Igiena Copilului Și Adolescentului [PDF]

Zitiervorschau

CURS AMG I IGIENA COPILULUI ȘI ADOLESCENTULUI

• Igiena copilului și adolescentului ca ramură a igienei se ocupă cu studierea factorilor care influențează starea de sănătate a colectivităților de copii și tineri, în scopul eliminării sau al restrângerii acțiunii factorilor vătămători și al folosirii celor cu acțiune pozitivă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor și promovarea sănătății copiilor și tineretului. • Principalele etape ale dezvoltării postnatale au fost stabilite în funcție de criterii morfofuncționale și psiho-pedagogice. Din punct de vedere medical igienic și pedagogic se delimitează următoarele perioade de dezvoltare: -prima copilărie -perioada de viață a nou-născutului (0-28 zile) -perioada de viață a sugarului (1-12 luni) -perioada de viață a copilului mic (1-3 ani) -a doua copilărie –perioada preșcolarului mic (3-4 ani) -perioada preșcolarului mijlociu ( 4⅟₂-5 ani) -perioada preșcolarului mare (5-6 ani) - a treia copilărie –perioada școlarului mic (6-10,11 ani) -perioada școlarului mijlociu (10-11 ani-13-15 ani) - adolescența - 13-15 ani- 18 ani - tinerețea - 18-25 ani

1.Igiena copiilor de vârstă mica (0-3 ani) Factorii care condiționează greutatea la naștere a copiilor: -durata sarcinii, -numărul sarcinilor anterioare; greutatea și înălțimea nou-născutului crește cu numărul sarcinilor anterioare ale mamei, -vârsta mamei; tinerele sub 16 ani nasc mai frecvent copii cu greutate redusă, ca și femeile peste 40 ani,

-sexul copilului; încă de la naștere băieții au o dezvoltare staturo-ponderală mai bună decat fetele, -dezvoltarea corporală a mamei; -starea placentară și statusul endocrin matern; integritatea funcțională și anatomică a placentei, hiperestrogeniamamei influențează pozitiv dezvoltarea la naștere. -starea de sănătate a gravidei; o acțiune deosebit de negativă o au bolile cardiace și pulmonare care restrangaportul de oxigen pentru făt. -alimentația gravidei; aport normal de proteine și vitamine; consumul de alcool și fumatul sunt factori negativi pentru dezvoltarea prenatală. -starea social-economică și regimul de muncă și odihnă.

Factorii de mediu care condiționează sau determină prematuritatea și malformațiile congenitale: -radiațiile ionizante. -factori chimici, fie medicamente (hormoni, calmante, sulfamide,etc.), fie intoxicații prin substanțe toxice industriale, sau administrare de substanțe cu acțiune abortivă. -factori biologici acționandîn cadrul infecțiilor virale (rujeolă, rubeolă) sau în cadrul infecțiilor bacteriene stafilococice, prin sifilis sau tuberculoză determină întinse și grave malformații congenitale.

CARACTERISTICI FIZIOLOGICE EVOLUTIVE ALE COPIILOR DE 0-3 ANI 1. Caracteristicile evolutive ale aparatului respirator -căile respiratorii nazale sunt relativ înguste -mucoasa nazală fină și bogat vascularizată este ușor iritată de factori mecanici și chimici; -laringele are un istm relativ strâmt care determină atunci când se inflamează fenomene de insuficiență respiratorie; -și laringele și traheea au partea cartilaginoasă compresibilă, fenomen de luat în seamă la confecționarea îmbrăcămintei pentru copii; -toracele este relativ strâmt pană la coasta a 4-a și dilatat la bază, motiv pentru care copilul are posibilități reduse de creștere a ventilației prin mărirea amplitudinii respiratorii; el acoperă

nevoile crescute de aer prin polipnee. Respirația este neregulată, ritmul respirator și amplitudinea respirațiilor modificandu-se foarte ușor sub influența condițiilor externe. 2. Caracteristicile evolutive ale aparatului cardiovascular La naștere cordul copilului reprezintă 0,8% din greutatea corporală. Masa cordului se dublează la 8 luni, ca la 4 ani să fie de patru ori mai mare. Miocardul are o mare vitalitate, bătăile cordului continua timp mai îndelungat după oprirea respiratorie, ceea ce favorizează măsurile de reanimare care trebuie continuate multă vreme după oprirea respirației. 3. Caracteristicile evolutive ale aparatului digestiv; dezvoltarea dinților temporari În primele luni de viață conformația gurii este adaptată pentru supt. Capacitatea stomacului crește continuu în primul an de viață. Dentiția temporară se dezvoltă în primele 30 luni de viață. În medie la 8 luni și 1 săptămanăau primul dinte; 2 dinți la 8 luni și 3 săptămani; 4 dinți la 10 luni și 2 săptămani; 8 dinți la 14 luni și 2 săptămani; 16 dinți la 24 luni; 20 dinți la 30 luni și o săptămană. Caracteristicile funcționale ale aparatului digestiv impun adaptarea alimentației la etapele de vârstă, fragmentarea meselor și acoperirea nevoilor de alimentație. 4. Caracteristicile evolutive ale aparatului urinar Rinichii cresc ca masă viscerală mai ales în primul an apoi evoluează mai lent , ca în perioada prepubertară să existe o nouă perioadă de creștere rapidă. Odată cu creșterea masei se înmulțesc și se alungesc tubii renali. Capacitatea vezicii urinare crește de la 50cm la nou-născut la 200280cm la 1 an și pană la 252-400cm la 2-3 ani. Musculatura vezicii este slab dezvoltată. 5.Dezvoltarea aparatului locomotor Coloana vertebrală fără curburi la naștere, își realizează curbura cervicală la 3 luni (copilul își ridică capul), la 6 luni se formează curbura dorsală (copilul stă așezat),iar la 9-12 luni se formează curbura lombară după ce copilul a început să umble. Curbura lombară se accentuează în anul al doilea și al treilea. Membrele inferioare și superioare au la naștere aceeași lungime și sunt relativ scurte în raport cu trunchiul în primii 3 ani de viață. Musculatura nou-născutului reprezintă 22% din greutatea corporală Dezvoltarea osoasă se face mai precoce la fetițe decât la băieți. Ritmul dezvoltării osoase este mai lent la copiii cu condiții deficitare de viață și în perioada anotimpului de iarnă. Intensitatea proceselor de creștere la nivelul oaselor favorizează difuzarea proceselor inflamatorii, în același timp însă, permite și o refacere osoasă mai rapidă decatla alte perioade de dezvoltare.

DEZVOLTAREA NEUROPSIHICĂ A COPIILOR DE 0-3 ANI 1.Dezvoltarea creierului și a diferitelor aparate senzoriale Dezvoltarea creierului este legată de evoluția proceselor de mielinizare ale diferitelor părți ale sistemului nervos. Dezvoltarea neuropsihică normală presupune o evoluție corespunzătoare a fenomenelor de dezvoltare senzorială psiho-motorie a funcțiunilor de cunoaștere, a vorbirii și a vieții emoțional-afective a copilului. În primul an de viață nu pot fi depistate decât tulburările grosolane ale dezvoltării vederii și în special deficiențe caracteristice semnelor de malformații congenitale. Abia la trei ani pot fi aplicate unele metode obiective de depistare a tulburărilor de vedere mai fine. 2. Dezvoltarea vorbirii Pentru dezvoltarea normală a vorbirii este necesară integritatea funcțională a organelor fonației, a auzului și a centrilor corticali corespunzători. Încă din prima lună copilul trece de la țipătul monoton la țipătul modulat ca rudiment de semnalizare mai întaia unor nevoi și mai apoi a unor efecte de mulțumire sau nemulțumire. Din luna a doua emite grupe de sunete cu aspect consonantic și vocalic pe care le repetă îndelung prin autoimitare. După 6 luni articulează grupe de sunete din cuvintele pronunțate de cei din jur. Înțelegerea cuvintelor se realizează după 7-9 luni. La 10-12 luni imită cuvintele pronunțate de cei din jur (perioada de ”psitacism” ), iar la 12-15 luni copiii pronunță cuvinte ce exprimă dorințe sau afecte. La 2 ani copilul cunoaște 300-400 cuvinte dintre care 200 constituie vocabularul activ și construiește propoziții corecte sintactic.Dacă la împlinirea vârstei de 3 ani nu a reușit să atingă această etapă, copilul are cu siguranță o întarziere a dezvoltării neuropsihice, chiar dacă a pronunțat cuvinte la un an. 3.Dezvoltarea activității de cunoaștere În prima jumătate de an predomină activitatea analitică pe baza datelor senzoriale obținute despre caracteristici imediate ale obiectelor pe calea senzațiilor de gust, miros și tactil. Din a doua jumătate a primului an , se dezvoltă mai rapid activitatea receptorilor de distanță și anume funcțiunea vizuală și auditivă. După vârsta de un an se dezvoltă procesele de comparare și de diferențiere a obiectelor, după caracterele exterioare de formă, dimensiuni și relații spațiale ale lucrurilor. De la 2 ani, datorită observației,copilul poate să sorteze obiectele după formă și culoare, ca și după dimensiune și își modifică în mod corespunzător comportarea față de obiecte. După 2⅟₂ ani ca urmare a dezvoltării limbajului copilul are posibilitatea lărgirii cunoașterii în domeniul relațiilor spațiale și de timp ale obiectelor.