Instalatii de Ventilare Si Climatizare [PDF]

Zitiervorschau

CUPRINS

pagina

I.CAPITOLUL 1 Introducere……………………………………………………………...……3 II.CAPITOLUL 2 Studiul instalatiilor de ventilare………………………………………………5 2.1.Rol.Clasificare……………………………………………………5 2.2.Aerul umed.Parametri caracteristici…………………………….10 2.3.Tipuri de instalatii de conditionare.Parti component.Structura..16 III.CAPITOLUL 3 Scheme functionale de instalatii de conditionare a aerului…………………..22 3.1.Conditionarea aerului in sezonul cald …………………………..24 3.2.Conditionarea aerului in sezonul rece…………………………...26 IV.CAPITOLUL 4 Exploatarea instalatiilor de ventilatie si conditionare a aerului……………...30 4.1.Verificarea reglarii instalatiei……………………………………30 4.2.Incercarea tehnica a instalatiilor de conditionare a aerului……...33 4.3.Verificarea eficacitatii generale a instalatiei…………………….35 4.4.Ventilatia naturala organizata……………………………………36 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………40

1

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE

DEFINITIE: Sistemele de climatizare sunt sisteme complexe,care regleaza atat temperatura, cat si umiditatea aerului din incinta la valori stabilite de catre beneficiar, oricare ar fi valorile acestor parametri in exteriorul incintei climatizate. In acelasi timp sunt evacuate noxele din interiorul incaperilor.In cazul sistemelor de climatizare performante, se poate realiza chiar si sterilizarea aerului.Sistemele de climatizare obisnuita au in componenta sistemele de ventilare mecanica, de incalzire/racire, de uscare/umidificare si elemente de reglare automata. Prin conditionarea aerului din incinte se intelege modificarea parametrilor aerului din interiorul spatiilor de cazare in vederea realizarii si mentinerii unei stari cu un regim bine determinat de temperatura, umiditate,puritate si miscare, independent de conditiile meteorologice exterioare, pentru a asigura conditiile de confort si siguranta

2

a utilizatorilor. Conditionarea aerului este independenta de timp sau sezon şi trebuie sã funcţioneze în condiţii meteorologice extreme.

ISTORIC: Istoricul instalatiilor de ventilare si climatizare este legat de aparitia igienei ca stiinta,la sfarsitul secolului XIX,cand s-au facut cercetari asupra schimbului de aer,asupra continutului de umiditate si gaze nocive precum si asupra puritatii aerului. Progresele efectuate in domeniul altor stiinte precum electrotehnica,electronica sau constructia de masini au permis conceperea si construire primelor instalatii de ventilare si climatizare.In jurul anului 1890 se introduce umidificarea aerului prin tavi cu apa incalzita cu ajutorul aburului,iar ceva mai tarziu umidificarea realizata prin pulverizarea de apa in curentul de aer,etapa ce poate fi considerata ca inceputul climatizarii. In perioada interbelica a avut loc o dezvoltare impetuoasa in acest domeniu,realizndu-se instalatii de climatizare in scopuri de confort(in sali de teatru,de concert,cinematografe,hoteluri de lux) sau de sanatate a muncitorilor in fabrici,uzine sau alte unitati procesatoare. Aparitia instalatiilor frigorifice cu amoniac sau CO2 pentru racirea sau uscarea aerului contribuie la dezvoltarea superioara a instalatiilor

3

de climatizare. Dupa cel de-al 2-lea razboi mondial,tehnica ventilarii si climatizarii cunoaste o noua etapa de dezvoltare,in care apar instalatii performante cum ar fi cele de inalta presiune,echipate cu climatoconvectoare sau ventiloconvectoare, diversificandu-se si natura obiectivelor ce trebuie ventilate sau climatizate:mijloace de transport, incinte subterane sau subacvatice,laboratoare sau hale cu atmosfera controlata.

CAPITOLUL 2 STUDIUL INSTALATIILOR DE VENTILARE

2.1.Rol.Clasificare ROL: Sistemele de ventilatie au rolul de

introduce in

incaperi aer conditionat care sa preia excesul de caldura/frig,umiditate,gaze,vapori,praf,alte impuritati pe care sa-l evacueze ulterior sub forma de aer viciat. CLASIFICARE: a)dupa modul de vehiculare al aerului: -ventilare naturala: organizata,

4

neorganizata; -ventilare mecanica: simpla (introducereevacuare),combinata(cu incalzire, racire, umidificare, uscare); -climatizare:pentru confort,tehnologica -ventilare mixta:introducere mecanica+ evacuare naturala si introducere naturala+evacuare mecanica; b)dupa extinderea zonei ventilate: -ventilare generala; -ventilare locala:prin refulare,prin aspiratie,prin refulare si aspiratie; -combinata(generala+locala); c)dupa diferenta de presiune intre interior si exterior: -ventilare echilibrata -ventilare in suprapresiune -ventilare in depresiune Ventilarea naturala se realizeaza datorita actiunii combinate a unor factori naturali:miscarea maselor de aer,diferenta de timp,presiune sau alti parametrii ai aerului in diferite puncte ale zonei ventilate,avand drept consecinta creearea unor curenti de aer ce produc scoaterea din incinta a aerului uzat si introducerea aerului proaspat. Daca acest schimb de aer se desfasoara aleator,prin neetanseitatile incintei su datorita

5

deschiderii in alte scopuri ale usilor sau ferestrelor, ventilarea naturala se numeste neorganizata.

Daca in incapere sunt practicate deschideri specile,cu dimensiuni antecalculate,amplasate in anumite puncte si care pot fi deschise sau inchise,total sau partial,atunci se realizeaza o ventilare naturala organizata. Ventilarea mecanica are rolul de a vehicula mecanic un debit de aer,vizand,in general,limitarea cresterii temperaturii aerului interior in perioada de vara si mentinerea unei temperature corespunzatoare in timp de iarna. Ventilarea mecanica simpla se realizeaza fie prin introducerea aerului in incinta cu ajutorul unui ventilator,fie numai prin evacuarea acestuia cu ajutorul unui exhaustor,de cele mai multe ori instalatia avand o functionare intemitenta. Echilibrarea pneumatica se realizeaza cu ajutorul unor circuite de conducte. In functie de conditiile cerute in interior,pe circuitul de introducere al aerului se pot monta instalatii de incalzire,racire,uscare,umidificare sau de desprafuire al aerului,in functie de tendinta dominanta de evolutie a parametrilor erului in incinta.In acest caz ventilarea mecanica se numeste

6

combinata. Climatizarea aerului este in fapt,tot o ventilare mecanica,deosebindu-se de aceasta prin faptul ca asigura reglarea simultana a cel putin 2 parametri ai aerului,in functie de conditiile impuse. Instaltiile de climatzare sunt mai complexe,atat ca numar de componente cat si din punct de vedere al aparaturii de reglare si automatizare. Climatizarea aerului din incinte se efectueaza cu scopul confortului interior sau al asigurarii parametrilor optimi impusi de conditiile de desfasurare a proceselor tehnologice.In cazul din urma,climatizarea incintelor este mai dificila,deoarece trebuie sa optimizeze atat cerintele tehnologice cat si cele de confort. Ventilarea mixta implica atat introducerea cat si evacuarea fortata a aerului din incinta,fiind o combinatie intre ventilarea naturala si ventilarea mecanica(introducerea mecnica si evacuare naturala sau invers). Ventilarea generala este a incintelor cu caracter industrial sau neindustrial,fara degajari importante de nocivitati,sursele de impurificare fiind relativ uniform distribuite in plan orizontal si vand o intensitate aproximativ constanta.Acest lucru impune distributia uniforma a orificiilor de absorbtie si de evacure,precum si realizarea unei retele de

7

conducte care sa acopere intreaga arie de ventilare. Ventilarea locala este necesara in cazul in care exista surse concentrate de eliberarea nocivitatilor, dispuse in anumite zone ale incintei,sau daca intensitatea emanarii nocovitatilor poate fi temporar sau accidental foarte mare.In aceste situatii se vizeaza captarea nocivitatilor chir la locul de producere,utilizand debite mari de circulare a aerului cu ajutorul hotelor,niselor de spiratie,etc. Ventilarea locala se poate realiza prin aspiratie sau refulare. Ventilarea locala prin aspiratie se utilizeaza in cazul degajarii de nocivitati,pentru a evita poluarea intregii incinte. Ventilarea locala prin refulare se impune in cazul necesitatii asigurarii conditiilor optime de microclimat in anumite puncte de lucru. Spreexemplu, pentru locurile de munca aflte in apropierea unor surse de caldura radianta,este necesara mentinerea bilantului termic normal pentru muncitori,acest lucru facandu-se cu jutorul unor jeturi de aer ferulate pe fiecare muncitor. Un alt exemplu de ventilare locala prin refulare este cel al perdelelor de aer,utilizate fie pentru a impiedica raspandirea nocivitatilor in intreaga incinta,fie pentru a impiedica intrarea in incapere a aerului rece sau cald,in functie de anotimp. Existenta unui sistem de ventilare locala nu exclude dotarea incintei cu o instalatie de

8

ventilare generala,aceasta putand functiona continuu sau intermitent,simultan sau nu,in functie de necesitati.

Ventilarea echilibrata impune acelasi debit de aer introdus si evacuat dintr-o incapere.Daca debitul de aer introdus este mai mare decat cel evacuat,sistemul de ventilare este in suprapresiune.Daca debitul de aer introdus este mai mic decat cel evacuat,sistemul de ventilare este in depresiune. Aceste metode se folosesc pentru a impune un anumit sens al trecerii aerului dintr-o incapere in alta.

2.2.Aerul umed.Parametrii caracteristici Aerul umed este principalul agent de ventilare si climatizare a incintelor,fiind un amestec de aer uscat si vpori de apa,cu temperatura cuprinsa intre -4grade si +150 grade C. Parametrii principali care caracterizeaza starea aerului umed: -temperatura -umiditatea -presiunea -densitatea -entalpia

9

Umiditatea aerului poate fi caracterizata,in functie de necesitate,de continutul de umiditate,umiditate specifica,umiditate absoluta si umiditate relativa. Continutul de umiditate(x sau d) este definit ca masa vaporilor de apa asociati unui kilogram de aer uscat.

RELATII DE CALCUL : avmmd1000=[kg vapori/kg aer uscat],în care: mv este masa vaporilor [kg sau g] ; ma–masa aerului uscat [kg] Utilizând ecuaţia de stare a gazelor perfecte, se poate exprima valoarea conţinutului de umiditate în funcţie de constanta caracteristică a aerului uscat (Ra= 287 J/kg.K) şi de constanta caracteristică a vaporilor (Rv= 462 J/kg.K). Umiditatea specifica reprezinta raportul dintre msa vaporilor de apa dintr-un amestec si masa amestecului. Umiditatea absoluta(ua) reprezinta cantitatea de vapori de apa continuta intr-un mc de aer umed,exprimand de fapt densitatea vaporilor(masa/volum).

10

Densitatea vaporilor se poate exprima din ecuaţia de stare:TRmVpv=TRpvρ=TRpuva=ρ

Umiditatea relativa Valoarea ideala pentru acest parametru este cuprinsa intre 40% si 60%; sub aceste valori (40%) se constata uscarea gurii si a pielii ; peste (60%) apar senzatii de greutate, dureri de cap si piele lipicioasa. Este de evidentiat ca deja la limitele minime sau maxime, adica UR = 40% sau UR = 60%, apar stari de disconfort. De aceea trebuie intotdeauna respectata urmatoarea conditie: 40%tr

iar in cazul

t=tu=tr.

Presiunea Presiunea totala a aerului umed(presiunea barometrica) este egala cu suma presiunilor prtiale pentru aerul uscat(pa) si pentru vapori de apa(pv). P=pa+pv Desi in instalatiile de ventilare si climtizare presiunea nu este uniforma,in majoritatea cazurilor se presupune ca presiunea este constnt si egala cu presiunea barometrica,eroarea nedepasind 1%. Densitatea Densitatea aerului umed se calculeaza ca raport intre masa si volum. Entalpia (i) este cantitatea de caldura asociata unitatii de masa [J/kg]. Entalpia specifica a aerului umed este suma dintre entalpia unui kg de aer uscat si entalpia a x kg de vapori de apa. i=ia+iv=cpat+x(lv+cpvt) ,in care: ia=entalpia specifica a aerului[j/kg];

12

iv= entalpia specifică a vaporilor [J/kg]; cpa–călura specifică a aerului [J/kgK]; cpv–călura specifică a vaporilor de apă [J/kgK]; lv–călura latentă specifică de vaporizare a apei [J/kg]; Toate marimile fizice caracteristice aerului umed,necesare calculelor termometrice ale instalatiilor de ventilare si climatizare se regasesc in tabele sau diagrame ale aerului umed (id,i-x,etc). Este necesara trecerea in revista a unor notiuni teoretice legate de acest amestec, inainte de prezentarea unor scheme de ventilatie si de climatizare. Sistemele de conditionare sunt de doua tipuri : -sisteme centrale; tratarea aerului se face central, intr-un aparat sau la debite mari , intr-o uzina de conditionare .Aerul tratat este distribuit in incaperi printr-un sistem de conducte cu guri de refulare.O retea de conducte cu guri de aspiratie , readuce in centrala o parte din aerul din incapere. -sisteme cu agregate individuale, printr-un aparat care contine masinile si aparatele necesare pentru racirea sau incalzirea incaperilor ( ventilator, agregat frigorific , baterie de racire , baterie de incalzire).

13

Sistemele centrale de conditionare a aerului Sunt folosite in principal in cladirile mari. Unitatea principala a acestor sisteme este amplasata intr-o camera mecanica si de regula, la distanta mare de spatiul care urmeaza a fi conditionat. Unitatea centrala este conectata printr-o retea de conducte la unitatile individuale care sunt amplasate in spatiul supus conditionarii. Aerul din atmosfera este aspirat de unitatea centrala de condiţtonare si amestecat cu o anumita cantitate de aer recirculat. Amestecul trece apoi prin filtre pentru a indeparta praful sau alte particule solide si este conditionat în functie de modul de operare al sistemului (racire sau incalzire). Atunci cand este necesara scaderea temperaturii unei incinte, aerul este racit si, daca este cazul, deumidificat. Atunci când este necesara ridicarea temperaturii in incinte, aerul este preincalzit, umidificat prin adaugarea de vapori de apa si, in final, incalzit folosind aburi sau apa fierbinte. Aerul este apoi transportat folosind ventilatoare (la viteze cuprinse intre 5 si 15 m/s), cel mai frecvent, la nivelul superior al incintei de unde este difuzat si recirculat in incinta. In cazul in care este necesar ca diferite spatii ale unei incinte sa fie conditionate separat se folosesc mai multe sisteme independente de conducte. In acest mod, aerul distribuit in fiecare spaţiu al incintei poate fi controlat independent pentru a satisface cerintele impuse de confort.

14

2.3.TIPURI DE INSTALATII DE CONDITIONARE.PARTI COMPONENTE.STRUCTURA A.Instalatiile simple de tip deschis fara utilizarea caldurii aerului evacuat

Instalatiile simple de tip deschis fara utilizarea caldurii aerului evacuat absorb aerul proaspat în starea (1) pe care îl preîncălzeşte până în starea(2),după care îi reglează umiditatea în umidificatorul CU(starea 3) şi îl încălzeşte la

15

valoarea dorită, corespunzător stării (4).Cu aceşti parametri,aerul este introdus în incinta destinată condiţionării (IC),unde prin schimb de căldură şi umiditate îşi modifică starea (5), fiind evacuat ca aer uzat de către ventilatorul Vt.

B.Instalatii de tip deschis cu utilizarea caldurii aerului evacuat

Instalaţiile de tip deschis cu utilizarea căldurii aerului evacuat se deosebeşte faţă de prima variantă prin introducerea în schema funcţională a unui aparat de schimb de căldură de tip regenerativ (Rg),

16

în care aerul proaspăt se preîncălzeşte cu ajutorul aerului uzat (cald), care cedează din propria căldură, înainte de a fi evacuat.

C. Instalaţiile cu recircularea şi preîncălzirea amestecului de aer proaspăt şi aer recirculat

Instalaţiile cu recircularea şi preîncălzirea amestecului de aer proaspăt şi aer recirculat, realizează amestecul aerului proaspăt (1) cu cel recirculat (7), obţinându-se un amestec (3) care este preîncălzit, în funcţie de necesităţi.

17

Cele mai răspândite tipuri de intalaţii de ventilare şi condiţionare a aerului în hoteluri şi restaurante, utilizează: -Aparate de fereastră (tip Window, monobloc); -Aparate de tip Split, formate dintr-o unitate interioară şi o unitate exterioară; -Aparate de tip dublu Split, formate dintr-o unitate interioară şi două unităţi exterioare; -Aparate de tip Multi-Split, formate dintr-o unitate exterioară şi mai multe unităţi interioare;

Părţile componente ale unităţii interioare: -vaporizatorul instalaţiei de răcire (vara), care devine condensator când aparatul este folosit ca pompă de căldură (iarna) -ventilatorulde aer.

Părţile componente ale unităţii exterioare: -compresorul; -condensatorul (vara), care devine care devine vaporizator în regim de pompă de căldură.

18

D.Aparatul de conditionare cu pompa de caldura

c –compresor V4C – ventil cu patru căi V (K) –vaporizator (condensator) Vt–ventilator de aer TC –tub capilar În regim de vară, prin vaporizarea agentului în V(K) se asigură răcirea aerului din incintă (funcţionează ca o instalaţie frigorifică).

19

În regim de iarnă, aparatul funcţionează în regim de pompă de căldură, V(K) are rol de condensator şi asigură încălzirea incintei.

STRUCTURA INTERNA A UNUI APARAT DE AER CONDITIONAT -vaporizatorul este un aparat confecţionat din ţevi de cupru prevăzute cu aripioare foarte subţiri, din aluminiu, situate la distanţă mică (2mm), ceea ce asigură un foarte bun transfer de căldură. Agentul frigorific se află în ţevi şi se vaporizează pe baza căldurii preluate de la aer, care este refulat cu ajutorul unui ventilator, la exteriorul ţevilor şi printre aripioare. După răcire, aerul este trimis în spaţiul destinat condiţionării. În regim de pompă de căldură, acest echipament devine condensator. -compresorul asigură comprimarea vaporilor de la presiunea de vaporizare până la presiunea de condensare. Se utilizează compresoare capsulate, care sunt performante, au gabarit redus şi sunt foarte silenţioase. -condensatorul are rolul de a asigura condensarea vaporilor prin răcire, în urma transferului de căldură către aerul circulat forţat la exteriorul aparatului, printre ţevi şi aripioare. În regim de

20

pompă de căldură, acest echipament devine vaporizator. -tubul capilar este un tub foarte subţire, din cupru, care asigură o cădere foarte însemnată a presiunii, de la presiunea de condensare la cea de vaporizare.

CAPITOLUL 3 SCHEME FUNCTIONALE DE INSTALATII DE CONDITIONARE A AERULUI Principalele părţi componente ale unei instalaţii de condiţionare a aerului sunt: -priza de aer proaspăt; -bateria de condiţionare; -ventilatoarele de aer; -reţeaua de canale pentru distribuirea aerului proaspăt (cu guri de refulare); -reţeaua de canale pentru evacuarea aerului din incintă (cu guri de asorbţie); -aparate de măsură, control şi automatizare.

21

Priza de aer proaspat se amplasează într-o zonă cu aer curat, ferită de locurile poluate sau de precipitaţii, pentru a evita aspirarea impurităţilor.Fantele de aspiraţie sunt echipate cu jaluzele reglabile iar priza de aer este legată la un filtru de curăţire a aerului.

Bateria de conditionare este alcătuită din:camera de amestec, bateriile de preîncălzire şi reîncălzire a aerului, bateria de răcire a aerului, instalaţia frigorifică, camera de umidificare, separatorul de picături şi filtrul de aer. Construcţia bateriilor de condiţionare a aerului este diversă, putând conţine o parte, sau toate componentele enumerate mai sus.

Ventilatoarele de aer pot fi centrifugale sau axiale, înglobate în bateria de condiţionare sau separate de aceasta.

Retelele de canale pentru distribuţia şi evacuarea aerului trebuie să asigure stabilitatea hidraulică a reţelei (repartiţia debitelor de aer în diferitele încăperi să nu fie influenţată de condiţiile externe), să nu producă curenţi de aer sau zgomote

22

în încăperile climatizate şi să nu permită transmiterea acestora. Părţile componente ale unei asemenea reţele sunt: canalele de distribuţie (evacuare) a aerului ; -piesele de racord ; -gurile de refulare (absorbţie).

Aparatele de masura,control si automatizare asigură urmărirea valorilor principalilor parametri ai aerului (temperatură, umiditate, presiune) şi menţinerea acestora în limitele cerute pentru fiecare incintă.

3.1.Conditionarea aerului in sezonul cald

23

F –filtru; V –vaporizator; C –condensator; K –condensator; VL –ventil de laminare; I –încălzitor;

24

Vt–ventilator.

Aerul proaspăt este trecut prin filtrul F, pentru separarea impurităţilor cu care vine din atmosfera exterioară, după care se realizează mixarea aerului proaspăt (starea E) cu aerul recirculat (starea A), rezultând un amestec cu parametrii corespunzători punctului M. Acesta este trecut prin vaporizatorul V, unde cedează căldura agentului frigorific şi ajunge în starea D (rece). Agentul frigorific vaporizat în urma absorbţiei de căldură este comprimat în compresorul C şi refulat în condensatorul K, unde revine la faza lichidă, după care este laminat în ventilul de laminare VL şi reintrodus în vaporizator. Temperatura finală a aerului condiţionat este reglată, în funcţie de necesităţi, în încălzitorul I, după care este refulat în incinta condiţionată cu ajutorul ventilatorului VT.

3.2.Conditionarea aerului in sezonul rece Instalaţiile de condiţionare a aerului sunt alcătuite din schimbătoare de căldură şi de masă, precum şi din aparate auxiliare, în care aerul suferă o succesiune de procese, pentru aducerea lui la o stare corespunzătoare necesităţilor spaţiului de condiţionat.

25

Regimul de condiţionare al aerului se alege în funcţie de parametrii climatici exteriori şi interiori, precum şi în funcţie de solicitările privind incinta climatizată, urmărindu-se eficientizarea funcţionării şi posibilitatea reglării cât mai precise a parametrilor. Dimensionarea agregatului de condiţionare se face în funcţie de cele două regimuri principale de lucru: de vară şi de iarnă. Există instalaţii de climatizare care funcţionează numai într-unul dintre regimuri, precum şi instalaţii care pot fi folosite în ambele regimuri. În funcţie de particularităţile atmosferei din incintă, se poate utiliza o instalaţie de ventilare şi climatizare care să efectueze următoarele operaţii de condiţionare a aerului : -inlocuirea completă a aerului din incintă cu aer proaspăt (fără recirculare); -inlocuirea parţială a aerului din incintă cu aer proaspăt (cu recirculare parţială); -recircularea totală a aerului din incintă (fără introducere de aer proaspăt).

26

F –filtru; PR –preîncălzitor; CU – cameră de umidificareP – pompă; SP – separator de picături; I –încălzitor;

27

Vt–ventilator.

Aerul proaspăt este trecut prin filtrul F, pentru separarea impurităţilor cu care vine din atmosfera exterioară, după care este încălzit până la 2...50C în preîncălzitorul (schimbătorul de căldură) Pr. Preîncălzirea se face datorită faptului că iarna aerul atmosferic este foarte rece (starea E) şi dacă ar fi amestecat cu aerul cald recirculat, ar exista pericolul apariţiei condensului. În urma acestui proces, starea aerului proaspăt este caracterizată de punctul C, urmând amestecarea cu aerul recirculat aflat în starea A. Se defineşte raportul de recirculare n ca raport între debitul masei de aer recirculat şi debitul masei de aer proaspăt. rm⋅⋅=prmmn Starea amestecului este determinată de caracteristicile punctului M. În continuare, amestecul este umidificat în camera de umidificare CU, unde pompa P trimite apa în vederea pulverizării. Picăturile antrenate în aerul umed sunt reţinute de separatorul de picături SP, ajungând în starea D. Încălzirea finală a aerului se face (la umiditate constantă) în schimbătorul de căldură I, până la

28

starea B, corespunzătoare cerinţelor din spaţiul supus condiţionării.

CAPITOLUL 4 EXPLOATAREA INSTALATIILOR DE VENTILATIE SI DE CONDITIONARE A AERULUI

4.1.Verificarea reglarii instalatiei Se verificã repartizarea debitelor prin deschiderile de aspiraţie şi de refulare.

Mãsurarea debitelor se face în modul urmãtor:

- la gurile de aspiraţie prevãzute cu plasã de sârmã sau grãtare foarte subţiri se mãsoarã viteza aerului cu anemometrul, cât mai aproape de secţiunea gurii de aspiraţie; Se calculeaza debitul aspirat cu ajutorul formulei:

Q w Se St Q- debitul aspirat W-viteza masurata cu anemometrul Se-sectiunea libera de trecere a curentului St-sectiunea totala a gurii de aspiratie

29

- La gurile de refulare prevãzute cu grãtare subţiri sau cu plase de sârmã se mãsoarã viteza aerului refulat cu anemometrul plasat cât mai aproape de secţiunea gurii de refulare; Se calculeaza debitul refulat cu ajutorul formulei:

Q kwSe k-coeficient care ţine seama de contracţia jetului de aer refulat şi care variazã de tipul gurii de refulare - La gurile de refulare prevãzute cu palete de dirijare a curentului de aer, anemometrul se aşeazã cu planul paletelor perpendicular pe direcţia curentului Se calculezã debitul refulat cu ajutorul formulei:

Q Swsin< S-sectiunea gurii de refulare