Jimmy Hoffa VS Miron Cozma [PDF]

Zitiervorschau

Jimmy Hoffa VS Miron Cozma Conceptie despre viata si despre oameni. Motivatia James Riddle Hoffa, liderul american a fortei de munca, presedinte al International Brotherhood of Teamsters din 1957 pana in 1971, devenind unul dintre cei mai controversati organizatori ai fortei de munca din timpul sau. James Riddle "Jimmy" Hoffa s-a nascut in 14 februarie 1913 in Indiana, a disparut in 30 iulie 1975 in Michigan, si a fost declarat mort , din punct de vedere legal, în 1982 . A fost casatorit, fiind tatal unui baiat si-al unei fete, copii care-l considerau si comparau cu o zi de patru iulie. Tatal sau, miner de carbuni, a murit cand Jimmy avea sapte ani, acest lucru determinand mutarea restului familiei in orasul industrializat Detroit. La varsta de 14 ani, abandoneaza scoala pentru a munci, ajutand la sprijinirea familiei sale. Desi era tanar, curajul si modul de abordare al situatiilor l-au promovat in randul colegilor de munca si ulterior are sa se gaseasa intr-o pozitie de lieder. El credea in oameni si in puterea acestora de a schimba lucrurile, si, manat de nedreptatile practicate asupra muncitorilor, adica salarii necorespunzatoare muncii si conditii de munca ce nu corespundeau standardelor ,a incercat sa organizeze un sindicat. Dupa un timp, ajunge lieder al acestui sindicat al muncitorilor de la bacanie. Mai tarziu, este demis pentru activitatea sa sindicala, iar in 1932 se alatura sindicatului camionagiilor Teamsters din Detroit. Motivatia sa a fost sprijinirea drepturilor muncitorilor prin miscarea sindicala. Jimmy Hoffa s-a alăturat Teamsters în 1932, ca activist. S-a ocupat cu organizarea sindicatelor din Michigan, cu predilecţie a celor din oraşul puternic industrializat Detroit. Tenacitatea şi un stil persuasiv personal au fost trasaturi care l-au ajutat in a câştiga noi recruţi de partea sa. În 1957, Hoffa a devenit liderul celui mai de temut sindicat, iar în 1964, aproape toti camionagii din America de Nord lucrau sub contractele stabilite de Teamsters, beneficiind de condiţii de lucru avantajoase. Funcţia sa îi impunea să organizeze greve din birou, dar el era mereu în linia intai. In primul an a mancat „bataie pe paine”, dupa cum marturisea, fiind agresat de politie si de spargatorii de greve de 24 de ori. Spargatorii de greva, inclusiv politistii violenti nu intrau in simpatiile lui Hoffa. Miron Cozma este nascut pe 25 august 1954 in Bihor, si se casatoreste dupa ispasirea a 10 ani de detentie din cei saptesprezece propusi de judecatori. Miron Cozma nu era nici macar lider de sindicat la vreo mina din Valea Jiului, ci un simplu angajat al Exploatarii Miniere Lonea. Imediat dupa a doua mineriada se constituie Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului, intre 21 si 24 martie 1990, eveniment care avea sa il propulseze in fruntea sindicatelor din Valea Jiului pe Miron Cozma. La inceput au existat in Valea Jiului alti lideri cu mult mai mare influenta si priza la oameni decat Cozma. Dar, imediat inaintea alegerilor la Liga, a aparut ca din senin Miron Cozma care a inceput sa-i acuze pe toti, pe unii de una, pe altii de alta, asa incit sa iasa el in evidenta. Nu s-a inteles niciodata de unde a aparut el asa brusc ca lider general, iar in data de 15 iunie 1990, in discursul de multumire adresat minerilor in fata Complexului Expozitional, Ion Iliescu, presedintele de atunci al Romaniei, mentioneaza numele lui Miron Cozma ca lider al minerilor si persoana de incredere pe care se poate conta in cazul folosirii minerilor pentru a „sprijini“ statul slab postdecembrist „in lupta impotriva elementelor

reactionare“. Spre deosebire de Jimmy Hoffa, acest personaj, Cozma, nu a ajuns in fata miscarilor sindicale datorita exemplului personal, a aptitudinilor, si dorintei de a se implica pentru castigarea bunastarii muncitorilor, minerilor. Imagine si stil, colaborarea lui Hoffa cu Mafia Cunoscut in toata industria de camioane ca un afacerist dur si in cunostinta de cauza, Hoffa are succes in administratia centralizata si in negociere in birourile nationale ale Uniunii.. De asemenea, el a jucat un rol-cheie in crearea acordurilor nationale de transport de marfa. Eforturile sale au ajutat dezvoltarea Teamsters ca cel mai mare sindicat a fortei de munca in Statele Unite. Conventia anuala a sindicatului din 1952, care s-a tinut la Los Angeles, l-a ales pe Jimmy Hoffa in functia de vicepresedinte al sindicatului, ajungand, la doar 39 de ani, cel mai tanar membru al consiliului executiv. Hoffa se afla la carma sindicatului cateva mandate , in care, reuseste sa extinda Uniunea pe tot cuprinsul Americii de Nord, adunand toti soferii de camioane de transport marfa din America sub un singur accord national. El infiinteaza fondul de pensii pentru muncitorii in varsta sau bolnavi. Nereusind sa faca fata violentelor, Hoffa a apelat la crima organizata pentru protectie, platind „tribut” clanurilor Santo Perrone, Scarface Joe, Coppola, Bonanno, Gambino, Lucchese, Trafficante si Marcello. Hoffa credea ca un barbat adevarat trebuie sa fie capabil sa-si foloseasca pumnii, sa-si intimideze adversarii din punct de vedere psihic, atat timp cat cuvintele nu mai erau de folos. El mai credea, deasemenea, ca toate lucrurile au un sfarsit. Potrivit lui Hoffa, singurul lucru este succesul, obtinut prin orice mijloace, si potrivit gandirii sale, implicarea cu mafia era necesara pentru a asigura succesul Uniunii Teamsters; dar , de fapt, implicarea cu mafia a fost pentru succesul acesteia. In timp ce mafia oferea lui Hoffa puterea necesara, Hoffa ii sustinea cu bani, foarte multi bani. Datorita personalitatii sale si implicarii in lupta pentu drepturile muncitorilor era agreat de oameni politici ai vremii ca Robert Kennedy, Richard Nixon, chiar si de directorul F.B.I., Edgar Hoover. Referitor la Miron Cozma se poate afirma ca de multe ori avea darul de a lungi si suci cuvintele asa incit nu mai intelegeai ce-i bine si ce-i rau din ce spune, Miron Cozma „a prins“ mai multa infatuare dupa mineriada din 1990. Atunci, cel putin pe moment, orgoliul lui a fost satisfacut. In aceste mineriade au cazut victime barbati, femei si copii. Dupa ajungerea in fruntea Ligii, dar mai ales dupa iunie 1990, pentru el nu a mai existat director sau alti lideri. Pe toti el ii considera la degetul lui mic. Acest comportament nu a fost prea agreat de multi. Pe linga aceasta, mai avea ideea ca multimea poate sa rezolve orice. El credea ca daca iese in fata multimii si face o propunere pe care multimea o accepta, aceea e cea mai buna. Iar acest tip de atitudine s-a transmis dinspre el spre mineri si ceilalti lideri, dar si viceversa. Adica, a fost o relatie reciproca. S-au conjugat una cu alta. El a vazut ca tine la oameni asa ceva si a mers pe varianta aceasta ca forta si multimea pot rezolva orice. Minerii credeau si ei cam acelasi lucru. De aceea, cand i se spunea ca trebuie sa mearga sa negocieze el replica: „Ba, nu se mai merge cu «sarut mina» si «sa traiti», trebuie sa bati cu pumnul in masa!“ Aceasta conceptie, impusa de Cozma ca fiind cea mai potrivita, a prins excelent la cei mai multi dintre minerii din Valea Jiului. Uneori, in timpul grevelor, cind se stringeau la Paroseni sau la Vulcan, spre

exemplu, existau grupuri de mineri care mergeau prin toata Valea sa-i adune si pe ceilalti de la alte exploatari si, daca nu voiau, ii adunau cu forta sau ii amenintau. Cozma incuraja astfel de comportamente iar ceilalti lideri nu puteau sa mai faca nimic. „Eu cred ca Miron Cozma nu a fost omul potrivit la locul potrivit! “(Nicolae Croitoru — fost lider sindical la E.M. Vulcan). Spre deosebire de Hoffa, nu a facut prea mult pentru oameni, nu lupta pentru drepturile oamenilor. El incerca sa adune cit mai multi oameni in jurul lui. Pentru aceasta, facea de multe ori uz si de bravada personala. Fiind liderul Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului, dupa mineriada din iunie 1990, implica si o anumita relatie privilegiata cu puterea FSN-ista. Miron Cozma a fost unul dintre personajele care a beneficiat din plin de avantajele ce decurgeau din acest tip de relatie. Dupa mineriada din 1991, salariile minerilor nu au cunoscut o crestere semnificativa, insa liderii din fruntea Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului au beneficiat de o ascensiune spectaculoasa. Cozma, in special, a intrat in afaceri mari, era vazut numai in masini de lux, se caza in cele mai bune hoteluri si facea deplasari de zeci de mii de dolari pentru „schimb de experienta“ in strainatate. Toate acestea pe banii Ligii! Liederul minerilor se ocupa si de deturnari de fonduri si afaceri fara acoperire legala cu bani proveniti din subventiile de la stat. Mineriadele au existat pentru ca a existat Miron Cozma. Oricite dedesubturi politice se pot gasi mineriadelor si oricite directii a capatat in timp miscarea minerilor din Valea Jiului, toate dedesubturile politice si toate directiile acestea nu s-ar fi putut naste daca in punctul lor de intersectie nu ar fi fost acest om“. Cozma este un personaj foarte controversat, atât în interiorul cât şi în afara din Valea Jiului. El este considerat de unii a fi un protejat al fostului preşedinte Ion Iliescu. El a fost gratiat de Iliescu în 15 decembrie 2004, doar cu câteva zile înainte de sfarsitul mandatului de presedinte, aceasta gratiere fiind contestata de societatea civila, si nu numai prin decizia viitorului presedinte, Basescu. Miron Cozma a fost în sfârşit eliberat pe 2 decembrie 2007, având o restricţie privind intrarea in Petroşani sau Bucuresti, si restrangerea unor drepturi. Conform credintei sale ca, toate lucrurile au un sfarsit, cariera mareata de lider de sindicat a lui Hoffa intra in declin si urmeaza a se sfarsi, o data cu trimitere sa in inchisoare, executarea a cinci din cei cincisprezece ani de detentie si instituirea ca presedinte interimar a lui Frank Fitzsimmoms-un vechi si loial colaborator. După eliberarea sa din închisoare, lui Hoffa i-a fost acordata o pensie Teamsters de 1,7 milioane dolari, livrata o singură dată, ca sumă forfetară. Acest tip de decontare de pensii nu ar fi fost posibila înainte de Teamsters. . Ed Scribner a declatat: "cariera lui Hoffa literalmente a atins milioane şi milioane de lucrători în această ţară .... care cunosc o calitate a vieţii care nu a fost posibila înainte de Jimmy Hoffa". Potrivit lui Robert Holmes, Hoffa nu intorcea spatele nimanui, nu cerea niciodata cuiva sa faca ceva ce el insusi nu era in stare; secretul lui cel mai bun era faptul ca el stia cel mai bine cum sa fie impreuna cu oamenii. Numele lui era obligatia lui, legamantul lui. Pe 30 iulie, 1975, Jimmy a plecat de acasa pentru o intalnire de dupa-amiaza cu Anthony Giacalone, un reputat cap al crimei organizate din Detroit, si Anthony Provenzano, alt cap mafiot din New Jersey. Martorii l-au vazut initiind doua apeluri de la un telefon public. Din acea zi, si din acea parcare, nu a mai fost vazut niciodata.

Anchetatorii federali cred că sefii mafiei l-au ucis pe Hoffa pentru a preveni redobandirea presedintiei Uniunii. Misterul este, nu cine a facut-o pentru ca suspectii sunt cunoscuti, la fel ca si motivatiile lor bine documentate. Intebarea este: Unde? Unde anume au facut-o, unde anume i-au ascuns corpul? . Dispariţia lui Hoffa ramane chintesenta misterului nerezolvat. Despre Miron Cozma, spre deosebire de Jmmy Hoffa, putem afirma ca dupa ce a fost eliberat, la inceputul lunii decembrie 2007, din Penitenciarul Rahova, dupa ispasirea a zece ani de inchisoare pentru subminarea puterii de stat, nu se intoarce la ortacii sai ci isi propune sa candideze la presedentie chiar daca instanta i-a interzis dreptul de-a alege si de-a fi ales pana in anul 2014. Toate declaratiile facute de el dupa iesirea din puscarie au fost niste deliruri in care starile, probabil, firesti ale oricarui individ ce scapa de inchisoare s-au amestecat cu mesaje de un teatralism ridicol. Cozma a dat un recital foarte tulbure, cu alternante de victimizari, invocarea unor vadit false bravuri si acuzatii imposibil de verificat prin care a schitat, de fapt, strategia apararii sale in dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Eminamente confuz, Cozma s-a autoglorificat, trecandu-si in biografie fapte care, daca ar fi fost reale, l-ar fi situat printre campionii luptei pentru democratizarea Romaniei. Sustine ca a fost un anticomunist radical, implicat, intre altele, in protestele din Valea Jiului din ’77. A muncit cu suflarea Securitatii in ceafa. A incercat, dar n-a reusit, sa opreasca plecarea minerilor spre Bucuresti in iunie ’90. Fostul lider sindical a spus ca in cazul in care va ajunge presedinte al Romaniei nu va avea nevoie decat de trei luni pentru a "starpi coruptia". "Va asigur ca in trei luni va disparea 85 la suta din coruptie. Apoi, ma voi ocupa sa asigur un nivel de trai decent populatiei. Lucrez la un program care vizeaza dezvoltarea economica incepand de la agricultura catre industrie. Programul va incepe cu achizitia produselor agricole si se va finaliza cu industria care produce utilaje si echipamente pentru agricultura", a spus Cozma. Spre deosebire de Hoffa, Cozma vrea sa infiinteze un partid politic muncitoresc care sa-i poarte numele avand ca si doctrina o noua mineriada, una de catifea: “Anul acesta, când se împlinesc 10 ani de la Costeşti, eu declanşez o noua revolutie politica. In Romania si nu numai. Este un nou gen de politica, este creat de mine si preluat si de Europa” . Adaug la acest final un alt citat de-al lui Cozma, care-l departajeaza in continuare, si-l mentine la cea mai mare distanta de marele erou vizionar sindical al anilor ’57-’71: "Daca voi ajunge presedintele Romaniei, ii leg pe toti cei trei presedinti de pana acum. Voi fi primul presedinte rocker al tarii noastre”. Referitor la cele prezentate mai sus, despre cei doi liederi de sindicat, putem afirma o concluzie evidenta si anume ca, scopurile celor doi in materie de gestionare a inereselor muncitorilor aflati in acele sindicate sunt opuse. Diferite sunt si caracterele celor doua personaje principale. Intr-adevar, diferite sunt si tarile in care aceste doua personaje au animat scena, miscarea sindicala. Numele Hoffa singur provoaca emotii puternice si opinii. A fost el un erou vizionar sindical sau despot brutal? A fost el un cruciat al muncii sau un criminal? Cozma-„papusa politica a puterii criptocomuniste din Romania postdecembrista“.