IOSIF VULCAN - Teatru Din Publicații [PDF]

Zitiervorschau

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

1

I OSIF V ULCAN TEATRU DIN PUBLICAÞII

I OSIF V ULCAN

2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României VULCAN, IOSIF Teatru din publicaþii vol. I / Iosif Vulcan

ISBN (10)973-9401-68-6 ISBN (13)978-973-9401-68-5

© Fundaþia Rock Filarmonica Oradea www.rockfilarmonica.ro

LOGOIMAGOFONIE: Iosif Vulcan George Enescu Florian Chelu Madeva Marius V. Pop Adrian Buzaº Gabriel Bãruþa Dan Bureþia Alexandrina Chelu Ioan Moldovan Marin Chelu Tipar: METROPOLIS S.R.L. Oradea, str. Nicolae Jiga 31 Tel/fax: 0259 472640 Tel: 0788 845160 [email protected]

Lucrare apãrutã cu sprijinul Consiliului Judeþean Bihor

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

3

IOSIF VULCAN

TEATRU DIN PUBLICAÞII Volumul I

Biblioteca Revistei Familia Oradea, 2007

4

I OSIF V ULCAN

Închinãm eforturile noastre editoriale memoriei marelui cãrturar bihorean Lucian Drimba

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

Sultaniþa Comedie în cinci acte

5

6

I OSIF V ULCAN

Persoanele: Alexandru Dâmboviþeanu, proprietar mare Smaranda, soþia lui Zoe, fiica lor adoptivã Sultaniþa, vaduvã tânãrã Vasiliu Bistriþeanu, artist june Matei Strungaru, proprietar mare Octavian, fiul sãu Aureliu Traian, mare patriot Barbu Fluºtureanu, cavaler de industrie Ioniþã, servitor bãtrân la Dâmboviþeanu Safta, servitoare (Acþiunea se petrece la Bucureºti în timpul prezent.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

7

ACTUL I (Odaie mobilatã elegant, uºi în dreapta ºi în fund, în stânga o masã de scris.) SCENA I (Ioniþã ºi Safta.) IONIÞÃ: Bine zice zicãtoarea bãtrânã, cã dupã rãzboi mulþi viteji se gãsesc! Aºa am pãþit-o ºi eu. Când a pierit Nero, cãþeluºul doamnei, nimeni n-a cutezat sã meargã a-i spune asta. Numai eu. Acuma însã, care de care e mai viteaz. Dar sã vã fi vãzut în locul meu, înaintea ei! ªtiu cã aþi fi luat-o la sãnãtoasa. Mai bucuros m-aº duce în bãtãlie sã mã bat cu vrãjmaºii, decât sã stau cinci minute faþã-n faþã cu doamna noastrã... Adevãr a grãit cine a zis cã nu-i mai rãu decât s-ajungi slugã la cai albi ºi stãpân femeie sã aibi! De bunã seamã ºi acela o fi fost cutare Stan Pãþitul. SAFTA: Ba, mie mi se pare cã acela s-a numit Stan Ne’nsuratul! Numai holteii tomnatici vorbesc aºa. De ai fi însurat ºi dta, acuma n-ai avea aºa fricã mare de femei. IONIÞÃ: (Arãtând spre Safta.) Iatã-o, cine mã-nvaþã! Na dezlegat sacul încã, dar sã vezi vorbã adâncã! Ai ghicit-o! Sã mã fi însurat? Parcã n-aº avea ºi singur destule nacazuri, ci sã mã mai uit ºi la nevasta mea cum se rãsfaþã-n haine lungi, ca un ban în douã pungi. SAFTA: Uite, zãu. ªi asta þi-ar face bucuria. Frum’seþea muierii, fala bãrbatului. Cât de fericit ai fi acuma!

I OSIF V ULCAN

8

Câte odatã þi-ai face ºi chef ºi ai chema lãutarii sã-þi cânte. IONIÞÃ: Se vede cã nu ºtii zicãtoarea, cã cu lãutari ºi cu masã, aduci pe dracu în casã. SAFTA: Vãd cã astãzi eºti mânios, nu þi-oi mai vorbi darã. IONIÞÃ: Bine faci, cã numai în zadar îþi rãceºti gura; eu la toate vorbele tale rãmân surd ca Istrat. ªtii tu zicãtoarea lui Istrat? SAFTA: Ba. IONIÞÃ: Sã þ-o spun darã eu: „Bunã ziua, mãi, Istrate! Doi boboci de raþã, frate. Mãi, Istrate, tu eºti surdu? Mai era colea un cârdu!” Vezi, aºa n-aud nici eu când îmi lauzi pe doamna noastrã. Ea este ca tine, tu ca ea. Cioara lângã cioarã trage, alte pãsãri nu-i sunt drage. SAFTA: Mã duc, darã, sã nici nu mã mai vezi (Iese.) SCENA II (Dâmboviþeanu ºi Ioniþã.) DÂMBOVIÞEANU: (Intrând.) De-un ceas te tot chem, Ioniþã, ºi nu vii. IONIÞÃ: Iartã-mã, stãpâne, dar am fost la doamna: i-am spus o veste rea. S-a întâmplat o nenorocire mare. DÂMBOVIÞEANU: Ce? Doarã n-au jefuit hoþii moºia? Nu-mi pasã. E paguba directorului meu. Va avea mai puþin de furat. IONIÞÃ: Ba, o nenorocire mai mare DÂMBOVIÞEANU: Sau doarã ni-au ars casa? Nenorocul societãþii de asigurare. Niciuna, cãci voi fi silit a-i intenta proces pentru paguba neplãtitã. IONIÞÃ: Ba, ºi mai mare. DÂMBOVIÞEANU: Sau doarã a murit cumnata mea? Sãrmana! Mi-i jele de ea. Dar cel puþin urechile mele se vor bucura de liniºte. IONIÞÃ: Cum sã moarã, domnule, cã nici doctorul n-a fost la dnia ei? S-a întâmplat o nenorocire mai mare.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

9

DÂMBOVIÞEANU: Dar ce? Spune-mi-o, în sfârºit! IONIÞÃ: A pierit Nero. DÂMBOVIÞEANU: Nero! O nenorocitule, dar n-ai putut griji mai bine! [?] IONIÞÃ: In deºert auzii, i-a pisat dupã ce te-ai ars. A pierit ºi pace bunã! Totdeauna ce e mai scump aceea piere, cã ºi aþa acolo se rupe unde e mai subþire. Apoi, sã þi-o spun verde, domnule, nici nu-i de mine grija asta multã. Mai bine mã aflam io acolo la þarã, la moºia dtale unde am petrecut tinereþile mele. Lasã-mã iar acolo! Nu-mi place aici la oraº. Mi-am trãit traiul, mi-am mâncat mãlaiul. Sunt bãtrân. Apoi, zicãtoarea încã spune cã, zãu, calul bãtrân anevoie învaþã la lucru. DÂMBOVIÞEANU: ªi ºtie nevastã-mea asta? IONIÞÃ: ªtie. DÂMBOVIÞEANU: Cine i-a spus? IONIÞÃ: Eu. DÂMBOVIÞEANU: N-ai putut tãcea? IONIÞÃ: Ce folos era de tãcerea mea? Doamna, totuºi, mai târziu afla adevãrul. SCENA III (Tot aceia ºi Smaranda.) SMARANDA: (Cu mânie.) Am cugetat. Am ºtiut. Am fost sigurã cã voi pãþi aºa. Nenorocita de mine! Oh, cât de mult îmi plãcea cãþelaºul acela! Naveam bucurie mai mare decât când îl vedeam. ªi iatã, nu mai am nici petrecerea aceasta. Nero nu mai este. A pierit... Nero!... În deºert!... Nero nu se mai iveºte... De ce sã mai trãiesc eu în lume? IONIÞÃ: (La parte.) Sãrmana, tocmai aºa umblã ca o gãinã beatã. DÂMBOVIÞEANU: Liniºteºte-te, scumpa mea! Încã n-au dispãrut toate speranþele noastre. Voi lua mãsurile

I OSIF V ULCAN

10

potrivite ca sã-l gãsim. Îl voi anunþa prin ziare ºi sper cã nu în zadar. SMARANDA: Ah!... (Cãtre Ioniþã.) Dar tu, ce stai aici ca un butuc? IONIÞÃ: (La o parte.) O sã-mi i-au catrafusele, cã nu mi se prea aratã semne bune. Fuga e ruºinoasã, dar sãnãtoasã. (Iese.) SCENA IV (Dâmboviþeanu ºi Smaranda.) SMARANDA: (Lui Dâmboviþeanu.) ªi tu... tu... începi sã-mi înºiri aici la vorbe goale, în loc sã alergi sã ºi faci ceva. DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) Zãu, ºi mai bine va fi sã mã car de-aicea. (Cu voce naltã.) Bine zici, dragã, mã ºi duc, darã. SMARANDA: Unde? DÂMBOVIÞEANU: Mai întâi la camerã... SMARANDA: Nero a pierit ºi tu, în loc de a-l cãuta, te duci la camerã!? DÂMBOVIÞEANU: Astãzi are sã fie o ºedinþã interesantã. SMARANDA: ªi tu încã te mai poþi interesa de ceva, când ºtii durerea cumplitã ce mã consumã?! DÂMBOVIÞEANU: Am sã fac un amendament. SMARANDA: Nero nu mai este ºi tu faci... amendament! DÂMBOVIÞEANU: Trebuie sã-l fac! SMARANDA: Cine te sileºte? DÂMBOVIÞEANU: Partida. SMARANDA: Aºa darã, Partida cumpãneºte mai mult la tine decât durerea mea!? Dar cu partida te-ai cununat ºi nu cu mine? Ei i-ai jurat credinþã pânã la moarte, ºi nu mie? Într-adevãr, eu nu ºtiu cã oamenii însuraþi de ce se fac deputaþi? DÂMBOVIÞEANU: Din contrã, draga mea, mulþi holtei tocmai de aceea se aleg deputaþi ca sã se poatã însura.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

11

SMARANDA: Ei bine, fiindcã mai întâi mie mi-ai jurat credinþã iar nu camerei ºi partidei tale: mie îmi datoreºti ascultare ºi nu acestora. DÂMBOVIÞEANU: Aceasta e cea mai mare plãcere a mea. Dar de cumva te-aº ruga sã vii ºi tu la camerã... Ca cel puþin sã-þi faci niþicã distracþiune... SMARANDA: Ce-mi pasã mie acuma de camera voastrã!... Dar n-ai auzit ce nenorocire mi s-a întâmplat? DÂMBOVIÞEANU: Ba, auzi! Dar, în sfârºit, ce sã fac? Vrei sã-mi îmbrac haine de jale sau sã adresez vreo interpelaþiune ministrului? SMARANDA: Vreau sã stai acasã... Sau, mai bine, sã te duci sã cauþi în toate pãrþile pe Nero ºi sã mi-l aduci negreºit. DÂMBOVIÞEANU: Aºadarã, eºti decisã a nu ieºi? SMARANDA: Decisã. DÂMBOVIÞEANU: Îmi pare rãu, cãci la Apostolescu am vãzut niºte stofe noi. SMARANDA: ªi doarã vrei sã-mi comanzi vreo toaletã nouã? DÂMBOVIÞEANU: Doream sã-þi fac aceastã surprindere... SMARANDA: Ei bine, niciodatã nu-þi stric bucuria. Dacã vrei, nu-mi pasã, haidem sã le vedem! SCENA V (Smaranda, Dâmboviþeanu ºi Vasilie.) VASILIE: Sã mã iertaþi cã vã conturb aºa de timpuriu. Dar am voit s-alin cât mai curând întristarea onorab. doamne. SMARANDA: Doarã, Nero! VASILIE: L-am adus acasã. SMARANDA: Ah! îþi mulþumesc. DÂMBOVIÞEANU: Graþie Domnului din cer!

I OSIF V ULCAN

12

SMARANDA: Unde l-ai gãsit? VASILIE: La mine acasã. DÂMBOVIÞEANU: (Cu mirare suspectã.) La tine? VASILIE: A rãtãcit acolo. SMARANDA: ªi unde e acuma? VASILIE: Afarã în antiºambrã. DÂMBOVIÞEANU: Mai mare bucurie mi-ai fãcut decât dacã mi-ai fi spus cã ministeriul a cãzut. SMARANDA: Mã duc sã-l vãd... Nero!... Nero!... (Iese.) SCENA VI (Dâmboviþeanu ºi Vasilie.) DÂMBOVIÞEANU: Dar ian spune-mi, frate Vasilie, cum a rãtãcit Nero la tine? VASILIE: Cu Ioniþã. DÂMBOVIÞEANU: Aºa? E bine. VASILIE: El mi-a adus asearã niºte cãrþi de la domniºoara Zoe. DÂMBOVIÞEANU: Va sã zicã, Ioniþã e de vinã, cãci a uitat câinele acolo. (κi catã orologiul. La parte.) Soþia mea e ocupatã cu Nero. ªi eu mã pot arãta niþel la camerã, cel puþin pânã se va face apelul. (Lui Vasilie.) Însã iartã-mã, cã eu trebuie sã mã duc la camerã. Dar iatã vine Zoe. Petreceþi laolaltã. (Iese.) SCENA VII (Vasilie ºi Zoe.) VASILIE: ªi, iatã, se fãcu luminã! Luminã în inima mea. Soarele se ivi ºi razele sale plãcute pãtrunserã tot internul meu. Oh, Zoe, soarele vieþii mele, revarsã lucirea ochilor tãi asupra sufletului meu! Oh, vino aproape de mine ºi-mi vorbeºte cu vocea ta sonorã!... De un viitor, de o viaþã fericitã, unde cei ce se iubesc nu au nici o stavilã în calea realizãrii visurilor dulci.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

13

ZOE: Sã-þi vorbesc de viitor? De viitorul nostru? Dar pot sã fac oare aceasta, când inima-mi se zbuciumãn dureri? Poate sã luceascã steaua dacã razele-i sunt astupate de nori? Pot sã vorbesc eu de viitor când vãd cerul vieþii noastre atât de-ntunecat?... VASILIE: Numai þi se pare. ZOE: Ba nu! ªtii bine cã pãrintele meu rãposat m-a logodit încã în anii primi ai vieþii mele cu Octavian Strungaru al cãrui tatã i-a fost pritenul cel mai intim. Înainte de a muri, el a rugat cu limbã de moarte pe dl Dâmboviþeanu sã-mi fie epitrop ºi sã execute legãtura propusã de el. Epitropul meu zice cã ar face pãcat de moarte de cumva n-ar îndeplini dorinþa din urmã a pãrintelui meu. El aºtepta numai ca Octavian sã se re’ntoarcã de la Paris, unde a mers sã-ºi facã studiile; º-apoi mã va conduce la altar. VASILIE: În adevãr, el nici nu poate sã cugete altfel. A îndeplini rugarea amicului mort e o datorie sfântã. Apoi, chiar ºi dacã n-ar exista promisiunea fãcutã, între mine ºi între Octavian ar trebui sã prefere pe acesta. Ce sunt eu? Un biet pictor. Se zice cã am ºi un nume oarecare. În alte þãri mi-aº putea câºtiga palate cu penelul meu, dar sunt român ºi la noi artele umblã în zdrenþe... Pe când el, Octavian e bogat... ZOE: Oh! fie cât de bogat, eu totuºi nu-l voi putea iubi, inima mea va fi tot a ta. Fie diamantul în orice cadru, totuºi este mai scump decât orice piatrã. VASILIE: Îþi mulþumesc!... Aceste cuvinte mã încurajeazã... E mare piedica ce ne stã în cale, dar iubirea mea o va dãrâma... ªi de-ar fi cât stânca, iubirea mea s-ar face un fulger ºi ar nimicio... Sperã dar, Zoe... sperã!... ZOE: Sper, Vasilie. Cu toate acestea însã mã tem. Am o presimþire înfricoºãtoare cã noi niciodatã nu vom fi fericiþi!

14

I OSIF V ULCAN

VASILIE: Liniºteºte-te, scumpa mea. Cerul nu poate fi atât de sever faþã de noi. Pentru alþii amorul e leagãnul fericirii, numai pentru noi sã fie coºciugul durerii? ZOE: Eu mã tem de Octavian. VASILIE: Octavian e un june cult. Dânsul ºtie prea bine cã ne iubim. ªi un june de inimã nu poate sã-ºi ia de soþie o copilã despre care ºtie cã iubeºte pe altul. Peste câteva zile are sã soseascã acasã ºi atunci îi voi descoperi toate. ZOE: ªi de cumva dânsul... VASILIE: Nu va recede? Atunci? Atunci voi lua alte mãsuri. Voi face ce are sã facã un om de inimã; ceea ce trebuie sã fac pentru demnitatea amorului meu. ZOE: Vrei un duel? VASILIE: Alt mijloc nu este. ZOE: Nu! Pun preþ cã ºi acesta nu voi sã-mi cumpere viitorul, cãci orice ar fi rezultatul acestui duel, pentru mine ar naºte numai nefericire. VASILIE: Ei bine, dar eu niciodatã nu voi renunþa la iubirea ta. ZOE: ªi asta vei avea-o pentru totdeauna! SCENA VIII (Tot aceia ºi Barbu Fluºtureanu.) FLUªTUREANU: Bon Jour! Te rog, frate Vasilie, sã mã recomanzi domniºoarei... VASILIE: Barbu Fluºtureanu, fost coleg de ºcoalã al meu. ZOE: Mã bucur. FLUªTUREANU: Sã mã ierþi, domniºioarã, pentru aceastã cutezare! Viu de la þarã ºi am sã-l consult pe fratele Vasilie într-o cauzã importantã, foarte importantã. Fusei la domiciliul sãu, dar acolo mi se rãspunse cã dsul a venit la dvoastrã. Îmi luai, darã, libertate sã alerg aici, deºi necunoscut, ca sã-l pot întâlni.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

15

Deci îndatã îmi cer scuzele pentru aceasta cutezare; dar am comis-o în speranþa cã aicea mi se va ierta. ZOE: Nu am ce sã iert. FLUªTUREANU: Dºoarã, îþi datoresc mulþãmitã adâncã. Dar, totodatã ºi binecuvântez soarta cã, prin absenþa fratelui Vasilie, mi-a dat rara fericire de aþi putea face cunoºtinþã. ZOE: Eºti prea abundent în complimente! Ei bine, domnul meu, eu te las singur cu dl Bistriþeanu, ca sã-i poþi comunica acea cauzã importantã. (Merge cãtre uºã.) FLUªTUREANU: Mã rog, dºoarã, cauza mea nu este atât de grabnicã. ZOE: (Ieºind.) Însã, precum spuseºi, foarte importantã. Ar fi darã pãcat sã pierzi mãcar un minut. (Iese.) SCENA IX (Vasilie ºi Barbu.) VASILIE: Ei bine, s-aud acum motivul venirii tale! FLUªTUREANU: Frate Vasilie, eu vreau sã mã însor. VASILIE: ªtiu. Mi-ai spus-o cel puþin de o mie de ori. FLUªTUREANU: Ei bine, nu ºtii undeva atare partidã bunã? VASILIE: Nu mã ocup de asemenea afaceri. FLUªTUREANU: Ce zici de copiliþa asta? (Aratã spre locul unde [ºezuse] Zoe.) VASILIE: Ce fel? Doar îþi place? FLUªTUREANU: Încã nu ºtiu, dar îndatã þi-oi spune. Are parale? VASILIE: Are. FLUªTUREANU: Aºadar, eu o ador. VASILIE: Zãu! Degrabã te-ai hotãrât! FLUªTUREANU: Oh, frate, dacã e vorba de parale, nu ezit eu nici un moment. VASILIE: Dar atuncea þie nu nevastã, ci bani îþi trebuie.

I OSIF V ULCAN

16

FLUªTUREANU: Nevastã cu bani. VASILIE: Sau mai bine: bani cu nevastã. FLUªTUREANU: Cum vrei! În timpul mai nou, aceste douã concepte sunt aºa de strâns legate încât nu se pot despãrþi. Ele au devenit unicele douã puncte cari formeazã programa tuturor însurãþeilor... Va sã zicã, Zoe ar fi o partidã bunã? VASILIE: Se poate. FLUªTUREANU: Haid s-o peþim darã! VASILIE: Acum, îndatã? FLUªTUREANU: Da. În chestiuni de-aceste nu-i iertat sã întârzii, cãci vine altul ºi rãmâi cu buzele umflate... De când tot caut eu o partidã bunã! ªi tocmai acum sã stau pe gânduri când în urmã gãsii una!... Haid, haid, sã vorbim cu tat-sãu... ªi cerem mâna ei! VASILIE: Dar nici el, nici fata nu te cunosc încã! FLUªTUREANU: Avea-vor destul timp sã mã cunoascã mai târziu... Dar acuma, haid, nu întârzia nici un minut! De voi avea noroc, nu voi uita nici de tine. VASILIE: Mulþam. Dar nu vei avea. FLUªTUREANU: Pentru ce? VASILIE: Pentru cã ai venit târziu. Zoe deja e logoditã. FLUªTUREANU: Lo-lo-lo-go-go-ditã!? Iatã-mã-s cãzut din cer! Dar pentru ce nu mi-ai spus aceasta din capul locului?... Logoditã? ªi doarã tocmai cu tine? Te rog, adã-þi aminte ºi de mine în zilele fericirii tale ºi, de vei auzi undeva, recomandã-mi ºi mie o partidã bunã! SCENA X (Tot aceia ºi Traian.) TRAIAN: Vã salut cu bucurie, deºi inima mea se îneacã în suspine. VASILIE: Dar ce þi-i? TRAIAN: Mã consumã întristarea.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

17

VASILIE: Doarã þi-a murit cineva? FLUªTUREANU: Dacã a fost bogat, nu te necãji! Bine a fãcut cã s-a dus. Cel puþin þi-a lãsat parale. Placemi-ar sã am ºi eu rude de-aceste! Cum aº mai plânge la moartea lor! Aº vãrsa ºiroaie de lacrimi – de bucurie. TRAIAN: Egoist eºti! Aflã darã cã izvorul lacrimelor mele nu este o durere particularã, ci generalã. VASILIE: Generalã! TRAIAN: Da. Nu vre-un membru al familiei mele e bolnav, ci þara trage pe moarte. VASILIE: Eu nu vãd. TRAIAN: Pentru cã nu te ocupi de politicã. VASILIE: Zãu, ºi mai bine ar fi dacã ºi mai mulþi ar face ca mine, cel puþin aceia cari nu se pricep la politicã. TRAIAN: Nu poþi sã nu te ocupi când vezi frânele guvernului în niºte mâini atât de nedibace. FLUªTUREANU: Jos guvernul! TRAIAN: Acum vorbeºti bine... Dar fratele Alessandru acasã-i? VASILIE: Ba. E dus la camerã. TRAIAN: Aºadar, mã duc ºi eu acolo. FLUªTUREANU: Mai stai puþintel! Am o rugare. TRAIAN: Poftim! FLUªTUREANU: Am avut ocazia sã admir tocmai acum înaltele sentimente de patriot al dtale. Iubeºti þara, vrei sã fie fericitã, prin urmare doreºti ca toþi fii ei sã se bucure de mulþãmire deplinã. Onoare unei inimi atât de sublime! TRAIAN: Ai vedea dta sã fim noi ca guvern ce am face. Eu însumi aº sacrifica... FLUªTUREANU: Eu darã, întemeiat pe credinþa aceasta, îmi iau voia a cere sprijinul dtale în favoarea mea. TRAIAN: (Speriat.) Ce? ce? Eu sunt om sãrac! FLUªTUREANU: Ah! unde gândeºti! Cum sã cuget eu la vre-un ajutor material?! O recomandaþiune moralã este tot ce doresc.

18

I OSIF V ULCAN

TRAIAN: Ah! înþeleg! Dta vrei ca prin înalta mea influenþã sã-þi câºtig vre-un post. Bucuros! Am prieteni ºi printre guvernamentali. Sau voi vorbi cu ministrul; fiecare se teme de mine. Mai, de va fi trebuinþã, voi merge ºi la Vodã. Mãria Sa mã cunoaºte. FLUªTUREANU: Oh! eu nu cer aºa lucru mare. TRAIAN: Ce vrei darã dta? FLUªTUREANU: Vreau sã mã însor. Deci, binevoieºte a-mi spune vre-o partidã bunã! TRAIAN: (Îl priveºte mânios.) Dta mã insulþi! FLUªTUREANU: Doamne apãrã ºi pãzeºte! A insulta pe un patriot atât de mare! Ar fi un pãcat. Cu sinceritate ºi cu stimã te rog spune-mi, ºtii undeva vre-o partidã bunã? TRAIAN: ªtie tata dracului. Doarã nu sunt eu birou de informaþiune ca sã þin minte toate secãturile câte se nãscocesc în oraº. FLUªTUREANU: Cugetã mai adânc! Nu cumva între cele mai multe griji ce le nutreºti pentru înflorirea þãrii, s-a furiºat ºi vre-o ºtire despre cutare partidã bunã?! TRAIAN: Ei bine, ca sã scap de dta, ºtiu una. FLUªTUREANU: ªtii? Vezi, aºa. Te rog spune-mi-o darã numaidecât. Chestiunea principalã e zestrea. TRAIAN: Cinci mii de galbeni. FLUªTUREANU: (La o parte.) Datoria mea se urcã la douã mii de galbeni, deci mi-or mai rãmâne trei mii. (Cu voce înaltã.) Condiþiunea primã se primeºte. Celelalte sunt secundare. Haidamu la ea! TRAIAN: Ce fel? Nici nu doreºti sã afli dacã dânsa e tânãrã, bãtrânã, frumoasã sau urâtã? FLUªTUREANU: Condiþiunea primã suplineºte orice defecte ar avea ea. Nu-mi pasã, fie cât de urâtã, bãtrânã, oarbã sau ºchioapã, o iau. Haidamu la ea! TRAIAN: Nu-mi pasã! (Ies ambii.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

19

SCENA XI (Vasilie singur.) VASILIE: Curioºi, doi oameni! unul face tot opoziþiune, celãlalt îºi catã neîncetat o partidã bunã!... Bine cã s-au dus!... Acum grãbesc ºi eu sã aflu pe Zoe. ([Intrã Sultaniþa.].) SCENA XII (Vasilie ºi Sultaniþa.) SULTANIÞA: Bunã ziua, domnule Bistriþeanu! VASILIE: Ah! ce surprindere! SULTANIÞA: Se pare c-am rãtãcit. VASILIE: Unde ai voit sã mergi? SULTANIÞA: La cumnatul meu Aureliu Traian. Mi s-a spus cã ºede în casele acestea. VASILIE: Dânsul locuieºte chiar în vecinãtate. Aici ºede dl Dâmboviþeanu. SULTANIÞA: Nu-l cunosc. De mult n-am fost la Bucureºti. De când a murit bãrbatul meu am petrecut tot în strãinãtate. Acum viu de la Paris. Am sã stau numai câteva zile aici, apoi iar voi lua lumea în cap. VASILIE: Aºa iute? SULTANIÞA: Da. În vara trecutã, la bãile de la Ostende, fãcui cunoºtinþa unei dame din Amsterdam ºi îi promisei cã voi petrece iarna la dânsa. De acolo, apoi, cine ºtie unde mã voi duce. Nu pot sta mult într-un loc, asta e în contra firei mele. Eu numai atunci par a trãi când cãlãtoresc. Dar, ia spune-mi, amicul meu, cum mai trãieºti? Ce lucrezi? Desigur, la cutare tablou ce l-a comandat vre-un boier de ai noºtri. VASILIE: Din contra, mã ocup de ideea ca sã deschid un atelier de fotografie. Alte arte nu înfloresc la noi. SULTANIÞA: Dar ce-þi face nevasta? Sau nu eºti încã însurat?

20

I OSIF V ULCAN

VASILIE: Încã nu ºi doarã nici nu voi fi. SULTANIÞA: Cum aºa, iubitul meu amic? Nu cumva sã disperi! Între toate slãbiciunile omeneºti, disperaþiunea e cea mai periculoasã. Asta e mama sinuciderii. Dta eºti încã tânãr, ai viitor. Lasã disperaþiunea pentru sufletele mici! Râde de lume ºi de necazurile ei materiale ºi spereazã! A nu refuza puþinul, ci a-l primi sperând cu inima liniºtitã mai mult, dar totdeauna sperând – iatã cheia filosofiei adevãrate... Dar acuma, sã încheiem aceastã conferinþã filosoficã! Grãbesc. Vreau sã-ntâlnesc cât mai curând pe cumnatul meu. ª-apoi sã plec iarãºi în strãinãtate. VASILIE: ªi de fel nu vrei sã rãmâi la noi în þarã? SULTANIÞA: Nu e cu putinþã. Þi-am spus-o cã nu pot sã stau mult într-un loc. Dacã nu cãlãtoresc, îmi pare cã nu trãiesc. Azi admir cerul stelos în oraºul lagunelor, mâine mã cãruþ pe câmpii eliseici ºi pomâine stau flegmatic la vorbã cu fiul Albionului... SCENA XIII (Tot aceia ºi Octavian Strungaru.) OCTAVIAN: Ah! doamnã Sultaniþa, n-am sperat sã am fericirea a te revedea aici. La convenirea noastrã din urmã în teatrul „Odeon” mi-ai spus cã vei cãlãtori la Amsterdam. SULTANIÞA: Am sã plec peste câteva zile acolo, dar mai întâi trebuie sã regulez nescari afaceri familiale cu cumnatul meu. OCTAVIAN: Frate Vasilie, chiar în momentul acesta sosii, încã nici pãrintele meu nu ºtie cã sunt acasã. Doream sã te vãd mai înainte de toþi pe tine. Mi se spuse cã eºti aici ºi astfel plecai a te cãuta. Mã bucur cã te gãsii. VASILIE: Îþi mulþumesc.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

21

OCTAVIAN: ªi acuma sã vã spun cauza venirii mele aici. ªtiþi cã pãrinþii domniºoarei Zoe ºi pãrinþii mei ne logodirã fãrã ºtirea noastrã, încã în etatea fragedã a copilãriei. Ei bine, eu ºtiu prea bine cã dânsa te iubeºte pe tine; iarã pe altã parte, trebuie sã vã descopãr ºi aceea cã ºi eu mi-am ales încã la Paris altã mireasã. Epitropul Zoei însã þine la dorinþa amicului sãu rãposat. Tatãl meu asemenea. Ei voiesc sã iau de soþie pe domniºoara Zoe. Va sã zicã, situaþiunea e foarte periculoasã. Ei bine, spuneþi-mi acuma, cum sã scãpãm noi, eu ºi domniºoara Zoe, din încurcãtura aceasta? SULTANIÞA: Te cunosc pãrinþii Zoei? OCTAVIAN: De zece ani n-am fost acasã. De atunci mam strãmutat cu totul. SULTÃNIÞA: Ei bine, eu o sã vã scap. OCTAVIAN: Cum? SULTÃNIÞA: Vei vedea în urmã. SCENA XIV (Tot aceia ºi Ioniþã.) IONIÞÃ: [Intrã.] Domnul Dâmboviþeanu vine. VASILIE: Sã mergem! (Ies toþi trei.) SCENA XV (Ioniþã singur.) IONIÞÃ: S-au dus ºi io am rãmas ca ºchioapa la dans. Dar mã car ºi eu, cãci aud glasul cuconiþei. Sunã plãcut, ca al pãuniþei. Fug, fug de ea, ca dracul de tãmâie, cãci acuma n-am mai multã omenie la dânsa decât câinele cu oala-n cap. (Iese.) (Cortina se lasã.)

I OSIF V ULCAN

22

ACTUL II (Salon de vizitã, mobile, de cele mai moderne.) SCENA I (Dâmboviþeanu singur.) DÂMBOVIÞEANU: Mult timp mai consumã ºi camera! ne’ncetat trebuie sã stai tot acolo. Acuº e ºedinþã, acuº trebuie sã lucrãm în secþiuni, acuº... nu ºtiu ce mai facem... Însã tot rãul are ºi partea sa bunã. Pânã când sunt la camerã, petrec departe de casa mea, va sã zicã nu aud gura nevestei mele. SCENA II (Dâmboviþeanu ºi Smaranda. [care intrã]) SMARANDA: Ce fel? Ce ziseºi acum? Ian sã te mai aud încã o datã!... Frumos, foarte frumos! E un ce cu totul convenabil sã vorbeºti astfel despre fiinþa ce þi-ai ales de soþie pentru toatã viaþa. Dtale, adecã, nu-þi place gura mea! Ei bine, dacã nu-þi place, eu chiar ºi pentru aceia voi tot vorbi, voi striga, voi... DÂMBOVIÞEANU: Destul! Destul! SMARANDA: Nu e destul! Încã nu-i destul! Eu ºtiu când e destul. DÂMBOVIÞEANU: Vorbeºte darã cât þi-a place! SMARANDA: Acum nu mai vorbesc, dacã zici sã mai vorbesc, tac ºi nu grãiesc nici un cuvânt. DÂMBOVIÞEANU: Ce bine ar fi dacã mai de multe ori te-ai mânia aºa!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

23

SCENA III (Tot aceia ºi Ioniþã. [care intrã]) IONIÞÃ: Dl Matei Strungaru! (La o parte.) Mi se pare cã iarãºi s-a ivit ceva crimpitia, cãci coconiþa-i bosumflatã ca un tutean... Stãpânul meu în camerã vrea sã cârmuiascã o þarã, dar acasã nu-i în stare a domni nici asupra nevestei sale. SCENA IV (Tot aceia ºi Matei Strungaru. [care intrã]) STRUNGARU: Vã salut! IONIÞÃ: (La o parte, arãtând spre Strungaru.) ªi acesta e om d-acela despre care zice zicãtoarea: „Fã omul dintr-un lemn de tei ºi-l boteazã Matei!” (Iese.) SCENA V (Tot aceia afarã de Ioniþã.) DÂMBOVIÞEANU: Ce e nou, frate Matei? STRUNGARU: Am adus o noutate importantã ºi foarte interesantã pentru noi. SMARANDA: Ce , ce , ce s-a întâmplat? Spune-mi-o iute! STRUNGARU: Cer scuzele mele cã v-am încordat aºa de tare curiozitatea. Dar bucuria mã face confuz. O scrisore primitã tocmai în momentul acesta de la fiul meu din Paris îmi prevesteºte cã dânsul zilele acestea va sosi acasã. SMARANDA: Ah, vine Octavian! STRUNGARU: Da, Octavian vine! Vã puteþi închipui bucuria mea pãrinteascã! De zece ani nu l-am vãzut! De atuncea s-a strãmutat cu totul. Poate cã nici nu l-oi cunoaºte. Oh, ce bucurie, ce bucurie pentru mine! Îndatã ce primii scrisoarea lui, alergai aice sã v-o spun numaidecât. DÂMBOVIÞEANU: Îþi mulþumim! ªi noi ne bucurãm.

I OSIF V ULCAN

24

STRUNGARU: Aveþi sã vedeþi ce fiu bun ºi brav e dânsul! Nu ºtiu ce sã admir mai mult în el? Modestia sau cultura, bunãtatea sau afabilitatea sa? Apoi, ce sã zic despre simþul sãu patriotic? Acesta n-are pereche! Dar nu vã previn. Acuº îl veþi vedea. SCENA VI (Tot aceia ºi Ioniþã.) IONIÞÃ: Stãpâne, la uºã stã un pierde-varã. Sã-l las a intra? Mi se pare cam ciudat îmbrãcat. Are un sac în spate. Zice cã-l cheamã Octave Strungaru. STRUNGARU: Octavian aice? Ah, inima mea! DÂMBOVIÞEANU: Spune-i sã pofteascã. IONIÞÃ: (Din uºã, cãtre Octavian.) Poftim, coconaºule! Dar lasã sacul acela afarã! (La o parte.) Falã goalã, traistã uºoarã. (Iese.) SCENA VII (Tot aceia ºi Sultaniþa.) SULTANIÞA: (În costum bãrbãtesc ºi cu un plaid pe spate.) Bon jour, madame et messieur! Eu sunt Octavian Strungaru. Chiar în momentul acesta sosii de la Paris. STRUNGARU: O-O-Octavian! Vino la pieptul meu iubitor! (Vrea s-o sãrute.) SULTANIÞA: (Oprindu-l cu mâna.) Pardon, monsieur! Mã rog, mã rog! Nu aºa cu foc! Sã ºtiu, mai întâi, pe cine am onoarea a vedea înaintea mea? STRUNGARU: Nu mã cunoºti? SULTANIÞA: Parole d’honeur! N-am onoarea. STRUNGARU: Eu sunt tatãl tãu. SULTANIÞA: (La o parte.) Am ºi uitat cã am tatã! (Cãtre Strungaru.) Eh, bien, domnul meu, îmi pare bine cã te revãd.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

25

STRUNGARU: (Cu ironie.) Nu mai zice! Îþi pare bine? Zãu, mare graþie! (Serios.) ªi alte cuvinte nu gãseºti pentru exprimarea bucuriei tale? SULTANIÞA: Ah! pardon, mon cher papa! Uitasem cã sunt în orient. Aici, mi se pare, ºi acuma e datina ca bãrbaþii sã se sãrute... Quelle simplicité!... Ce urâtã datinã e asta!... Noi, acolo-n Europa civilizatã, ne salutãm numai astfel: Îmi pare bine... Mã bucur... STRUNGARU: (Cu dispreþ.) Aºa?... Ei, bine, ºi eu mã bucur darã! SULTANIÞA: Vezi aºa! ... C’est bien! DÂMBOVIÞEANU: Sã mã ierþi, domnule, dar nu e bine aºa... Apoi, de ce atâtea vorbe franceze? SULTANIÞA: De ce? Din o cauzã foarte simplã. Pentru cã în limba românã încã nu avem toate expresiunile. DÂMBOVIÞEANU: Dacã nu avem, sã le facem. Dar sã nu vorbim de jumãtate româneºte, de jumãtate franþuzeºte! SULTANIÞA: Chacun a gôut! Precum vãd, dta urãºti limba francezã. DÂMBOVIÞEANU: Din contra, o admir, cãci e frumoasã, clarã ºi bogatã. Dar când vreau sã vorbesc româneºte, nu am de a face cu nici o limbã strãinã. SULTANIÞA: Dar este de bon ton sã amesteci cât de multe cuvinte franceze. DÂMBOVIÞEANU: ªtiu. Dar atunci, nu vom vorbi curat limba noastrã. SULTANIÞA: ª-apoi?... DÂMBOVIÞEANU: Asta e ruºine. Naþiunea care nu-ºi cultivã limba, e dispreþuitã. Oricât de frumoasã sã fie limba francezã, ca român în þara mea ºi în casa mea,eu prefer limba românã, pentru cã e limba strãmoºilor noºtri, pentru cã aceea e a noastrã. STRUNGARU: Bravo!

26

I OSIF V ULCAN

SULTANIÞA: Fi donc! Nu luaþi în nume de rãu, dar îmi vine sã râd... Ce idei primitive!... Admir ºi eu patriotismul naþiunilor mari, dar la popoarele mici aceasta devine un ce ridicol, un non-sens... Francezii, englezii sau germanii pot sã þinã la idiomul lor, cãci sunt niºte naþiuni mari, da ce voim noi, o mânã de oameni? DÂMBOVIÞEANU: Voim sã trãim ºi numai aºa vom trãi, dacã ne vom iubi ºi cultiva limba. SULTANIÞA: Poftim, si’l vous plâit. Eu voi prefera limba francezã, cãci astfel lumea toatã mã va înþelege. DÂMBOVIÞEANU: Dar nimeni nu va ºti cã eºti român. SULTANIÞA: Ce-mi pasã mie!... Eu sunt cosmopolit... STRUNGARU: Eºti, zãu, tu un cosmopolit. DÂMBOVIÞEANU: Dar pãrintele dtale tocmai acuma îmi spuse cã eºti un mare român. SULTANIÞA: Copilãria! Da, eram odatã, pe când mã aflam acasã, dar timpul acela al întunericului a trecut. M-am deºteptat, m-am civilizat, cãci am fost în lumea cultã. STRUNGARU: Pãcat cã n-ai rãmas acolo pentru totdeauna. SULTANIÞA: A trebuit sã vin. Am aici o misiune providenþialã. DÂMBOVIÞEANU: (Lui Strungaru.) Ce modestie! (Cãtre Sultaniþa.) ªi care este misiunea dtale? SULTANIÞA: Sã regenerez þara aceasta. DÂMBOVIÞEANU: ªi cum vei îndeplini aceasta? SULTANIÞA: Prin emanciparea femeilor. SMARANDA: Bravo! DÂMBOVIÞEANU: Mai bine ai emancipa întâi pe bãrbaþi!... SMARANDA: Asta nu se poate. DÂMBOVIÞEANU: (Soþiei sale.) Ai dreptate. Asta nu e cu putinþã... Dar eu trebuie sã mã duc... Vii ºi tu, Smarando? SMARANDA: Ba.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

27

DÂMBOVIÞEANU: La Apostolescu? SMARANDA: Mã duc... Cum sã nu mã duc!? (Ieºind.) Adio, june cavaler al emancipãrii femeilor! SULTANIÞA: Adio, frumoasã doamnã! DÂMBOVIÞEANU: (Cu sarcasm, lui Strungaru.) Frate Matei, te vom lãsa singur cu fiul tãu, sã te poþi bucura de el neconturbat. (La o parte.) Ce mai ginere o sã am! (Dâmboviþeanu ºi soþia sa ies.) STRUNGARU: ªi eu trebuie sã mã duc... (Cu ironie.) Îmi pare bine cã te-am revãzut... Mã bucur... (Iese.) SCENA VIII (Sultaniþa singurã.) SULTANIÞA: Bravo!... Primul meu debut a reuºit de minune bine!... Încã câteva scene de acestea º-apoi succesul îmi va fi sigur... Prin purtarea mea, Dâmboviþeanu într-atâta va urî pe Octavian pe care îl reprezint, încât, odatã cu capul, nu va consimþi sã-ºi mãrite fata dupã el... Atunci, apoi Zoe va putea fi a lui Vasilie... Cu ce plãcere voi depune atuncea masca ºi cu ce bucurie voi zice cã eu nu sunt Octavian, ci Sultaniþa! SCENA IX (Sultaniþa ºi Fluºturanu.) FLUªTURANU: Salutare! SULTANIÞA: Mã bucur! FLUªTURANU: Eu caut pe domnul Octavian Strungaru. Mi s-a spus cã a venit aici. SULTANIÞA: Ai fost bine informat. Dânsul e aici. FLUªTURANU: Unde? SULTANIÞA: În odaia asta. FLUªTURANU: (Priveºte în jur de sine.) Nu-l vãd. SULTANIÞA: Mã mir, cãci Octavian e acela cu care vorbeºti în momentul prezent.

28

I OSIF V ULCAN

FLUªTURANU: Dta? SULTANIÞA: Eu. FLUªTURANU: Nu se poate. SULTANIÞA: Pentru ce? FLUªTURANU: Pentru cã eu chiar în momentul trecut vorbii cu dl Octavian ºi... SULTANIÞA: ªi? FLUªTURANU: Acela nu erai dta. SULTANIÞA: Bine zici. Acela cu care ai vorbit dta, nu eram eu, dar nici dânsul nu era Octavian. FLUªTURANU: Curios! ªi, cu toate acestea, el a zis cã este Octavian. SULTANIÞA: Ei bine, þi-am spus cine sunt. Ce pofteºti? FLUªTURANU: Aºadar, dacã în adevãr dta eºti Octavian ºi nu ºarlatanul cel de mai nainte, cautã sã afli ºi dta cine sunt eu... Barbu Fluºturean. SULTANIÞA: Îmi pare bine. FLUªTURANU: Poziþiunea mea socialã?... Sunt neatârnãtor. SULTANIÞA: Va sã zicã n-ai primit nici un post? FLUªTURANU: (La o parte.) Pentru cã nu mi s-a conferit. SULTANIÞA: Pagubã! Ar fi trebuit sã aduci ºi dta aceastã jertfã þãrii. FLUªTURANU: Ce n-aº face eu pentru þarã! Dar n-am putut sã primesc nici un post. (La o parte.) Pentru cã ar fi trebuit sã lucrez. SULTANIÞA: În sfârºit, sunt ºi alte terenuri pe cari poþi folosi þãrii. FLUªTURANU: Chiar pe un astfel de teren voiesc sã pãºesc eu acuma. SULTANIÞA: Ah! te felicit! ªi care e terenul acela? FLUªTURANU: Viaþa conjugalã. Voiesc sã mã însor ca astfel sã întemeiez ºi eu o familie. SULTANIÞA: Prea frumos! FLUªTURANU: Sunt înamorat. (Se apropie de ea.) SULTANIÞA: (Oprindu-l.) Nu aºa cu foc, domnul meu! Te cred eu ºi dacã vorbeºti mai liniºtit. E un ce

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

29

natural ca cel ce voieºte sã se însoare, cautã sã fie ºi înamorat... Dar pentru ce-mi spui asta mie? Doarã voieºti sã mã chemi de martor? FLUªTURANU: Încã nu pot sã-mi fac aceastã datorie plãcutã, cãci nu ºtiu pe cine voi lua de soþie! SULTANIÞA: Nu ºtii, ºi totuºi eºti înamorat? FLUªTURANU: Nu ºtiu, pentru cã subiectul visurilor mele dulci e un ideal pe care nu l-am gãsit încã în realitate. SULTANIÞA: Ah! un ideal... Ce sentimental! FLUªTURANU: O! eu sunt foarte sentimental. Pentru idealul meu aº sacrifica bucuros tot ce am. (La o parte.) Pentru cã n-am nimica. SULTANIÞA: ªi, desigur, idealul dtale e creaþiunea unei fantezii poetice!? O figurã sublimã, o talie majesticã, o frunte de marmorã, o guriþã de rubin, niºte ochi... FLUªTURANU: Se poate. Dar eu la asta nu m-am gândit. SULTANIÞA: (Cu mirare.) Nu? FLUªTURANU: Acestea sunt niºte amãnunþimi de cari nu mã pot ocupa de fel. SULTANIÞA: Mã mir. FLUªTURANU: Eu desconsider exteriorul. SULTANIÞA: ªi adori numai spiritul? Un adevãrat idealist! FLUªTURANU: Nu pretind nici spirit. SULTANIÞA: Ce vrei darã? FLUªTURANU: Numai zestre. SULTANIÞA: Brr! Pari cam cãzut din cer. Dar, astfel, ce fel de idealist eºti dta? FLUªTURANU: Idealist – realist. SULTANIÞA: Ha ha ha! Va sã zicã, dta eºti înamorat de zestre. FLUªTURANU: Acesta e amorul cel mai durabil. Ei bine, acuma dupã ce îl ºtii, te rog recomandã-mi undeva o partidã bunã! SULTANIÞA: Dar eu nu prea am cunoºtinþe. De zece ani n-am fost în þarã.

I OSIF V ULCAN

30

FLUªTURANU: Nu pretind ca partida cerutã sã fie din þarã. Nu-mi pasã oriunde s-ar afla. SULTANIÞA: Oriunde?... Eu ºtiu una. (La o parte.) Iatã un mire pentru prietena mea din Amsterdam care voieºte sã se mãrite! (Cu voce naltã.) Dar e cam departe. FLUªTURANU: Nu-mi pasã de depãrtare. Fie la Paris, la Londra, la Madrid, la Petersburg sau la Camciatca, eu mã duc bucuros. SULTANIÞA: Ea se aflã la Amsterdam. FLUªTURANU: Ah! Amsterdam, Amsterdam, tu eºti cuibul fericirii mele... Dar cum voi ajunge acolo? SULTANIÞA: Cu mine? FLUªTURANU: Când? SULTANIÞA: Peste câteva zile. FLUªTURANU: Câteva zile ºi eu voi fi fericit!... Iartãmã, domnul meu, sã te îmbrãþiºez! SULTANIÞA: Nu te osteni... Îmbrãþiºarea îmi face strângere de inimã! FLUªTURANU: Aºadar, când vom pleca? SULTANIÞA: Te voi înºtiinþa. FLUªTURANU: Prea bine. Acum mã duc (La o parte.) sã fac pe socoteala aceasta o datorie nouã. (Cu voce naltã.) Adio, adio! (Iese.) SCENA X (Sultaniþa ºi Ioniþã.) IONIÞÃ: Coconaºule! SULTANIÞA: Ce-i? IONIÞÃ: Ai ajuns ºi dta la bine ca ºi cioara prinsã-n par. SULTANIÞA: Cum aºa? IONIÞÃ: Aºa, cã stãpânul meu s-a supãrat pe dta ºi acuma e tot foc ºi pârjol. Aici ai isprãvit-o! Ce-a fost dulce, s-a mâncat; ce-a fost verde, s-a uscat. SULTANIÞA: Dar doamna?

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

31

IONIÞÃ: Doamna? falã goalã, traistã uºoarã! Ea pare mai împãcatã cu dta. Dar, nu ºtiu din ce pricinã, iarãºi s-a certat cu domnul. S-a mâniat rãu pe sat ºi trei zile n-a mâncat. SULTANIÞA: Va sã zicã, e rãu! IONIÞÃ: Aºa te omenesc, cât mai cã te pun cu ochii pe foc. SULTANIÞA: Aºadar, e tare rãu? IONIÞÃ: Eu þi-aº sfãtui, coconaºule, sã te ren’torci dta în þara franþuzeascã ºi sã dai pace coconiþei nostre, pentru cã cu sila o poþi lua dar, îþi spun, pe cinstea mea, cã ea nu te iubeºte de fel. Apoi, ºtii dta zicãtoarea bãtrânã despre silã? „Când vor vrea ciobanii-n strungã, ºi pe þapi îi pot sã-i mulgã, dar în loc de lapte-or strânge de la dânºii numai sânge”. SULTANIÞA: Îþi mulþumesc, moºule, de învãþãturã, dar eu nu mã duc. Voi rãmâne aici. Zoe trebuie sã fie a mea. IONIÞÃ: Apoi, atunci te poartã altfel! ªtii dta, coconaºule, cã tot sacul îºi aflã petecul, aºa ºi pentru pricina dtale vom gãsi atare petec care sã cârpeascã ce-i stricat. SULTANIÞA: Ce? IONIÞÃ: Nu în zadar mã cheamã Ioniþã. Apoi, ºtii zicãtoarea cã: „Asta moºu Ioan o ºtie, pe el sã-l chemãm sã vie, cã a fost odat’ la mori ºi în târg de douã ori.” Apoi, sã þi-o spun, darã! SULTANIÞA: Te ascult. IONIÞÃ: Este în casa asta o servitoare tânãrã de o cheamã Safta. Ea îþi poate strica mult pentru cã ºi coada securii face rãu pãdurii, dar îþi poate ºi folosi mult, pentru cã cu peºtele mic se prinde peºtele mare. Dacã vei câºtiga pe Safta pe seama dtale, ea va vorbi cu doamna, doamna cu domnul ºi atunci lucrul dtale va fi ca isprãvit. SULTANIÞA: Bine zici.

I OSIF V ULCAN

32

IONIÞÃ: E lesne a zice la lucru gata cã e bine, dar a fost greu a-l nimeri. E lesne a gãsi prescura în bisericã dacã o slujeºte popa. SULTANIÞA: (La o parte.) Va sã zicã, trebuie sã întãrât ºi pe Safta în contra mea, dacã vreau sã reuºesc. IONIÞÃ: Iatã, vine coconiþa Zoe. Eu mã duc! (Iese.) SCENA XI (Sultaniþa ºi Zoe.) SULTANIÞA: (La o parte.) Nimica nu dezgustã fetele mai mult, decât dacã vãd cã junele e neghiob, neisteþ. Am sã mã port, darã, ºi eu aºa ca ºi dânsa sã mã urascã ºi mai tare. ZOE: (La o parte.) Ah, acesta e Octavian! A sosit, darã, ºi acest moment trist penntru mine! (Pauzã.) Însã, ce om curios e acesta! Mã vede cã sunt aici ºi totuºi nu grãieºte nici un cuvânt. Ei bine, nici eu nu voi vorbi. O sã vedem pânã când va dura tãcerea aceasta?! (Tãcere.) SULTANIÞA: Hm, hm! (Tuºeºte.) Nu mã aude! Hm,hm! (Iarãºi tuºeºte.) ZOE: (La o parte.) Cum tuºeºte, ca sã-l auzi! Apoi, tuºeºte numai, tuºeºte! Eu nu te aud. SULTANIÞA: (Doboarã o cutie de pe masã.) Hm! ZOE: (Speriatã.) Ce e asta? Cine a doborât cutia? SULTANIÞA: (Confuzã.) Eu... eu... eu n-am doborât-o! ZOE: Ce fel? ªi dta eºti în odaie? Cugetam cã sunt singurã. SULTANIÞA: Ba. ZOE: ªi cu cine am onoarea a vorbi? SULTANIÞA: Eu... eu... eu? Mi-e ruºine sã-þi spun. ZOE: Dar spune-mi! SULTANIÞA: Eu sunt mirele dtale. (κi întoarce faþa în jos.) ZOE: Al meu? SULTANIÞA: Da! Asta mi-a spus tata!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

33

ZOE: Ei bine, domnul meu, mã bucur! SULTANIÞA: (Cu sfialã.) ªi eu mã bucur. ZOE: (Dupã [o] pauzã.) ªi ce noutate mi-ai adus de la Paris? SULTANIÞA: Noutatea cea mai importantã, pe timpul când plecasem, era aceea cã pe bulevarde se vindeau deja cireºe de estimp. Placu-þi, dtale, cireºele? ZOE: Toate-mi plac, ce nu sunt verzi-uscate. SULTANIÞA: Eu ador cireºele, ºi mai ales cele roºii. ªtii dta pentru ce-mi plac cele roºii? ZOE: Ba. SULTANIÞA: Pentru cã... pentru cã... dar mi-i ruºine sãþi spun. ZOE: Spune-mi-o, cãci mã intereseazã mult cireºele dtale! SULTANIÞA: Dar mã tem cã vei râde de prostia ce am sã zic. ZOE: Nu te teme! SULTANIÞA: Nu-þi þine, darã, ochii atât de aspru spre mine! Priveºte încolo! ZOE: Ei bine. (Se întoarce.) SULTANIÞA: Pentru cã cireºele seamãnã mult cu buziþele tale. Dar rogu-te nu râde! ZOE: Ah! dta eºti satiric. Îþi baþi joc de mine! SULTANIÞA: Eu? Fereascã Dzeu! Dar ºtiut-am îndatã cã voi pãþi aºa. Va sã zicã, am fãcut o neghiobie mare? Rogu-te, nu te mânia! (Îngenuncheazã.) Iatã aicea, înaintea dtale, în genunchi, cer scuzele mele! Nu! Buziþele dtale nu seamãnã cu cireºele, buziþele dtale seamãnã cu... cu... buziþele dtale. ZOE: Asta, dl meu, iarãºi e o insultã. Rogu-te, nu îngenunchea înaintea mea! Eu nu sunt nici altar, nici cutare damã de la Paris. SULTANIÞA: (Se scoalã ºi îºi ºterege genunchii.) Dta faci aluziune la cutare damã de la Paris. Îþi jur, dºoarã, cã eu þi-am rãmas totdeauna fidel. Cât am petrecut

I OSIF V ULCAN

34

la Paris n-am, n-am vorbit cu nici o femeie, afarã de soþia portarului, dar ºi aceasta trecuse de cincizeci de ani. ZOE: O! încât pentru fidelitatea dtale, sunt convinsã, cu toate cã nu mi-o pretindeam. SULTANIÞA: Nu? ZOE: Fidelitate numai de la acela putem pretinde pe care îl iubim. SULTANIÞA: Va sã zicã, dta... ZOE: Sã lãsãm concluziunea! SULTANIÞA: Nu te supãrã aceasta, dºoarã! Eu nu cer de la dta amor. E de ajuns dacã te iubesc eu. ªi eu te iubesc mult, întocmai... ZOE: Întocmai cum te urãsc eu. SULTANIÞA: Hi, hi, hi! Întocmai aºa. ZOE: ªi totuºi, ai de cuget sã mã iei de soþie? SULTANIÞA: În cauza asta nu eu decid, ci pãrintele meu. Dacã dânsul îmi va zice sã te iau, te voi lua, dacã îmi va spune contrariul, eu, ca un fiu ascultãtor, mã voi supune cu umilinþã. ZOE: Ce fiu bun!... (La o parte.) Ce prost bãrbat! (Cu voce naltã.) Dar, iaca, vine tatãl meu! SULTANIÞA: Aºadarã, mã duc. Ce ar zice dsa dacã te-ar vedea singurã cu mine? (Iese.) SCENA XII (Zoe singurã.) ZOE: Acesta e junele cu care m-a logodit pãrintele meu. Un neghiob, un sfios, un prost ºi jumãtate. Frumoase prospecte! Sã trãiesc o viaþã lungã cu o fiinþã care nici nu cunoaºte sentimentul acela care se numeºte amor!... Ah! ce deosebire e întru acesta ºi Vasilie!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

35

SCENA XIII (Zoe ºi Dâmboviþeanu.) DÂMBOVIÞEANU: Tu aici ºi singurã? ZOE: Chiar acum a ieºit Octavian. DÂMBOVIÞEANU: El a fost aici? ZOE: Da. DÂMBOVIÞEANU: Ei bine, cum þi-a plãcut? ZOE: Vorbit-ai dta cu dânsul? DÂMBOVIÞEANU: Vorbit. ZOE: Atunci, mã mir cum de mã poþi întreba aºa ceva. DÂMBOVIÞEANU: Pentru ce? ZOE: Pentru cã atunci vei fi ºtiind cã nu-mi place, cãci nu-mi poate plãcea. DÂMBOVIÞEANU: Da, da, ºi eu am gândit la asta numaidecât, pentru cã Octavian e un... ZOE: Neghiob. DÂMBOVIÞEANU: Neghiob? ZOE: Da, da, nu ºtie sã-þi înºire douã-trei cuvinte. DÂMBOVIÞEANU: (Cu mirare.) Octavian? ZOE: Da, Octavian. DÂMBOVIÞEANU: Nu e cu putinþã. ZOE: Dar acum ziseºi cã ai vorbit ºi dta cu el, prin urmare ai putut observa numaidecât. DÂMBOVIÞEANU: Eu am vorbit cu el, însã fãcui o experienþã cu totul contrarie. Departe de a fi un neghiob, Octavian mi s-a înfãþiºat ca un june extravagant, spulberat, un fantast, pe scurt: un fanfaron care te-mbatã cu vorba. ZOE: Curios! DÂMBOVIÞEANU: ªi tocmai din cauza aceasta mã temeam eu cã nu-þi va place. ZOE: Va sã zicã, dta doreºti ca mirele meu sã fie un blând, un modest! DÂMBOVIÞEANU: Da, da. ZOE: (Cu foc.) Aºadarã, Vasilie...

I OSIF V ULCAN

36

SCENA XIV (Tot aceia ºi Vasilie.) VASILIE: Complimentele mele! ZOE: Auzit-ai noutatea cea mare? VASILIE: ba. ZOE: Octavian a sosit. VASILIE: (La o parte.) ªi dânsa îmi spune aceasta cu atâta bucurie! (Cu voce naltã.) Ah! Da! Am vorbit ºi eu cu dânsul. DÂMBOVIÞEANU: Ei bine, ºi ce impresiune þi-a fãcut? ZOE: Da, da? VASILIE: (La o parte.) Curioase întrebãri! (Cu voce naltã.) Bunã, foarte bunã. ZOE: În ce privinþã? VASILIE: În ce privinþã? (La o parte.) Dar ºtiu eu? (Cu voce înaltã.) În toatã privinþa. ZOE: Dar anume, în privinþa manierei? VASILIE: (La o parte.) Dar ce voieºte Zoia cu aceste întrebãri? (Cu voce naltã.) Este foarte amabil. ZOE: Amabil? (La o parte.) κi bate joc de mine. DÂMBOVIÞEANU: Dar în aspectul simþului patriotic? VASILIE: (La o parte.) Oare ce sã zic? Sã-i fac pe voie, lãudându-l? (Cu voce naltã.) M-a încântat cu totul. DÂMBOVIÞEANU: Cum aºa? VASILIE: (La o parte.) Am pãþit-o! Nu se mulþumeºte cu fraza generalã, ci mai pofteºte ºi amãnunþimi! (Cu voce naltã.) Dânsul e un mare Român. DÂMBOVIÞEANU: (Cu mirare.) Mare Român? VASILIE: Da, da. Tocmai cum eºti dta. DÂMBOVIÞEANU: Frate Vasilie, aceasta e o insultã la care nu m-am aºteptat! ZOE: Aºa e! ªi mie mi-a fãcut o ofensã. VASILIE: Dar îmi cer scuzele... DÂMBOVIÞEANU: Înzadar... Vino, fiica mea! VASILIE: Dar, mã rog... (Dâmboviþeanu ºi Zoe ies.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

37

SCENA XV (Vasilie singur.) VASILIE: Am pãþit-o!... Voiam sã le vorbesc pe plac ºi mam încurcat cu totul... Amândoi s-au plâns de ofensã ºi s-au supãrat pe mine... Dar, oare pentru ce nu le-a plãcut cã am lãudat pe Octavian?... Aici, desigur, s-a întâmplat ceva... Numai Octavian poate sã-mi dea desluºire... Mã duc sã-l întreb. (Pleacã.) SCENA XVI (Vasilie ºi Fluºtureanu.) FLUªTUREANU: Mai stai niþel! Am sã-þi povestesc ceva. VASILIE: Stiu ce. Desigur, iarãºi ceva lucru important. Cã voieºti sã te însori ºi sã-þi recomand vreo partidã bunã? Rogu-te, dã-mi pace ºi nu mã mai îmbãta cu secãturile tale! FLUªTUREANU: Nu vreau sã-þi vorbesc de viitor, ci de trecut! Numai atâta timp sã-mi acorzi pânã când voi putea sã-þi relatez cum am pãþit cu partida recomandatã de marele patriot Aureliu Traian. VASILIE: Fie! Dar spune-o pe scurt, cãci n-am timp nici pacienþã sã te ascult. FLUªTUREANU: Ei bine, d-aici numaidecât plecaserãm la dama recomandatã. Ea ºede pe „Calea Victoriei”, într-o casã frumoasã. Intrarãm. Marele patriot Aureliu Traian înainte, eu dupã el. În anticamerã ne primi o fetiºcanã drãgãlaºã care ne conduse în salon rugându-ne sã aºteptãm niþel, cãci stãpâna sa va sosi acuºi. Ocuparãm loc ºi în scurt timp aceea intrã. Eram frapat dar ºi ea tresãri. Marele patriot Aureliu Traian observã aceasta ºi ca sã curme confuziunea noastrã, voi sã mã recomande. Însã eu îl întrerupsei, zicând: „E de prisos, dle, cãci ne cunoaºtem. Am avut onoarea sã fiu bãrbatul acestei onorabile dame dar soarta

I OSIF V ULCAN

38

nemiloasã ne-a despãrþit!” Marele patriot încremeni de uimire, fosta mea nevastã nu mai putea de confuziune, iar eu reluai surâzând: „Prin urmare, scopul vizitei noastre aicea nu mai are înþeles!” ªi ieºii, lãsându-i laolaltã sã se necãjeascã ºi sã mã ºi înjure de le va fi venit plãcerea. SCENA XVII (Tot aceia ºi Dâmboviþeanu.) DÂMBOVIÞEANU: Frate Vasilie, te rog nu te supãra! ªtiu cã mã stimezi, aºadar, cuvintele tale n-au putut sã fie satirice. VASILIE: Nicidecât. DÂMBOVIÞEANU: ªi tocmai aceasta mã încurca ºi mai tare. Am venit darã sã-þi cer niºte desluºiri. FLUªTUREANU: (Apropiindu-se.) Frate Vasilie, te rog, recomandã-mã! VASILIE: (Recomandându-l.) Barbu Fluºtureanu! (Încet, lui Dâmboviþeanu.) Cavaler de industrie. DÂMBOVIÞEANU: (Rece.) Îmi pare bine. FLUªTUREANU: De mult doream sã-þi fac cunoºtinþã, cãci aveam sã te rog ceva. DÂMBOVIÞEANU: Ce? FLUªTUREANU: O chestiune foarte importantã este aceea care mã îndeamnã sã mã adresez cãtre dta. Vreau sã mã însor. Binevoieºte a-mi recomanda vreo partidã bunã. (Dâmboviþeanu îl priveºte cu dispreþ.) (Cortina cade.) Finea actului II

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

39

ACTUL III (Odaia lui Aureliu Traian. Pe masã, ziare ºi cãrþi în dezordine.) SCENA I (Traian singur, [apoi un servitor].) TRAIAN: (Depunând un ziar.) Secãturi ºi mofturi!Iatã ce conþin aceste ziare! O vorbã sincerã nu gãseºti în ele. Parcã gazetarii n-ar avea altã misiune decât sã ascundã adevãrul! Dacã ei ar scrie fapte reale, ar trebui sã-ºi aducã aminte ºi de mine. Dar numele meu în veci nu se gãseºte în aceste pagini... Nu ambiþiunea ofensatã îmi dicteazã aceste cuvinte, pentru cã nu cunosc sentimentul acesta. În cele ce fac mã conduce numai dorul de a face bine þãrii mele... Dar, în sfârºit, oricât de modest sã fiu, totuºi nu pot tacea când vãd fãcându-se elogiuri unor merite îndoioase, pe când ale mele, toate adevãrate, se desconsiderã... Da, da, am ºi eu merite. ªi încã multe! Dar nu e datina mea sã mã laud. Atâta însã totuºi pot sã zic cã pânã ce alþii numai vorbesc, eu fac. Ei þin vorbiri înflorilate, eu dau parale. Nu este scop filantropic pentru care sã nu fi contribuit. ªi totuºi, secãturile acestea de ziare în veci nu-ºi mai aduc aminte de mine. Ce presã ingratã! (Intrã un servitor aducând o scrioare ºi apoi se retrage. Traian o desface ºi o citeºte iute.) Scop filantropic! Iatã ºi domnul acesta mã invitã sã contribuiesc pentru un scop filantropic!... Prea bine! Dar de unde sã

I OSIF V ULCAN

40

mai iau parale? N-am. Îmi pare foarte rãu, onorabile, însã nu pot sã satisfac cererea dtale... Dar cum sã mã scuz?... Ah! epistola aceasta a venit cu poºta micã. Dacã mã va întreba îi voi zice cã n-am primit-o. SCENA II (Traian ºi Vasilie.) VASILIE: Cer scuzele mele, dle, cã te conturb... TRAIAN: Ah! nicidecât. Îmi pare bine. VASILIE: Nici nu mi-aº fi permis aceasta, de cumva un interes mare ºi general nu m-ar fi îndemnat sã viu cât mai curând. TRAIAN: Un interes mare ºi general! (La o parte.) De bunã semã vrea sã cearã bani. VASILIE: Da, ºi am fost convins cã nu voi veni în zadar. Dta mi-ai vorbit de atâtea ori ºi atât de frumos despre zelul de a sacrifica pentru binele public. TRAIAN: Nu numai am vorbit dar am ºi fãcut. Eu am sacrificat mult. Aceasta e o plãcere a mea. VASILIE: Pentru care te ºi felicit. Oh! câþi oameni sunt la noi care în veci nu-ºi fac datoria. TRAIAN: Ticãloºii! VASILIE: Aºadar, nu m-am înºelat în dta! Îmi pare bine. Deci, convins de un rezultat frumos îþi voi spune pe scurt scopul venirii mele la dta. TRAIAN: Pofteºte! VASILIE: În urmarea evenimentelor noi, Dobrogea este a noastrã. Europa ne-a dat-o. Dar, dându-ne-o, ea nea încredinþat o misiune frumoasã. Noi trebuie sã ducem acolo civilizaþiunea. Aceasta se introduce prin ºcoli. Prin urmare trebuie sã înfiinþãm acolo ºcoli. TRAIAN: Prea bine. Sunt de acord. Trebuie sã înfiinþãm ºcoli.Guvernul are datoria sã cearã îndemnitate. VASILIE: Nu numai guvernul, dar ºi noi particularii trebuie sã ne facem datoria în privinþa aceasta.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

41

TRAIAN: (La o parte.) Acesta, darã, voieºte sã mã facã dascãl în Dobrogea! (Cu voce naltã.) Cum? VASILIE: Prin contribuiri. TRAIAN: Ah! (La o parte.) Iatã c-am ajuns la þintã. VASILIE: ªi chiar pentru aceea venii la dta sã-þi spun cã sa format un comitet care adunã oferte pentru înfiinþare de ºcoli române în Dobrogea. Un mare patriot ce eºti cred cã n-ai trebuinþã sã fac apel la generozitatea dtale. TRAIAN: Nu, nu! VASILIE: Ci numai simplu sã-þi fac cunoscut cã ºi eu sunt membrul acestui comitet ºi cã, prin urmare, ºi eu voi primi bucuros orice sumã pentru scopul acesta. TRAIAN: Îmi pare foarte bine. M-am gândit ºi eu mult la Dobrogea. Doresc înfiinþarea ºcoalelor. Din nenorocire, în momentul acesta nu pot sã contribuiesc în favorul lor, cãci tocmai în momentele trecute primii o epistolã care asemenea a cerut ajutorul meu ºi, prin urmare, nu l-am putut refuza. Oh! eu nu refuz niciodatã invitarea la sacrificare. Dar, tocmai din cauza aceasta, punga mi s-a cam deºertat ºi în momentul acesta n-am parale la dispoziþiune. Dar te voi înºtiinþa. (La o parte.) Poþi sã aºtepþi pânã-n veci! VASILIE: Aºadar, contez pe promisiunea dtale? TRAIAN: Poþi. Totdeauna am fost om de parolã. VASILIE: Acum mã duc la altul. ªi dacã voi gãsi mulþi oameni zeloºi ca dta, osteneala comitetului nu va fi zadarnicã. Adio! (Iese.) SCENA III (Traian singur.) TRAIAN: ªcoli în Dobrogea!... Parcã noi n-am avea altã necesitate mai urgentã decât sã ne prãpãdim banii pentru Dobrogea... Poftim, facã-ºi dobrogenii ºcoli dacã au trebuinþã de ele... De la mine nici un

I OSIF V ULCAN

42

gologan nu vor cãpãta... Avem noi destule necesitãþi aici acasã. Numai acestea sã le putem satisface... Pentru acestea ºi eu aº sacrifica bucuros... De exemplu, înarmarea... Vinã cineva ºi cearã pentru acest scop, îi voi deschide ºi eu punga... Dar nu vine nimenea, pentru cã toþi umblã dupã flori de cuc... Ei vor sã facã ºcoli în Dobrogea... Ha, ha, ha! SCENA IV (Traian ºi Strungaru.) STRUNGARU: Îmi pare bine cã te aflu acasã. TRAIAN: Doarã o sã-mi spui ceva important? STRUNGARU: Da. TRAIAN: Poftim, ocupã loc! STRUNGARU: (ªede.) Ei bine, frate, nu vreau sã-þi fac vreo introducere mai lungã, cãci cu mult eºti mai inteligent ºi devotat intereselor þãrii decât sã ai trebuinþã de asta. TRAIAN: (La o parte.) Doarã ºi acesta vrea parale. STRUNGARU: Aºadar, fãrã sã-þi înºir fraze lungi, voi intra îndatã în obiect ºi îþi voi spune pentru ce am venit. TRAIAN: Sunt curios a ºti. STRUNGARU: Pentru un scop naþional. TRAIAN: Cugetat-am îndatã. Va sã zicã e vorba de parale?. STRUNGARU: Aºa este. ªi tocmai pentru aceea venii la tine sã te rog ca pe un mare patriot care, precum mi-ai spus, ai sacrificat atât de mult pentru scopuri naþionale, sã vii ºi în favorul ideii pentru care se adunã acuma parale în toatã þara. TRAIAN: Frate Matei! Cuvintele tale patriotice ºi onoarea ce mi-ai fãcut, m-au emoþionat cu totul. STRUNGARU: Va sã zicã, pot spera? TRAIAN: Poþi – mai târziu. STRUNGARU: Dar lipsa e urgentã.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

43

TRAIAN: Cred. Dar, Dumnezeul meu, noi avem aºa de multe lipse urgente! STRUNGARU: Aceasta e însã mai înteþitoare decât toate, cãci e vorba de înarmarea þãrii. TRAIAN: Ah! înarmarea þãrii!... Frumos!... Dar, ne atacã cineva?... Sunt de pãrere cã aceasta se mai poate amâna. STRUNGARU: Va sã zicã, nu dai nimica? TRAIAN: Doamne fereºte! Cum sã nu dau? Care e scopul patriotic pentru care sã nu fi contribuit? Punga mea todeauna stã la dispoziþiunea þãrii mele. Însã, tocmai în momentul acesta nu pot sã împlinesc dorinþa ta, care e ºi a mea. Chiar înainte de tine a fost la mine un domn care ma invitat sã contribuiesc pentru înfiinþare de ºcoli în Dobrogea. Fireºte cã n-am putut refuza. ªi pentru cã doresc ºi eu realizarea acelei idei, i-am golit toatã punga încât acuma nu mai am de prisos nici un ban. STRUNGARU: Aºadar, n-am sã mai pierd timpul aici. (Cu sarcasm.) Mã voi duce la altul a cãrui pungã nu va fi secatã atât de tare prin contribuiri ca ºi a ta. (Iese.) SCENA V (Traian singur.) TRAIAN: Du-te, du-te... ªi sã nici nu te mai vãd în asemenea misiune!... Dau, dau ºi eu bucuros; dar, în sfârºit, nici eu nu sunt Cresus... (Cineva bate în uºã.) Iatã, iarãºi vine cineva. Doarã nu vrea ºi acesta sã cearrã parale? Nebunit-au aceºtia sau ce ºi-au pus în gând cã vin toþi tocmai astãzi?... Dar ian sã vedem cine-i?... Întrã!

I OSIF V ULCAN

44

SCENA VI (Aureliu Traian ºi Ioniþã.) IONIÞÃ: Noroc ºi bani, domnule! M-a trimis stãpânul meu sã întreb dacã eºti acasã au ba.? TRAIAN: Apoi, nu mã vezi, prostule! IONIÞÃ: Prostule? Iete-l-ai! Coada þapului s-a fãcut capul satului. TRAIAN: Ce fel? Nemernicule, mi-mi zici tu de aceste? IONIÞÃ: Eu mã þin de zicãtoarea bãtrânã, cã cum e întrebarea, aºa e ºi rãspunsul. Cum e sfântul, aºa e ºi tãmâia. TRAIAN: Ei bine, spune-mi ce vrei ºi apoi te carã cu zicãtoarele-þi cu tot! IONIÞÃ: Vezi aºa, domnule! Cu alþii poþi sã vorbeºti aºa, dar cu mine nu, pentru cã eu nu sunt sluga dtale. Din oriºice lemn îþi place, fluier nu se poate face. TRAIAN: Sfârºeºte, sfîrºeºte! IONIÞÃ: M-a trimis stãpânul meu sã te întreb dacã vei fi acasã, cãci are sã vie la dta. TRAIAN: Spune-i cã-l aºtept. IONIÞÃ: Apoi darã, voie bunã ºi sãnãtate! (Iese.) SCENA VII (Traian singur.) TRAIAN: Bine cã s-au dus cerºetorii aceºtia!... Cât e ziua, nu mai scap de ei. Acuº vine unul, acuº altul ºi toþi mã invitã sã contribuiesc... Dar eu am dat deja de ajuns, mai deie acum ºi alþii!... Toþi propun câte ceva ºi cer concursul material al altora ca sã le poatã realiza. Dar dacã propun, poftim, sã le realizeze pe punga lor! Dacã voi propune eu ceva, o voi ºi realiza pe spezele mele, nu voi incomoda pe alþii. Nu, zãu, pentru cã eu niciodatã nu voi propune nimica... Dar ce cautã Dâmboviþeanu la mine? Doarã nu vrea sã cearã ºi dânsul ajutorul

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

45

pungei mele? Ar fi rãu de mine, cãci lui nu i-aº putea refuza... SCENA VIII (Traian ºi Dâmboviþeanu.) TRAIAN: (La o parte.) Iete-l-ai!... Doamne ajutã! DÂMBOVIÞEANU: De mult am dorit sã vin la tine. Dar n-am voit sã te conturb, cãci am ºtiut cã eºti foarte ocupat. TRAIAN: În adevãr, eu totdeauna sunt foarte ocupat. Atâta am de lucru încât nu mai pot. Dar nu mã plâng, cãci ce n-aº face pentru þara mea?... ªi, apoi, contribuþiile ce le fac? Dar n-am datina sã mã laud. Chiar înainte de tine au fost la mine niºte domni care au apelat la generozitatea mea în interesul unor scopuri filantropice. Pututu-le-aº fi refuza? Dar apoi îmi ºi golirã punga biniºor... (La o parte.) Acuma doarã, nu va cere parale, cãci i-am tãiat calea. DÂMBOVIÞEANU: ªi totuºi, despre generozitatea ta se citesc atât de puþin prin ziare. Aºa zicând nimica. TRAIAN: Ce-mi pasã mie, numai conºtiinþa mea sã fie liniºtitã! DÂMBOVIÞEANU: Prea frumos, dar totuºi sunt de pãrere cã ar fi bine ca ºi presa sã-ºi facã datoria faþã de tine. Eu bucuros îi voi da inspiraþiunea. TRAIAN: Fã ce vei vrea! DÂMBOVIÞEANU: Dar este necesar ca sã-mi dai vreun registru al actelor tale filantropice. TRAIAN: Registru? (La parte.) Dar de unde naibii sã-l iau? (Cu voce naltã.) Nu mi-am însemnat nimica. DÂMBOVIÞEANU: Aºa dar trebuie sã faci vreo contribuþie nouã. TRAIAN: (La o parte.) Brr! Iatã-ne ajuns la scop! De ce m-am temut, n-am scãpat. DÂMBOVIÞEANU: ªi sã-mi predai suma mie ca sã o duc la locul competent.

46

I OSIF V ULCAN

TRAIAN: (La o parte.) Aoleu, Doamne! Ce sã-i rãspund? DÂMBOVIÞEANU: Voi îngriji eu apoi ca ziarele sã ieie notiþã despre faptul tãu. TRAIAN: Mulþumam, mulþam! Dar eu nu aspir la aºa ceva. Sunt de pãrerea cã ce face stânga nu trebuie sã ºtie ºi dreapta. DÂMBOVIÞEANU: Va sã zicã, nu vrei sã-þi iasã numele prin ziare? TRAIAN: Nu. ªi ca sã mã asigur, nici nu-þi voi da nici un ban. DÂMBOVIÞEANU: Aºa în adevãr, poþi sã fii sigur... Dar sã lãsãm chestiunea aceasta la o parte! Ai timp la dispoziþiune? TRAIAN: (La o parte.) Oare ce vrea? Ce sã-i rãspund? Nu pot zice „ba”. (Cu voce naltã.) Da. DÂMBOVIÞEANU: Îmi pare bine, cãci iatã vreau sã petrec la tine vreo orã, douã. Vom juca o partidã de... ce vrei. ªi apoi sã ieºim dimpreunã la ºosea... Te învoieºti ºi tu?... TRAIAN: Nu ºtiu ce sã-þi rãspund. DÂMBOVIÞEANU: Cum aºa? TRAIAN: Aºtept pe cineva. DÂMBOVIÞEANU: Ah! TRAIAN: Dar nu e secret. Cumnata mea, Sultaniþa, mi-a scris de la Paris cã în curând are sã vinã la Bucureºti. DÂMBOVIÞEANU: Ce surprindere plãcutã! TRAIAN: Dar ea a ºi sosit. DÂMBOVIÞEANU: Va sã zicã, ai oaspe. TRAIAN: Ba nu, cãci ea a tras la hotel. Îndatã ce aflai cã a sosit, grãbii s-o cercetez. Dar nu mai era acasã. Însã mi-a trimis vorbã cã acuº va veni ea la mine. DÂMBOVIÞEANU: Prin urmare, o aºtepþi ºi trebuie sã stai acasã? TRAIAN: Da. ªi cu atât mai vârtos, cãci încã nu ne vãzurãm. DÂMBOVIÞEANU: Aºadar, nu vreau sã vã conturb... TRAIAN: Nicidecât... Rãmâi!...

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

47

DÂMBOVIÞEANU: Dar nu este plãcut ca un strãin sã fie de faþã la astfel de scenã. Prezenþa lui jeneazã expresiunea bucuriei. ªi bucuria voastrã trebuie sã fie mare, cãci nu v-aþi vãzut de mult. TRAIAN: De vreo 12 ani. DÂMBOVIÞEANU: Un secol. Prin câte multe de toate aþi trecut de atuncea amândoi! De bunã seamã, v-aþi ºi schimbat tare. Doarã nici nu vã veþi recunoaºte. TRAIAN: Se poate. SCENA IX (Traian, Dâmboviþeanu ºi Strungaru.) STRUNGARU: Mi-am uitat aici bastonul. (Începe a-l cãuta.) DÂMBOVIÞEANU: (Lui Strungaru.) Va sã zicã, ai fost aici. Doarã ºi tu... TRAIAN: Da, ºi el a venit sã vorbeascã în o afacere importantã. (La o parte.) A trebuit sã-l întrerup, cãci era p-aci sã-l întrebe dacã a venit sã cearã bani? ªi nãucul acesta de Strungaru, de bunã seamã mã dãdea de gol. STRUNGARU: Însã... TRAIAN: (Întrerupându-l.) ªtiu ce vrei sã zici. Dar rogute nu mã face sã roºesc! DÂMBOVIÞEANU: Fratele Traian nu este amicul laudelor ºi complimentelor. STRUNGARU: (Cu sarcasm.) Mãcar cã le merita. În privinþa aceasta eu pot sã-i dau testimoniu. DÂMBOVIÞEANU: Poþi? Aºa darã, spune-mi ceva, cãi vreau sã împãrtãºesc cutãrui ziar ca acela apoi sã-i aducã tributul recunoºtinþei. TRAIAN: (Speriat.) Nu, nu. Nu vreau. Nu mã învoiesc. STRUNGARU: (Cu aluziune.) Aºadar, vom aºtepta vreo ocaziune... binevenitã... Iar acum, iatã, mi-am gãcit bastonul, adio! TRAIAN: Dar nu grãbi aºa tare!

I OSIF V ULCAN

48

STRUNGARU: Mã duc, cãci sunt foarte necãjit. DÂMBOVIÞEANU: De ce? STRUNGARU: Încã tu mã mai întrebi?! Dar n-ai vãzut pe fiul meu? Nu te-ai indignat dimpreunã cu mine? Eu râdeam, dar inima mea pãrinteascã fu sfâºiatã. TRAIAN: Aºadar, Octavian a sosit! Va sã zicã ºi tu ai oaspe? STRUNGARU: Ba nu! Închipuiþi-vã! El n-a tras la mine, ci la hotel! DÂMBOVIÞEANU: Ce te miri! Se poate cã asta-i moda la Paris. SCENA X (Tot aceia ºi Sultaniþa.) SULTANIÞA: (În costum cochet de grisettã.) Bon jour, messieur, bon jour! (La o parte.) Bine cã vã gãsesc pe toþi laolaltã. TRAIAN: Bunã sã-þi fie inima, doamnã sau domniºoarã! (La o parte.) Dar asta ce vrea? SULTANIÞA: Mã rog, sunt domniºoarã. TRAIAN: Mii de scuze... doamnã... Pardon! Domniºoarã! (La o parte.) Îmi pare cã am vãzut undeva femeia asta. DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) Ce asemãnare între asta ºi Octavian! TRAIAN: ªi eu cu ce sã pot servi! (La o parte.) Admirabilã asemãnare! Parcã e tocmai Sultaniþa! SULTANIÞA: Voi spune numai decât. Viu de la Paris... DÂMBOVIÞEANU: Gândit-am numaidecât! TRAIAN: ªezi la Paris? SULTANIÞA: Da. Sunt cusãtoare în quartier latin. DÂMBOVIÞEANU: Cusãtoare! (La o parte.) Frumoasã vizitã! (Cu voce naltã.) ªi cum ai pãrãsit Parisul, acel oraº frumos, unde necontenit e veselie? SULTANIÞA: Nu l-aº fi pãrãsit bucuros niciodatã, dar amorul de multe ori te împinge sã faci niºte curiozitãþi pe cari în alte împrejurãri nu le-ai sãvârºi.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

49

TRAIAN: Ah! Aºadar, dta eºti înamoratã! Frumos! Prea frumos! ªi, desigur, amorul a fost magnetul care te-a atras la noi? SULTANIÞA: Aºa este. Eu am urmãrit pânã la dvoastre subiectul amorului meu. TRAIAN: Pânã la noi? Chestiunea începe a deveni tot mai interesantã. SULTANIÞA: Da. Eu am venit la dvoastre dupã bãrbãþelul meu pe care îl iubesc din toatã inima. TRAIAN: (La o parte.) Domniºoarã! ªi totuºi are bãrbat? Curios! (Cu voce naltã.) Cred cã ºi dânsul te iubeºte de-o potrivã. N-ar fi frumos din partea lui. SULTANIÞA: Aºa cred, cã mã iubeºte. Cel puþin aºa îmi spunea pân-acuma. Însã, ce sã vezi!? În sãptãmâna trecutã el pãrãsi Parisul, deodatã ºi fãrã sã-mi grãiascã un cuvânt. TRAIAN: Ah! ah! SULTANIÞA: Va sã zicã, parcã e un fel de trãdare din partea lui... Ei bine,nici eu nu ezitai nici un moment, ci plecai dupã el. Îl ajunsei ºi iatã-mã-s venitã sã-l caut aici. TRAIAN: (Speriat.) Aici? SULTANIÞA: Da. La hotel mi s-a spus cã dânsul a venit în casele acestea. TRAIAN: Dar pe cine cauþi dta? SULTANIÞA: Pe cine? Dar n-am spus-o? Pe bãrbãþelul meu. TRAIAN: Dar cum se numeºte el? SULTANIÞA: Octavian Strungaru. STRUNGARU: Ah! Sunt nimerit drept în inimã. (Iese.) SCENA XI (Tot aceia, afarã de Strungaru.) DÂMBOVIÞEANU: Octavian! SULTANIÞA: Da, da. DÂMBOVIÞEANU: Nu e cu putinþã! Octavian nu e încã însurat.

50

I OSIF V ULCAN

SULTANIÞA: Dar spus-am eu cã dânsul e însurat? Eu am zis numai atâta cã e bãrbãþelul meu. DÂMBOVIÞEANU: Nu e însurat ºi totuºi e bãrbãþelul dtale? Cum se poate asta? SULTANIÞA: Aºa, cã dânsul cât a stat la Paris a ºezut tot la mine. DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) Cu ce lipsã de sfialã o spune neruºinata! TRAIAN: (La o parte.) N-a avut rãu gust fratele Octavian. SULTANIÞA: Se pare cã dvoastre vã miraþi de asta. Dar nu ºtiþi cã la Paris mai fiecare student are câte o intimã cu care trãieºte? DÂMBOVIÞEANU: Aºadar, pentru asta nu le ajung paralele? Pentru asta trebuie sã le trimitem atâþia galbeni? SULTANIÞA: O! nu pentru asta. Noi toate suntem bune econoame. Dar bãrbãþeii noºtri au sã-ºi facã studii serioase ºi aceste costã parale... DÂMBOVIÞEANU: ªi timp. Pentru aceasta petrec tinerii noºtri ºi câte zece ani la Paris. Acum pricep ºi eu. SULTANIÞA: Dar pe la dv. nu domneºte datina asta? DÂMBOVIÞEANU: Nu, cãci civilizaþiunea n-a pãtruns încã la noi în grad aºa mare. TRAIAN: Pagubã! Atunci ºi eu m-aº face student, mai ales dacã mi-aº gãsi o intimã atât de drãgãlaºã ca dta. (Aratã spre Sultaniþa.) DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) Nu mai pot sã-mi astâmpãr mânia. Trebuie sã mã duc. (Cu voce naltã.) Dar eu am de lucru. Caut sã mã duc. TRAIAN: (La o parte.) Chiar bine cã te cari. (Cu voce naltã.) Îmi pare foarte rãu. SULTANIÞA: A revoir! DÂMBOVIÞEANU: (Ieºind, la o parte.) Octavian a avut darã, la Paris, o intimã?!... Ei bine, însoarã-se cu aceea!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

51

SCENA XII (Sultaniþa ºi Traian.) TRAIAN: Dar, rogu-te, ocupã loc! SULTANIÞA: Merci. TRAIAN: Pofteºti dulceaþã? SULTANIÞA: Merci. La Paris nu e datina. TRAIAN: Cu ce sã-þi servesc darã? Îþi ofer punga, locuinþa ºi inima mea. SULTANIÞA: Mi-ai oferit prea multe deodatã. Sunt în perplexitate, cãci nu ºtiu ce sã primesc din ele? TRAIAN: Toate! SULTANIÞA: Îmi pare foarte rãu cã sunt silitã a-þi da un rãspuns refuzator. TRAIAN: Va sã zicã, nu primeºti... SULTANIÞA: Nimica. TRAIAN: (La o parte.) Iatã o cusãtoare care refuzã! (Cu voce naltã.) Eºti crudã! SULTANIÞA: Nicidecât, dl meu, ci numai sincerã. Caut sã-þi refuz toate cele trei oferte, pentru cã cele douã dintâi nu le pot primi, demnitatea mea de femeie mã opreºte. TRAIAN: (La o parte.) Auzi, acolo, ºi dânsa vorbeºte de demnitate femeiascã. Dar e frumuºicã! SULTANIÞA: Iar a treia, inima dtale, ar pretinde ca în schimb sã-þi dau a mea, ceea ce nu pot, cãci, precum spusei, am dat-o de mult altuia. TRAIAN: Pagubã! (La o parte.) Dar e frumoasã, ºerpoaica de ea. SULTANIÞA: Aºadarã, n-am decât sã mã depãrtez. TRAIAN: Mai rãmâi! (La o parte.) Nevasta aceasta e din ce în ce mai încântãtoare! SULTANIÞA: Nu pot, cãci am sã caut pe Octavian! TRAIAN: (La o parte.) Las’ cã voi vorbi cu tine în alt ton! (Cade în genunchi, cu voce naltã.) Frumoasã cusãtoare, aibi îndurare de mine! Inima mea e o cãmaºã ruptã, petecul ei e amorul dtale; ah! nu

52

I OSIF V ULCAN

mi-l refuza ºi cârpeºte cãmaºa ruptã! Sufletul meu e pânza, amorul dtale e foarfeca dibace; Croieºte din pânza aceasta ce vei vroi! Toatã fiinþa mea parcã e o stofã bucãþitã; iubirile tale sunt acul ºi aþa; ah! vinã ºi coasã cu ele stofa bucãtãþitã – pentru dta! SULTANIÞA: (Abia putându-ºi ascunde râsul.) Eºti prea glumeþ, dle! TRAIAN: (Se scoalã.) Eu vorbesc serios. Te ador! SULTANIÞA: (La o parte.) Ei bine, las’ cã te-oi pãcãli eu! (Cu voce naltã.) În adevãr, pot sã te cred? TRAIAN: Îþi jur! (La o parte.) Dar n-am spus pe ce? SULTANIÞA: Aºadar, îþi mãrturisesc sincer cã mã aflu în mare perplexitate. Mã simt onoratã prin amorul dtale, cu toate însã trebuie sã-l refuz din nou. (La parte.) Acet refuz îl va aþâþa ºi mai tare... TRAIAN: (La o parte.) Încã n-am vãzut aºa cusãtoare! (Cu voce naltã.) Tot aºa severã? SULTANIÞA: Caut sã fiu aºa. Þi-am spus cã iubesc pe altul. ªi apoi, inima femeiascã e atât de constantã... TRAIAN: ªtiu, ºtiu... De joi mai apoi... SULTANIÞA: Prin urmare... TRAIAN: Ah! Ai îndurare! SULTANIÞA: (Lin.) Aºteaptã mâine searã la ºase ore în fereastra de cãtre stradã a chioºcului din grãdina dlui Dâmboviþeanu! TRAIAN: Dar pentru ce tocmai acolo? SULTANIÞA: Asta voiesc. TRAIAN: Un capriciu? SULTANIÞA: Da. TRAIAN: Apoi fie! Mã supun. Va sã zicã mâine searã la ºase ore? SULTANIÞA: Precis. TRAIAN: Îþi mulþumesc. (Îi sãrutã mâna.) M-ai încântat! (Privind pe fereastrã afarã, aparte.) Dar vãd pe Fluºturanu venind. Mã duc sã-l opresc. (Cu voce

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

53

înaltã.) Iartã-mã, sã mã depãrtez pe un moment, numai pe un moment! SULTANIÞA: Poftim! TRAIAN: Voi veni numaidecât. (Iese.) SCENA XIII (Sultaniþa singurã.) SULTANIÞA: Mâine searã la ºase ore!... Dacã intriga mea va reuºi, precum voiesc eu, succesul întreprinderii mele va fi sigur... Însã, oare unde aº putea sã gãsesc pe Barbu Fluºturanu, cãci de el voi avea trebuinþã mare, mâine searã la 6 ore?! SCENA XIV (Sultaniþa ºi Fluºturanu.) SULTANIÞA: (La o parte.) Iatã tocmai vine. FLUªTURANU: (La o parte.) Îmi pare cã stãpânul casei nu prea voia sã intru aici, cãci cum mã zãri, încuie uºa odãii vecine. Însã eu, observând ce face dânsul, alergai iute de cealaltã parte ºi încuiai uºa. ªi iatã-mã-s aici! (Zãrind pe Sultaniþa.) Ah! Berbantul, acum înþeleg pentru ce n-a voit dânsul sã intru!... E frumuºicã!... (Cu voce înaltã.) Domniºoarã, te salut!... Sunt Barbu Fluºturanu. SULTANIÞA: Bonjour! FLUªTURANU: (La o parte.) Dar cum seamãnã de minune cu Octavian; înþeleg pe cel adevãrat, ºi nu pe ºarlatanul, care mã amãgise întâia oarã. SULTANIÞA: Chiar pe dta te cãutam. FLUªTURANU: Pe mine? SULTANIÞA: Da. FLUªTURANU: Îmi pare bine. Dar mã mir, cãci încât ºtiu eu, dta nu mã cunoºti. Cel puþin nu-mi aduc aminte sã fi avut onoarea de a te vedea cândva.

54

I OSIF V ULCAN

SULTANIÞA: Ai dreptate. Nu ne-am vãzut încã. Cu toate acestea, eu te cunosc de mult. FLUªTURANU: Nu ne-am vãzut, ºi totuºi mã cunoºti? Din ce în ce mai încurcat! SULTANIÞA: Nu ne-am vãzut, dar am auzit vorbindu-se mult despre dta. ªtiu gândul care te preocupã necontenit. ªi tocmai pentru cã-l ºtiu, am dorit sã vorbesc cu dta, sã-þi spun serviciul meu în dispoziþiunea dtale. FLUªTURANU: Ah! SULTANIÞA: Domnul meu, eu þi-am gãsit ceea ce dta în zadar cauþi de atâta timp. FLUªTURANU: O partidã bunã? SULTANIÞA: Zii o partidã minunatã! FLUªTURANU: Unde-i? SULTANIÞA: Aici la Bucureºti. FLUªTURANU: Putem sã mergem numaidecât la ea? (La o parte.) Asta va fi mai aproape decât cea din Amsterdam. SULTANIÞA: Încã nu, cãci ea numai mâine va sosi acasã. FLUªTURANU: Aºadar? SULTANIÞA: Mâine searã la 6 ore sã treci pe dinaintea caselor dlui Dâmboviþeanu. FLUªTURANU: Doarã nu... SULTANIÞA: Partida de care îþi vorbii te va aºtepta în fereastra chioºcului din grãdinã. FLUªTURANU: Ah! SULTANIÞA: Dta vei merge la fereastrã ºi vei începe a conversa. Ea, fireºte, se va simþi indignatã de aceastã cutezare; dar aceasta va fi numai o prefacere din partea ei. Dta vei ºi grãbi a-þi cere scuzele zicându-i cã ai gândit sã gãseºti acolo pe dna Dâmboviþeanu, pe care o cunoºti de mult. FLUªTURANU: Ce bunã eºti cã mã înveþi! SULTANIÞA: Apoi, adaugã cã deoarece deja ai comis greºeala asta, este datoria dtale sã te recomanzi ºi sã spui cine eºti. La asta dânsa, conform rolului

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

55

studiat, va deveni îndatã mai blândã. Uzeazã de momentul binevenit ºi trânteºte-i o declaraþie de amor! Una din acele pe cari bãrbaþii le au totdeauna [la]îndemânã! FLUªTURANU: Las’ pe mine! Sunt meºter în d’al de astea. Dacã voieºti, îþi voi face la moment examen. SULTANIÞA: Mulþam. Nu te osteni!... Ei bine, declaraþiunea fãcutã, vei nãzui sã-i sãruþi mâna ºi în cazul în care dânsa îþi va permite aceasta, va fi semnul cã amorul dtale nu este respins. FLUªTURANU: ªi-atunci? SULTANIÞA: Atunci va urma rândul meu. FLUªTURANU: Va sã zicã ºi dta vei avea un rol? SULTANIÞA: Cum sã nu? Dupã o astfel de scenã în contra etichetei, trebuie sã-þi reparezi greºeala. Dta ai început sã conversezi cu o damã strãinã, va sã zicã ai datoria sã-i faci [o]vizitã, spre a fi recomandat ei dupã regulile vieþii sociale. Rolul de întroducãtor îl voi juca eu. Poimâine te voi prezenta ei. FLUªTURANU: Prea bine. Aºadar, mâine searã la ºase ore? SULTANIÞA: Da. Acuma însã, dã-mi braþul ºi mã condu de-aice afarã! (La o parte.) Acuma poþi sã vii, cumnate Traiane! FLUªTURANU: Cu plãcere. (Îi întinde braþul.) Va sã zicã mâine searã la ºase ore! (Ies amândoi.) SCENA XV (Traian singur.) TRAIAN: Ticãlosul, cum m-a pãcãlit!... Voiam sã-l eschidu ca sã nu mã poatã conturba ºi, iatã, cã tocmai el m-a eschisu... Da, el a avut neruºinarea sã închidã uºa, care conduce aici, încât fui silit sã trec prin coridor ca sã vin aici... În sfârºit, iatãmã-s! Dar unde-i porumbioara mea? Cusãtoarea drãgãlaºã?... S-a dus... Doarã tocmai cu afurisitul

I OSIF V ULCAN

56

acela Fluºturanu?... Nu ºtiu. Dar e fapt cã nici unul nu mai este aici... Las’ cã þi-oi da eu þie partidã bunã!... Dar ce mã necãjesc? Ea mi-a promis o întâlnire. Aºadar, sã aºteptãm! Nu e mult pânã aici. Mâine searã la ºase ore! (Cortina cade.) Finea actului al III-lea

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

57

ACTUL IV (Jumãtatea scenei înfãþiºeazã o stradã; celalaltã jumãtate o grãdinã cu chioºc.) SCENA I (Ioniþã singur, venind.) IONIÞÃ: ªi eu pot zice cu acela din zicãtoare, cã viaþa mea e dulce ca pelinul. Mirare cã mai trãiesc. Necazul de care trag eu nu l-or fi avut nici sfinþii mucenici. Dar n-am ce face, multe-s necazurile drepþilor... Câteodatã, mai am ºi eu vreo zi bunã, dar nu-s totdeauna Paºtile. Doamna numai arareori se duce de acasã... Oh! Ce zile dalbe aº avea eu de cumva n-aº fi sub mâna ei! Aº trãi mai bine decât gãina de la moarã!... SCENA II (Ioniþa ºi Sultaniþa.) SULTANIÞA: (În costum de cerºetoare bãtrânã.) Noroc sã-þi dea Dumnezeu, nepoate Ioniþã! IONIÞÃ: Ardã-te-ar focu’ în fundul mãrii, babo, cã tare m-ai speriat! Dar ce-i, dec[i]? SULTANIÞA: Nimica, fãtul meu, ci numai trecui pe-aici, iaca aºa, din întâmplare. IONIÞÃ: Din întâmplare? Aºadar, sãnãtate bunã! SULTANIÞA: Dar stai de vorbã! IONIÞÃ: Vrei sã-mi spui ceva? Vorbeºte! Eu sunt omul acela despre care zice zicãtoarea cã: ziua bunã de i-ai dat, drum de vorbã ºi-a luat.

58

I OSIF V ULCAN

SULTANIÞA: În adevãr, mi-ar plãcea sã-þi împãrtãºesc ceva. IONIÞÃ: Poftim, fãrã sfialã! ªtii cã cerºetorul ruºinos rãmâne flãmând!? Ce-þi trebuie? SULTANIÞA: Nimica. IONIÞÃ: Dar mi-ai zis cã vrei sã-mi împãrtãºeºti ceva. Ce? SULTANIÞA: O rugare. IONIÞÃ: De bunã seamã ceva lucru cuminte! Are sãmânþã de vorbã? SULTANIÞA: Lasã-þi glumele pentru altã-datã! ªi spunemi, acasã-i domnul Dâmboviþeanu? IONIÞÃ: Atâta tot? SULTANIÞA: Da. IONIÞÃ: E acasã. ªi-apoi, ce mai pofteºti? SULTANIÞA: Sã mi-l chemi niþel aici! Am sã-i zic o pereche de vorbe. Dar bagã de seamã ca nu cumva sã afle asta ºi doamna! IONIÞÃ: Înþeleg. He, he, he! Înþeleg! SULTANIÞA: Ce înþelegi? IONIÞÃ: Toatã pricina. SULTANIÞA: Ce pricinã? IONIÞÃ: Dar nu te face cu boala, babo! În zadar cerci sã mã faci prost. Îndatã am priceput toatã treaba. Numai atâta sã-mi spui: e tânãrã sau bãtrânã? SULTANIÞA: Cine? IONIÞÃ: Aceea de la care vii acuma? SULTANIÞA: Eu vin acasã de la mine. IONIÞÃ: Se poate cã tocmai acuma vii de acasã. Dar precum soarele stã pe cer, aºa e de adevãrat cã altcineva te-a trimis aici. Sunt mai bãtrân decât sã mã poþi înºela. ªtiu cã vii de la vreo cocoanã sã aduci o scrisoare stãpânului meu. Aºa e obiceiul aici, la Bucureºti. SULTANIÞA: Ha, ha, ha! IONIÞÃ: Vezi cã am ghicit! Nu în zadar ºed atâta timp în oraºul ãsta, a trebuit sã învãþ mãcar atât. Am avut destule prilejuri sã vãd asemenea lucruri.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

59

SULTANIÞA: Dar te înºeli. IONIÞÃ: Ce-i drept, la casa noastrã încã n-am vãzut. Dar dracu’ nu doarme... Apoi bine, nu te mai întreba, ci mã duc sã-þi trimit pe stãpânul meu... Dar nu gândi cã m-ai pãcãlit. (Iese.) SCENA III (Sultaniþa singurã.) SULTANIÞA: Acuºi vor fi ºase ore! Nu mai este nici un minut de pierdut. Trebuie sã vorbesc numaidecât cu Dâmboviþeanu, cãci, la din contra, toate combinaþiunilor mele, se vor nimici... Dar iatã, vine cineva! SCENA IV (Sultaniþa ºi Vasilie.) SULTANIÞA: Dumnezeu sã te binecuvânteze, coconaºule! Aibi îndurare de-o vãduvã lipsitã de ajutor. VASILIE: (Îi dã un dar.) Iatã! SULTANIÞA: Mulþam. Dumnezeu sã-þi deie noroc ºi fericire! (Vasilie pleacã mai departe.) Dar nu mã cunoºti? VASILIE: (Se reîntoarce.) Dar de unde te-aº cunoaºte? Nu þin minte sã te fi vãzut. SULTANIÞA: Dar vino mai aproape! VASILIE: (Se apropie.) Ah! Dta eºti dna Sultaniþa? SULTANIÞA: Eu. Aºadar cã m-am mascat bine? Nici dta nu m-ai recunoscut. VASILIE: Cine te-ar ºi recunoaºte?! Excelent eºti mascatã! Dar ce va sã zicã costumul ºi rolul acesta? SULTANIÞA: El face parte din intriga ce am întreprins în favoarea dtale. VASILIE: Pentru mine, dta aduci un sacrificiu atât de mare? Dar gândit-ai la ce te-ai expus?

60

I OSIF V ULCAN

SULTANIÞA: Ba. Când este sã creem fericirea cuiva, nu poate fi vorba sã cumpãnim sacrificiile, ci numai sã le aducem. VASILIE: O, cât eºti de bunã! (Vrea sã îi sãrute mâna.) SULTANIÞA: Lasã-mã, rogu-te! Ar putea sã ne vadã cineva ºi atunci nu numai dta ai ajunge în o stare comicã, sãrutându-i mâna unei cerºetoare bãtrâne, dar ºi succesul rolului meu s-ar periclita cu desãvârºire. VASILIE: Dar cel puþin sper cã rolul dtale nu va fi prea lung! SULTANIÞA: Nu. Sunt ºi eu mai egoistã decât sã debutez timp mai îndelungat în costumul acesta. Rolul meu e scurt. Are sã dureze numai câteva minute. Aºtept pe un domn, voi vorbi cu dânsul, ºi-apoi mã voi retrage de pe scenã. VASILIE: Aºadar mã duc. SULTANIÞA: Unde mergi? VASILIE: Mã poþi întreba? La Zoe! SULTANIÞA: În adevãr, puteam sã ºtiu asta fãrã sã te fi întrebat. Ei bine, cum se aflã ea? VASILIE: Bine ºi rãu – totodatã. Bine, pentru cã vãd cã pãrintele ei se înstrãineazã din ce în ce mai tare de Octavian; ºi rãu, pentru cã mama sa este încântatã de el. ªi fiindcã dânsa ºtie cã în casã se întâmplã totdeauna ceea ce voieºte dna Smaranda, se teme cã ºi de astã-datã, se va realiza dorinþa ei, ºi atunci ea va trebui sã se mãrite dupã Octavian. SULTANIÞA: Va sã zicã, domnului Dâmboviþeanu îi cam trece pofta de-a avea pe Octavian de ginere? VASILIE: Da. Zilele trecute, dânsul a vorbit cu mine în ton foarte confidenþial; mi-a spus apriat cã Octavian nicidecât nu-i convine; ºi cã s-ar bucura tare de cumva cauza s-ar putea complana aºa, ca Zoe sã fie a mea. SULTANIÞA: Aºa a vorbit dânsul? VASILIE: Aºa!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

61

SULTANIÞA: Ei bine, junele meu amic, te felicit! Dacã ºi Dâmboviþeanu voieºte, dta vei fi fericit. VASILIE: Dar este o piedicã foarte mare. SULTANIÞA: Ce? VASILIE: Îndãrãtnicia dnei Smaranda. Dupã ce dl Dâmboviþeanu mi-a mãrturisit cã dânsul doreºte din toatã inima ca Zoe sã fie a mea, numaidecât a adaus cã dorinþa lui a dat de o stavilã. „Soþia mea – îmi zise el – e de pãrere contrarã, ei îi place Octavian.” SULTANIÞA: Pentru cã la prima convenire i-am spus niºte complimente. Tocmai aºa plãnuisem ºi eu. Ei bine, ºi-apoi? VASILIE: „ªi ea susþine cu tãrie cã Zoe trebuie sã se mãrite dupã Octavian.” SULTANIÞA: Dar sper cã dl Dâmboviþeanu se opune. VASILIE: Se opune, dar... SULTANIÞA: El este bãrbatul în casã... VASILIE: Da, da. Dar în toate casele se aflã bãrbat, cu toate acestea, cel mai mult femeile domnesc. SULTANIÞA: Va sã zicã? VASILIE: Dl Dâmboviþeanu mi-a descoperit cu sinceritate cã a încercat toate mijloacele de complanare, însã n-a reuºit; soþia lui þine morþiº la voinþa ei. Deci, oricât de tare ar dori dânsul legãtura mea cu Zoe, se teme cã nu va izbuti, de cumva cineva nu-i va veni întru ajutor. SULTANIÞA: Ei bine, voi veni eu. Tocmai pentru aceasta am venit acum aici. VASILIE: Aºadar, dta ai ºtiut... SULTANIÞA: Cã Dâmboviþeanu nu va avea destulã tãrie? Da, am ºtiut. Deci mi-am propus sã i-o oþelesc. ªtii dta prin ce putem deºtepta curajul ºi în bãrbaþii cei mai fricoºi? VASILIE: Sunt curios sã aflu. SULTANIÞA: Prin stârnirea geloziei lor. VASILIE: Ce mijloc ingenios!

62

I OSIF V ULCAN

SULTANIÞA: ªi totuºi simplu. Pânã când bãrbatul are încredere în soþia sa, adicã pânã ce nu e gelos, pânã atuncea aprobã toate faptele ei, se supune dânsei orbiº, pe scurt – ea poate sã domneascã asupra lui; îndatã ce însã farmecul acestei încrederi începe a se ºterge, ºi neîncrederea – adicã gelozia – se furiºeazã pe nesimþite în inima lui, dânsul începe a-i cunteni toate vorbele, a-i critica toate faptele, atunci, apoi, de multe ori, i se ivesc pãreri contrarii acelora ale soþiei sale, din manifestarea acestor pãreri urmeazã unele vorbe mai aspre, acestea se degradeazã în niºte certe cari explodeazã violent ºi produc o revoluþiune ce zguduie jugul femeiesc, în momentul acela, bãrbatul devine liber ºi începe sã domneascã el în casã. VASILIE: Dar îºi plãteºte scump domnia. SULTANIÞA: Ai dreptate. Bãrbatul îºi cumpãrã domnirea pe preþul fericirii sale. Iatã dar un motiv ponderos pentru ca el sã rãmânã sub domnia femeiascã!... Dar sã revenim la obiect! VASILIE: Te ascult cu plãcere. SULTANIÞA: Teza mea este cã: bãrbatul care nu este gelos, n-are voinþã sau, cel puþin, n-o poate executa; gelosul are voinþã ºi posedã tãria s-o ºi traducã în realitate. Întemeiatã pe aceastã credinþã, caut sã produc în Dâmboviþeanu voinþa, va sã zicã, trebuie sã-i aprind gelozia. VASILIE: Ah! Îl expui la încercare grea! Aibi îndurare de el! SULTANIÞA: Nu pot. De ce nu are mai multã tãrie? De ce nu e bãrbat?... Dar iatã, îl vãd venind... Te rog, depãrteazã-te iute! VASILIE: Aibi îndurare de el! (Iese.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

63

SCENA V (Sultaniþa singurã.) SULTANIÞA: ªtiu bine cã voi cauza lui Dâmboviþeanu niºte momente amare... Dar n-am ce face... El, desigur, se va mânia grozav... Cu atât mai bine!... Cu atât mai sigur se va realiza scopul meu ca el sã fie în stare a dezvolta destulã tãrie faþã de soþia lui. SCENA VI (Sultaniþa ºi Dâmboviþeanu.) DÂMBOVIÞEANU: Iatã-mã-s, babo! Ce voieºti sã-mi spui? SULTANIÞA: Îþi mulþumesc, cocoane, cã ai venit. M-am temut cã nu vei împlini cererea mea. ªi mi-ar fi pãrut foarte rãu. DÂMBOVIÞEANU: Pentru ce? SULTANIÞA: Pentru cã am sã-þi spun un lucru mare. DÂMBOVIÞEANU: Spune-mi-l, darã, iute! SULTANIÞA: Iute?... Dar nu pot aºa iute... Apoi, mi-i ºi cam fricã. DÂMBOVIÞEANU: De cine? SULTANIÞA: De dta. DÂMBOVIÞEANU: Nu te teme! Vorbeºte fãrã fricã! SULTANIÞA: Dar totuºi... N-am curaj... Însã nici a tace nu pot, cãci m-ar mustra conºtiinþa. DÂMBOVIÞEANU: Va sã zicã, aºa mare lucru? SULTANIÞA: Foarte mare! DÂMBOVIÞEANU: Dar vorbeºte în sfârºit! SULTANIÞA: Aflã, darã, domnule, cã dta eºti înºelat! DÂMBOVIÞEANU: Dar cine m-a înºelat? SULTANIÞA: Soþia dtale. DÂMBOVIÞEANU: Bagã de seamã, babo, ce vorbeºti! Ai grãit niºte vorbe mari. SULTANIÞA: Dar tocmai, pentru cã sunt mari le-am rumegat bine înainte de a le zice.

I OSIF V ULCAN

64

DÂMBOVIÞEANU: ªi cum mã-nºealã dânsa? SULTANIÞA: Cum?... Dar cum înºalã muierea pe bãrbat?!... Prin necredinþa ei. DÂMBOVIÞEANU: (Înfuriat.) Taci, babo, cã te prãpãdesc! SULTANIÞA: Vezi cã nu în zadar m-am temut sã-þi descopãr ceea ce ºtiu. Era mai bine sã tac ºi, în loc de a-mi face necaz, sã râd ºi eu dimpreunã cu aceia cari zic cã „ce ºtie satul, nu ºtie bãrbatul.” DÂMBOVIÞEANU: Amuþeºte, sau probeazã! SULTANIÞA: Vrei sã te conving? Ei bine, pot sã fac uºor aceasta cãci ocaziunea e foarte aproape. Treci în astã searã pe la ºase ore dinaintea chioºcului din grãdina dtale ºi acolo vei gãsi proba învederatã!... Dar eu mã car de-aice, ca nu cumva s-o pãþesc, cã þi-am spus adevãrul. (Iese iute.) SCENA VII (Dâmboviþeanu singur.) DÂMBOVIÞEANU: Babo, babo!... Ian mai aºteaptã!... Nu fugi!... Spune-mi ce am sã vãd pe la chioºcul din grãdina mea?... (Pauzã.) S-a dus hârca, blestemata... Dar pot oare sã cred cuvintele ei? Nu cumva oarecineva a voit sã-ºi batã numai joc de mine? Nu pot crede aºa ceva despre soþia mea. Ce-i drept, cam pretenþioasã. Ea însã totdeauna a fost un model de virtute ºi moralitate... Dar, în sfârºit, nimica nu e cu neputinþã. Femeile sunt foarte nestatornice. De ce ar fi tocmai dânsa excepþiunea?... Ei bine, voi afla acuº realitatea, cãci (κi priveºte orologiul.) îndatã vor fi ºase ore! (Iese.) SCENA VIII (Traian singur.) TRAIAN: (Pe scenã se face intuneric, Traian intrã în costum de galã, pãºeºte încet, privind cu precauþie

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

65

în toate pãrþile.) Iatã-mã-s aici!... Singur-singurel!... E tãcere, n-aud nimica, decât bãtaia inimei mele... Oh, amor, amor! În braþele tale un minut e mai preþios decât un an de prozã... Mi-am dat toatã silinþa sã am o înfãþiºare cât de simpaticã, pentru cã femeile considerã mult ºi exteriorul... Astfel, darã, mi-am cumpãrat o perucã nouã ºi pãrul meu negru strãluceºte ca ºi-al unui june... Mi-am pus dinþi noi, sosiþi numai ieri de la Paris; ah, ce dinþi scumpi!... ªi umãrul acesta cât de excelent l-am suplinit cu bumbac! Croitorul meu e un om isteþ. Mâine îi voi plãti banii, ce-i am de tras în luna trecutã... Zãu, multã zoalã ºi cheltuialã! Dar ce n-am sacrificat bucuros pentru un moment de plãcere, când în pieptul nostru palpitã încã o inimã tânãrã?... Ce n-aº sacrifica pentru dânsa, care îmi este chiar atât de draga ca þara ce-o ador?!... Dar ce pierd aici timp în zadar? Acuº vor fi ºase ore. Mã duc sã-mi ocup locul în fereastrã, ca sã aºtept acolo sosirea frumoasei cusãtorese... Ce bine cã dna Dâmboviþeanu nu e acasã ºi cã în chioºc nu se aflã nimeni! Cel puþin, nu mã pot teme de compromisiune. Nu este mai urât pentru un bãrbat, decât dacã se compromite... Eu niciodatã n-am pãþit încã aºa... Însã, glumã de glumã, dar de astãdatã totuºi îmi pare cam curioasã situaþiunea mea. ªi sã am întâlnire cu o femeie în o casã strãinã! ªi încã eu s-o aºtept la fereastrã! Pânã acuma mi se întâmpla din contrã... Dar ce sã fac? Aºa a voit dânsa. ªi cine nu s-ar supune bucuros capriciului unei femei frumoase?!... Îmi pare cã aud niºte paºi. Darã tocmai dânsa vine... Hah! Cum îmi palpitã inima!... Mã duc, grãbesc sã-mi ocup locul, cãci aud paºii ei... Ah, ce mers uºor ºi plin de graþie! (Iese.)

I OSIF V ULCAN

66

SCENA IX (Fluºturan singur.) FLUªTURANU: Mã aflu în poziþia corãbierului care în sfârºit soseºte la malul dorit! Dupã atâtea viscole produse de creditorii mei, iatã am ajuns ºi eu la malul de unde îmi surâde o liniºte de mult cãutatã! În fine, o sã gãsesc ºi eu o partidã bunã, care sã mã scape de toate neplãcerile... Mã însor... Adicã m-oi însura, de cumva partida va fi corespunzãtoare aºteptãrilor mele. La din contra, nu, cãci ce este însurarea fãrã o partidã bunã? Un stomac flãmând ce n-are ce mânca. Poezia trece ºi proza îi cuprinde locul. Cu rãbdãri prãjite nu ne putem sãtura, cu atât mai puþin putem sã plãtim pe creditorii noºtri... Ei bine, soarta mea se va decide acuº. Îndatã va sosi momentul în care, pentru prima datã voi vedea pe aceea de a cãrei pungã va fi legatã existenþa mea. Inima mea bate mai fierbinte decât de altãdatã, dar nu de dorul ei, ci de curiozitatea sã aflu cã oare fi-mi va dânsa o partidã bunã, sau ba? Sub impresiunea acestei frãmântãri, am venit aici. Dacã îmi va corespunde, haida de, mã sacrific, o iau de muiere; dar în ceasul contrar, îi voi zice: „sãnãtate bunã” ºi m-oi duce pe-aici în colo. Însã cum mã voi putea convinge? Cum? Ca la celelalte ocazii de pânã acuma. ªi, pe onoarea mea, încã niciodatã nu m-am înºelat... Oh, eu am un nas excelent... Dar iatã, parcã aud ceva miºcare în fereastrã!... (Traian se iveºte de dupã perdeaua ferestrei.) Dânsa e acolo... Mã aºteaptã... Sã ne începem rolul!... Doamne ajutã! (Se apropie încet de fereastrã.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

67

SCENA X (Fluºturanu ºi Traian. Ambii vorbesc în ton ºoptitor.) FLUªTURANU: Bonsoir! (Pauzã.) Bonsoir! (Pauzã. La o parte.) Iatã cât de bine îºi joacã rolul de indignatã! Nici nu-mi rãspunde. Ei bine, ºi eu voi urma conform instrucþiunii primite! (Lui.) Pardon! Recunosc greºeala mea, ºi nu-mi rãmâne decât sã-mi cer scuze. Eu cugetam cã voi gãsi aici pe dna Dâmboviþeanu, pe care am onoarea s-o cunosc. TRAIAN: (La o parte.) Femeia aceasta de bunã seamã cugetã cã nu sunt eu, ºi ca sã nu se compromitã, nãscoci iute o minciunã! Ce isteþime! Se vede cã e de la Paris! FLUªTURANU: Dar fiindcã deja am comis greºeala, permite-mi s-o repar, spunându-vã cine sunt. TRAIAN: (La o parte.) Ce ºireþie! Voind sã se fereascã ºi de umbra unei compromisiuni, ea, desigur, îmi va spune un nume fals, ca sã nici nu-mi treacã prin minte cine e dânsa. Sãrmana! Cautã s-o scot din perplexitatea aceasta! (Lui.) E de prisos sã-mi spui numele. ªtiu cine eºti. FLUªTURANU: ªtii? (La o parte.) Întocmai cum mi s-a profeþit! Iatã cã a ºi devenit mai blândã. Acum, la rândul meu, haide sã uzez darã, de momentul binevenit ºi sã-i trântesc o declaraþiune de amor. (Lui.) Aºadar, grãbesc a-þi descoperi cã eu nu pentru doamna Dâmboviþeanu am venit aici, ci pentru dumneata, pentru tine. TRAIAN: Pentru mine? Îmi mulþumesc. Dar pentru ce þiai fãcut aceastã incomoditate? N-am fi putut noi conveni mai uºor ºi mai nejenaþi aiurea? În loc mai sigur? De exemplu, la mine? FLUªTURANU: (La o parte.) Poftim, rãspunde-i acuma, dacã poþi! Parcã eu aº fi chemat-o aici, ºi nu de la dânsa mi-ar fi venit avizul cã o voi gãsi în locul

68

I OSIF V ULCAN

acesta. Dr totuºi caut sã-i zic ceva. (Lui.) În adevãr, prima noastrã convenire se face în niºte circumstanþe foarte curioase; dar alegerea locului n-a atârnat tocmai de la voinþa mea. (La o parte.) Cuget cã destul de fin i-am dat sã înþeleagã. TRAIAN: Nu? Desigur oareºicari consideraþiuni delicate te-au împiedicat. Le respect. ªi tocmai pentru aceasta am venit ºi eu aici unde m-ai chemat. FLUªTURANU: (La o parte.) Unde o-am chemat? Asta mã întrece în minciuni! Mã tem cã nu este o partidã bunã. Dar dacã calcã pe terenul minciunilor, haid’ sã-mi încerc ºi eu debilele puteri! E timpul sã intru în meritul declaraþiunii de amor! (Lui.) Îþi mulþumesc! Momentul acesta e cel mai fericit din toate câte am avut cândva. TRAIAN: (Întrerupându-l.) Aceste cuvinte candide mã fac sã roºesc. Atâta indulgenþã ºi graþie eu nu merit. FLUªTURANU: (La o parte.) Vom vedea mai târziu. TRAIAN: Aºa vorbeºti de frumos, pracã eºti un înger. FLUªTURANU: (La o parte.) Eu, înger? Asta încã nimenea nu mi-a zis-o. (Lui.) Dacã eu sunt înger, ce eºti atuncea tu? Un... un... un... arhanghel!... Mai mult!... Un semizeu!... Mai mult! Un dumnezeu!... Mai mult... (La o parte.) Dar mai sus nu pot licita. TRAIAN: ªi ce sã-þi rãspund eu... Cã te iubesc?... Cã te ador? Dar este vreun merit acesta? Cine nu þi s-ar închina ºi nu te-ar admira... Eºti o fiinþã fãrã seamãn... FLUªTURANU: (La o parte.) Asta ai ghicit-o!... Nu mi se cam pare de ea. Prea se linguºeºte. Mã tem cã nu va fi o partidã bunã. Cel puþin de i-aº putea vedea faþa. Dar e întuneric. Ei bine, sã terminãm declaraþiunea de amor! Un asalt general! ªi-apoi vedea-vom, urma-va capitularea?! TRAIAN: O, spune-mi, iubeºti-mã ºi tu? FLUªTURANU: Dacã te iubesc? O, cuvântul ãsta e prea rece ca sã poatã exprima focul simþãmântului

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

69

meu. Dar nu prin vorbe seci vreau sã-þi probez amorul meu, ci prin fapte. TRAIAN: (La o parte.) Iatã cã se începe bine. Dar, ce rãu cã nu-i pot vedea faþa de întuneric! FLUªTURANU: Pretinde de la mine orice ºi eu mã voi face... mã voi face... (La o parte.) Oare ce sã mã fac? TRAIAN: Nu te face nimica! Rãmâi ºi de-acuma înainte ceea-mi eºti acuma, realizarea unui vis frumos! FLUªTURANU: (La o parte.) Auzi la ea, eu, realizarea unui vis frumos! Nu cumva doarã ºi ea viseazã ceea ce eu caut în zadar, o partidã bunã?! Mã iau fiori! SCENA XI (Tot aceia ºi Dâmboviþeanu.) DÂMBOVIÞEANU: Trãsnete ºi fulgere! Baba n-a minþit! Iatã o umbrã sub fereastra soþiei mele. Desigur e seducãtorul ei!... Însã totuºi parcã-mi vine sã nu cred. Nu mã pot împãca cu ideea cã soþia mea sã mã fi înºelat... Ei bine, o sã mã conving acuº. Voi sta aici la pândã, ca sã aud tot ce se va vorbi. FLUªTURANU: Oh! Ce frumos îmi sunã vorbele tale. DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) Iatã cã ei deja sunt per „tu”. Departe au ajuns! FLUªTURANU: (Continuând.) Oh! Mai spune-mi încã o datã, sã mã delectez iarãºi la sunetul lor îngeresc, sã mã fericesc deplin! DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) Oare ce-i va rãspunde acum nevasta mea? Ah! Ce mi-ar place sã-i dreg o sfântã palmã! Aºa va ºi face dânsa. Îi cunosc nãravul. TRAIAN: Te iubesc din toatã inima. Tu-mi eºti viaþa, fericirea, totul. DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) Dar deja ticãlosul acesta îi e totul, atuncea eu ce sunt?... Bãrbatul cu corniþe.

70

I OSIF V ULCAN

FLUªTURANU: (La o parte.) Iar acuma, conform instrucþiunii, sã-i sãrut mâna, ca astfel sã am semnul indicat cã amorul meu nu este respins. (Îi apucã iute mâna ºi o sãrutã cu foc.) Brr! Ce mâini voluminoase! Nu cred sã fie din ceva familie distinsã. Dar, în sfârºit, ce-mi pasã? Numai sã aibã parale! TRAIAN: (La o parte.) Iatã cu ce foc se iubeºte la Paris! Precum se vede, acolo femeia sãruta mâna bãrbatului... Dar curios! Când mi-a sãrutat mâna, am simþit o atingere ca de musteþi... Desigur o fi fost vãlul ei... FLUªTUREANU: (La o parte.) Ei bine, a lãsat sã-i sãrut mâna; va sã zicã, sunt iubit. Acum darã sã încheiem aceastã scenã de introducere! (Cu voce înaltã.) Aºadar, pot sã zic cã te am? Nu este nici un obstacol care ar împiedica realizarea visului nostru sublim? O! Spune-mi dacã este vreo piedicã, s-o delãtur pe moment! Împãrtãºeºte-mi numele persoanei, care ar cuteza sã formeze stavilã între noi! Sã-i sting îndatã firul vieþii! Sãmi descarc pistolul în capul sãu mizerabil!... DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) Eu, mizerabil?... Ba eºti zãu tu, ticãlosul de tine, pierde-varã, taie-fugã!... El ºtie cã femeia aceea e mãritatã, cã are un bãrbat legiuit ºi cã acela sunt eu; dar totuºi are neruºinarea s-o întrebe, dacã este vreo piedicã pentru ca sã nu poatã fi a lui?... Vede cã eu am dreptul la soþia mea, dar ce-i pasã! El ºi-o pretinde cu pistolul... Dânsul voieºte sã-mi pãteze onoarea casei ºi, cu toate acestea, el îmi dã epitetul de „mizerabil”... Dar stai, nemernicule, cãci te învãþ eu îndatã omenia! (Se apropie de Fluºtureanu, dar numaidecât se opreºte.) Dar s-aud mai întâi ce-i va rãspunde nevastã-mea. TRAIAN: Nu este nici o piedicã. Nu trebuie sã omori pe nimeni. (La o parte.) Dar ce curajoasã este femeia aceasta!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

71

FLUªTUREANU: Aºadarã nu ai nici o legãturã de amor cu nimeni? TRAIAN: Nu. DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) Înmãrmuresc de atâta perfidie. FLUªTUREANU: ªi nici n-ai avut? TRAIAN: Doamne sfinte, cine n-ar fi avut aºa ceva!? Sentâmplã, cã omul îºi uitã de sine; vin unele momente de slãbiciune, ºi scãpãm din gurã niºte cuvinte, declaraþii ºi chiar jurãminte, de cari apoi mai târziu ne pare rãu. ªi eu am fãcut asemenea pãcate ale tinereþilor. Însã te asigur, cã orice s-a petrecut atuncea, s-a ºters de mult din interiorul meu. Inima mea e liberã, cãci jurãmintele mele fãcute în pripã nu mã mai pot deobliga. DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) Nu o pot deobliga?! Bravo! Pânã când adicã eu în camerã voiam sã dreg destinele þãrii, muierea mea acasã mã fãcu – caprã! FLUªTUREANU: Aºadarã, deplina fericire este partea mea. Ce sfânt moment! Ah! Vino sã sigilãm aceastã înfrãþire a inimilor noastre printr-o sãrutare! TRAIAN: (La o parte.) Încã dânsa mã invitã! Ce minunatã datinã e pe-acolo la Paris! DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) Mã duc s-aduc martori cari sã vadã aceastã scenã de trãdare infamã! Îmi vor fi buni la procesul de divorþ. (Iese.) SCENA XII (Traian ºi Fluºturanu.) TRAIAN: Însã oare nu ne va vedea cineva? Bagã de seamã sã nu te compromiþi! FLUªTUREANU: Cine ne-ar vedea!? E deja întuneric. Dar apoi, ce-mi pasã mie, oricine sã mã vadã?! Nu mã sfiesc sã-þi probez amorul meu înaintea lumei întregi.

I OSIF V ULCAN

72

TRAIAN: (La o parte.) Înaintea lumei întregi? Numai asta mi-ar trebui. Dar lasã cã voi dezveþi-o eu de publicitate. FLUªTUREANU: Tu stai pe gânduri? Aºadarã nu mã iubeºti! TRAIAN: (La o parte.) Oare nu mã va vedea cineva?! Naº vrea sã mã compromit. Dar haida de, sã-i împlinesc voia, cãci e întuneric! (Cu voce înaltã.) Cum sã nu te iubesc? Iatã, ºi grãbesc în braþele tale. (Sare pe fereastrã iute ºi se îmbrãþiºeazã cu Fluºtureanu.) FLUªTUREANU: La draci! Cine eºti dta? SCENA XIII (Tot aceia ºi Sultaniþa.) SULTANIÞA: (Apare în fund, tot în costumul de cerºetoare, nevãzutã de cei doi bãrbaþi.) Ha, ha, ha! (Iese.) SCENA XIV (Traian ºi Fluºtureanu.) TRAIAN: (La o parte.) Vai, m-am pãcãlit! (Cu voce înaltã.) Cine a râs aicea? FLUªTUREANU: Ce-mi pasã mie, oricine a râs! Dar cine eºti dta? Rãspunde-mi, sau te prãpãdesc! TRAIAN: (La o parte.) Aoleu de mine! M-am topit! FLUªTUREANU: Nu-mi rãspunzi? Vino dar mai aproape sã te vãd mai bine! (Îl prinde de guler ºi îl trage în faþa scenei; acolo se uitã unul pe altul; se recunosc ºi erumpu amândoi în hohote.) Domnule Aurelie Traian, primeºte felicitarea mea! Memoria acestei seri va rãmâne pururea neuitatã în inima mea. Îþi mulþumesc pentru momentele dulci, cari mi-au stârnit din nou o înaltã stimã pentru persoana dtale! TRAIAN: (La o parte.) Ticãlosul, cum îºi bate joc de mine! Dar lasã cã te pãcãlesc eu! (Cu voce înaltã.) ªi

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

73

eu, de asemenea, îþi sunt foarte deobligat, cãci mi-ai oferit prilejul sã-þi dau o învãþãturã bunã. FLUªTUREANU: Ce învãþãturã? TRAIAN: Ca în viitor sã fii mai precaut cu asemenea lucruri. Nu fugi dupã toate femeile, cãci de multe ori te poþi compromite, cum ai pãþit-o ºi acuma. FLUªTUREANU: Mulþam de învãþãturã! TRAIAN: Îmi pare rãu cã te-am condus în niºte situaþii cam comice, dar boala dtale a fost foarte înrãdãcinatã, deci ºi cura a trebuit sã fie radicalã. FLUªTUREANU: Prea bine... Haidam acum darã la Sultaniþa sã-i depunem omagele... TRAIAN: (Confuz.) Pentru ce? FLUªTUREANU: Pentru cã opera ei a reuºit atât de bine. TRAIAN: Ce operã? FLUªTUREANU: (Cu sarcasm.) Aceea prin care þi-a inspirat dtale sã-mi poþi da aceastã învãþãturã. TRAIAN: (La o parte.) Ticãlosul, ºtie totul. Oare cum sãmi asigur tãcerea lui? Trebuie sã-i fac vreun servici! (Cu voce înaltã.) Te voi duce eu în alt loc, mai interesant pentru dta. Þi-am gãsit... FLUªTUREANU: O partidã bunã? TRAIAN: Da. FLUªTUREANU: Haidam! (Pleacã amândoi.) (Cortina cade.) Finea actului al IV-lea

I OSIF V ULCAN

74

ACTUL V (Odaia în casa lui Dâmboviþeanu.) SCENA I (Ioniþã ºi Safta.) IONIÞÃ: Pe mine vrei sã mã îmbeþi cu apã rece? Ai întârziat, surato! De mult ºtiu eu zicãtoarea bãtrânã, cã „unu urâcios de bragã, nu-i negustoriantreagã.” Pentru cã cucoana nu s-a certat azi încã nu nimeni, nu urmeazã, cã dânsa e tocmai aºa blândã, precum zici. Mai aºteaptã, leliþo! Încã na sfinþit soarele. Nu te grãbi cu urda-n Turda; nu zice hop, pânã ce nu-i sari în joc! SAFTA: Mult mai cârteºti dta împotriva doamnei noastre, mãcar cã nici nu o cunoºti bine. IONIÞÃ: ªi-atâta mi-e prea mult, cât o cunosc. SAFTA: De-ai cunoaºte-o mai de-aproape, ai vedea ce suflet de înger e dânsa! IONIÞÃ: Doamne apãrã ºi fereºte! SAFTA: Atunci de bunã seamã þi s-ar schimba pãrerea despre dânsa. IONIÞÃ: ªi aº iubi-o ca tine? Ba nu, leliþo, pentru cã eu nu m-aº putea uita la ea cu ochii tãi. Tu o iubeºti, pentru cã ºi dânsa e ca tine, º-apoi ºtii vorba: corb la corb nu scoate ochii. O lauzi, pentru cã îþi cinsteºte câte o rochie; dar sã nu uiþi, cã nu este nici un om rãu, care sã nu facã ºi ceva bine! O aperi, pentru cã eºti tot pe lângã ea, ºi-apoi ºi zicãtoarea bãtrânã încã spune, cã cel ce umblã mult prin moarã, se unge cu fãinã.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

75

SAFTA: Mulþam dtale! Aºadarã ºi pe mine mã batjocoreºti? IONIÞÃ: Nicidecât. Dar eu sunt om bãtrân ºi þin la datina veche. Vorba auzitã încã din copilãrie îmi zice cã nimeni nu poate sã ia în mânã cãrbune aprins, fãrã ca sã se ardã. Dacã petreci toatã ziua cu cucoana, ºi nãravul tãu þi se preface ca al ei. Aºchia nu sare departe de tãietor. SAFTA: Bine, bine. Te vei lumina ºi dta odatã. IONIÞÃ: Ca noaptea podul fãrã luminã. SCENA II (Tot aceia ºi Dâmboviþeanu.) DÂMBOVIÞEANU: (Intrã iritat.) Tu, Safto, ce cauþi aici? Nu þi-am zis sã nu te mai înveþi în apartamentul meu? Carã-te iute, sã nu te mai vãd!... SAFTA: M-a trimis doamna sã ºterg praful. DÂMBOVIÞEANU: ªterge-o ºi tu darã! (Safta iese.) SCENA III (Dâmboviþeanu ºi Ioniþã.) IONIÞÃ: (La o parte.) Auleo Doamne! Oare ce vijelie se pregãteºte iarãºi?! Mi-aº pune capul în rãmãºag, cã de bunã seamã doamna îi va fi fãcut niºte gãluºte cu noduri seci. DÂMBOVIÞEANU: Dar tu, Ioniþã, ce stai aici ca un trunchi? IONIÞÃ: Aºtept porunca dtale. DÂMBOVIÞEANU: Carã-te! IONIÞÃ: (La o parte.) Ce supãrat îi, Doamne! Poate cã io adus vreo veste rea cerºetoarea de asearã. (Iese.) SCENA IV (Dâmboviþeanu singur.) DÂMBOVIÞEANU: Fost-a oare vis, sau realitate, ce s-a petrecut asearã înaintea ochilor mei? Iatã

I OSIF V ULCAN

76

întrebarea ce mi-am pus-o toatã noaptea, fãrã sãmi fi putut rãspunde pozitiv, ºi fãrã sã-mi fi închis ochii? Jurãmânt, credinþã ºi amor! Cuvinte cereºti! Devenit-aþi voi cãlcate în picioare, profanate ºi în casa mea? E grozav a crede aºa ceva! ªi de cumva totuºi ar fi aºa, ce sã fac? Sã încep divorþul, precum cugetam în primul moment? Dar atunci scandalul va deveni ºi mai mare; îmi expun casa, numele ºi onoarea batjocurei lumei... Sau sã tac? Sã mã port ca ºi cum n-aº ºti nimica? Sã fac adicã ceea ce fac ºi alþii de soarta mea, ca astfel cel puþin în publicitate sã-mi pãstrez onoarea casei? În primul moment al indignaþiunii eram p-aci sã comit greºeala de-a mã fi expus râsului lumei, prin chemarea unor martori spre a putea începe procesul de divorþ... Însã, laudã Domnului! Numaidecât îmi revenii în ori. Sânge rece! – îmi zisei apoi, ºi decisei sã evit orice zgomot. ªi voiesc sã mã rãzbun ºi fãrã sã chem în ajutor elemente strãine! SCENA V (Dâmboviþeanu ºi Smaranda.) SMARANDA: (Intrã cu mânie.) Bine cã în sfârºit te gãsesc! DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) Iatã cã încã dânsa începe sã mã dãscãleascã. O! Muieri, muieri! SMARANDA: De ieri te tot caut în zadar. Unde ai petrecut asearã? DÂMBOVIÞEANU: Unde? (La o parte.) Încã ea mã întreabã! Ce cutezare oarbã! Se vede cã ea nici idee cã eu ºtiu totul. SMARANDA: Da, unde?

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

77

DÂMBOVIÞEANU: (Cu aluziune.) Numai aºa pe neaºteptate m-am dus. Cineva m-a fãcut atent în momentul din urmã, cã are sã se joace o piesã interesantã. ªi, în adevãr, nu m-am înºelat. Piesa foarte m-a emoþionat. Dar tu nici nu eºti curioasã sã ºtii ce s-a jucat? SMARANDA: Ce-mi pasã mie, orice s-a jucat! DÂMBOVIÞEANU: (Cu aluziune.) O tragedie intitulatã: „Consoarta necredincioasã”. ªi trebuie sã-þi mãrturisesc, cã rolul consoartei a fost jucat cu mult succes. Comedianta care l-a interpretat a fost foarte naturalã; se vedea cã vorbeºte din inimã. (La o parte.) Cred cã i-am dat destul sã mã înþeleagã. SMARANDA: ªi-apoi? DÂMBOVIÞEANU: ªi-apoi? Dar nu-i destul atâta? SMARANDA: La ce? DÂMBOVIÞEANU: La... (La o parte.) Dar iatã cã eram pe-aci sã mã sclintesc din minte, ºi sã-i spun totul. Nu, nu-i voi descoperi nimica. Sânge rece! ªi sã fim cu precauþiune! SMARANDA: Ei bine, la ce? DÂMBOVIÞEANU: La aceea, ca piesa care mi s-a înfãþiºat sã reiasã cât de bine, ºi ca toþi bãrbaþii însuraþi sã-ºi piardã încrederea în soþiile lor. SMARANDA: Ah! Ah! Ce vorbeºti! Va sã zicã, va fi fost unul ce-a înfricoºat! DÂMBOVIÞEANU: Da, da. ªi, totodatã, foarte gelnic. (La o parte.) Încã îºi bate joc! SMARANDA: Ce bine darã pentru tine, cã între toþi bãrbaþii singur ai putut sã rãmâi cu inima liniºtitã! DÂMBOVIÞEANU: Nu ºtiu. SMARANDA: Ce nu ºtii? DÂMBOVIÞEANU: Dacã am putut rãmâne liniºtit au ba? SMARANDA: Sper cã pân-acum n-ai avut nici o cauzã care sã te îndreptãþeascã a rãspunde atât de suspect.

78

I OSIF V ULCAN

DÂMBOVIÞEANU: Pânã acum nu. Însã... SMARANDA: Ei bine, ce „însã”? DÂMBOVIÞEANU: De ieri încoace credinþa mea a cam început a ºovãi. SMARANDA: Nu mai zice! ªi anume, pentru ce? dacãmi este iertat sã te întreb. DÂMBOVIÞEANU: Pentru cã scena ce mi-a înfãþiºat piesa de-asearã m-a pus pe gânduri ºi mi-a clãtinat cu totul temeiul credinþei. (La o parte.) Acuma doarã ºi dânsa mã va înþelege. Mai speriat nu pot sã-i vorbesc. SMARANDA: Frate, încep a nu te înþelege. Aºa vorbe din gura ta n-am mai auzit. Parcã de-odatã þi-ar fi intrat niºte gãrgãuni în cap. DÂMBOVIÞEANU: În adevãr, mi-a intrat ceva în cap, ceea ce mai demult nu era acolo. Acest ceva se numeºte „deºteptarea”. SMARANDA: Ba, numeºte-se, zãu, „întunecime”. Precum vãd, mintea ta s-a cam tulburat. Þi-a intrat ceva în cap ºi totuºi eºti mai necomplet decât mai înainte, cãci acuma, precum vãd, îþi lipseºte o doagã. DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) Din necredincioasã, iato ºi obraznicã! (Cu voce naltã.) Vorbele tale insultãtoare mã conving din ce în ce mai mult cã nu mã înºel. SMARANDA: În ce? DÂMBOVIÞEANU: În... în... în experienþa mea tristã. SMARANDA: Ce experienþã? DÂMBOVIÞEANU: Cea de-asearã. SMARANDA: Dar ce s-a întâmplat asearã? DÂMBOVIÞEANU: ªi încã mã mai întrebi? SMARANDA: Dar cum sã nu te întreb?! Eu nu ºtiu nimica ce s-a întâmplat asearã, cãci am stat acasã; dar tu zici cã ai fost la teatru ºi cã acolo ai vãzut acel lucru infiorãtor ºi jalnic care þi-a sclintit mintea, încât nici nu ºtii ce vorbeºti. Arzã-o focu’

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

79

comedie! Mai mult, sã nu mi te duci acolo fãrã mine. DÂMBOVIÞEANU: Dar ºi tu ai fost acolo. SMARANDA: Eu? DÂMBOVIÞEANU: Da, da. SMARANDA: Dar þi-am spus-o deja cã am stat acasã. DÂMBOVIÞEANU: Rogu-te, nu te preface! Toate sunt în zadar. Eu ºtiu... SMARANDA: Ce ºtii? Spune-mi-o în sfârºit! DÂMBOVIÞEANU: Toate. SMARANDA: Toate, toate! Dar spune-mi ºi mie ceva din cele multe de toate ce zici cã le ºtii! DÂMBOVIÞEANU: De ce sã þi le repet? Tu le ºtii mai bine decât mine, cãci tu ai jucat rolul de frunte în piesa aceea! SMARANDA: Precum se vede, nu þi-s toate oile acasã. Mã tem sã nu ajungi la Balamuc. DÂMBOVIÞEANU: Nu te teme! La început mi-a pãrut cam rãu, m-a rãnit pânã la inimã necredinþa ta, dar apoi m-am predomnit. Fii liniºtitã, nu voi face scandal! De acum înainte îmi voi schimba ºi eu purtarea, precum o meriþi, atâta tot! SMARANDA: Atâta tot? Ba nu va fi destul atâta? Eu, adicã, sã ascult insulta ce-mi faci ºi apoi, nevinovatã ce sunt, sã tac? Sã mã mulþumesc cu atâta? Ba! Trebuie sã-mi dai socotealã de vorbeleþi nerumegate! DÂMBOVIÞEANU: Tu eºti pãcãtoasã, ºi eu sã-þi dau socotealã? SMARANDA Pãcãtos eºti tu! DÂMBOVIÞEANU: : Doar pentru cã din întâmplare am fost de faþã la fãrã-de-legea comisã de tine? SMARANDA: Fãrã-de-lege? DÂMBOVIÞEANU: Dar ce este aceea, când o muiere cu bãrbat legiuit ºi iubitor face declaraþii de amor unui strãin?! SMARANDA: Cine a fãcut?

80

I OSIF V ULCAN

DÂMBOVIÞEANU: Tu. SMARANDA: Nu-i drept. DÂMBOVIÞEANU: Dar te-am vãzut cu ochii. SMARANDA: Aºadar, sau atuncea ai fost scos din minte, sau acum aiurezi. DÂMBOVIÞEANU: ªi atunci ºi acum mintea mi-a fost la loc, deºi nu mult lipsea sã mi-o pierd. SMARANDA: Precum vãd, ai ºi pierdut-o! DÂMBOVIÞEANU: La draci! Eu vorbesc serios! SMARANDA: Serios? N-am ºtiut. Aºadar, iartã-mã sã râd! Ha, ha, ha! DÂMBOVIÞEANU: Te opresc sã râzi. SMARANDA: Ce fel? Mã opreºti sã râd? DÂMBOVIÞEANU: Te opresc. SMARANDA: Ha, ha, ha! Vai ce comic mai sunã vorbele acestea din gura ta. Nu mai pot conteni sã nu râd înc-odatã. Ha, ha, ha! Va sã zicã, mã opreºti sã râd? Ha, ha, ha! Iatã cã mã ºi supun ºi nu mai râd. Ha, ha, ha! DÂMBOVIÞEANU: Dar taci din gurã în sfârºit! SMARANDA: Sã tac? Ei bine, pentru ce sã tac? DÂMBOVIÞEANU: Pentru cã aºa voiesc. SMARANDA: Nu mai zice! Aºa voieºti? DÂMBOVIÞEANU: Da. SMARANDA: Dar eu nu voiesc. Ce-mi pasã mie, ori voieºti ori ba. Voinþa mea are sã se împlineascã, ºi nu a ta. DÂMBOVIÞEANU: Zãu! ªi pentru ce? Pentru cã eu sunt domnul în casa aceasta! SMARANDA: De când? DÂMBOVIÞEANU: De când?... (La o parte.) Dar ºtiu eu de când?... (Cu voce naltã.) De... totdeauna. SMARANDA: Nu îmi aduc aminte de niciodatã. DÂMBOVIÞEANU: Dacã nu-þi aduci aminte, lasã cã vei avea ocazia sã simþeºti în viitor. SMARANDA: Aoleu, cum m-ai speriat! DÂMBOVIÞEANU: ªi încã numaidecât.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

81

SMARANDA: Vai de mine! DÂMBOVIÞEANU: Eu am hotãrât. SMARANDA: Ce? DÂMBOVIÞEANU: Ca sã mãrit pe Zoe dupã Vasilie. SMARANDA: Numai atâta?! Ce rãu îmi pare darã, cã nici aceastã hotãrâre, cea dintâia ce o faci, nu se poate executa. DÂMBOVIÞEANU: Cine ar cuteza sã se opunã? SMARANDA: Eu îmi voi lua libertatea a-i forma stavila. DÂMBOVIÞEANU: ªi care va fi motivul tãu? SMARANDA: Voinþa mea. DÂMBOVIÞEANU: Prea debilã stavilã. Voi delãtura-o ca ºi când nici n-ar fi existat. SMARANDA: Dar dorinþa repausatului tãu prieten, exprimatã cu limbã de moarte? DÂMBOVIÞEANU: Aceea nu mai poate cumpãni. Am încercat s-o relizez dar vãd cã nu se poate, cãci prin aceea aº neferici o pereche junã. SMARANDA: Dar Octavian iubeºte pe Zoe. DÂMBOVIÞEANU: Însã Zoe nu are ochi sã-l vadã. SMARANDA: Mã mir, cãci Octavian e un tânãr de salon, ºtie bon-tonul, e cult... DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) De bunã seamã, aceasta a fost asearã la fereastra din chioºc. Îndatã, la prima convenire, bãgai de seamã, cãci ºtrengarul de el a scos din minþi pe nevastã mea. (Cu voce naltã.) ªtiu cã tu eºti cu totul încântatã de Octavian. Am vãzut. SMARANDA: Ce ai vãzut? DÂMBOVIÞEANU: Cã-þi place de el. SMARANDA: Place, da. ªi tocmai pentru aceasta doresc ca Zoe sã fie a lui. DÂMBOVIÞEANU: Ca, astfel, apoi dânsul sã poatã petrece cât mai mult în jurul tãu. Vezi cã þiam ghicit intenþiunea mârºavã! ªi tocmai pentru aceasta am decis ca Zoe sã se mãrite cu Vasilie. Astfel, ticãlosul acela de Octavian

I OSIF V ULCAN

82

nu va avea pretextul sã fure timpul tot pe lângã tine. SMARANDA: (Cu furie.) Toate ca toate, dar insulta aceasta n-o mai pot insulta! Tu cutezi sã-mi vorbeºti aºa? Sã mã insulþi astfel? Dar cine eºti tu? Un nimene pe care eu te-am ridicat din pulbere. Nu eu þi-am dat un rol? Nu influenþa mea te-a fãcut deputat? Cine te-a cunoscut mai nainte? Iar azi îþi este numele tipãrit în toate ziarele... ªi tu astfel îmi rãsplãteºti binefacerile mele? Mã însulþi? Mã acuzi de necredinþã!... Ei bine, tu ai voit! Eu primesc mãnuºa, dar vai de tine! DÂMBOVIÞEANU: Nu mã tem! Ceea ce am zis o susþin ºi acuma. Încât, pentru voinþa mea de-a mãrita pe Zoe dupã Vasilie, se va realiza numaidecât. (Trage un clopoþel.) SCENA VI (Tot aceia ºi Ioniþã.) DÂMBOVIÞEANU: (Lui Ioniþã.) Aleargã numaidecât la dºorul Vasilie ºi-i spune cã-l rog sã vinã îndatã la mine, cãci am sã-i spun ceva. SMARANDA: Nu te du! DÂMBOVIÞEANU: Ba te du! Eu poruncesc! IONIÞÃ: Înþeleg. (Ieºind.) Ba „te du!”, ba „nu te du!” Acuma de care sã ascult? A cui poruncã s-o împlinesc?... Dar ce s-a întâmplat cu stãpânul meu? Atâta curaj n-am vãzut încã de la el! Auzi acolo! Sã vorbeascã el împotriva doamnei!... Se laudã oala cã va sparge cãldarea!... SCENA VII (Dâmboviþeanu ºi Smaranda.) DÂMBOVIÞEANU: Vei vedea acuº cine e domnul în casa aceasta!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

83

SMARANDA: Nu voi vedea. DÂMBOVIÞEANU: Doarã te duci? Nu-mi pasã, du-te! SMARANDA: Ai vrea? DÂMBOVIÞEANU: Ce-i drept, mi-ar face plãcere. SMARANDA: Aºadar, rãmân aici. DÂMBOVIÞEANU: Fie ºi aºa! Va sã zicã rãmâi aici? SMARANDA: Þi-aº face plãcere? DÂMBOVIÞEANU: Mare. SMARANDA: Aºadar, mã duc. Vreau sã-þi arãt cã nu voinþa ta, ci a mea s-a întâmpla. Mã duc. (Iese cu mânie.) SCENA VIII (Dâmboviþeanu singur.) DÂMBOVIÞEANU: Ce bine cã s-a dus!... Eram pe-aci sã-mi pierd curajul rezistenþei... Zãu, nici n-a fost glumã a face ºi a suporta un atac atât de cumplit... Nu e mirare darã cã mi-am pierdut cumpãtul ºi am ieºit din rolul propus ºi am descoperit totul... Aºa zãu, acea! Eu n-am voit sã-i spun nimica din ceea ce am aflat asearã, dar iatã cã gura mã luã pe dinainte ºi-i împãrtãºii toate. Aºa pãþeºti dacã nu eºti deprins cu asemenea intrigi. Bine cã s-a dus, cãci mi-am mai venit în ori. Pe când se va întoarce, lucrul va fi isprãvit, Zoe va fi a lui Vasilie. Atunci apoi desfacã legãtura de va putea! SCENA IX (Dâmboviþeanu ºi Vasilie.) VASILIE: M-ai chemat. DÂMBOVIÞEANU: Da, te-am rugat. VASILIE: Stau la dispoziþiune. DÂMBOVIÞEANU: O cauzã foarte delicatã e aceea ce vreau sã-þi împãrtãºesc. ªtiu cã iubeºti pe Zoe ºi cã dânsa asemenea te iubeºte. Durere! Eu nu

84

I OSIF V ULCAN

puteam sã binecuvântez legãtura aceasta cãci trebuia sã respect voinþa din urmã a prietenului meu, care îmi ordonã sã mãrit fiica lui, pe Zoe, dupã Octavian Strungaru. VASILIE: Durere, ºtiu prea bine. DÂMBOVIÞEANU: Dar astãzi pãrerea mea s-a schimbat. VASILIE: Ce fel? Spre bine? În favorul meu? DÂMBOVIÞEANU: Þi-oi spune numaidecât!... Deºi vedeam cã inima Zoei este a ta, eram de pãrerea cã mãritatã dupã Octavian, amorul ei pentru tine încetul cu încetul va dispãrea ºi astfel în urmã totuºi va putea fi fericitã. Manierele fine ale unui bãrbat cult sunt în stare sã ºteargã multe suveniri ale trecutului. Exemple de acestea sunt destule în viaþa cea de toate zilele. Aºadar, cu toatã liniºtea conºtiinþei mele, puteam sã insist întru executarea testamentului verbal al prietenului meu. De câtva timp însã... VASILIE: Oh! Spune-mi, spune-mi, ce s-a întâmplat? DÂMBOVIÞEANU: Am experiat cã acea speranþã a mea niciodatã nu se va putea realiza. Am ajuns la convingerea cã Zoe niciodatã niciodatã nu te va uita, cã mãritatã dupã Octavian, inima ei pururea ar sângera ºi, prin urmare, dânsa ar deveni nefericitã; cãci Octavian nu este individul care prin niºte maniere fine ar fi în stare sã sã îndulceascã viaþa soþiei sale. VASILIE: Eu am auzit cã dânsul e un om fin; cel puþin, când s-a dus la Paris... DÂMBOVIÞEANU: Aºa era atunci, dar s-a schimbat cu totul. Nu l-ai vãzut acuma? VASILIE: Nu. DÂMBOVIÞEANU: ªtiu cã te-ai mira. Dânsul este un fluºturat, un fanfaron, un taie-fugã, pe scurt: un ºtrengar fãrã pereche. Lipsit de adevãrata culturã, nobilitatea sufletului; incapabil de orice sentiment intim ºi fin, el ar deveni moartea ei. Ei bine, în

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

85

asemenea condiþiuni, cred cã datoria mea este de-a nu mã mai conforma voinþei din urmã a repausatului meu prieten. Scopul lui a fost a-ºi ferici fiica; deci, de-ar trãi, însuºi el ar rãspunde ceea ce zic ºi eu, dupã cele esperiate, cã nu-mi mãrit fiica dupã un astfel de om. VASILIE: Nu? DÂMBOVIÞEANU: Am decis. Zoe va fi a ta. VASILIE: Ah! ce fericit sunt! Dar ce zice doamna Smaranda? DÂMBOVIÞEANU: Zicã ce va zice! Eu am decis. Eu sunt domnul în casa mea. VASILIE: (La o parte.) Oare de când? (Cu voce naltã.) Aºadar, doamna nu ºtie nimica de hotãrârea dtale? DÂMBOVIÞEANU: Ba ºtie. VASILIE: ªi ce a rãspuns? DÂMBOVIÞEANU: Cã nu se învoieºte. VASILIE: (Disperat.) Aºadar, toate sunt în zadar! DÂMBOVIÞEANU: Nu sunt în zadar. Þi-am spus cã am decis ºi deciziunea mea numaidecât se va ºi traduce în realitate. (Sunã clopoþelul.) SCENA X (Dâmboviþeanu, Vasilie ºi Ioniþã.) IONIÞÃ: Porunceºte! DÂMBOVIÞEANU: Du-te la dºoara Zoe ºi îi spune cã o rog sã vinã aicea! IONIÞÃ: Înþeleg. (Ieºind, la o parte.) Din ce în ce se adunã norii, acuº va fulgera ºi trãzni. (Iese.) SCENA XI (Dâmboviþeanu ºi Vasilie.) DÂMBOVIÞEANU: Vei vedea acuº cã ceea ce þi-am spus acuma nu sunt numai vorbe de clacã. Ce voiesc eu, aceea trebuie sã se întâmple. Place-mi-ar sã vãd fiinþa

I OSIF V ULCAN

86

aceea care ar cuteza sã mi se opunã! Zoe numaidecât va fi aici ºi vei primi binecuvântarea mea. SCENA XII (Dâmboviþeanu ºi Vasilie ºi Ioniþã.) IONIÞÃ: Aoleu, Doamne, în ce prãpastie m-ai trimis, domnule! DÂMBOVIÞEANU: Ce s-a întâmplat? IONIÞÃ: Precum mi-ai zis, m-am dus cãtre odaia dºoarei Zoe, ca s-o chem aici. Sosesc la uºã ºi vreau s-o deschid, dar deodatã sare spre mine doamna ºi se rãsti: „Ce voieºti?” De speriat ce eram, în momentul acela uitasem pentru ce m-ai trimis, dar apoi mã reculesei ºi rãspunsei: „M-a trimis domnul sã chem la dsa pe dºoara Zoe!” Abia sfârºii ºi doamna îmi rãspunse: „Carã-te de aici, cal bãtrân, ºi spune stãpânului tãu cã Zoe nu va merge, cãci nu o las eu, pentru cã aici eu poruncesc!” Dupã aceea încuie uºa iute, scoase cheia, o bãgã în buzunar, apoi luã un scaun, îl puse în pragul uºei ºi se asedie într-însul. DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) Un adevãrat Cerberus. IONIÞÃ: ªi, apoi, nu mai aºteptai sã-mi pofteascã drum bun, ci o împãturei încoace, zicându-mi: Mulþam, Doamne, c-am scãpat! DÂMBOVIÞEANU: Prea eºti slobod la gurã, Ioniþã. Bagã de seamã cã þi-oi pune scaluºi! Dar acuma te du! Nu mai am trebuinþã. IONIÞÃ: (La o parte.) Doamne-þi mulþumesc. (Iese.) SCENA XIII (Dâmboviþeanu ºi Vasilie.) VASILIE: Vezi cã þi-am spus cã toate sunt în zadar. Ce folos cã oricât de tare doreºti dta ca Zoe sã fie a mea, dacã doamna soþia se opune?!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

87

DÂMBOVIÞEANU: Ce folos? Se vede cã încã nu cunoºti tãria voinþei mele. VASILIE: (La o parte.) De unde s-o cunosc? Pân-acum nam avut ocazia s-o vãd niciodatã. DÂMBOVIÞEANU: Þi-am spus cã Zoe va fi a ta. Asta e voinþa mea neclintitã. ªi te asigur cã voinþa mea se va realiza. Mã duc sã-þi aduc aici pe Zoe. VASILIE: (La o parte.) Vom vedea acuº! La lupta din uºã.

SCENA XIV (Dâmboviþeanu ºi Vasilie ºi Traian.) DÂMBOVIÞEANU: Bine cã vii. Tocmai am sã-þi împãrtãºesc ceva. TRAIAN: Ce? (La o parte.) Oare nu m-a vãzut el asearã în fereastra chioºcului sãu? DÂMBOVIÞEANU: O scenã la care fui martor asearã mi-a cauzat mare strãmutare. TRAIAN: (Speriat.) O, scena de asearã? DÂMBOVIÞEANU: Da, o scenã care s-a petrecut la chioºcul din grãdina mea. TRAIAN: (La o parte.) M-am topit. El ºtie tot. (Cu voce naltã.) Dar dacã te-ai înºelat? DÂMBOVIÞEANU: Ba. Am vãzut ºi am auzit tot. TRAIAN: (La o parte.) Aoleu de mine! DÂMBOVIÞEANU: Dar, vai de ticãlosul acela care a cutezat sã-mi profaneze sanctuarul familial. TRAIAN: (La o parte.) Brr! Mã pedepseºte. (Cu voce naltã.) Aibi îndurare! DÂMBOVIÞEANU: Ce-þi pasã þie? Asta e treaba mea. Voi isprãvi-o precum voi afla cu cale. Nu de asta voiam sã-þi vorbesc, ci de rezultatul acelei scene de asearã. TRAIAN: Prea bine. (La o parte.) Pare-mi-se cã el nu ma vãzut asearã. Rãsuflu mai uºor.

I OSIF V ULCAN

88

DÂMBOVIÞEANU: Ei bine, frate, îþi împãrtãºesc darã cã scena m-a îndemnat sã mãrit pe Zoe dupã Vasilie. TRAIAN: Prea bine. Aºadar, frate Vasilie, primeºte felicitarea mea! VASILIE: Mulþam. În adevãr, eu sunt foarte fericit ºi numi lipseºte decât ca ºi doamna Smaranda sã binecuvânteze legãtura noastrã. TRAIAN: Numai atâta? (La o parte.) Aºadar, te compãtimesc, frate; cãci ea, desigur, se va opune, numai pentru aceea cã bãrbatul ei voieºte aºa. DÂMBOVIÞEANU: Numai atâta! Aºadar, ca nimica toatã? În casa mea, aceea se va întâmpla ce eu voiesc! TRAIAN: În adevãr, scena de asearã a produs mare strãmutare în tine. Aºa viteaz nu te-am vãzut niciodatã. Îþi gratulez! DÂMBOVIÞEANU: Tot aºa am fost eu. Însã nu am prea uzat de voinþa mea. TRAIAN: Nu prea. SCENA XV (Tot aceia ºi Strungaru.) DÂMBOVIÞEANU: Frate Matei, sã-þi spun ºi þie ceea ce tocmai în momentele acestea împãrtãºii lui Aureliu. Dupã cele petrecute vei recunoaºte ºi tu cã nu mai e cu putinþã sã silesc pe Zoe a se mãrita dupã fiul tãu. Aceasta ar corespunde intenþiunilor repausatului ei pãrinte, cãci dânsa ar deveni nefericitã. Eu darã am decis sã nu mã mai opun amorului ei, pentru un alt june, ci s-o dau aceluia, adicã lui Vasilie. STRUNGARU: Ai dreptate. Ai decis ca un adevãrat om de inimã. Eu renunþ în numele fiului meu la mâna Zoei, cãci recunosc cã a pretinde aceasta ar fi o adevãratã barbarie.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

89

SCENA XVI (Tot aceia ºi Sultaniþa.) SULTANIÞA: (În costum, ca în actul prim.) Vã salut domnilor! Ce bine îmi pare cã vã gãsesc pe toþi laolaltã! Dar Smaranda nu-i acasã? DÂMBOVIÞEANU: Ba e acasã. SULTANIÞA: Este doarã ocupatã? DÂMBOVIÞEANU: Ocupatã?... Ba, nicidecât. (La o parte.) Ea ocupã, ºi nu dânsa e ocupatã. SULTANIÞA: Aºadar, mã duc sã-i zic bunã ziua. DÂMBOVIÞEANU: (Confuz.) Nu te osteni! Las’ cã îi voi da eu de ºtire. (Voieºte s-o opreascã.) SULTANIÞA: Ah! Ce gândeºti, domnule! Nu te iert. Datoria mea e sã mã duc la dânsa... (Pleacã, apoi se opreºte.) Apropos, dle Strungaru! Am sã-þi spun o ºtire bunã. STRUNGARU: Ce? SULTANIÞA: Fiul dtale a sosit de la Paris. STRUNGARU: ªtiu. Mãcar de n-ar fi sosit. N-aº fi acum atât de amãrât. SULTANIÞA: Dar vãzutu-l-ai? STRUNGARU: Vãzut. SULTANIÞA: Când? STRUNGARU: Alaltãieri, când a sosit. SULTANIÞA: Alaltãieri? Dar el a sosit numai azi, tocmai în momentele când veneam aici. STRUNGARU: Nu e cu putinþã. SULTANIÞA: Am ºi vorbit cu el, cãci ne cunoaºtem bine de la Paris. Dânsul mi-a spus cã tocmai atuncea sosi ºi cã încã nu te vãzu. DÂMBOVIÞEANU: Istoria începe a se prea încurca. Noi ºtim cã Octavian a sosit încã de alaltãieri. El a fost ºi la noi. Am vorbit ºi eu cu dânsul. STRUNGARU: Da, da. ªi dânsul în acest timp scurt mi-a ºi amãrât inima pãrinteascã, m-a nefericit. SULTANIÞA: Acela n-a fost Octavian, cãci Octavian e un june cult ºi foarte amabil. Dar îl veþi vedea

I OSIF V ULCAN

90

acuº. Eu mã duc la Smaranda. Vino ºi dta, domnule Vasilie! (Ies amândoi.) SCENA XVII (Cei rãmaºi ºi Octavian.) OCTAVIAN: (Aleargã la pãrintele sãu ºi îl îmbrãþiºeazã.) Ah, bunul meu pãrinte, ce bine îmi pare cã te revãd!... (Cãtre ceilalþi.) Vã salut, domnilor! Eu sunt Octavian Strungaru. STRUNGARU: (Cu bucurie.) Tu eºti sufletul vieþii mele? În adevãr, eºti tu? Pot sã cred ochilor mei? OCTAVIAN: Eu sunt, scumpul meu pãrinte! Dar într-atât m-am strãmutat, încât nici nu mã recunoºti? STRUNGARU: În adevãr, te-ai schimbat cu totul. Parcã nici nu cred sã fii tu. Nu cutez a crede aceasta, dar dacã tu eºti fiul meu, bucuria mea devine nemãrginitã. OCTAVIAN: Eu sunt. Dar cine ar fi altul? STRUNGARU: Ah! Tu eºti, tu eºti!... (Îl îmbrãþiºeazã.) DÂMBOVIÞEANU: Dar atuncea cine e acela care s-a pretins alaltãieri la noi ca Octavian Strungaru? SCENA XVIII (Tot aceia ºi Sultaniþa cu Smaranda.) SULTANIÞA: Acela – sunt eu. STRUNGARU: Dta? SULTANIÞA: Da, eu. Am jucat o micã intrigã spre a realiza fericirea a doi tineri. DÂMBOVIÞEANU: Intrigã? Cum aºa? SULTANIÞA: Sosind alaltãieri la Bucureºti, amicii mei Vasilie ºi Octavian mi-au descoperit secretul inimei lor. Vasilie mi-a spus cã iubeºte pe Zoe ºi cã e asemenea iubit de dânsa, dar epitropul ei, dl. Dâmboviþeanu, se opune legãturei lor, pentru cã pãrintele Zoei murind, ºi-a exprimat dorinþa ca fiica lui sã se mãrite dupã Octavian. De altã parte Octavian, sosit tocmai atunci

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

91

de la Paris mi-a mãrturisit cã inima lui nu mai e liberã, cãci a cucerit-o o frumoasã de la Paris. Va sã zicã, amândoi erau în perplexitate mare. Atunci eu, sub inspiraþiunea unui moment, le zisei: „O sã vã scap eu din încurcãtura aceasta ºi veþi deveni amândoi fericiþi!” Atunci apoi þesui mica intrigã pe care am avut onoarea a o juca. STRUNGARU: Aºadar, Octavian e de-alaltãieri la Bucureºti? SULTANIÞA: Da. Însã l-am închis la hotel ºi nu i-am permis sã iasã. Iarã eu îmbrãcai costum bãrbãtesc ºi mã prezentai aici în numele sãu. SMARANDA: Tu ai fost? SULTANIÞA: Eu, dragã. DÂMBOVIÞEANU: (La o parte.) S-a pãcãlit nevastã-mea. (Cu voce înaltã.) Dar ºtiu cã Octavian nu s-ar fi bucurat dacã te-ar fi vãzut cât de urât l-ai mai fãcut. SULTANIÞA: Tocmai acesta mi-a fost scopul. ªi laudã domnului, acela a ºi reuºit. DÂMBOVIÞEANU: Ai dreptate. SMARANDA: Eu n-aº putea zice aceasta. DÂMBOVIÞEANU: Doarã ºi cosutoreasa ai fost dta? SULTANIÞA: ªi aceea. TRAIAN: (La o parte.) M-am topit. (Încet, Sultaniþei.) Rogu-te, nu mã trãda, cãci mã prãpãdesc! DÂMBOVIÞEANU: Dar cerºetoarea? SULTANIÞA: ªi aceea am fost eu. În interesul reeºirii planului meu a fost necesar sã stârnesc ºi gelozia dtale. DÂMBOVIÞEANU: Dar scena din chioºc? SULTANIÞA: A fost numai o farsã prin care totodatã pãcãlii pe alþi doi. (Priveºte de-a furiºul pe Traian.) TRAIAN: (La o parte.) Uf, ºerpoaica cum îºi bate joc! DÂMBOVIÞEANU: Aºadar, soþia mea... SULTANIÞA: E nevinovatã. DÂMBOVIÞEANU: (Se apropie de Smaranda.) Iartã-mã, buna mea Smaranda! Îþi jur cã mai mult nu voi mai aluneca...

I OSIF V ULCAN

92

[SMARANDA]: Sã domneºti în casã. Ei bine, cu condiþiunea aceasta te iert. STRUNGARU: (Cãtre Smaranda.) Dar mai am ºi eu o rugare. Deoarece din cele petrecute ne-am putut convinge cã Zoe ºi Octavian nu pot sã fie o pereche fericitã, eu la rândul meu, renunþ în numele fiului meu, la mâna dºoarei Zoe. ªi fiindcã amorul ei pentru Vasilie e aprobat ºi de cãtre consoartele dtale, nu refuza nici dta binecuvântarea! Asta e rugarea mea. DÂMBOVIÞEANU: Te rog! SMARANDA: Dacã mã rogi, fie! (Încet, lui Dâmboviþeanu.) Dar la deciziunea ta mã opuneam. SULTANIÞA: Mulþam în numele fericiþilor! (Deschide uºa.) Zoe, Vasilie, veniþi! SCENA XIX (Tot aceia ºi Vasilie cu Zoe.) DÂMBOVIÞEANU: (Cãtre tineri.) Scumpii mei copii! Soþia mea ºi eu vã binecuvântãm! ZOE: (Aleargã la Smaranda.) Ah, mamã dragã! VASILIE: (Sãrutând mâna Smarandei.) Îþi mulþumesc! SMARANDA: Mulþumiþi Sultaniþei! Ea a pregãtit fericirea voastrã! OCTAVIAN: ªi-a mea! (Sultaniþei.) Primeºte omagiile noastre! SCENA XX (Tot aceia ºi Fluºturanu.) FLUªTURANU: (Cãtre tineri.) Ce bine de voi! Dar oare eu când îmi voi gãsi o partidã bunã? (Cortina cade.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

ªtefan-Vodã cel Tânãr Tragedie istoricã în cinci acte ºi trei tablouri

93

94

I OSIF V ULCAN

Persoanele: ªTEFAN CEL TÂNÃR, Domn al Moldovei MAGDA ARBURE, Doamna ARBURE, hatman NICHITA, fiul lui Arbure TOADER, fiul lui Arbure PETRU CÃRÃBÃÞ, vornic mare DESPINA, fiica lui ªERPE, postelnic IVAªCU, logofãt SIMA, vistiernic COSTEA, pârcãlab CUCUTÃ, slugã domneascã SFREDELUª, slugã domneascã DRINGOI, slugã domneascã UN SOL UN BOIER AL DOILEA BOIER UN OM DIN POPOR UN ALT OM DIN POPOR UN CURIER UN UªIER UN MARTOR ALT MARTOR BOIERI, DAME DE ONOARE, OSTAªI, PRIZONIERII TÃTARI, POPOR (Scena se petrece în secolul al XVI-lea. Actul I la Hãrlãu în 1518, în ziua sfântului mucenic Dimitrie; actul II la Hãrlãu în 1522; actul III la Hãrlãu în aprilie 1523; actul IV la Roman în septembre 1524, actul V la Hotin în 14 Ianuarie 1527.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

95

ACTUL I (Partea dinainte din sala tronului.) SCENA I (Cãrãbãþ, boieri, popor.) CÃRÃBÃÞ (Adresându-se adunãrii.) Fanfarele sã cânte ºi tobele sã batã, Toþi oamenii sã-mbrace gãteala mai bogatã; Cãci ziua bucuriei ºi nouã ni-a sosit ªi vodã la Coroba învins-a strãlucit! TOÞI Trãiascã vodã! CÃRÃBÃÞ Cruzii tãtari s-au scos din þarã. Obºtirea-nvingãtoare ºi domnul vin pe searã!... Dar bucuria noastrã mai are ºi-alt izvor: Rentors de la bãtaie, cu suflet râvnitor, Mãria sa va duce cu drag la cununie Fecioara ce-ºi alese domniþã ca sã fie... Podoaba cea de fete va perde farmec rar, Dar tronul se-nzestreazã cu un scump mãrgãritar!... TOÞI Trãiascã domniþa! CÃRÃBÃÞ Ce mare sãrbãtoare!

I OSIF V ULCAN

96

Vom prãznui deodatã ºi lupta-nvingãtoare ªi nunta cea frumoasã. Cu toþi, mare, mic, Ne-om prinde-n horã lungã cu mirele voinic!... Sã vazã toatã lumea ce mult, ce drag iubeºte Moldova pe acela ce-o-nalþã bãrbãteºte!... Acum plecaþi ºi faceþi întocmai cum v-am zis! (Încep toþi sã iasã.) UNU DIN POPOR Dar biru mai scãdea-va? UN BOIER (Þãranului de mai sus.) Mãi, ce te faci de râs? ALTUL DIN POPOR E Sân-Dumintru ºi n-am primit nimic pe vatrã. (Ies toþi. Afarã se aude un râset.) CÃRÃBÃÞ Ce-i? Cine râde acolo? SCENA II (Cãrãbãþ ºi ªerpe.) ªERPE Eu, cãci nu sunt din piatrã ªi n-am putut sta rece oricât m-am stãpânit. CÃRÃBÃÞ ªi ce-þi stârneºte oare ãst râs afurisit? ªERPE O pricinã hazlie. Mi-a gâdilat urechea Cu pozna ce-ai jucat-o. Mai râd ºi-acuma... (Râde.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

97

CÃRÃBÃÞ (Aparte.) Strechea... κi bate joc de mine. (Tare.) Te-astâmpãrã! ªERPE Sã fac ca dumneata acuma? CÃRÃBÃÞ Dar cum? ªERPE La toþi pe plac... Te-am auzit aice vorbind cu bucurie, Cu foc ºi-nsufleþire. Erai o râvnã vie. Atâta domirire, putere-aº ca sã zic: Atâta fãþãrie, n-aº fi crezut. CÃRÃBÃÞ Nimic Sã nu mai zici! ªERPE Te superi? Te rog, fii mai bun, mã iartã! Nu vreau sã-þi nasc durere, sã mai stârnesc vreo ceartã. Din Perecop pe vatrã tãtarii s-au pornit, Cu Alb-Sultan în frunte, spre noi au nãvãlit, ªi-ajunsau la ªerbaica, toþi smei ca din poveste... Atuncea domnul ªtefan a dat Moldovei veste De sârg ca sã se strângã. ªi toþi plecarã-n sus Josenilor în frunte pe dumneata te-au pus. Trecurãþi Prutul iute la ªtefãneºti de Vale ªi-n gurile Coroabei izbiºi tãtarii-n cale; Prinseºi pe mulþi în fugã, cãlare ºi pe jos. Aºa pãþirã-n urmã ºi doi mãrzaci de frunte: Tamiºi, bicaz, ce-n spate duceau la rane crunte. Abia sultanul falnic, la cap ºi el rãnit ªi puþintei scãparã la Nistru înroºit...

98

I OSIF V ULCAN

Aceastã biruinþã fu fapta dumitale, Dar toatã vrednicia se dã Mãriei-sale; Hatmanul vine-alãturi cu vodã-nvingãtor, Iar dumneata ai partea sã duci cununa lor... Grozavã supãrare ar resimþi oricine; Dar dumneata eºti meºter, te ºtii preface bine; Ascunzi mânia-n suflet ºi faci obraz vioi, Gãtind primiri frumoase cu drag pentr-amândoi! CÃRÃBÃÞ De unde-þi iei curajul sã râzi aºa de mine? ªERPE Eu? Ba. Chiar dimpotrivã. Te admir. Eu ºtiu prea bine Cã ai o fatã mare ºi mult ai plãmãdit Sã urci la tronul þãrii... Dar, vai, n-ai izbutit, Cãci Arbure bãtrânul cu minte pizmãreaþã Pãienjenit-a ochii lui vodã pe viaþã: ªi însuºi îºi mãritã nepoata dupã el. CÃRÃBÃÞ Dar vodã ºi-a ales-o. ªERPE Nu-i Arbure miºel? Dar ºtii cine domneºte acum în astã þarã? ªtefan cel Tânãr oare? E amãgire-amarã. El e numai unealta, iar omul nentrecut E Arbure vicleanul. CÃRÃBÃÞ Dar el l-a ºi crescut. I-a dat ºi-i dã poveþe. ªERPE Aºa-i! Cer dar iertare! Uitasem zãu cu totul cã simþi îndatorare

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

Sã-þi aperi de orice vorbe hatmanul rãu cârtit: El þi-a fãcut mult bine, de griji te-a mântuit. În loc s-aºtepþi acuma, cuprins de gânduri grele, Sã-þi vinã Domnul-mire, croind sorþi bune, rele: Scãpat de-o grea povarã ce multe griji stârnea, Stai liniºtit cu fata ce nimeni nu þi-o ia. ªi n-ai sã faci alt lucru decât s-alergi îndatã, Vestind mulþimii nunta domneascã, minunatã: „Podoaba cea de fete va perde-un farmec rar, Dar tronul se-nzestreazã cu-n scump mãrgãritar!” CÃRÃBÃÞ Dar taci! ªERPE Deci tac, cãci unde sunt fapte grãitoare, E mult sã zici o vorbã. Cu oastea-nvingãtoare, În fruntea ei cu vâlvã, veni-va omul bun ªi va vorbi de sine fudul ca ºi-un pãun. De-acuma fala-i mare ºi mai mãreþ va creºte, Cãci dacã la Coroba dãduºi piept vitejeºte, Ni te-au trimis acasã, cã nu mai trebuieºti, Sã faci primirea-aicea învingerii domneºti!... Când ai pornit de-acolo, jignit de vrednicie, De nou s-aprinse lupta ºi el cu vitejie O stinse ºi-astãzi zice cã dânsul a învins... Dar pizma ce-þi nutreºte cu asta nu s-a stins! (Încet.) Cãderea lui în luptã era sã-þi dea scãpare. Vrun om putea sã-þi facã aceastã slujbã mare. CÃRÃBÃÞ Ce ticãlos! (Se aude un sunet de trâmbiþã.)

99

I OSIF V ULCAN

100

SCENA III (Aceiaºi ºi un curier.) CÃRÃBÃÞ (Curierului.) De unde? CURIERUL Din tabãrã. Aduc Rãvaº Domniþei de la Mãria-sa. ªERPE (Aparte.) Nãuc! CÃRÃBÃÞ (Curierului.) Dar cum e voda? CURIERUL Bine. CÃRÃBÃÞ (Cu foc.) ªi Arbureºtii? Spune! CURIERUL Toþi trei au stat în frunte, dar ca ºi prin minune, Numai bãtrânul singur din toþi a cãpãtat O ranã. CÃRÃBÃÞ (Cu foc mai mare.) Grea? CURIERUL Uºoarã. CÃRÃBÃÞ (Abãtut.) Uºoarã! (Curierul salutã ºi iese. )

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

SCENA IV (Cãrãbãþ ºi ªerpe.) ªERPE Ai întrebat de dânºii!... Te-ai speriat cã moartea I-a strâns pe toþi din viaþã. ªi mai ales de soartea Hatmanului þi-e teamã? Ce suflet bun, curat! Ce om de omenie!... Dar ei te-au supãrat! Rãi oameni! Nu-þi fãcurã pe voia-þi tãinuitã ªi n-a murit nici unul. CÃRÃBÃÞ Ce limb-afurisitã! ªERPE Hatmanul se rentoarce rãnit, ºi-a merge drept În mijlocul prostimii, bãtându-se pe pept, Cã nu-i viteaz ca dânsul. Norodul ca-n beþie Îl va purta pe umeri... ªi partea-þi o sã fie De-ai împleti cununa. CÃRÃBÃÞ Pe loc te prãpãdesc. ªERPE S-ar bucura hatmanul, vãzând cã se sfâdesc Potrivnicii-i... Mai bine sã-ntindem mâna-n mânã ªi cu puteri unite sã-l dãm jos în þãrânã ªi sã-mpãrþim puterea! CÃRÃBÃÞ La miºelie soþi? ªERPE Dar asta nu-i ruºine... Rãspunde: vrei ºi poþi?

101

I OSIF V ULCAN

102

CÃRÃBÃÞ Nu vreau. E mãrºãvie. ªERPE O dulce rãzbunare, Ce-astâmpãrã-n pept ura. CÃRÃBÃÞ Dar peptul meu nu are Nici urã, nici mânie. ªERPE Nu? N-am ºtiut. Frumos! Mã-nchin dar dumitale smerit cu faþa-n jos. Un suflet aºa mare, zãu, e raritate! Nu vreai dar rãzbunare? Îl ierþi ca ºi pe-un frate? Eºti liniºtit cu totul?... Aºadar, plec ºi eu, Sã nu-þi fac supãrare; sã-ai timp, iubitul meu, De-a face pregãtirea la falnica primire A celor care acuma þi-aduc tot fericire... Te rog, cumva sã nu uiþi sã se-mpleteascã dar Lui Arbure o mândrã cununã de stejar! Io merg în târg îndatã sã spun cu bucurie Mulþimii fericirea ce-acum o sã ne vie: „Podoaba cea de fete va perde-un farmec rar, Dar tronul se-nzestreazã cu-n scump mãrgãritar!” (Iese râzând.) SCENA V (Cãrãbãþ singur.) CÃRÃBÃÞ Nemernic! Râde, râde!... De s-ar îneca îndatã, Sã nu mã mai înghimpe cu limba-i blestematã!... M-a dat de gol vicleanul!... A spus ce-am tãinuit: Cã-s umilit pe viaþã, cã sunt batjocorit.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

În mine clocoteºte o rãzbunare cruntã ªi vorba-i muºcãtoare ºi mai grozav mã-nfruntã. Rãbdarea mea-i sfârºitã!... ªi jur pe Dumnezeu, Cã voi izbi cu groazã... Sau Arbure sau eu, Ne-om pierde viaþa-n luptã! SCENA VI (Cãrãbãþ ºi Despina.) DESPINA (Intrând aparte.) Aici voi ºti vreo veste ªi de Nichita. (Zãreºte pe tatã-sãu ºi tresare.) Tata! CÃRÃBÃÞ Despino, dar ce-þi este? DESPINA Nimic. CÃRÃBÃÞ Nu poþi ascunde, cãci vãd pe faþa ta O fricã-ngrozitoare. DESPINA Dar nu-i nimic. CÃRÃBÃÞ Nu vreai sã-mi spui? Aceasta-i iubirea ta curatã? Aceasta-i ascultarea ce-mi datoreºti? DESPINA Dar tatã! CÃRÃBÃÞ Sunt bunul tãu pãrinte ºi trebuie sã ºtiu Ce gând te mistuieºte;

103

104

I OSIF V ULCAN

S-ajut pân’ nu-i târziu! DESPINA S-ajuþi? Aceastã vorbã mi-a dat curaj... CÃRÃBÃÞ Vorbeºte! DESPINA Þi-oi spune darã totul, ce-n suflet mã munceºte. Iubesc! CÃRÃBÃÞ Prea bine, dragã. Iubirile ne vin Din rai ca ºi-o scânteie ce-aprinde-n viaþã-n sin. Iubirea-i cea mai scumpã podoabã femeiascã, ªi Dumnezeu fãcut-a femeia sã iubeascã. Iubeºte dar, Despino; eu nu mã-mpotrivesc ªi cred cã mândrul june, de neam bun, strãmoºesc, E vrednic de-al tãu nume. DESPINA E vrednic, cãci întrece Pe toþi din astã þarã; ba ºtiu cã nici în zece N-ai mai gãsi ca dânsul... E vrednic, vrednic rãu! Frumos ca ºi-un luceafãr, voinic ca pui de zmeu. E fala þãrii noastre! CÃRÃBÃÞ Dar spune-mi-l pe nume! DESPINA ªi nu-l ghiceºti din vorbe? Dar nu-i ca el în lume! Nichita... CÃRÃBÃÞ (Tresãrind.) Arbureanul!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

DESPINA Da. CÃRÃBÃÞ (Aparte cu groazã.) Mare Dumnezeu! DESPINA Îþi place dumitale? Ales-am bine eu?... Iubit de þara toatã, cinstit cu vrednicie, În rândul tinerimei stã-n frunte cu mândrie; Urmaºi de sânge falnic al tatãlui vestit, Pe calea vitejiei cu foc l-a însoþit; Renumele, mãrirea, legat-au pe-a lui frunte Cununa nemuririi din câmpul luptei crunte... Vezi dar, iubite tatã, cã-i vrednic el de noi, Deci binecuvântarea þi-o cerem amândoi! CÃRÃBÃÞ Îmi pare rãu cã nu pot sã-þi fac pe voie, dragã. DESPINA Vai Doamne! Ce cuvinte! CÃRÃBÃÞ Ce-mi spune mintea-ntreagã. DESPINA De ce nu-þi place dânsul? CÃRÃBÃÞ Cãci are un pãcat: Nu þi se potriveºte... Vezi grâul cel curat Se face-n brazdã grasã, ovãzu-n piatrã creºte, ªi dragostea întocmai în semeni înfloreºte... El nu e pentru tine... ªi ºtii cã tatã-sãu Ni-i un duºman de moarte... Sã-l uiþi!

105

106

I OSIF V ULCAN

DESPINA Nu pot. Nu, zãu. CÃRÃBÃÞ Te voi sili. DESPINA Zadarnic. Cu dragostea-mi opritã, Îmi voi smulge din pept îndatã ºi inima-mi zdrobitã. CÃRÃBÃÞ Te duc la mãnãstire. DESPINA O! Du-mã iute dar! La ce sã stau în lume, plângând un trai amar, Sã n-am de dânsul parte?! O! Du-mã iute, iute! CÃRÃBÃÞ ªi de-a murit? DESPINA Vai Doamne! CÃRÃBÃÞ În luptele trecute ªi el a stat în frunte. DESPINA Tocmai de-aceea port Aºa grozavã grijã. Ah! Dacã dânsu-i mort, Nici eu n-am dor de viaþã. CÃRÃBÃÞ O dragoste mai nouã Te-a mângâia, n-ai teamã.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

107

DESPINA Dar o dragoste nu-i rouã, Ce-n toatã dimineaþa revarsã viaþã-n crin, Ce-i floare care numai o datã creºte-n sin. CÃRÃBÃÞ Cuvinte prea frumoase, dar n-au prins rãdãcinã În þelina [þarina] vieþii... Te rog, te mai alinã ªi judecã mai rece!... Zadarnic îl iubeºti! Cãci nu poþi fi a lui, nu! DESPINA De ce te-mpotriveºti? Cã þi-i duºman bãtrânul? Nichita nu-i. Sau poate E mort? O! Spune-mi iute! Fã bine ºi mã scoate Din îndoiala crudã, cã-s frântã mai cã pic. CÃRÃBÃÞ Te stãpâneºte, dragã! N-ai fricã de nimic! Nichita mai trãieºte... DESPINA (Cu foc.) Dar e rãnit de moarte? CÃRÃBÃÞ Nici nu-i rãnit. DESPINA Oh! Doamne! (ªovãie.) CÃRÃBÃÞ (O sprijinã iute, aparte.) Acum cine sã-i poarte De grije? (Tare.) Fiicã dragã!... (Pauzã.) Mã umpli de fiori. (Pauzã.) Revino-þi în simþire! (Pauzã.)

I OSIF V ULCAN

108

DESPINA (Deºteptându-se.) Mã iartã!... Uneori O mare bucurie, ce neaºteptatã vine, E mult mai izbitoare, decât dureri, suspine, Ce-ncet ne stinge viaþa. CÃRÃBÃÞ Dar cum m-ai speriat! Gândeam cã-mi mori în braþe. DESPINA De ce m-ai deºteptat? Eram aºa de bine, cum n-am fost niciodatã... Gândeam cã nu-s în lume, ci-n rai, împresuratã De-o mare fericire... De ce m-ai deºteptat? CÃRÃBÃÞ N-am timp sã stau de vorbã... De griji sunt încãrcat, Cãci vodã vine-ndatã... Mergi dar ºi-mbracã iute Podoaba cea mai scumpã, apoi degrabã du-te Ia parte la alaiul logodnicei domneºti! Eu plec. Te rog grãbeºte! (Iese.) SCENA VII (Despina singurã. Cu bucurie.) Nichitã-al meu, trãieºti! ªi te-oi vedea îndatã!... Cât sunt de norocoasã!... Mã duc sã-mi fac gãteala, sã-i fiu cea mai frumoasã, sãi fiu cea mai frumoasã.(Iese) SCENA VIII (Cucutã, Sfredeluº ºi Dringoi.) DRINGOI Acu-i acu!... Alaiul domnesc a sosit!... Sã vãd cum aþi isprãvit ce v-am poruncit!?

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

109

CUCUTÃ (Lui Sfredeluº.) Auzi cocoþatul!... El ne-a poruncit!... (Lui Dringoi.) De unde ºi pânã unde faci atâta gurã? DRINGOI De unde-s mai bãtrân ºi mai cu minte. SFREDELUª (Lui Dringoi.) Aºa-i... Ai atâþia sâmburi în cap, cât nu mai încap. DRINGOI Sfredelul dracului ce eºti, þine-þi gura, cã-ndat-oi sfredeli cu tine o gaurã-n pãmânt, cât numai urechile þi s-or vedea. SFREDELUª Degeaba sufli aºa din greu, cã nu mã tem. CUCUTÃ Nici eu. DRINGOI (Lui Cucutã.) Fugi bãieþandre, cu picioare de paianjen, cã þi-oi da un bobârnac. CUCUTÃ Poþi tot drãngãni. SFREDELUª Þi-a cãzut stãpânul, s-a isprãvit slujba. DRINGOI Stãpânul meu e vornic. SFREDELUª Aºa crezi tu... Dar nu vezi cã vodã l-a trimis acasã la cai verzi pe pereþi?

110

I OSIF V ULCAN

CUCUTÃ (Lui Dringoi.) Da, da, dragul meu!... Destul aþi dormit voi, acum e rândul nostru... Cu hatmanul. DRINGOI O sã vã dãm noi încã pe brazdã... Dar iatã alaiul intrã... Haidam d-aici!... (Ies toþi iute.) SCENA IX (Din dreapta intrã cortegiul domnesc în frunte cu muzicã; ostaºi, aducând steaguri moldoveneºti ºi tãtãreºti, precum ºi prizonierii tãtari. Apoi urmeazã fruntaºii þãrii, boieri, pârcãlabul Costea, vistiernicul Sima, logofãtul Ivaºcu, vornicul mare Petre Cãrãbãþ, postelnicul ªerpe, hatmanul Arbure cu fiii sãi Toader ºi Nichita. În urmã Domnul Þãrii ªtefan-vodã cel Tânãr ºi popor numeros, care-l aclamã: „Urra!”.) CÃRÃBÃÞ (Venind în mijloc.) Ca ºi-n inel diamantul, luceºti Mãria-ta În mijlocul oºtirii ce-n luptã te-nsoþea! Învingãtor cu falã, Moldova þi se-nchinã! TOÞI Trãiascã ªtefan-vodã! ªERPE (Încet lui Cãrãbãþ.) Ce inimã seninã!... Dar n-ai uitat cununa? CÃRÃBÃÞ Taci, om afurisit! ªTEFAN-VODÃ Boieri, fruntaºi ai þãrii, poporul meu iubit! Cu braþele viteje ale oºtirii mele,

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

111

Cu voia cea cereascã, prin lupte crunte, grele, Învins-am la Coroba duºmanul cel cumplit. TOÞI Trãiascã Domnul! SCENA X (Aceiaºi. Din stânga intrã cortegiul femeilor, care aduc pe Magda lui Arbure, logodnica Domnului, urmatã de paji.) MAGDA (Oprindu-se-n loc.) Falnic voievod, bine-ai venit! Îþi zice moldoveanca cu naltã bucurie, Logodnica þi-o spune cu suflet de mândrie! ªTEFAN-VODÃ Învingãtor în luptã, aice stau învins! Cu dragoste plecat-am ºi vin cu dor nestins. ªi-acum când þara toatã tresaltã-n veselie, Te rog sã vii cu mine la sfânta cununie! MAGDA Mã-nchin poruncii, Doamne! ªTEFAN-VODÃ Ospãþul strãlucit L-om prãznui chiar astãzi. ªERPE (Încet lui Cãrãbãþ.) Chiar cum ai poruncit: „Coroana se-nzestreazã...” CÃRÃBÃÞ (Încet, cu mânie, lui ªerpe.) Taci, om fãrã sfialã!

112

I OSIF V ULCAN

TOÞI Trãiascã Domnul, Doamna! ªTEFAN-VODÃ ª-acuma duc cu falã La tron pe Doamna þãrii. Din tron prin mâna ei, Voi dãrui de-a rândul pe toþi voinicii mei! (Perdeaua din mijlocul scenei se trage iute la o parte. În fund apare tronul. Domnul conduce pe Doamna pe trepte sus la tron, unde amândoi iau loc. Fruntaºii þãrii, poporul ºi ostaºii, cu steaguri ºi prizonieri, se-nºirã de-amândouã pãrþile. Doamna dãruieºte voinicii, întâi pe Arbureºti, apoi pe ceilalþi. Cãrãbãþ ºi ªerpe stau la o parte, în primul plan.) ªERPE (Încet, lui Cãrãbãþ.) Dar cel ce tuturora ne-ai pregãtit cununa, Cum ai uitat a-þi face ºi dumitale una? Ori eºti smerit ºi nu vrei? Sau poate eºti menit Sã dai altor cinste, slujind necontenit? CARABÃÞ (Încet, lui ªerpe.) Hah! Taci cã mor de ciudã. ªERPE (Încet, lui Carabãþ.) Voieºti dar rãzbunare? CARABÃÞ (Încet.) Voiesc. ªERPE (Încet.) Atunci darã la lucru-n grabã mare! (Într-acestea, Doamna a împãrþit darurile. Toþi îngenunche ºi cântã imnul.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

Domnul ºi Domniþa Mulþi ani sã trãiascã; Sã le creascã viþa, Þara sã-nfloreascã. (Cortina se lasã încet.)

113

I OSIF V ULCAN

114

ACTUL II (Salon în palatul domnesc.) SCENA I (ªtefan-Vodã ºi Arbure.) ªTEFAN-VODà Nainte de-a se strânge boierii toþi la sfat, Doream s-aud pãrerea-þi de sfetnic luminat ªi socru cu iubire. ARBURE Mãria-ta, credinþa ªi dragostea mã-ndeamnã sã-mi dau ºi-acum silinþa A-þi spune tot cum este. Te rog, mã iartã dar, Cã trebuie sã-þi fac iarãºi doar un minut amar! Moldova toatã geme, se zbuciumã de jale, De grea dezamãgire rãsunã deal ºi vale; Toþi zic cã se-nºelarã ºi cã Mãria-ta Nu eºti ce-ai fost odatã. ªTEFAN-VODà ªi au dreptate. Da. Eu m-am schimbat cu totul. Urcat la tron, blândeþe A fost cuvântul care mi-a dat oricând poveþe; Aºa gândeam cã-i bine. Dar m-am trezit curând, Cãci mulþi vãd slãbiciune în tronul meu cel blând. Nebuna rãzvrãtire a încolþit îndatã, Puterea cea domneascã ajuns-a clãtinatã. Era sã-mi pierd ºi tronul. Atunci schimbai silit Blândeþea în asprime.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

ARBURE Dar unde-ai rãtãcit?... Ai vrut sã faci un bine, ºi þara-ntreagã plânge; Ai vrut sã nalþi Moldova – ºi-i iei drepturi de sânge. ªTEFAN-VODÃ Se plâng boierii, poate? ARBURE Plâng toþi: boieri, popor ªi câþi simt româneºte în sufletele lor. Vlãstarii vechi ai þãrii n-au zi de sãrbãtoare, Bãtrâne obiceiuri cãlcate-s în picioare; Ai întrunit în mânã-þi puterea þãrii-ntregi, Ea are numai sarcini ºi nici un scut în legi. ªTEFAN-VODÃ Aceastã þarã numai aºa va sã-nfloreascã, De º-a-ntruni puterea în mâna cea domneascã, Cã-s multe uri ºi vrajbe ce tind a ne-o strivi: Un braþ de fier ne trebui, sã poatã-a le zdrobi! Ei vreau sã fiu acela... ARBURE Un despot! ªTEFAN-VODÃ Despot, care N-am gând mai sfânt în lume, decât sã fac mai tare Moldova mea iubitã! Un despot?! Deci voi fi ªi voi izbi-n aceia ce s-or împotrivi!... SCENA II (Aceiaºi, mai mulþi boieri.) BOIERII Trãiascã Domnul!

115

116

I OSIF V ULCAN

ªTEFAN-VODÃ Sfetnici, adusu-mi-aþi veºti bune? Cãci Arbure hatmanul, numai rele-mi spune! UN BOIER Mãria-ta, hatmanul grãieºte a adevãr. SCENA III (Aceiaºi ºi pârcãlabul Costea.) ªTEFAN-VODÃ Dar iatã pârcãlabul! Iubitul nostru vãr, Vii din Hotin? COSTEA De-acolo, Mãria-ta! ªTEFAN-VODÃ Ce veste Aduci? COSTEA Un vuiet ieºi ca din poveste. Boierii si poporul ameninþã cumplit: Vreau legea cea strãbunã ºi dreptul lor rãpit. ªTEFAN-VODÃ Sã prinzi pe cei de frunte ºi taie-i fãrã milã! ARBURE Te rog, mãrite doamne, sã nu faci nici o silã ªi chibzuieºte bine. ªTEFAN-VODÃ Ba. Sunt rãzvrãtotori.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

SCENA IV (Aceiaºi ºi vistierul Sima.) ªTEFAN-VODÃ Aduci bani, vistiere? SIMA Nu sunt. ªTEFAN-VODÃ De multe ori Vii tot cu vorbe de-aste! Dar nu mai sunt în þarã Boieri bogaþi, biserici cu scule scumpe? SIMA Iarã Sã fac o fãrãdelege? ªTEFAN-VODÃ Iei þãrii. Nu-i pãcat. ARBURE Dar n-avem trebuinþã. ªTEFAN-VODÃ Eu ºtiu. SCENA V (Aceiaºi ºi logofãtul Ivaºcu.) ªTEFAN-VODÃ Ce s-a-ntâmplat La Roman, logofete? IVAªCU Am sugrumat ieri noapte O rãzvrãtire mare, cãci birul nou la gloate Li-i mare.

117

118

I OSIF V ULCAN

ªTEFAN-VODÃ Prins-ai capii? IVAªCU Fugit-au în Ardeal. ªTEFAN-VODÃ Cuprinde-le moºia, ºi leagã-le de cal Femeile, copiii ce ºi-au lãsat în urmã. ARBURE Dar este grozãvie... Mãria-ta, mai curmã! ªTEFAN-VODÃ Înfricoºez duºmanii. SCENA VI (Aceiaºi ºi Cãrãbãþ cu ªerpe.) ªTEFAN-VODÃ (Cãtrã aceºtia.) Ce veste mi-aþi adus? CÃRÃBÃÞ E liniºte prin þarã, de jos ºi pânã sus. ªERPE În zadar se-ncearcã unii-nvrãjbindu-ne poporul; Acesta te iubeºte ºi nu le duce dorul. ªTEFAN-VODÃ (Cãtrã ceilalþi boieri.) Dar cum se potriveºte cu cele ce-aþi vorbit? ARBURE Minciuna ºi adevãrul. ªTEFAN-VODÃ Hatmane, eºti pripit!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

(Cãtrã toþi.) Dar v-am chemat aicea, sã ºtiþi ce vreau la varã: Rãzboi cu Muntenia! ARBURE Surori sã lupte darã? ªTEFAN-VODà Dar nu-i ruºine mare cã-n tronul ei sã stea Un turc?! Jos cu el de-acolo! ªi þara fie-a mea! ARBURE Ruºinea nu-i a noastrã, deci alþii sã ºi-o spele! Iar þara ce câºtigã schimbând tot lanþuri grele? BOIERII Aºa-i! CÃRÃBÃÞ Trãiascã Domnul! ªERPE Cã bine ne-a vorbit. ªTEFAN-VODà Oricine ce sã zicã, va fi cum am grãit! Aºa sã faceþi darã! ARBURE (Aparte.) Aºa se sfãtuieºte Cu sfetnicii sãi Domnul. (Ies toþi.) SCENA VII (ªtefan-Vodã ºi Doamna Magda.) MAGDA Mãria-ta, opreºte,

119

120

I OSIF V ULCAN

Cãci calea-þi apucatã te duce la pãcat! Moldova toatã ferbe ºi tronu-i clãtinat. ªTEFAN-VODÃ N-am fricã eu de nimeni, cãci am o þintã mare. ªi chiar tu vii la mine, vorbindu-mi de-ndreptare? MAGDA Eu, Doamna... ªTEFAN-VODÃ Dojenindu-mi purtarea - aºa de rãu, Tu, cea mai pãcãtoasã! MAGDA Ce vorbe! Dumnezeu! ªTEFAN-VODÃ Petrec de-o vreme-ncoace cu grija cea mai mare Purtarea-þi bãnuitã ºi-aflai din întâmplare Prin altul care-mi spune ce eu nici n-am visat. MAGDA Nu ºtiu ce. ªTEFAN-VODÃ Necredinþa cu care m-ai pãtat. MAGDA Pe ce se-ntemeiazã aceastã dejosire? Sunt Doamnã, deci am dreptul la cinste ºi iubire. ªTEFAN-VODÃ Dar dreptul tãu de Doamnã s-a spulberat în vânt, Când ai cãlcat credinþa ºi jurãmântul sfânt.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

MAGDA Eu? ªTEFAN-VODÃ Da. Þi-ai stins cu totul fãclia de virtute, Cãzut-ai în noroiul femeilor pierdute. MAGDA Dar cum cutezi a-mi spune cuvânt aºa de greu? ªTEFAN-VODÃ Cãci ºtiu cã pentru altul palpitã peptul tãu. ªi-acela e Nichita... MAGDA Simþesc întâia oarã Cum negura durerii cu valu-i mã-mpresoarã; Întunecimea spaimei cuprinde gându-mi greu, Cãci steaua fericirii s-a dus cu Dumnezeu... Amarã suferinþã! Dar voi rãbda-n tãcere ªi nu voi sã mã apãr, nici milã nu voi cere: De ce eu numai una sã nu plâng dureros? A vrut poate ºi cerul ca nimeni sã nu fie Ferice în Moldova, atât cât în domnie Va sta ªtefan cel Tânãr!... Deci sorþii mã supun. M-opreºte vrednicia o vorbã sã-þi mai spun... (Iese cu demnitate.) SCENA VIII (ªtefan-Vodã singur.) Voiesc sã-nalþ Moldova la þinta de mãrire, Dar nu-nþelege nimeni înalta mea gândire.

121

I OSIF V ULCAN

122

SCENA X (ªtefan-Vodã, un uºier ºi un sol.) UªIERUL Un sol din Muntenia. ªTEFAN-VODÃ Sã intre. (Uºierul iese. Aparte.) Oare ce-i? SOLUL (Intrând.) Aduc Mãriei-tale de la stãpânii mei Acest rãvaº prea grabnic. (Îl predã ºi iese.) SCENA X (ªtefan-Vodã singur. Privind iscãlitura.) „Un prieten!” (Citeºte.) „Poporul s-a rãsculat º-a scos din tron pe turcul Mehmet ºi-n locu-i a urcat pe Radu Cãlugãrul.” (Vorbind.) M-a prevenit. Rea veste! Ba chiar înfricoºatã, cãci ºi-n Moldova este O seamã de netrebnici ce rele plãmãdesc. Ce s-a-ntâmplat acuma pe tronul muntenesc Le-a dat curaju mai mare... Deci am sã fiu cu pazã, Cãci mintea nici soþiei nu poate sã-i mai creazã; Încrederea ºi pacea m-au pãrãsit de mult ªi n-am în astã lume un suflet sã-l ascult. Cãtat-am fericirea ºi mi-am ales ca stele Doi ochi sã mã conducã pe calea vieþii mele; Vãrsai în a lor suflet credinþa, viitor ªi tot ce are-n lume mai scump un muritor; Dar stelele cãzurã-n prãpastia trãdãrii, Ducându-mã cu ele pe malul desperãrii... Da, dânsa-i trãdãtoare, cãci dacã nu ar fi, Ar fi gãsit o vorbã spre-a se dezvinui,

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

123

Femeile-s mãiestre în vorbe de-nºelare: Dar ea tãcu, cãci simte pãcatul ei cel mare!... Nenorocit sunt, Doamne, cãci tronul cel domnesc E sus, cã pân’ la dânsul n-ajung în zbor ceresc ªoptirile iubirii, ci crivãþul cel rece Al vicleniei singur pe cale ne petrece!... (Iese cu paºi lini.) SCENA XI (ªerpe intrând, privind în urma Domnului.) ªERPE Fugi, fugi, nebun pe care te-am înºelat cumplit! Cã nu-n zadar atâta þi-am tot hodorogit!... Scânteia geloziei acum îi arde firea ªi nu e cu putinþã sã-i stingã izbucnirea... Se-ncurcã bine treaba, chiar cum am socotit; Aceastã gelozie stârni-va negreºit În Doamna urã mare, ºi-atunci de bunã seamã Nu va pãzi pe Domnul cu vrednica ei teamã; Ba poate chiar sã-i vie ºi-un dor de-a-l rãzbuna, ªi-atunci o sã-mi întindã ºi dânsa mâna sa Spre-a rãsturna pe vodã... ªi eu cu isteþime Mã sui la tron... Tãcere!... Sã nu m-audã nime!... (Cortina.) TABLOU (Salon în casa lui Arbure.) SCENA I (Arbure cu fiii sãi Toader ºi Nichita; Boierii Sima, Ivaºcu, Costea ºi alþii, toþi cu sãbii.) ARBURE Boieri, tovarãºi de-arme ºi fraþi, bine-aþi venit!

124

I OSIF V ULCAN

SIMA Cu bine te gãsirãm! ARBURE Prieteni, v-am poftit Sã mai vorbim de pãsul Moldovei mult iubite, Cãci zilele sunt grele. IVAªCU ªi-or fi ºi mai cumplite. ARBURE Acuma darã trebuie ca toþi cei iubim Aceastã þarã scumpã de sârg sã ne-ntrunim ªi stavile sã punem primejdiei ce vine! COSTEA Cu toþi sã prindem arma. TOADER (Punând mâna pe sabie.) Sã prindem arma. TOÞI Bine! ARBURE ªtiþi toþi cã Stefan-Vodã, urcat la tron, era Domn bun ºi cu dreptate ºi toatã þara sa Cu dragoste-l cinstise... Dar mai târziu îºi puse Alþi sfetnici ºi de-atuncea s-a schimbat cu totul, nu se Sfieºte de nimica. SIMA Nu zãu! Cã ne-a strivit Cum n-a mai fost Moldova. ªi noi rãbdãm cumplit.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

TOADER Dar pânã când vom geme aºa-n ruºine mare? ARBURE Din bun ce-a fost odatã, e rãu cât seamãn n-are; Din blând acum e aspru, din drept e despot greu; E lacom fãrã milã, grozav ca ºi-un cãlãu! TOÞI Aºa-i. ARBURE Mã doare foarte de el, cã-mi este rudã Dar þara-i mai nainte!... Cu mintea lui cea crudã, Cãlcatu-ne-a de-a rândul legi, datini câte sunt ªi tot ce-aveam în þarã strãvechi, mãreþ ºi sfânt. TOÞI Aºa-i. ARBURE El urcã birul, dar pentru cã poporul Nu poate sã-l plãtescã, îi ia ºi toporul ªi-l vinde pe nimica. Ba el nu s-a sfiit Sã necinsteascã-n urmã ºi ce-a fost mai sfinþit: Intrã ºi prin biserici ºi jefui altarul, Ducând argint ºi aur, potirele cu darul. IVAªCU Pãgânul! ARBURE Prigoneºte pe cei mai buni bãrbaþi, Le ia moºia, toate, ºi-i taie neascultaþi; Omoarã prunci din faºe ºi nu-i se face milã Nici chiar de vãlul jalnic al vãduvelor.

125

126

I OSIF V ULCAN

COSTEA Silã ªi jaf º-omor! ARBURE Cãzurãm ºi noi în starea grea În ce-a fost Muntenia, ba încã ºi-n mai rea, Cãci Mehmet turcitul domnit-a pãgâneºte, Dar nu þi-i neam pãgânul ºi, dacã te izbeºte, Nu simþi aºa durere ca de la frate-tãu... Când ªtefan ne-asupreºte ne doare mult mai rãu. TOADER Cãci vornicul cel mare i-a otrãvit simþirea Cu linguºeli viclene. SIMA El i-a schimbat ºi firea. TOÞI Jos Carabãþ! TOADER Sã piarã! NICHITA (Aparte.) Eu nu pot sã vorbesc, Cãci dânsul este tatãl Despinei ce-o iubesc. ARBURE Bãgaþi de seamã bine ce faceþi! TOADER Nu-i pripitã Osânda noatrã, tatã. De-o crâncenã ispitã Scãpãm acuma þara.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

127

TOÞI Sã moarã dar! TOADER ª-acu Norocul spunã cine sã-l piarzã. MAI MULÞI Eu! TOADER Ba nu! Vom pune-a noastre sãbii pe-aceastã mas-aice ªi vom chema o fatã, ca una sã ridice: P-acum o va alege, acela va-mplini Ce-am hotãrât acuma! TOÞI Primim! (Afarã de Arbure, toþi îºi dezleagã sãbiile ºi le pun pe masã. Nichita eziteazã câtva, apoi îºi pune ºi dânsul sabia pe masã între celelalte.) TOADER Eu voi ieºi Sã chem o fatã. (Merge la uºe, o deschide ºi zice din prag.) Iatã Despina! NICHITA (Aparte.) Grozãvie! TOADER (În afarã.) Poftim domniþã-aice!

I OSIF V ULCAN

128

SCENA II (Aceiaºi ºi Despina.) ARBURE (Aparte.) Chiar fiica lui sã vie! TOADER (Despinei.) Un rãmãºag. Alege-o sabie, º-a cui Va fi, acela-nvinge. DESPINA (Privind sãbiile, la vederea uneia tresare ºi-o ridicã.) Aceasta! (Aparte.) Este a lui. (Nichita tresare înfiorat.) TOADER A cui e sabia aceasta? NICHITA A mea. (Aparte.) Vai, nu pot zice Cã nu-i a mea. DESPINA (Îi dã sabia surâzând.) ª-acuma sã ai noroc, voinice! (Iese.) SCENA III (Aceiaºi, fãrã Despina.) TOADER (Lui Nichita.) Deci soarta te alese pe tine, frate-meu, Pãcat cã norocosul nu am putut fi eu. Am însã mângâierea cã-ntocmai ca ºi mine, Vei face ºi tu totul. NICHITA N-am sã vã fac ruºine. Cãci ºtiu ce-i datoria.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

129

IVAªCU Acum am isprãvit. Sã mergem dar p-acasã, cã doar ne-au ºi pândit. (Ies toþi, afarã de Nichita.) SCENA IV (Nichita singur.) Ce joc al sorþii crude!... Chiar mâna mea sã fie Pumnalul ce-l ucide?!... Grozavã datorie! Un tremur mã cuprinde, pierd mintea – sunt nebun... Cum voi avea tãria?... O! Dumnezeu prea bun, Sã nu te mai vãd iarã, Despina mea iubitã! SCENA V (Nichita ºi Despina.) NICHITA (Aparte.) Ah! Iatã soartea-ndatã mã pune la ispitã! (Tare.) Cum ai venit aicea? DESPINA Cuprinsã-n val de dor ªi p-aripi de iubire, de teamã sã nu mor. Aceastã fricã mare grãbirii-mi dete pinten, Sã fiu sã-þi spun îndatã s-ai grije, sã fii sprinten, Sã scapi de cursa care în cale þi s-a pus. NICHITA Ce cursã zici? DESPINA Trufia ce vrea s-ajungã sus, A dat în Arbureºti de stavilã-n urcare; ªi-n cursul þintei sale trufia milã n-are: V-a osândit la moarte.

130

I OSIF V ULCAN

NICHITA Dar ce s-a întâmplat? DESPINA Înaltul cer sã-mi ierte pãcatul, de-i pãcat Sã-þi spun o fãrãdelege ce aflai ca prin minune Cãci eu mã simt datoare acuma tot a-þi spune!... ªtiam cã tata-n urã cu voi a-mbãtrânit Dar n-am crezut cã pizma sã-ºi aibã-acest sfârºit; Mã iau fiori º-acuma de cele petrecute. NICHITA Dar ce-i? DESPINA Ascultã darã! Venind asearã iute Postelnicul la tata când singur se afla, Mi-l duse-n grabã mare sus în odaia sa. Aceastã tãinuire pãrea neînþeleasã, Mã furiºai dar iute ºi eu acolo-n casã, Ca lângã uºa micã s-ascult ce plãmãdesc; Dar ei ºopteau cu grije, ca cei ce bãnuiesc; Aflai din vorbe, totuºi, cã þin consfãtuire, Spre a-ºi mãri la Domnul înalta-nrâurire, ªi ªerpe-a zis cã-n cale stã numai tatãl tãu, Deci trebuie sã moarã. NICHITA Sã moarã tatãl meu, Cã-i om de omenie? DESPINA ª-a zis tot ªerpe, iarã, Cã nici prin moartea-aceasta n-ar fi ei domni în þarã, Cãci fiii-i cu boierii din nou s-ar rãscula ªi iarãºi pedeci grele s-ar pune-n calea sa; Sã piarã dar ºi fiii!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

131

NICHITA Deci el ne dã la moarte Familia întreagã! DESPINA ªi încã foarte iute! NICHITA ªi tatãl tãu ce-i zise? DESPINA Primi. NICHITA (Aparte.) Miºei de stins! DESPINA Dar cum sã-þi spun eu groaza ce mintea mi-a cuprins! Am tremurat nebunã... Nu ºtiu noapte mai lungã Cã n-am dormit de fricã, cumva sã nu v-ajungã Lovirea-n astã noapte... Sculatã timpuriu, Grãbii sã-þi spun îndatã tot ce-am aflat ºi ºtiu, Sã scap trei vieþi de moarte, aºa-am venit aice... Þi-am spus... Sunt alinatã... ªi n-am mai mult a-þi zice, Decât sã bagi de seamã, te rog pe-naltul cer, De piere a ta viaþã, cu dânsa ºi eu pier... NICHITA Îþi mulþumesc, Despino. Te du ºi n-avea fricã! (Despina iese.) SCENA VI (Nichita singur.) NICHITA Voi ºtiþi dar moartea noastrã, voi oameni de nimicã! ªi eu mai stau pe gânduri cu braþul tremurând?

132

I OSIF V ULCAN

Mi-aþi dat acuma boldul, ucide-voi pe rând!... Eu ucigaº?... Vai, Doamne, ce vorbã-nfricoºatã! Tresare de-ngrozire simþirea-mi ruºinatã. Nu sunt ºi nici nu pot fi... Acela-i ucigaº Ce-omoarã pe ascunse... Eu sunt al lor vrãjmaº, Dar om de omenie, ºi-i chem la luptã-n faþã, Ca braþ cu braþ, ºi armã cu armã - pe viaþã ªi moarte sã se lupte, pân’unul va cãdea; Nu-mi pasã oriºicare sã aibã soarta rea, Ba chiar ar fi mai bine când viaþa mea s-ar stinge, La ce m-aºtept eu bietul ºi dacã voi învinge: Cã voi fi pentru þarã un binefãcãtor? Dar scump plãti-voi, Doamne, ãst nume-nãlþãtor!... E, bine, orice fie!... ªi chiar de mi s-ar frânge ªi inima-mi vãrsându-ºi tot picurul de sânge, Eu nu mã pot retrage, cu vorba m-am legat ªi vorba datã-i sfântã la oriºice bãrbat! (Cortina.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

ACTUL III (Salã în palatul domnesc.) SCENA I (Toader ºi Nichita.) TOADER Primiºi însãrcinarea, dar iatã vremea zboarã Si Carabãþ trãieºte! NICHITA Ce fel! Dar sunt eu doarã Un ucigaº pe platã, lovindu-l pe furiº Pândit-am mult prilejul. TOADER Dar totuºi nu-l gãsiºi. Cãci n-ai voit aievea. NICHITA Ce vorbe-s aste, frate? Dosit-am eu vreodatã, când luptele-nfocate Cerut-au braþ? TOADER Nu. Însã acum te-ai înmuiat. Cãci dragostea sleit-a curajul de bãrbat... Mã duc. Boierii aºteaptã. (Pleacã.) NICHITA Când vorba e de þarã,

133

I OSIF V ULCAN

134

ªtiu pune frâu iubirii. TOADER (Oprindu-se.) Te rog sfârºeºte darã, Cãci toþi ai noºtri strigã. (Iese.) SCENA II (Nichita singur.) NICHITA Deci sunt vorbit de rãu. De-ar ºti ei cât mai sufãr! SCENA III (Nichita ºi Despina.) DESPINA E drept, iubitul meu, Cã s-a pornit spre tata primejdie cumplitã? Aflând, grãbii la tine aici. NICHITA Nu ºtiu. DESPINA Nichitã! Vorbeºte, spune iute cãci mai cã nebunesc. NICHITA Nu s-a-ntâmplat nimica. DESPINA Pe faþa ta citesc O mare tulburare. Tu ºtii ceva. Vorbeºte! NICHITA Fii liniºtitã, dragã; pãrintele-þi trãieºte!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

135

DESPINA Trãieºte! Vorba aceasta, ca fulgerul din nori, Îmi lumineazã taina ce-ascunzi. Acum ori Îmi spui, ori ba, ºtiu totul: pãrintele meu are Prea mulþi duºmani în þarã ce vor sã-l dea-n perzare; Aceºtia hotãrâtau sã-i stingã viaþa, dar Tu te-ngrozeºti a-mi spune. Aºa-i? vezi cã-n zadar Ascunzi de-acuma taina! NICHITA Te-nºeli, n-ascund nimicã! DESPINA Vezi, eu am fost mai bunã. Eu m-am grãbit cu fricã Sã-þi spun de planul mârºav ce vi se pregãtea! De mã iubeºti, Nichitã, sã faci ºi tu aºa, Altfel eu mor de spaimã. NICHITA (Aparte.) Ce vorbe zdrobitoare! (Tare.) De te iubesc, Despino? Dar e putinþã oare Sã nu-mi fii dragã mie? Tu mi-ai fãcut un rai Aici în astã lume! Eºti visul ce-l visai De-o mare fericire... Dar frica-mi prevesteºte Cã fericirea noastrã de stâncã se izbeºte. DESPINA Eu nu mã tem de piedici, cãci dragostea-n sfârºit E fulger care sfarmã ºi stânca de granit. Iubirea-mi dã putere sã-astâmpãr duºmãnia Pãrintelui; io-i spune sã-ºi stingã-n pept mânia, Cãci osândit la moarte prin oamenii miºei, Cã tu mi-ai spus acestea, voind sã-l scapi de ei. ªi el, vãzând iubirea-þi, uita-va toate-ndatã, Cu dragoste te-a strânge la inima-mpãcatã! Aºa va fi. ªtiu bine. Cãci dânsul nu-i om rãu,

I OSIF V ULCAN

136

Ci numai ªerpe-l stricã... Te rog pe Dumnezeu, Mi-l mântuieºte darã! NICHITA Te rog, fii liniºtitã! DESPINA Fãgãduieºti? Dã-mi mâna! NICHITA Ai fricã-nchipuitã. DESPINA Se duce norul negru ºi ceru-i iar senin, ªi trece vijelia, ºi raze nouã vin; Slãbeºte-n urmã greul, dând loc la primãvarã, Dar una-n veci nu piere: durerea mea amarã. NICHITA (Aparte.) ªi-acuma sã am puterea sã fac ce m-am legat?! Dar sângele ºi mintea îmi strigã cã-i pãcat! (Tare.) Te du acasã, dragã! SCENA IV (Nichita, Despina ºi Cãrãbãþ.) CÃRÃBÃÞ Despino, ce ruºine! Dar nu þi-am spus din vreme cã nu þi se cuvine? Astfel de om nu-i vrednic de fel de neamul tãu. (Despina iese speriatã.) SCENA V (Nichita ºi Cãrãbãþ.) NICHITA „Astfel de om!” Dar spune-mi ce fel de om sunt eu?

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

CÃRÃBÃÞ N-am vreme sã-þi dau seamã. NICHITA (Punându-ºi mâna pe sabie.) Dar îmi vei da îndatã. Cãci te-oi sili. Vorbeºte! CÃRÃBÃÞ (Scoþându-ºi sabia.) Viteaz de gurã latã, Întocmai ca ºi tatãl. NICHITA (Scoþându-ºi sabia.) Þi-oi arãta ce sunt. Luptã dar, cãci altfel te voi culca-n pãmânt. Ca pe-un miºel netrebnic! CÃRÃBÃÞ (Scoþându-ºi sabia.) Acest cuvânt te-omoarã. Copil obraznic!... Haide. (Încep a lupta.) SCENA VI (Ei ºi Magda.) MAGDA Jos armele! (Ei înceteazã lupta.) Au doarã Moldova noastrã n-are duºmani strãini destui, Cu cari voinicul mândru sã-ºi frângã arma lui, Ci catã s-o pãteze cu sângele de frate?! CÃRÃBÃÞ Acest copil... MAGDA E tânãr cu gânduri înfocate; Fii dumneata cu cumpãt.

137

I OSIF V ULCAN

138

NICHITA Acest bãtrân... MAGDA De-ajuns! Cinsteºte bãtrâneþea!... (Îi face semn sã iasã. Nichita iese.) SCENA VII (Magda ºi Cãrãbãþ.) MAGDA ªi-acum sã-mi dai rãspuns, Iubite vornic mare, de ce trãieºti în urã Cu Arbureºtii? Oare ce rele îþi fãcurã? Nu þi-au fost ei tovarãºi de arme ºi nu vezi Cã norii s-arãdicarã pe-ai þãrii munþi, livezi? Nu-i timpul ca boierii sã ducã-o viaþã-n ceartã; Acuma duºmãnia-i pãcat ce nu se iartã. Trecutul dumitale îþi spune ce sã faci: Te rog ºi eu acuma, grãbeºte sã te-mpaci. (Iese.) SCENA VIII (Cãrãbãþ singur.) CÃRÃBÃÞ Prea bine zice Doamna! Sã-nchei dar lupta mare, Ce-mi face viaþa neagrã ºi-n þarã-nverºunare; Vãd fulgerul izbândei trãznind pe capul meu... Mai bine fac dar pace, ca Arbure ºi eu Sã ne-mpãrþim puterea, domnind doi împreunã Sã-ajungã fericitã ºi fiica mea cea bunã.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

139

SCENA IX (Cãrãbãþ ºi ªerpe.) ªERPE (Ascultând din prag cuvintele din urmã.) Dã-mi voie dar, iubite, sã fiu eu cel dintâi, Dorind noroc la gându-þi ivit în cãpãtâi! CÃRÃBÃÞ De unde vii aicea? ªERPE Din þara cea leºeascã. În care m-alungase mânia cea domneascã. Chemat din nou de vodã, îþi zic: Într-un ceas bun! (Pleacã.) CÃRÃBÃÞ Dar carã-te de-aicea! ªERPE (Întorcându-se din prag.) O vorbã sã-þi mai spun! Sã nu-þi uiþi nici de mine ºi cheamã-mã la nuntã! Aº vrea sã vãd clipita, cum dupã lupta cruntã Te-mbrãþiºezi cu cuscrul. (Iese.) SCENA X (Cãrãbãþ singur.) CÃRÃBÃÞ Ce om afurisit! κi bate joc. Dar poate, cãci rãu m-a pãcãlit. M-a strâns în lanþuri grele, mã poartã dupã sine, Degeaba-i zvârcolirea, nu sunt stãpân pe mine, Sunt prãbuºit la vale, nu pot sã mã opresc... Da. Nu mã pot retrage... chiar sã mã prãpãdesc!

I OSIF V ULCAN

140

SCENA XI (ªtefan-Vodã, Cãrãbãþ, ªerpe ºi mai mulþi boieri.) ªTEFAN-VODà (Lui Cãrãbãþ.) Ce veste e prin þarã? CÃRÃBÃÞ Mãria-ta, o ºtire Din Roman prevesteºte o nouã rãzvrãtire. ªTEFAN-VODà Ce? Iarãºi tulburare! Cine-s în fruntea ei? ªERPE Chiar Arbure hatmanul cu fiii lui miºei. ªTEFAN-VODà Sã fie cu putinþã? CÃRÃBÃÞ Te vei încrede-ndatã, Cã l-am chemat aicea. UN BOIER Aºa e, Doamne. ªERPE Iatã. SCENA XII (Aceiaºi ºi Arbure.) ªTEFAN-VODà (Lui Arbure.) Sã tot ai îndrãznealã sã vii în faþa mea?! ARBURE Nu ºtiu prin ce sunt vrednic de-aceastã vorbã grea?

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

141

Sunt vrednic cu credinþã. ªTEFAN-VODÃ Cunosc a ta credinþã. Nu e decât minciunã, ca-ntreaga ta fiinþã; Dar nu-þi mai cred de-acuma, cãci ochii-mi s-au deschis ªtiu taina-þi cea ascunsã, ce-mi pare ca ºi-un vis... Cum? Dumneata în care crezui ca-ntr-un pãrinte, Pe când îmi juri credinþã cu dulci ºi mari cuvinte: În þarã faci rãscoalã sã mã rãstoarne jos?!... Eºti un viclean fãþarnic, nu sfetnic credincios! ARBURE Mãria-ta, ºtii bine cã-n luptã nentreruptã Îmbãtrãnii în þarã. Pe câmpul cel de luptã ªi-n vremea cea de pace, oricând putuºi sã vezi, Cã mi-am iubit moºia... Dar dacã ai dovezi De-aceastã bãnuialã, pofteºte-n grabã mare Sã-mi judece pãcatul obºteasca adunare! Cu fruntea ridicatã mã voi înfãþiºa În liniºte primi-voi ºi judecata sa... Dar pânã-atuncea, Doamne, te rog ºi mai aºteaptã. Cãci judecata-þi poate sã fie prea nedreaptã! ªTEFAN-VODÃ Nu voi chema pe nimeni. Sunt Domn în þara mea, Voi judeca eu însumi ce mintea-þi nãscocea! ARBURE Va fi o fãrãdelege. ªTEFAN-VODÃ Voinþa mea e lege! BOIERII Aºa-i.

142

I OSIF V ULCAN

CARABÃÞ ªi din mijloace prea mult nu mai alege! ªTEFAN-VODÃ Aice toate trebuie sã fie cum vreau eu! ARBURE L-atât ajuns-am darã, puternic Dumnezeu! Mã prinde groaza, mila de soarta þãrii mele. CÃRÃBÃÞ Închide-i gura, Doamne! ARBURE (Cãtre ªtefan-vodã.) Ba nu lãsa sã-nºele Astfel aceºtia tronul. (Aratã pe Cãrãbãþ ºi ªerpe.) CÃRÃBÃÞ Eu? ARBURE Da, nelegiuit! Da, dumneata cu ªerpe; cãci doi v-aþi însoþit, Sã daþi Moldova scumpã pe calea urgisitã. CÃRÃBÃÞ Sã-þi rumegi vorba bine, astfel într-o clipitã Mi-oi face eu dreptate. ARBURE Mai bine-ai fi fãcut Dreptate þãrii tale. Dar unde-am cãzut! Vlãstari de viþã veche, voinici vestiþi în luptã, Perit-au toþi de-a rândul în vrajba-þi nentreruptã; Ce-a fost cinstit în þarã, nimic n-a fost cruþat, Desfrâul, neruºinea în locu-i s-au-nãlþat.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

Moldova toatã geme ºi-unitã, ca o gurã În agonia morþii, vã blastãmã, vã-njurã! CÃRÃBÃÞ Prietenii-þi de cruce. ARBURE Ba satele din cari ªi mãduva e suptã de cete de tâlhari ªi vãduvele-ai cãror bãrbaþi se omorârã, Pãrinþi a cãror fiice pe rând se necinstirã, Boieri care trebuie sã dea ce-a câºtigat, Plugarul care n-are bob de semãnat. CÃRÃBÃÞ Minþeºti! ARBURE Pe la altare stau preoþi cu pãcate, Desfrâul face lege virtuþii atacate; Dreptãþile cerute la cei mari se-mpãrþesc ªi despotul îºi face un drept dumnezeiesc! ªTEFAN-VODà Destul, bãtrân obraznic! ªERPE (Lui Arbure, sarcastic.) Te rog ºi nu tot plânge! ARBURE Dar simt fierbând în vine-mi tot picurul de sânge! ªERPE (Lui Arbure.) Atunci bea apã rece! ARBURE (Lui ªerpe.) Lingãu neruºinat!

143

I OSIF V ULCAN

144

ªTEFAN-VODà (Lui Arbure.) Acum sã-þi tacã gura, rãbdarea-mi a-ncetat. Nu vreau s-ascult de-acuma cârtirea ta pocitã, Ce vede-n þarã toate cu faþa înnegritã, Ce-njurã boierimea cu râvnã la domnit, Ce face chiar din mine un suflet dejosit. ARBURE Eu n-ascund adevãrul. ªTEFAN-VODà Mi-o spui deci oblu foarte. Aceasta-þi este darã ºi-osânda cea de moarte. SCENA XIII (Aceiaºi ºi Magda.) ªTEFAN-VODà (Urmând, lui Arbure.) De-acum nu-mi eºti nimica. Jos sabia! Argaþi, Veniþi ºi-l prindeþi iute ºi-apoi îl aruncaþi În temniþã! (Argaþii se apropie de Arbure.) MAGDA (Oprindu-i, vine în faþa lui ªtefan-vodã.) Nu, Doamne! Aºteaptã o clipitã, Cãci judecata-þi este nedreaptã ºi pripitã! ªTEFAN-VODà Ai face mult mai bine în cale sã nu-mi vii. ARBURE (κi dezleagã sabia ºi o depune înaintea lui ªtefan-vodã.) Ia sabia ce purtat-am în multe bãtãlii. ªTEFAN-VODà O dau în mâini mai bune. Iubite vornic mare, Ia sabia ºi-o poartã. (Cãrãbãþ o primeºte închinându-se.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

ARBURE S-o poarte dânsul, care Nu-i vrednic s-o atingã? Nu, Doamne, nu, n-o las! Mai bine-o frâng îndatã. (Porneºte spre Cãrãbãþ.) ªTEFAN-VODÃ Sã nu mai faci nici un pas! Va fi ce-am zis o datã! MAGDA Dar, Doamne, e ruºine Ce faci acum cu unchiul. ªTEFAN-VODÃ Nu cer sfat de la tine. MAGDA Dar este om de frunte. ARBURE Degeaba-s toate; azi Aceia sunt de cinste ce mint fãrã obraz. ªTEFAN-VODÃ Argaþi! MAGDA (Punându-se naintea argaþilor.) Dar nu! ARBURE (Magdei.) Mã lasã!... (Ieºind.) Moldova mea iubitã, Scãpa-vei tu odatã de vremea de ispitã?! (Iese urmat de argaþi.)

145

I OSIF V ULCAN

146

SCENA IV (Aceiaºi, fãrã Arbure.) MAGDA (Cãtre ªtefan-vodã.) Cu groazã ºi ruºine m-apropiu tremurând! Te rog, izbitã-n suflet, sã fii de-acum mai blând! O! Facã-þi-se milã de þara care plânge! Sfârºeºte, cã-n urmã tot picurul de sânge Va fi un bob din care curând va încolþi O crudã rãzbunare ce greu te va lovi! ªTEFAN-VODÃ Urmeze-mi orice-n lume, nu voi schimba nimica! Eu am o þintã naltã ce nu cunoaºte frica; ªi cei ce-mi stau în cale cãdea-vor rând pe rând, Nici tu nu-mi da poveþe, mereu ameninþând, Cã-n urmã, zãu, voi crede ce-n tainã mi se spune, Cã tocmai tu faci toate rãscoalele nebune! (ªerpe tresare.) MAGDA Sunt bãnuitã darã ºi eu! ªi-ncepi sã crezi!... Acuma-mi ºtiu sfârºitul... ªi chiar sã n-ai dovezi... Îþi stau ºi eu în cale... Îzbeºte darã iute, Cãci moartea mi-ar fi leacul la fericiri pierdute. (Iese.) ªTEFAN-VODÃ Boieri, vã las acasã. (Ies toþi, afarã de ªerpe.) SCENA XV (ªerpe singur.) ªERPE Nu-mi trebuie de-acum Nici Carabãþ ce veºnic tot ºovãie pe drum ªi-mi face numai temeri... Iubite ºi bun frate,

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

Gândeºte-te la moarte, cãci ceasu-þi iatã bate! SCENA XVI (ªerpe ºi Cãrãbãþ.) ªERPE (Aparte.) ªi iatã tocmai vine! CÃRÃBÃÞ (Aparte.) Uitai ceva aci. (Zãrind pe ªerpe.) Ce faci? ªERPE Eu? Stau pe gânduri, cum aº mântui Pe Arbure de moarte? CÃRÃBÃÞ Îþi râzi ºi-acum de dânsul! ªERPE Dar nu mã vezi, iubite, cã mai mã-neacã plânsul! CÃRÃBÃÞ Pãcat cã nu te-neacã, cât rãu ai sãvârºit! ªERPE Cum vãd ºi-acuma iarã eºti tot posomorât! CÃRÃBÃÞ ªi cum sã nu fiu oare? Te-am ascultat orbeºte, ªi ce-am ajuns la urmã?... Gândirea-nmãrmureºte. ªERPE Zãu, grea nenorocire sã n-ajungi încuscrit ªi sã-mpãrþiþi puterea! Sau poate ai gândit, Cã n-ai sã faci nimica, sã fii scutit de urã ªi stând cu mâini pe ºolduri, ºi-þi cadã murã-n gurã!

147

148

I OSIF V ULCAN

Ce fel de omenie! Eu recunosc cã sunt Om slab, plin de pãcate, dar dumneata un sfânt!... Cum nu? Am fost, ºtii bine, tovarãºi buni! CÃRÃBÃÞ Ajunge. Nu mã-nghimpa, nemernic, cã-ndatã te-oi strãpunge! ªERPE Nemernic eu? Prea bine. Dar noi ca niºte fraþi Lucrat-am împreunã, la bine, rãu, legaþi: Deci l-amândoi se cade asemenea rãsplatã, Eu dar împart frãþeºte numirea mie datã. CÃRÃBÃÞ Greºii. O ºtiu prea bine, dar tu m-ai înºelat, Tu ai fost urzitorul, º-ai mai cumplit pãcat; Fii dar mai cu sfialã, te-ascunde de ruºine! ªERPE Zãu, mi-i ruºine tare de-un om cinstit ca tine. CÃRÃBÃÞ (Scoþându-ºi sabia.) Mi s-a sfârºit rãbdarea. Te apãrã, de ºtii. ªERPE (Asemenea, scoþându-ºi sabia.) Sunt gata. Deci, izbeºte! Sã vãd acuma ce þi-i Mai mare: gura latã sau doar nemernicia? CÃRÃBÃÞ Obraznic fãrã margini, din care miºelia A stins orice simþire, þi-oi da eu dar rãspuns: Deci pieri. (Sare spre el.) ªERPE Pieri tu mai bine! (Îl atacã. Lupta urmeazã; în sfârºit ªerpe îl strãpunge pe Carabãþ care cade.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

149

CÃRÃBÃÞ (Murind.) Hoþeºte mai strãpuns! Blãstãm! Sã-þi fie soarta ce mi-ai fãcut tu mie! (Moare.) ªERPE (Se apleacã ºi-l pipãie.) E mort! Aºa de iute! Rãmas bun dar cuscrie! Nu vom juca la nuntã. Dar rabdã, dragul meu, Cãci ai sã vezi degrabã în cer pe cuscrul tãu; ªi cel puþin acolo vã faceþi fraþi de cruce... Acuma sunt singur, de-acuma eu m-oi duce Spre þintã fãrã teamã º-oi izbuti-n curând!... Dar sã plecãm de-aicea! (Iese.) SCENA XVII (Nichita singur.) Cu suflet tremurând De urã mã-ntorc iarã, cãci vreau acum a-mi frânge Cu dânsul arma cruntã... (Zãreºte cadavrul.) Ce vãd? Un om în sânge. E Carabãþ! Mort! Oare cine l-a omorât? De bunã seamã Toader, ca eu sã fiu scutit De sarcina grozavã... Ce frate!... Aud paºi... (Iese iute.) SCENA XVIII (Despina singurã.) DESPINA Vãzut-am pe Nichita venind... (Zãreºte cadavrul ºi scoate un þipãt.) A! Ucigaºii! (Leºinã lângã cadavru.) (Cortina.)

I OSIF V ULCAN

150

ACTUL IV (Salã în palatul domnesc.) SCENA I (Cucutã, Sfredeluº, Dringoi.) DRINGOI Nici ocârmuirea voastrã n-a þinut mult. S-a dus hatmanul la sânul lui Avraam. ªi-aþi ajuns iarãºi aicea slugã la dârloagã. CUCUTà Întocmai ca tine. SFREDELUª Ce sã faci! De-o vreme-ncoace mor boierii-n þarã grabnic ºi fãrã sã fi bolit. DRINGOI Bietul vornic, oare cine l-a omorât? SFREDELUª De bunã seamã vrun preten bun, cãruia i-a pus beþe-n roate... O sã vedeþi îndatã... Acuma se va þine legea. DRINGOI N-ai auzit cine-i bãnuit? SFREDELUª Postelnicul zice cã ºtie cine a fost ucigaºul, cã l-a vãzut ieºind de-acolo.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

151

DRINGOI Cine? SFREDELUª Nichita lui Arbure. CUCUTà Nu se poate. Dar ºtiþi cã era sã-i fie ginere! SFREDELUª Nici eu nu cred. Dar în sfârºit vorba ãluia: în Moldova ºi la Dumnezeu toate sunt cu putinþã. DRINGOI Cã, zãu, rãu s-a înglodit roata þãrii. Nu putem da înainte, nici la coborâº, nici la urcuº. ªi nimeni nu cuteazã sajute. Boierii se pitulesc. Nu-i nimeni sã zicã o vorbã legãnatã, s-audã ºi vodã de pãsurile þãrii. CUCUTà Ce bine dar de þarã, cã cel puþin tu nu þi-ai pierdut graiul. Totuºi mai este un om care s-o mântuiascã. DRINGOI Aº ºi mântui-o, de-aº putea. Cã n-aº sta gurã cãscatã ca poporul ºi n-aº lãuda toate mârºãviile, ca boierii din jurul Mãriei-sale. CUCUTà Pãcat de Dumnezeu, darã, cã nu te-ai nãscut vodã! Ce norocoasã ar fi þara, de-ar sta în fruntea ei un om cu inima atât de mare. SFREDELUª Haid’ sã-l alegem noi! El în toate zilele ne cântã cã vodã cel de-acuma nu mai e bun, cã s-a stricat ºi s-a

I OSIF V ULCAN

152

fãcut crud; haid’ sã-l alegem în locul lui ªtefan cel Tânãr! Sã aibã o datã ºi Moldova un Domn cumsecade! CUCUTÃ Sã trãiascã darã, Dringoi-Vodã, Domn al Moldovei! SFREDELUª Trãiascã! Ce frumos suna acest nume: Dringoi-Vodã! DRINGOI O sã ieu darã sceptrul domniei. (Apucã un baston.) ªi fapta cea dintâi a domnirii mele va fi: sã vã-nvãþ bunacuviinþã. (Sare spre ei ridicând bastonul sã-i batã; aceia o iau la fugã. Dringoi aleargã dupã ei ºi ies toþi trei.) SCENA II (ªtefan-Vodã singur.) Bãtui ºi semiluna ce-n leºi a dat nãvalã, Trei mii de turci peritau la Prut. ªi-acum cu falã Pot zice-s frânþi duºmanii. ªi-n urmã-s liniºtit!... Eu liniºtit?... Da, dacã închis ca rob, pãzit De slugi, trãind în fricã, e viaþã liniºtitã: Eu am aceastã parte... Moldova mea iubitã Tot nu mã mai pricepe. Voiesc s-o arãdic, Orbitã, ea gândeºte cã tind mereu s-o stric; Se scoalã împotrivã-mi, nu-s sigur o clipitã Eu, Domnul, sunt în þarã fiinþa-a mai strivitã... ªi trãznetul loveºte tot ce-i mai înãlþat. SCENA III (ªtefan-Vodã ºi ªerpe.) ªERPE Mãria-ta, la Roman boierii s-au sculat, Ca sã rãzbune moartea lui Arbure; dar iute

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

153

Am sugrumat rãscoala ºi nopþile trecute Am prins toþi capii. ªTEFAN VODà (Posomorât.) Bine, postelnic. Moarte lor! ªERPE Aºa doreºte-n þarã ºi glasul din popor. Mãria-ta, prilejul acuma þi se-mbie Ca sã-þi câºtigi poporul de reazãm pe vecie! Fã-i voia. Fã dreptate! ªTEFAN VODà Eºti sfetnic înþelept, Deci fã-le judecata! ªERPE ªtiind cã eºti Domn drept, Cã nu poþi face alta, le-am ºi gãtit pe toate; Deci numai iscãleºte! (Îi predã un teanc de scrisori.) ªTEFAN VODà (La masã, ia o hârtie ºi citeºte.) Ivaºcu! Dar se poate Ca tocmai logofãtul sã stea-mpotriva mea? ªERPE A fost chiar urzitorul. ªTEFAN VODà Pedeapsa cea mai grea E micã. (Iscãleºte. Ia altã hârtie ºi citeºte.) ªERPE Tot birul strâns în þarã L-a dãruit rãscoalei.

154

I OSIF V ULCAN

ªTEFAN VODà Tâlhar miºel, sã piarã! (Iscãleºte ºi iarãºi ia altã hârtie.) ªi pârcãlabul Costea? ªERPE Acesta-a dat ostaºi ªi tocmai pe aceia pe cari îi destinaºi Sã-þi apere Hotinul. ªTEFAN VODà Sã moarã vânzãtorul! (Iscãleºte.) Mai sunt? ªERPE Ar fi copiii de la rãzvrãtitorul Hatman. Doi fraþi ºi-n rele. ªTEFAN VODà Nichita, Toader. ªtiu. ªERPE Nu vei avea odihnã cât unul va fi viu... Dar sã-i lãsãm acuma, cãci ei au ºi-altã vinã ªi ºi-or lua pedeapsa. Deci lasã-i ca sã vinã. Naintea obºtei care se v-aduna-n curând! ªTEFAN VODà Dar oare n-au sã scape? ªERPE Sã nici nu-þi dea prin gând Vreo teamã, Doamne! Toate le-am întocmit eu bine, Iar oamenii din obºte ascultã toþi de mine. Dovezile-s la mânã, cã dânºii l-au ucis Pe Carabãþ.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

155

ªTEFAN VODà Prea bine! Fã darã cum ai zis! Dã semnul cã sã vinã boierii-n adunare! ªERPE (Merge la uºã ºi-o deschide.) Poftiþi. (Boierii intrã.) SCENA IV (Aceiaºi ºi boierii. ªtefan-vodã se urcã pe tron ºi le face semn sã ocupe loc.) BOIERII Trãiascã vodã! ªTEFAN-VODà O fãrãdelege mare S-a sãvârºit, e anul, în târgul vechi Hãrleu! Carabãþ, vornic mare, luptaci cu braþul greu, A fost ucis chiar ziua în curtea mea domneascã. UN BOIER Sã piarã ucigaºul! ªTEFAN-VODà Cu fapta miºeleascã Ne zguduie simþirea, aºa pedeapsa ei Sã fie-ngrozitoare! Deci toþi fruntaºii mei Cu mine dimpreunã sã-l osândim pe-acela Ce-a sãvârºit omorul! AL DOILEA BOIER Dar cine-i dânsul?

156

I OSIF V ULCAN

SCENA V (Aceiaºi ºi Despina. Intrând iute, cade-n genunchi înaintea tronului.) DESPINA De la Mormânt sosesc acuma... Hah! Tremur ºi mi-i frig, Cât creierii-mi îngheaþã... Grãbit aici sã strig, S-auzã tot pãmântul ºi cerul din nãlþime, C-aºa durere mare n-a mai izbit pe nime! ªTEFAN-VODÃ Ridicã-te, copilã, ºi-alinã-þi pãsul greu! DESPINA (Sculându-se.) Dar mii de gânduri crude izbesc în capul meu. Vãpaia deznãdejdei îmi arde firea-ntreagã, De spaimã ºi de groazã simt sângele-mi cã-ncheagã; Cu inima-n cutremur, cu ochii painjenaþi Înmãrmuritã-n suflet, vã rog sã m-ascultaþi: Avui un bun pãrinte, cum altul nu se poate, ªi-acuma sunt orfanã... Îmi pierd minþile toate!... ªERPE Domniþã, fii pe pace, cãci ucigaºu-i prins! ªTEFAN-VODÃ ªi-l osândim îndatã! DESPINA Hah! Viaþa-mi s-a aprins Din nou! E prins îmi ziceþi! Urgia cea cereascã Cu fulgerele sale pe loc sã mi-l trãzneascã! Deschide-te în douã, pãmânt, ºi-nghite-l viu; Cuprinde-l iad ºi-l arde!... ªi veºnic sã-l tot ºtiu În suferinþi de moarte, dorindu-ºi azi sfârºitul ªi-n veci sã nu mai poatã muri, nelegiuitul!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

ªTEFAN-VODÃ Pedeapsa-i va fi asprã. DESPINA Aºa vã rog ºi eu. Cã-i om lipsit de suflet ºi n-are Dumnezeu! O rãzbunare cruntã, pedeapsã-nfricoºatã, Cum n-a mai fost în lume! ªTEFAN-VODÃ Aºa vom face-ndatã. ªi-acuma fii pe pace! Sau dacã doar gândeºti Cã nu-i avea tãria s-asculþi ºi sã priveºti În liniºte, mai bine retrage-te de-aice, Cãci, zãu, e peste fire sã-l vezi, s-auzi ce zice Acuma pãcãtosul. DESPINA N-am fricã de-un miºel. În luptã sunt crescutã. Sã vãd dar cine-i el? ªTEFAN-VODÃ (Lui ªerpe.) Sã vie-nvinuitul! ªERPE (Deschide uºa, cãtre Despina.) Priveºte, jupâniþã! (Nichita intrã.) SCENA VI (Aceiaºi ºi Nichita.) DESPINA (Zãrindu-l, cu groazã.) Nichita! ªERPE Ucigaºul!

157

158

I OSIF V ULCAN

NICHITA Minciunã! ªERPE Cuconiþã, Voi dovedi îndatã! DESPINA Glumeºti sau nu eºti treaz? Ori nu ºtii cã mi-i mire?! UN BOIER I-e mire! ªERPE ªtiu. DESPINA ªi azi A fost la noi. ªERPE ªi totuºi chiar el e ucigaºul. DESPINA Dar asta-i o sfruntare, ce nimeni, nici pizmaºul Nu poate sã-i arunce aºa-n senin, ca-n vis... Auzi, Nichitã dragã, cã tu ai fi ucis Pe bunul meu pãrinte! NICHITA Minciunã! DESPINA Rãu scornitã! Nici fiara cea din codru n-ar fi aºa cumplitã!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

159

ªERPE (Despinei.) Dar, bine, jupâniþã, chiar dumneata i-ai dat ªi sabia cu care fãcu acest pãcat. TOÞI Ah! DESPINA Eu? N-ai mintea-ntreagã sau poate-þi râzi de mine? ªERPE Nici una, nici alta. ªtiu totul foarte bine. Sã-ncepem dinainte! De mult s-a întâmplat. Boierii rãzvrãtirii s-au adunat la sfat La Arbure ºi-acolo au hotãrât s-omoare Pe Carabãþ ºi mâna unei fete fecioare Sã fie soarta care s-aleagã dintre ei Cãlãul. (Despinei.) Treci p-acolo, te cheamã ca sã iei, O sabie de pe masã. Cunoºti pe-a lui Nichita, Ridici aceea-ndatã ºi zici: Noroc! DESPINA Minþit-a Dar Toader? El atunci mi-a zis cã-i rãmãºag! ªi tu, Nichitã, care mi-ai fost atât de drag, Nu mi-ai grãit nimica! Dar cum ai fost în stare Sã taci privind cruzimea ce-n lume seamãn n-are? Nu te-a-mboldit iubirea sã strigi sã mã feresc? Nu te-a pãtruns nici mila de jocul diavolesc? Primiºi însãrcinarea. Grozav!... Fugi, fugi de mine!... Ai sãvârºit pãcatul... NICHITA Ba nu. Îþi jur. ªERPE (Despinei.) Pe cine

160

I OSIF V ULCAN

Vãzuºi intrând atuncea acolo unde-apoi Gãsirãm mort pe tatãl? DESPINA (Îngrozitã.) Pe el. (Aratã pe Nichita.) ªTEFAN-VODÃ (Lui Nichita.) Auzi? NICHITA Da. N-oi Ascunde chiar nimica: Am fost acolo, însã Eu l-am gãsit în sânge, strãpuns, cu viaþa stinsã. ªERPE (Lui Nichita.) Dar spune adevãrul, ºi cum ai sãvârºit Omorul?! NICHITA Eu? Nicidecum. DESPINA Nu? ªERPE (Lui Nichita.) Sfieºte-te-n sfârºit! NICHITA Dar nu sunt ucigaºul. DESPINA Sã cred? NICHITA Îþi jur pe cruce, Cã n-am fãcut.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

ªERPE Degeaba tot juri, cãci þi-oi aduce ªi mãrturii ce-n faþã þi-or spune-ndatã tot. NICHITA Sã-mi spunã, nu mi-i fricã! SCENA VII (Aceiaºi ºi Toader.) TOADER (Intrând repede.) Mãria-ta, nu pot Sã port mai mult pe suflet cumplita remuºcare, Vãzându-l pe Nichita târât în obºtea mare, C-o faptã-ngrozitoare, ce el n-a sãvârºit... Pe Carabãþ nu dânsul, ci eu l-am omorât!... DESPINA (Cu furie spre Toader.) Blãstãmul meu sã cadã pe capu-þi cu pãcate! Sã duci o viaþã-ntreagã de plângeri nesecate! Nenorocit sã fie tot pasul ce-ai fãcut! Sã te cãieºti amarnic, cã-n lume te-ai nãscut! TOADER Pricep durerea-n care mã blastemi fãrã milã Dar am fãcut omorul împins numai de silã Cãci soarta pe Nichita-l alese, dar pe el Iubirea-l reþinuse. DESPINA Nu s-a fãcut miºel. Îþi mulþumesc, Nichitã. ªERPE Dar asta e minciunã! Cãci Toader ºi Nichita fãcurã împreunã Aceastã mârºãvie. (Deschide uºa.)

161

I OSIF V ULCAN

162

SCENA VIII (Aceiaºi ºi doi martori.) ªERPE (Cãtre martori.) Aºa-i? MARTORUL Adevãrat! NICHITA (Cãtre martori.) Fiinþe fãrã suflet! TOADER (Cãtre martori.) Pe voi v-au cumpãrat. ªTEFAN-VODà Tãcere! Încheiat-am. Dovada e plinã: Doi inºi v-au spus în faþã. DESPINA Nichita nu-i de vinã. ªTEFAN-VODà Dar obºtea hotãrãºte. UN BOIER Noi zicem: moarte lor! DESPINA Nichita-al meu! TOÞI Sã moarã! DESPINA (Cade-n genunchi naintea lui ªtefan-Vodã.) Dar fi îndurãtor! Te rog, Mãrite Doamne, ºi scapã-mi pe Nichita,

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

163

Cãci dânsul nu-i de vinã. ªTEFAN-VODÃ Ba da. Pãcãtuit-a! Argaþi! SCENA IX (Aceiaºi ºi Magda.) MAGDA Opreºte, Doamne, cãci încã nu-i târziu! ªTEFAN-VODÃ Iar mi te pui în cale! MAGDA Datoare sunt sã viu, Când faci o nedreptate, cã-s Doamnã ºi soþie. ªTEFAN-VODÃ Dar obºtea-i osândeºte la moarte, deci sã fie Cum vor fruntaºii þãrii, eu numai sãvârºesc!... Argaþi, sã-i duceþi! (Argaþii prind pe Nichita ºi pe Toader.) DESPINA Doamne!... Nichita!... Nebunesc! (Cade în braþele Magdei.) (Cortina.)

I OSIF V ULCAN

164

TABLOU (Salon la Cãrãbãþ.) SCENA I DESPINA (singurã.) Nimic în astã lume nu-i fãrã de menire, Cãci Dumnezeu la toate le-a dat un bold în fire; Eu nu mai am menire, cãci boldul mi-a pierit, La ce mi-i bunã viaþa?... SCENA II (Despina ºi ªerpe.) ªERPE Tot plângi necontenit. DESPINA Da. Mila cea cereascã ne-a dãruit ºi nouã, Fiinþelor strivite, izvor de viaþã nouã: Pâraiele de lacrimi, ca roua pentru flori. ªERPE Pãcat sã veºtejascã aceºti scumpi obrãjori, Plângând pe-un june care nu-þi poate fi-n veci mire. DESPINA Taci, om de spaimã, care faci lumea sã se mire De-atâta rãutate.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

ªERPE Fãcutu-þi-am vreun rãu? Nu-þi împlinii dorinþa? N-am stãruit din greu Sã dãm pedeapsã mare? De vinã sunt eu oare, Cã tocmai ei fãcurã cruzimea-ngrozitoare? DESPINA Nu cred. Nu pot. ªERPE Dar Toader a spus-o lãmurit. DESPINA ªi totuºi nu-l pot crede. ªERPE ªi cine te-a silit? DESPINA Nichita nu-i de vinã!... Dar unde-i el? În viaþã Sau mort? O! Spune iute, cãci sângele-mi îngheaþã! ªERPE Ba n-a murit, n-ai fricã. Azi noapte ne-a fugit Din temniþa pãzitã. DESPINA Ah! Cerule slãvit! Îþi mulþumesc din suflet! ªERPE Dar prinde-se dar iarã, Cãci am trimis sã-l cate oriunde ar fi în þarã. (Aparte.) Iar eu venii la tine, fiind sigur cã el O sã revin-aicea... ªi nu cred cã mã-nºel.

165

I OSIF V ULCAN

166

DESPINA ªi-acum, ce scop te-mpinge, de te-ai grãbit nainte, Sã-mi spui aceastã veste? Doar þi-a trecut prin minte Sã-mi dai dovadã nouã cã-n suflet þi s-a stins Scânteia cea din urmã de-un simþãmânt distins? În van þi-a fost grãbirea! Te ºtiu de mult prea bine. Sãlbaticele fiare din codrii, vizuine, Nu sunt aºa grozave, cãci dacã nu le-ataci, Ca hoþul cel din codru, te-ascunzi în drum la pândã, Aºtepþi sã-þi vie-o pradã, mai tare sau plãpândã; Nu þi-a fãcut nimica, o prinzi, o jefuieºti ªi-n urmã-i stângi ºi viaþa... ªERPE Dar cum se vede, eºti... DESPINA (Întrerupându-l.) Nichita dus la moarte, aceastã faptã încã N-a stâmpãrat cruzimea-þi, cu inima de stâncã Îmi spui chiar mie toate, cã doar ºi viaþa mea Sã piarã ºi o jertfã mai mult sã poþi avea. Om crud ºi fãrã suflet! ªERPE Vãd inima-þi cã geme, mã iartã, deci m-oi duce. (Aparte.) Dar voi veni la vreme. (Iese.) SCENA III DESPINA (Singurã.) O, dã-mi tãrie, Doamne, puternic Dumnezeu! Cã-mi pierd minþile toate!... Nichita, scumpul meu!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

167

SCENA IV (Nichita ºi Despina) NICHITA (Intrând repede.) Sunt aici, Despino, pierduta-mi fericire. (O îmbrãþoºazã.) Aicea sunt! DESPINA (Ridicându-ºi capul.) Nu-i darã numai o nãlucire! Ci iar te vãd pe tine, pe care te-am crezut Pierdut în veºnicie!... Sã piarã-ntr-un minut Acuma viaþa-mi tristã, nu-mi pasã mult, cãci iatã Gust dulcea fericire, te mai privesc o datã... Muri-voi fericitã!... NICHITA Aºadar, m-ai iertat? DESPINA Iubirea mea-mi ºopteºte cã eºti nevinovat. NICHITA Aceasta, dragã, astãzi nimic nu cumpãneºte! Cu vinã, fãrã vinã, se-omoarã miºeleºte Oricine ce la sfetnici le-a fost nepotrivit. Trãim în timpuri grele. Spre noi s-a pogorât Urgia cea cereascã ce taie, stânge, frânge ªi în urmã sã ne lase cenuºã, râu de sânge; Cãlãii þin puterea, ucid nejudecaþi Pe fiii buni ai þãrii, abia mai sunt bãrbaþi. Iubitul meu pãrinte, încãrunþit în luptã, La locul de pierzare fu dus cu spada ruptã; Iar fratele meu Toader, cel falnic pui de leu, A sângerat în lanþuri... În clipa morþii eu L-am întrebat sã-mi spuie de-a omorât chiar dânsul Pe tatãl tãu? ªi-atuncea el, necându-ºi plânsul, A zis cã nu.

168

I OSIF V ULCAN

DESPINA Nici Toader! NICHITA Ci numai s-a jertfit, Ca sã mã mântuiascã, ºtiind cã te-am iubit. DESPINA Ce frate bun! NICHITA Aceste cuvinte de iubire M-au înduioºat cu totul ºi-am zis, ca scos din fire, Cã nu-l las ca sã moarã ºi l-am îmbrãþoºat. Atunci intrã cãlãul. „Nu-l las! Nu-i vinovat!” Strigai ºi tot mai tare-l strânsei la sânu-mi; darã Cãlãul dete semnul, argaþii lui intrarã ªi mi l-au smuls cu sila ºi morþii l-au târât. Eu stam la scos din minte ºi-atuncea mi-a venit Îndatã-un gând de fugã... Fugii, dar nu de fricã! Un Arbure nu ºtie cea vorbã de nimicã! Nu eu voi fi acela ce prin acest cuvânt S-arunc o patã neagrã pe moºii din mormânt. Dar am venit la tine, sã te mai vãd o datã, Sã-mi dai o gurã dulce la cale-ntunecatã; S-aud eu înc-o datã cã-mi zici cã mã iubeºti, Sã verºi într-al meu suflet dulci mângâieri cereºti! DESPINA O, te iubesc, Nichitã, ºi scumpa ta iubire E singurul meu farmec ce-mi naºte fericire! De nu veneai la mine, simþesc c-aº fi murit, Aflând, zdrobitã-n suflet, sfârºitul tãu cumplit. Acuma-s fericitã. Putere omeneascã De-acum nu va fi-n stare sã ne mai despãrþeascã. NICHITA Ba, scumpa mea Despino! Eu nu pot sã rãmân!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

169

Te-am mai vãzut ºi-acuma, cu mângâierea-n sân, Mã-ntorc de-unde fugisem, în neagra mea-nchisoare. DESPINA De-acolo iese numai o cale-ngrozitoare, Ce-n locul de pierzare te duce, la cãlãu! NICHITA Acolo. Numa acolo mã pot re-ntoarce eu! Cãci sub ªtefan ce Tânãr azi locul de pierzare Ajuns-a loc de falã, de cinstea cea mai mare, Sfinþit cu sânge neaoº de mândrii patrioþi... Acolo mi-este locul, unde murirã toþi! DESPINA Dar, Doamne, ah! ce vorbe! NICHITA Ce trebuie sã zicã Un om de cinste cãrui de moarte nu-i e fricã! Onoarea, datoria mã cheamã iar napoi! De unde tatã, frate, murirã amândoi, Nici eu n-o iau la fugã. Le-aº face o ruºine ªi umbrele-n morminte m-ar blestema pe mine. DESPINA Dar zici cumplite vorbe! Eu nebunesc ºi mor! NICHITA Oh! întãreºte-þi pieptul cu scut nesimþitor, ªi astfel alinã-mi astã grozavã despãrþire! De n-ai putut fi mie mireasã-n fericire Sã fii de-acum nainte mireasa lui Hristos; Îmbracã rasa neagrã ºi poart-o mângâios! DESPINA Dar este pe fire ce sufletu-þi îmi cere,

I OSIF V ULCAN

170

Sunt o femeie slabã, nu pot avea putere. NICHITA Aducerea-mi aminte sã-þi fie, scumpa mea, Izvor de mângâiere la suferinþa grea! ªi sã-þi ºopteascã tainic, în oriºice clipitã, De dragostea-mi fierbinte, de-o viaþã fericitã!... ªi când în râu de lacrimi, prin nopþi de insomnii, Veghea-vei ofilitã: la tristu-þi cãpãtâi Ieºi-voi din mormântu-mi ca umbrã fericitã... Sã pun o sãrutare pe fruntea ta rãcitã!... SCENA V (Aceiaºi, ªerpe ºi Ostaºi.) ªERPE (Arãtând spre Nichita.) Hai mirare, iatã-vã fugarul, ostaºi, îl prindeþi dar! (Ostaºii se reped spre Nichita.) NICHITA (Oprindu-i.) Nu e de trebuinþã! cãci eu nu sunt fugar. Venii sã-mi iau aicea, rãmas bun pe vecie; Luatu-mi-am, ºi acuma mã-ntorc... ªi moartea vie! DESPINA Dar nu te las! ªi numai cãlcând pe trupul meu Îl veþi lua de-aicea! NICHITA Te rog pe-un Dumnezeu, Te-mbãrbãteazã, dragã; cãci în zadar sunt toate, Din gura morþii crude tu nu mã mai poþi scoate! DESPINA Nu! Nu te las din braþe-mi. (Îl îmbrãþoºeazã.) ªERPE

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

171

Destul! DESPINA Îngrozitor! ªERPE Ostaºi, la datorie ºi duceþi-l! (Ostaºii smulg pe Nichita din braþele ei ºi-l duc afarã, urmaþi de ªerpe.) SCENA VI DESPINA (Singurã.) Vai, mor! (Leºinã în mijlocul scenei.) (Cortina.)

I OSIF V ULCAN

172

ACTUL V (Salã în palatul domnesc.) SCENA I (Despina, ºi apoi ªtefan-Vodã.) DESPINA (Intrã repede.) Nichita-i dus sã-l piarzã ºi eu alerg nebun Sã-i cer din nou iertare... ori moarte dimpreunã. (ªtefan-Vodã intrã, Despina, zãrindu-l, care-n genunchi înaintea lui.) Mãria-ta, aibi milã! ªTEFAN-VODÃ Despino, ce vãd eu? Nu þi-i acolo locul, ci sus la pieptul meu. (Ridicând-o, vrea s-o îmbrãþiºeze.) DESPINA (Respingându-l.) Mãria-ta, ce vorbe! ªTEFAN-VODÃ De-aceluia ce-n tine ªi-a regãsit altarul la care sã se-nchine. DESPINA Venii a-þi cere mila ºi, iatã, mã-nfior! ªTEFAN-VODÃ Pãcãtuiesc, cã-s vodã ºi am suflet plin de dor? ªi soarele în culme luceºte mai fierbinte.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

173

DESPINA Ai Doamnã iubitoare. ªTEFAN-VODÃ Dar dragostea ei minte. DESPINA ªi eu iubesc pe altul. ªTEFAN-VODÃ Nu vezi adeseori Sorbind albina miere ºi din mai multe flori? DESPINA Dar dragostea-i altarul la care nu oricine, Ci numai miruitu-i iertat sã se-nchine. ªTEFAN-VODÃ ªi n-ai vãzut în viaþã slujind la un altar Doi preoþi deodatã? DESPINA Mãrite Doamne, dar Ajungã-þi umilirea-mi! Iubirea mea nu-i soare Ce tuturor luceºte prin raze-ncãlzitoare; Iubirea mea-i Nichita ºi pentru el venii: Te rog aibi îndurare ºi scapã-mi-l! ªTEFAN-VODÃ Sã fii Pe pace, fac pe voie-þi ºi-l las ca sã-þi trãiascã. DESPINA Îþi mulþumesc, o, doamne, de mila-þi cea domneascã! Eºti drept, eºti bun, eºti mare ºi-n veci te-oi lãuda!

I OSIF V ULCAN

174

SCENA II (Aceiaºi ºi Magda cu ªerpe.) (Magda ºi ªerpe se opresc în prag; de acolo ªerpe aratã Doamnei spre ªtefan-Vodã ºi se retrage iute.) ªTEFAN-VODÃ Am ºi eu o rugare. DESPINA Þi-o fac, Mãria ta. ªTEFAN-VODÃ Din dragoste-þi o parte ºi pentru mine-aº cere. DESPINA De-aceea-mi laºi, dar’, zborul spre raiul de plãcere, Sã mã cobori în clipã de-acolo jos în lut? De-aceea vrei, dar, sã-mi faci un drag minut, Ca-n schimb sã pierd o viaþã pierdutã, blestematã?! ªTEFAN-VODÃ Ceruºi o slujbã mare, eu pentru ea rãsplatã. DESPINA Iubirea mea nu-i marfã. ªTEFAN-VODÃ Nu vrei? L-ai omorât! DESPINA Mai bine moarã dânsul ºtiindu-se iubit, Decât sã-i cumpãr viaþa, plãtind-o cu ruºine... Sã-mi blesteme ºi gândul... scârbindu-se de mine! ªTEFAN-VODÃ Te-ai supãrat, puicuþã... Dar dacã vei vedea,

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

Cã nu e mântuinþã, vei face voia mea... Femeia când iubeºte nu vede jertfã mare, Pe care sã n-o facã pe loc fãrã pãsare! DESPINA Ce stare de ruºine!... Mã duc, Mãria-ta! ªTEFAN-VODà (Oprind-o.) Dar nu te las de-aicea. DESPINA Atuncea voi striga. ªTEFAN-VODà Poþi tot striga, drãguþã, cã nimene nu vine. MAGDA (Pãºind înainte.) Aicea-s eu! DESPINA A! Doamna! (Iese.) SCENA III (ªtefan-Vodã ºi Magda.) ªTEFAN-VODà Ce vrei? MAGDA Ai stins în mine Nãdejdea cea din urmã a vieþii pe pãmânt... Iubirea-þi mi-a fost, Doamne, altarul cel mai sfânt. L-ai sfãrâmat. ªTEFAN-VODà Iubirea-þi! Ce vorbã mincinoasã!

175

176

I OSIF V ULCAN

MAGDA Mã jur pe sfânta lege cã-am fost tot credincioasã; Cã nici un gând zburdalnic vreodatã n-a pãtat Nici tronul þãrii mele, nici cinstea-þi de bãrbat! Dar tu! Cãzuºi în tinã. Mi-i milã, zãu, de tine, Cãci nu-i acolo locul ce þi se cuvine! Vezi vulturul de munte? El zboarã-n nori fãlos, S-aºeazã-n drum de stâncã ºi nu-n mocirlã jos. ªTEFAN-VODà N-aibi grijã tu de mine! MAGDA Moldova este plinã De suferinþi grozave ºi tot din greu suspinã. ªTEFAN-VODà Un semn cã prinde leacul ce þãrii dau mereu. Mai tare doare rana de-o tai afund, ºi zãu, Moldova noastrã are mulþimi de bube rele, Ce nu poþi sã le vindeci decât tãind în ele; Ca doftor bun, pe toate le-am ars ºi le-am tãiat Încât afar’ þâºnit-a tot sângele stricat. MAGDA Dar coarda prea întinsã, ºtii cã-n sfârºit plezneºte! Paharul suferinþei e plin, puþin lipseºte, Abia un picur numai, ºi-atunci se va vãrsa... Sã nu dau chiar eu stropul - din suferinþa mea!... ªTEFAN-VODà Aºa! M-ameninþi darã? Deci teme-te de mine! De rãzbunarea-mi cruntã. Pleacã! MAGDA Îmi ºtiu sfârºitul bine. (ªtefan-Vodã iese.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

177

SCENA IV MAGDA (Singurã) N-am liniºte, nici pace; cã-n mine se trezi O luptã zdrobitoare, ce creºte zi cu zi: De-o parte credinþa soþiei înºelate, De alta datoria ce-am þãrii subjugate, Când numai ce-a dintâie mi-ar face viaþa grea, Retrage-m-aº din lume, sã-ngrop durerea mea; Dar vai! cãci ºi Moldova se stânge-n agonie ªi nu-i o mânã care s-o scape din sclãvie! Ca ºi-un copac ce-n vifor stã drept, neclãtinat, Dar viermele-l doboarã... De ce nu sunt bãrbat?! SCENA V (Magda ºi ªerpe.) ªERPE (Care auzise vorbele din urmã, aparte.) Þi-oi da eu, darã, Doamnã, îndatã bãrbãþie. MAGDA (Zãrindu-l, tresare.) ªi dumneata aicea? ªERPE Îmi fac plãcere mie Sã-þi fiu la îndemânã în tot minutul meu. MAGDA Cum înþelegi acestea? ªERPE De-un timp zãresc mereu, Cã nori de gânduri grele s-au pus Mãriei-tale Pe frunte. Nu-i mirare, cãci ai adâncã jale... Dar totuºi mi se pare cã prea mult te mâhneºti; Ai ºi-nceput deodatã sã scazi, sã veºtejeºti. Pãcat sã-þi pierzi juneþea, cu vremea de-nflorire,

178

I OSIF V ULCAN

Pentru bãrbatul care nu-i vrednic de iubire! MAGDA Postelnic, þine minte, te rog: acel bãrbat E Domnul þãrii noastre; cinsteºte-l cap plecat! ªi de-a fãcut greºeala ce-o spui cu-aºa asprime Eu singurã am dreptul sã-l judec, altul nime! ªERPE Fereascã cerul, Doamnã, sã vreau a-l judeca! Eu nu grãiesc nimica. Vãzuºi, Mãria-ta ªi te-ai putut convinge. MAGDA Cu-atâta bucurie Mi-ai arãtat prilejul cã nu ºtiu: lui sau mie Ai vrut sã faci durere? ªERPE Am vrut sã-þi dovedesc, Cum simte ªtefan-vodã ºi astfel doar sã-þi trezesc Credinþa cea-nºelatã; sã-ntorci luarea-aminte Spre altul ce-þi rãspunde cu dragoste fierbinte. MAGDA Postelnice, ce vorbe! ªERPE Ascultã sã vorbesc ªi-apoi mã osândeºte!... Mãria-ta, sosesc Din þarã. Toatã fierbe. Nemulþumirea-i mare; Mãria-sa pe tronu-ºi puþine zile are. Poporul o sã-l piarzã, dând cârma-n mâna mea, Atuncea nu respinge iubirea ce te vrea! De mult îmi eºti tu dragã, de mult mi-i dor de tine. (Încet.) Urcat la tron te-oi duce iar, Doamnã, lângã mine. MAGDA (Cu mânie ºi dispreþ.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

179

Netrebnic! Aibi sfialã!... De aceea þi-ai furat Încrederea lui vodã, ca sã-l înºeli spurcat?... De-aceea-l dai în tinã, ca urgisit sã piarã, Sã-i poþi cuprinde locul?... Ce gând ruºinãtor! Sã pieri de-aici îndatã, miºel ºi trãdãtor! ªERPE Temutu-m-am eu foarte sã nu-þi fac supãrare! Dar asprã þi-i osânda. Mã doare, Doamnã, tare, Cã þi-ai fãcut de mine pãrerea-aceasta rea Sã crezi cã nu sunt vrednic de judecata-þi grea! Vezi, eu puteam acuma sã-þi zic Mãriei-tale: „Iubeºte-mã, drãguþã, sau o sã pun la cale Osânda cea domneascã!”

MAGDA Ce zici?! Osânda mea? ªERPE Poftim, citeºte-o, Doamnã, ºi vei vedea cã-n ea Iubitul Domn te mânã la locul de pierzare! MAGDA (Dupã ce o citise.) M-a osândit la moarte! ªERPE Vezi dar cã ªerpe are ªi inimã, ºi suflet! De fel nu te-am silit Sã mã iubeºti; þi-am spus-o cucernic ºi smerit. ªi dacã nu vreai, bine, nu stãruiesc; ba, iatã Cã rup scrisoarea-aceasta. (O rupe. Aparte.) Eu am fãcut-o toatã, Fãrã sã ºtie vodã. (Tare.) Vezi cum þi-a rãsplãtit Credinþa neclintitã, bãrbatul preaiubit. De-l afli bun ºi vrednic, ºi sufletul þi-l cere, Iubeºte-l ºi de-acuma! Eu o sã-þi fac plãcere ªi plec, cerând iertarea-þi! (Iese.)

I OSIF V ULCAN

180

SCENA VI (Magda singurã.) MAGDA Trimisã la cãlãu! Dar asta-mi dã ºi mie curaj în braþul meu! Am hotãrât!... Ce dânsul a vrut sã-mi facã mie, Pot ºi eu lui asemeni... Voi face-o grozãvie!... Dar ce va zice lumea? ªi nu s-a tulbura Credinþa creºtineascã? ªi nu m-or judeca Urmaºii noºtri-odatã?... Eu sunt a lui soþie: Îi datorez credinþã, oricât de rãu sã-mi fie; Dar sunt ºi Doamna þãrii, am ºi-alte-ndatoriri: O þarã mã priveºte, ºi-aºteaptã lecuiri. Da! Nu mã pot retrage, cãci þara mã sileºte! Dar jur cã-n fapta-aceasta gând slab nu mã-mboldeºte, Ci numai dorul þãrii. (Iese cu paºi plini.) (Cortina.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

181

TABLOU (Salã în palatul domnesc.) SCENA I (Cucutã, Sfredeluº, Dringoi.) DRINGOI Iute, iute, orânduiþi masa cã vine vodã cu boierii. CUCUTÃ Ce ne tot porunceºti? SFREDELUª Dar nu ºtii, neicã Dringoi, cã te-am ridicat din scaunul domniei?! Ai apucat ºi dumneata pe calea lui ªtefanvodã. DRINGOI Las’ cã v-arãt eu cine vi-i stãpânul... Acuma n-am vreme sã stau de poveºti... Dar nu uitaþi zicãtoarea veche: „Cât eºti nicovalã, rabdã; cât eºti ciocan, loveºte!” SFREDELUª Ni s-a urât sã fim tot nicovalã, am dori sã-ajungem odatã ºi ciocan... Aoleu, Doamne, cum aº mai izbi! CUCUTÃ Dar eu! DRINGOI Lãsaþi-vã, c-avem noi destul de bun ciocan în þarã... Cine izbeºte mai crâncen decât ªtefan-vodã?!... ªi nu s-a

182

I OSIF V ULCAN

mulþãmit cã ne-a prãpãdit Moldova, dar mai an l-au pus pãcatele sã nãvãleascã ºi-n Muntenia, asupra lui Radu voievod, cãlugãrul, cu toatã oºtirea, cu toatã casa, cu cãþel ºi cu purcel... ºi-a jefuit þara pânã la Târguºor, cã nimeni n-a cutezat sã-i stea împotrivã... ºi-n cele din urmã, bietul Radu vodã a fost silit sã cumpere pacea pe bani scumpi... SFREDELUª ªi grei... Eu am ridicat sãculeþii. DRINGOI De aceea þi-au crescut coarnele... Vorba veche: „Cine umblã-n moarã, se umple de fãinã...” În sfârºit, ai fãcut ºi tu ce-ai vãzut de la alþii... Dar la ce a trebuit sã jefuiascã ªtefan-vodã Muntenia? Nu sunt ºi cei de-acolo fraþi cu noi? SFREDELUª Bag samã ºi vodã þine cã frate de frate, dar brânza-i pe bani. CUCUTÃ Tãceþi, cã iatã vodã. (Ies toþi.) SCENA II (ªtefan-vodã singur.) ªTEFAN-VODÃ Acuma-s liniºtit! S-au stins ºi Arbureºtii, tãtarii i-au izbit, Iar leºii n-au în frunte crai harnic de-nfricare, Cã-i slab bãtrânul Jigmond, iar fiul sãu, pe care L-a coronat, e numai bãiat de zece ani; Selim-sultan cu turcii, bãtând ca nãzdrãvani Pe unguri lângã Mohaci, cât a pierit în fugã Prin glod, ºi craiul Ludvic, acuma þara-ajungã...

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

183

N-am fricã dar, de nimeni. Acuma pot sã fac Moldova fericitã ºi tare, dupã plac. SCENA III (ªtefan-vodã, ªerpe, sfetnici, apoi un curier.) ªERPE Aduc pe noii sfetnici, ca toþi cu umilinþã Sã ne-nchinãm acuma ºi sã-þi jurãm credinþã Mãriei-tale. ªTEFAN-VODÃ Bine! Juraþi cã-þi împlini Cã eu, oricând ºi-n toate, vã voi orândui! TOÞI Jurãm! ªTEFAN-VODÃ Poftim la masã! (Argaþii aduc cupele cu vin.) UN CURIER (Intrând.) Mãria-ta, asearã Sãrmanul Petru-vodã muri. ªTEFAN-VODÃ Un frate, darã Potrivnic foarte crâncen. Scãpai de-un duºman rãu. (Curierul iese.) SCENA IV (Aceiaºi ºi Magda.) MAGDA (Intrând, aparte.) Mã tem cã n-am tãrie. (Tare.) Mãria-ta! ªi eu! Închin pãharul.

184

I OSIF V ULCAN

ªTEFAN-VODÃ (Posomorât.) Vino! MAGDA (Întorcând cãtre o masã, ia un pãhar ºi varsã în el ceva. Aparte.) Otrava cea mai tare. (Întorcându-se la masã, dã un pãhar lui ªtefan-vodã cel Tânãr, altul îl þine ea.) TOÞI (Închinând.) Domnul ºi Doamna! ªTEFAN-VODÃ (Închinând.) Obºtea mare! (Ciocnesc toþi ºi beau.) Ah! Doamne, ce simþire! MAGDA (Aparte.) Otrava! ªTEFAN-VODÃ Ce-am bãut!? (Priveºte crunt spre Doamna.) Mi-i frig ºi ard deodatã... Simþesc cã sunt pierdut... Pãmântul mi se-nvârte... puterea-mi lâncezeºte... Un râu de foc sãlbatic prin vâni mã mistuieºte... În mii de pãrþi se sfarmã tot trupul meu... în cap Ciocane mã despicã ºi creierii nu-ncap... Daþi apã... mor de sete... Hah! parcã-mi pierd deodatã Vederea... mintea... viaþa... Otrava blãstãmatã... Mã strânge... mor... îndatã... Blãstãm!... (Cade mort.) ªERPE (Sare spre vodã ºi-l pipãie.) S-a ºi sfârºit. (Aleargã la fereastrã, o deschide iute ºi strigã în afarã.) Veniþi cã moare vodã!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

SCENA V (Aceiaºi, boieri, popor, ostaºi.) TOÞI Grozav! UN BOIER (Pipãind mortul.) A ºi murit! Ce s-a-ntâmplat? MAGDA Eu, Doamna, i-am pus în vin otravã, Sã scap Moldova dragã de starea ei grozavã, De despotul cel crâncen ce crud o-ngenunchea. ªERPE (Aparte.) ª-acum cu isteþime la þintã m-oi urca. (Tare.) Trãiascã Doamna bunã! TOÞI Trãiascã Doamna bunã! ªERPE (Cãtre Magda.) Prin mine þara vine de-acum sã se supunã ªi pânã când va creºte bãiatul ce-a rãmas, Susþine-i tronul þãrii, þ-o zicem toþi c-un glas! TOÞI Trãiascã Doamna! MAGDA ªtefan sã-ºi aibã-n cer iertare, C-a vrut sã facã bine, dar vai! greºit-a tare! Avu ºi dânsul firea ce-avuse moºul sãu ªtefan cel Bun ºi Mare: în luptã ca º-un leu În pace om cuminte, dar iute la mânie

185

186

I OSIF V ULCAN

ªi vãrsãtor de sânge, cãci ªerpe cu trufie L-a îndemnat în tainã spre drumul cel greºit. ªERPE (Aparte.) ªi n-am sã scap de rãul de ce m-am tot ferit. (Iese iute.) TOÞI Sã piarã! UNUL DIN POPOR Hai sã-l prindem! (Ies mai mulþi.) TOÞI Trãiascã Doamna þãrii! MAGDA Boieri, ostaºi ºi gloate! Sub sarcina durerii, Fãcui ca moldoveancã ce þara mi-a ºoptit. Dar el mi-a fost bãrbatul, cui eu i-am datorit Iubire ºi credinþã... Mi-i groazã chiar de mine!... La tron o ucigaºã!... Aceasta-ar fi ruºine! Nu m-oi urca la dânsul; nu pot, nu mi-i iertat, Pãcatul meu e mare, deci trebuie sã fie Întocmai ºi pedeapsa... Îmi fac o datorie... (Apucã un pumnal ºi-l înfige în inimã.) Iertaþi p-o pãcãtoasã! (Cade ºi moare.) MAI MULÞI (Sãrind la ea.) E moartã! UN BOIER Cum a zis!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

187

SCENA VI (Aceiaºi, alt boier ºi Despina.) ALT BOIER (Intrând repede.) Postelnicul Ion ªerpe e mort! DESPINA (Intrând repede, cu pumnalul în mânã.) Eu l-am ucis! (Fine.)

188

I OSIF V ULCAN

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

189

Mireasã pentru mireasã Comedie în trei acte

190

I OSIF V ULCAN

Persoanele: Nichefor Goronu, proprietar bãtrân Veronica, fiica lui Aureliu Iustinian, advocat tânãr Arcadiu Sempronescu, inginer tânãr Ioan Cicarescu, septemviru pensionatu Virginia, fiica lui Jeronim Movilescu, fost vice-comite Cleopatra, soþia lui Simeon Ilutianu, jude administrativ Rucsanda, soþia lui Tarquiniu Superbu Ulpianescu, cancelist notar Stan, Servitor la Goronu Gafia, servitoare tot acolo (Acþiunea se petrece în timpul prezent, la moºia lui Nichiforu Goronu.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

191

ACTUL I (Un salon mobilat elegant, în stânga, dreapta ºi în fund uºi.) SCENA I (Stan ºi Gafia. Amândoi [tagasiescu].) STAN: (În costum românesc þãrãnesc.) Bunã dimineaþa, lelicã dragã! Þucu-þi ochii º-o sprânceanã cã frumoasã mai eºti! Aºa mã taie ceva în inimã când te vãd, parcã aº vedea un ciocan de rãchie. GAFIA: Fugi de-acolo, rãchiosule, ºi nu vorbi atâtea verzi uscate! STAN: N-ai ce te mira dacã nu vorbesc cu procopsealã, cã cel ce te vede pe tine îþi pierde minþile. GAFIA: Mai ales dacã nici n-a prea avut! Fugi de colo! (Stan se depãrteazã, însã se prinde cu mâna de un fotoliu; Gafia, privind mobilele, loveºte pe Stan peste degete.) STAN: (Muºcându-ºi degetele.) Aoleu! GAFIA: Fugi de-acolo cã iar te lovesc. (Stan fuge, Gafia tot dupã el privind tot aceleaºi mobile pe lângã cari trece el.) STAN: (Oprindu-se.) Destul, destul, lelicã! Dimpreunã cu paravanul, acuºi mã scoþi ºi pe mine din casã! Gafio, dragã, ian sã stãm odatã strâmb ºi sã vorbim drept! Pentru ce nu vrei tu sã mã iubeºti? GAFIA: Pentru cã eºti un prost ºi jumãtate. ªtii acuma? STAN: Gafio, sufletul meu! Nu mã batjocori aºa! Facãþi-se milã de mine! Dã-mi o sãrutare! (Se apropie de ea ºi îi întinde gura.)

I OSIF V ULCAN

192

GAFIA: (Se apropie de el ca ºi când ar voi sã-l sãrute, dar îi piºcã vârful nasului.) Na! STAN: (Ameþit.) Brr! (Pe stradã se aude zgomot mare, voci rãguºite, rãcnete ºi cântece nearticulate.) GAFIA: (Ieºind.) Pune-þi pofta-n cui, bãdiþã! (Iese pe uºa din fund.) STAN: (Singur.) ªerpoaicã ce eºti! Pagubã cã e aºa hârþãgoasã. Cã-i frumoasã, ºireata! De n-ar fi ea, de mult m-aº fi re’ntors la satul meu, de unde m-a adus domnul Nichefor. Cã nu-mi prea place, zãu, mie pe-aici! Dar pentru o fatã frumoasã ce n-ai mai suferi!? (Zgomotul de pe stradã se repetã. Stan fuge la fereastrã sã vadã ce se întâmplã acolo.) SCENA II (Goronu ºi Stan.) GORONU: (Intrând.) Ce scandal îi acela pe stradã, mãi? STAN: Niºte tineri, cari tocmai asearã ºi-au cãpãtat stipendiile, merg din birt cãtre casã. GORONU: Ce bine cã nu toþi stipendiºtii noºtri sunt aºa! (Lui Stan.) Mãi, Stane! STAN: Aud. GORONU: Îþi spun o veste bunã. STAN: Doarã vrei sã-mi urci plata? Zãu, bine-a fi, cã tocmai vreau sã-mi cumpãr un cojoc în târg de la Lipova. GORONU: Ba. STAN: Sau, doarã, voieºti sã-mi mãreºti mãsura de rachiu. Foarte bine faci! Sã mã crezi, cã dacã beau numai câte un pahar, ca pân’ acuma, îmi vine ºi mai mare sete. GORONU: Nu, nu! O veste mai mare. STAN: Apoi, io veste mai mare nu pot sã-mi închipuiesc, cã doarã nu vrei sã-mi dai de nevastã pe Gafia! GORONU: Vom vedea acuº mai târziu. Dar acuma navem timp sã vorbim de aceste! Ascultã darã ce vreau sã-þi spun, º-apoi fã-te totul urechi!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

193

STAN: Ca un mãgar, domnule, dacã vrei. Sã fiu vrednic slugã al dtale. GORONU: Tocmai acuma am primit niºte scrisori de la poºtã, cari mã vestesc cã în curând o sã am niºte oaspeþi la ziua numelui meu. STAN: Atâta tot! Oaspeþi! D’apoi câþi oaspeþi avem noi adeseori. Abia alaltãieri s-a dus unu sau, mai bine,: „l-au dus”, pentru cã el nu ºtia nimica de sine când l-aºezarãm în cãruþã. Cu toate acestea, însã, tot-tot-tot m-a sãrutat. ªi acuma mai simt urmele. GORONU: Nu aºa oaspeþi o sã ne vinã acuma. STAN: Dar ce? GORONU: De cari n-au mai fost la noi. STAN: Cã doarã nu vine împãratul?! GORONU: Nu! Dar aºtept domni mari! STAN: N-am vãzut de aceia, dar gândesc cã ºi ei vor fi oameni ca noi. Apoi, i-om primi cum omu ºtie mai bine. GORONU: Tocmai pentru aceasta vreau sã vorbesc cu tine. STAN: Doarã eu sã-i primesc? GORONU: Ba, ci numai sã te învãþ cum se vorbeºte cu astfel de domni mari, ca sã nu pãþesc ruºine de tine. STAN: În zadar, orice încercare, domnule. Cu mine nu vei scoate nimica la cale. GORONU: Cum aºa? STAN: Aºa, cã – precum am auzit – domnii noºtri cei mari vorbesc tot numai nemþeºte ºi ungureºte; iarã eu nu ºtiu decât româneºte. Prin urmare darã, nu e chip, ca eu sã mã pot înþelege cu ei. GORONU: Ba, poþi, cãci domnii aceºtia toþi vorbesc româneºte. STAN: Doarã s-apropie alegerile? GORONU: Nu te face aºa sfãtos, ce ascultã-mã ce voi zice! STAN: Bine, bine.

194

I OSIF V ULCAN

GORONU: În cât priveºte limba darã te vei putea înþelege uºor cu ei. Dar este vorba de titulatura lor. Asta trebuie s-o înveþi. STAN: Apoi ce sã-nvãþ! Dacã-s domni, oi zice fiecãruia „domnule”. Asta-i titulatura cea mai frumoasã ºi cea mai potrivitã pentru un domn. Dacã-i notar, îi zic „domnule notar!” – la solgabirãu: „domnule solgabirãu”, – la vicespan: „domnule vicespan”. Aºadar, n-am sã-mi fac multã bãtaie de cap: numai atâta-mi spune, cã fiecare ce-i? º-apoi voi ºti io sã-i pun înainte un „domnule!” GORONU: Am pãþi-o rãu, dacã te-aº asculta. Dar tu nu cunoºti lumea. Domnii cei mari nu sunt numai „domni”, ci fiecare din ei mai are ºi câte-o titulã a sa. STAN: Drept ai! ªi eu am auzit, de la oamenii din satul meu, cari se mai duceau câteodatã la oraº ºi aveau lucru cu unii domni de acolo, cã în loc de a spune numele cutãruia ºi cutãruia, la care au fost, ziceau numai: „belitorul”, „trãgãul” ºi toþi înþelegeau despre cine este vorba. Titulaturã de asta ºi eu pot sã învãþ uºor, numai sã-mi spui care ce-i. GORONU: Nu de asta e vorba, mãi tuntule! Ci de titulaturã cu cinste. STAN: Cinstele? De cari fac babele de la sate. Nu mã pricep la ele. GORONU: Nu de-acele. Las’ cã te-nvãþ eu îndatã. STAN: Nu-mi pasã, deºi calul bãtrân anevoie învaþã la ham. GORONU: Apoi sã ºtii cã domnii cei mari au mai multe titule. Mai mari sau mai mici, precum este diregãtoria în care se aflã. La noi au sã vinã domni de tot felul. Mai mici ºi mai mari. Nu le poþi darã zice la toþi asemenea titulã, cã cei mari s-ar supãra, iarã cei mici... STAN: S-ar bucura. GORONU: Se poate, dar cu atât mai mult s-ar supãra cei mari, când ar auzi cã dânºii numai atâta cinste

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

195

au ca cei mici. Aºadarã, trebuie sã facem o deosebire mare între titulele lor; celor mai mici sã le dãm titule mai mici, celor mai mari, mai mari. STAN: N-am auzit de când îs nici o titulã mare. La noi în sat, domnul cel mai mare e notarul. Aceluia îi zicem „jupânul”. GORONU: Sã nu cutezi a zice nici unuia „jupânul”, pentru cã te-ai pomeni cu o palmã de la mine. STAN: Altceva nici nu-mi prea dai – peste platã. GORONU: În ziua de astãzi, nu se mai cade sã zici unui domn „jupânul”, pentru cã ºi crâºmarul Itâcu încã e „jupân”. STAN: Apoi cum sã zic, darã? GORONU: Þi-oi spune, dar înseamnã-þi bine! Ca sã-ncepi de la cel mai de jos cunoºti pe Tarquiniu Superbu Ulpianescu? STAN: Cum sã nu-l cunosc? E tocmai din satul vecin de la noi. Fecior de plugar ca mine. Dar el a învãþat carte. Când s-a dus la ºcoalã, l-au chemat Todieru Verdia-acra, dar pe când s-a reîntors, era p-aci sã nu-l recunosc, cã ºi-a schimbat numele. Darã încã ce nume ºi-a luat! Nu-s în stare sã-l pot rosti. Nu ºtiu ce naiba i-a pleznit prin minte! GORONU: Aºa-i datina la noi, Stane, cã dacã îs din popor, sã ne schimbãm ºi numele, ca sã nu ne mai cunoascã nimeni, ci sã gândeascã toþi cã suntem din noviþã ºi familie veche. STAN: Ce bine cã noi amândoi aºa nume bune, încât nici pe ales n-am fi gãsit altele mai vechi. Goronul ºi Stanul sunt cunoscuþi de când îi lumea, ºi de când este românul ºi are limbã. Va sã zicã, noi nu trebuie sã ne schimbãm numele, cã amândoi suntem din familie foarte veche. GORONU: Aºadarã, lui Ulpianescu, fiindcã dânsul nare nici o diregãtorie, îi vei zice numai „domnule”. STAN: Înþeleg.

196

I OSIF V ULCAN

GORONU: Lui Iustinian ºi unui domn strãin pe care-l cheama Sempronescu sã le zici „domniºori”, pentru cã aceºtia într-adevãr sunt fii de domni, ºi cã tinerii nu se supãrã pentru titula de „domniºori”. STAN: Aºa i-am zis lui Iustinian ºi pânã acuma. GORONU: Apoi va veni un domn, solgabirãul din Nuiade-alunul, Simion Ilutianul. Aceluia sã-i zici „Spectabile domnule!” STAN: (Încercând a pronunþa.) Spectacule!... GORONU: Nu spectacule, mãi, ci spectabile. STAN: Aha! Acum ºtiu. Specule! GORONU: Nu-i bine! STAN: Iarãºi am greºit! Dar în sfârºit, cred cã totuºi voi ghici: Sfecule. Sfeclã!... GORONU: (Pronunþând fiecare silabã separat.) Spec-tabi-le! STAN: Spectabile, spectabile, spectabile. Poznaº cuvânt. Þine minte, Stane! Spectabile, spectabile, spectabile! GORONU: E bine, iatã ºtii. Griji sã nu-þi iasã din minte. STAN: Sfecule, spectacule, spectabile. GORONU: Acuma sã te învãþ altã titulã. STAN: (Speriat.) Da’ mai este? GORONU: Mãi, zãu. STAN: Numai s-o pot învãþa. Dar dacã va fi tot aºa de grea ca cea dintâi, nu mã leg. GORONU: Nu te teme, nu va fi mai grea. STAN: S-auzim. GORONU: Al doilea domn care va veni la noi e domnul Ieronim Movilescu, fost vicispan din Rupt-defoame. Lui sã-i zici „magnificenþia”. STAN: Cenþia! Aoleu, nici moºu dã strãmoºu-a meu n-a mai auzit aºa titulã. Cenþia, Clenþia, Scroboflenþia! GORONU: Magnificenþia! STAN: Macricenþia! GORONU: Ascultã-mã cum zic eu: Mag-ni-fi-cen-þia. STAN: Ma-cini... Nu, nu pot. Haid’ sã zicem împreunã.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

197

GORONU ºi STAN: (Împreunã.) Mag-ni-fi-cen-þia! STAN: Greu, foarte greu cuvânt! Nu ºtiu cum îmi va intra în cap?! ªi dacã va ºi intra, nu cred sã rãmânã acolo mult timp. N-am cvartirul pentru asemenea bidiganii. GORONU: Nu crede! Învaþã-l numai bine, sã nu-l uiþi! STAN: Marti – Matrici – Mariºca... Iatã cã iarã l-am ºi uitat! GORONU: Magnificenþia. STAN: Aha! ªtiu acuma. Magfilicenþia. Vezi c-am învãþat! N-aº fi crezut! GORONU: (Surâzând.) Aºadarã, numai puþin mai trebuie sã înveþi! STAN: Ce fel! mai trebuie s-o învãþ? GORONU: Încã o titulã. STAN: Vai de mine ºi de mine! Dar ce þi-ai pus în gând, domnule? Doar nu vrei sã-mi pierd minþile cu atâta [intaritare]?! Încã o titulã! Batã-le sfinþii cã multes! GORONU: Nu face vorbã multã! Mai bine þi-oi înmulþi plata, numai sã înveþi bine toate titulele, sã te ºtii purta cumsecade cu domnii oaspeþi, sã nu pãþesc ruºine cu tine. Dacã ar fi timp, mi-aº aduce pentru prilejul acesta un servitor învãþat de la oraº; însã nu am timp, cãci numai acum primii ºtirea cã dânºii au sã soseascã astãzi, ºi încã numaidecât. Aºadar, nu am încotro, ci sunt silit a mã servi de tine. Douã titule ºtii. Numai una mai ai sã înveþi. STAN: Apoi treacã - ducã-se! Voi învãþa câine-câineºte ºi aceea. S-aud cum sunã? GORONU: Al treilea oaspe e un domn ºi mai mare. Domnul Ioan Cicarescu, fost judecãtor la tribunalul cel mai înalt. Lui sã-i zici „ilustritate!”. STAN: Trii-tate! GORONU: Ilustritate! STAN: Ilutrifiatã! GORONU: Nu-i bine! Ilustritate!

198

I OSIF V ULCAN

STAN: Iutistricate! GORONU: Nici acum nu-i bine. STAN: Apoi dacã nu-i bine, sãnãtate bunã! Eu nu mi-oi bate capul sã-nvãþ titulele tale; cã nu pentru asta m-am bãgat slugã la dta, sã mã þii la ºcoalã ca pe pruncii cei mici. Catã-þi altul! GORONU: Dar încearcã-te încã o datã! Ilustritate! STAN: (În batjocurã.) Butisparte! Nu-mi plac butiile sparte, pentru cã curge vinul din ele. GORONU: Dar dacã la spãrtura aº pune gura ta, sã nu curgã nici un strop afarã? STAN: Hi-hi-hi, ce bine-ar fi! GORONU: Mãi Stane, dupã ce s-or depãrta oamenii, trei zile ºi trei nopþi te-oi lãsa sã bei cât vei putea, numa’ scoate-mã acuma din ruºine ºi învaþã titulele oaspeþilor mei! STAN: Mare truda, dar pentru un preþ aºa de bun, haidade! Nu-mi pasã! M-oi duce la dascãlul Melentie sã mã-nveþe ºi el, sã le ºtiu bine ºi sã nu le uit! GORONU: Zi, dar, dupã mine: i-lus-tri-ta-te! STAN: I-lus-tri-ta-te! Grozav cuvânt! Dar în ce limbã-i asta, domnule? GORONU: În Limba Românã! STAN: În Limba Românã? Ciudat! Eu am gândit cã e tintiareºte. Româneºte ºi eu ºtiu, dar aºa cuvinte, nici viþa de porodiþã a mea n-a auzit. Îmi vine darã sã cred cã, sau eu nu ºtiu româneºte, sau ºi cuvintele aceasta vor fi din limba aceea pe care, de câtãva vreme, domnii noºtri ºi-au fãcut-o lor, doarã numai pentru ca noi, poporul, sã nu-i înþelegem ce vorbesc. GORONU: Nu-i asta de mintea ta. Tu înveþi numai cum þi-am spus, ºi-apoi nu-þi bãga limba unde nu-þi fierbe oala. STAN: Bine. GORONU: Dar atâta încã nu este de ajuns! STAN: Ce fel! Mai trebuie sã învãþ darã vreo titulaturã? Nu, nu! Fã cu mine ce vrei, alungã-mã de-aicea,

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

199

bate-mã, trage-mã-n þeapã! O datã cu capul, mai multe nu mai învãþ! GORONU: (Ridicându-se.) Nici nu trebuie. STAN: Ce am sã fac darã? GORONU: Sã îmbraci îndatã alte haine. STAN: Ce haine? GORONU: În camerã este un rând de haine de servitor domnesc, încã de pe timpul instalãrii episcopului, îmbracã-le acele! STAN: Dar acelea sunt nemþeºti! GORONU: Aºa se cade la un servitoriu domnesc. STAN: Dar eu nu le-mbrac. Pentru ce? Nici neam de neam al meu n-a purtat haine de-acele. Nici eu nu mã pot face de batjocurã. GORONU: Cum sã te faci de batjocurã? Acele sunt haine frumoase. Apoi nici nu le vei purta, decât pânã ce vor fi aici oaspeþii. STAN: Tocmai când vor fi mai mulþi la noi. GORONU: Îmbracã-le numai de probã, ºi vei vedea cât de bine þi-or ºedea. STAN: Fie dar – de probã. GORONU: Atâta încã nu e de ajuns. STAN: Ce fel! Darã va trebui sã ºi vorbesc nemþeºte? Toate ca toate, dar asta una nu ºtiu cum voi scoateo la cale. GORONU: Uºor, pentru cã nu va trebui sã vorbeºti nemþeºte. Tot ce-þi poftesc este sã-þi schimbi numele. STAN: Sã-mi schimb numele? Din Stan sã mã fac Bostan? Dar pentru ce? Nu mi-i ruºine de el! GORONU: Dar unui om îmbrãcat cu haine nemþeºti nu i se cade sã se numeascã „Stan”. Tu darã, pânã când oaspeþii vor fi aicea, vei fi „Jean”. Auzituai? STAN: Ciudate vremuri am ajuns, ca românului sã-i fie ruºine de numele sãu, ce i s-a dat în botez, ºi sã se schimonoseascã cu altul, strãin. Apoi, fie darã

200

I OSIF V ULCAN

ºi asta pe voia dtale! Numai de n-aº uita cã de astãzi înainte mã cheamã „Jean”. GORONU: Mai este încã ceva! STAN: Pentru Dumnezeu, [ce] mai trebuie sã fac? Nu mã speria, cã zãu, te las aici cu slujbã cu tot! GORONU: Nu te speria! Este puþin tot ce mai trebuie sã faci. Un servitor de neamþ nu poate sã aibã nici barbã, nici musteþi. Barbã nici pânã acuma n-ai purtat; deci numai mustãþile trebuie sã þi le rad. STAN: Ce zici? GORONU: Sã-þi razi musteþile! STAN: Toate þi le-am fãcut, dar asta nu se poate. Cum sã mã duc eu printre oameni fãrã mustãþi?! Toþi ar râde de mine. Nu! Nu voi face asta! GORONU: Dar asta nu e ruºine. STAN: Nu mã rad, nu mã rad. GORONU: Dar þi-oi plãti! STAN: Nu mã rad, nici mãcar sã-mi plãteºti o sutã de florini. GORONU: Dar dacã þi-oi plãti douã sute? STAN: (Stã pe gânduri.) Mulþi bani, dar mustãþile mele mi-s mai scumpe. GORONU: Þi-oi da douã sute cincizeci fl. STAN: (Cu mâinile puse laolaltã, cade rugãciune.) ªi nu mã duce în ispitã! GORONU: Vrei? STAN: Nu-mi pasã! Dar numai pentru dta fac aceasta. Pentru altul n-aº face nici pentru o mie de arginþi. GORONU: Ei bine, þi-oi rãspliti jertfa. Acum mã duc sã vãd de alte treburi. Iar tu, du-te de te rade ºi te îmbracã. Oaspeþii au sã soseascã numai de curând. (Iese.) STAN: Îndatã!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

201

SCENA III (Stan singur) STAN: Bine a zis bunica mea, Dumnezeu s-o ierte, cã omul niciodatã nu ºtie dimineaþa la ce are sã se aºtepte peste zi! Iatã, nici eu nici prin gând n-am visat sã pãþesc astãzi de aceste! Sã arunc eu hainele aceste, de cari au purtat ºi moºii ºi strãmoºii mei ºi sã mã îmbrac nemþeºte! Sã-mi lepãd eu curatul ºi frumosul nume românesc „Stan”, ºi sã-mi iau altul strãin, „Jean”, parcã-mi furnicã prin urechi. D’apoi, încã, titulaturile cele multe! Doamne, apãrã ºi fereºte! Cã mi se rupe limba-n ele. Ian sã le mai zic odatã! Sã vãd dacã nu le-am uitat. Spectacenþia, magnibile, iluþiu... Nu e bine!... Ilustricenþia, magnitate, specti... Iarãºi nu e bine!... Magnicenþia, Spectaficenþia, Ilustribile... Jean sã fiu de le mai ºtiu... (Ieºind.) Magnibilitate.... Ilustrificenþia... Spectaiþu... (Iese.) SCENA IV (Veronica, cântând încã dinafarã, intrã pe scenã aducând în mânã un buchet de flori.) VERONICA: Ah! cât este de frumoasã dimineaþa! Îmi place sã mã preumblu atuncea prin grãdinã, sã admir farmecele naturii. În fiecare floare, în fiecare frunzã ºi fir de iarbã, se reoglindeazã mânã mãiastrã creatoare!... ªi privind florile, totdeauna îmi aduc aminte cã ºi viaþa noastrã e întocmai ca a lor. Creºtem, înflorim ºi vântul tomnatic al morþii ne suflã dintre cei vii... Dar ce gânduri posomorâte sunt acestea! Parcã n-aº fi încã tânãrã ºi n-aº avea înaintea mea o viaþã lungã: parcã n-aº fi fericitã... Fericitã?... Da, eu sunt fericitã... Am un mire tânãr care mã iubeºte... Sunt fericitã. Însã voi fi oare

I OSIF V ULCAN

202

totdeauna aceea?... Iatã întrebarea, ce de multe ori mi-am pus-o, la care însã niciodatã nu am putut sã rãspund, cãci nimeni nu poate sã vadã în întunericul misterului... Aureliu mã iubeºte, dar mã tem cã amorul lui mai târziu se va rãci... Naturelul nostru diferã atât de mult... El e prea vial... eu prea sentimentalã... Mã tem cã dânsul mai târziu mã va gãsi prea monotonã... ªi atunci... SCENA V (Veronica ºi Iustinian.) IUSTINIAN: Bunã dimineaþa, Veronica! VERONICA: (Speriatã.) Ah!... IUSTINIAN: Desigur iarã te conturb în mijlocul unei meditaþiuni serioase! Doarã tocmai lucri la un op filosofic. VERONICA: Totdeauna aºa sarcastic! IUSTINIAN: ªi dumneata totdeauna aºa serioasã? VERONICA: Este naturelul meu. IUSTINIAN: Numai? VERONICA: Ce sã fie altceva? IUSTINIAN: Veronica, iartã-mã, sã-þi spun dtale o vorbã sincerã! Nu-mi place sã te vãd tot aºa de seriasã. Eºti tânãrã. Natura nu þi-a refuzat nici una din graþiile sale ºi ai spiritul abandonat; deci, eºti menitã de soartã a fi pururea veselã. Dacã însã totuºi te vãd de multe ori prea îngrijitã, nu pot sã am altã presupunere, decât cã viitoarea noastrã logodnã conjugalã îþi îngreuneazã sufletul. Veronica, dta sau nu crezi în sinceritatea amorului meu, sau... sau... nu mã iubeºti deplin, ºi doar numai forþatã de pãrintele dtale mi-ai acordat mâna ºi inima dtale. Te rog, te conjur, pe tot ce ai sfânt, vorbeºte pânã ce încã nu este târziu! Aprinde lumina în noaptea neliniºtitei mele inimi! VERONICA: Aureliu!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

203

SCENA VI (Cei de mainainte ºi Ilutianu cu Rucsanda.) IUSTINIAN: (Zãrindu-i, la o parte.) Dracu sã vã fi luat cu vizita-vã cu tot! RUCSANDA: Ah! bine-mi pare, Veronica, cã te vãd! Sunt de tot moþionatã! ILUTIAN: (Îi ºopteºte.) Emoþionatã! VERONICA: Sãrut-mâna, doamnã. (Bãrbaþii strâng mâna, doamnele ocupã loc pe divan. Bãrbaþii stau la capetele divanului.) RUCSANDA: Dar cum te afli, scumpa mea? Nu te-am vãzut de când ai ieºit din passion. ILUTIAN: (ªoptindu-i) Pension. VERONICA: Bine,dragã doamnã. Dar dta? Precum vãd, eºti tot frumoasã, ca-n trecut. ILUTIAN: Aerul de munte n-a rãmas fãrã efect. VERONICA: Ah! aºadarã ai petrecut vara la munte. Cum þi-a pãrut? RUCSANDA: Prea frumos, foarte marsiant... ILUTIAN: (O corijeazã.) Siarmant. RUCSANDA: Nu este mai frumos nimica decât a vedea soarele rãsãrind. Sã stai atuncea pe piscul unui munte ºi sã priveºti de acolo în vale, unde tocmai atuncea strãbat primele raze. Ce vedere francatã! ILUTIAN: (O corijeazã.) Frapantã. IUSTINIAN: În adevãr, un tablou foarte pitoresc acesta! Dar spre a-l înþelege, trebuie ca cineva sã aibã un suflet poetic, cum au damele. ILUTIAN: Eu nu-mi arog cã am suflet poetic, pentru cã în veci n-am minþit niciodatã; cu toate acestea, ºi mie-mi place dimineaþa la munþi. Atunci e mai bun zerul de caprã. RUCSANDA: Dar seara! Ah! seara e tot aºa de frumoasã. ILUTIAN: Nu-mi place seara, cãci atunci prea s-aude cântecul broaºtelor din baltã! RUCSANDA: Tu eºti un om foarte ortografic.

204

I OSIF V ULCAN

ILUTIAN: (O corijeazã, ºoptind.) Prozaic! RUCSANDA: Ce minunatã e seara când apune soarele de dupã munþii care îºi scaldã picioarele în valurile râurilor dudulante... ILUTIAN: (O întrerupe, corijând-o.) Undulante... RUCSANDA: (Continuând.) ... ce priveliºte exhalantã!... ILUTIAN: (Corijând-o, încet.) Excelentã. RUCSANDA: Inima-þi saltã de humor. ILUTIAN: (Corijând-o, încet.) Amor. RUCSANDA: (Continuând.) Cânt te uiþi, toatã tapiseria... ILUTIAN: Atmosfera! RUCSANDA: (Continând.) ... îþi pare cã e încinsã cu ciucur. ILUTIAN: Purpur! RUCSANDA: (Continuând.) ... sã vezi auritul, minunatul, întregul Helespont... ILUTIAN: Orizont! RUCSANDA: (Continuând.) ... îþi pare cã ai pãrãsit lumea aceasta ºi ai zburat deodatã peste nori, în altã lume, mai frumoasã, mai încântãtoare, tocmai în Otcolon... ILUTIAN: (O corijeazã, încet.) Helicon! Dar ia-n gata odatã ºi nu mã mai compromite cu vorbele-þi întortochiate! SCENA VII (Cei de mainainte ºi Movilescu cu Cleopatra.) CLEOPATRA: Te salut, scumpa mea Veronica! Ah! ºi dta eºti aicea, doamnã Ilutian. (Damele se sãrutã, bãrbaþii îºi strâng mâna; damele ocupã loc pe divan, bãrbaþii se pun pe altul, în jurul unei mese.) VERONICA: Dar când ai sosit, dragã? Am auzit cã ai fost dusã în cãlãtorie? CLEOPATRA: Încã nici n-am sosit, iubita mea. Ci tocmai acum ne aflam în cale cãtre casã. Am gândit însã

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

205

sã facem aici la voi o micã pauzã, sã ne mai restaurãm puþinel. VERONICA: Foarte frumoasã idee. ªi îþi mulþumesc cã ai binevoit a-þi aduce aminte ºi de mine. MOVILESCU: Dacã este vorba de mulþãmitã, apoi ºi eu trebuie sã-mi pretind o parte din ea, pentru cã eu am fost care am propus nevestei mele sã venim aici. VERONICA: Ah! îþi mulþumesc, domnule. (Cãtre Cleopatra.) Aºadar, nu e meritul tãu, iubita mea! Tu doar nici n-ai fi venit, dacã nu propunea stimatul tãu consorte. CLEOPATRA: Cum sã nu! ªi eu tocmai aºa am dorit sã vin aicea, ca dânsul. Pentru cã nu te-am vãzut de mult ºi pentru cã tare te iubesc. (La o parte.) Uitãte la ea, sãteancã simplã ce este, încã mai pretinde ca eu sã-i fac vizita! MOVILESCU: Aºa-i, domniºoarã. Soþia mea încã ºi-a exprimat dorinþa de mai demult de a vã cerceta. VERONICA: Foarte mã bucur! Ziua de azi se începe prea bine. Tocmai în momentul trecut a sosit Rucsanda cu domnul Ilutianu; iar acuma, o altã surprindere, tot atât de plãcutã. RUCSANDA: Nu este mai frumos, decât când prietenele trãiesc în arragonie. ILUTIAN: (Corijând-o.) Armonie. CLEOPATRA: (La o parte.) Ce ridicolã e femeia aceasta. (Cu voce naltã.) Ai dreptul, buna mea Rucsanda. Însã nu totdeauna poþi sã trãieºti aºa precum ai dori. VERONICA: Nu trebuie decât sã ne iubim cu sinceritate, ºi atunci buna relaþiune niciodatã nu se poate conturba. CLEOPATRA: De cumva toate ar avea o inimã atât de nobilã ca ºi tine. Însã multe au scãderi mari. Sã vã spun numai un exemplu. Cunoaºteþi ºi voi pe Virginia Cicarescu, fiica septemvirului pensionat.

206

I OSIF V ULCAN

VERONICA: Am fost dimpreunã la pension. CLEOPATRA: ªtii dragã, Veronica, nu mi-i datina a cârti pe nimene. Însã ceea ce face fata aceasta, este mai mult decât sã mã pot conteni a nu spune adevãrul. VERONICA: Cum aºa, dragã!? Când trãiam laolaltã, dânsa era o fatã blândã ºi foarte plãcutã. CLEOPATRA: S-a strãmutat de tot. De când a ieºit din pension, parcã nu mai este ce a fost. Ca fiicã de semptemvir pensionat, îºi arogã supunere, închinare. Auzi acolo! Eu sã fac ei [plocoane]?! Dar pentru ce? Din ce familie e dânsa? Moºul sãu a fost plugar. Doar tocmai iobagul moºului meu, care a fost proprietar de pãmânt... Apoi chiar sã fim din familii egale! Dar purtarea ei!... E un scandal!... Auzit-aþi istoria ei cu un ofiþer de husari?... Nu!... E foarte picantã... În vara trecutã, tot oraºul despre aceasta a vorbit... Lasã cã vi-o povestesc acuº. Veþi avea mare desfãtare... A dãunãzi, am întâlnit-o pe promenadã! Cum a fost îmbrãcatã, fãrã gust! Îndatã se cunoaºte dacã cineva nu are o creºtere cumsecade... ªi ce conversaþiune frivolã a întreþinut cu niºte tineri... De atunci n-am ochi s-o vãd... E nesuferibilã! SCENA VIII (Cei de mai nainte ºi Cicarescu cu Virginia.) CLEOPATRA: (Sare iute de pe divan, fuge înaintea Virginiei ºi o îmbrãþiºeazã.) Bine ai venit, dragã! VERONICA: La noi! VIRGINIA: (Cu zwiker pe nas.) Þi-am fost datoare cu o surprindere. ªi iatã am grãbit s-o îndeplinesc. CLEOPATRA: Chiar, bine cã ai venit. VIRGINIA: Pentru ce? CLEOPATRA: Pentru cã tocmai acum vorbeam despre tine.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

207

VIRGINIA: Mare onoare! Dar ce aþi vorbit? Doarã nu maþi cârtit! IUSTINIAN: Dar poate-se vorbi altfel despre dumneata, decât numai bine ºi frumos? Cine ar vorbi altfel desigur ar face aceasta numai îndemnat de invidie. CLEOPATRA: (La o parte.) Ei bine, coconaºule, îþi vei lua rãsplata pentru aceastã insultã cutezãtoare. VIRGINIA: Îþi mulþumesc de compliment, domnule! Întraceea sunt convinsã cã prietenele cele mai bune ale mele nici n-au putut sã vorbeascã despre mine decât cu indulgenþã. VERONICA: Numai bine. CLEOPATRA: Numai adevãrul! VIRGINIA: Ce e drept, eu sunt cam excentricã. Dar nam ce face. Acesta e naturelul meu. Apoi cei ce trãiesc în lumea mare, în societãþi înalte, trebuie sã se deprindã cu multe datini care celor din provincie le par curioase ºi neînþelese. CLEOPATRA: (La o parte.) Auzi acolo, cum ne insultã îndatã, la începutul conversaþiunii sale! CICARESCU: (Cãtre Veronica.) Dar fratele Nichefor undei? I-am scris cã venim azi. Dar l-am rugat sã nu-þi spunã dtale. VERONICA: E în grãdinã. Domnule Iustinian, binevoieºte a-l cãuta. CICARESCU: Nu te osteni, frate! Vom merge cu toþii sã ne plimbãm prin grãdinã. RUCSANDA: Chiar va fi sã ne facem ºi noi p-acolo, între flori, construcþiune. ILUTIAN: (Corijând-o.) Distracþiune. VERONICA: Dar sã nu vã faceþi vreo închipuire frumoasã despre grãdina noastrã. Noi la sate nu prea putem dispune de toate, dupã plac. Apoi, seceta aceasta lungã a cam veºtejit toate. VIRGINIA: Ce bine darã, ca floarea cea mai frumoasã – vei veni cu noi!

I OSIF V ULCAN

208

CICARESCU: Poftim, damele înainte! (Damele ies în stânga, apoi bãrbaþii, mai pe urmã rãmâne Cicarescu.) SCENA IX (Cicarescu ºi Ulpianescu.) ULPIANESCU: (Intrã pe uºa din dreapta.) Ilustrisime Domnule! CICARESCU: (Se reîntoarce.) Cine mã cheamã? ULPIANESCU: Umilitul serv al Ilustritãþii Tale! CICARESCU: Cu cine am onoarea? ULPIANESCU: Eu sunt Tarquiniu Superbu Ulpianescu, prim cancelist la notarul comunal de aici. CICARESCU: Aºa mult are de lucru notarul de aici, încât þine mai mulþi canceliºti? ULPIANESCU: Lucru are, însã canceliºti nu þin mai mult decât pe mine. CICARESCU: Aºadarã cum eºti dumneata prim cancelist? ULPIANESCU: Acesta-i un titlu specific al meu, pe care mi l-am acordat anume, când am intrat la el în cancelarie. Numai cu aceastã condiþiune am primit postul ce mi s-a oferit. CICARESCU: Dar pentru ce? ULPIANESCU: Pentru cã ar fi fost mai jos de demnitatea mea sã-l primesc numai sub simplul titlu de cancelist. CICARESCU: Apoi, ce calificaþiune ai dta? ULPIANESCU: Eu am terminat cursul gimnazial. Mijloacele mi-au lipsit a studia drepturile. Cu astfel de calificaþiune darã nu pot sã figurez numai ca ºi cancelist, ci –deºi umilit materialmente, – a trebuit sã susþin cel puþin superioritatea mea spiritualã, faþã de alþi canceliºti notariali ºi sã mã numesc prim cancelist. CICARESCU: Ei bine, cu ce pot sã te servesc?

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

209

ULPIANESCU: Auzind cã Ilustritatea Ta ai sosit în comuna noastrã, am grãbit sã-mi fac reverenþia ºi sã Te rog sã ai deosebita bunãvoinþã a mã ajuta sã capãt ceva post undeva, ca sã pot trãi uºor. CICARESCU: Bucuros, dar ia spune-mi, mai întâi, la ce ai dta aplecare? ULPIANESCU: Dacã-i vorba numai de asta, apoi eu pot spune, cu toatã sinceritatea, cã mai mare aplecare am sã fiu un domn mare, care nu lucrã nimica, ºi totuºi are atât venit, încât nu-i în stare sã-l speseascã peste tot anul. CICARESCU: Nu-i rãu gust! ULPIANESCU: Într-aceea, eu am ºi alte însuºiri, cari toate îmi indicã fiecare câte o carierã, pentru care aº avea chemare: în decursul cât am învãþat la ºcoli, m-am deprins bine cu foamea. Pot flãmânzi ca puþini; va sã zicã aº fi bun dascãl românesc... ªtiu sã încurc cât de bine trebile cele mai curate, încât nimeni nu le poate descurca, decât numai în decurs de ani. Prin urmare, n-aº fi tocmai rãu avocat... Bani încã aº ºti sã încasez de la oriºicine, ca sã-i fac o trebºoarã. Aºadar, nici notar comunal n-aº fi rãu, pe timpul asentãrilor... ªtiu sã dorm minunat ºi neîncetat: deci parcã sunt nãscut sã fiu undeva inspector ºcolar... Dacã n-am ce mânca, mã mulþumesc ºi cu rãbdãri prãjite, semn cã în mine s-a pierdut un mare talent de literat român... CICARESCU: Mai ai încã ºi alte însuºiri bune? ULPIANESCU: Mai, zãu... Îmi plac nevestele frumoase, iatã ce cãlugãr excelent s-ar fi ales de mine!... Iubesc ºi rachia, asta dovedeºte cã sunt democrat ºi fiu de plugar român... Dar ºtiu sã fiu cât de grobian, iatã cã aº fi bun de solgabirãu!... Primesc bani de la oriºicine, chiar ºi de la partidele contrarii, parcã m-aº fi nãscut anume de judecãtor, dar nu în þara noastrã, dar undeva în România... Sunt harnic a scoate diurnele, dar a nu lucra nimic, ci a tãcea ca peºtele:

I OSIF V ULCAN

210

apoi n-aº fi eu tocmai aºa de bun de deputat, ca ºi cei mai mulþi!?... ªtiu sã port doi bani în trei pungi, sã fiu ºi cu guvernul, ºi cu opoziþiunea, sã fiigurez ºi ca ºi guvernamental, ºi ca ºi naþionalist, ºi ca poporal, ºi ca suprimatorii lui, ºi sunt gata a-mi schimba în orice moment convingerea: va sã zicã, m-aº pricepe ºi la politicã înaltã... CICARESCU: Bine, bine, frate; acum ºtiu tot ce-þi place ºi poþi sã faci; spune-mi acum ce nu-þi place. ULPIANESCU: Multe de toate. Mai pe sus de toate, însã, nu-mi place a lucra: semn cel mai evident cã mam nãscut de preºedinte... Nu-mi place a mã îndestula cu al meu, ci am mare înclinaþiune de a mânca banii altora: pesemne n-aº fi tocmai rãu director la cutare bancã, institut de credit sau casã de pãstrare... Nu-mi place sã recunosc cã nu ºtiu mult, ci din contrã, susþin cã ºtiu tot: ce gândeºti? Oare n-aº fi eu cel mai potrivit doftor?!... Nu-mi place diligenþia, ºed la umbrã ºi dorm pânã ce alþii lucrã: n-aº putea sã fiu darã, un model de român!... CICARESCU: Modeluri de aceste avem noi, cam multiºoare... Ei bine, vãd cã eºti un om iscusit. Te pricepi la multe... Eºti un om de trai... Voi cãuta sã te pot aplica undeva prin prietenii mei. ULPIANESCU: Voi fi foarte recunoscãtor. (Se încinã ºi iese prin stânga.) CICARESCU: E cam fluºturat, dar bãiatul are minte. (Iese.) SCENA X (Iustinian ºi Sempronescu.) IUSTINIAN: Bine ai venit, amice! Ce bucurie mare miai fãcut! SEMPRONESCU: Îmi pare bine cã te revãd dupã un interval atât de lung! Dar cum mai trãieºti?

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

211

IUSTINIAN: Foarte bine. Dar tu? Ai pãrãsit cariera militarã ºi te-ai fãcut inginer? Pagubã pentru literatura naþionalã! SEMPRONESCU: Îþi mulþumesc de compliment. De aceste am cãpãtat eu destule, ºi pânã când mã ocupam cu literatura. Însã, durere! cã nu cãpãtam altceva decât complimente. Apoi, numai eu de aceste nu pot trãi. Am fãcut darã ºi eu ca mulþi înaintea mea: lãsai literatura naibii ºi îmi cãutai de trai... Dar tu cum te afli? Voi, advocaþii, trãiþi lumea albã. Vã curg banii ca ºiroaiele de ploaie. IUSTINIAN: Nu ne putem plânge... Pagubã însã cã unii prea exploateazã favorurile poziþiunii lor, ºi astfel poporul începe a se dezgusta... SEMPRONESCU: Eºti însurat? IUSTINIAN: Ba, dar stau tocmai în pragul însuraþiunii. SEMPRONESCU: Ah! primeºte felicitarea mea!... Desigur e tânãrã, frumoasã... IUSTINIAN: Da, da. Nu mai e secret. E domniºoara Veronica... SEMPRONESCU: Am gândit numaidecât cã asta va fi cauza petrecerii tale pe aici. IUSTINIAN: Dar tu ce faci aici? SEMPRONESCU: Eu asemenea sunt în poziþiunea în care te afli ºi tu acuma. IUSTINIAN: Cum aºa? SEMPRONESCU: Sunt mire. Aleasa mea e domniºoara Virginia Cicarescu,care în momentele acestea se aflã aici. IUSTINIAN: Aºadarã, suntem fraþi de cruce! Primeºte ºi tu felicitarea mea!... Iatã-ne doi oameni fericiþi!... (Pauzã.) SEMPRONESCU: Eºti tu deplin fericit? IUSTINIAN: Ce întrebare! Dar cum sã nu fiu?! SEMPRONESCU: Într-devãr, întrebarea e cam curioasã, tocmai în momentele acestea!... Cu toate acestea

212

I OSIF V ULCAN

însã, fiecare mire ºi-o pune... Eu însumi încã miam pus-o de mai multe ori. IUSTINIAN: ªi rãspunsul? SEMPRONESCU: Niciodatã nu am putut sã-mi rãspund cu pozitivitate. IUSTINIAN: Ce fel? Au nu iubeºti tu pe fiitoarea ta? Nu din iubire se mãritã ea dupã tine? SEMPRONESCU: Ba da. IUSTINIAN: Aºadar, ce cauzã poþi avea sã te îngrijeºti aºa tare pentru viitorul tãu? SEMPRONESCU: O cauzã foarte mare. Tu mã cunoºti. ªtii cã am un naturel foarte înclinat spre melancolie. Pânã când mã ocupam cu literatura, toþi îmi ziceaþi cã opurile mele revarsã prea mult sentimentalism... Ei bine, frate, în zadar orice încercare, nu pot sã dezbrac aceastã fire. IUSTINIAN: Nici nu trebuie, ci numai s-o moderezi. Fãrã de o parte oarecare de sentimentalism, viaþa asta ar fi prea prozaicã. SEMPRONESCU: Prea bine, frate! Însã, aceastã teorie nu totdeauna se poate traduce în realitate. ªi unde sentimentalismul dã de cotrariul sãu, acolo armonia nu poate sã fie completã, ºi ciocnirea e inevitabilã. Un suflet viu nu poate sã consune cu unul sentimental. Iatã cauza care mã pune pe gânduri! Fiitoarea mea soþie în contrast cu al meu, are un spirit foarte viu. Mã tem, darã, cã deºi acuma dânsa mã iubeºte, însã mai târziu i se va face urât de monotonia mea. Atunci, apoi va înceta de a mã iubi, iarã eu aº deveni omul cel mai nefericit. IUSTINIAN: Conform spiritului tãu poetic, ºi intrigarea ºi deducþiunea ta e prea excentricã. Eu nu cred ca douã naturi opuse sã nu poatã trãi bine laolatã. Din contrã, sub impresiunea iubirii, fiecare renunþând la unele pretenþiuni extravagante, ele se apropie mai mult;

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

213

sentimentalismul îºi pierde monotonia ºi se inzestreazã cu umorul voioºiei; iar aceasta lipsitã de fluºturãturile sale extravagante, se încinge cu aureola unui sentimentalism drãgãlaº. Astfel apoi ambele pãrþi devin mai perfecte, mai plãcute, ºi viaþa li se pare mai încântãtoare... Cu toate aceste însã, eu recunosc cã tu ai cuvânt de-a fi îngrijit. De la regula generalã stabilitã de mine, sunt multe excepþiuni în viaþa de toate zilele... Recunosc cã eu încã mã aflu în starea ta ºi consimþesc cu tine. SEMPRONESCU: Dar cum? IUSTINIAN: Raportul între bine ºi fiitoarea mea este tocmai contrar aceluia d-al tãu. Eu sunt fluºturatic ºi dânsa prea serioasã. Deºi, noi asemenea ne iubim, tot acea neliniºte apasã sufletul meu, care îngreuneazã mintea ta. Eu încã mã tem cã între spiritele noastre nu se va putea stabili definitiv o armonie completã. ªi atunci amândoi am fi nefericiþi. SEMPRONESCU: Tocmai aºa ca mine... Ei bine, frate, noi trebuie sã ne convingem încã înainte de cununie, dacã într-adevãr suntem iubiþi. ªi dacã putem sã sperãm a fi iubiþi totdeauna de cãtre soþiile noastre?... IUSTINIAN: Da, da! Însã acum? SEMPRONESCU: Spiritul meu înclinat spre poezie, iatã a ºi nãscocit un plan. Ocaziunea ni-l oferã. Tu sã faci curte miresei mele, iarã eu la a ta. Astfel, gelozia ce noi vom aprinde în ele va fi mãsura cea mai potrivitã prin care putem apreþui gradul amorului lor. Primeºti? IUSTINIAN: Deºi încercarea e cam periculoasã, o primesc totuºi, cãci rezultatul cred cã va fi bun. SEMPRONESCU: Da, da! Haidam însã la dame sã ne începem rolul numaidecât! IUSTINIAN: Ele se aflã în grãdinã. (Ies ambii.)

I OSIF V ULCAN

214

SCENA XI (Stan, îmbrãcat în uniformã de servitor nemþesc, intrã prin uºa din mijloc.) STAN: Iatã-mã-s ºi eu de batjocura lumii!... Aoleu ce haine!... Dacã stãpânul meu m-ar pune în grãdinã între straturi, toate pãsãrile s-ar speria de mine... Dacã oamenii din satul meu m-ar vedea, ar fugi de mine mâncând pãmântul... ªi-ar face cruce ca de necuratul... Parcã sunt un spiriduº cu mintea prin pruni... Sau un pricolici lup în piele de om... Un vârcolac care mâncã luna... Sau un Solomonar care alungã norii!... Aoleu, Doamne!... La ce m-am ales!... Dar mustãþile mele. Sãracele!... Nu le-aº fi dat pe doi boi!... (Pauzã.) Dar titulele!... Mânca-le-ar amarul!... Nicidecât nu-mi intrãn cap... Iluþiu!... Tustri!... În zadar!... Nu ºtiu!... Apoi chiar sã le ºi învãþ, de unde sã iau cap ca sã þin minte care dintre domnii aceºtia ce titulaturã are?... De bunã seamã voi greºi... Apoi þine-te, încurcãturã... Nici numele meu nu-l mai ºtiu... Cum mã ºi cheamã?... Stan!... Ce neghiobie!... Un servitor domnesc nu poate sã aibã aºa nume mojicesc... (Cu falã.) Mai sus, frate, mai sus! (Cu falã crescândã.) Pe mine mã cheamã „Jean”! (Cortina cade.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

215

ACTUL II (Alt salon mobilat elegant, douã garnituri, douã uºi, un pian.) SCENA I (Veronica ºi Gafia.) VERONICA: (Înaintea unei oglinzi mari cu picioare.) În deºert nãzuieºti, Gafio, a mã convinge. Toaleta aceasta nicidecât nu-mi place. GAFIA: Mã mir, domniºoarã, pentru cã e foarte frumoasã. (Tocmind o încreþiturã.) Iatã cât este de drãgãlaºã! Îmi vine s-o sãrut. Mai ales ºtiind cã dta însãºi ai cusut-o. Chiar ºi un modist de la Paris ar admira-o ºi ar invidia gustul dtale. Ah! ce minunatã e! Dar nici nu poate sã nu fie dacã o îmbraci dta! VERONICA: Taci, linguºitoare ce eºti! GAFIA: Vei vedea cã ºi damele cari au venit alaltãieri la noi, încã vor fi de pãrerea mea dacã te-or vedea. VERONICA: Ei bine, sunt dânsele gata? GAFIA: Acuºi. VERONICA: Poþi merge. GAFIA: Nu mã trimite încã! Lasã-mã sã mã mai pot desfãta în toaleta dtale! Þiucu-o, þiucu!... Dar încã haina de mireasã! Abia apuc s-o vãd. O sã fii mai frumoasã decât o împãrãteasã... Dar peste mult va fi oare nunta?... O, iartã-mã, domniºoarã, dar mie nu-mi place cã avem aºa mulþi oaspeþi. VERONICA: Doar pentru cã ai mult lucru?

I OSIF V ULCAN

216

GAFIA: Ba nu... Dar de când au venit damele acestea, domnul Aureliu este atât de ocupat, încât abia îi rãmâne un minut, douã, ca sã vorbeascã ºi cu dta. VERONICA: (Cu plãcere.) Curioasã observaþiune! GAFIA: Dar e adevãratã. N-ai observat-o însãþi cã, de atunci, domnul Aureliu te-a neglijat cu totul?!... De n-aº ºti cã te iubeºte, ºi de n-aº ºti cã dsa numai din etichetã face curte damelor strãine, aº fi silitã sã disper de purtarea-i ciudatã. VERONICA: (Cu mânie.) Acuma, du-te! Nu vreau sã te mai ascult, cãci începi a fi prea indiscretã. GAFIA: Nu lua în nume de rãu sinceritatea mea, domniºoarã! (Iese.) SCENA II (Veronica singurã.) VERONICA: Iatã, ceea ce am gândit, cã numai eu am observat, – ceea ce am voit sã ascund de toatã lume, – a ieºit la luminã!... Copila aceasta, simplã ce este, a observat ºi dsa cã Aureliu de trei zile încoace m-a neglijat de tot... Pentru ce? ... Gafia a zis cã numai din etichetã cãtre damele strãine, ca sã le facã ºi lor petrecere... Ei bine, dar asta nu-l împiedicã de a-mi sacrifica ºi mie câte un moment... Însã, el pare a mã fi uitat de tot, parcã nici nu mi-ar fi mire, parcã nu ne-am fi vãzut de fel... ªi dacã totuºi îmi zice câte o vorbã, când nu poate sã nu-ºi întrerupã tãcerea, apoi ceea ce îmi spune este o frazã latã, fãrã sentiment, fãrã cãldurã... S-a schimbat de tot... Ah! dar el nu se apropie cu aceiaºi rãcealã de celelalte dame... În jurul lor e vial, glumeþ ºi totdeuna e abundent în complimente... Deosebit faþã de Virginia e foarte complesant. Toatã atenþia ºi-o dedicã ei. Îi face curte, parcã... Ah! Doamne! Unde am

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

217

ajuns!... Sã mã fi înºelat oare Aureliu?... Sã nu mã mai iubeascã?... Nu mã înºel oare?... În adevãr, Virginia e un spirit mai vial decât mine, un naturel mai corespunzãtor lui... Iatã, de ce m-am temut, n-am scãpat! SCENA III (Veronica ºi Cleopatra.) CLEOPATRA: ([Intrând.]) Bunã dimineaþa, scumpa mea! dar cum te afli? VERONICA: Mulþam, bine. CLEOPATRA: Pare cã n-ai dormit bine. Eºti cam palidã. VERONICA: Am migrene. CLEOPATRA: Neplãcutã durere, dar va trece. Durerile noastre corporale nu sunt aºa de periculoase ca cele sufleteºti. Aceste mai greu se vindecã. VERONICA: Da, da. CLEOPATRA: Eu, dragã, sunt foarte necãjitã. VERONICA: Pentru Dumnezeu, ce þi s-a întâmplat? CLEOPATRA: Nu-mi place sã vãd atâtea secãturi. Mi sa fãcut rãu de ele. VERONICA: Dar ce-ai vãzut ºi unde? CLEOPATRA: Aici, în casa aceasta. Dar nu te supãra, cãci nu tu eºti de vinã. VERONICA: Dar cine? CLEOPATRA: Damele aceste!... Când vãd pe Rucsanda în toaletele sale bizare, cu purtarea-i preþioasã, îmi vine sã fug, sã nici n-o mai pot zãri. VERONICA: Eu n-o aflu aºa de râs. Din contrã, o vãd bine îmbrãcatã. CLEOPATRA: Ah! dragã, tu eºti prea indulgentã. N-ai observat ºi asearã în ce rochie s-a înfãþiºat între noi. Parcã ar fi luat-o de pe spini. Era de mãtasã, însã parcã a moºtenit-o de la oarecare strãbunã a ei. VERONICA: Asta dovedeºte cã dânsa e o bunã economã.

218

I OSIF V ULCAN

CLEOPATRA: Cã nici nu se pricepe la altceva, decât la economie. Când vorbeºte despre cloaºte ºi pui, atunci e în elementul ei. Dar apoi despre fert parcã simt mirosul de cuinã. E nãscutã de bucãtãreasã! VERONICA: Eu gândesc cã dacã o femeie se pricepe aºa de excelent la bucãtãrie, nu meritã a fi batjocoritã. CLEOPATRA: Ei bine, eu n-o batjocoresc. Zic numai atâta cã dacã cineva s-a nãscut pentru bucãtãrie, sã rãmânã acolo ºi sã nu intre în salon, unde îi ºede aºa rãu. VERONICA: Judeci prea aspru! CLEOPATRA: Nicidecât dar n-ai auzit-o cum vorbeºte! Crescutã în clasa mai de jos a poporaþiunii, ea na putut sã înveþe stilul de salon al limbii române. ªi totuºi vrea sã vorbeascã totdeauna în acel stil. Dar apoi îºi face niºte cuvinte, le-ntoarce, stricã cele bune sau le schimbã cu altele, încât tare trebuie sã te stãpâneºti sã nu râzi, cãci nimenea n-o pricepe, afarã de bãrbatul ei... Dar cu ea totuºi m-aº împãca deoarece nu mã prea iriteazã, cel mult râd de ea ºi râsul foloseºte plãmânilor... Însã Virginia, ah! Virginia! VERONICA: ªi cu dânsa ai vreo neplãcere? CLEOPATRA: Cine sã n-aibã cu ea? De când sunt n-am vãzut o femeie mai picantã, arogantã ºi cochetã decât aceasta. Ai putut vedea însãþi, cã câte þiam vorbit despre ea înainte de sosirea dânsei, toate s-au adeverit. Revocãþi în memorie purtarea ei de asearã! Pe toate ne-a insultat. VERONICA: Însã nu cu voinþã. CLEOPATRA: Nu crede! Dânsa e tocmai contrariul Rucsandei. ªireatã ºi fãþarnicã chiar ca un diplomat. Tot cuvântul ce-l rosteºte e premeditat. Fiecare vorbã a ei împunge ºi învenineazã. VERONICA: Eu n-am observat.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

219

CLEOPATRA: Mã mir, cãci tu aveai sã le simþeºti mai tare. Cele mai multe din sãgeþile ei erau îndreptate spre tine. VERONICA: Spre mine? CLEOPATRA: Fireºte! Abia sositã în mijlocul nostru, spiritul ei cochet a ºi început sã-ºi caute un teren de activitate. ªi iute ºi-a gãsit. Ea nu se mulþumeºte cã are mire, amorul unui tânãr distins, mai voieºte sã cucereascã ºi pe altul, sã aibã pe toþi bãrbaþii târându-se ca sclavi la picioarele ei. Deci, luând întru ajutor toate armele sale de cochetãrie, prinse a seduce pe mirele amicei sale, pe Aureliu... VERONICA: Ah! CLEOPATRA: ªi durere, nu fãrã rezultat. Are un ce demonic în sine, aceastã femeie, care ameþeºte pe bãrbaþi. Aureliu nu putu rezista. Amorul lui pentru tine s-a clãtinat. VERONICA: Vai! CLEOPATRA: Vei recunoaºte însãþi cã nu exagerez. Aureliu se aflã în suita ei. Cu tine nici nu mai vorbeºte. VERONICA: Da, da. CLEOPATRA: Dar eu te voi rãzbuna, cãci te iubescc. Te voi rãzbuna. VERONICA: Cum? CLEOPATRA: Voi frânge ambiþiunea Virginiei. VERONICA: Dar eu nu vreau sã-i faci nici o neplãcere. CLEOPATRA: Dã-mi tu bunã pace sã fac cum voi socoti mai bine. VERONICA: Nu, nu! CLEOPATRA: Dar trebuie sã fac aºa. Eu voiesc. Nu-þi voi cauza nici o plãcere. Du-te, du-te ºi lasã-mã sã lucru dupã mintea mea! (Conduce pe Veronica pânã la uºã.) VERONICA: Bine, bine, dar eu nu primesc nici o resposabilitate de complice. (Iese.)

I OSIF V ULCAN

220

SCENA IV (Cleopatra singurã.) CLEOPATRA: Ha, ha, ha!... Aºa se pãcãlesc cei nepricepuþi!... Ea gândeºte cã eu mã interesez de soarta ei. Ce-mi pasã mie de asta!... Cã Aureliu nu o mai iubeºte?... Apoi, nu e mirare. Cine ar putea sã se fericeascã în monotonia unei vieþi cu biata Veronica care nu-i promite decât suspin?... Aureliu e un spirit viu. În societatea unei astfel de soþii el ar veºteji. Ar suferi ºi el de migrene... Migrene!... Ha, ha, ha! Satanã simplã ce este, încã ºi ea ºtie afecta. A studiat ºi ea de migrene ºi iatã acuma se plânge de aceastã durere, mãcar cã nu capul, ci inima o doare... Am pãcãlit-o! A crezut cã eu mã interesez de viitorul dânsei, pe când eu n-am avut altã intenþiune decât sã-i excit gelozia, s-o iritez în contra Virginiei, ca cu atât mai sigur sã-mi pot realiza scopul meu: umilirea Virginiei. Ea a sedus pe Aureliu ºi gândesc, cã între noi toate, mai tare poate sã cucereascã inima bãrbaþilor. Ei bine, eu îi voi dovedi cã am mai mult farmec decât dânsa. Voi scoate pe Aureliu din cãtuºele ei ºi-l voi supune învingerii mele. De ce nu? Cu ce este ea mai tânãrã? Cu puþin? ªi cu ce e mai frumoasã? Cu nimica. Aºadar, voi pune planul meu numaidecât în lucrare. (Se aºeazã la masã ºi scrie.) Aceste cuvinte adresate cãtre Aureliu desigur nu vor rãmâne fãrã efect, ci în scurt timp îl voi vedea la picioarele mele.. Acuma sã i le trimit. (Trage clopoþelul.) SCENA V (Cleopatra ºi Jean.[intrând]) JEAN: Porunceºte... (La o parte.) Oare ce titlu sã-i dau?... Doamne ajutã!... (Cu voce naltã.) Porunceºte, ilustrinitate!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

221

CLEOPATRA: (La o parte.) Ce servitor cult! ªtie sã se intituleze dupã cuviinþã. JEAN: (La o parte.) Precum se vede de am potrivit titlul, cãci îi place. Aºa îmi pare cã titularea aceasta totuºi nu e un lucru aºa de greu precum mi-am închipuit; n-ai decât sã dai fiecãruia un titlu mai mare decât ce-i compete ºi pe toþi i-ai împãcat. CLEOPATRA: Iatã o epistolã. Vei preda-o domnului tânãr. (Îi dã epistola.) JEAN: Înþeleg. (Cleopatra iese.) SCENA VI (Jean singur.) JEAN: Înþeleg?... Ba, cuc sã fiu de înþeleg eu ceva din toatã treaba aceasta!... O doamnã sau ce-i, mi-a dat o epistolã s-o dau domnului tânãr. Dar care este acela? Acum sunt la noi mai mulþi tineri. Dumnezeu ºtie darã cãruia s-o dau. Mai bine va fi dacã voi scrie numele tuturora pe câte un petec de hîrtie ºi aruncându-le în o pãlãrie, voi scoate unul ºi-apoi o sã dau scrisoarea aceluia. Prea bine. Aºa voi face... (Merge cãtre masã. Ia pana ca sã scrie.) Dar ce vorbesc eu verzi-uscate? Cum le voi scrie dacã nu ºtiu scrie!... Ce sã fac darã? Voi ieºi ºi pe care-l voi gãsi mai întâi, aceluia i-o voi da. Dacã nu va suna lui, va preda-o celuilalt. Aºa, aºa!... (Porneºte cãtre uºã.) SCENA VII (Jean ºi Ulpienescu.) JEAN: (La o parte.[ intrã Ulpienescu]) Iatã omul meu! O sã predau lui epistola. (Cu voce înaltã.) Tocmai am plecat sã te caut. ULPIANESCU: Pe mine! JEAN: Da, da.

222

I OSIF V ULCAN

ULPIANESCU: Pentru ce? Doarã ilustritatea sa, Dl Cicarescu, te-a trimis sã-mi oferi un post? JEAN: Fere’n postu! Fereascã-ne Dumnezeu sã-þi aduc eu o veste aºa de rea! Fere’n postu! Ferele se pun numai pe tâlhari iar postul, ºi mai ales postul mare, încã numai atunci e bun când e trecut. ULPIANESCU: Tu, imbecile... JEAN: Eu în Beciu. N-am fost de când sunt pe lume. Dar pentru ce vrei sã mã trimiþi acolo, Toadere? ULPIANESCU: Toader eºti tu. (Cu emfazã.) Eu sunt Tarquiniu Superbu Ulpianescu. JEAN: (Cu aceeaºi emfazã.) Varzã-acrã. ULPIANESCU: (Serios.) Mãi, despre asta sã nu mai cutezi a face menþiune! JEAN: Minciunã! Dar asta nu e minciunã. O ºtie tot satul. ULPIANESCU: Apoi, ºtie, dar acuma îþi poruncesc silenþiu. JEAN: Sila? Nu trebuie sã-mi faci silã. Voi tace eu ºi fãrã asta. Cel puþin, dacã vei ajunge domn mare, mã vei ajuta ºi pe mine. ULPIANESCU: Da, da. Însã ziseºi cã ai plecat sã mã cauþi. Ce vrei darã sã-mi spui? JEAN: Nimica. ULPIANESCU: Aºadar, pentru ce ai voit sã mã cauþi? JEAN: Pentru ca sã-þi dau aceastã epistolã. (O scoate din buzunar.) ULPIANESCU: Epistolã? JEAN: Da ºi încã frumuºicã. În asta ºtiu cã nu este vorbã nici de fere, nici de postu. ULPIANESCU: Cine þi-a dat-o? JEAN: De bunã seamã nu niºte cicari de unde ai aºteptat, ci o fiinþã mai drãgãlaºã. ULPIANESCU: Cine, cine? JEAN: O damã frumoasã. ULPIANESCU: O damã frumoasã? Care? Ilustritatea sa, magnificenþia sa, spectabilitatea sa sau doarã mãria sa?

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

223

JEAN: Una din aceste. ULPIANESCU: Însã care? JEAN: Care?... Una cam aºa. (Aratã prin mimicã statura ºi talia Cleopatrei.) Una care umblã cam aºa. (Imiteazã mersul ei.) În sfârºit, una... Dar iatã, ceteºte scrisoarea. (I-o predã. Ulpianescu citeºte.) Aºadar, dtale îþi suna? ULPIANESCU: Da, da. JEAN: Apoi, sã-þi fie darã de bine! (Iese.) SCENA VIII (Ulpianescu singur.) ULPIANESCU: Tot am auzit eu cã cel ce s-a nãscut în luna þapului trebuie sã ajungã odatã om mare ºi fericit. Prim-cancelist notarial acuma, dar cine ºtie ce voi mai putea fi în viitor? Iatã ºi acuma, tocmai de acolo îi surâde norocul, de unde nu l-am aºteptat. Eu m-am dus sã prind cicari ºi am dat de un peºte de aur, de-o mreanã, cum îi zic în satul meu. Ian sã mai citesc epistola! (Citeºte.) „Domnule! Pentru ce eºti aºa de rece faþã de mine? Un amor constant ar recompensa apropierea dtale. Dacã vrei sã ºtii cine sunt? Uitã-te care dintre damele de aici va purta azi în pãr o floare galbenã!” (Vorbeºte.) Nici o subscriere! Dacã cineva mi-ar spune cã oarecare mi-a scris-o, i-aº dãrui îndatã toate datoriile mele!... Dar, ian sã meditãm niþel ºi sã vedem care a putut-o scrie!?... Domniºoara Veronica?... Se poate. Desigur, a observat cã sunt un bãiat frumuºel, desigur, mai frumos decât Aureliu... Dar nu! Nu pot crede asta. Atunci ea, desigur, m-ar fi destins ºi în trecut. Însã ea nici nu mã vedea. Alta va fi scris darã epistola... Rucsanda? Nu zic ba. Când m-a vãzut pentru prima oarã, a aruncat pe mine niºte ochi ca ºi pisica când

I OSIF V ULCAN

224

vede lapele. Dar totuºi nu poate sã fie dânsa scriitoarea epistolei, cãci în cazul acesta, desigur, ar fi într-ânsa câteva cuvinte întortocheate... Cleopatra? Nu cred. Asta predicã tot virtute ºi moral!.. Cine darã? Desigur, Virginia. M-a vãzut copila ºi farmecele mele au ºi cucerito. Aºa va fi... Vezi, vezi, vezi ce norocos sunt eu. Cu cicariul cel mic voi prinde ºi pe cel mare, apoi o sã ajung domn mare ºi nu va trebui sã lucrez nimica... Ce bine ar fi!... Însã, dacã totuºi nu ea a scris epistola... Ei bine, vom vedea acuºi care va avea în pãr o floare galbenã?! (Iese.) SCENA IX (Virginia singurã.) VIRGINIA: [Intrând.] Curios! Tot am auzit cã bãrbaþii sunt necredincioºi ºi schimbãcioºi ºi, iatã, mam convins!... De când ne aflãm aici, Arcadiu parcã s-a strãmutat cu totul, parcã amorul pentru mine i s-a stins cu desãvârºire. Mã necunoaºte. ªi pentru cine? Pentru Veronica. Ciudat gust mai au ºi bãrbaþii câteodatã! Sã prefere el pe o sãteanã unei orãºence. Ei bine, Veronica nu este de vinã. Dar Arcadiu? Îi voi scrie o epistolã dojenindu-l cã mã neglijã ºi îi voi oferi pace. (Scrie.) Dacã nu va grãbi a o primi, îl voi pedepsi. Voi primi curtenia lui Aureliu care parcã s-a înamorat de mine, cãci de alaltãieri petrece tot în jurul meu. (Trage clopoþelul.) SCENA X (Virginia ºi Jean.) VIRGINIA: Iatã o scrisoare. Predã-o spectabilului domn... JEAN: Înþeleg. (Virginia iese.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

225

SCENA XI (Jean singur.) JEAN: Iarãºi o scrisoare!... Damele acestea de la oraº, precum se vede, n-au alt lucru decât sã scrie la epistole... Zãu, nu ºtiu ce vor domnia lor... Doarã nu ºi-au pus în gând sã mã-mbete!... Ei bine, iat-o aice în mânã, negru pe alb... Dar cui s-o dau? Spectibalului domn?... Dar carei acela?... Cicarescu? Nu. Acela-i magfinicenþia... Ilutianu? Acela-i ilutiu-saratu... Ci ce darã?... De bunã seamã, Movilescu... Da, da... Acum mi-aduc aminte bine când stãpânul meu mi-a spus cã Movilescu e spectibal... Ce bine cã am aºa minte bunã... În locul meu, un servitor prost ar fi putut sã facã mare încurcãturã... haidem la domnul Movilescu. (Iese.) SCENA XII (Cleopatra, Virginia,Veronica, Iustinian ºi Sempronescu.[Intrând.]) CLEOPATRA: (Cãtre ele.) Ah! Scumpele mele, tare vam dorit. Cum vã aflaþi? Parcã amândouã sunteþi indispuse. (Damele se uºoriazã pe divan, Cleopatra în mijloc; tinerii ocupã loc la cele douã capete ale divanului, Iustinian lângã Virginia, Sempronescu lângã Veronica.) VIRGINIA: Din contrã, draga mea, eu mã aflu foarte bine, ca todeauna, cãci ºi dacã am câteodatã vreo neplãcere oarecare, nu-i prea dau o importanþã mai mare, o desconsider ºi aºa nu-mi prea cauzeazã multã tulburare. (Priveºte de-a furiºu spre Sempronescu.) CLEOPATRA: Fericitã naturã! (Aruncã o cãutãturã spre Aureliu.) IUSTINIAN: Eu încã sunt de pãrerea domniºoarei Virginia. Niciodatã nu trebuie sã ne impresionãm de cele petrecute în jurul nostru, ci sã considerãm toate

226

I OSIF V ULCAN

dupã adevãrata lor valoare. A uita durerile trecutului, a cãuta recompensã ºi alinare unde le gãsim, a profita de plãcerile prezentului ºi a nu ne pãsa mult de viitor, iatã filosofia vieþii! VERONICA: Vederile filosofice ale dtale nici decât nu-mi convin. IUSTINIAN: Îmi pare foarte rãu. Cauza, desigur, e cã damele ºi la aprecierea tezelor filosofice pornesc dotdeauna din punctul de vedere al inimei. Dacã voim sã fim pe deplin fericiþi, nu trebuie sã ascultãm numai ºoaptele inimei. CLEOPATRA: Bine zici. SEMPRONESCU: Sã-mi fie permis a reflecta amicului meu Aureliu, deºi doamna Cleopatra a aprobat sentenþia lui, cã eu nu consimt. Dacã la crearea fericirii noastre nu ne consultãm ºi inima, fericirea aceea nici nu poate sã fie deplinã. VERONICA: Foarte bine vorbeºti, domnule! VIRGINIA: Bine, bine, dar voi alunecarãþi pe un teren unde nu vã pot urmãri. Intrarãþi într-o disputã filosoficã. Lãsaþi-o naibei. Haideþi sã ne petrecem. IUSTINIAN: Prea bine. Sã dansãm! SEMPRONESCU: Sã dansãm. (Cãtre Veronica.) Domniºoarã, sã am onoarea la valsul prim. VIRGINIA: Sã nu dansãm! VERONICA: Nu, nu! Vom dansa desearã. CLEOPATRA: Eu vã propun altceva. Un mic concert. Sã rugãm pe excelenta noastrã pianistã Virginia sã ne cânte ceva. IUSTINIAN: Eu mã alãtur la aceastã cerere. VERONICA: ªi eu. VIRGINIA: (La o parte.) Numai Arcadiu tace! (Cu voce înaltã.) Vã mulþumesc de invitare ºi iatã nu las sã mã rugaþi mult timp. (Se pune la pian. Iustinian merge lângã ea sã-i întoarcã notele. IUSTINIAN: Sã trãiascã!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

227

VIRGINIA. (Începe a executa o piesã scurtã.) ªi Arcadiu nu-mi grãieºte nici un cuvânt, parcã nu mi-ar fi primit epistola. VERONICA: (La o parte.) Aureliu nici nu mã vede. El nu numai nu mã mai iubeºte, dar tocmai mã urãºte. CLEOPATRA: (La o parte.) Aºa batjocurã încã n-am pãþit. Ceea ce n-am fãcut în viaþa mea niciodatã, i-am scris epistola, oferindu-i amorul meu. ªi iatã, el mi-l refuzã. Nici nu vrea sã mã cunoascã... Sau doarã n-a primit epistola mea... Sau nu vede semnalul, floarea galbenã în pãrul meu. (O tocmeºte cu mâna, întorcându-se cãtre Iustinian.) Domnule Iustinian! Ian poftiþi puþintel aici! IUSTINIAN: Cer scuzele mele, dar acum nu pot. Tocmai trebuie sã întorc foaia. CLEOPATRA: (La o parte.) Întoarce-te-ai cu capul în sus! Când îl chemam, nici nu se miºca, – nu-i acesta ofensã? Ei bine, m-oi rãzbuna. VIRGINIA: (La o parte.) Cu ce plãcere converseazã Aureliu cu Veronica, dar la mine nici nu se uitã. VERONICA: (La o parte.) Aureliu îi ºopteºte! Oare ce? IUSTINIAN: (La o parte.) Veronica, precum vãd, totuºi se ºtie mângâia. SEMPRONESCU: (La o parte.) Dar gluma prea se îngroaºã. Fratele Aureliu, precum observ, îºi joacã foarte natural rolul sãu. Virginia încã nu pare a fi strãinã de terenul sãu. VIRGINIA: (Sculându-se de la pian, cei de pe scenã, afarã de Sempronescu, aplaudã.) Vã mulþumesc. (La o parte.) Numai Arcadiu nu dã nici un semn de plãcere. Ei bine, primesc mãnuºa! (Cu voce naltã.) Haidam sã ieºim în grãdinã, cãci mie-mi place acolo. Domnule Iustinian. (Îi întinde mâna. Iustinian îi oferã braþul ºi ies ambii înainte. Sempronescu iese de braþ cu Veronica.)

I OSIF V ULCAN

228

SCENA XIII (Cleopatra, apoi Ulpianescu.) CLEOPATRA: Uf! Nu mai pot de ciudã!... Un tânãr, cãruia eu îi fac o declaraþie de amor, într-atâta sã mã desconsidere!... În zadar i-am scris epistola, în zadar am pus floarea galbenã în vederea lui, în zadar au fost toate ochirile mele... Rãzbunare, rãzbunare! (Stã cu spatele cãtre uºã.) ULPIANESCU: (Intrând, la o parte.) O florare galbenã în pãr, iatã dama care mi-a scris ºi pe care o caut... Dar asta nu e Virginia, ci doamna Movilescu care pe toatã lumea o cârteºte... Ei bine, ce mã priveºte!... Cine ºtie la ce-mi va fi bunã ºi aventura aceasta!? (Se duce încet pânã la Cleopatra ºi la spatele ei îngenuncheazã.) Adorabilã fiinþã, iatã-mã-s târât la picioarele dtale! CLEOPATRA: (Speriatã.) Cine eºti dta? ULPIANESCU: Omul cel mai fericit de pe faþa pãmântului. CLEOPATRA: Fugit-ai din casa nebunilor. ULPIANESCU: Ba nu. De acum înainte mã vor duce acolo, de cumva nu vei realiza visul meu. CLEOPATRA: Ce vis? ULPIANESCU: Un vis ce ºi-l creeazã fiecare om în tinereþe, când mintea-i e dusã printre pruni ºi vrea sã culeagã flori de cuc. Un vis de fericire. Visul meu este de-a ajunge domn mare cu-o avere ºi mai mare ºi de-a nu lucra nimic. Nu-mi place lucrul de fel. CLEOPATRA: Precum vãd, dta desigur vei fi dus acolo unde ziseºi mai nainte, cãci ºi pânã acuma îþi lipsea o doagã. ULPIANESCU: Dacã mi-ar lipsi, n-aº putea sã deosebesc aºa de bine adevãrata frumuseþe de cele închipuite; nu te-aº fi ales dintre toate damele pe dta sã-þi aduc tributul devotamentului meu.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

229

CLEOPATRA: (Alinatã.) Vãd cã la complimente te pricepi. Te rog, scoalã-te, cãci poate sã vie cineva ºi near gãsi în o poziþiune foarte compromiþãtoare pentru mine! ULPIANESCU: Nu! Mai bine sã mã prefac o statuie de sare, decât sã mã scol de-aici, pânã ce nu voi avea sentinþa de graþie de pe buziþele tale. CLEOPATRA: Ei bine, te iert. ULPIANESCU: Nu de asta e vorba. Spune-mi cã primeºti devotamentul meu, cã nu vei refuza amorul ce þi-l ofer... CLEOPATRA: (Cu mânie.) Domnule, uiþi stima ce bãrbatul datoreazã unei femei? Faci abuz de întrevederea noastrã singuraticã... ULPIANESCU: N-ai decât. Mã servesc numai de dreptul meu. ªi acest drept mã îndeamnã sã-þi spun: doamnã, eu te iubesc! CLEOPATRA: (Cu mânie ºi mai mare.) Dta eºti un impertinent! ULPIANESCU: Amorul adevãrat nu cunoaºte piedici. De multe ori luptã chiar ºi cu moartea. Niciodatã nu considera murul despãrþitor clãdit de lume ºi de eticheta acesteia. CLEOPATRA: (Cu mânia crescândã.) Dar dta uiþi cine eºti ºi cu cine vorbeºti! ULPIANESCU: Ba nu! Lipsit de minte ce sânt, prin graþiile dumitale, totuºi ºtiu ºi simt cã sunt numai un fir de iarbã comunã pe lângã o floare minunatã ce eºti; sunt un vierme ticãlos, iar dta un cedru din Liban; sunt un (la o parte.) doamne ajutã ºi-mi spune cã ce mai sunt, cãci cu graba nu-mi toacã prin cap nici o idee! CLEOPATRA: (Mai alinatã.) Bine, bine, dar cum cutezi a-þi înãlþa ochii la mine? ULPIANESCU: Întreabã floarea cum cuteazã sã iubeascã soarele care o sãrutã cu razele sale? Întreabã râul cum cuteazã sã iubeascã stânca, la a cãrei

230

I OSIF V ULCAN

picioare plânge suspinând? Întreabã... (la o parte.) zãu, întreabã pe oricine, cã mai degrabã îþi va putea spune, ceea ce mie în ora trecutã încã nici prin minte nu mi-a plesnit. CLEOPATRA: (Alinatã.) Sã nu zici cã eu sunt rãzbunãtoare. Iatã, eu îþi iert aceastã îndrãznealã. ULPIANESCU: ªi prin urmare, nu condamni amorul meu? O, cât de fericit sunt acuma! CLEOPATRA: N-am zis aceasta. Ceea ce nu condamnãm, încã nu aprobãm. ULPIANESCU: Dar cel puþin pot spera. Eu sunt gata sã aºtept ºi o sutã de ani... Ba nu! Termenul acesta va fi prea lung... Voi aºtepta cincizeci de ani... Dar ºi acesta va fi prea mult. (La o parte.) Ne-am prea zbârci pânã atuncea... (Cu voce înaltã.) Decide dta cât timp trebuie sã mai aºtept! CLEOPATRA: N-ai sã aºtepþi nici un minut. ULPIANESCU: (Sare în picioare.) Aºadar, mã iubeºti! CLEOPATRA: Dta uiþi cã eu am bãrbat. ULPIANESCU: Ba nu, tocmai asearã am vorbit cu dânsul, cerându-i partinirea la obþinerea unui post. CLEOPATRA: ªi totuºi, ai curaj sã-mi vorbeºti de amor! ULPIANESCU: Dar cum sã n-am, doamnã, dacã dta m-ai încurajat?! CLEOPATRA: Eu? ULPIANESCU: Da. Au nu îþi aduci aminte cã dta m-ai autorizat la acest pas? CLEOPATRA: Eu? ULPIANESCU: Desigur. ªtii bine cã m-ai acuzat de rãcealã faþã de dta ºi ai adaus cã un amor constant ar recompensa apropierea mea cãtre dta. Îþi mãrturisesc sincer cã, dacã nu vedeam toate acestea negru pe alb înaintea mea, nu cutezam a mã apropia de dta, ºtiind prea bine cã în loc de un amor fierbinte, apropierea mea ar fi fost recompensatã: de o sfântã palmã. Dar fiindcã dta m-ai chemat la aceastã convorbire...

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

231

CLEOPATRA: Nu-i drept! ULPIANESCU: Mi-ai indicat chiar ºi semnul dtale, floarea galbenã în pãr. Iatã-o-ai! CLEOPATRA: (La o parte.) Doamne sfinte! Epistola menitã lui Aureliu a ajuns în mâinile acestuia. (Cu voce naltã.) E minciunã! ULPIANESCU: (Scoþând hârtia din buzunar.) Uite-te aici. Mai poþi nega? CLEOPATRA: Cum a ajuns scrisoarea aceea în mâinile dtale? ULPIANESCU: Jean mi-a dat-o. CLEOPATRA: Dobitocul!... Ce-a fãcut!... A smintit adresa... ULPIANESCU: Aºadarã, a fost adresatã altuia. CLEOPATRA: Da, bãrbatului meu. ULPIANESCU: Nu voi sã mã faci prost! Cine a mai auzit ca soþia sã scrie bãrbatului o epistolã de amor?! CLEOPATRA: Ei bine, ce te priveºte oricui a sunat! ULPIANESCU: Dar predicile de virtute? Dar vorbele cele multe despre moralã? Dar cârtirea lumei întregi? Toate le-ai uitat când ai scris aceste ºire? CLEOPATRA: Ei bine, ce vrei cu mine? Eºti dta confesorul meu, ca sã vii a mã dojeni? Am greºit, ºi iatã mi-am ºi cãpãtat pedeapsa. Cred însã cã eºti bãrbat ºi nu vei rãspândi în publicitate aceastã întâmplare. ªi deosebit, nu vei împãrtãºi bãrbatului meu nici o vorbã din cele petrecute acuma între noi. ULPIANESCU: În privinþa asta, poþi fi liniºtitã. CLEOPATRA: Aºadar, înapoiazã-mi scrisoarea ce numai din greºealã a ajuns la dta. ULPIANESCU: Sã mã ierþi, prea onorabilã doamnã, dar nu pot sã fac aceasta. CLEOPATRA: Pentru ce? ULPIANESCU: Pentru cã vreau sã am la mine o asigurare cã în viitor te vei purta altfel. CLEOPATRA: Ce insultã!

232

I OSIF V ULCAN

ULPIANESCU: Aceastã scrisoare mi-a servit drept moderator pentru focul de cârtire al dtale. De câte ori voi auzi cã Dta vei avea plãcerea a critica purtarea altora, voi scoate-o ºi voi zice: Modereazã-te, Doamnã! Ea îmi va fi cheiþa cu care voi închide buziþele cele picante ale dtale. CLEOPATRA: Eºti neruºinat! ULPIANESCU: Nicidecât. Din contrã, am sã deviu un binefãcãtor al societãþii în care trãieºti ºi dta. De acuma înainte, nu vom mai auzi istorii picante, nãscocite pentru compromiterea altora, ci vom trãi toþi în pace ºi liniºte deplinã. CLEOPATRA: Înapoiazã-mi scrisoarea! ULPIANESCU: Nu crede sã mã pot lipsi aºa uºor de acest document preþios! ªi de cumva þi l-aº reîntoarce, numai pe un preþ mare aº face aceea, þi-aº cere o recompensã egalã. CLEOPATRA: Dta eºti lipsit de orice sentiment cavaleresc. ULPIANESCU: Se poate. CLEOPATRA: Eºti un bandit! ULPIANESCU: Sunt mai mult cu o literã. Sunt bandist. Aparþin ºi eu micii orchestre înfiinþate de curând în comuna noastrã. CLEOPATRA: Ei bine, ce vrei? Bani? Spune-mi cât sã-þi dau? Sã-mi rãscumpãr proprietatea mea. ULPIANESCU: Nu-mi trebuie nici un cruceriu. CLEOPATRA: Ce vrei darã? ULPIANESCU: Un lucru mic. Roagã pe bãrbatul dtale sã-mi mijloceascã undeva vreun post ºi în momentul în care voi primi decretul, îþi voi restitui aceastã scrisoare. CLEOPATRA: (Privind pe fereastrã.) Ah! Bãrbatul meu! ULPIANESCU: Primeºti? CLEOPATRA: Primesc! (Iese iute.) ULPIANESCU: Ce profet bun am fost! Am spus cã cine ºtie la ce va folosi ºi aceastã aventurã!? ªi iatã

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

233

cum s-a realizat! Sunt sigur cã în timp scurt voi cãpãta un post bun, voi fi domn ºi nu va trebui sã lucru nimica! (Iese.) SCENA XIV (Movilescu singur. [Intrând.]) MOVILESCU: Iatã-mã-s ºi eu încurcat într-o aventurã de care nici n-am visat... Jean mi-a adus epistola de amor... ªi de la cine... El mi-a spus cã de la spectabila doamnã, va sã zicã de la Rucsanda... Zãu, n-aº fi crezut asta despre ea... Însã dracul nu doarme... Sãrmane Ilutianu, te compãtimesc, frate, tu gândeºti cã soþia ta nu s-ar putea abate de pe calea virtuþii, pe când ea aspirã la aventuri de amor... Te compãtimesc!... Eºti un om înºelat!... Ce fericitãi soarta mea, în asemãnare cu a ta... Eu am o soþie bunã, iubitoare ºi credincioasã... Ea n-ar fi capabilã sã facã aºa ceva... Cleopatra mea e modelul virtuþii... Ei bine, tocmai din cauza aceasta nici eu n-o pot înºela. Conºtiinþa m-ar acuza grozav... Am venit sã mã întâlnesc cu Rucsanda, însã nu pentru ca sã încep a þese cu dânsa firele unui amor, ci ca sã-i spun verde cã purtarea ei nici decât nu e convenabilã; deci sã se pocãiascã ºi în viitor sã-ºi iubeascã bãrbatul cu mai multã credinþã... Sãrmane Ilutianu, te compãtimesc! SCENA XIV (Movilescu ºi Rucsanda. [Intrând.]) RUCSANDA: Bunu ciuru! MOVILESCU: (La o parte.) Vrea sã zicã: bonjour! (Cu voce înaltã.) Bunã sã-þi fie inima, doamnã! RUCSANDA: Merci!

234

I OSIF V ULCAN

MOVILESCU: (La o parte.) Vrea sã zicã: merci! (Cu voce înaltã.) Dar sã vorbim româneºte, doamnã! Numi plac franþuziturile aceste! Iatã, eu am venit. RUCSANDA: Îmi pare bine cã te pot întempla! MOVILESCU: (La o parte.) Adicã: contempla! (Cu voce înaltã.) Dar nu ºtiu de unde sã încep, de unde sã iau cuvinte, cãci mã aflu sub impresiunea unei surprinderi ºi mirãri mari. RUCSANDA: Cum aºa? MOVILESCU: Dta mi-ai cauzat o perplexitate mare. Respectatã cum ai fost din partea mea, n-aº fi putut crede aºa ceva despre dta. RUCSANDA: Dar ce-i, pentru Dumnezeu!? MOVILESCU: (La o parte.) Cum se preface, fãþarnica, parcã ar fi nevinovatã. (Cu voce înaltã.) Aceea cã dta, nesocotind cuviinþa ºi morala, uitând poziþiunea dtale ºi înfruntând demnitatea sexului dtale, ai alunecat pe un teren compromiþãtor. RUCSANDA: (Speriatã.) Ce zici? Nu înþeleg nimica. Mã pui în mare constituþiune. MOVILESCU: Doarã confusiune. Cu atât mai rãu cã te prefaci. Dacã în loc de aceasta þi-ai fi recunoscut greºeala cu sinceritate, te-aº fi iertat, cãci te-aº fi putut scuza mai uºor. Dar astfel, cautã sã-þi zic cã ceea ce ai fãcut nu se cade. RUCSANDA: Dar ce-am fãcut? MOVILESCU: Ai înºelat pe bãrbatul dtale. În faþã-i zici cã-l iubeºti, iar în absenþa lui îl trãdezi. RUCSANDA: Eu? MOVILESCU: Nu te sfieºti a scrie epistolã de amor unui bãrbat. ªi ca pãcatul sã fie mai mare, alegi pe un bãrbat însurat. Astfel, nu numai nefericeºti pe soþul dtale, dar încã mai vii sã scurtezi ºi viaþa unei femei, soþie iubitoare ºi amicã a dtale. RUCSANDA: Domnule, dta îmi faci o insulã! MOVILESCU: Ba nu-þi fac nici o insultã, ci spun numai adevãrul.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

235

RUCSANDA: Eºti un calumniator! MOVILESCU: Nu sunt calumniator! SCENA XVI (Cei de mai nainte ºi Ilutianu.) ILUTIANU: Dar ce-i? Ce s-a întâmplat între voi? Aºa strigaþi încât toþi trecãtorii se opresc pe stradã. MOVILESCU: Nimica tot. RUCSANDA: Ba nu! Nu-i nimica, ci un lucru foarte mare! Domnul acesta, stimatorul meu ºi prietenul tãu, pânacuma, ºi-a iertat a mã batjocori! A venit sã-mi atace onoarea, zicând cã eu te-am înºelat, m-am fãcut necredincioasã ºi am scris epistolã de amor unui bãrbat cu muiere. Grozav! (Începe a plânge.) ILUTIANU: Liniºteºte-te, dragã. Retrage-te în odaia lateralã, pânã atunci voi regula eu chestiunea cu insultatoriul tãu. RUCSANDA: (Ieºind.) Statistica! ILUTIANU: Satisfacþie! Nu te teme, vei avea-o! (Ea iese.) SCENA XVII (Movilescu ºi Ilutianu.) ILUTIANU: Ei bine, ce zici la toate aceste? MOVILESCU: Te compãtimesc, amice. Tu eºti înºelat. Ceea ce am zis soþiei tale e un adevãr. ILUTIANU: Cu ce poþi dovedi? MOVILESCU: Cu aceea cã bãrbatul cãruia i-a scris dânsa epistola de amor sunt eu! ILUTIANU: Tu? MOVILESCU: Da. Primind-o, scopul meu a fost ca numai s-o dojenesc, dar þie sã nu-þi împãrtãºesc nimica. Ei bine, fiindcã dânsa a aflat cu cale a se scuza la tine prin o acuzare contra mea, iatã am fost silit a-þi descoperi adevãrul. Te compãtimesc, amice, dar n-am ce face.

236

I OSIF V ULCAN

ILUTIANU: Îmi vine sã nu cred. Cine þi-a predat epistola? MOVILESCU: Jean. Întreabã de el, dacã nu crezi! (Trage clopoþelul.) SCENA XVIII (Movilescu, Ilutianu ºi Jean. [Intrând.]) ILUTIANU: Cine þi-a dat azi o epistolã. JEAN: Magfinicenþa doamnã. MOVILESCU: Soþia mea? JEAN: Da, da! MOVILESCU: ªi cui i-ai dat-o? JEAN: Domnului Ulpianescu. Acestuia i-a sunat. S-a ºi bucurat când a primit-o. Îndatã a pornit la magcifinenþa doamnã. MOVILESCU: Aºa? JEAN: Sã mã fac un dascãl român, de nu s-a întâmplat aºa! ILUTIANU: (Cãtre Movilescu.) Te compãtinesc, frate. SCENA XIX (Cei de mai nainte ºi Cicarescu cu Ulpianescu. [Intrând.]) MOVILESCU: (Cãtre Ulpianescu.) Chiar bine cã vii! Dta ai cãlcat în picioare onoarea familiei mele! Îmi vei da satisfacþie îndatã. CICARESCU: Mai modereazã-te, frate! Sã dezbatem chestiunea cu sânge rece. Poate cã este numai o micã neînþelegere la mijloc. MOVILESCU: Nu mã-nvoiesc la nici o amânare. Vreau o satisfacþiune numaidecât. ILUTIANU: Dar cel puþin pânã atuncea trebuie sã te moderezi, pânã ce vei descurca treaba noastrã. Ai afirmat cã ai primit o epistolã de la soþia mea. Adevereºte dar! MOVILESCU: Numaidecât! (Scoate epistola.) Jean! Cine þi-a dat epistola aceasta?

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

237

JEAN: Spectibela... Ba nu!... Macricenta... Ba nu!... Ilutriu-trala domniºoarã... Ba nu!... Iertaþi-mã domnilor, dar nu ºtiu porecla dupã tituluº. ILUTIANU: Dar a cui doamnã? JEAN: (Arãtând spre Cicarescu.) Sã mã ierþi, domnule. Tituluºiul nu þi-l pot învãþa. Dar atâta ºtiu cã fiica dtale mi-a predat epistola. CICARESCU: Minþi! JEAN: Sã nu am parte de nici un ciocan de rachie dacã minþesc! CICARESCU: (Cu mânie crescândã.) Unde-i scrisoarea aceea? MOVILESCU: (O predã.) Iatã! CICARESCU: (La o parte.) Grozav! E scrisoarea fiicei mele! (Cu voce înaltã cãtre Jean.) ªi cui a trimis-o? JEAN: Mi-a zis s-o predau spectabilului domn! CICARESCU: (Cãtre Ilutianu.) Va sã zicã, Jean a greºit adresa, neºtiind bine titulele noastre. Aºadar, epistola era menitã dtale, spectabile domnule Ilutianu. Prin urmare seducãtorul eºti dta! (Furios.) Ei bine, demnitatea mea nu-mi permite a lãsa nici un moment atacatã onoarea fiicei mele. Îmi vei da o reparaþiune numaidecât. ULPIANESCU: Modereazã-te, ilustrissime domnule! Sã dezbatem chestiunea cu sânge rece! Poate cã nu este decât o micã neînþelegere la mijloc! CICARESCU: Cautã-þi de treabã ºi taci! Haidem! (Cicarescu, Ilutianu ºi Movilescu ies.) SCENA XX (Jean singur.) JEAN: Iatã-ne, unde am ajuns!... Toþi s-au învrãjbit ºi vreu sã se batã... ªi eu i-am încurcat pe toþi!... Spus-am cã voi pãþi aºa... ªtiut-am cã nu voi fi în stare a învãþa ºi a þine minte atâtea titulature...

I OSIF V ULCAN

238

Acuma, vedea-va domnul meu cum îi va descurca!... Eu mã ºterg d-aice! (Cortina cade.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

239

ACTUL III (Acelaºi salon, însã fãrã pian.) SCENA I (Goron singur, intrând.) GORON: În aºa stare încurcatã n-am fost decând sunt... Am gândit cã în societatea amicilor mei voi putea petrece ziua mea onomasticã cu bucurie ºi veselie... Dar iatã, dânºii toþi s-au învrãjbit, toþi vor sã se batã, sã dueleze... Fiecare m-a rugat sãi fiu secundant... În zadar m-am încercat sã-i împac. Nici unul nu m-a ascultat. Toþi sunt foarte iritaþi. Dar pentru ce? Ei mi-au vorbit de niºte epistole. Doar Jean îmi va putea da desluºire. (Trage clopoþelul.) SCENA II (Goron ºi Jean.) JEAN: Ce porunceºti, mãria ta? GORON: Ian spune-mi, ºtii tu ce încurcãturã s-a întâmplat între domnii oaspeþi ai noºtri? JEAN: Asta-i o poveste lungã, mãria ta. GORON: Povesteºte-mi pe scurt! JEAN: Poveste lungã ºi s-o povestesc pe scurt? Mã tem cã din poveste n-ar rãmâne nici de veste. Ca ºi când mi-ai da un ciocan de rachie ºi a-i pofti sãl beau dintr-o înghiþiturã. Pe scurt nu pot, cãci sunt de tot încurcat. GORON: ªi tu?

240

I OSIF V ULCAN

JEAN: Cum sã nu? Încurcãtura mea a nãscut încurcãtura domnilor oaspeþi. Eu am fost meºterul, vestitul meºteru-stricã. GORON: Doarã ai fãcut ceva mãgãrie? JEAN: Întocmai precum m-ai învãþat. Eu nu-s de vinã. Mãria ta eºti pricina. Þi-am spus din capul locului cã nu voi fi în stare a învãþa titulele cele ciudate. Chiar aºa s-a ºi întâmplat. M-am încurcat în ele ºi am pãþit ca gãina buguitã. În urmã n-am ºtiut unde îmi stã capul ºi am fãcut o încurcãturã din care nu ºtiu cum vom ieºi. GORON: Dar ce ai fãcut? JEAN: Sã-þi povestesc darã! SCENA III (Goron, Jean, Iustinian ºi Sempronescu.[ultimii doi intrã]) GORON: Tocmai bine cã veniþi. Ascultaþi ºi voi ce confesiune a fãcut Jean. SEMPRONESCU: Ah! Jean e un fecior isteþ. Desigur, va fi fãcut vreo glumã bunã. JEAN: Glumã ºi nu prea. SEMPRONESCU: Cum aºa JEAN: Aºa cã mã cam usturã pielea, parcã ar presimþi bãtaia. GORON: (Râzând.) Vei ºi cãpãta-o dacã nu vei scoate treaba la cale. JEAN: Nu fi aºa darnic, mãria ta. Nu mã simt vrednic de atâta bunãtate. IUSTINIAN: Ei bine, vorbeºte! Ce ai fãcut? JEAN: Magcifilenta doamnã a scris o epistolã ºi m-a rugat s-o predau spectibalului domn; eu însã, neºtiind bine care ce titulã are, am greºit adresa ºi am dat-o domnului iluutiu-trei-crai. Dar greºala mea s-a descoperit. Acuma sactibelul domn e tot foc ºi pârjol, s-a mâniat rãu pe ilutiu-tricã ºi vrea sã

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

241

se batã cã pentru ce a primit el epistola dacã n-a sunat lui? Dar asta-i cale-vale! GORON: Mai este încã ceva? JEAN: Mai, zãu. Magniligenþia a aflat cã soþia lui a scris epistola unui bãrbat strãin. El, darã, s-a certat grozav nu numai cu spictabelul domn, dar încã ºi cu ilutiu-trita. Vrea sã se batã cu amândoi. SEMPRONESCU: Într-adevãr, curioasã poziþiune pentru bietul Movilescu. Nu mi-ar place sã ajung în starea lui. JEAN: Dar încã nu-i gata povestea. GORON: Tot mai este încã ceva? JEAN: Mai, zãu! Dacã m-apuc sã fac eu lucruri înþelepte, nu mã las cu una, cu douã, ci fac un ºir întreg de ele. Am mai fost încã la una poºtaº. SEMPRONESCU: Cã bine au fost dispuse damele acestea de a scrie epistole! Nu în zadar am auzit cã femeilor le plac corespondenþele. Ei bine, care a fost a doua? De bunã seamã, doamna Ilutianu. JEAN: Ba nu. IUSTINIAN ºi SEMPRONESCU: Care darã? JEAN: Tocmai asta mi-a fost greºeala, cã am spus aceluia cãruia am predat-o, cã e de la spictabila, pentru cã n-am ºtiut bine titula domniºoarei care mi-a dat-o. SEMPRONESCU: Domniºoara? IUSTINIAN: Care? JEAN: Domniºoara Virginia. SEMPRONESCU: (Sãrind în picioare.) Minþi! JEAN: Sã mã fac executor de dãri dacã nu grãiesc adevãrul! IUSTINIAN: Modereazã-te, Arcadie! Cine ºtie ce glumã va ieºi din aceastã împãrtãºire? SEMPRONESCU: (Cãtre Jean.) ªi cui i-ai trimis-o? JEAN: Aici iarã m-am caimacit. Iarãºi am greºit titula. Eu am predat epistola lui Ulpianescu... SEMPRONESCU: ªi apoi?

I OSIF V ULCAN

242

JEAN: Mai târziu am bãgat de seamã cã aceea era menitã domniºorului Aureliu. IUSTINIAN: (Uimit.) Mie? JEAN: Da, da! SEMPRONESCU: Þie, þie! (Cu ironie.) Dar modereazãte! Iatã cã gluma a ieºit la ivealã. GORON: Dar gluma prea s-a îngroºat. IUSTINIAN: Nu înþeleg nimica din ea. SEMPRONESCU: (Serios.) Cu toate acestea, trebuie sãmi dai o explicaþie. Când þi-am propus gluma de a excita gelozia mireselor noastre, m-am încrezut în tine, în caracterul tãu, în onestitatea ta. Dar se vede cã m-am înºelat. Tu ai abuzat de încrederea mea! IUSTINIAN: Arcadie! SEMPRONESCU: Trebuie sã-mi dai satisfacþiune! GORON: Iar eu pretind o lãmurire. Vreau sã ºtiu cã fiitorul meu ginere, ce corespondenþã poate sã întreþinã cu o fatã strãinã! SEMPRONESCU: Satisfacþiune! GORON: ªi mie, cãci ai pãtat onoarea familiei mele. Ai compromis pe fiica mea. IUSTINIAN: Bine, vã stau la dispoziþiune! Veniþi la domniºoara Virginia. Dânsa vã va putea da desluºirea cerutã! SEMPRONESCU: Sã mergem! (Sempronescu, Goron ºi Iustinian ies.) SCENA IV (Jean singur.) JEAN: Taci cã-i bine!... Dintr-o încurcãturã în alta ºi mai mare!... Pe când am gândit sã desluºesc toatã treaba, am încurcat-o ºi mai tare... Acuma nu numai ceilalþi domni stau sã se ieie de cap, dar încã ºi aceºtia s-au învrãjbit... De bunã seamã, iarãºi am greºit titulele... Mânca-le-ar

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

243

vârcolacii!... Acuma darã toþi stau gata sã se ieie în dinþi... Numai eu am rãmas în pace... Dar de voi rãmâne încã mult în starea aceasta, nici de mine nu stau bine... trebuie sã-mi pierd minþile!... (Iese.) SCENA V (Ulpianescu singur. [intrând]) ULPIANESCU: Am umblat sã-mi capãt un post ºi, iatã, m-am ales cu un duel!... În loc sã ajung domn mare, încât sã nu lucru nimica, ci sã ºed numai pe divan fumând din ciubuc ca un boier: iatã trebuie sã alerg pe câmpul luptei, sã mã bat cu un vrãjmaº care e tot venin ºi foc, care vrea sã mã prãpãdeascã... ªi în cazul cel mai bun, dacã nu va reuºi a mã expedia în lumea cealaltã, cel puþin mã va batjocori, mã va face de ocarã, de râsul lumei; îmi va tãia nasul. ªi atunci, toþi oamenii îmi vor putea zice, cu tot dreptul, cã sunt fãrã nas... Sau îmi va tãia o ureche. Aoleu Doamne, cum voi mai merge apoi eu numai cu o ureche sã fac curte în toatã duminica la fata protopopului din Burta-Mare, la blânda ºi drãgãlaºa Angelica, sufletul vieþii mele!?... Cã dacã vom duela, desigur voi pãþi aºa; pentru cã eu de când îs pe lume, n-am avut altã sabie în mânã decât bota... Dar ºtie duela dânsul?... Ce bine ar fi dacã aº putea sã aflu asta!... Dacã aº afla cã nu ºtie, eu m-aº face un viteaz mare, m-aº lãuda cã am omorât în duel o mulþime de oameni, cã mai bine mânuiesc sabia decât mulþi oameni pana ºi, în sfârºit, atâta i-aº vorbi, pânã când s-ar speria ºi ar tuli-o la fugã. Dacã însã aº auzi cã Movilescu e un duelant bun, atunci... atunci... atunci n-aº grãi nici un cuvânt, ci m-aº duce p-aici încolo, pânã ce încã nu e târziu... Mã duc sã întreb de

I OSIF V ULCAN

244

cineva!... Fãrã nas ºi fãrã ureche?... Mai bine sã sper sã mã lupt bãrbãtesc... Mai bine sã mã car de-aici de timpuriu! [Iese.] SCENA VI (Cleopatra singurã. [Intrând.]) CLEOPATRA: Neplãcutã situaþiune!... ªi cum am ajuns în ea?... Prin uºurãtatea minþii mele... Dar mai ales prin neghiobia lui Jean... Eu nu ºtiu de ce sunt în lume servitorii proºti... Acasã la noi, în oraº, aºa de frumos ºtiu sã îndeplineascã astfel de aventuri picante, încât nimeni nu le ºtie, cu atât mai puþin bãrbatul meu... D-apoi mi-aº alege oamenii când îi primesc în serviciu. Astfel de om neaplicabil ca Jean n-ar putea sta la casa mea nici douã zile... Iatã cum m-a încurcat ºi acuma... Ce compromisiune! Sã fiu insultatã de un copist notarial ºi sã nu mã pot rãzbuna, pentru cã arma mea se aflã în mâna lui... Numai de nar ºti bãrbatul meu!... Sãrmanul! Iubitoare ºi credincioasã ce mã crede, aflând contrariul, îndatã s-ar împuºca!... Numai de n-ar ºti bãrbatul meu! Dar el nu va ºti, cãci Ulpianescu mi-a promis cã nu mã va compromite, dacã îi voi mijloci un post... ªi zece! Numai sã-mi recapãt epistola! SCENA VII (Cleopatra ºi Rucsanda. [intrând]) CLEOPATRA: Ce bine cã vii, scumpa mea! Cu mare dor te-am aºteptat! RUCSANDA: ªi eu am dorit sã pot cu tine conserva. CLEOPATRA: Conversa!... Prea bine, iatã, ne aflãm tocmai singure. Ai ceva de împãrtãºit? RUCSANDA: Da. Un lucru foarte încordand.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

245

CLEOPATRA: Important? Mã faci curioasã. Doarã vreo istorioarã picantã. RUCSANDA: O avantgardã. CLEOPATRA: Aventurã? Ah! E un ce foarte interesant. Vorbeºte, vorbeºte! RUCSANDA: Dar, încã dacã vei auzi cã cine a jucat în ea rolul de frunte? CLEOPATRA: Cine, cine? RUCSANDA: Bãrbatul tãu! CLEOPATRA: Ieronim? RUCSANDA: Tocmai el. CLEOPATRA: Vorbeºte, pentru Dumnezeu, ce s-a întâmplat?! RUCSANDA: Sã vorbim darã serios! Cleopatra, bãrbatul tãu e nealegant. CLEOPATRA: Neelegant? Dar pentru ce? RUCSANDA: El a servit o faptã de impolitia. CLEOPATRA: Impoliteþã? RUCSANDA: Da, da. Vãzând cã sunt numai singurã, a gândit cã totul îi este iertat... CLEOPATRA: ªi doarã þi-a declarat amor? RUCSANDA: Ba nu! CLEOPATRA: Gândit-am. Cãci de ar fi fãcut asta, de bunã seamã tãceai. Întâmplãri de aceste nu prea descoperim amicelor noastre. RUCSANDA: Nu, nu! Bãrbatul tãu a fãcut mai mult. CLEOPATRA: Ce fel! Doarã nu ºi-a permis a te sãruta? RUCSANDA: Nu! Dar el mi-a fãcut o ruºine ºi mai mare. O ofisinã... CLEOPATRA: Ofensã? Dar cum? RUCSANDA: A zis cã eu am înºelat pe bãrbatul meu ºi cã iubesc pe dânsul. CLEOPATRA: ªi pentru asta el s-a supãrat? RUCSANDA: Doar cum, mi-a fãcut o grozavã insulã. CLEOPATRA: Insultã! Vezi ce bãrbat bun am eu? Însã, nici n-aº fi în stare a-l înºela.

246

I OSIF V ULCAN

SCENA VIII (Cele de mai nainte ºi [intrând] Virginia cu Veronica.) CLEOPATRA: Bine aþi venit. Noi tocmai suntem ocupate cu un lucru foarte important. Formulam un tribunal. Avem sã judecãm un proces cam încurcat. Sã fiþi ºi voi judecãtoare! VIRGINIA: Cine este delicventul? CLEOPATRA: Bãrbatul meu! VIRGINIA: Ah! Ah! Cauza începe sã fie foarte interesantã. ªi ce a fãcut el? CLEOPATRA: A ofensat pe iubita noastrã amicã Rucsanda. VERONICA: Doamne, rãu îmi pare. Dar ce s-a întâmplat? Cum te-a ofensat? RUCSANDA: A venit sã-mi spunã cã eu i-am scris o epistolã de amor; pe când eu în viaþa mea, niciodatã, nu am sãvârºit aºa faptã in mora. CLEOPATRA: Imoralã, drept ai! Nici eu n-am fãcut aºa ceva. VERONICA: ªi pe ce ºi-a întemeiat dânsul aceastã îndrãznealã? RUCSANDA: A scos din buzunar o epistolã anonimã, pe care i-a predat-o Jean ºi a zis cã eu i-am trimis-o. VIRGINIA: (La o parte.) Doamne sfinte! Acea va fi epistola mea! Neghiobul de Jean în loc de-a fi dus-o lui Arcadiu, i-a dat-o lui Movilescu. CLEOPATRA: Vãzut-ai scrisoarea? N-ai recunoscut a cui este? RUCSANDA: N-am vãzut-o. CLEOPATRA: Curios! Ei bine, ce zic judecãtoarele? VERONICA: Nu pot încã pronunþa vreo sentinþã. Trebuie sã mai studiez procesul. VIRGINIA: Iarã eu sunt de pãrerea cã ar trebui sã ascultãm ºi pe delicvent. CLEOPATRA: Tocmai vine!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

247

SCENA IX (Cele de mainainte [intrând] ºi Movilescu.) CLEOPATRA: (Serios lui Movilescu.) Domnule! Stai aice înaintea mea! MOVILESCU: Pentru ce? CLEOPATRA: Pentru cã eºti un delicvent ºi te afli în faþa tribunalului care tocmai are sã pronunþe sentinþa în procesul dtale. MOVILESCU: Da, da. VERONICA: Aºa, zãu! VIRGINIA: (Cu aluziune.) Va sã zicã, ai grijã ce vorbeºti! MOVILESCU: Onorabil tribunal! Nu ºtiu care este pãcatul ce l-am fãcut, însã eu mã supun sentinþei dvoastre. Dacã toate tribunalele ar fi compuse din judecãtori atât de drãgãlaºi ºi amabili, toþi delicvenþii ar suporta uºor sentinþa lor, pentru cã aceea ar fi ca dictatã de îngeri. CLEOPATRA: N-avem timp sã ascultãm acuma complimentele dtale. Rãspunde numai la întrebare, dar precis ºi pe scurt, precum aveþi datina sã ziceþi ºi dvoastrã judecãtori bãrbaþi. VIRGINIA: (Cu aluziune.) ªi sã nu compromiþi pe nimeni! MOVILESCU: Ei bine, stau la dispoziþia onorabilului tribunal. Binevoiþi a mã întreba! CLEOPATRA: Eºti acuzat din partea unei dame onorabile cã a-i ofensat-o, acuzând-o cã þi-ar fi scris o epistolã de amor. Pe ce-þi întemeiezi aceastã acuzã? VIRGINIA: Da, da. Pe ce? Pe ce? MOVILESCU: Am întemeiat-o pe epistola anonimã ce primisem ºi despre care aducãtorul ei îmi zise cã vine de la acea doamnã. Însã a fost o greºealã la mijloc. Epistola n-a venit de la aceea. Deci, iatã, mã ºi pocãiesc. Cer iertare acelei doamne. (Se închinã Rucsandei.) ªi mã rog de indulgenþa onorabilului tribunal!

248

I OSIF V ULCAN

RUCSANDA: Eu te iert. VIRGINIA: Eu votez pentru achitare ºi propun sã încheiem aceastã cauzã. VERONICA: ªi eu. CLEOPATRA: Onorabil tribunal! Aºadar, cauza aceasta s-a încheiat. Acuzatul se achitã, considerând mai ales motivul cã ºi dama ofensatã l-a iertat. Însã aceastã cauzã mai are ºi o urmare. Delicventul a zis cã dânsul a primis o epistolã de amor. Ei bine, eu, soþia delicventului, vin sã îl acuz de nesinceritate ºi necredinþã cã a tãinuit cuprinsul acestei epistole, cã nu mi-a împãrtãºit nici o vorbã din toatã aventura aceasta. Cu ce se poate apãra delicventul? VIRGINIA: (Intrigatã.) Dar lasã-l, dragã! Vezi cã totul e numai o gumã! CLEOPATRA: Glumã pentru alþii, care n-au nici un interes în cauza aceasta, însã pentru mine e un ce foarte serios. Delicventul sã rãspundã! MOVILESCU: Dar cauza e foarte gingaºã. Eu cer ºedinþã secretã. Nu pot spune tot în faþa unui public atât de numeros. VIRGINIA: Sã se admitã cererea. CLEOPATRA: Nu este cauza de ajuns. Domnule, cine þia trimis acea epistolã? (Movilescu tace.) VIRGINIA: Dar vezi cã nu vrea sã spunã? Un bãrbat nu poate sã compromitã pe o femeie. CLEOPATRA: Nu poate fi vorba de compromis. Orice sar descoperi în decursul acestor dezbateri, acela ar rãmâne secretul nostru. Aºa pretinde aceasta, nu numai sentinþa unui tribunal, dar ºi amiciþia noastrã sincerã. (La o parte.) Tare se teme Virginia de continuarea pertractãrilor. Oare nu cumva ea a scris acea epistolã? Sã vedem! MOVILESCU: ªi eu, cu toate acestea, nu voi rãspunde nici un cuvânt. Nu mã voi dejosi pânã a compromite pe nimeni. Epistola e anonimã. Nu

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

249

ºtiu cine a scris-o. Iatã tot ce pot sã zic. Dacã nu e de ajuns, binevoiþi a mã condamna. ªi eu voi suporta în pace sentinþa oricât de asprã ar fi aceea. VIRGINIA: Ce suflet nobil! Ce caracter cavaleresc! Eu propun sã-l achitãm. VERONICA: ªi eu. CLEOPATRA: Dar eu votez în contra. Dacã delicventul nu vrea sã ne spunã cine i-a scris acea epistolã, apoi cel puþin sã ne-o arate, ca s-o vedem ºi sã ne convingem a cui scrisoare e? VIRGINIA: De ce? Pe mine nu mã intereseazã. CLEOPATRA: (Cu mânie.) Pentru cã tu doar o cunoºti! VIRGINIA: Cleopatra! Ce vorbe! CLEOPATRA: (Zãrind o epistolã în buzunarul bãrbatului sãu, sare la el ºi i-a scoate iute.) Iat-o, în sfârºit! În adevãr nu m-am înºelat. Virginia, a cui e scrisoarea aceasta? (Întinde epistola Virginiei.) VIRGINIA: N-am sã neg nimica. Eu am scris-o. RUCSANDA: Ah! VERONICA: Tu? CLEOPATRA: (Cu ironie.) Ia uite-te bine, nu cumva te înºeli? Nu cred sã fie cu putinþã ca o mireasã sã scrie epistolã de amor unui bãrbat strãin. Nu te cred capabilã de o faptã atât de compromiþãtoare. VIRGINIA: (Cu ironie.) Mulþumesc de presupunerea ta binevoitoare. În adevãr, nu sunt capabilã a scrie epistolã de amor unui om strãin. Aceste ºire au fost menite mirelui meu ºi, desigur, numai Jean a greºit adresa, ducându-le în loc de Arcadiu, domnului Movilescu. MOVILESCU: Da, da! RUCSANDA: Va sã zicã s-a fãcut contumaþie. MOVILESCU: Confusiune, zãu, ºi încã neplãcutã! VERONICA: Neghiobul de Jean! CLEOPATRA: Dacã e aºa. Declar pe delicvent achitat. ªi, dupã aceste, am onoarea a încheia ºedinþa. MOVILESCU: Încã nu, onorabilã doamnã prezident!

250

I OSIF V ULCAN

CLEOPATRA: Pentru ce? MOVILESCU: Mai am ºi eu o cauzã pe care vreau sã o supun judecãþii acestui for. VIRGINIA: S-auzim! MOVILESCU: Acuz pe o femeie mãritatã cã a înºelat pe bãrbatul ei ºi a scris epistolã de amor unui strãin. CLEOPATRA: (Speriatã.) Mi se pare cã gluma prea se îngroaºã. De aceea, gândesc cã chestiunea nu se þine de competenþa acestui tribunal. VIRGINIA: Din contrã. Sunt de pãrere cã trebuie sã facem tuturora dreptate. CLEOPATRA: (La o parte.) ªerpoaica de ea! Acuma ºtie cã istoria aceasta mã priveºte pe mine. VERONICA: Eu încã gândesc sã lãsãm la o parte aceastã glumã, cãci alunecarãm pe un teren foarte periculos. RUCSANDA: Cum voiþi. MOVILESCU: Cer dreptate! VIRGINIA: Ei bine, care e femeia aceea? (Movilescu tace.) CLEOPATRA: Ce pretenþiune! Tocmai în momentul trecut ai zis cã dânsul, cã bãrbatul cu simþ cavaleresc, nu poate sã compromitã pe o femeie. VIRGINIA: Aºadar, cum vom judeca-o? Cel puþin sã ne arate epistola, de cumva o are, sã-i cunoaºtem scrisul. RUCSANDA: Da, da. CLEOPATRA: Eu nu-s curioasã. VIRGINIA: (Cu ironie.) Doarã pentru cã o cunoºti! CLEOPATRA: Virginia, ce insultã! VIRGINIA: Nicidecât dragã! Binevoinþã pentru bunãvoinþã. (Cãtre Movilescu.) Aratã-ne, domnule, scrisoarea!

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

251

SCENA X (Cei de mai înainte ºi Ulpianescu.) ULPIANESCU: ([Intrând.] La o parte.) Am aflat cã ºtie duela! Oare cum m-aº putea împãca cu el. Iatã-lai! MOVILESCU: (Cãtre Ulpianescu.) Unde-i epistola aceea? Sã mi-o dai numaidecât! Sau te prãpãdesc îndatã! Te-oi sfãrâma în bucãþi, ºi te-oi tãia cum se taie carnea în tocanã! ULPIANESCU: Mã rog, umilit, nu voi fi eu bun de tocanã, cã numai carnea de oaie este bunã în acest scop. MOVILESCU: Nu te ingriji! Cea de viþel încã-i bunã... Unde-i epistola? CLEOPATRA: Dar lasã-l, nu-l sili, dacã nu vrea sã þi-o predeie! ªi dânsul are un simþ cavaleresc, întocmai ca tine! ªtie cã vorba datã e sfântã ºi cã bãrbatului nu-i este iertat a pãta onoarea unei femei. VIRGINIA: (La o parte.) Cã tare se teme Cleopatra de acea epistolã. Desigur, dânsa a scris-o! MOVILESCU: (Cãtre Ulpianescu.) Dã-mi-o, sau te nimicesc. ULPIANESCU: Silei mã supun. Însã fãrã asta, n-aº fi fãcut, pentru cã eu sunt un bãrbat cavaleresc. (Întinde epistola lui Movilescu, care se uitã în ea.) CLEOPATRA: (La o parte.) Eºti, zãu, tu un taie-fuga, dar nu un cavaler. MOVILESCU: (Predând epistola Cleopatrei.) Iatã ºi citeºte! CLEOPATRA: Ei bine, eu am scris-o! RUCSANDA: Ah! VERONICA: Doarã glumeºti! VIRGINIA: (Cu ironie.) Ian uitã-te, scumpa mea, mai bine! Nu cumva totuºi te înºeli? Nu cred sã fie cu putinþã ca o femeie mãritatã sã scrie epistolã de amor unui om strãin. Nu te cred capabilã de o faptã atât de compromiþãtoare.

252

I OSIF V ULCAN

MOVILESCU: (Cãtre Ulpianescu.) Te prãpãdesc! Te împuºc! ULPIANESCU: (Speriat.) Mã rog de iertare. Eu nu sunt de vinã! Epistola n-a fost destinatã pentru mine ºi numai din greºalã mi s-a adus. VERONICA: Iarãºi neghiobul de Jean a încurcat iþele. CLEOPATRA: Da, da. Epistola n-a fost menitã acestui domn. ULPIANESCU: (La o parte.) Graþie Domnului cã m-a scãpat. Tigrul acesta era p-aci sã mã spintece.. RUCSANDA: Va sã zicã, iarãºi o construcþiune ULPIANESCU: Confuziune. Bine zici. Nimic altceva decât o confuziune. MOVILESCU: Ba, încã ceva. Dar dacã n-a fost adresatã dtale, cui a sunat aceea darã? CLEOPATRA: Nimãnuia. MOVILESCU: Nu-þi bate joc de mine, dacã m-ai înºelat. Domnule Ulpianescu! Spune dta cine trebuia sã capete acea epistolã? Dacã nu vei rãspunde, unul din noi nu va scãpa de aici viu. ULPIANESCU: (La o parte.) Aoleu, Doamne! Sã spun sau sã nu spun? Totuºi, va fi mai bine dacã voi putea scãpa cu pielea curatã. MOVILESCU: (Rãstit.) Nu vorbeºti? ULPIANESCU: (Tremurând.) Vorbesc, vorbesc, mã rog, cu umilinþã. MOVILESCU: Ei bine? ULPIANESCU: Epistola a fost fãcutã sã ajungã în mâna domnului Iustinian. VERONICA: În a lui Aureliu? VIRGINIA: Istoria se încurcã de minune bine. Iatã ce aventurã interesantã! CLEOPATRA: Dar e o calomnie infamã ceea ce zice acest om. MOVILESCU: (Cãtre Ulpianescu.) Adevereºte, omule, sau îþi tai urechile. ULPIANESCU: Voi adeveri îndatã. Dar sã chemãm pe Jean! El mi-a spus.

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

253

CLEOPATRA: Sã nu ne dojenim pânã sã ajungem în gura servitorilor. Nu trebuie sã chemãm pe Jean. Iatã cã eu recunosc cã epistola a fost menitã domnului Iustinian. VERONICA: Recunoºti? Ah! fãþarnica! Asta a fost darã rãzbunarea ta în contra Virginiei? VIRGINIA: Rãzbunare în contra mea? Ce va sã zicã asta? Aºadar, aicea s-a þesut un complot. VERONICA: Însã nu cu învoirea mea ºi cu concursul meu. Eu am spus din capul locului cã nu mã învoiesc la nimica ºi nu iau asupra mea nici o responsabilitate. VIRGINIA: Va sã zicã ai ºtiut ºi tu ºi nu totuºi nu mi-ai grãit. Asta e amiciþia ºi sinceritatea ta?... Încât pentru Cleopatra... CLEOPATRA: Rogu-te, nu continua! ªtiu ce vrei sã zici. Recunosc cã merit mânia ta. Am greºit. Dar vã rog pe amândouã sã mã iertaþi. Am voit sã fac o nevinovatã intrigã de amor. Însã m-am pãcãlit. Iatã, mã ºi pocãiesc. MOVILESCU: Nevinovatã? Voi vedea acuº. VIRGINIA: Eu te iert. VERONICA: ªi eu. MOVILESCU: Dar eu nu. Însã, nu poftesc sã dezbatem aici ºi acum mai departe aceastã cauzã. Cred cã e destul de limpede. Îi voi face eu acuº dezlegare finalã. CLEOPATRA: Scumpe Ieronime, tu mã crezi darã vinovatã? MOVILESCU: Cam aºa. Dar lasã cã vom vorbi mai târziu. Dacã vã va fi cu plãcere, poftim, onorabil tribunal, în grãdinã! VERONICA: Prea bine. Sã ieºim! CLEOPATRA: (Ieºind, trece pe lângã Ulpianescu ºi îi zice încet.) Ticãlosule! (Ies toþi, afarã de Ulpianescu.)

I OSIF V ULCAN

254

SCENA XI (Ulpianescu singur.) ULPIANESCU: N-am noroc ºi pace bunã!... Am voit sã scap de duel ºi iatã m-am scãpat ºi de post... Lucru prost!... ªi ce planuri frumoase mi-am fãcut... Cum aº mai fi trãit eu de bine!... Aº fi ajuns domn ºi naº fi lucrat nimica... M-aº fi îngrãºat ca ºi egumenul din cutare mãnãstire; dar iatã cã trebuie sã rãmân slab ºi uscãcios ca ºi croitorul care în veci nu are ocazia sã fure din panura ce i s-a dat... M-aº fi îmbogãþit ca ºi un ministru de finanþe în þarã turceascã ºi n-aº fi rãmas sãrãntoc ca un dascãl, care în ºapte locuri trebuie sã ducã daruri, dacã vrea sã capete o staþiune în care, dupã placul sãu, sã poatã flãmânzi... Eram sã mã fac ºi eu om cu stare, ca ºi-un tutor orfan, nimãnui n-aº fi dat socotealã. ªi nu rãmâneam un biet copist notarial, care are mai puþinã platã decât porcarul satului... Ah! Cum aº fi fumat din ciubuc, legãnându-mã pe un divan molatec, întocmai ca un viceconte!... Cu ce liniºte mai puteam sã dorm! Întocmai ca un comisar de siguritate... ªi cum puteam sã mã joc de-a cãrþile sau la bursã! Întocmai ca unii cassari din timpul mai nou!... Dar toate s-au dus ºi au trecut. Visul meu cel frumos a zburat ºi eu am rãmas cu buzele umflate. SCENA XII (Ulpianescu ºi Jean. [intrând]) JEAN: Ce-i, ce-i, de te vaieþi aºa tare, ca ºi câinele cu oala-n cap? ULPIANESCU: Dã-mi pace, nefericitule! Tocmai tu eºti cauza cã am ajuns la sapã de lemn. JEAN: Parcã pânã acum n-ai fi fost tot acolo. Dar ce s-a întâmplat?

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

255

ULPIANESCU: Cu neghiobia ta ai încurcat aºa epistolele, încât acuma toþi s-au învrãjbit. Nu numai bãrbaþii, dar încã ºi femeile. JEAN: ªi femeile? Aºadarã-i rãu. ULPIANESCU: Foarte rãu. Rucsanda s-a supãrat pe Movilescu, acesta pe soþia sa, aceasta pe Virginia, Virginia pe Veronica, Veronica pe mine, ºi eu pe toate, ºi toate pe tine. JEAN: Aoleu, Doamne! N-am atâþia peri în cap ca sã fie de ajuns pentru aºa mânie multã. ULPIANESCU: De tine cale-vale. Însã prin mânia lor, eu mi-am pierdut partinitorii ºi aºa nu mi-oi cãpãta nici o slujbã. JEAN: Nu te necãji. Te-oi lãsa eu în locul meu, cãci nui de mine domnia asta mare. Vezi ºi acuma ce gâlceavã am fãcut! ULPIANESCU: Fugi de-acolo, sã nu te binecuvânt! (Se rãsteºte cãtre Jean, acesta fuge afarã, Ulpianescu dupã el.) SCENA XIII (Goron singur. [intrând]) GORON: Cu Aureliu m-am descurcat, atât eu, cât ºi Arcadiu. S-a adeverit cã epistola Virginiei nu a fost menitã lui, ci lui Arcadiu, ºi cã Jean a greºit adresa... Dar cu ceilalþi, nicidecât nu am putut sã ies la cale... În deºert au fost toate încercãrile, rugãrile ºi ameninþãrile!... Nu i-am putut împãca!... Toþi sunt mânioºi grozav, încât mai sã mã iau de cap... ªi vreau sã plece numaidecât. Ei au venit la ziua mea onomasticã ºi, iatã, mã lasã cu toate pregãtirile cu tot... Batã-te Necuratul, Jeane, ce ruºine mi-ai fãcut!... (Se uitã pe fereastrã.) Iatã, vin toþi sã-ºi ieie rãmas bun.

256

I OSIF V ULCAN

SCENA XIV (Goron, Cicarescu, Movilescu, Ilutianu. [intrând]) CICARESCU: Iubite amice, am dorit sã petrecem laolaltã seara de azi. Dar împrejurãrile mã silesc sã plec îndatã. Aºadar, te las cu Dumnezeu ºi, te rog, primeºte felicitarea mea! MOVILESCU: Eu încã trebuie sã plec numaidecât! ILUTIANU: Rãmâi sãnãtos! GORON: Dar, rogu-vã, nu-mi faceþi aºa mare întristare! Mai rãmâneþi! CICARESCU: Nu se poate. SCENA XV (Foºtii ºi Cleopatra, Rucsanda, Virginia, Veronica, Iustinian, Sempronescu. [intrând]) VERONICA: Auzi, tãtucã dragã, iubiþii noºtri oaspeþi vor sã ne pãrãseascã. Nu-i lãsa, rogu-te! GORON: Nu! Nu vã las! (Strigã în afarã, pe fereastrã.) Închideþi poarta, feciori ºi scoateþi roþile de la cãruþe! CICARESCU: Mulþumim de ospitalitate, însã nu putem sã mai rãmânem nici un minut. MAI MULÞI: Nu, nu! GORON: Mi-ar pãrea foarte rãu. Dar, iertaþi-mã, sã mai fac o încercare! Dacã nu voiþi sã rãmâneþi aici, în ajunul zilei mele onomastice, faceþi-mi, cel puþin, bucuria sã asistaþi la serbarea solemnã a logodirii fiicei mele cu domnul Aureliu Iustinian. O orã, douã, mai staþi numai! VERONICA: Nu la logodnã sã rãmâneþi, ci la ziua onomasticã, deoarece logodna nu se va face. GORON: Pentru ce? VERONICA: Am observat cã domnul Iustinian s-a rãcit cu totul faþã de mine. Va sã zicã nu mã mai iubeºte. Deci eu mã retrag, cãci gândesc cã ar fi pãcat sã

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

257

forþãm o legãturã conjugalã care nu se bazeazã pe amorul sincer al amândurora. Apoi mai trebuie sã mãrturisesc, cu sinceritate, ºi aceea cã, în urmarea acesteia ºi în interesul meu, s-a petrecut o mare schimbare: m-am convins cã eu ºi domnul Iustinian nu aº putea sã fiu fericitã. Pentru cã încetul ºi amorul meu s-a stins. Deci nu vreau sã mã logodesc cu dsa. ªi cred cã-i voi face o plãcere. IUSTINIAN: Dar domniºoarã, te înºeli. Rãceala mea pãrutã a fost numai forþatã. Când a sosit aici amicul meu Arcadiu, spre a ne convinge amândoi de amorul dvoastre, prin o inspiraþiune capricioasã a lui, am hotãrât ca fiecare sã facem curte la aleasa celuilalt, sã vã excitãm gelozia ºi sã ne convingem dacã într-adevãr ne iubiþi. VIRGINIA: E drept, domnule Sempronescu? SEMPRONESCU: Drept. VIRGINIA: Frumos! Aºadarã, dvoastre numai v-aþi bãtut joc de noi! N-aþi avut încredere în amorul nostru! Ei bine, cel ce e în stare sã facã de aceste, acela nu iubeºte. Amorul adevãrat nu e capabil de a pune în poziþiune ridicolã fiinþa adevãratã. Amorul adevãrat se întemeiazã pe stima reciprocã; cel ce stimeazã pe cineva, se va ºi încrede în el. Dta nu te-ai încrezut în mine. Va sã zicã nici nu m-ai stimat ºi fiindcã nu m-ai stimat deplin, nici nu m-ai iubit. Prin urmare, ai fost capabil de a mã expune unui râs. Prea bine! Îþi mulþumesc de aceastã sinceritate, cãci ea m-a deºteptat încã de timpuriu din visul meu amãgitor. Deºteptatã acuma, mintea sãnãtoasã îmi ordonã sã rup îndatã pânã ce încã nu e târziu toatã legãtura ce-am avut cu dta. Din momentul acesta, eºti liber. Eu nu voiesc sã fiu mireasa dtale. Nu te mai iubesc! SEMPRONESCU: Dar pentru Dumnezeu! Totul a fost numai o glumã! VIRGINIA: Am zis. GORON: Dar ce glumã curioasã e aceasta, fete[lor]?

258

I OSIF V ULCAN

VERONICA: Eu nu glumesc. VIRGINIA: Nici eu. CICARESCU: Serios? VIRGINIA: Da. CICARESCU: Ei bine, eu nu te silesc. Fã cum te îndeamnã inima! IUSTINIAN: Domniºoara Veronica are dreptate. Rãceala mea numai la început a fost forþatã, dar apoi aceasta a devenit naturalã. Eu nu o mai iubesc. Dar fiindcã mi-am dat cuvântul, am voit sã mã sacrific. Îi sunt de obligat cã m-a dezlegat. Astfel am scãpat ambii de o viaþã nefericitã. Un diamant pentru alþii, domniºoara Veronica, eu însã n-aº fi fost capabil sã o preþuiesc. VERONICA: Vezi cã nu m-am înºelat! Îþi mulþumesc pentru sinceritate. IUSTINIAN: Cu toate acestea, voi rãmâne totdeauna stimatorul dtale. (Îi face un compliment ºi se apropie de Virginia.) Dar de cumva aº veni la dta ºi aº zice: domniºoarã! Rolul ce ni l-am propus al juca cu fratele Arcadiu, la început a fost numai o glumã. Însã, încetul cu încetul, acela a devenit serios. Pe neaºteptate, am observat amândoi, cã fiecare devenim cuceriþi de farmecele dvoastre, cã fiecare începem sã ºtergem din inima noastrã figura alesei sale de mai nainte, ºi ne închinãm numai aceleia cu care am voit sã îndeplinim numai o micã intrigã veselã. Pe scurt, dacã aº zice cã nu peste mult am simþit în internul meu cã neliniºtea care m-a tulburat mai nainte în privinþa viitorului fericit, din cauza deosebirii naturii domniºoarei Veronica, ºi al meu, a dispãrut ºi am prins a crede cã eu numai ºi numai cu dta aº putea sã fiu fericit. Ei bine, dacã dupã toate acestea, vin sã-þi spun neted cã te iubesc din adâncul animei mele, ºi cer mâna dtale, ce vei binevoi a-mi rãspunde? (Virginia tace.)

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

259

SEMPRONESCU: (La o parte.) Iatã-mã-s pãcãlit! Dar cel puþin bine, cãci nici eu nu mai iubesc pe Virginia. M-am convins cã dânsa nu e de mine. (Se apropie de Veronica.) ªi dacã aº repeta toate cele zise de amicul meu Aureliu, adãugând cã eu numai ºi numai cu dta pot fi fericit, ºi cã asemeni cer amorul ºi inima dtale? Ce ai binevoi a rãspunde? (Veronica tace.) VIRGINIA: (Cãtre Veronica.) Ei bine, ce vei rãspunde dragã? VERONICA: (Cãtre Virginia.) ªi tu? VIRGINIA: (Cãtre Iustinian.) Eu voi rãspunde cã te iubesc. (Dã mâna lui Iustinian, care o sãrutã.) VERONICA: (Cãtre Sempronescu.) ªi eu! (Asemeni îi întinde mâna, pe care Sempronescu o sãrutã.) GORON: Curioasã surprindere! Dar fie dupã voinþa voastrã! Sã fiþi fericiþi! (Binecuvântã pe Veronica cu Sempronescu.) CICARESCU: Nu-mi pasã! ªi eu vã binecuvânt! (Binecuvântã pe Virginia ºi Iustinian.) CLEOPATRA: Minunat! Mireasã pentru mireasã! (La o parte.) Va sã zicã cocheta de Virginia, totuºi a cucerit pe Aureliu! Ce-mi pasã! Gãsi-mi-voi eu curtenitor mai harnic decât Aureliu. Bine cã cel puþin am putut convinge acuma pe bãrbatul meu cã am fost nevinovatã. GORON: Ei bine, doamnelor ºi domnilor, acuma în onoarea dublei ºi triplei serbãri, doarã totuºi veþi rãmâne pe searã la mine? CICARESCU: Dacã s-a întâmplat aºa, nu-mi pasã. Rezultatul a arãtat cã spectabilul domn Ilutianu e nevinovat. Iatã îi ofer mâna mea! (Cicarescu ºi Ilutianu îºi strâng mâna.) IUSTINIAN: (Cãtre Movilescu.) Sã ne împãcãm ºi noi! M-am convins cã magnificienþia ta numai din zel amical ºi curatã bunãvoinþã ai purces astfel. MOVILESCU: Poþi fi convins. (κi strâng mâna.)

I OSIF V ULCAN

260

GORON: Aºadarã, vom petrece seara toþi dimpreunã. Ce gâlceavã neplãcutã! Bine cã v-aþi descurcat! RUCSANDA: Zãu, mare convulsiune! ILUTIANU: (Corijând-o.) Confuziune! SCENA XVI (Cei de mai nainte ºi Jean. [intrând]) JEAN: Pardon ºi graþie!... Eu am fãcut toatã încurcãtura... Dar nu e mirare! Cu atâtea titule, oricine s-ar încurca... Pentru ce nu vã numiþi neted „domnule”, ca bãtrânii? Pentru ce atâtea întortocãri strãine?... Nici acuma nu le ºtiu... Ilu-tri-tri-bilu... Magnitate... Specticenþie... Nu!... Nu-s aceste de capul meu!... SCENA XVII (Cei de mai nainte ºi Ulpianescu.) ULPIANESCU: (Intrând cu bucurie.) Bravo bravissimo!... Am cãpãtat un post... Chiar acum primii înºtiinþarea cã sunt numit prim onorariu-titulariuvice-adjunct-de-practicant în cancelaria comitatului... Nu voi avea alt lucru decât sã aprind tutunul în ciubucul domnului vicispan. SCENA VIII (Cei de mai nainte ºi Gafia.) GAFIA: (Se opreºte în fund, privind la Veronica.) JEAN: (Fuge la ea ºi arãtând spre cele douã perechi care îºi strâng mâinile, îi oferã ºi el braþul.) GAFIA: (Se întoarce de el, mãsurându-l cu dispreþ.) (Cade cortina.) FINE

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

261

Postfaþã Iubite ºi stimate cetiroriule, avem bucuria, oricât de încãrcatã de tristeþi este, de a publica aceastã a treia carte în marginea teatrului vulcanian. De ce tristeþe? Pentru cã instituþiile publice nu au înþeles importanþa gesturilor noastre culturale ºi nu au rãspuns solicitãrilor noastre de a marca aºa cum se cuvine „Centenarul Iosif Vulcan”. De ce bucurie? Pentru cã prietenii noºtri, pe care îi vom aminti la capãtul acestor rânduri ºi care de ani de zile sunt alãturi de eforturile noastre culturale, au fãcut posibilã ºi apariþia acestui volum contrazicând astfel „pãrerea” unora cum cã moare cultura, cãci astfel de sintagme apar astãzi prin tot felul de gazete, cuvinte scrise de imbecili care n-au nici o legãturã cu vreun act real de culturã. Cine este interesat de veridicitatea spuselor sau a nuanþãrilor de mai sus, poate accesa pe internet site-ul www.iosifvulcan.ro ºi va afla ce înseamnã o luptã culturalã profundã, acesta exprimând mai bine tot ceea ce cuvintele nu pot reda, altfel spus, cu versurile unui poet actualmente arãdean, povestea nu încape cuvânt. În primul rând dorim sã fotocopiem ºi sã aºezãm pe website menþionat cei 42 de ani ai Revistei Familia pe care Iosif Vulcan i-a sãvârºit, în aºa fel

262

I OSIF V ULCAN

încât oricine, oriunde ºi oricând sã poatã citi ºi studia ceea ce-ºi doreºte din acestã publicaþie – o vom face, întrucât echipa noastrã logoimagofonicã este pusã pe fapte mari. Apoi, dincolo de faptul cã vom publica integrala teatrului vulcanian ºi un tiraj la opera Cel mire ’ncântãtor, lucrãri ce urmeazã a fi aºezate în toate bibliotecile din România, ºi nu numai, vom încerca ºi realizarea unei Opera Omnia, lucru ce va necesitã un sprijin mult mai serios din partea instituþiilor publice ºi care ar avea obligaþia sã înþeleagã care le este rostul. De asemeni, ºi în al treilea rând, vom încerca sã editãm volume ale autorilor Familiei ºi ale redactorilor ei, ºtiut fiind faptul cã prin eforturile regretatului Marin Chelu s-au întrupat în doar trei ani ºase cãrþi ale redactorilor familiºti: Iosif Vulcan, Alexandru Andriþoiu, Radu Enescu ºi Vasile Spoialã. Retoric vorbind: dacã mãcar vreo 10 de intelectuali bihoreni sau din întreaga þarã ar lucra în fiecare zi doar o paginã din Revista Familia, în vreo doi ani am avea un miracol editorial sub ochii noºtri. Considerând cã nu e cazul sã lungim prea mult aceastã postfaþã dar ºi pentru a o face mai expresivã, vom încerca o încheiere mai „artisticã”: pentru cã este deja cunoscut sonetul muzical pe care autorul acestei postfeþe l-a adus în plan public prin editarea unor lucrãri literare sau fonografice, daimonicã entitate ce l-a determinat sã ºi scrie la rându-i, în tradiþia marilor oameni de culturã a lumii, sonete, sã încheiem cu unul adresat criticilor, ºi care are un celebru titlu ce, dupã cunoºtinþele noastre, pare a fi al treilea, dupã Eminescu ºi Caragiale, în cultura noastrã:

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

Criticilor mei Un femios instinct lucreazã-n orice-artist ce între om ºi zeu nu poate osebi, ºi-ntreaga viaþã ºi-o petrece-n a bobi; sãgeþi egide nu-l abat, e fripturist,

ºi-ntotdeauna-ºi va gãsi un alibi, de Cale de-l întrebi... ca vrednic fetiºist; indiferent cã e în cor sau e solist, îngenuncheazã-n faþa-oricui spre a ºerbi, deºi pe-aproape nu e nici un Odiseu. Chiar de-s ateu, cu mine þine Dumnezeu, ar fi deviza unui creator profund, ce-organic destinat e-acestui joc secund, nici atheist, antitheist, dar nici theist, rebotezat pe-un alt Sinai ca prostheist.

263

264

I OSIF V ULCAN

Cu un nou ºi acelaºi La mulþi ani, din latinescul Multi anni irre, care a dat în româneºte Mulþãmire, sã nu uitãm de prietenii noºtri ºi de principalele instituþii care ne-au sprijinit în aceºti ani: Fam. Toader ºi Constanþa Apostol Av. Pascu Balaci Fam. Bãlan George ºi Mariana Ovidiu Bârgãu PS Episcop Greco Catolic Dr. Virgil Bercea Ec. Maria Birãu Nicolae Birãu Fam. Horia ºi Angela Botici Emil Bradea Prof. univ. dr. Aurel Chiriac Traian Ciobanu ºi fii Gabriel Ciordaº Adrian Cocoº Ing. Leontin Vasile Coroiu Fam. Neculai ºi Maria Dogaru Dr. Sonia Drãghici Fam. Gheorghe ºi Cornelia Gherga Fam. Octavian ºi Emilia Grecu Fam. Radu ºi Emilia Huza Jr. Florin Jula Prof. Claudia Krenek Ioan Lucian Dr. Doru Marta Md. ªerban Marta Zaharia Milas Ligia Antonia Miriºan Dr. Adriana Moldovan Adrian Ochiº Crãciun Parasca Fam. Victor ºi Maria Pernea Fam. Cristian ºi Mirela Petrescu Pr. Nicolae Pop

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

265

Munteanu Voichiþa Popa Fam. Dr. Mircea ºi Mariana Popescu Fam. Ladislau ºi Doina Ruff Cornel Sabãu Fam. Bogdan ºi Roxana Þârlea Varga Alexandru Biblioteca ASTRA din Sibiu Muzeul Þãrii Criºurilor Muzeul Iosif Vulcan Revista Familia Episcopia Greco-Catolicã de Oradea BRD Oradea P. S. O informaþie de ultimã orã ne spune cã dupã prima decadã a lunii Septembrie a acestui an vom avea parte de un sprijin concret financiar venind din partea Consiliului Judeþean Bihor, instituþie care a înþeles ºi anul trecut importanþa demersurilor noastre.

Florian Chelu Madeva

266

I OSIF V ULCAN

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

ANEXÃ

267

I OSIF V ULCAN

268

1998

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

269

1998

I OSIF V ULCAN

270

1997 - 2001

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

271

2005

I OSIF V ULCAN

272

2006

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

273

Premiul pe care cotidianul Jurnal bihorean îl acordã anual celei mai bune carþi apãrute în Bihor i-a revenit, la 29 Ian. 2007, lucrãrii lui Iosif Vulcan Teatru din manuscrise. În fotografie, redactorul ºef al cotidianului, D-l Al. Seres, înmâneazã premiul editorului Florian Chelu Madeva.

274

I OSIF V ULCAN

T EATRU DIN PUBLICAÞII

I

275

CUPRINS

Sultaniþa ................................................... 5 ªtefan-Vodã cel Tânãr ................................ 93 Mireasã pentru mireasã .......................... 189 Postfaþã ............................................... 261 Anexã ............................................ 267