Jocuri de Copii Si Rani Deschise Rajiv Joseph [PDF]

Zitiervorschau

______________________________________________ RAJIV JOSEPH JOCURI DE COPII ŞI RĂNI DESCHISE Versiunea în limba română: MIRCEA SORIN RUSU

____________________________________________________ Personajele: Kayleen, vârsta 8 – 38 ani Doug, vârsta 8 – 38 ani

Locul: Diverse locuri, în decursul a 30 de ani

Notă: Toate tranziţiile de la o scenă la alta sunt făcute de către actori, ei trecând cu uşurinţă la scena următoare. Schimbarea costumelor se face pe scenă. Nu e nevoie ca aceste pregătiri să fie ferite de privirile spectatorilor: Trebuie să putem vedea în special modul în care Doug îşi pansează rănile sau cum îşi aplică machiajul care reprezintă loviturile primite. Lungimea momentelor de tranziţie între scene reprezintă şi sugerează trecerea anilor în vieţile personajelor. Fiecare scenă reprezintă un salt în timp, fie peste 15 ani, fie cu 10 în trecut.

Notă: Din când în când, în dialog apar întrebări, dar fără semn de întrebare. Absenţa semnelor de întrebare este intenţionată. Dacă nu este semn de întrebare, replica este rostită în alb, fără intonaţia specifică întrebării.

1. La opt ani: cu faţa despicată Un cabinet medical într-o şcoală primară. Două paturi aşezate paralel, fiecare lângă câte un perete. Kayleen, în vârstă de 8 ani, e întinsă pe unul din paturi, dar nu doarme. Începe să lovească salteaua ritmic, cu mâinile. Se opreşte. Se ridică în şezut. Se ridică în picioare pe pat, absentă. Se plictiseşte. Sare puţin în picioare în pat, după care se opreşte. Se aude cineva venind de afară. Kayleen se trânteşte la loc pe pat şi se preface că doarme. Intră Doug, în vârstă de 8 ani. Are faţa bandajată, bandajul e lipit cu leucoplast. O pată de sânge de tot lăţeşte pe bandaj. E uşor ameţit, dar nu plânge şi nu pare că l-ar durea ceva. Se aşează pe marginea celuilalt pat şi se uită insistent la Kayleen. Ea se ridică în şezut. KAYLEEN Ce-ai păţit la faţă? DOUG Am căzut. KAYLEEN De ce. DOUG Nu ştiu. KAYLEEN Te doare? DOUG Un pic. KAYLEEN Pe mine mă doare stomacul. Câteodată mi-e rău de la mâncare. Mama zice că mi-e rău pentru că mă gândesc la lucruri urâte. DOUG Ce lucruri urâte?

KAYLEEN Urâte. DOUG Te gândeşti la Dracula? KAYLEEN Nu, la stomac. DOUG Eu mă gândesc la lucruri urâte cu Dracula. KAYLEEN Da. DOUG Sângele are gust ciudat. De fructe. KAYLEEN Ba nu. DOUG Tu te-ai tăiat vreodată la faţă, aşa, mai tare? KAYLEEN Nu. DOUG Eu mă tai tot timpul din greşeală. KAYLEEN Mie îmi place aici, la cabinetul medical. E linişte şi e întuneric. DOUG Pe mine m-a durut stomacul când m-am dus la film.

KAYLEEN Mie îmi place la film, numai să nu fie soare când ies din sală. DOUG Eu am băut trei cole mari. Şi am mâncat viermi de jeleu. Îmi place să îi înghit ca şi cum ar fi viermi adevăraţi. KAYLEEN De ce îţi curge atâta sânge? DOUG Pentru că am căzut. KAYLEEN Da’ de ce ai căzut? DOUG Mă dădeam cu biţa pe acoperiş şi am căzut. KAYLEEN De pe ce acoperiş ai căzut? DOUG De pe ăsta. KAYLEEN De pe acoperişul şcolii? DOUG Da. KAYLEEN De ce. DOUG Mă jucam de-a Evel Knievel.

KAYLEEN Ce-i a ăla Evel Knievel? DOUG E un motociclist. Uite, mi-am distrus faţa. KAYLEEN Ba nu ţi-ai distrus faţa, te-ai tăiat. DOUG Dna. Feldman zice că mi-am distrus faţa. KAYLEEN Te doare? DOUG Ştii ce-am făcut odată, când m-am dus să patinez cu fraţii mei? Am căzut pe gheaţă şi a venit o fată şi mi-a tăiat pleoapa cu patina şi mi-a curs sânge din ochi. Nici n-am mai văzut nimic, atâta sânge mi-a curs. KAYLEEN Şi te-a durut? DOUG Nu, pentru că e mică pleoapa, chiar dacă este mult sânge în ea. Am cicatrice pe ochi. Fetele n-au cicatrici. KAYLEEN Ba au. DOUG Chiar? KAYLEEN Da’ dacă ai căzut cu bicicleta de pe acoperiş, în primul rând cum te-ai urcat cu ea acolo sus?

DOUG M-am căţărat în copac. KAYLEEN Te-ai căţărat în copac cu bicicletă cu tot? DOUG Da. KAYLEEN De ce. DOUG Ca să pot să sar cu ea de pe acoperiş. KAYLEEN Şi-ai sărit cu ea de pe acoperiş? DOUG Da. Pauză. KAYLEEN Eşti prost. DOUG Ba nu. KAYLEEN Ba da. DOUG Taci din gură.

KAYLEEN Ba tu să taci. Tăcere lungă. KAYLEEN Odată am vomitat pentru că mă durea stomacul şi am vomitat aşa de tare, că mi-a venit sânge la un ochi. DOUG De ce. KAYLEEN Pentru că am vomitat foarte tare şi mi-a venit sânge la ochi. DOUG Te-a durut? KAYLEEN Nu. Da’ era roşu. Eu am stomacul sensibil. Aşa mi-a zis doctorul. Pe acoperiş este un înger. DOUG Ba nu, nu este. KAYLEEN Ba este, e-o statuie. Te duci la doctor? DOUG Da, mă duc să-mi pună copci. Îmi place să-mi pună copci. KAYLEEN De ce. DOUG Pentru că strâng pielea.

KAYLEEN Şi doare? DOUG Da. Kayleen se ridică şi se plimbă prin cabinet. KAYLEEN Cabinetul ăsta e ca o temniţă. DOUG Ce-i aia temniţă? KAYLEEN E o cameră într-un castel. Acolo oamenii sunt sleiţi de puteri. DOUG Aha. KAYLEEN În rest, e multă gălăgie în castel şi sunt lumini strălucitoare şi steaguri şi ulei clocotit, dacă e război. Dar în temniţă pe oameni îi lasă puterile şi stau acolo liniştiţi şi-şi văd de treaba lor. DOUG (brusc; îl doare tare) AU! KAYLEEN Ce e? DOUG (ton normal) Mă doare faţa. Mi-am distrus-o.

KAYLEEN Ba nu ţi-ai distrus-o. Doar te-ai tăiat şi-atât. Mă laşi să mă uit? DOUG La ce? KAYLEEN La tăietură, mă laşi să văd cum te-ai tăiat la faţă? DOUG De ce. KAYLEEN Hai, mă laşi? Doug îşi scoate încet bandajul, are o tăietură mare. Kayleen se uită la ea timp îndelungat. Doug o priveşte cum se uită la rănile lui. KAYLEEN Te doare? DOUG Un pic. Kayleen se uită mai departe la tăietura lui, Doug se uită mai departe la ea. DOUG Da’ cu sângele din ochiul tău ce s-a întâmplat? KAYLEEN Mi s-a întors în cap. Se uită în continuare unul la celălalt. KAYLEEN Pot să pun mâna?

DOUG De ce? KAYLEEN Pot? DOUG Ok. Kayleen atinge rana lui Doug. KAYLEEN Ce scârbos. DOUG Ţi-s reci mâinile. KAYLEEN Pentru că le spăl tot timpul. Şi tu ar trebui să te speli pe mâini. Sunt jegoase. DOUG (îi arată mâinile) Păi am căzut. Încă mai am bucăţele de pietriş în ele. Kayleen îngenunchează şi îi mâna şi începe să scoată bucăţelele de pietriş. Doug se uită fix la ea, o priveşte transfigurat. DOUG (încet) Au. KAYLEEN Te doare? DOUG Un pic.

Se schimbă luminile. Kayleen şi Doug se pregătesc pentru scena 2. 2. La douăzeci şi trei de ani: cu ochiul scos de nişte artificii 15 ani mai târziu. Copiii au acum 23 de ani. O cameră de spital. Doug e aşezat pe o masă de examinare. E îmbrăcat într-un costum negru, împroşcat cu sânge. Are un bandaj enorm pe faţă, care îi acoperă în special ochiul stâng. Pare ameţit. Îi lipseşte un dinte din faţă. Intră Kayleen. E îmbrăcată într-o rochie neagră şi e încălţată în pantofi cu toc. Şi ea pare ameţită. Are picioarele pline de noroi, până la genunchi. Îl vede pe Doug pentru prima dată în starea în care e el acum. KAYLEEN Dă-o-n mă-sa, măi Dougie. DOUG Hai că au fost foarte tari artificiile, mai puţin ăla care mi-a întrat în ochi. Kayleen se freacă la ochi şi umblă în continuu prin cameră, încercând să înţeleagă ce se întâmplă de fapt. DOUG Da’ cu tine ce e? De ce eşti toată plină de noroi pe picioare? De ce eşti încă îmbrăcată cu rochia asta? KAYLEEN Am adormit pe masa din bucătărie. DOUG De ce. KAYLEEN Aşa. Am adormit şi gata. Am băut ceva când am ajuns acasă. DOUG Şi tipul ăla. Ăla. Ăla care locuieşte cu tine. KAYLEEN

Doarme. Dormea deja când am ajuns eu acasă. Îl cheamă Brad. DOUG Îl cheamă Făţău. KAYLEEN De ce faci asta? DOUG De ce eşti toată plină de noroi pe picioare. KAYLEEN De ce faci asta? DOUG Eu te-am întrebat primul. KAYLEEN BA NU. Şi nu te mai purta ca un copil. Eşti chiar bătut în cap, ştii? N-ar trebui să ţi se dea voie să umbli cu chestii care explodează. DOUG Nu voiam să rămân singur. KAYLEEN Boule. Acum te pomeneşti că oi fi EU de vină. Exact înainte să-l duc pe taică-meu la groapă. DOUG Da’ ce faci tu de fapt aici? KAYLEEN M-a sunat Kristen MacConnell. DOUG Care Kristen, aia din liceu?

KAYLEEN E soră medicală aici. Mi-a zis că te-au adus şi că tot îmi repetai numele. Aşa că m-a sunat. Aştia deaici au crezut că ai vrut să te sinucizi. DOUG Da’ cine oare încearcă să se sinucidă cu artificii? KAYLEEN Da, asta cam aşa-i. Iar eu le-am zis că nu, n-ai încercat, şi că nu eşti decât un zbanghiu bătut în cap şi că ai rahat în loc de creier. Le-am zis că nu încerci tu să te sinucizi, că după aia nu poţi să te dai mare cu cicatricile pe care ţi le-ai făcut. În fine, mi-a zis că eşti rănit. DOUG Şi de ce ai venit? KAYLEEN Nu ştiu, Dougie. Adormisem pe masa din bucătărie şi m-a sunat Kristin de la belitul ăsta de spital. Ia uită-te la tine. Şi dintele şi ochiul. Nu ţi-a priit că m-ai revăzut. DOUG De ce ţi-s picioarele pline de noroi. Ce ţi s-a întâmplat? KAYLEEN Păi am venit jumătate de drum cu maşina, dar după aia maşina a rămas blocată în noroi. DOUG Cum adică? KAYLEEN Adică am venit o parte din drum cu maşina, după care maşina a rămas blocată în noroi. DOUG Maşina a rămas blocată în noroi. KAYLEEN Da.

DOUG Ce tot spui tu acolo? Ce noroi? Unde e noroi între spital şi casa ta, adică aşa noroi mare, că te blochezi în el? KAYLEEN Auzi, te rog nu mă mai… Ţine-ţi gura, bine? Şi să ştii că este noroi. Pe lângă şosea. DOUG Ce? Ai ieşit de pe şosea? Eşti beată? KAYLEEN Nu. Numai că parbrizul e distrus, că Brad a intrat într-un pom în februarie şi nu vedeam bine şi era ceaţă, sau mai ştiu eu ce era. Şi băusem şi câteva votci. Da’ alea au cam ieşit din mine cât am dormit. DOUG Aşa că ţi-ai lăsat maşina acolo şi gata. KAYLEEN Ştii şi tu cum mă mai apucă. DOUG Cum te apucă? KAYLEEN Mai dă-te-n mă-ta, bine? Ştii cum mă apucă. Atunci când te răneşti. Ştii doar. Te citesc la fix, boule. Ştii cum mă apucă. DOUG (ca fapt divers) Doctorul zice că n-o să mai văd cu un ochi.

KAYLEEN (încet) Dougie… Se aşează lângă el, îşi acoperă pentru scurt timp ochii cu mâinile. DOUG (nu e trist, face doar o remarcă) S-a dus. Cu totul. Dar n-a fost numai de la lovitură, aşa cred eu. A fost şi de la arsură. Chestia aia a continuat să ardă şi după ce mi-a găurit ochiul. Aşa că de fapt de la arsură mi s-a tras. KAYLEEN Întotdeauna ai avut probleme cu ochiul ăla. DOUG Da. KAYLEEN De la pana de tăiat lemne. DOUG Da, pana. KAYLEEN Şi fata aia care ţi-a trecut cu patina peste ochi, mai ştii? Când erai mic? Şi pe urmă când ai terminat liceul, sosul Tabasco. DOUG Şi conjunctivita. KAYLEEN Da. DOUG Atunci ai luat conjunctivită de la mine.

KAYLEEN Ba nu, n-am luat-o. DOUG Tot timpul mă gândesc la asta. Kayleen se ridică şi pleacă de lângă Doug. Se cântăreşte. DOUG Tot timpul mă gândesc la asta. Tot timpul numai la asta mă gândesc. KAYLEEN Păi da, că eşti ciudat. Sunt grasă. Coboară de pe cântar. DOUG Eu n-am vrut să te chem aici. KAYLEEN Sau lasă… DOUG Adică mă bucur că ai venit. Clar că mă bucur. Da’ tu mâine trebuie să mergi la înmormântare. Mai bine te duci acasă. Faci o baie. Te odihneşti. KAYLEEN Mai taci. Încă n-am chef să o iau pe jos până la maşină. DOUG Uau, da’ tu chiar eşti beată, aşa-i? KAYLEEN

Nu, sunt doar ameţită de somn. Zici că acum m-am trezit. Habar n-ai ce săptămână am avut. M-au sunat la serviciu să-mi spună că taică-meu zace mort pe alee. Pe urmă a trebuit să mă ocup de toate cele. Şi acum asta, colac peste pupăză. Şi pe urmă, mai apari şi tu în oraş în seara asta. După cinci ani de zile, pac! apare Dougie. Şi n-am dormit. De fapt nu mai dorm de… nici nu mai ştiu, de vreo patru ani. Doug ridică patru degete. DOUG Câte degete vezi? KAYLEEN Patru. Doug ridică degetul mijlociu. DOUG Şi-acuma? KAYLEEN Da, ce să-ţi spun. DOUG Amândoi stăm prost cu vederea. Kayleen îi zâmbeşte. KAYLEEN Poate că aşa e mai bine. Poate văd mai bine, dacă sunt pe jumătate oarbă. DOUG Da, şi eu la fel. Tăcere lungă. DOUG

În cel mai bun caz, ce-ar putea să se întâmple între noi doi? KAYLEEN Să ne sfârşim vieţile într-un mormânt plin de apă. DOUG Hai, serios… KAYLEEN Să câştigăm la loterie. Habar n-am, ce? DOUG Nu ştiu. Acritură ce eşti. Eşti mai rău decât înainte. KAYLEEN De parcă tu eşti mai grozav. Înainte mă bazam pe tine să te răneşti eventual o dată pe lună. Acum te răneşti de două ori pe zi. „Ce-ai mai făcut tu azi, Douglas?” „Aaa, nimic special. Am luat micul dejun, mi-am spart un dinte cu ciocanul, m-am dus la un priveghi şi dup-aia miam zburat juma’ de faţă cu nişte artificii. Am rămas fără ochiul stâng.” DOUG Am ameţit. Te văd dublu. KAYLEEN Şi eu te văd dublu. DOUG Hai să dansăm. KAYLEEN Mai taci.

DOUG Păi, hai, că tot vedem dublu amândoi. Putem să dansăm toţi patru, putem să ne şi jucăm ceva. KAYLEEN Hai, stai jos. Doug o trage să se ridice. KAYLEEN Hai mă, zău că sunt ameţită rău! DOUG Şi eu! Dansează amândoi un dans ciudat. DOUG (cântă; o melodie la întâmplare) Cunosc o fată pe care o cheamă Leenie. Uite-o, asta e. E cătrănită tot timpul. E mereu supărată pe mine. Da’ mie nu-mi pasă. Că e cea mai frumoasă. Şi e prietena mea cea mai bună. Şi îmi ia durerea cu mâna De câte ori mă atinge. Dansează şi râd amândoi. Doug îi ia mână şi i-o pune pe faţa lui. DOUG Vrei să mă atingi? KAYLEEN Poftim? DOUG

Pe ochi. KAYLEEN Păi nu mai ai ochi. DOUG Pe orbită. KAYLEEN Hai, că mi-e scârbă. Se opreşte din dans şi se sprijină de pat. KAYLEEN Mă gândesc că nu mă lasă ăştia să fumez aici, aşa-i? DOUG Hai, mă atingi? KAYLEEN Ce tot îi dai înainte. Termină, că eşti ciudat. DOUG Da’ întotdeauna mi-ai vindecat rănile. KAYLEEN Ce bine. Mă bucur că te-am putut ajuta. (scoate un pachet de ţigări) Eu fumez şi gata. Ce-o să-mi facă? DOUG Poate e numai o superstiţie, dar chiar simt nevoia să mă atingi. Tu ştii cel mai bine cum. KAYLEEN Ba nu ştiu nimic. DOUG

Uite, de exemplu, chiar în seara asta. Când ne-am sărutat. Tu m-ai sărutat pe dintele lipsă. Chiar pe gaură. Şi nu m-a mai durut. KAYLEEN Foarte bine, da’ eu nu mă ating de orbita ta, că mi-e greaţă. Doug începe să tragă de bandajele care în acoperă capul. KAYLEEN Ce faci? DOUG Ba da, ba o mă atingi. O să mă vindeci. Că pastilele nu ţin. KAYLEEN Hai, termină! DOUG Ba nu, că dacă trec pastilele, o să mă doară iar de o să înnebunesc. Trebuie neapărat să mă atingi. KAYLEEN Doug, termină odată! Doug începe să îşi scoată bandajul din jurul feţei. DOUG Da’ n-are de ce să-ţi fie teamă. Ştiu eu ce fac. KAYLEEN Mă, eu chiar nu vreau să văd ce ai tu acolo! Doug scoate primul strat de bandaj, apoi începe să scoată stratul al doilea. DOUG Trebuie să mă ajuţi, Leenie. Ştii tu cum. Numai tu ştii ce să faci.

Şi-a scos tot bandajul, în afară de un tampon plin de sânge, pus peste ochi, care arată respingător, dezgustător, înfricoşător. DOUG Te rog frumos atinge-mi ochiul. Kayleen are un frison şi se îndepărtează de Doug. Nu suportă să se uite la orbita plină de sânge. KAYLEEN Nu te apropia! Doug, nici nu pot să mă uit la ochiul tău! Hai, te rog!! Pune-ţi… pune-ţi înapoi cârpele alea şi acoperă-l! Haide, că nici nu cred că e sănătos să îl ţii aşa, hai, mă! DOUG Tu poţi să-l faci să fie mai bine. KAYLEEN Nu, nu pot, lasă-mă în pace! DOUG Te rog atinge-l, o dată şi gata! KAYLEEN (furioasă) NU! NU ÎL ATING! Tăcere prelungă. Kayleen e părbuşită pe scaun. Doug stă aşezat pe pat. Nu se privesc. KAYLEEN (foarte apăsat) Eu… nu… vindec pe nimeni. Nu sunt vraci, Doug. Pur şi simplu nu sunt, şi gata. Iese. Luminile se schimbă. Intră muzica, iar Kayleen şi Doug se pregătesc pentru scena 3.

3. La treisprezece ani: Glezna Cu zece ani înainte. Cei doi au 13 ani. Cabinetul medical. Noaptea. Intră Kayleen. Nu se simte bine. Se şterge la gură, pentru că tocmai a tuşit şi a scuipat ceva. E nesigură pe picioare. E îmbrăcată festiv, pentru petrecerea de terminarea clasei a 8-a. Se întinde pe pat, dar cu picioarele pe podea. Intră Doug, sărind într-un picior. Se aşează repede pe celălalt pat. DOUG (îl doare) Au! Au! Au! Kayleen se ridică în capul oaselor şi se uită la el. KAYLEEN Da’ tu ce-ai mai păţit? DOUG Am făcut-o lată. KAYLEEN Adică ai dansat? DOUG Da. Peste tot, absolut peste tot. KAYLEEN Te-ai „rupt” în figuri, adică? DOUG Nu, măi, am dansat limbo.

KAYLEEN Ţi-ai scrântit glezna? DOUG Da. Da’ cu tine care-i treaba? KAYLEEN Nici o treabă. DOUG Voiam să zic care-i treaba cu dansul? KAYLEEN Ce-i cu dansul. DOUG Păi încă se mai dansează. KAYLEEN Ei, ce să-ţi spun, mare brânză. DOUG Ce, nu-ţi place? KAYLEEN Nu. DOUG Da-i mişto. KAYLEEN Păi atunci du-te înapoi. DOUG Mi-am scrântit glezna.

KAYLEEN La limbo. DOUG. Da. E un dans mexican, ştiai? M-am spart în figuri. Da’ ţie de ce nu-ţi place? KAYLEEN Nu-mi place şi gata. DOUG Păi atunci de ce-ai mai venit? KAYLEEN Mai taci. Pauză lungă. DOUG Ai vomitat sânge? KAYLEEN Ce?! DOUG Am auzit-o pe dna Wagner că-i spunea d-nei Wheaton că ai vomitat sânge. KAYLEEN Da’ n-am vomitat sânge. Pur şi simplu am vomitat, atât. DOUG Vrei să-ţi aduc nişte bere de ghimbir? KAYLEEN Nu. Mulţumesc.

DOUG Eu pot să vomit când vreau. KAYLEEN Vai, ce bine că mi-ai zis, acuma-s mai liniştită. DOUG Pe bune. Nici măcar nu trebuie să-mi bag degetul în gât. Vomit şi gata, dacă vreau. KAYLEEN Da’ de ce să vrei să vomiţi? DOUG Păi uneori numai aşa, ca să mă simt mai bine. Sau să le fac greaţă la oameni. Ştii, odată când jucam hochei – eu joc hochei, ştii? – deci jucam hochei şi în echipa adversă era unu’ care tot făcea pe nebunul. Se tot băga peste mine, ştii, mă tot enerva. Da, mă enerva de numa’. Aşa că mi-am făcut nişte vomă în gură şi am scuipat-o pe el. KAYLEEN Asta-i cea mai scârboasă fază pe care am auzit-o în viaţa mea. Eşti greţos. DOUG Jale! Aşa s-a îngreţoşat ăla, că s-a apucat de plâns. Şi-atunci eu am băgat viteză cu patinele şi am dat gol. Am pierdut meciul, da’ eu tot am dat un gol. KAYLEEN Cred ca e foarte tare să joci hochei. DOUG Vara trecută mi-am rupt tendonul lui Ahile. KAYLEEN Auzi, da’ tu de ce tot stai de vorbă cu mine? De ce nu te întorci la dans? DOUG

Păi din cauza aia mi-am scrântit şi glezna. Cred că de fapt nici nu s-a vindecat ca lumea. Câteodată mă doare când calc. Ştii cum s-a întâmplat? KAYLEEN Mi-ai spus deja, de la dans. DOUG Nu, când mi-am rupt tendonul. KAYLEEN Nu, nu ştiu. De la hochei? DOUG Nu. A-a. Mergeam cu bicicleta şi eu stăteam pe ghidon, Todd Scott era pe şa, eu eram pe ghidon şi mergeam cu viteză în jos pe Noble Road şi mi s-a prins piciorul în spiţele roţii şi am zburat de pe bicicletă. Zece copci mi-au pus pe faţă. Şi mi-am rupt şi tendonul lui Ahile. Sunt predispus la accidente. Aşa zice maică-mea. KAYLEEN Dacă mergeai pe ghidonul bicicletei, în viteză, la vale, păi atunci nu eşti predispus la accidente, eşti retardat. DOUG N-ar trebui să spui „retardat”. Nu-i deloc frumos faţă de retardaţi. KAYLEEN Scuze, te-am jignit. DOUG Lasă, nu-i nimic. Se aude muzica în depărtare. DOUG (dând din cap în ritmul muzicii) Yeah, ce-mi place asta! Dansăm?

KAYLEEN Ce tot spui acolo. Doug se ridică, şontâc-şontâc, dar vesel. Începe să danseze, stângaci. DOUG Hai să dansăm! KAYLEEN Da, vezi să nu. DOUG Serios! Vreau să dansez cu tine. Hai, mobilizează-te! KAYLEEN Nu dansez! DOUG Haide! Doug o trage de pe pat şi încep să danseze stângaci, cu dificultate, pe muzica ce se aude undeva departe. Situaţia devine, totuşi, prea ciudată şi Kayleen se smulge şi se trânteşte pe pat. DOUG Ce e? KAYLEEN Ce retardat eşti! DOUG Da’ cum de nu-ţi place să dansezi? KAYLEEN Mă laşi odată în pace?

DOUG Hai, hai amândoi. KAYLEEN Nu mai dansez, pricepi? Lasă-mă în pace. DOUG Da’ e foarte amuzant. KAYLEEN Nu şi pentru mine. Doug se uită fix la ea un moment. Se aşează, îşi scoate un pantof şi începe să se scarpine cu putere în talpă. KAYLEEN Ce faci?! DOUG Mă mănâncă piciorul. KAYLEEN E greţos. DOUG Da, şi? Tot greţos e şi să vomiţi sânge. KAYLEEN Da’ eu n-am vomitat sânge. Doug continuă să se scarpine în talpă. Kayleen îl priveşte un moment, neştiind ce să facă. Apoi se întoarce cu spatele. DOUG Deci, Kaitlin… ţie de cine îţi place?

KAYLEEN Cum mi-ai zis? DOUG Kaitlin. KAYLEEN Mă cheamă Kayleen. DOUG A, da, da, Kayleen, aşa… Kayleen am vrut să zic. KAYLEEN Ce bou eşti. DOUG Ba nu sunt. KAYLEEN Mai taci. Doug îşi scoate şi celălalt pantof. Se scarpină şi la celălalt picior, dar nu la fel de intens. DOUG Deci de cine îţi place? KAYLEEN (iritată) Nu înţeleg unde baţi. DOUG De ce tip îţi place? KAYLEEN Nu-mi place de nici unul.

DOUG De ce? KAYLEEN Uite-aşa. Mai taci. Doug nu se mai scarpină la nici un picior. Şi le priveşte pe amândouă. Se întinde. Îşi scoate şosetele. DOUG Hei, Kayleen. KAYLEEN Ce-i. DOUGE Uite! Kayleen se uită la el, iar el în aruncă în faţa o şesetă. KAYLEEN (Scârbită la maximum) Pfui, iii-uuu, ce scârboşenie! DOUG E şoseta mea! KAYLEEN Ştiu! DOUG E jegoasă! Pute! KAYLEEN Ce greţoşenie, în viaţa mea n-am văzut o greţoşenie mai mare! Scârbosule! Cară-te de lângă mine! DOUG

DE CINE ÎŢI PLACE? KAYLEEN Cară-te, valea! DOUG Chiar nu-ţi place de nici un tip? KAYLEEN Ţi-am zis că NU. Hai. Ia-ţi şoseta şi lasă-mă în pace. Doug merge şi îşi ia şoseta, după care se întoarce la patul lui. KAYLEEN Ce tâmpit eşti. DOUG Mie-mi place de Erin Marks. KAYLEEN Să fii sănătos. DOUG E foarte drăguţă, pe bune. Am dansat cu ea în seara asta. Da’ ea s-a pupat cu Dan Strauss. KAYLEEN Mda, şi s-a pupat şi cu Ian McGee. DOUG Chiar? KAYLEEN Chiar. Doug analizează în gând cele auzite.

DOUG Ba nu. KAYLEEN I-am văzut eu cum se pupau în culise, la cor. DOUG Da’ tu te-ai pupat cu cineva vreodată? KAYLEEN Ce tâmpit eşti. DOUG Ba nu-s tâmpit. Zi, te-ai pupat? KAYLEEN Mai taci. Doug tace pentru un moment. Îşi ia şoseta. Îşi pune ambele şosete. DOUG Eu nu m-am pupat cu nimeni. KAYLEEN Ce-mi pasă. DOUG Da’ în seara asta o pup pe Erin Marks. KAYLEEN N-ai decât. Doug se culcă pe pat. Se întinde. KAYLEEN De ce nu te duci înapoi, şi gata?

DOUG Imediat. Kayleen se întinde. Amândoi se uită la tavan. DOUG Cre’ că o să fie mişto să ne pupăm. KAYLEEN Ce retardat eşti. Doug începe să îşi sărute antebraţul, apoi interiorul cotului, ca şi cum ar exersa. Devine din ce în ce mai pasional, în încercarea de a o enerva pe Kayleen. DOUG Mmmm. (face zgomote care sugerează săruturi apăsate). Kayleen se ridică, vrea să plece. KAYLEEN Plec, că eşti enervant şi tâmpit. DOUG Nu-s tâmpit. Nu-i frumos deloc să-mi zici aşa, ştii? Toată lumea mă face tâmpit numai pentru că sunt foarte bun la sport şi pentru că mă rănesc tot timpul, dar eu nu-s tâmpit, să ştii. Sunt curajos. Nu pleca. KAYLEEN Am crezut că vrei să te întorci la chef. DOUG Încă nu. Vreau să mai stau aici. Kayleen se întoarce, se aşează.

DOUG Nu sunt curajos chiar întotdeauna. KAYLEEN Mda, ştiu. Pauză. DOUG Vrei să exersăm pupatul? KAYLEEN CE? DOUG Ziceam şi eu: că tot nu m-am pupat cu nimeni, niciodată. Şi mă gândesc că nici tu. Şi cam am emoţii, şi probabil că şi tu ai, aşa că de ce să nu exersăm, că pe urmă, când ne-om pupa pentru prima dată cu cineva, o să ştim exact cum se face. KAYLEEN Nu, mersi frumos. DOUG Haideee… KAYLEEN Nu. DOUG Haaaideee KAYLEEN Nu, nu mă pup cu tine! Mi-e scârbă. Şi, în plus, după aia n-ar mai fi pentru prima oară, când o să ne pupăm cu cineva. ASTA ar fi pentru „prima oară”. Şi nu vreau să fie prima oară cu tine. Şi oricum, tocmai am vomitat.

DOUG N-ar fi pentru prima oară, că numai exersăm. Şi nu îmi place de tine, îmi place de Erin Marks. KAYLEEN Tocmai am vomitat. DOUG Păi nu te-ai spălat pe gură? KAYLEEN Ba da. DOUG Păi atunci n-avem nici o problemă. Hai încoace. Se ridică în picioare. DOUG Hai, Kayleen. Exersăm un pic. Dup-aia mergem înapoi sus, la chef. KAYLEEN Da’ nici nu-mi vine să cred că vorbim de aşa ceva. DOUG Haide. Exersăm. KAYLEEN Hai să ne întoarcem la chef, că e tare ciudat ce facem noi aici. Kayleen se ridică în picioare. Doug se întinde spre ea. Chipurile lor sunt acum exact faţă în faţă. Ea îl priveşte, după care îi dă voie să o sărute. Se sărută. Apoi păşesc în lături. Se privesc un moment. Kayleen îşi pune mâna la gură. DOUG Ce s-a întâmplat?

Ea urmează să verse. Înşfacă un coş de gunoi şi varsă în el. Mult. După ce termină, rămâne aşa, ţinându-se de coşul de gunoi. DOUG Eşti bine? Kayleen nu îl priveşte. E clar că se simte umilită. DOUG Kayleen, eşti bine? KAYLEEN Te rog să pleci. Doug o priveşte. Ea ţine coşul de gunoi în braţe, strâns. Doug îşi întinde gâtul şi scoate un sunet foarte ciudat, ca un fel de geamăt gros sau gâlgâit. Continuă să facă aşa un timp, după care înşfacă de la Kayleen coşul de gunoi şi varsă în el. După ce termină îşi scutură capul, ca să îşi revină. Se holbează în coşul de gunoi. DOUG Ne-am amestecat vomele. (Se uită la Kayleen.) Vrei să vezi? Kayleen se holbează la el, după care se apropie şi se uită amândoi în coşul de gunoi. DOUG Ce tare. KAYLEEN Da’ chiar. Se schimbă luminile. Intră muzica, iar Kayleen şi Doug se pregătesc pentru scena 4.

4. Douăzeci şi opt de ani: Lovit de fulger 15 ani mai târziu. Cei doi au 28 de ani. La spital. Doug e în comă. Are ochiul stâng bandajat. Intră Kayleen. Nu l-a văzut încă în halul ăsta. KAYLEEN (către sine) Fir-ar să fie. Merge la Doug. Se aud numai sunetele aparatelor medicale. Se uită la el timp îndelungat. KAYLEEN Hei, bine te-am regăsit. Kayleen îşi acoperă faţa cu mâinile şi iese. Intră din nou, foarte curând. KAYLEEN Deci să ştii că încerc să trăiesc din ce în ce mai sănătos. În principiu. În cea mai mare parte a timpului. Asta ca să ştii şi tu. Aşa că să nu-ţi faci griji în ce mă priveşte. (Pauză lungă) Hai mă Doug! Trezeşte-te. Hai trezeşte-te şi gata. Uite-mă. Am venit să te trezesc, ok? Ştiu că a trecut mult timp, dar eu doar voiam să… Kayleen scutură din cap, îşi dă seama că de fapt vorbeşte singură. KAYLEEN O, Doamne. Ce mă-sa caut eu aici? Caută în geantă şi scoate nişte pastile. Ia pastilele. Se aşază pe un scaun mai departe de pat. KAYLEEN Hai, mă laşi cu tâmpeniile tale, că m-am săturat. Kayleen îşi freacă tâmplele. Se ridică de pe scaun şi se apropie de el, grăbită. KAYLEEN CUM MAICA MĂ-SII SĂ TE LOVEASCĂ FULGERUL, CE-I AIA?! Se întoarce la scaun, se prăbuşeşte pe el. KAYLEEN FIX PE ACOPERIŞ, ÎN PIZDA MĂ-SII!

Nu-mi face plăcere să-ţi spun ce o să-ţi spun acum, geniu de căcat ce eşti, dar e la mintea cocoşului că nu te sui în pizda mă-sii pe acoperiş în timpul furtunii! Kayleen se calmează. Scoate un flacon cu loţiune hidratantă şi îşi toarnă în palme. KAYLEEN Încerc să mă mai abţin de la înjurat. Şi mă hidratez. Cu de-astea mă ocup eu în momentul ăsta. Se dă cu loţiune pe mâini. KAYLEEN Cât pe ce să îţi urez casă de piatră. Adică, am auzit şi eu, aşa, că te însori, cică. Am auzit una, alta şi despre ea. Elaine. Elaine. Sună bine numele. Săraca de ea. Mă rog, mă gândesc că, până la urmă, ai luat decizia corectă. Adică nu îmi închipui că eşti copt pentru însurătoare atâta vreme cât te caţeri pe acoperişuri. Adică nu-s nici eu chiar un exemplu de comportament, da-n maica mă-sii, mai ştiu şi eu chestii elementare despre cum să mă păzesc, mă belitule ce eşti! Kayleen îşi pune loţiunea hidratantă înapoi în poşetă. Se ridică de pe scaun şi se întoarce lângă Doug. KAYLENN De fapt nu eşti tu singurul mire de pe lume pe care îl apucă frica înainte de nuntă. Kayleen scutură din cap şi de plimbă încoace şi încolo, prin cameră. KAYLEEN Mă simt ca o tâmpită, cum stau aşa, aici. Eram convinsă că vin, îţi zic două-trei vorbe şi tu, zbang, îţi revii din tot rahatul ăsta în care eşti. Eram convinsă că dacă vin EU, îţi revii! EU, KAYLEEN, MĂ DOUGIE! Uite-mă, M-AM ÎNTORS! Ultima dată când te-am văzut erai cu ochiul scos. Tot aici, tot în spitalul ăsta. Numai prin spitale mai apuc şi eu să te văd. Aşa, cam la zece ani, iar ne întâlnim în spital. Se întoarce pe scaun. KAYLEEN De fapt de două ori în zece ani. Ce tare, nu, pentru nişte copii care pasămite sunt cei mai buni prieteni. De două ori!

Mă rog, cu asta trei. Se pune? Se pune dacă unul din noi e în comă? Bine, tu parcă tot timpul eşti în comă, atâta eşti de tâmpit, aşa-i, Dougie? Ha ha ha. Kayleen îşi freacă faţa cu mâinile. KAYLEEN Ce mai voiam ce mai voiam ce mai voiam ce mai voiam…? Kayleen se ridică de pe scaun şi se uită la Doug. Merge încet către el şi îi atinge mâna. Îi ia mâna într-a ei. E pentru prima dată în această scenă că ea chiar se uită la el. Întinde mâinile spre el cu grijă, ca şi cum ar sta în puterea ei să învie morţii, dar ştie foarte bine că arată ridicol. Îl atinge pe piept şi apoi îşi ridică mâinile, ca şi cum în felul acesta l-ar putea trezi. Nimic. KAYLEEN Ce tâmpită sunt. Se învârte în cerc şi se întoarce la el. Îl priveşte fix timp îndelungat. Îi ia mâna, o mângâie intens. Se duce la geantă, ia loţiunea şi se întoarce la el. KAYLEEN Ce uscată ţi-e mâna. Îi pune loţiune hidratantă pe mână. KAYLEEN Nu te însura cu fata aia, Doug. Nu se poate să te însori cu ea. Că dacă te însori, atunci cu mine cum rămâne? Cum rămâne, ha? Când a murit tata şi tu ai… tu ai venit la noi acasă, la înmormântare… Ştii ce mi-ai spus… Aşa faci tu întotdeauna. Cele mai frumoase zece lucruri care mi s-au întâmplat au venit de la tine. Toate zece. Ce tare, nu? Şi ştiu, ştiu, ştiu. Ştiu că…

Ce proastă sunt. Vezi tu că eu tot timpul… Sunt varză, de fapt, asta e, şi tu ştii foarte bine lucrul ăsta. Tot timpul o dau în bară. Aşa că am nevoie de tine, Dougie, ca să mă tragi de mânecă atunci când greşesc. Vreau să vii iar să mă cauţi. Iartă-mă, dar chiar trebuie să te trezeşti. Pentru mine. Pentru că eu nu sunt aşa de grozavă, chiar nu sunt. Şi am mare nevoie de tine. Am mare nevoie să vii iar la mine şi să îmi arăţi cine ştie ce aiureală sau să-mi spui cine ştie ce glumă tâmpită, aşa, ca întotdeauna. Îmi pare rău că am fost plecată. Dar acum m-am întors. Vezi? M-am întors. Aşa că trezeşte-te. Trezeşte-te, omule. Hai, sus! Vezi că e marţi. Ziua ta preferată. Luminile se schimbă. Intră muzica. Kayleen şi Doug se pregătesc pentru scena 5. 5. Optsprezece ani: Conjunctivită & cafteli & răni 10 ani mai devreme. Cei doi au 18 ani. Dormitorul lui Kayleen. Kayleen e aşezată pe pat, cu genunchii strânşi la piept. Intră Doug. E bătut bine. Cară o geantă de hockey uriaşă. Are dureri. Scapă geanta, se prăbuşeşte lângă pat, ţipă de durere. KAYLEEN Da’ ce FACI? DOUG N-am putut să nu trec pe la tine. KAYLEEN Da’ CE S-A ÎNTÂMPLAT? DOUG Tom Zauler. Asta s-a-ntâmplat. KAYLEEN Cum adică? DOUG

M-am bătut cu el. KAYLEEN (foarte îngrijorată) Te-ai bătut cu TOM ZAULER? DOUG Da. Şi-a luat şi conjunctivită de la o tâmpită, o cercetaşă idioată. Scoate din geantă fursecurile primite de la cercetaşă şi aruncă în Kayleen cu ele. DOUG Ia şi tu. Am cumpărat belitele astea de fursecuri de la ea. Auzi, cercetaşe! Nişte curve. KAYLEEN Asta e samoa. DOUG Samoa să fie, bag picioarele. KAYLEEN Da’ ciocolăţele cu mentă n-ai? DOUG Dă-le-n pulă. KAYLEEN Da’ dă-te tu-n pulă! DOUG Da’ tu CE ai? KAYLEEN Ştii ce, du-te acasă că mi-e rău. Şi mă şi calci pe nervi. Eu voiam ciocolăţele cu mentă.

DOUG Taci, că-ţi dau conjunctivită. KAYLEEN Cară-te. Doug se ridică şi începe să se frece la ochi. Pe urmă se apropie de ea ca Frankenstein. DOUG Îţi dau… conjunctivită…. Mmmmmmh….. KAYLEEN Bleac, opreşte-te! Cară-te! Doug se urcă peste ea, în pat. Kayleen se luptă să îl dea jos. KAYLEEN Dă-te jos de pe mine, perversule! DOUG CONJUNCTIVITĂ!!!! KAYLEEN (foarte serioasă) DĂ-TE JOS!!! DUMNEZEULE MARE! DOUG Ce e? Ce-i cu tine? KAYLEEN Eşti un pervers nenorocit! Tu şi toţi bărbaţii din lume! Vă prefaceţi că vă jucaţi, da’ una-două sunteţi călare pe mine! Crezi că nu ştiu că ai ditamai erecţia, fix în momentul ăsta, perversule ce eşti!

DOUG Ba nu! KAYLEEN Nu pe naiba! DOUG Am apărătoarea pusă! Doug bate cu degetele între picioare. Sună a plastic. DOUG E apărătoarea, nimfomană paranoică ce eşti! KAYLEEN Ştii ce, lasă-mă-n pace şi gata! DOUG Ok, te las. Doug se aşează şi desface pachetul de fursecuri. Mănâncă. DOUG Nimfomană. KAYLEEN Gura. DOUG Îşi doresc să-ţi cadă bine conjunctivita. Ceva mai contagios nu există pe tot pământul ăsta. KAYLEEN Şi de-asta nu mai pot eu. DOUG

Da’ ce ai, totuşi. KAYLEEN N-am nimic. Sunt doar obosită. Da’ ce s-a întâmplat cu Zauler? DOUG Păi întâi i-am pocnit mutra. KAYLEEN De ce? Doug ridică din umeri. KAYLEEN Tu pricepi că eu vorbesc aici de TOM ZAULER. Nu te-apuci şi-i pocneşti mutra lui Tom Zauler, decât dacă te-ai săturat de viaţă! DOUG M-a doborât şi după aia m-a lovit cu picioarele şi a început să-mi care pumni peste tot. Da’ mie nu mi-a păsat. Pot să suport. E-un fătălău. KAYLEEN Şi totuşi, de ce te-ai luat la bătaie cu el, până la urmă? DOUG Da’ tu de ce n-ai venit la şcoală? Iar ţi-e rău? KAYLEEN Mie mi-e rău tot timpul. DOUG Da’ nu prea pare să-ţi fie rău. KAYLEEN Păi fix în momentul ăsta nici nu îmi e.

DOUG Da’ să ştii că arăţi ciudat. Şi mai eşti şi grosolană. KAYLEEN O fi din cauză că am făcut sex astăzi. Doug se îneacă cu fursecul. DOUG Ce-ai făcut? KAYLEEN Am făcut-o. Cu Tim. DOUG Ai făcut-o… AZI?! CÂND? Ce tot spui acolo? KAYLEEN Păi e prietenul meu. DOUG Da, şi? Ştiu foarte bine că e prietenul tău! KAYLEEN E, şi dacă e prietenul meu, facem sex! DOUG Adică tu vrei să-mi zici mie că… FACEŢI SEX? De când?! KAYLEEN De două săptămâni. Adică am făcut-o acum două săptămâni. DOUG Păi şi mie de ce nu mi-ai spus?

KAYLEEN Uite că îţi spun acum! DOUG Cum pizda mă-sii?! KAYLEEN POFTIM?! DOUG Da’ eu nu vreau să faci sex cu TIM! KAYLEEN Da’ e prietenul meu! DOUG Eşti prea tânără! KAYLEEN Auzi, ştii ce, numai pentru că tu încă nu ai făcut sex, nu înseamnă că… DOUG Da’ ţi-am spus o dată că am făcut sex! KAYLEEN Da, cu vară-ta. DOUG Nu-i vară-mea, suntem prieteni de familie! KAYLEEN Oricum, dacă numai ţi-a supt-o, nu se pune. DOUG Mai taci!

Da’ nu pot să cred că ai făcut sex cu Tim. E foarte naşpa tipu’ ăla. KAYLEEN Bine, acum să nu îţi închipui c-o facem nonstop. Am făcut-o doar de două ori. DOUG De două ori? KAYLEEN Da. O dată acum două săptămâni. Şi încă o dată azi. DOUG AZI? Aici?! În patul ăsta? BLEAC! Şi eu tocmai am stat pe patul în care te-ai futut tu cu Tim? Libidinosu’ dracului. KAYLEEN Las-o baltă. DOUG Cum s-o las baltă! KAYLEEN N-a fost… DOUG …ce? KAYLEEN Nu, nimic. DOUG Poftim? KAYLEEN Nimic. A fost doar… Oricum, s-a terminat, gata. Adică…

Da, am făcut-o. De două ori. Şi gata. DOUG Mamă, ce v-aţi mai distrat. KAYLEEN Ba nu ne-am distrat deloc, bine? Chiar deloc. A fost… A fost aşa, aiurea. Ştii, ca atunci când te prefaci că doar te joci, aşa cum te joci tu cu mine, acum, de exemplu. Uite, Tim stătea aici şi ne făceam că ne comportăm normal, ne hârjoneam şi noi, ne tăvăleam şi dup-aia, dintr-o dată, gata cu joaca, pe el l-a apucat… ştii tu… DOUG Ce l-a apucat? KAYLEEN Nimic. DOUG Tu de fapt N-AI VRUT? KAYLEEN Nu, adică… poate nu fix în momentul ăla… Doug se ridică în picioare, se holbează la ea. DOUG Kayleen… KAYLEEN Acuma n-o lua şi tu razna. Aşa exagerezi de fiecare data. DOUG În omor, în pula mea. KAYLEEN

Ba nu-l omori. DOUG Îi crăp capul, căcatul dracului! KAYLEEN Ba nu-i crăpi nimic. DOUG De ce să nu-i crăp? KAYLEEN Pentru că nu te poţi pune cu Tim. Că te snopeşte în bătaie. DOUG (o ia razna) Da’ eu vorbesc de tine acum, Kayleen! Despre tine e vorba, şi nimeni nu poate să vină şi să-mi spună mie că… Îl omor. Îl omor. Îl omor, în pula mea… îl omor… Mă duc la el şi-l omor… KAYLEEN Vrei te rog să TACI? Taci şi stai jos. DOUG NU VREAU SĂ STAU JOS! KAYLEEN E prietenul meu! DOUG Ba nu e! Nu mai e! Îl urăsc îl urăsc îl urăsc doamne cât îl urăsc… Doug îşi îngroapă faţa în mâini. KAYLEEN

Doug… Hai, mă, Doug. Ce faci, plângi? DOUG (Îşi ţine mâinile pe faţă; plânge) NU. Kayleen îl prinde de cămaşă şi îl trage pe pat, lângă ea. El are încă faţa în mâini. Kayleen îl îmbrăţişează. Doug se şterge la ochi. DOUG (încet) Îl omor. KAYLEEN Ba nu, n-ai să-l omori. DOUG De ce trebuie să fie toţi aşa de meschini? Şi Zauler… şi im… Ăştia nu… Ăştia-s toţi… Aşa de… De ce trebuie să fie toţi aşa de meschini? KAYLEEN Adică. DOUG Păi Zauler te-a făcut otreapă. (pauză) Tu nu eşti o otreapă. Pur şi simplu nu eşti, şi gata. Stau un moment în tăcere. El o priveşte, îi priveşte mâinile. O mângâie pe picior cu tandreţe.

DOUG Ai sânge pe blugi. KAYLEEN Nu e sânge. DOUG Ba da. Ba e sânge. O priveşte. DOUG De când te-ai apucat iar? KAYLEEN Da’ nu m-am apucat de nimic. Doug se uită la ea. Ea îi ocoleşte privirea. KAYLEEN Am crezut că dacă fac sex o să… Ştii şi tu, se spune că sexul e o „eliberare”. Auzi, „eliberare”. Eliberare de ce? Nu-i nici o eliberare. Am crezut că o să mă opresc dacă îmi încep viaţa sexuală. DOUG Te doare? KAYLEEN Puţin. DOUG Şi ce anume te-ar putea face să te opreşti? KAYLEEN

Nu ştiu. Cred că nimic. Doug se ridică şi se îndepărtează de ea. Kayleen îl priveşte. Îşi descheie blugii şi îi dă jos de pe ea. Pe coapse are tăieturi mici. KAYLEEN Uite. Doug se uită la picioarele ei. Merge spre ea. Îngenunchează în faţa ei şi o atinge uşor pe picioare. DOUG Oare o să ia şi picioarele tale conjunctivită de la mine? KAYLEEN Poate c-o să ia. DOUG. Da, mai ştii? Doug îi studiază picioarele. DOUG Cu ce te tai? Kayleen scoate o lamă de sub pernă. DOUG De ce o faci, dacă te doare? KAYLEEN Nu ştiu. Doug îi atinge uşor picioarele. Se privesc.

KAYLEEN Să nu-mi spui să mă opresc. Doug se ridică şi se descheie la pantaloni. Şi-i dă jos. Îşi întinde piciorul către ea. KAYLEEN Nu mă apuc să te tai şi pe tine. DOUG Dacă mă tai, nu o să îţi spun să te opreşti. KAYLEEN De ce. DOUG Fă-o şi gata. Aşa cum îţi faci şi ţie. Kayleen îi atinge piciorul cu lama, dar nu îl taie. KAYLEEN Nu pot. DOUG Fă-o. KAYLEEN De ce, Dougie? DOUGIE Uite-aşa. Vreau şi eu să văd cum e, ok? KAYLEEN Nu-i acelaşi lucru, nu pot să tai pe altcineva.

DOUGIE Eu nu sunt altcineva. Suntem una şi aceeaşi persoană. Ea îl priveşte. Îi atinge piciorul cu lama. Îl taie. El respiră precipitat o singură dată. KAYLEEN Iartă-mă… El îşi atinge tăietura. Îngenunchează în faţa ei. Îşi pune mâinile pe coapsele ei. Ea îşi pune mâinile peste ale lui. Se privesc. DOUG Eşti cea mai drăguţă fată pe care am văzut-o de când sunt eu. KAYLEEN Ştiu. Luminile se schimbă. Intră muzica, iar Kayleen şi Doug se pregătesc pentru scena 6. 6. Treizeci şi trei de ani: sos de zmeură 15 ani mai târziu. Cei doi au 33 de ani. Un salon steril într-un spital. Kayleen stă într-un scaun şi priveşte în gol. Pare extrem de moale, probabil e sub medicaţie. Intră Doug. Şchiopătează foarte tare şi merge sprijinit într-un baston. Are un plasture pe ochi. El o vede primul. DOUG Hei, bine te-am regăsit.

Ea nu îl observă, nu îl aude. DOUG Leenie. Ea nu îl observă. DOUG (mai tare) Kayleen. Ea se întoarce. Îl vede. KAYLEEN Bine te-am regăsit. DOUG Bine te-am regăsit. Pauză lungă. KAYLEEN Te-ai trezit. DOUG Da. KAYLEEN Când? DOUG Acum cinci ani. KAYLEEN Felicitări. Asta se spune cuiva care s-a trezit din comă? DOUG Da. KAYLEEN Da’ cu bastonul acela ce-i?

DOUG Nici nu vrei să ştii. E nasol, chiar şi pentru mine. El se aşază. Se uită unul la celălalt. DOUG Ştii ce-i aiurea, de fapt? KAYLEEN Ce? DOUG Că încă mai pot juca hochei. Naiba ştie de ce, dar îmi e mai uşor să patinez, decât să merg. Când patinez nu şchiopătez. KAYLEEN Şi cu hocheiul cum merge? DOUG Am încasat un puc în gură. Mi-am pierdut şi dinţii pe care îi mai aveam. Acum sunt toţi puşi. Da’ e mai bine aşa. Aştia puşii sunt mai frumoşi decât erau ăia adevăraţi. KAYLEEN Da’ tu n-ai avut niciodată dinţi urâţi. DOUG Ba da, într-o oarecare măsură. Adică îmi dau seama acum că rămân cu atât mai intact cu cât am cât mai puţine lucruri pe mine sau de-ale mele, care ar putea să mă rănească. KAYLEEN Da’ cu bastonul ăla ce e? Ce s-a mai întâmplat? DOUG Nimic.

Tăcere lungă. KAYLEEN Da’ ce mama dracului ai păţit la picior? DOUG Nimic. Adică… Lasă, tu cum mai eşti? KAYLEEN Ca o fleaşcă. DOUG Da, păi se şi vede. KAYLEEN Nu mi-a fost bine, mă Dougie. DOUG Nu te-am mai văzut de o groază de vreme. KAYLEEN Am fost plecată. DOUG Unde? KAYLEEN Am plecat, aşa, pur şi simplu. Cam pe-atunci când te-a fulgerat pe tine. Mi-am zis atunci că e un semn de sus. Ca să plec. Să văd lucruri pe care nu le mai văzusem până atunci. N-ar fi trebuit să plec. N-ar fi trebuit să plec nicăieri. DOUG Când îţi dau ăştia drumul de-aici? KAYLEEN

Cine ştie? Cred că încă n-au încredere să mă lase de capul meu. Mă îndoapă cu vreo 25 de pastile. Sunt toată glazurată pe dinăuntru cu medicamente. Zici că-s o îngheţată, nu altceva. Ştii şi tu glazurile alea care se întăresc după ce le torni pe îngheţată. DOUG Da, alea de la Frostee Freeze. KAYLEEN Ei, eu parcă sunt glazura de zmeură. Aia cu colorant albastru. DOUG Delicioasă. KAYLEEN Mda. DOUG De când eşti internată? KAYLEEN Habar n-am. DOUG O să îţi dea drumul în curând? KAYLEEN Mi-au dat un tratament greşit. Am luat nu ştiu ce pentru stomac. Şi ceva pentru depresie şi după aia ceva ca să mă pot concentra şi pe urmă ceva pentru impulsul sexual, că pe ăla îl pierdusem cu totul, şi pe urmă mi-au mai dat ceva să pot dormi şi ceva să mă şi trezesc şi ceva să îmi regleze pofta de mâncare şi contraceptive. N-au nimerit combinaţia şi eu am luat-o pe arătură. DOUG Şi ce făceai? KAYLEEN Mă răneam.

DOUG Cum. KAYLEEN Nu-mi amintesc, Dougie. DOUG Ce nu îşi aminteşti? KAYLEEN Şi stomacul. Ştii că întotdeauna m-a durut stomacul. Şi maică-mea, şi toate celelalte. DOUG Încă te mai doare? KAYLEEN Îmi era din ce în ce mai rău, da’ rău de tot, ştii? Şi medicamentele alea s-au amestecat toate în mine şi s-au amestecat fix cum nu trebuia şi eu am luat-o razna, şi stomacul mă durea rău de tot, aşa de rău, că am încercat să mi-l scot. DOUG Cum adică. KAYLEEN Mă ţicnisem. Am încercat să-mi tai stomacul, să mi-l scot. Pauză. Doug tresare şi se strânge. DOUG A, deci asta ai încercat să faci. Păi nu e bine. KAYLEEN N-am păţit nimic. Nu ştiu să umblu cu cuţitele. DOUG

Ţi-am adus ceva. Doug scoate o bufniţă de piatră. KAYLEEN Asta ce mai e? DOUG O bufniţă. Ştii cum credeam noi că bufniţa asta e un înger. E bufniţa de pe acoperişul Sfintei Maria Margareta. Ştii că ne uitam în sus la ea şi ziceam că e un înger. Nu e nici un înger. E o bufniţă de piatră. KAYLEEN Nu-mi mai amintesc. DOUG Tot timpul ne uitam la ea. KAYLEEN Da’ cum de o ai? DOUG Sfânta Maria Margareta a ars. KAYLEEN Şcoala noastră? A ars şcoala noastră? DOUG A explodat! KAYLEEN Şi erau copii înăuntru? DOUG Nu, cap-sec, şcoala s-a închis acum câţiva ani. Mai foloseau clădirea pe post de depozit ăia de la dioceză. Se pare că a fost o scurgere de gaz pe conducta principală. Bum. Vâlvătaie.

KAYLEEN Şi tu de unde ai bufniţa? DOUG Îngerul. Că e un înger. KAYLEEN Nu-i nici un înger. E bufniţă. DOUG Ba eu tot cred că-i un înger. Un înger bufniţă. Trebuie să fie înger, că altfel de ce să o pună pe o şcoală catolică? KAYLEEN Ca să le sperie pe celelalte păsări şi să nu se cace pe acoperiş. De unde ai luat porcăria aia, până la urmă? DOUG E un înger. Înger păzitor. KAYLEEN Halal înger păzitor. Auzi, să sară şcoala în aer. Sfânta Maria Margareta. Ce căcat. Bine că i-am supravieţuit. DOUG Când m-am trezit… Ce ciudăţenie… KAYLEEN Ce anume. DOUG M-am trezit şi tu nu mai erai, ştii? Şi eu aveam un sentiment ciudat… KAYLEEN Ce sentiment?

DOUG Păi… când am fost în spital… Leenie, ai fost pe la mine? M-ai vizitat la spital? KAYLEEN Dacă te-am vizitat la spital, zici? DOUG Da. KAYLEEN Nu. DOUG Aha. KAYLEEN Am vrut să te vizitez… DOUG Da. Întrebam şi eu… KAYLEEN Iartă-mă. DOUG A, Nu! Nu e… adică eu… Ştii, doctorii mi-au zis că a fost un miracol. Mi-au zis că urma să nu mă mai trezesc. Mi-au zis să-i mulţumesc îngerului meu păzitor. Şi atunci eu am zis că îngerul meu păzitor eşti tu, Leenie. Şi ei miau zis păi mulţumeşte-i lui Leenie atunci. Şi, mă rog… M-am gândit că, devreme ce toate erau aiurea, m-am gândit că poate ai venit şi te-ai dizolvat pur şi simplu în corpul meu. Că te-am absorbit. Că am devenit unul şi acelaşi. Şi că poate din cauza asta mi-am revenit. Pentru că tu Leenie te-ai transformat în ceva licoare îngerească, ştii, ca sarcina electrică… că ai funcţionat ca un paratrăsnet şi ai deviat de la mine fulgerul ăla care m-a lovit în seara de dinainte de nuntă. Că încărcătura asta electrică opusă m-a înviat, mi-a redat respiraţia.

Şi m-am întrebat dacă nu cumva ai fost tu. KAYLEEN Ţin să te anunţ că la momentul respectiv eu eram în Pittsburgh. DOUG M-am gândit că poate m-ai vizitat. Pauză. KAYLEEN N-am fost pe-acolo. DOUG Aha. OK. KAYLEEN Eu n-am puteri din astea, Dougie. Ţăcănit mai eşti şi tu. Eu sunt o epavă, mă vezi? Ştii ce se întâmplă dacă pun eu mâna pe ceva? Îi scot stomacul cu totul la ceva-ul ăla. Îl eviscerez. DOUG Pe mine te las să mă eviscerezi. KAYLEEN Mai taci. DOUG Oricând. Eviscerează-mă, baby. Eviscerează-mă de tot. KAYLEEN Dă-te-n pizda mă-ti, tâmpitule. Nu vezi că-s la reabilitare? Doug ia bufniţa. DOUG Îţi place?

KAYLEEN Dă s-o văd. DOUG Nu. Ţi-o dau numai dacă faci ceva la schimb. KAYLEEN Tipic. DOUG Atinge-mi laba piciorului. KAYLEEN Nici vorbă. Dă-te-n mă-ta, ciudatule. DOUG Bine, atunci nu-ţi dau bufniţa. KAYLEEN Şi ce mă-ta te face să crezi că-mi trebuie o bucată de beton de pe acoperiş de la Sfânta Maria Margareta? Da’ ce-ai păţit la picior? DOUG Păi cred că ştii că eu acum lucrez în asigurări. KAYLEEN Nu, Doug, nu ştiu. Ai fost în comă, eu am fost în Pittsburgh, acum sunt la reabilitare, aşa că nu ştiam că lucrezi în asigurări. DOUG Lucrez ca gestionar daune. KAYLEEN (sarcastic) Ce slujbă tare.

DOUG E cum e. KAYLEEN Aşa pare. DOUG E, şi când a explodat Sfânta Maria Margareta a trebuit să merg şi eu acolo. KAYLEEN De ce? Ca să-ţi aduci aminte de trecut? DOUG Nu. Cu SERVICIUL. KAYLEEN Dar care e SERVICIUL tău, ce trebuie tu să faci? DOUG Investighez solicitările de despăgubire şi autorizez plăţile. KAYLEEN Aoleu, ce ratat eşti. DOUG Da, ştiu. Aşa că m-am dus la şcoală şi am văzut că acoperişul prăbuşit era suspendat la câţiva metri de pământ. Ei, şi m-am suit pe acoperiş şi deodată s-a rupt sub mine o scândură slăbită sau ce-o fi fost şi piciorul mi-a intrat direct într-un cui care stătea în sus. Ştii cum, direct prin picior mi-a intrat cuiul ăla. KAYLEEN Vai, Doamne, Dougie… DOUG

Da, dar nu s-a terminat aici. Scândura aia cu cuiul în ea, scândura aia a cedat şi a trecut prin altă scândură şi eu mi-am rupt piciorul în trei locuri. Cinci ore le-a luat să mă scoată de acolo. Şi dup-aia m-am infectat rău de la cui. De-asta mă vezi că şchiopătez. Dar acolo sus am văzut îngerul, era acoperit de moloz. Şi când l-am văzut, mi-am zis: gata, ştiu cui i-ar plăcea îngerul acesta, ştiu sigur. KAYLEEN De ce te-ai urcat pe acoperiş. DOUG Voiam să văd şi eu cum e. KAYLEEN Da, dar pentru asta nu era nevoie să urci tocmai sus, PE acoperiş. DOUG Da’ am mai fost pe acoperiş şi mai demult. KAYLEEN Ştiu. DOUG În ziua când ne-am întâlnit. KAYLEEN Ştiu. Dar de ce te-ai urcat iar pe acoperiş? DOUG Îţi mai aminteşti? Am sărit cu bicicleta de pa acoperiş. Şi ne-am întâlnit la cabinetul medical. Tu mi-ai curăţat palma de pietriş. Tăcere prelungă. KAYLEEN Dă-mi bufniţa. DOUG

Atinge-mi piciorul. Încă mă doare ca naiba, şi atunci când e atmosfera umedă am impresia că încă nu mi-a ieşit cuiul de-acolo. KAYLEEN Eşti praf şi pulbere. DOUG Sunt ca Iisus pe cruce! KAYLEEN Aiurea, eşti rănit doar la un picior. Iisus avea răni la ambele picioare şi la ambele mâini. Hai să păstrăm proporţiile mai bine. Dă încoace belita aia de bufniţă. DOUG Nu. KAYLEEN Nici măcar nu îţi plăcea, ziceai că arată nasol, că ce înger tâmpit. Ăsta a fost îngerul meu, Dougie, întotdeauna mi l-am dorit. DOUG Deci îţi aminteşti. KAYLEEN Da, fir-ar să fie, sigur că îmi amintesc, e îngerul meu. DOUG Atinge-mi piciorul. KAYLEEN Îţi ating piciorul dacă îmi atingi şi tu cicatricea. DOUG OK. Kayleen se ridică şi îşi desface cămaşa atât cât Doug să îi poată atinge cicatricea.

El îi pune mâna pe stomac. DOUG O, Doamne, Leenie. KAYLEEN Îţi place? Asta e cicatricea mea, Dougie. Parcă aş avea un roller coaster pe stomac. Vezi, nu eşti tu singurul retardat de pe planetă. DOUG OK, acum piciorul. KAYLEEN Neapărat piciorul? Nu-mi plac deloc picioarele. DOUG Piciorul. KAYLEEN Hai mai bine ochiul, ce zici? Tot nu ţi l-am atins niciodată. DOUG Vrei să-mi atingi ochiul? Acum? KAYLEEN Poate în locul piciorului? DOUG Ştiu şi eu. Parcă piciorul mă necăjeşte mai tare. KAYLEEN Uite, îţi ating ochiul şi fruntea, pe lângă păr. Să nu cheleşti. DOUG Da’ nu chelesc.

KAYLEEN Da, da, bine. Îţi ating părul şi ochiul. Piciorul nu. DOUG Păi atunci trebuie să mai dai şi tu ceva. Pentru că la mine piciorul e de fapt problema cea mai mare. KAYLEEN Ce zici dacă te las să-mi pui mâna pe fund? DOUG Ţi-am mai pus mâna pe fund. KAYLEEN Ba nu. DOUG Ba da, aşa cam de vreo 200 de ori. KAYLEEN Perversule. Ce pervers eşti. Să ţii tu socoteala de câte ori mi-ai pus mâna pe fund. Doug se întinde şi încearcă să o prindă de fund. Kayleen se fereşte şi încearcă şi ea să îl prindă de fund pe el. Râd amândoi. KAYLEEN Hai încoace cu ochiul ăla. El se apropie de ea. Ea îi dă plasturele la o parte şi îi atinge ochiul. KAYLEEN Gata. Acum părul. Ea îl atinge uşor pe cap. El îi prinde faţa în mâini.

Apoi îşi pune o mână sub cămaşa ei şi îi atinge iar cicatricea. Stau amândoi aşa mai mult timp. DOUG Ce bine ar fi dacă mi-aş putea face eu singur ce îmi faci tu mie. Kayleen se îndepărtează de el. Nu îl mai priveşte. DOUG Kayleen… KAYLEEN Dă-mi îngerul. DOUG Hai încoace. KAYLEEN Nu. Ţi-am atins panarama aia de ochi şi ţi-am atins şi începutul de chelie, acum trebuie să îmi dai îngerul sau huhurezul sau ce-o fi el. E al meu. Am zis clar că e al meu acum 25 de ani, pe terenul de joacă. Doug îi dă bufniţa. Kayleen se aşază şi nu vrea să îl privească pe Doug. DOUG Sfânta Maria Margareta era folosită numai pe post de depozit pentru tot felul de rămăşiţe de prin biserici închise din toată ţara. Statui, vitralii, crucifixuri, icoane cu drumul crucii. Cât am stat acolo sus am văzut şi capete de sfinţi desprinse de trup, care se holbau la mine, de parcă se întrebau ce căutăm noi toţi acolo sus, aşa dezmembraţi, pe acoperiş. Era foarte cool. Kayleen. Kayleen, uită-te la mine. Uită-te la mine. Te rog.

Ea nu îl priveşte. DOUG Ultima dată când te-am văzut, sau cel puţin ultima dată când am şi stat de vorbă cu tine, a fost în noaptea aia. (arată plasturele de pe ochi cu degetul). În noaptea aia când am păţit-o cu ochiul. Tot timpul mă gândesc la momentul ăla. Oare de ce s-au întâmplat toate aşa cum s-au întâmplat? Ştii, de multe ori stau şi mă gândesc cum ar fi fost dacă aş fi făcut altceva în noaptea aia, dacă aş fi spus altceva… poate că atunci te-ai fi răzgândit. Poate că vieţile noastre ar fi fost cu totul altfel decât sunt. Tu te gândeşti vreodată la asta? Tu te întrebi vreodată cât de diferit ar fi putut să fie totul? (pauză) Leenie? Leenie. Kayleen. Să ştii că nu mă mişc de aici. Nu mă mişc de aici până nu te uiţi la mine. Nu mă mişc de aici şi gata. Lumina scade pe el stând nemişcat. Luminile se schimbă. Intră muzica. Kayleen şi Doug se pregătesc pentru scena 7. 7. Douăzeci şi trei de ani: Fără un dinte 10 ani mai devreme. Cei doi au 23 de ani. E noapte, în faţa unei capele funerare. Kayleen stă pe treptele capelei şi fumează. Poartă rochia neagră din scena 2,dar acum e curată şi trează. Intră Doug. Poartă costumul negru din scena 2, Dar nu e pătat de sânge, iar ochiul stâng îi este intact. Îi lipseşte un dinte din faţă. Se privesc. DOUG (zâmbeşte) Hei, bine te-am regăsit. KAYLEEN

Doamne fereşte, Dougie, dar unde ţi-e dintele? DOUG Mi l-am scos. Azi-dimineaţă. Lucram cu ciocanul la noi în hambar, iar zidul ştii că e, aşa, mai tare, că e făcut din lemn nefinisat. Ciocanul s-a lovit de un nod şi a ricoşat în gură la mine. Mi-a zburat un dinte. Bună, Kayleen. KAYLEEN Bine ai revenit. DOUG Îmi pare rău. KAYLEEN De ce? DOUG De tatăl tău. KAYLEEN Îţi pare rău de tatăl meu. DOUG Că nu mai e. KAYLEEN N-ai fost la priveghi. S-au dus toţi acasă. Nu mai e nimeni pe-aici, în afară de mortul din cutie. DOUG Credeam că ţine până la 9. KAYLEEN 8:30. DOUG

Mă bucur să te văd. KAYLEEN Hai, degajează. Eşti de tot rahatul, ştirbule. Îşi zâmbesc. Doug se îndreaptă către ea, să o îmbrăţişeze. DOUG Mă bucur să te văd. KAYLEEN Nu, nu mă îmbrăţişa. Mi s-a aplecat de atâta îmbrăţişat de azi-dimineaţă până acum. Toţi care treceau pe-aici ziceau: Ce pierdere. Ce pierdere. Ce pierdere? Că dacă mai îmbrăţişez o singură persoană mă înec cu propriul scuipat. DOUG A trecut aşa de multă vreme, Leenie. KAYLEEN Eu am rămas aici. Tu, în schimb, unde dracu ai fost? DOUG La facultate. KAYLEEN La facultate. DOUG M-am întors numai vara şi de Crăciun. Am încercat să te găsesc. Te-am căutat, dar nu te-am găsit. KAYLEEN Aici am fost. DOUG

Unde? În cartea de telefon, nu. Acasă, nu. KAYLEEN La muncă. Eu asta fac, lucrez şi dorm. Tu ce faci? DOUG Nimic. Pe moment. Sunt în faza de căutări. Cred. Se pare că de câte ori vin acasă te caut pe tine. KAYLEEN Trebuia să mă cauţi mai bine. Doug se scutură, ca şi cum s-ar trezi dintr-un vis sau şi-ar reveni dintr-o transă. DOUG O, Doamne, Leenie, acum eşti aici! Te-am găsit! Se aşază lângă ea şi o îmbrăţişează. Ea e deranjată de gest. KAYLEEN Vrei să te opreşti? Ciudatule. DOUG Mi-a fost dor de tine. Mi-ai lipsit, Leenie. KAYLEEN Nu-mi mai spune aşa. Nimeni nu-mi spune aşa. DOUG Ei uite că îţi spun eu. Ce fumezi acolo? KAYLEEN O ţigară.

DOUG Dă-mi şi mie una. KAYLEEN Da’ tu de când fumezi? DOUG Păi nu fumez. Îi dă o ţigară. Îşi aprind fiecare câte una şi fumează. DOUG Deci ce zici că ai făcut tu în ăştia patru ani? Ea se îndepărtează de el. KAYLEEN Să trecem peste. N-am nici un chef să-mi recapitulez ultimii patru ani din viaţă. DOUG Bine. Pauză. KAYLEEN Servesc la mese. DOUG Da, mi-a zis taică-tău că faci pe chelneriţa. Ea îl priveşte, nu se aştepta la răspunsul lui. DOUG Ţi-am zis că te-am căutat.

KAYLEEN Ai vorbit cu tata? DOUG Am trecut pe la voi. KAYLEEN Când? DOUG Să tot fie un an de atunci. M-am oprit pe la voi să văd dacă erai acasă. Am povestit cu taică-tu. Mi-ai zis că eşti chelneriţă, dar că nu ştia exact pe unde. KAYLEEN Ai VORBIT cu tata? DOUG Poate crezi că mi-a făcut plăcere. A fost groaznic să stau în aceeaşi cameră cu el. Odihnească-se în pace. Pauză. KAYLEEN Nu mi-a spus că ai trecut pe-aici. DOUG Ce să-ţi spun, ce surpriză. KAYLEEN Ce bou. Mă, ăsta în viaţa lui nu şi-a făcut nici un plan, nu s-a gândit dinainte la ceva, nu şi-a amintit niciodată NIMIC – nici măcar ziua mea de naştere – iar cum ştii ce a făcut? Şi-a tras un testament în care îşi pune la punct în detaliu toată înmormântarea asta a lui de căcat. O jumătate din viaţă şi-a petrecut-o făcând economii pentru tot rahatul ăsta. Şi-a luat cel mai scump sicriu posibil. Şi-a făcut o piatră funerară cât toate zilele. A notat până şi ce melodii de căcat să-i cânte ăştia mâine la groapă. DOUG

Straniu. KAYLEEN Pe cuvânt că da. DOUG Mă rog, abia nu-ţi mai baţi tu capul. Nu te mai agiţi şi cu de-astea. KAYLEEN Din partea mea, eu l-aş fi îngropat într-o cutie de carton. I-aş fi aruncat leşu-n râu. DOUG Da, bine. KAYLEEN Am rămas singură, Dougie. DOUG Ba n-ai rămas singură deloc. KAYLEEN Ba da. A murit şi maică-mea anul trecut. DOUG Ce? A murit? Când? Cum? KAYLEEN Nu ştiu. Avea ceva la stomac. I se încurcaseră intestinele de tot. 46 de ani. Iar eu i-am moştenit stomacul, ştii, nu? Măcar ştiu la ce să mă aştept. DOUG O, Doamne, Leenie. Condoleanţe. KAYLEEN

O, da, stai că ştiu, condoleanţe pentru pierderea suferită… N-o văzusem de unsprezece ani. Fostul ei iubit m-a sunat să-mi spună. Şi ştii ce mi-a zis tata când a aflat? DOUG Ce? KAYLEEN S-a pus pe plâns şi mi-a zis că a fost o femeie mai bună decât am să pot fi eu vreodată. Vaca asta, care ne-a părăsit. Pauză. DOUG Nu eşti singură, Leenie. KAYLEEN Nu-mi mai spune aşa. DOUG Leenie. KAYLEEN Taci din gură. DOUG Leenie Deenie. KAYLEEN Vezi că te ard cu ţigara. El îi rânjeşte. KAYLEEN Trebuie să-ţi pui un dinte fals, da’ urgent. Arăţi de parcă eşti născut din incest. (pauză) Te-a durut?

DOUG Ca naiba. Pauză. KAYLEEN Şi eu mă bucur să te văd. DOUG Cred că acum stau acasă. KAYLEEN Cum adică? DOUG Adică stau acasă. M-am întors acasă. KAYLEEN Asta-i bine, aşa mă gândesc. DOUG Ştii, de câte ori se întâmpla ceva mai ieşit din comun la facultate sau vedeam ceva foarte tare sau foarte frumos sau foarte aiurea mă gândeam că mamă, ce i-ar mai plăcea şi lui Leenie să vadă. Câteodată chiar îmi închipuiam că eşti acolo, ştii, îmi închipuiam că eşti acolo şi începeam să vorbesc cu tine. Stăteam de vorbă cu tine. KAYLEEN Ştii că i-au găsit un nume la boala asta a ta, nu? SCHIZOFRENIE. DOUG Eu vreau doar să fim iar prieteni. KAYLEEN Tu ai plecat, nu eu.

DOUG Eşti bine? KAYLEEN Sunt bine. DOUG Eşti bine? KAYLEEN Ţi-am spus doar, sunt bine. DOUG Hai încoace. KAYLEEN Nu. DOUG Kayleen, hai încoace. KAYLEEN Hai, degajează. Doug se îndreaptă către ea. Îi prinde faţa în mâini. Ea se opune la început, dar în final cedează. DOUG Uită-te la mine. KAYLEEN CE VREI, Doug. Se uită intens unul la celălalt. El o sărută. Ea îl lasă să o sărute, dar nu îi răspunde.

DOUG Te iubesc. Ea se desprinde de el. KAYLEEN Au fost ai tăi pe-aici în seara asta. DOUG Ştiu. KAYLEEN Au trimis flori. Mama ta a zis că o să aducă şi o caserolă. Aşa e maică-ta. Genul care aduce caserole. DOUG Şi ei te iubesc. KAYLEEN Nu începe cu de-astea. DOUG Cu ce? KAYLEEN E foarte nasol ce faci tu acum. DOUG Adică ce / ce tot spui tu acolo…? KAYLEEN / Păi mă săruţi. Şi apari aşa deodată. Şi îmi spui că mă iubeşti, că şi ai tăi mă iubesc. Auzi, nu încerca să mă salvezi. N-ai ce salva, bine? Lasă-mă în pace şi cu asta basta.

DOUG Leenie… KAYLEEN Ce tâmpit eşti. Crezi că toate sunt aşa de simple, dar de fapt habar n-ai de nimic. DOUG De ce?! De ce n-am habar? KAYLEEN N-ai habar cine sunt eu, ok? Crezi că eu sunt cu totul altcineva, că sunt fata aia la care ai tot visat tu acum un milion de ani şi mai bine. DOUG Bine, atunci, cine eşti? KAYLEEN Nu sunt nimeni. Taci din gură şi să terminăm. DOUG Ba nu, cine eşti? De vreme ce nu ştiu chiar nimic, spune-mi tu cine eşti? KAYLEEN Ţine-ţi gura. DOUG Ba tu să-ţi ţii gura. KAYLEEN De exemplu, nu sunt sănătoasă, bine? Nu sunt o persoană sănătoasă. Fumez şi probabil că şi beau prea mult şi tot ce fac e... fiecare decizie a mea… e doar ca să mă anihilez. Uite asta sunt. DOUG Păi atunci însănătoşeşte-te.

KAYLEEN Ăştia ca tine toţi credeţi că sănătatea e totul. DOUG Păi chiar e. KAYLEEN Tocmai tu te-ai găsit să vorbeşti, cu 200 de cicatrici, 20 de oase rupte şi un dinte lipsă. Nu-mi vorbi tu mie despre sănătate, Doug. Mă mir că mai poţi sta în picioare fără sprijin. DOUG Hai nu mai fi aşa de fatalistă. KAYLEEN Mă rog. Tu ai fraţi. Părinţii tăi sunt împreună şi se iubesc la nebunie, sunt cel mai fericit cuplu din istoria universului. Lumea ta e mare, e uriaşă, plesneşti de atâta bine. Lumea mea e făcută doar din mine, iar eu sunt bolnavă. DOUG Ba nu eşti bolnavă. KAYLEEN Încă mă mai doare stomacul. M-a durut de când m-am născut. Pauză. Doug merge spre ea şi încearcă să o sărute, dar ea se dă la o parte şi nu îi dă voie. KAYLEEN Nu. DOUG De ce. Ea nu răspunde. Îşi aprinde o ţigară. DOUG

Am nişte artificii în maşină. KAYLEEN Ce retardat eşti. DOUG Serios. Am o droaie în portbagaj. Mortale, nu altceva. Din alea japoneze. KAYLEEN Sper că nu te apuci să aprinzi artificii. DOUG De ce nu? KAYLEEN Ce să zic, măi Dougie. Poate pentru că nu mai avem 15 ani? Sau poate pentru că eşti tu retardat? Sau poate pentru că mâine trebuie să mă trezesc de dimineaţă să-l înmormântez pe taică-meu? DOUG Mergem pe podul de pe Roanoke. Ca pe vremuri. KAYLEEN Eu trăiesc cu cineva. DOUG Trăieşti cu cineva… adică împarţi locuinţa cu cineva? KAYLEEN Adică trăiesc cu un tip. Suntem împreună de un an. DOUG Şi el unde e? De ce nu-i cu tine? KAYLEEN Nu-i plac înmormântările.

DOUG Nu-i plac înmormântările? Păi asta nu e înmormântare. Ăsta e priveghi. KAYLEEN Zice că se crizează dacă vede morţi. Doug, neîncrezător, nu ştie ce să îi răspundă. KAYLEEN Nu zice nimic, ok? DOUG Şi tu eşti tipul ĂSTA. KAYLEEN Nu-l judeca. E mai sensibil. DOUG Da’ mai dă-l în pizda mă-sii! În pizda mă-sii pizda mă-sii dă-l în pizda mă-sii. KAYLEEN Ce drăguţ eşti. Doug merge agitat încolo şi încoace. Dă să plece. Se întoarce. DOUG Ştii ceva, Kayleen? Ştii că eu de fapt am trecut pe la voi pe acasă anul trecut şi l-am găsit pe taică-tău şi ştiam că nu poate să mă vadă în ochi, că aşa a fost întotdeauna, şi mi-a zis Unde să fie, e acolo unde e şi gata. Habar n-am pe unde umblă fata asta. Mi-a zis că nici nu-i pasă şi că nu vrea să ştie. Şi atunci eu am dat să plec, dar n-am plecat până la urmă. N-am plecat şi i-am zis belitului… (se întoarce spre capela funerară şi strigă)

Îţi mai aminteşti, boule? Mortăciunea dracului?! Îţi mai aminteşti ce ţi-am zis?! I-am zis: EŞTI UN ZERO, ratatule. Ai o fiică, un dar de la Dumnezeu. E perfecţiunea întruchipată, nu mai e alta ca ea pe tot pământul ăsta şi tu nici măcar nu ştii ce ai. Şi ea te iubeşte, pentru că îi eşti tată, tâmpitule. Dar tu n-ai iubit-o niciodată, ai distrus-o, ţi-ai bătut joc de ea şi nu ai căscat ochii să vezi că ai lângă tine un ÎNGER. TE BAG ÎN PIZDA MĂ-TII, MUISTULE. (pauză) Şi dup-aia i-am spus că sper că o să moară singur. Şi aşa a şi murit. Aşa că acum mă simt un pic vinovat. (pauză) O să am eu grijă de tine, Leenie. Pauză. KAYLEEN (încet) Nu vreau să aibă nimeni grijă de mine. Doug dă să plece. KAYLEEN Unde mergi? DOUG Mă duc să aprind nişte artificii. Iese. KAYLEEN Pa. Scoate o ţigară. O aprinde. Se uită în urma lui. Se aşază. KAYLEEN

(mai mult către sine) Vezi să nu-ţi zbori faţa de la loc cu artificiile alea. Luminile se schimbă. Intră muzica, iar Kayleen şi Doug se pregătesc pentru scena 8. 8. Treizeci şi opt de ani: Zamboni (maşina de curăţat gheaţa) 15 ani mai târziu. Cei doi au 38 de ani. Un patinoar acoperit şi gol. Kayleen e aşezată cu faţa spre gheaţă, pe o bancă. Arată cu totul altfel. E foarte ordonată ca apariţie. E îmbrăcată conservator, cu o fustă lungă, un pulover, are un şal pe umeri. După câteva clipe intră Doug. E într-un scaun cu roţi. Are pe el o haină tricotată şi o bască asemenea şi, bineînţeles, un plasture pe ochi. Nu s-au mai văzut de când el a vizitat-o pe ea în închisoare, cu cinci ani în urmă. Se privesc, dar nu îşi spun nimic. Amândoi se uită la gheaţă. DOUG Uite ce frumos am curăţat gheaţa. KAYLEEN Netedă ca sticla. DOUG Bill Balltitus de la atelierul auto a modificat maşina de curăţat gheaţa special pentru mine. Acum pot să o conduc cu mâinile. (pauză) Ultima tură pe ziua de azi. E târziu.

KAYLEEN N-am ştiut. De tine. De accident. De-asta nu am venit să te văd. Doug nu răspunde. KAYLEEN După ce mi-au dat drumul… Am fost prea… DOUG Nu-mi amintesc nimic. Îmi amintesc anumite lucruri. Dar pe altele nu le ţin minte. KAYLEEN E frig. DOUG De la gheaţă. (pauză) Mă mai uit la puştani când joacă hochei. Parcă zboară. Parcă zboară pe gheaţă. KAYLEEN De ce vorbeşti aşa. DOUG Mi-am distrus nervii. KAYLEEN Dougie… DOUG Ne e grav. Mi-am distrus nervii, dar nu-i ceva grav. Cu picioarele e altceva.

Amândouă. Asta e destul de grav. KAYLEEN Dougie… DOUG Îmi place să stau aici seara târziu, după ultima tură. Priveşte gheaţa, Kayleen. KAYLEEN Da, înţeleg ce zici. DOUG Nu mai mişcă nimic. KAYLEEN Mama ta mi-a spus că te găsesc aici. Încă se poartă aşa de frumos cu mine. De parcă nu ştie nimic din ce mi s-a întâmplat. Sau poate tocmai din cauză că ştie. Tu şi familia ta, Dougie. Sunteţi cei mai buni oameni din lume. Şi tocmai pe tine te-am târât după mine prin toate dezastrele care m-au năpădit. DOUG Buruienile năpădesc, nu dezastrele. KAYLEEN Mi-a zis mama ta că aşa a auzit că m-aş fi măritat. DOUG Exact. KAYLEEN Nu m-am măritat. Urma să mă mărit, dar n-am făcut-o.

Pauză. DOUG Aha. KAYLEEN Dougie… De ce te porţi aşa? El nu răspunde. KAYLEEN Da’ unde ai învăţat tu să te caţeri pe stâlpii de telefon? DOUG Ei, e uşor să te caţeri pe stâlpi. Mai greu e să şi cobori dup-aia. Mai ales dacă plouă cu găleata. KAYLEEN De ce te-ai urcat pe stâlpul de telefon? DOUG Nu erai trecută în cartea de telefon. (pauză) De ce nu te-ai măritat? KAYLEEN Nu ştiu. N-am putut. Niciodată n-am putut să fac ce trebuia. Îl priveşte, el se uită la gheaţă. Pauză lungă. KAYLEEN Am venit să te ating, Dougie. N-am crezut niciodată în din astea, dar acum trebuie… şi asta pentru că tu crezi, şi ar trebui să fie suficient.

Doug nu răspunde, nu o priveşte. KAYLEEN Am fost să te văd când erai în comă. DOUG Mie mi-ai spus că n-ai fost. KAYLEEN Ba am fost. Am fost să te văd. Te-am atins. M-am simţit ca o proastă, dar totuşi am făcut-o. Şi nu s-a întâmplat nimic, aşa că m-am gândit că e o mare tâmpenie. Dar pe urmă te-ai trezit. Te-ai trezit, ciudatule ce eşti. Eu nu cred în lucruri din astea, Dougie, tu pricepi? În energie şi puteri miraculoase, nu cred în ele. Dar acum nu-mi mai pasă, că tu eşti în scaun cu roţi. Am venit pur şi simplu să te ating, pentru că… Pentru că poate funcţionează, nu? DOUG De ce mi-ai spus că n-ai fost să mă vezi. KAYLEEN Nu ştiu. Mă tot întrebai dacă am fost să te văd, dacă nu eram eu cumva motivul revenirii tale miraculoase la viaţă, iar eu nu puteam să îmi asum aşa ceva. Pur şi simplu nu puteam, Dougie. Nu pot fi eu motivul pentru care tu eşti în viaţă, nu pot fi eu motivul pentru care tu te faci întotdeauna bine. Pentru că eu sunt varză. Nimic nu îmi iese ca lumea. Şi atunci cum să fiu eu în stare să fac aşa ceva? Doug nu răspunde, nu o priveşte. KAYLEEN Dougie… DOUG Uite ce frumos am curăţat gheaţa.

KAYLEEN (se ridică) Dougie, am să te ating. Spune-mi unde. Spune-mi unde. DOUG Nu mă atinge. Ea se opreşte şi se uită la el. KAYLEEN Da, ştiu. Dar mă gândesc că poate totuşi… DOUG Nu mă atinge. KAYLEEN Dar vreau să te ating, Dougie… Îmi pare rău că… Îmi pare rău că vieţile noastre au fost aşa cum au fost până acum. Mi-ai dat de fiecare dată câte o şansă, iar eu… Mă laşi să te îmbrăţişez? Uite, de când stăm aici amândoi, şi eu nici măcar… DOUG Să nu mă atingi, Kayleen. Kayleen nu îl atinge Se uită la el. El nu vrea să se uite la ea. Ea merge la el, se lasă pe vine, îşi pune mâinile pe scaunul cu roţi. KAYLEEN Nu din cauza asta, Dougie. Doar aşa, pentru mine. Mă laşi să… Ridică mâna să îi atingă faţa, dar nu poate. DOUG Du-te şi stai jos mai încolo. Kayleen se ridică, merge şi se aşază pe bancă.

Îşi acoperă faţa cu mâinile şi stă aşa un moment. DOUG Îmi e bine aşa. Chiar îmi e bine. Asta e tot ce văd. În afară de puştanii care zboară pur şi simplu pe gheaţă. Atunci îmi vine şi mie să zbor pe gheaţă ca ei. Dar nu se mai poate. Pauză. KAYLEEN Doamne, ce rău mi s-a făcut. DOUG Vomită. KAYLEEN Păi chiar îmi vine. Pauză. DOUG Mai ştii…? KAYLEEN Da. DOUG Ce-am făcut dup-aia? KAYLEEN Nu mai ştiu. Ne-am uitat la vomă. DOUG Ce greţos. KAYLEEN Tu ai curăţat-o.

DOUG Serios? KAYLEEN Da, cu apă. Şi pe urmă am plecat. Am mers afară, pe terenul de joacă. DOUG Şi ne-am aşezat pe leagăne. KAYLEEN Da, ne-am aşezat pe leagăne. Şi tu te tot căţărai pe lanţuri şi te atârnai de bară, la câţiva metri de pământ. Şi eu ţi-am zis atunci că eşti tâmpit şi că o să-ţi spargi capul. Aşa că te-ai dat jos. Şi am stat aşa pe leagăne. DOUG Despre ce am vorbit. KAYLEEN O, Doamne, nu mai ştiu… Despre tot. Am povestit mult de tot, niciodată nu am mai stat afară până la ora aia. Aproape că se făcuse dimineaţă când ne-am ridicat de pe leagăne. Era frig şi tu mi-ai dat haina ta. Era aşa de frumos pe terenul de joacă. Cerul începea să se coloreze încet în albastru. Se uită amândoi la gheaţă. Sfârşitul piesei.