care să mă scoată din belele sau care să mă înveţe din propria experienţă cum să-mi aleg drumul din viaţă. Si nu a fost acolo când mama a avut nevoie de soţul său pentru a o sprijini şi a o ajuta să-şi depăşească necazurile şi durerile. 9

Un om care nu e prezent când ai cea mai mare nevoie de el nu-si mai are rostul atunci când e deja prea târziu. *

— Nu-1 judeca prea tare, şopteşte mama, reluându-şi mişcările circulare cu palma în părul acestuia. Omul e menit să greşească, iar taică-tu nu e vreo excepţie de la regulă. E si vina mea că nu am încercat să vorbesc mai atent cu el. Aşa suntem noi, adulţii, zâmbeşte oarecum cu amar. Ne prefacem că nu observăm problema numai pentru a *

păstra familia intr-o armonie aparentă. Ne e teamă să întrebăm, să ne contrazicem, să riscăm, pentru că viitorul nu mai pare atât de bătut în cuie cum credeam la început. însă e uşor să renunţit la tot,J fără să te mai * sinchisesti. Dacă eu si tatăl tău n-am mai fi simţit nimic unul pentru celălalt probabil nu ne-am mai afla acum în ipostaza asta, pentru că am fi renunţat de mult unul la celălalt. Chiar dacă lucrurile nu mai sunt ca la început, chiar dacă am mai îmbătrânit fiecare şi ne-am mai prostit la minte, familia asta înseamnă totul pentru noi, să nu uiţi asta, Hex. într-o bună zi va trebui să faci propriile alegeri, şi vreau să te gândeşti înainte de a spune sau a face ceva dacă este ceea ce vei alegi îşi este soluţie sau doar un drum ocolitor. O ascult. O ascult ca atunci când eram mic şi îmi citea noaptea din cartea de poveşti a bunicii pentru a mă face să adorm mai bine. Cu o voce caldă, liniştitoare, ce te unge pe suflet şi înlătură gândurile rele şi nefaste. Şi brusc, încep să regret faptul că a trecut atât de mult timp de când nu am mai ascultat-o cu adevărat pe mama.

Creştem, şi pe măsură ce îmbătrânim băgăm fel şi fel de scuze prin care să ne justificăm absenţa şi indiferenţa, fără să ne gândim că va veni o vreme în care ne va fi dor să mai stăm de vorbă ca în trecut, să mai pierdem timpul la fel de liberi ca atunci când ne puteam elibera programul pentru lucrurile care contau cu adevărat pentru noi. "Nu avem timp" devine o mantra ce, încetul cu încetul, ne ghidează vieţile şi relaţiile, rupându-ne de realitatea de dincolo de aglomeraţia în care ne sufocăm. Uităm ce e important. Creştem, şi parcă în loc să trăim, mai mult murim. Aproape că nici nu bag de seamă când tata îşi ridică capul de pe aşternuturi, tuşind în sec de câteva ori ca mai apoi să se şteargă la ochi. Preţ de o clipă are o expresie gravă pe faţă, estompându-se de îndată ce ochii îi cad peste chipul mamei. Buzele i se arcuiesc uşor la capete, oprindu-se în clipa în care îmi

observă prezenţa. îşi îndreaptă spatele, aşezându-şi mai bine gulerele cămăşii în dreptul gâtului. — Ce faci aici? — Ce faci şi tu aparent, îmi bag palmele în buzunarele blugilor, adoptând o postură mai rigidă, ca şi cum n-aş avea cheful necesar pentru a-i răspunde. Momentan nu-mi pasă de ce spune mama; nu voi avea încredere în el decât atunci când voi considera că faptele sale vor fi mult mai grăitoare decât vorbele. O zăresc pe mama aruncându-mi o cheadă fugară prin colţul ochilor, una care să-mi de înţeles că nu este locul, nici timpul să încep o dispută cu el. Mă abţin în a-mi da ochii peste cap, lingându-mi buzele uscate. — Ies să-mi iau o cafea de pe hol. Mama dă uşor din cap, în timp ce tata se conformează doar la o înghiţire în sec, însă nu mai aştept altceva din partea sa căci părăsesc imediat salonul.

Inspir lung de îndată ce ies pe holul liniştit şi tăcut, refuzând să mă mai gândesc dacă este sau nu o idee bună să-i las pe cei doi să stea împreună. în fond, sunt soţi. Şi chiar dacă sunt fiul lor nu am niciun drept să le interzic ce să facă. îmi trec frustrat mâinile prin păr, luând-o la pas spre lift pentru a coborî la celălalt etaj unde se află un automat de cafea. Stomacul îmi ghiorăie teribil, semn că trebuie să mănânc ceva în curând pentru a nu fi prost dispus toată ziua, însă cu toate evenimentele din ultimul timp pe capul meu abia dacă mai am timp să mă gândesc la mâncare. Exceptând situaţia în care este vorba de mâncarea Lunei; de ea îmi voi aminti mereu. Ocolesc nişte asistente care se uită puţin cruciş la tatuajelor mele, oprindu-mă brusc în loc la vederea unei siluete familiare ce se întrevede de undeva din faţă, dintr-o cameră alăturată ale cărei jaluzele sunt trase într-o parte. Mă încrunt subit la vederea lui Bibi care pare că stă de vorbă cu un doctor, fiind cocoţat pe un pat şi cu o mască de oxigen în dreptul gurii. Tuşeşte de câteva ori,

încercând să-şi dea la o parte masca de pe nas, însă bărbatul din faţa lui se repede spre el, punându-i-o la loc în timp ce pare că-i spune ceva. Nu pot auzi însă despre ce este vorba, căci distanţa dintre noi este suficient de mare cât să le facă vocile să pară ca nişte simple şoapte. Mă încrunt. Vorbim cu ceva timp în urmă cu Bibi şi nu dăduse niciun semn cum că nu s-ar fi simtit bine. Ştiu că avusese ceva probleme cu răceala în ultimul timp, însă niciodată nu m-am gândit că ar putea fi ceva atât de grav încât să ajungă la spital, cu atât mai puţin şi cu nenorocita aceea de mască pe faţă. Pulsul îmi intră în alertă de îndată, făcându-mă să acţionez mai mult din impuls şi să mă camuflez în peisaj atunci când doctorul său se pregăteşte să iasă pe uşă. Mă întorc cu spatele, aşteptând să se îndepărteze, apoi păşesc hotărât spre camera în care se află Bibi. De îndată ce mă observă, corpul pare că i se crispează imediat, făcând ochii mari şi bulbucaţi. 9

r

închid uşa în urma mea, separându-ne de restul spitalului, şi îmi încrucişez braţele la piept în timp ce mă apropii de patul său. — De ce nu mi-ai spus mai devreme că eşti în spital? Pare că reflectă între dorinţa de a da bir cu fugiţii şi necesitatea de a-mi da un răspuns cât mai prompt. închide ochii preţ de câteva secunde, părând a expira îndelung, apoi îşi trage masca peste cap, scuturându-şi capul odată cu părul răvăşit. Ochii săi, altădată de un albastru electrizant, par acum storşi de orice culoare. r

— Nu ştiam că vii să o vezi pe maică-ta. — Ţi-am spus la telefon. — Ai spus că plănuieşti să mergi, îşi dă ochii peste cap, coborând cu picioarele pe mocheta cenuşie. Ai terminat? 9

— Nu schimba subiectul, fac un pas spre el. Ce-i cu tine? îti e rău? f

— Sunt bine, plescăie din buze, smulgându-şi perfuzia pe care abia acum o observ. Strânge din dinţi, schimonosinu-se la faţă, părând a-şi înfrâna altă tuse. Se grăbeşte spre un bufet pentru a-şi aduna în grabă cele câteva foi aruncate de-a valma unele peste altele. Gestul său mă scoate puţin din sărite din cine ştie ce motiv, aşa că uit de orice stare a lui, apucându-1 cu putere de încheietură pentru a-1 întoarce spre mine. Tuşeşte din nou. — Eşti bine pe naiba, Bibi! Ce dracu' se întâmplă? Bruscheţea mea îl face să scape din mâini mormanul de foi, acestea pogorându-se la picioarele noastre într-o baie de hârtie. Se blochează preţ de o secundă, timp suficient cât să mă aplec în grabă şi să iau prima foaie care îmi acoperă picioarele. însă ceea ce citesc mâzgălit pe aceasta îmi paralizează la propriu mintea. Leucemie acută limfoblasicâ.

Nu mai ştiu de câteva ori mi se repetă cuvintele prin minte. Tot ce ştiu este că degetele mi se încleştează de la sine în jurul paginii, ochii refuzând să se mai focalizeze pe altceva în afară de ele. îl aud pe Bibi înjurând de lângă mine, ca mai apoi să-mi smulgă foaia din palme şi s-o mototolească undeva în buzunarul interior al gecii pe care o poartă. Are privirea în pământ, cu fruntea brăzdată de cute adânci si cu buzele strânse într-o linie dreptă, aproape forţată. — Ţi s-a mai spus că eşti prea băgăcios? pufneşte cu o răutate evidentă, pe care nu încearcă deloc să si-o mascheze. îsi ridică fără reticenţă ochii spre mine, zărind în pupilele sale nişte văpăi plin de zvâc. Ce e? Vrei să-ţi spun mură-n gură că sunt ca şi terminat? Cred c-ai putut citi şi singur, Hex. Sunt praf. $

»

încerc să-mi deschid gura, însă nu pot forma niciun cuvânt pre coerent. — Dar... cum? Tu mereu ai fost sănătos! — Ei bine, nu ne putem bucura de asta

pentru totdeauna, nu-i aşa? îşi dă ochii peste cap, ducându-şi de îndată palma la gură când un nou val de tuse înecăcioasă îi ia cu asalt gâtul. închide cu putere ochii, părând să i se strângă umezeală în jurul pleoapelor, şi fac singurul lucru de care mai sunt capabil — mă întind spre masca de oxigen şi îl forţez să şi-o pună la gură. Degetele sale tremură uşor peste ale mele, făcându-mi interiorul să se strângă într-un ghem dureros de nervozitate. Apoi, când cred că totul este pec ale să se sfârşească, se întâmplă ceva complet neaşteptat şi şocant, buzele lui Bibi se deschid, iar în nici două secunde masca e împroşcată cu sânge, îngenunchindu-1 la marginea patului. Mă cobor odată cu el, încercând să-i menţin corpul în echilibru, în timp ce cu palma liberă încep să mă chinui să-i dau masca la o parte pentru a nu se îneca cu sângele pe care-1 vomită. — Bibi! Ce naiba...? Cineva, ajutor! Şi ţip. Ţip până ce simt că mă dor corzile vocale, iar plămânii îmi ţipă de durere.

Doctorul de mai devreme si vreo două asistente dau buzna in salon, privind întreaga scenă cu ochi bulbucaţi şi şocaţi, năpustindu-se spre Bib şi repezindu-se pentru a mă da la o parte. *

— Are pulsul prea slab! Chriss, repede, o perfuzie! — Trebuie să te rog să ieşi, se apropie cealaltă asistentă de mine, încercând să mă împingă afară. Mă uit urât spre ea, întorcându-mi ochii spre trupul prăbuşit pe pat al lui Bibi. — E în regulă? Ce naiba are? întreb puţin cam răspicat şi răutăcios, făcându-1 pe bărbat să se întoarcă spre mine şi să-mi ordone să părăsesc sala. Mă conformez cu greu, privind cu indignare şi cu inima cât un purice cum încearcă să-i injecteze ceva în perfuzie, ca mai apoi să fiu împins cu totul în afară, lovind în cele din urmă peretele cu piciorul, eliberându-mă puţin din furia pe care o resimt pe

dinăuntru. Simt că fierb, că o să explodez ee nervi şi nelinişte, iar faptul că observ cele cţteva picături de sânge ce-mi pătează marginile gecii nu mă fac nicidecum să mă simt mai bine. Mi le frec cu repeziciune de blugii negri, încleştându-mi buzele intr-o grimasă încordată, şi mă lipesc cu spatele de peretele din faţa mea, aşteptând cu un nod în gât momentul în care cineva are să iasă şi o să-mi spună ce se petrece. Peste câteva minute, tatăl său, un avocet destul de renumit din oraş apare grăbit din capătul coridorului, aruncându-mi în grabă o privire fugară înainte să intre în salonul lui Bibi, trântind usa în urma sa. T

Nu stiu ce să fac. Să-i sun pe ceilalţi? Bibi sigur n-ar fi prea încântat să se trezească cu toţi pe capul său, cu atât mai puţin acum, când se simt foarte rău. Să mă întorc la mama pentru a reveni mai târziu aici? Dar dacă va pleca între timp? O

să mă sugrume faptul că nu voi şti dacă este în regulă sau nu. Oftez, lipindu-mă mai bine de peretele din spatele meu, şi-mi încrucişez braţele la piept în timp ce bat ritmic cu bocancul în podea. Abia peste mai bine de jumătate de oră uşa se deschide, ieşind de pe ea asistentele împreună cu tatăl său, Rey, urmând ca doctorul să iasă din urma lor. — E bine? Pot să vorbesc cu el? — E în regulă acum. Poţi intra, îmi face semn cu capul, continuând să scrie ceva în carneţelul său. 9

Intru puţin ezitant, găsindu-1 pe Bibi în picioare, pregătindu-se parcă să plece. Hainele încă îi mai sunt pătate de sânge, însă în afară de asta pare în regulă. Sauu cel puţin, arată mai bine decât înainte. — Nu le spune celorlalţi. — Eşti nebun? îl privesc credul, încercând pe

cât posibil să-mi temperez tonul. Eşti bolnav, Bibi! Ce dracu' le vei spune când o să ţi se facă rău din senin? — Să sperăm că vei fi acolo să salvezi situaţia, surâde slab, încercând parcă să redevină acelaşi Bibi dintotdeauna. Un Bibi care pare acum mult prea îndepărtat şi nefamiliar. 7

— Nu mă face să-ţi fut una după ceafă! De ce nu ai zis nimic? — Ce să zic? îşi dă ochii peste cap. Că am cancer? Cine naiba zice asta cu voce tare, Hex? în plus, am aflat şi eu de curând. Am venit azi cu tata să-mi iau analizele si să-mi stablesc vizitele şi viitoarele cazări. — Cazări? Dă din cap, frecându-şi braţul de unde îşi smulsese perfuzia. Pielea i se înroşise între timp. — O să încep în curând tratamentul cu chimioterapie. Să mă fut! scrâşneşte din

dinţi, lovind in treacăt spătarul unui scaun ce aproape cade pe podea. îl prinde însă la timp. Rămânem amândoi în tăcere, neştiind cum să gestionăm întreaga situaţie. Totul este mult prea confuz momentan pentru a mai putea să pricep ceva. Şi poate că nici măcar nu vreau să mă gândesc prea mult şi să constat că totul este cât se poate de real. Mai întâi mama, acum Bibi. Oare cine mai urmează? De ce viaţa se încăpăţânează să te fută tocmai atunci când lucrurile încep, în sfârşit, să se mişte în direcţiea bună? De ce se întâmplă ceva bun, ca mai apoi să urmeze două rele? Si de ce suntem atât de slabi în viata asta de rahat încât să nu fim în stare decât să ne predăm fără vreo şansă de apărare? /

7

Nici nu vreau să mă gândesc prin ce trece Bibi acum. Şi nici nu vreau să mă gândesc cum vor reacţiona ceilalţi când vor afla. Pentru că mereu am fost ca într-o familie între noi. Iar familia nu se lasă la greu, şi nici nu se abandonează. Ci suportă în mod egal unul durerea celuilalt. t

r

îl aştept să se îmbrace, să-şi strângă lucrurile, şi ieşim în acelaşi timp din salon, luând-o la pas pe holul aproape pustiu. — Trebuie să le spui. — Ştiu. îşi trage mai bine gulerul gecii peste bărbie. Dar lasă-mă pe mine. într-un fel sau altul oricum vor afla. îmi dau seama, după încruntătura ce-i maschează faţa, că nu vrea să mai continue discuţia, asa că o las baltă. încă mă deranjează faptul că nu a spus nimic, suportând totul de unul singur. în fond, cancerul e boala dracului. Nici nu vreau să mă gândesc ce presupune tratamentul sau cât de mult va avea de îndurat. Dar de un lucru sunt sigur; în niciun caz nu va mai fi singur. t

'

t

— Deci, rămâne cum am stabilit mai devreme. Ne vedem mai pe seară. — Da, răspunde fără să se uite la mine. Merg la tata. Mai vorbim, Hex.

Ne lu ăm preţ de o secu n d ă în braţe, bătându-ne pe spate, apoi îl urm ez cu privirea cum se ap rop ie de tatăl său , ce-mi face sem n din cap drept salut. înghit în sec, privindu-i cu m d isp ar în spatele coridorului, şi îmi îndrept p aşii sp re salon ul m am ei, u itân d p ân ă şi de cafeau a după care venisem .

Capitolul 41

LUNA

— Ne vedem în seara asta cum am stabilit?

mă întrebase Joel printre cele câteva săruturi pe care le tot presăra de-a lungul gâtului meu, făcăndu-mi stomacul să se răstălmăcească pe toate părţile într-un ghem

de extaz. Surăsem amuzată, presându-mi palmele peste pieptul său pentru a-l da la o parte şi a putea respira. Abia atunci reuşisem să-i observ ochii şi înfăţişarea mai mult decât discriminatorie. Mă privea atent, cu calmitate unui vânător şi agilitatea unei pisici, cu părul făcut vâlvoi peste tâmple şi cu gulerul cămăşii şifonat şi uşor murdar de la urma mea de uj de mai devreme. Nu obisnuiam să las urme pe hainele băieţilor, mi se părea murdar şi de prost gust, însă din cine ştie ce motiv stupid, faptul că purta însemnul meu îmi provoca o satisfacţie greu de înţeles. îmi plăcea. — Mai vedem, zâmbisem cu subînţeles, grăbindu-mă să-mi aşez mai bine bluza pe corp. S-ar crede că escapadele amoi'oase de prin sălile de clasă ar trebui să fie palptante şi excitante ca în filme, însă în realitate erau o reţinere continuă, căci nu ştiai niciodată când cineva putea deschide uşa, prinzându-te în ipostaze deloc adecvate pentru clădirea în care te aflai. însă probabil în asta consta şi farmecul de a face ceva nepotrivit, în locul nepotrivit. Teama de a fi prins în flagrant era o adrenalină greu de

stăpânit şi de refuzat Ca un afrodisiac gratuit Din faţa mea, trecăndu-şi degetele prin mormanul de păr blond, ondulat, Joel îşi arcui buzele într-o tentativă evidentă de rânjet. Se aplecă apoi spre faţa mea, ajungând la acelaşi nivel cu nasul meu, clipă în care îi resimţisem din nou parfumul dur şi plăcut bărbătesc. Preţ de o clipă începusem să evaluez în minte posibilitatea de a da naibii orele şi a mai petrece ceva timp prin sala aia de clasă. însă aveam deja multe absenţe. Nu-mi păsa mie de ifosele mamei când avea să afle că mai chiulesc din când în când, însă sigur mă va afecta privirea dezamăgită a tatei când va auzi despre asta. Singurul lucru pe care nu mi-l doream era să fie dezamăgit de mine. — Vrei să te conving să te vezi cu mine, Morgenstern? îşi frecase nasul de al meu, gândilându-mă. — Crezi că te ţine, Miller? i-am întors ironia. Era ciudat cum un tip atât de dur şi de

nepătruns la exterior precum el putea să dea dovadă de o aşa latură jucăuşă şi supusă Era cev revigorant faţă de ceilalţi băieţi cu care ieşisem, şi îmi plăcea într-o oarecare măsură. Părea sincer si real,7 si voiam să am încredere în el. /

/

Se avântase din nou asupra mea, capturându-mi buzele într-un sărut scurt, dar la fel de înflăcărat, menit să mă dezarmeze total, apoi se dădu în spate, lingându-şi buzele de umezeală. Clipisem des, oarecum hipnotizată. Ceea ce era al naibii de ciudat, căci nu obisnuiam să mă ataşez atât de uşor de specia masculină. în sens romantic, cel puţin. Avusesem vreo trei iubiţi la viaţa mea, plus alte persoane cu care îmi ami permisesem să am câteva aventuri pasagere, însă niciodată nu simţisem că mă implicasem prea tare în relaţiile cu ei, ajungând chiar să ne despărţim după nici patru-cinci luni. Eram un eşec complet la capitolul dragoste, însă devenisem obişnuită cu aspectul ăla. Atunci însă, individul ăla cu ochi verzi şi păr blond reuşise să mă înmoaie pe picioare cu doar câteva săruturi pasagere. Şi dacă reuşise T

/

să-mi facă inima să bată mai tare încă de pe acum, nici nu voiam să mă gândesc ce avea să urmeze în momentul în care aveam să realizez că îmi plăcea cu aevărat de el Cu puţin noroc nu avea să se ajungă acolo. — Haide, Luna. O să întârzii la antrenament, iar tu la oră. — De când ai devenit atât de tocilar? îmi aranjasem părul cu degetele, ştergându-mă la gură cu un şerveţel pentru a-mi îndepărta orice urmă care mi-ar fi dat de gol activitatea de mai devreme. — De când am început să mă prostesc cu o anumită tipă nesătulă şi pusă pe rele, mă trase uşor de şold pentru a mă lipi de pieptul său, însă nu mă împotrivisem în niciunfel, lăsându-l să mă mai sărute încă o dată pe fugă. — Hai, mă eliberasem de lângă el, pleacă de aici până nu ne prinde cineva. — Cum ar fi căţeluşul tău de companie, surâse, iar buna mea dispoziţie de mai

devreme dispăruse subit într-un nor de praf. — Nu-i spune aşa lui Hex. — Calmează-te, îşi dădu ochii peste cap, luându-şi geanta de antrenament peste umăr. Dar recunoaşte, o face pe durul şi se bagă unde nu-i fierbe oala doar pentru că nu-i place de mine. Chestia asta nu-i tocmai sănătoasă. —Joel, pleacă, îmi încrucişasem braţele la piept, începând deja să mă balansez de pe un picior pe celălalt, ca de fiecare dată când începeau să mă apuce nervii. Joel dădu în semn de dezaprobare din cap, dispărând înainte să mai avem şi alt schimb, poate şi mai urât, de replici. Oftasez, aşteptând câteva secunde înainte să ies din laborator. Nu-mi plăcea când cineva îmi vorbea de rău prietenii în prezenţa mea, cu atât mai puţin când era vorba de Hex, prietenul meu cel mai bun încă de când eram mici. Voiam să-mi protejez persoanele dragi dacă aveam ocazia, iar Joel nu era vreo excepţie de la regulă, indiferent dacă aveam

să mi-o trag sau nu cu el în vreun viitor apropiat. Ieşisem un minut mai târziu, încercând să-mi găsesc prin ghiozdan orarul pe care mereu îl lăsam aruncat prin cele mai nepotrivite locuri posibile. Zisesem de atâtea ori că aveam să mi-l notez în telefon, încât începeam să nu mai am încredere în propria persoană deja. Din fericire însă, o zărisem pe Kiva undeva la capătul holului şi, pentru că aveam aceleaşi ore ca şi ea, m-am îndreptat ţintă spre locul în care părea că stă ca o fantomă. — Boo! îi ţipasem din spatele ei, făcând-o pe săraca să tresare speriată şi aproape să-ţi scape cărţile de biologie şi matematică pe jos. Din fericire, le prinsese la timp. — Doamne, Luna! Nu mai face asta! — Eprea amuzant, scuze! chicotisem, holbându-mă puţin la faţa ei. Părea îmbujorată, însă nu din cauza sperieturii mele. Un gând puţin murdar îmi

încolţise în minte, motiv pentru care îmi lungisem gâtul spre colţul coridorului. — La ce te uitai? mă grăbisem să întreb, însă mă oprisem imediat când îl zărisem peJJ la celălalt capăt al holului, aspirând la propriu faţa unei blondine ce părea a fi boboc. Rămăsesem nemişcată, întorcându-mi ochii spre ce de lângă mine, Avea privirea în pământ, şi cărţile strâns ţinute la piept, asemenea unui scut protector. îmi venise să oftez de nervi, însă mă abţinusem cumva. O luasem de după umeri, hotărând să o luăm pe alt hol pentru a ajung în clasă. — Când ai de gând să renunţi la dragostea asta neîmpărtăşită pentru fustagiul de JJ? — Nu e vina mea că-mi place de el, bine? — Normal, îi ciufulisem părul. însă devine vina ta în momentul în care alegi să te ţii de ceva nesănătos, care oricum nu va duce la niciun rezultat. Eşti frumoasă, fato! Poţi avea pe oricine la picioare dacă ai da o şansă şi altora. Iar eu te încurajez să faci asta, pentru

căJJ sigur nu-şi va schimba comportamentul prea curând. Aproape că nu ştiu de ce suntem prieteni cu unul ca el, îmi dădusem ochii peste cap. — Pentru că e prieten cu Hex, râse ea. — Şi totuşi, Hex e mai întreg la minte, chiar dacă e cu sor-mea. Acum serios, Kiva, mă oprisem în loc, presându-mi palmele peste umerii ei. Nu-l poţi schimba pe J J dacă asta aştepţi. Nu e un rahat din filme, când tipa bună îl îmblânzeşte pe ăla rău sau mai ştiu eu ce. Noi, fetele, trebuie să ne punem pe noi mai presus de orice, pentru că în cele din urmă e vorba de fericirea noastră în joc, şi se vede limpede ca cerul că nu eşti fericită în situaţia asta. Aşa că dă-ţi două palme peste faţă, strânge din dinţi şi treci peste, oricât de greu ar fi. Sau poate vrei să-ţi dau eu prima ca să prinzi curaj? ridicasem din sprâncene, zărindu-i oripilarea din ochi. — în cine să dai? se auzi o voce familiară din spatele nostru, Vanessa şi Bibi făcându-se observaţi de prin mulţimea ce împânzeşte holul.

— Vrei să baţi pe cineva, Morgenstern? zâmbise strâmt Bibi. — Luna glumeşte doar, se îmbufnă Kiva, făcând cale întoarsă, ca şi cum am fi enervat-o. — Ei na, ai supărat fetiţa! îl înghionti Vanessa pe Bibi, care clipi nedumerit, privind înspre Kiva. — Ce dracu' i-am făcut eu? bolborosi în bărbie, grăbindu-se pentru a o ajunge din urmă. Hei, am nişte batoane de ciocolată, vrei câteva? Ţi le dau pe toate, de fapt... Iar vocea lui Bibi se pierdu imediat în vacarmul făcut de ceilalţi, lăsându-ne pe mine şi pe Vanessa să-i urmăm prin mulţime, râzând şi chicotind între noi de jocul de-a şoarecele şi pisica iniţiat de cei doi.

— Şi, la cât plecaţi mâine? o întreb pe Joanna

de îndată ce sun farfuriile curate pe masă. — Mâine dimineaţă pe la şase. Avem avionul la şapte, dar vrem să ajungem mai devreme pentru că Amalia şi Evan nu sunt deloc prea punctuali, şi mi-e că nu mai prindem niciun zbor, surâde stingherită. — Poate data viitoare ne vom vedea în circumstanţe mai plăcute, murmur mai mult pentru sine, însă nu pot să nu constat umbra de tristeţe ce-i traversează faţa preţ de un fracţiune de secundă. îmi pot da seama că nu a fost uşor să vină aici pentru a-şi îngropa prietena, aşa că nici măcar nu-mi pot imagina ce e în sufletul său în momentul ăsta. — Poate veniţi voi la noi, ridică din umeri, încercând din răsputeri parcă să-şi arcuiască buzele pentru a forma un zâmbet. Nu-i iese tocmai bine, aşa că încerc să o fac să înţeleagă din priviri că este în regulă să nu se mai forţeze. Ştiu cât de neplăcut e să te prefaci că eşti în regulă când de fapt pe interior e vraişte. Ca şi cum ai stoarce apă dintr-un burete uscat; inutil, şi lipsit de sens.

Las tacâmurile pe masa, auzind vag uşa de la intrare deschizându-se. — Mi-ar plăcea. N-am fost niciodată prin California. Poate după facultate iau gaşca şi venim să ne arătati locurile. r

— Lui Stephen i-ar plăcea. Tratează orice oaspete ca pe cineva de viţă regală numai pentru că-1 scapă de lasagna cu spanac a lui Daisy. încep să cred acum că are dreptate să se plângă, deşi nu voi recunoaşte asta cu voce tare niciodată, dă din cap, ca şi cum şi-ar aminti ceva neplăcut. Din câte aflasem de la Joanna, părinţii lui Evan, şi apparent noii săi părinţi adoptivi, sunt nişte oameni extrem de primitori şi cu simţul umorului, care o fac să se simtă bine şi să mai uite despre evenimentele din vară, care încă o mai bântuie cât de cât. Ceea ce e de înţeles; eu probabil aş fi fost distrusă cu capul dacă aş fi trecut prin ceva asemănător cu un nebun la cap. D