Ideea Europeana [PDF]

Zitiervorschau

1 IDEEA EUROPEANA –subiect examen sem I 2010-2011.pt Master rel.politice (Pt. Disciplina ISTORIA DIPLOMAȚIEI MODERNE, Prof. Univ. Dr. ADRIAN POP) Sursa: http://uniuneaeuropeana.ilive.ro/istoriageneral.html Unitatea europeană este un concept obsesiv utilizat în prezent în mass-media, mediul universitar, politic românesc şi european în general. Ideea de unitate europeană nu este însă ceva nou, o creaţie a noii gândiri europene, ci are rădăcini adânci la nivelul istoriei continentului. La începuturi ea a fost abordată din perspectiva găsirii unei soluţii pentru evitarea conflictelor dintre statele batrânului continent şi prin consecinţă pentru o viaţă mai bună a populaţiei. Platon a fost primul gânditor care a sustinut ideea păcii prin organizarea de confederatii. În acea vreme, confederatia cetatilor grecesti dispunea de institutii religioase si politice comune, forumul de solutionare a diferendelor dintre cetati constituindu-l Consiliul amfictionilor. În epoca romana, datorita prevalentei pornirilor razboinice, de cucerire, a fost parasita ideea de arbitraj, romanii neconcepând ideea solutionarii în alt mod decât prin razboi a diferendelor dintre ei si popoarele considerate „barbare”. „Pax romana” — aspiratia Romei — avea în vedere unificarea întregii Europe, dar sub dominatia romana. Aparitia unor fisuri din ce în ce mai accentuate duce la înlocuirea acestei unificari la nivel politic cu cea la nivel spiritual – unitatea lumii crestine – bazata pe ideea universalismului crestin. Numerosi apologeti ai crestinismului au subliniat unitatea crestina divina si pamânteana. Totusi, marea schisma din 1054 va determina si ruperea acestei unitati, va accentua rivalitatile politice, Biserica crestina neputând, cu unele exceptii, sa devina o adevarata putere temporara, desi prin forta sa spirituala îsi revendica aspiratii teocratice. Realizata pentru o scurta perioada sub Imperiul carolingian, unitatea politica a unei mari parti a Europei se va destrama odata cu Pacea de la Verdun din 843 - care a avut ca rezultat împartirea Imperiului Franc. În plan teoretic, apar numeroase proiecte de organizare a pacii. Pierre Dubois a scris “De recuperatione Terra Sanctae” în care cerea o reforma a Bisericii, un învatamânt laic si propunea organizarea unei federatii europene cu un organism central, un conciliu format din oameni întelepti, priceputi, credinciosi si bogati pentru a fi feriti de corupere. În 1464, George Podebrady, regele Boemiei, elaboreaza un proiect de uniune a statelor europene, în scopul stavilirii pericolului otoman si îl propune contemporanului sau Ludovic al XI-lea. În 1589, Albericus Gentilis propune si el un proiect de organizare a statelor pe baze juridice, iar în 1652 Hugo Grotius preconizeaza o asociatie internationala a principiilor crestini. Marele poet italian Dante Aligheri, în „De monarchia”, lucrare din anul 1303, preconiza o solutie de tip federalist a Europei, o pace universala prin subordonarea monarhilor europeni unui conducator suprem, unei unice si legitime autoritati. Sully, fostul ministru al lui Henric al IV-lea, îi atribuie monarhului pe care l-a slujit idei care îi apartin. Sub titlul „Marele Proiect al lui Henric al IV-lea”, el îsi dezvolta conceptia sa despre o Europa remodelata în cincisprezece state, sub umbrela unui consiliu comun, „Consiliul foarte crestin”. Emeric Cruce, contemporan cu Ludovic al XIII-lea, publica, în 1623, „Nouveau Cynée”, lucrare în care preconizeaza organizarea pacii internationale prin arbitraj, o adunare permanenta ar avea în acest scop sediul la Venetia si ar permite deopotriva mentinerea pacii si dezvoltarea schimburilor economice. William Penn, legislatorul viitoarei Pennsylvania propune în al sau „Eseu pentru pacea actuala si viitoare a Europei”, o schema cu o înfatisare în chip particular moderna, reprezentantii europeni ar fi reuniti într-o Dieta; deciziile ar fi luate cu o majoritate de trei patrimi – incontestabila atingere a suveranitatilor – si, mai ales, ele ar putea fi efectiv sanctionate, Dieta fiind dotata cu o forta armata. La începutul secolului al XVIII-lea, Abatele de Saint-Pierre îsi leaga numele de faimosul „Proiectul pentru a face pacea permanenta în Europa” (1713), în care schiteaza imaginea unui Senat european care ar avea competente legislative si judiciare. În al sau „Plan al unei paci universale si eterne”, redactat în 1789, dar publicat abia în 1839, Jeremy

2 Bentham introduce o idee noua, care va fi confirmata adesea în epoca contemporana, cea a presiunii opiniei publice internationale. Bentham sugereaza, de fapt, crearea unei Diete care s-ar limita sa ofere „avize” si sa emita „opinii” în probleme de interes comun… presupunându-se ca opinia publica internationala ar fi suficienta pentru a înscrie aceste „avize” în realitate. Voltaire concepea unitatea continentului ca fiind realizabila de catre Frederic al II-lea, regele Prusiei. J. J. Rousseau vedea o „republica europeana” numai daca monarhii îsi vor abandona natura lor „lacoma si belicoasa” iar popoarele se vor emancipa si ca urmare vor deveni mai întelepte. Unul din pionerii dreptului international, Emmerich Vattel scria ca Europa constituie un sistem politic, un corp format printr-o multitudine de relatii si interese si ca toate acestea fac din statele continentului „un fel de republica ale carei membre, cu toate ca sunt independente, sunt unite” prin intermediul interesului comun „pentru a mentine ordinea si libertatea”. Contele de Saint-Simon a expus în „Despre reorganizarea societatii europene sau despre necesitatea si mijloacele de a reuni popoarele Europei întrun singur corp politic, pastrând fiecaruia independenta sa nationala” utilitatea pe care ar avea-o instituirea unui „parlament european”. Perioada de convulsii care a urmat Revolutiei franceze a dus la aparitia mai multor proiecte de integrare europeana, unele ramase la stadiu ideatic, altele ajungând la niste realizari efemere. În legatura cu cele din urma se poate cita situatia Imperiului napolonean. Astfel, în momentul sau maxim, Napoleon I era împarat al Frantei, în granitele fostei Galii romane având alipite si Olanda, Belgia, Piemont, Provinciile Ilirice, parti din regatul Prusiei, rege al Italiei, protector al Confederatiei Elvetiene si al Confederatiei Rhinului, al Marelui Ducat al Varsoviei, pe tronul Regatului Spaniol se afla unul din fratii sai, aceeasi situatie fiind si în cazul Westfaliei, iar în Reagatul Neapolelui se afla pe tron unul din maresalii sai, caz asemanator si cu Regatul Suediei. Iata cum vedea Napoleon situatia Europei daca nu ar fi intervenit dezastrul din campania din Rusia: „Pacea de la Moscova desavârsea si încheia expeditiile mele razboinice. Pentru marea cauza era sfârsitul hazardului si începutul securitatii. Un orizont nou, lucrari noi, urmau sa se desfasoare, pentru bunastarea si prosperitatea tuturor. Sistemul european era întemeiat; trebuia doar sa fie organizat. Satisfacut în privinta acestor mari probleme, linistit din toate partile, as fi avut si eu un congres si o sfânta alianta. Sunt idei care mi-au fost furate. În aceasta reuniune a tuturor suveranilor, am fi tratat în familie despre interesele noastre si am fi avut o alta greutate în fata popoarelor.”. El ar fi pus în aplicare si urmatoarele la nivelul întregului continent european: un cod european, o curte de casatie europeana care sa îndrepte greselile pentru toti, aceeasi moneda sub înfatisari diferite, aceleasi greutati, aceleasi legi. Spunea el: „În acest fel, în curând Europa ar fi format cu adevarat un singur popor si fiecare, oriunde ar fi calatorit, s-ar fi gasit tot timpul în patria comuna ”. Secolul XIX este, prin excelenta, secolul unor propuneri federaliste. La Congresului pacifist de la Paris din 1849, Victor Hugo rosteste celebrele cuvinte: „Va veni ziua când armele vor cadea din mâini si bombele tunurilor vor fi înlocuite cu cuvântul si cu dreptul de vot universal al popoarelor ... va veni o zi când tunurile nu se vor mai vedea decât prin muzee, si lumea se va mira ca au fost vreodata cu putinta. Si va veni ziua când vom vedea doua grupari uriase: Statele Unite ale Europei si Statele Unite ale Americii dându-si mâna prieteneasca peste ocean ...”. În 1878, juristul elvetian Johann Kaspar Bluntshchli avanseaza ideea unei confederatii a statelor europene, condusa de un consiliu federal cuprinzând delegati ai tuturor statelor europene si un Senat, însumând delegatii parlamentare din partea tuturor statelor membre ale confederatiei. Alt „Proiect pentru pace eterna” este cel al lui Immanuel Kant din 1875, a carui influenta asupra presedintelui Woodrow Wilson va fi considerabila. Preconizând stabilirea unei „Societati a Natiunilor” pe baza unui „Stat de Drept” international, Kant schiteaza o veritabila teorie pacifista si internationalista. El încearca, pentru prima data, studierea stiintifica a cauzelor razboiului, propunând cerinta conformitatii constitutionale a statelor membre, el leaga pentru prima oara democratia si internationalismul.

3 Imediat dupa primul razboi mondial problema organizarii Europei în calitate de continent, de regiune a lumii, începe sa fie limpede perceputa. În acest context apar doua conceptii privind constructia Europei: o simpla cooperare care sa menajeze suveranitatile statale existente sau o depasire a suveranitatilor printr-un proces de unificare, de „integrare” a Europei. Contele Coudenhove-Kalergi, publica la Viena, în 1922, manifestul „Paneuropa” în care arata: „Problema Europei se reduce la doua cuvinte: unificare sau prabusire” . În 1926, el reuneste la Viena congresul constitutiv al Uniunii Paneuropene, la care iau parte 2000 de persoane. Initiativa cea mai spectaculoasa a epocii a fost cea luata de Aristide Briand în cadrul Societati Natiunilor, când, la 7 septembrie 1929, a propus Adunarii generale a Societatii Natiunilor sa creeze, între statele europene, o legatura federala, dar fara sa se aduca atingere suveranitatii acestor state, propunere în urma careia Aristide Briand a primit sarcina sa prezinte un memorandum asupra „organizarii unui regim de uniune federala europeana”. Raspunsurile guvernelor la acest document prezentat la 1 mai 1930 au fost prudente, iar in unele cazuri chiar negative. Spre sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, în Europa ocupata, numeroase miscari de rezistenta s-au pronuntat în favoarea unei viitoare unitati europene. Odata recâstigata pacea, Winston Churchill revine asupra aceleiasi teme cu prilejul unei conferinte la Universitatea din Zürich, pe 19 septembrie 1946, unde propunea constituirea unor State Unite ale Europei, spunând printre altele: „Noi trebuie sa cream ceva de genul Statelor Unite ale Europei. Primul pas este formarea unui Consiliu al Europei. Daca la început nu toate statele Europei vor sa intre în Uniune, trebuie ca noi sa lucram pentru a alatura si uni acele state care o doresc si o vor.” În 1948, sub egida Comitetului pentru Coordonarea Internationalã a Miscãrilor privind Unificãrii Europei se reuneste, la Haga (Olanda), Congresul European. Este prezidat de Winston Churchill si participã 800 de delegati. Participantii recomandã crearea unei Adunãri Europene Deliberative si a unui Consiliu Special European, care sã aibã în atributii pregãtirea integrãrii economice a tãrilor europene. Delegatii cer si adoptarea Cartei Drepturilor Omului si a unei Curti de Justitie care sã asigure aplicarea Cãrtii. ***

Ideea europeana si Consiliul Europei Conceptul geografic de Europa cuprinde, în mod conventional spatiul de la Atlantic la M. Urali. Conceptul istoric de Europa include spatiul istoric al evolutiei societatii umane ce a creat actuala civilizatie europeana si e legat de Conceptul cultural de Europa, care defineste o cultura europeana a unitatii în diversitate, având ca fundamente comune mostenirea istorica a culturii grecesti, a civilizatiei romane, a spiritualitatii crestine, a parlamentarismului modern, a stiintei si tehnicii moderne, dupa cum arata si filosoful Andrei Marga. În sfârsit, conceptul institutional al Europei cuprinde binecunoscutele structuri europene: UNIUNEA EUROPEANĂ(UE). Este a&# 22222s1819w 351;adar usor de

4 observat ca România apartine Europei geografice, istorice si culturale - si nimeni nu contesta acest lucru. Nu apartine însa Uniunii Europene si civilizatiei capitaliste occidentale. Ideea europeana nu este o inventie a epocii noastre.Dezbaterea intelectuala asupra ideii de Europa are o istorie de 28 de secole, de la Hesiod pâna în zilele noastre. Aceasta dezbatere a relevat multitudinea de sensuri atribuite conceptului de Europa: Europa geografica, Europa ca civilizatie, Europa unitatii politice sub diferite forme 1[1]. Constructia unei Europe unite s-a încercat fie în jurul ideii crestine, sub forma de „Respublica Christiana”, fie prin forta armelor sub forma imperiilor lui Carol cel Mare, Napoleon si Hitler, fie sub forma unitatii în diversitate prin recunoasterea de catre statele suverane a unui „drept public european”, al tratatelor, care sa asigure echilibrul european, fie ca Europa unita prin consimtamântul reciproc. Europa unita prin consimtamântul reciproc a fost gândita de-a lungul secolelor, în diferite variante, de personalitati ilustre, precursorii UE: Dante, regele Podiebrand al Boemiei, Henric IV, abatele de Saint-Pierre, Napoleon I si Napoleon III, Giuseppe Mazzini, Victor Hugo, Paul Valery, Kossuth Ortega y Gasset, R. Coudenhove-Kalergi, Aristide Briand, si creatorii integrarii europene Jean Monnet si Robert Schuman, Charles de Gaulle, Jacques Delors, Altiero Spinelli, Helmuth Kohl. O anumita conceptie de Europa unita prin consimtamântul reciproc devine azi o realitate vie prin integrarea europeana postbelica, ce raspunde unor necesitati concrete ale lumii contemporane2[2]. O transpunere în realitate a unei alte conceptii de Europa unita prin consimtamântul reciproc s-a încercat însa mai întâi în perioada interbelica, prin Proiectul Briand de Uniune Europeana. Personalitate politica de anvergura, premierul francez Aristide Briand a acceptat presedintia de onoare a miscarii paneuropene conduse de contele austriac Richard Coudenhove-Kalergi si a ridicat ideea paneuropeana la rang de politica de stat. Proiectul Briand de Uniune Europeana reprezinta momentul în care, pentru prima data în istorie, ideea de Europa unita prin consimtamântul reciproc a fost promovata, din sfera utopiilor intelectuale, în sfera politicii guvernamentale si a relatiilor internationale. Pentru prima data în istorie, guvernul unei mai mari puteri a promovat aceasta idee în mod oficial pe scena internationala, cerând tuturor statelor europene sa se pronunte solemn asupra sa si sa construiasca împreuna o Uniune Europeana. Prin aceasta, Proiectul Briand a declansat cea mai ampla dezbatere de pâna atunci a ideii de Europa unita în toate tarile Europei, la nivelul guvernelor si parlamentelor, al partidelor politice si presei, al elitelor politice si intelectuale, al societatii în ansamblul ei3[3]. Invitata sa devina membru fondator al Uniunii Europene în anul 1930, România si-a asumat solemn aceasta optiune si a actionat efectiv pentru realizarea sa4[4]. Planul Briand a fost lansat mai întâi la Adunarea Societatii Natiunilor din septembrie 1929. La 17 mai 1930, Franta a remis oficial celorlalte 26 de state europene membre ale Ligii Natiunilor, „Memorandumul guvernului francez asupra organizarii unui regim de uniune federala europeana“ (redactat în fapt de catre Alexis Léger la 1 mai 1930), care dezvolta ideile Proiectului Briand. Conceptele de „Uniune Europeana“, „Comunitate Europeana“, „Piata Comuna“, libera circulatie a persoanelor, marfurilor, serviciilor si capitalurilor, „uniune politica“, „uniune economica“, problema prioritatii politicului sau economicului toate au fost lansate de Proiectul Briand în 1930 si au fost preluate în limbajul comunitar postbelic, acoperind astazi realitati institutionale. Briand concepea „Uniunea Federala Europeana“ ca o organizatie de cooperare politica si economica paneuropeana. 1 2 3 4

5 Consideram ca institutiile Uniunii Federale Europene aveau caracter interguvernamental (nu supranational), erau specifice pentru o uniune de state sau o confederatie de state (nu pentru o federatie sau un stat federal) si copiau întocmai institutiile Ligii Natiunilor. Cele trei institutii ale Uniunii Federale Europene erau: „Conferinta europeana“ (analoaga Adunarii Generale a Ligii Natiunilor), „Comitetul european“ (analog Consiliului Ligii Natiunilor) si Secretariatul (analog Secretariatului Ligii Natiunilor). Capitala Uniunii Federale Europene si sediul tuturor institutiilor sale trebuia sa fie la Geneva, ca si sediul Ligii Natiunilor. Subliniem ca Briand proiecta o Uniune Europeana de tip confederativ, cu caracter interguvernamental, nu supranational. Guvernul României s-a pronuntat oficial pentru o Uniune Europeana prioritar economica bazata pe suveranitatea, egalitatea si integritatea statelor nationale. Mai mult, guvernul Maniu a promovat o strategie proprie de integrare paneuropeana, dinspre Europa centralsud-estica spre cea occidentala. Comparativ, integrarea europeana postbelica va începe în Europa occidentala. Însa în 1930, România a actionat pentru o întelegere regionala central-sud-est-europeana care sa se extinda la nivel paneuropean. Acesta a fost scopul conferintelor de la Bucuresti, Sinaia si Varsovia, din vara anului 1930, care au structurat Blocul Statelor Agrare. Reprezentantul autorizat al acestui Bloc a fost ministrul Virgil Madgearu, care a fost mandatat de cele opt state ale regiunii sa le sustina interesele în procesul de proiectare si edificare a Uniunii Europene. Madgearu si-a îndeplinit acest mandat în cadrul dezbaterilor Ligii Natiunilor din septembrie 1930. Tot atunci, Titulescu a fost ales presedinte al Adunarii Societatii Natiunilor, care a dezbatut Planul Briand de Uniune Europeana. Alegerea sa tocmai în acest moment nu a fost întâmplatoare, deoarece Titulescu era cunoscut ca un militant activ pentru ideea de Uniune Europeana. El a a pledat în favoarea Planului Briand la Universitatea Cambridge, unde a spus ca nu de revizuirea frontierelor are nevoie omenirea, ci de spiritualizarea frontierelor existente. Remarcam ca spiritualizarea frontierelor este azi o realitate în Spatiul Schengen. Ministrul de externe G.G. Mironescu a contribuit decisiv la formularea unei politici favorabile a Micii Întelegeri fata de proiectul paneuropenist francez. Mironescu a condus diplomatia româneasca în sustinerea activa a Planului Briand si în promovarea strategiei graduale de constructie paneuropeana. El a exprimat aceasta pozitie a tarii si în fata Adunarii Ligii Natiunilor, în sesiunile din septembrie 1929 si septembrie 1930. El este autorul raspunsului pozitiv al României la Memorandumul Briand. Pentru contributia activa a României la opera de întemeiere a Uniunii Europene s-au pronuntat în 1929-1931 atât cei doi prim-ministri, Maniu si Mironescu, cât si toti ministrii guvernului PNŢ, dintre care îi mentionam pe Mihalache, Madgearu, Gafencu, Manoilescu, Condeescu, Halippa, Costachescu, Popovici. Programul paneuropenist al guvernului a fost inclus de doua ori în mesajul tronului, fiind aprobat de ambele camere ale Parlamentului (dominat de PNŢ). În noiembrie 1930, în mesajul tronului catre Corpurile Legiuitoare, regele Carol II, avându-l alaturi pe printul mostenitor Mihai, a exprimat optiunea României pentru Uniunea Europeana. Raspunzând la mesajul tronului, Parlamentul tarii a votat doua motiuni de sustinere pentru crearea neîntârziata a Uniunii Europene. În anii 1930-1932, România a fost membru activ al Comisiei de Studiu pentru Uniunea Europeana, în cadrul careia a sustinut energic tentativa de constructie economica europeana. Titulescu a propus solutii economice concrete în interesul tarilor agrare din Europa Centrala si de Sud-Est, pentru depasirea crizei de supraproductie. Comisia a adoptat aceste solutii si a reusit încheierea unei conventii privind instituirea Societatii Internationale de Credit Agricol Ipotecar. Rezolutiile Comisiei nu s-au aplicat din lipsa de vointa politica a marilor puteri. La nivelul elitei politice si intelectuale a României interbelice s-a realizat un consens de principiu privind aderarea la ideea de Uniune Europeana. În favoarea unei integrari paneuropene prioritar politice s-a exprimat principalul partid de opozitie, PNL, prin vocile lui I.G. Duca, C. Argetoianu, Mircea Djuvara, Vespasian Pella. Partidul Social-Democrat si-a

6 asumat programatic ideea de Uniune Europeana în 1927. În 1930, presedintele PSD C.Titel Petrescu a reiterat nazuinta social-democratilor români si europeni de fondare a UE. Aceasta nazuinta devenise obiectiv programatic al Internationalei Socialiste înca din 1926. Partidul Maghiar din România, reprezentat de Ugron István si Jakabffy Elemér dorea o Uniune Europeana în care sa se garanteze drepturile minoritatilor. În Parlamentul României, ideea paneuropeana a fost promovata pentru prima data în iulie 1926, de senatorul averescan de Târgu-Mures, Octavian Taslauanu. Nicolae Iorga era presedintele Uniunii Paneuropene Românesti. Din rândurile clerului ortodox, Nichifor Crainic si Ioan Lupas s-au pronuntat pentru Europa unita crestina, în favoarea careia au adus argumente biblice. Un catalizator al dezbaterii temei a fost Institutul Social Român, influenta institutie culturala apropiata cercurilor guvernamentale si monarhiei. Institutul s-a angajat într-un program menit sa aduca o contributie româneasca la proiectarea si realizarea Uniunii Europene si a organizat importante conferinte pe aceasta tema, antrenând reprezentanti de seama ai elitelor politice si culturale. Remarcam rolul presedintelui Institutului, academicianul Dimitrie Gusti, care a demonstrat câ formarea Europei unite este o necesitate sociologica obiectiva. Atitudini proeuropene s-au exprimat în toata presa româneasca: în ziarele centrale „Universul”, „Adevarul”, „Curentul”, „Cuvântul”, „Dreptatea”, „Argus”, „Viitorul”, „Neamul Românesc”, „Socialismul”, „Îndreptarea”, în publicatiile clujene „Patria” si „Ţara Noastra”, în prestigioasele reviste culturale „Convorbiri literare”, „Viata româneasca”, „Gândirea”, dar si în manualele de istorie interbelice. Manualele erau elaborate de istorici prestigiosi, iar profesorii interbelici puteau sa le vorbeasca elevilor despre Planul Briand. Presa era capabila si sa influenteze opinia publica româneasca în crearea unui sentiment proeuropean de masa, în masura în care aproape toate ziarele sustineau Planul Briand. Consideram ca influentele gazete „Adevarul”, , „Cuvântul”, „Argus”, „Dreptatea”, „Patria” devenisera adevarate tribune ale ideii de Uniune Europeana, în favoarea careia faceau o propaganda ferventa. Toate marile ziare independente scriau aproape zilnic în 1930 despre Uniunea Europeana familiarizându-si cititorii cu demersurile întreprinse pentru organizarea acesteia. Ziarul „Universul” abunda în informatii, dar exprima câteva atitudini rezervate, din perspectiva suveranitatii nationale.. Sustinând politica lui Carol II, ziarul „Cuvântul” al lui Nae Ionescu, a pledat cu insistenta pentru Planul Briand în 1930. Dar în 1932, Nae Ionescu se va pronunta categoric împotriva oricarei idei de UE, afirmând ca „Europa nu exista”. Esecul Planului Briand, Al Doilea Razboi Mondial, si instaurarea regimului totalitar comunist au deturnat radical preocuparile oamenilor si au sters Planul Briand din memoria colectiva. Dar cercetarea surselor releva o ampla receptare a ideii Uniunii Europene în societatea româneasca interbelica si un covârsitor curent de opinie în favoarea sa. Aceasta tema am dezvoltat-o în teza mea de doctorat, demonstrând ca românii au o traditie istorica proeuropeana5[5]. Asadar, „fortele profunde” ale României (partidele, presa, opinia publica) au sustinut politica proeuropeana a guvernului tarii. România si românii si-au asumat ideea de Uniune Europeana în 1930. Evident, ei nu au fost nici primii, nici singurii adepti a ideii, deci nu este vorba de protocronism. Românii îsi au locul lor în istoria ideii de Europa Unita si în galeria precursorilor integrarii europene. Planul Briand a esuat, fiind prea înaintat pentru acea vreme, iar omenirea a cunoscut atrocitatile celui de-Al Doilea Razboi Mondial. În conditiile Razboiului Rece, Winston Churchill în 1946 a tinut celebrul sau discurs de la Zurich în care chema la crearea Statelor Unite ale Europei (în completarea discursului de la Fulton în care a lansat razboiul rece si conceptul de Cortina de Fier). Concomitent s-au 5***

7 dezvoltat o serie de miscari proeuropene dupa o tipologie ideologica: crestin-democrata (incluzându-i pe parintii Europei Robert Schuman, Konrad Adenauer, Jean Monnet, Alcide de Gasperi, P.H. Spaak), social-democrata, conservatoare (Churchill), liberala. Au participat si români emigrati precum G. Cioranescu, Gr. Gafencu. Militantii pro-europeni s-au întrunit în Congresul de la Haga(1948). Un an mai târziu (1949) s-a creat Consiliul Europei. Consiliul Europei este un organism interguvernamental, nu supranational, având mai degraba o forta morala, fiind departe de a fi un bloc politico-militar ca NATO sau economico-politic ca UE. Consiliul Europei se ocupa cu promovarea drepturilor omului si a democratiei în Europa. Sub egida sa s-au încheiat conventii importante - Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Conventia privind Drepturile Minoritatilor, s-a adoptat faimoasa Recomandare 1201, s-au garantat drepturile homosexualilor. Fireste ca la Consiliul Europei a putut adera si România în 1993, respectând drepturile omului si valorile democratiei. Dar aceasta este departe de a fi totul: Consiliul Europei nu înseamna înca integrare europeana, desi împartasirea valorilor sale este absolut indispensabila integrarii europene propriu-zise. Consiliul Europei are sediul la Strasbourg si are ca institutii Consiliul de Ministri, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, Secretariatul, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de pe lânga Consiliul Europei, Comisia Europeana a Drepturilor Omului etc. România are deputati în Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei la Strasbourg. Curtea Europeana a Drepturilor Omului de pe lânga Consiliul Europei judeca procese privind casele nationalizate din România.

Ideea unității europene- Prof.univ. dr. Augustin Fuerea: Analizată din perspectiva apariȚiei, în timp, a ideii de unitate în spaȚiul european, este imposibil să nu observăm faptul că aceasta este plasată în mod diferit de către juristi, economisti, filosofi, sociologi, psihologi si, nu în ultimul rând, de către istorici, istorici care nici ei nu sunt unanimi cu privire la originile unei astfel de idei, respectiv a unui astfel de demers. Fiind vorba despre dimensiunea istorică a Uniunii Europene, nu-i putem ignora chiar pe istoricii care vorbesc despre ideea de unitate la nivel european încă din Antichitate, ori identifică unele evenimente care au avut loc în acest spaȚiu cu începuturile unei astfel de unităȚi sau o deplasează către prima jumătate a secolului XX1.

8 Uniunea Europeană este forma actuală a construcȚiei comunitare, care a început în anul 1952”. Istoria demonstrează că a fost nevoie să treacă un secol pentru ca discursul2, premonitoriu si profetic, rostit de Victor Hugo în anul 1849, să se transforme din utopie în realitate. Dacă ar trebui să facem trimitere la legitimarea preocupărilor românilor si ale României în materia apariȚiei si evoluȚiei ideii de unitate europeană nu am putea face abstracȚie de prezenȚa marelui diplomat român Nicolae Titulescu într-un astfel de context, personalitate care, în calitatea sa de presedinte al SocietăȚii NaȚiunilor, a contribuit major la consolidarea tezei „unificării europene”, dar si la îndepărtarea pericolului unui nou conflict mondial. Astăzi, pare greu de crezut, chiar uluitor, faptul că, în urmă cu mai bine de 70 de ani3, din România pornea un apel esperanto pentru realizarea Statelor Unite ale Europei, apel care, asa cum arată autorii lucrării „OrganizaȚii europene si euroatlantice”4, „prin clarviziunea lui depăseste frontierele imaginaȚiei”.

1

În acest sens, Stelian Scăunas, „Aspecte istorice ale civilizaȚiei europene ca premise ale ideii de unitate europeană”, în Analele UniversităȚii Româno-Germane din Sibiu, nr. 3/2004: „SpaȚiul european, leagăn al uneia din marile civilizaȚii ale lumii, s-a confruntat cu ideea de unitate chiar din perioada antichităȚii, când Roma, prin campaniile sale militare, se pare că urmărea un asemenea deziderat”. În continuare arată că „Europa, prinȚesa mitologică, frumoasa fiică a regelui Agenor (Regele Tirului, în antica Fenicie) a fost si ea obiect de dispută cauzată de frumuseȚe. Chiar Zeus, îndrăgostit de ea, a răpit-o si a dus-o în Creta (aici, Europa a născut pe Minos, Radamante si Sarpedon), iar chipul ei pictat a înfrumuseȚat multe din palatele AntichităȚii. Crestinii sunt cei care, mai târziu, au delimitat mai precis continentul european, dându-i acest nume princiar (Cartea Genezei, cf. Sf. Ieronim si Sf. Ambrosie, sec. IV – fiii lui Noe primesc în stăpânire câte un teritoriu: Sem, fiul cel mare, primeste Asia, al doilea fiu – Ham, primeste Africa, iar Iafet, al treilea fiu, primeste Europa)”. 2

„Va veni o zi în care toate naȚiunile continentului, fără a-si pierde calitatea lor de entităȚi distincte si glorioasalor individualitate, vor face tot posibilul să se grupeze într-o unitate superioară, constituind fraternitatea europeană. Va veni o zi în care vor fi alte câmpuri de bătaie - cele ale pieȚelor deschise ideilor. Va veni o zi în care bombele vor fi înlocuite cu voturi”.

De ce? Pentru că fiecare dintre cele 10 puncte ale apelului, în zilele noastre, a dobândit ori, în cel mai rău caz, tinde să dobândească un veritabil caracter real: „Europeni! 1. Cu toată opoziȚia si contra tuturor, aveȚi încredere în Uniunea Europeană5.

9 2. Cu ocazia alegerilor naȚionale, nu votaȚi decât pentru un partid care militează în favoarea creării unei zone economice unificate6. 3. DifuzaȚi pe lângă parlamentele naȚionale europene ideea instituirii unui Parlament comun7. 4. CereȚi constituirea unei armate europene comune8 si introducerea unei monede unice9. 5. CereȚi un statut autonom pentru state, regiuni si orase în cadrul Statelor Unite ale Europei10. 6. Să se studieze într-un spirit european11. 7. RespectaȚi celelalte naȚionalităȚi12. 8. LuptaȚi pentru a elibera economia de povara birocraȚiei. 9. LuptaȚi pentru legi si instituȚii care permit dezvoltarea socială13. 10. Cine se bate pentru Uniunea Europeană favorizează pacea mondială14”. În acelasi spirit poate fi invocat si romanul „Omul de mâine”, adus, în discuȚie, în mod inspirat, de către aceiasi distinsi autori în paginile aceleasi lucrări, roman apărut la Editura Cugetarea, în anul 1942 sub condeiul editorului si scriitorului Petre Georgescu-Delafras15. În această lucrarea, autorul vorbeste despre “organizarea Europei într-un mare stat federal cu o singură conducere politică si economică, păstrându-si mai departe specificul lor etnic”, vor folosi pentru comunicare o „singură limbă internaȚională” si o „singură monedă europeană”. Din păcate, aceste mesaje nu au avut ecoul asteptat în Europa, astfel încât, încă o dată, continentul a fost devastat de un război nimicitor, având consecinȚe nefaste pentru statele europene. După cum cu toȚii stim, la sfârsitul celui de-al doilea război mondial economia Europei era distrusă aproape în întregime. Pe fondul unei păci fragile, politicienii vremii încearcă să preîntâmpine reizbucnirea războiului. Astfel, în anul 1945, la numai câteva săptămâni de la capitularea Germaniei naziste si înainte de lansarea bombei de la Hiroshima, reprezentanȚii a cincizeci de state au semnat, la San Francisco, „Carta NaȚiunilor Unite”. Un an mai târziu (1946), la 19 septembrie, Winston Churchill, în, deja, celebrul discurs Ținut în aula UniversităȚii din Zurich, vorbea despre necesitatea existenȚei unor asa numite „State Unite ale Europei”. În martie 1947, Belgia, Franta, Luxembourg, Olanda si Marea Britanie semnează, la Bruxelles, Tratatul Uniunii Occidentale. Primăvara anului 1947 a fost marcată de Planul american Marshall, creat în scopul reconstruirii economiei europene, prin acordarea de ajutor tuturor Țărilor din regiune. Blocada Berlinului de către URSS survenită în primăvara anului 1949, a făcut să crească si mai mult tensiunea în Europa; drept urmare, la 4 aprilie 1949, principalele Țări ale Europei de Vest împreună cu Statele Unite ale Americii au pus bazele securităȚii lor colective prin semnarea, la Washington, a Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). În anul 1949, sase Țări din estul Europei (Uniunea Sovietică, Bulgaria, Polonia, România, Cehoslovacia si fosta Germanie Democrata) au semnat acorduri de ajutor economic reciproc (COMECON). Iugoslavia, din cauza faptului că a părăsit blocul stalinist, nu a devenit membră COMECON. La 5 mai 1949 se semnează, la Londra, Statutul Consiliului Europei, iar la 5 ani după instalarea păcii pe continentul nostru, reconcilierea între fostii inamici era, încă, foarte

10 departe. În contextul mai sus amintit, Germania a devenit un subiect de rivalitate între Est si Vest. Statele Unite doreau o accelerare a relansării continentului, dar se auzeau voci care cereau reînarmarea Germaniei pentru a face fata pericolului sovietic. DificultăȚilor politice li s-au adăugat si cele economice: blocaje economice, cererea se diminua, preturile scădeau si producătorii erau pe cale de a constitui un Cartel pentru a limita concurenȚa pe piaȚă. Astfel, noua problemă, crucială, cu care se confrunta Europa a fost aceea de a evita greselile trecutului si de a pune bazele unei păci durabile între naȚiunile care se aflaseră multă vreme în conflict. SoluȚia, se aprecia în mod just, era ca raporturile dintre FranȚa si Germania să cunoască un nou început, început caracterizat prin realizarea unei strânse legături între acestea. Constituirea ComunităȚilor Europene Ceea ce în prezent pare, probabil, a fi fost un lucru evident pentru rezolvarea situaȚiei,problema se complica si mai mult, în condiȚiile Războiului Rece. Astfel, în dificilul moment al primăverii anului 1950 lui Robert Schuman, pe atunci ministru al afacerilor externe din FranȚa, îi este încredinȚată, de către omologii săi din Marea Britanie si Statele Unite ale Americii, o misiune foarte importantă, si anume aceea de realizare a unui plan care să ducă la reintegrarea Germaniei Federale în concertul european. Pentru a-si îndeplini sarcina, Robert Schuman recurge la geniul inventiv al unui om necunoscut încă marelui public, dar cu o experienȚă excepȚională, acumulată în urma unei îndelungate cariere internaȚionale - Jean Monnet16. Ideea lui Jean Monnet - plasarea producȚiei franco-germane de cărbune si oȚel sub responsabilitatea unei autorităȚi supreme comune, independente, în cadrul unei organizaȚii deschise participării si altor state europene - este acceptată fără rezerve de Robert Schuman, astfel că, la 9 mai 195017, proiectul este făcut public sub numele de „DeclaraȚia” sau „Planul Schuman”. Planul abordează, într-o manieră nouă, problema construcȚiei europene si impune principiul supranaȚionalismului. Metoda propusă de către Jean Monnet, si anume integrarea comunitară, acorda prioritate integrării sectoriale si celei economice, în detrimentul celei globale si, respectiv, politice. A fost, deci, abandonată schema tradiȚională a cooperării economice între state, propunându-se o formulă nouă, numită „integrare”, în care statele transferă unele competenȚe proprii în domenii bine delimitate către o nouă entitate supranaȚională, creată prin voinȚa suverană a statelor. Robert Schuman si-a însusit propunerea lui Jean Monnet si a transferat-o în zona responsabilităȚii politice. Cancelarul Konrad Adenauer a primit cu mult entuziasm propunerea si a aprobat-o fără rezerve.

11

Pentru ca iniȚiativa franceză, devenită între timp o iniȚiativă franco-germană, să-si păstreze toate sansele de a se transforma în realitate, trebuia să se acȚioneze repede. FranȚa convoacă, la 20 iunie 1950, la Paris, o conferinȚă interguvernamentală a cărei presedinȚie era asigurată de către Jean Monnet. łările Benelux-ului si Italia au răspuns apelului si s-au întrunit la masa negocierilor. Cu această ocazie, Jean Monnet preciza spiritul care trebuia să însoȚească discuȚiile: “Noi suntem aici pentru a realiza o operă comună, nu pentru a negocia avantaje, ci pentru a căuta avantajele noastre în avantajul comun”18. La 18 aprilie 1951, Tratatul de instituire a ComunităȚii Europene a Cărbunelui si OȚelului a fost semnat si încheiat pentru o durată de 50 de ani19. El a fost ratificat de cele 6 state semnatare (FranȚa, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg). La 10 august 1952 a intrat în vigoare tratatul si, la aceeasi dată, Înalta Autoritate, prezidată de Jean Monnet, s-a instalat la Luxemburg, începându-si activitatea. Relansarea europeană, pusă în discuȚie prin ConferinȚa europeană de la Messina (1-2 iunie 1955), a condus la depăsirea crizei. O negociere a fost angajată pe baza Raportului Spaak, din 21 aprilie 1956. Raportul avea drept temă principală crearea a 2 uniuni: pe de o parte, o uniune economică generală si, pe de altă parte, o uniune în domeniul utilizării pasnice a energiei atomice. Negocierile au început prin înfiinȚarea a două noi ComunităȚi. Tratatele instituind Comunitatea Economică Europeană20 (ce viza realizarea unei pieȚe comune generalizate) si Comunitatea Europeană a Energiei Atomice21 (ce urmărea o solidaritate sectorială), au fost semnate la 25 martie 1957, intrate în vigoare în anul 1958, pentru o perioadă nedeterminată. Astfel, pe fondul căutărilor generate de necesitatea găsirii unor noi soluȚii pentru dezvoltarea economică au apărut cele 3 ComunităȚi Europene: Comunitatea Europeană a Cărbunelui si OȚelului, în 1951/1952, iar Comunitatea Economică Europeană si Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, în 1957/1958. Pentru ca cele trei organizaȚii nou apărute să poată funcȚiona, Tratatele institutive au

12 prevăzut pentru fiecare un sistem instituȚional, sistem care, nu se suprapune schemei clasice mostenite de la Montesquieu. În acest sens, alături de puterea legislativă, cea executivă si de puterea judecătorească, ComunităȚile dispun si de o instituȚie cu atribuȚii de control politic. Astfel, originalitatea sistemului instituȚional realizat de Jean Monnet constă în recunoasterea, într-un act constitutiv, a unei a patra puteri: cea de control politic. Asa cum am precizat, pentru a exista si pentru a funcȚiona, ComunităȚile au dobândit un sistem instituȚional propriu, după cum urmează: 1. Comunitatea Europeană a Cărbunelui si OȚelului dispune de: un Consiliu Special de Ministri (instituȚia decizională), o Înaltă Autoritate (executivul), Adunarea Comună (instituȚia cu atribuȚii de control politic) si de o Curte de JustiȚie (instituȚia jurisdicȚională); 2. Comunitatea Economică Europeană a fost dotată cu următoarele instituȚii: Consiliul (legislativul), Comisia (executivul), Adunarea (controlul politic) si Curtea de JustiȚie (instituȚia jurisdicȚională); 3. Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, la rându-i, avea următorul sistem instituȚional (identic cu cel al CEE): Consiliul (legislativul), Comisia (executivul), Adunarea (controlul politic) si Curtea de JustiȚie (instituȚia jurisdicȚională). Ulterior, instituȚiile similare ale celor trei ComunităȚi au fuzionat.

2. ApariȚia Uniunii Europene Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht22, Europa unită, gândită de către Jean Monnet – o Europă a cooperării pasnice între statele europene – devine o Europă care trebuie să respecte libertatea si identitatea tuturor popoarelor ce o compun. Astfel, numai prin unirea popoarelor sale, Europa îsi va putea controla destinul si dezvolta un rol pozitiv în lume. UE este în slujba cetăȚenilor săi; păstrându-si propriile valori, tradiȚii si propria limbă, cetăȚenii europeni ar trebui să se simtă în largul lor în ceea ce putem numi „casa europeană”. Până nu demult23, ComunităȚile Europene erau singurele organizaȚii internaȚionale de integrare economică. Spre deosebire de organizaȚiile de cooperare economică, unde statele membre colaborează între ele pentru ca economiile lor să prospere, organizaȚiile de integrare economică presupun punerea în comun a economiilor statelor membre pentru ca statele însele, cetăȚenii lor să prospere. Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene24 este cel care a pus bazele Uniunii Europene. Astfel, la art. A se prevede faptul că „Prin prezentul Tratat, Înaltele PărȚi Contractante instituie între ele o Uniune Europeană, denumită în continuare Uniune”. Tot textul Tratatului

13 este cel care oferă si o definiȚie a ceea ce înseamnă Uniunea Europeană, si anume: „Uniunea are la bază ComunităȚile Europene, precum si politicile si formele de cooperare prevăzute în prezentul Tratat”, adică politica externă si de securitate comună (PESC) si cooperarea în domeniul justiȚiei si afacerilor interne (JAI)25. Viitorul Uniunii Europene stă sub semnul Tratatului de la Lisabona, Tratat care este de natură să aducă modificări esenȚiale.

BIBLIOGRAFIE [1] Isaac, Guy, „Droit communautaire général”, PUF, Paris, 1999. [2] Monnet, Jean, Mémoires, Ed. Fayard, Paris, 1976. [3] Popescu, Andrei, Jinga, Ion, „OrganizaȚii europene si euroatlantice”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001. [4] Rodrigues, Stéphane, „L’avenir de l’Union européenne en questio(s)”, în Cahiers de Droit européen, nr. 3-4, 2001. [5] Scăunas, Stelian, „Aspecte istorice ale civilizaȚiei europene ca premise ale ideii de unitate europeană”, în Analele UniversităȚii Româno-Germane din Sibiu, nr. 3/2004. [6] „Les pères de l’Europe”, Actes du Colloque International, 2000, Bruxelles, Ed. Bruylant.

ISTORIA IDEII EUROPENE (I). DE LA ORIGINI LA SFÂRSITUL SEC. AL XVIII-LEA Ideea europeană – origini intelectuale RelaȚiile strânse, pasnice sau conflictive, dintre statele europene, au condus la apariȚia unor idei, planuri si programe privind apropierea statelor, unirea lor în alianȚe temporare sau permanente si chiar constituirea unor blocuri europene (rareori extinse si în afara Europei), de tip confederativ sau federativ. Ansamblul acestor planuri si programme care au la bază ideea necesităȚii unirii statelor europene poartă denumirea generică – IDEEA EUROPEANĂ. Rădăcinile îndepărtate ale ideii europene pot fi căutate în renasterea conceptului de imperiu în evul mediu occidental (începând cu domnia lui Carol cel Mare), precum si în crestinarea întregii Europe în primele secole ale mileniului al II-lea. În evul mediu,

14 termenul care evidenȚia unitatea profundă a Europei (apusene) crestine era cel de respublica christiana, asupra căreia îsi disputau supremaȚia papii si împăraȚii. În comparaȚie cu termenii generici christianitas (crestinătate) si respublica christiana, termenul Europa era relativ puȚin folosit în evul mediu. El nu dispare, totusi, fiind prezent în împrejurări semnificative. Astfel, cronicarul Isidor Pacensis, care trăia în Spania arabă la începutul secolului al VIIIlea, descrie bătălia de la Tours pe care arabii au purtat-o împotriva armatelor lui Carol Martel, ca pe o confruntare dintre musulmani si „armata europenilor”. Semnificativ este mai ales faptul că termenul Europa apare de mai multe ori în legătură cu imperiul lui Carol cel Mare, care reusise să-si întindă hotarele din Catalonia până la Dunărea Mijlocie, în Panonia. Carol era glorificat în termeni retorici ca „Europae veneranda apex” (venerabila coroană a Europei), sau ca „rex, pater Europae” (rege, tatăl Europei). Despre întinsul său imperiu se afirma că include „tota occidentalis Europae” (toată Europa occidentală). Începutul ideii europene se află câteva secole mai târziu, într-o perioadă de mari transformări, reprezentată prin centralizarea primelor state în Europa apuseană, declinul autorităȚii papale si formarea unei concepȚii noi despre suveranitate. Primii reprezentanȚi (sec. XIII- XVI) Pierre Dubois Primul reprezentant al ideii europene pe cale de constituire si un mare precursor al gândirii europene în alte domenii a fost francezul Pierre Dubois (c.1250-1320). El a urmat studii juridice la Universitatea din Paris, unde i-a ascultat pe Toma d’Aquino si pe Siger de Brabant. În lucrările sale a prezentat planuri foarte avansate pentru vremea în care a trăit, dominate de ideea reformării bisericii catolice si diminuării rolului papei în comparaȚie cu suveranitatea laică exprimată de rege. Gândirea lui are însă multe contradicȚii si ambiguităȚi, ca si cea a contemporanului său Dante, oscilând între concepȚii „moderne” si reminiscenȚe medievale. Astfel, Dubois propunea reformarea Bisericii si a mănăstirilor, era împotriva celibatului clerului, susȚinea educaȚia fetelor, cărora urmau să li se predea toate cunostinȚele, inclusiv medicina, argumenta cât de utilă este cunoasterea limbilor vorbite în contrast cu cele clasice, care dominau atunci viaȚa culturală. Pe plan politic, Dubois era partizanul statului centralizat francez si al regelui său Filip al IV-lea, pe care l-a sfătuit să devină împărat, într-un moment favorabil, în 1308. Cea mai importantă lucrare a lui Pierre Dubois este De recuperatione Terre Sancte (Despre recuperarea Pământului Sfânt -1306). Scopul declarat al lucrării era organizarea unei noi cruciade pentru recucerirea Pământurilor Sfinte de la musulmani dar dorinȚa reală a autorului era de a-i deschide calea lui Filip al IV-lea către o dominaȚie europeană. Atât scopul declarat, cât si cel real, se ascundeau însă în spatele unui Plan ambiȚios de asigurare a păcii între statele crestine. Însă, „pentru ca pacea să domnească nu este suficient să i se laude calităȚile si nici măcar să existe angajamente de a o păstra”, scria Dubois. „Războiul trebuie împiedicat prin instituȚii potrivite. Trebuie organizat arbitrajul internaȚional”. Pentru a împiedica războaiele între statele crestine, Dubois propune deci formarea unui tribunal internaȚional, alcătuit din experȚi, de preferinȚă laici, care să judece si să decidă asupra conflictului, pe baza documentelor si martorilor. Papei i se rezerva dreptul de a modifica hotărârile tribunalului. Aceste hotărâri erau obligatorii si nerespectarea lor era urmată de grave sancȚiuni.

15 Planul lui Pierre Dubois nu a avut urmări practice, dar are o mare importanȚă pentru deschiderea unei linii de gândire care face legătura între menȚinerea păcii si apropierea dintre statele europene. Remarcabil este si faptul că Pierre Dubois a fost primul (după informaȚiile existente în prezent) care a conceput un astfel de plan, cu importante (dar nu exclusive) elemente laice. În ce măsură si-a depăsit Dubois epoca se poate constata si din faptul că abia peste mai mult de 150 ani au fost reluate idei similare cu ale sale, dar în noi condiȚii si cu scopuri mai ambiȚioase. Gheorghe de Podiebrad În centru acestui nou capitol din istoria ideii europene s-a aflat regele Boemiei, Gheorghe de Podiebrad, care a trăit între 1420 si 1471 si a domnit din 1458 până la moarte. Cu puȚin timp înainte de urcarea sa pe tron, în 1453, Mahomed al II-lea cucerea Constantinopolul si puterea otomană întărită ameninȚa Europa centrală. La fel ca Pierre Dubois, Gheorghe de Podiebrad avea calităȚi care-l ridicau deasupra epocii in care a trăit. Mic nobil, el avea calităȚi politice si militare care l-au înălȚat pe scara socială. Regent la 31 de ani, ales rege al Boemiei de Dietă la 38 de ani, printr-un vot unanim, într-o epocă în care talentul personal conta mult mai puȚin decât nobleȚea familiei, Gheorghe de Podiebrad reusea prin propriile forȚe, „un organizator cu idei moderne care ne duce cu gândul, într-o oarecare măsură, la Napoleon” (Bernard Voyenne). Regele Boemiei provenea din grupul husiȚilor moderaȚi si, prin aceasta apartenenȚa, el era adept al cauzei „naȚionale” cehe împotriva germanizării si adept al reformării Bisericii. Gheorghe de Podiebrad a avut drept consilier un misterios aventurier francez, Antoine Marin(sau Marini), refugiat la curtea sa, care i-a propus un plan îndrăzneȚ, pentru „emanciparea popoarelor si regilor prin organizarea unei noi Europe”. Planul adoptat de regele Podiebrad era numit Congregatio Concordiae („asocierea armoniei”) si prevedea realizarea unei alianȚe defensive a crestinătăȚii împotriva turcilor. Asocierea avea la bază, ca si în proiectul lui Pierre Dubois, organizarea păcii între statele membre. Era o confederaȚie bazată pe sprijinul reciproc. Dacă între state apărea un conflict, arbitrajul era obligatoriu, iar dacă hotărârea nu era respectată urmau sancȚiuni militare din partea celorlalȚi membri. Proiectul prevedea deci un organ de arbitraj, care în proiectul studiat avea un caracter permanent. Fiecare stat avea drept de vot. Sediul alianȚei urma să se schimbe din 5 în 5 ani:mai întâi era stabilit la Basel, apoi în FranȚa si după aceea în Italia. Regele Boemiei a obȚinut sprijinul Poloniei si Ungariei. În vara anului 1464, Podiebrad si-a trimis solul, pe Albrecht Kostka în FranȚa unde domnea puternicul si abilul Ludovic al XI-lea. La 18 iulie 1464 a fost semnată la Dieppe numai o conferinȚă amicală. Era un esec,care a pus capăt planului ambiȚios al lui Gheorghe de Podiebrad. În 1466 regele Boemiei a fost excomunicat de noul papă Paul al II-lea, pentru că nu a acceptat revenirea tării sale sub autoritate catolică, abandonând privilegiile obȚinute anterior de husiȚi. Cauzele esecului planului său european sunt însa în interesele divergente ale statelor vizate si in faptul că regele ceh îsi aroga o iniȚiativă, de unitate crestină, rezervată până atunci papalităȚii. Nu întâmplător in 1470 papa Paul al II-lea, dusmanu lui Podiebrad a trimis soli la Ludovic al XI-lea cu propunerea fondării unei „Confrerii a păcii universale”. Planul original al lui Gheorghe de Podiebrad nu s-a păstrat, insă cronicarul Phillippe de Comines a reȚinut ideile cuprinse în el. ImportanȚa lui este însă foarte mare. Planul era nu numai mai complex decât cel al

16 lui Pierre Dubois, dar, pentru prima dată se încerca si punerea lui în aplicare, realizare practică. De aceea Congregatio Concordiae, proiectul regelui Gheorghe de Podiebrad rămâne ca moment de referinȚă în istoria ideii europene. Ideea europeană a avut si altă formă de manifestare în afara de planuri sau proiecte de apropiere între statele continentului. Este vorba de formarea unei „constiinȚe” europene pornind de la reapariȚia si folosirea în diferite contexte, a denumirii continentului nostru. Termenul „Europa” si „european” sunt tot mai des folosiȚi începând din secolul al XVI-lea. Gânditorii secolului al XVI-lea Secolul al XVI-lea este un prim secol al modernităȚii în care se întăresc statele centralizate, se încheie Renasterea, apare Reforma religioasă, continuă descoperirile geografice si se constituie primele imperii coloniale: Europa este în centrul dezvoltării si stiinȚifice si europenii străbat oceanele lumii ajungând pe toate continentele. În acest context istoric, conceptele medievale „christianitas” si „republica christiana” sunt înlocuite de EUROPA, chiar dacă expresia „republica christiana” se va mai folosi încă în tratatul de pace de la Utrecht din 1714. Însă, chiar in 1578 schimbarea amintită intrase in constiinȚa publică pentru că în Thesaurus geographicus al lui Abraham Ortelius la cuvântul CRESTINI se preciza: vidi Europeos (vezi europeni), ceea ce însemna că „în zilele noastre crestinii se numesc pe ei însisi europeni”. După analiza lui Peter Burke, termenul EUROPA (care îl înlocuia pe cel de CRESTINĂTATE în contextul laicizării vieȚii) a îndeplinit atunci trei funcȚii: 1. era folosit pentru a le da europenilor un sentiment al existenȚei comune în faȚa ameninȚării din afara în special din partea turcilor; 2. călătorii europeni au fost convinsi din ceea ce au văzut în alte locuri de superioritatea civilizaȚiei europene în raport cu situaȚia de pe alte continente; 3. multiplele aspecte divergente de pe continent vor conduce repede la ideea că unitatea si securitatea sunt necesare pe continent. ÎntrebuinȚarea tot mai frecventă a cuvântului EUROPA, în diferite contexte, începând din secolul al XVI-lea este amplu documentată. Astfel, florentinul Pier Francesco Giambullari publică Historia dell’Europa (1566) si spaniolul Alfonso Ulloa, Historia de Europa (1570). Însă deosebit de importantă este lucrarea umanistului spaniol Juan Luis Vives (1492-1540) De Europae disidiis et bello turcico dialogus (Dialog despre disputele din Europa si războiul cu turcii,1526), care nu numai că foloseste cuvântul Europa în titlul operei sale, dar oferă si expresie puternică a convingerii superiorităȚii europene. „Avem...foarte curajoasa si prea puternica Europă, în care, prin înȚelegere (per concordiam) am fi nu numai egali cu turcii, dar superiorii Asiei, lucru dovedit atât prin geniul cât si prin spiritul popoarelor si prin cronicile faptelor săvârsite”, scrie Juan Luis Vives. Însă, pentru a face faȚă primejdiei turcesti este necesară încetarea conflictelor si unirea Țărilor crestine. În 1530, Erasmus din Rotterdam emitea într-o scrisoare „prosperitatea Europei”. Sebastian Munster scria si el în Cosmographia universalis că, desi Europa este cel mai mic dintre continente este cel mai avansat. Aceluiasi autor din secolul al XVI-lea îi datorăm celebra reprezentare grafică a Europei sub forma unei regine, care reuneste regiunile continentului ca părȚi ale corpului: Hispania-capul, Galia si Germaniapieptul, Italia si Dania-braȚele… Si aceasta nu a fost singura

17 reprezentare antropomorfă a Europei în acel secol. Nici în secolul al XVI-lea nu au lipsit proiectele de apropiere a statelor europene, chiar dacă ideea europeană a avut si alte forme de manifestare. Spre exemplu, Guillaume de Cienna si Jean Sylvagius propuneau in 1513 convocarea la Cambrai a unui congres la care să participe împăratul Maximilian, regele FranȚei Francis I, regele Angliei Henric al VII-lea si suveranul łarilor de Jos, Carol - viitorul Carol Quintul. Cei patru mari suverani si-ar fi promis reciproc pacea si ar fi impus-o în Europa. Evident congresul nu a avut loc… Planul ducelui de Sully -1635 Un alt proiect celebru de unire a statelor europene într-o adevărată confederaȚie este cel cunoscut sub numele de „marele plan al lui Henric al IV-lea”. Autorul planului a fost în realitate Maximilien de Béthune, duce de Sully, fost ministru al lui Henric, îndepărtat din funcȚie de urmasul său, Ludovic al XIII-lea. Sully a lucrat la acest plan din 1620 până în 1635 si i l-a atribuit marelui rege Henric al IV-lea pentru a-i da mai multă autoritate. În aceste condiȚii se poate observa că Sully a fost contemporan cu Emeric Crucé si este posibil ca el să fi fost influenȚat de lucrarea apărută în 1623. Însă planul lui Sully, hughenot de religie era pe de o parte mai puȚin avansat decât al lui Crucé, pe de altă parte mai complex si ambiȚios în conȚinut. Limitările sunt în primul rând de natură religioasă. Planul lui Sully respinge asocierea altor state în afară de cele crestine; chiar si în această privinȚă nu sunt acceptate decât cele catolice, luterane si calviniste. Dacă marele duce al Moscoviei refuză să-si schimbe religia va fi alungat din Europa. Cu atât mai mult va fi gonit din Europa sultanul turcilor, deposedat de toate posesiunile de pe continent. De aici rezultă a doua limitare: planul lui Sully are în vedere numai Europa. În schimb proiectul de confederaȚie al lui Sully era deosebit de complex si de ambiȚios, în conȚinut. Europa organizată politic după ideile sale urma să cuprindă: cinci monarhii elective (Sfantul Imperiu RomanoGerman, statele papale, Polonia, Ungaria si Boemia), sase monarhii ereditare (FranȚa, Spania, Anglia, Danemarca, Suedia si Lombardia) si patru republici suverane (VeneȚia, Italia, ElveȚia si Belgia). Prin suprafaȚă si bogăȚie statele urmau să fie aproximativ egale. Prin urmare, planul expunea în detaliu teritoriile pe care le cuprindea fiecare stat. În consecinȚă erau prevăzute si reorganizări teritoriale: Spania era redusă la provinciile din peninsula iberică; FranȚa, Anglia, Damenarca si Suedia îsi păstrau frontierele, dar erau create regatul Lombardiei, republica italiană, o republică a Belgiei si o republică elveȚiană extinsă în FrancheComté, Alsacia si Tyrol. Reorganizarea teritorială a Europei era o mare noutate a planului conceput de ducele de Sully. În viziunea lui Sully cele cincisprezece state urmau să formeze o „Republică prea crestină” iar în fruntea acesteia el aseza un „Consiliu prea crestin” alcătuit din patruzeci de membri (patru pentru statele mari si doi pentru cele mici). Consiliul va fi reînoit din trei în trei ani si va avea sediul pe rând, câte un an, în orasele Metz, Luxemburg, Nancy, Köln, Mainz, Trier, Frankfurt, Würzburg, Heidelberg, Speyer, Worms, Strasbourg, Basel si Besançon. Pe lângă acest consiliu central, planul mai prevedea înfiinȚarea altor sase consilii provinciale cu puteri limitate la o anumită regiune a Europei. Astfel, consiliul de la Danzig avea atribuȚii asupra statelor din nord est, consiliul de la Nürenberg era competent în Germania, cel de la Viena

18 avea puteri în Europa de est, consiliul de la Bologna avea autoritate asupra Italiei, cel de la Konstanz avea atribuȚii în ElveȚia si Lombardia, iar al saselea consiliu cu sediul într-un oras ce urma să fie stabilit în vestul Europei (probabil în FranȚa) primea competenȚa pentru FranȚa Spania, Anglia si Belgia. Aceste consilii aveau competenȚa de a rezolva toate diferendele dintre suverani si popor, sau dintre state. Deciziile consiliului central erau obligatorii pentru toate statele. Mai mult decât atât, hotărârile consiliului limitau suveranitatea statelor. În plus, consiliul central putea să perceapă impozite si organiza o puternică armată a confederaȚiei europene. Aceasta armată comună urma să aibă 270.000 de infanteristi, 50.000 de călăreȚi, 200 de tunuri si 120 de nave si galere. Ea trebuia folosită împotriva turcilor pentru cucerirea unei părȚi din Asia si a Africii de nord. În plan economic, Sully considera că republica europeană trebuie să se bazeze pe libertatea comerȚului si propunea chiar suprimarea barierelor vamale. În ciuda limitelor sale religioase, planul ducelui de Sully este interesant prin cunostinȚele dovedite de autor în domeniul politicii internaȚionale si prin originalitatea unor idei. Iată un ultim exemplu al originalităȚii, dar si dovada intuiȚiei de care dă dovadă Sully. Pornind de la fapte istorice si de la realităȚi din vremea sa, el consideră că în centrul confederaȚiei europene pe care o gândea este formarea unui puternic stat german, aliat firesc al FranȚei. Motiv pentru a-i îndemna pe germani să se unească… În perioada când ducele de Sully concepea si completa complexul său plan pentru o „Republică prea crestină” Europa era însă dezbinată de interese divergente si pustiită, în chiar centrul ei - Germania – de cel mai crâncen război de până atunci. Între 1618 si 1648 se desfăsoară războiul de 30 de ani la care au participat aproape toate statele continentului din Spania până în Transilvania si din Suedia până în Italia. Războiul de 30 de ani a reprezentat victoria principiului statului suveran (reprezentat de FranȚa) în lupta cu ultimele încercări de asigurare a hegemoniei Habsburgilor în spiritul universalismului catolic de sorginte medievală. Politica internaȚională de organizare a alianȚelor de state împotriva acelui stat care prin puterea si ambiȚiile sale care prin puterea si ambiȚiile sale urmărea să le domine pe celelalte se numeste echilibrul european. Politica echilibrului a fost aplicată (si teoretizată) mai întâi în Italia si a primit dimensiuni continentale în războiul de 30 de ani. Pacea de la Westfalia (1648) reprezintă triumful politicii echilibrului european iar artizanul acestei politici în interesul FranȚei a fost cardinalul Richelieu urmat, cu succes, de Mazarin, până la victoria din 1648. Politica echilibrului european, afirmată în secolele al XVI-lea – al XVII-lea a fost o modalitate practică, efectivă, de formare a unei anumite constiinȚe europene, prin dovada necesităȚii alianȚelor, colaborărilor, acȚiunilor politico-militare comune, convergente. Proiectul lui Comenius – 1645 Revenim acum la proiectele privind asigura păcii si apropierea dintre state, pornind de la acest scop. Al treilea procent important din secolul al XVII-lea îi aparȚine lui Jan Amos Komenski (latinizat Amos Comenius). Născut în 1592 în Moravia el a murit în 1670 la Amsterdam si este cunoscut drept marele precursor al pedagogiei moderne. Însă cunostinȚele sale vaste de filozofie, teologie si pedagogie urmau să fie cuprinse într-o vastă operă, rămasă neterminată, cu titlul Dezbatere

19 universală asupra reformării problemelor umane. Pentru această lucrare, Comenius a scris la Elbing, în 1645, o introducere cu titlul Visul universal pe care a publicat-o abia în 1666. Comenius era un adevărat european pentru că a călătorit si a lucrat nu numai în Țara în care s-a născut, Cehia, ci si în Polonia, Suedia, Germania, Ungaria, Anglia si Olanda. A scris si publicat 154 de cărȚi dintre care cea mai cunoscută este Didactica magna. În Visul universal, Comenius propune un fel de federaȚie universală cu trei instituȚii cheie. Una culturală, alta religioasă si alta politică. Astfel, unificarea cunoasterii printr-un sistem pedagogic pedagogic perfecȚionat cădea în sarcina Consiliului Luminilor. Reconcilierea religioasă era încredinȚată unui Consistoriu. În sfârsit, problemele politice erau de competenȚa CurȚii de JustiȚie internaȚională. Însă desi universalismul gândirii sale îl îndeamnă pe Comenius să cuprindă în proiectul său lumea întreagă, el se referă cu adevărat numai la crestinătatea vremii sale, deci la Europa. El o mărturiseste explicit: „căci scopul meu suprem este să-l fac cunoscut pe Christos tuturor popoarelor”. De astfel, în PrefaȚa către europeni el scrie, probabil primul, despre „patria noastră europeană”. Ar fi greu să nu apreciem cât de mult se apropie Comenius de entuziastii federalisti europeni din secolul al XX-lea când scrie: „Această Lumină trebuie dusă la alte popoare în numele patriei noastre europene si, de aceea, mai trebuie să fim consideraȚi ca niste călători îmbarcaȚi pe aceeasi corabie.”

William Penn În ultimul deceniu al secolului al XVII-lea a fost redactat un proiect remarcabil de asigurare a păcii în Europa si de colaborare între statele continentului pe această bază. Planul era remarcabil asa cum era si autorul său: William Penn (1644-1718), fiul unui nobil bogat care devenise amiral. A fost trimis să studieze în FranȚa si la întoarcerea în Anglia a devenit quaker, motiv pentru care a fost de mai multe ori închis în Turnul Londrei. Penn a primit de la regele Carol al II-lea în schimbul unei datorii pe care o contractase de la tatăl său un vast teritoriu în America de Nord, care va fi numit după familia sa Pennsylvania. În consecinȚă, la 37 de ani, în 1681, William Penn devine guvernatorul noului stat pe care îl înzestrează cu o constituȚie model pentru caracterul ei tolerant, democratic si pacifist, care va fi sursă de admiraȚie pentru constituȚia SUA o sută de ani mai târziu… Acesta era omul care într-o perioada de răgaz, în 1693, a redactat si publicat Eseu despre pacea prezentă si viitoare a Europei. În Europa era o nouă perioadă de războaie. Ludovic al XIV-lea regele FranȚei încerca să-si impună hegemonia, iar principiul „echilibrului european” folosit de precursorul său împotriva Habsburgilor se întorcea acum împotriva FranȚei: alianȚele se formau pentru a-i opri expansiunea. Fapt remarcabil si bogat în consecinȚe, prin William Penn ideea europeană ajunge pe continentul american. Proiectul lui Penn avea ca sursă (recunoscută) de inspiraȚie „Marele Plan al lui Henric al IV-lea”, deci concepȚia lui Sully, dar în unele puncte se aseamănă cu planul lui Crucé. William Penn propune si el constituirea unei Diete europene

20 pentru rezolvarea diferenȚelor si asigurarea păcii. El nu este de acord însă cu fantezista reorganizare teritorială, prevăzută de Sully pentru a forma state „relativ egale”, optând pentru menȚinerea statului quo-ului. Drept consecinȚă, reprezentarea în Dietă ar fi diferită în funcȚie de populaȚia si puterea economică a fiecărui stat. Astfel, Imperiul Germanic ar avea 12 delegaȚi, FranȚa 10, Spania 10, Italia 6, Suedia 4, Polonia 4, Provinciile Unite(Olanda) 4, Danemarca 3, Portugalia 3, VeneȚia 3, cele treisprezece Cantoane( ElveȚia) 2, ducatele Holstein si Kurlanda unul. Dacă Rusia si Imperiul Otoman ar participa, ceea ce pentru W. Penn era convenabil si just s-ar ajunge la 90 de delegaȚi. Locul întrunirii Dietei în prima sedinȚă ar fi undeva în centrul Europei, iar pentru următoarele sesiuni ar stabili ea singură sediul. Pentru a evita probleme dificile de protocol privind întietatea, autorul propunea ca sala să fie rotundă si să aibă mai multe intrări pentru a împiedica orice nemulȚumire. Penn s-a gândit chiar si la limba în care vor avea loc dezbaterile. „Nu voi spune mare lucru în legătură cu limba care va fi folosită în Dieta internaȚională, însă aceasta va fi cu siguranȚă latina sau franceza. Prima ar fi foarte potrivită pentru juristi, însă a doua practică pentru oamenii de calitate”. O problemă esenȚială era în acest plan cea a votului. În această privinȚă, Penn propunea ca „nimic să nu se decidă fără o majoritate de trei sferturi dintre membrii, sau, cel puȚin de jumătate plus sapte”. Aspectul acesta al „votului calificat sau convingător” era o noutate si corespundea progresului spiritual democratic în teoria politică a vremii. În partea finală, într-o manieră pragmatică William Penn prezintă si combate „obiecȚiile ce pot fi prezentate împotriva acestui proiect”, dar si „avantajele reale care ar rezulta din această propunere în vederea păcii”. Avantajele ar fi, după părerea lui nu mai puȚin de opt: 1. oprirea pierderii de vieȚi omenesti; 2. ridicarea prestigiului crestinilor; 3. „economia de bani pentru prinȚi, ca si pentru popoare”; 4. „orasele cetăȚilor si Țările care sunt jefuite în timpul războiului vor fi protejate.”; 5. usurarea si siguranȚa călătoriilor si comerȚului; 6. încetarea ameninȚării otomane prin includerea Imperiului în plan; 7. strângerea legăturilor dintre familiile dominatoare europene si evitarea unui viitor conflict; 8. monarhii si ceilalȚi conducători ai Europei ar fi putut să-si aleagă soȚiile din dragoste si nu pentru avantaje politice, ceea ce ar fi condus la o viaȚă fericită pentru ei! După cum se vede, William Penn a folosit în susȚinerea planului său toate argumentele pe care le-a găsit convingătoare. Cu toate acestea era si el, reformatorul de succes, pregătit pentru o nereusită, motiv pentru a scrie la începutul lucrării: „Am luat în discuȚie o problemă care depăsea puterile mele, dar care merită cu adevărat să fie dezbătută, având în vedere starea lamentabilă a Europei.” În ultimii ani ai secolului al XVII-lea, în condiȚiile războaielor iniȚiate de FranȚa lui Ludovic al XIV-lea, cuvântul „Europa” este mai des folosit, cu sens politic si, uneori cu accente propagandiste. Iată câteva exemple: un pamflet publicat în Anglia în 1677, la câȚiva ani după începerea războiului, era intitulat: Europa – o sclavă dacă Anglia nu-i rupe lanȚurile. Conducătorul Olandei (si viitorul rege al Marii Britanii) Wilhelm de Orania se autocaracterizează drept „păstrătorul libertăȚii Europei”. Iar în 1680 omul politic englez Henry Sydney îi scria lui Wilhelm de Orania asigurându-l că toată lumea se gândeste la el si îl consideră a fi singura care poate salva Anglia si asigura „libertatea Europei”. AlianȚa împotriva lui Ludovic al XIV-lea s-a realizat sub steagul „libertăȚilor Europei”. La

21 întâlnirile diplomatice din această perioadă francezii vorbeau de „Crestinătate” în timp ce englezii vorbeau în numele „Europei”. Documentele păcii de la Ryswick (1697), publicate în Anglia menȚionează în introducere că statele europene erau atunci într-un fericit echilibru si că Anglia si aliaȚii ei au rupt lanȚurile prin care libertatea Europei era înlănȚuită. Nu trebuie să ne imaginăm că această diviziune terminologică între „Crestinătate” si „Europa” a fost absolută în lupta propagandistă din timpul războaielor lui Ludovic al XIV-lea. Regele însusi folosea des cuvântul „Europa”, „Interesele Europei”, „pacea Europei” sunt expresii care revin foarte des în vocabularul său afirmă J. B. Duroselle. De aceea putem accepta, cu rezerve pentru ultima parte, următoarea concluzie: „Europa, care în secolul al XVI-lea era încă un sinonim oarecum neobisnuit pentru „Crestinătate”, ajunge la sfârsitul secolului al XVII-lea termenul preferat, cel puȚin în cercurile anglo-olandeze si protestante „ (Pinn den Boer). Aceeasi concluzie este mai clar formulată de Heikki Mikkeli: „În jurul anului 1700 termenul Europa era folosit în mod curent, în special în gândirea politică protestantă, si înlocuise aproape complet mai vechiul Crestinătate.” Cu această premisă, putem lua în discuȚie evoluȚia Ideii europene în secolul al XVIII-lea, secolul „Luminilor si al revoluȚiei franceze din 1789, secolul în care laicizarea face pasi hotărâtori si secolul în care apare un nou cuvânt, folosit deseori pentru a defini realităȚile europene - cuvântul civilizaȚie. Ideea europeană în secolul al XVIII-lea Dacă secolul anterior se încheiase prin publicarea unui plan de organizare europeană scris de un quaker (William Penn), secolul XVIIIlea se deschide tot prin prezentarea unui plan scris de un quaker. În 1710 John Bellers (1654-1725) scrie lucrarea Câteva motive pentru un stat european pe care i-o dedică reginei Ana si o adresează tuturor conducătorilor din Europa. Planul lui Bellers se bazează pe un tratat care să stabilească un statu-quo si prin care toate statele să renunȚe la pretenȚiile lor. Un parlament întrunit anual ar fi baza pentru unirea statelor europene într-o confederaȚie. El ar adopta o legislaȚie comună pentru toate statele europene. Originalitatea propunerii lui Bellers contă însă în faptul că Europa urma să fie împărȚită în o sută de provincii sau cantoane. Fiecare provincie ar avea dreptul la un reprezentant în Dieta europeană, dar pentru fiecare 1000 de locuitori ar putea alege alȚi reprezentanȚi: În plus fiecare provincie ar furniza confederaȚiei fie 1000 de soldaȚi, fie nave, fie bani. Totusi, împărȚirea în provincii n-ar afecta existenȚa si configuraȚia statelor europene. Prin propunerea sa deosebita Bellers a fost considerat un veritabil precursor al „Europei regiunilor”. În sfârsit, Bellers acordă mare importanȚă religiei ca factor de unificare a Europei. Propune o întrunire generală a crestinilor pentru a pune capăt fragmentării Bisericii. Totusi, el nu se arată intolerant pentru că susȚine că si rusii sunt crestini si, în plus, nici măcar musulmanii nu pot fi redusi la supunere prin forȚă. O soluȚie ar fi, în opinia lui, să se extindă alianȚa păcii încât să cuprindă si aceste religii. Am prezentat până acum mai multe planuri de asigurare a păcii si de constituire a unei confederaȚii europene (sau chiar universale). Pline de idei generoase, dar si de naivitate, de remarcabilă intuiȚie, dar si de

22 ancorare în rigorile istorice ale epocii lor. Trăsătura lor comună este aceea că toate au fost destul de puȚin cunoscut la vremea lor si în deceniile care au urmat. Ele au fost cercetate si apreciate mai mult de savanȚii din ultimul secol. Proiectul Abatelui de Saint Pierre Însă la începutul secolului al XVIII-lea a fost elaborat un proiect care s-a bucurat de celebritate chiar în acel secol, fiind analizat si comentat mult mai serios decât cele anterioare. Autorul acelui proiect a fost abatele Charles – Irénée Castel de Saint Pierre (16581743). El s-a născut în nordul FranȚei, în Cotentin. A făcut carieră la Paris sub protecȚia lui Fontenelle si participând la salonul marchizei de Lambert ajunge membru al Academiei (1695). În calitate de secretar al abatelui de Polignac a participat la congresul de pace de la Utrecht (1713). Exclus din Academie (1716) pentru că l-a criticat pe Ludovic al XIV-lea, a creat un club al dezbaterilor libere, care i-a adus alte probleme. Saint-Simion îl caracterizează simplu în memoriile sale: „Avea spirit, cultură si himere. Se spune că ultimul lui cuvânt a fost speranȚă”. Ocazia pentru publicarea proiectului la care se gândea de câȚiva ani l-a găsit Saint-Pierre în congresul de pace care se pregătea la Utrecht. În 1712 a apărut la Köln, nesemnată lucrarea cu titlul Memoriu pentru a face pacea vesnică în Europa. În anul următor se publică la Utrecht o ediȚie estimată la 2 volume, cu titlul Proiect pentru a face pacea vesnică în Europa, la care se adaugă un al treilea volum în 1717 cu titlul Proiect pentru a face pacea vesnică între suveranii crestini. Lucrarea devenise stufoasă si, în 1729 autorul publică la Rotterdam un Rezumat, pe care în sfârsit îl semnează. Acesta din urmă îi era dedicat lui Ludovic al XV-lea. Ca sursă de inspiraȚie, Saint-Pierre se raporta tot la „Marele Plan al lui Henric al IV-lea”. În proiectul său, Saint-Pierre pornea de la două premize: 1. că organizarea Europei din timpul său nu va face decât să provoace războaie în permanenȚă; 2. că echilibrul de putere între Casa de FranȚa si Casa de Austria nu va oferi suficiente garanȚii nici împotriva războaielor externe, nici împotriva războaielor civile. Pentru autorul planului rezolvarea ar fi foarte simplă si beneficiile păcii vesnice si ale comerȚului între state ar fi usor de obȚinut… Ar fi de ajuns ca principalele state suverane din Europa „să dorească să încheie un tratat de uniune si să organizeze un Congres permanent…” Pentru a fi mai convingător el are si câteva exemple: unirea „celor sapte SuveranităȚi din Olanda sau a celor treisprezece SuveranităȚi din ElveȚia sau a SuveranităȚilor din Germania”. Examinând situaȚia din Germania Saint-Pierre, încrezător: „nu văd mai multe dificultăȚi în a forma Corpul European, în zilele noastre, decât au existat înainte când s-a constituit Corpul German, de a realiza în mare ceea ce este deja realizat în mic”. Proiectul propriu zis pe care-l prezenta Saint-Pierre nu dovedea prea multă originalitate: el cuprindea propunerea semnării unui tratat care să instituie o Societate sau o Uniune permanentă între suverani. Statele urmau să fie reprezentate permanent în Congresul sau Senatul Uniunii, stabilit într-un oras liber. Saint-Pierre se limita la statele crestine, la Europa. Însă statele din Asia si Africa puteau forma, la rândul lor, alianȚe care să semneze tratate cu Societatea europeană. Congresul nu se putea amesteca în guvernarea fiecărei Țări, dar lucra pentru redactarea unor legi privind comerȚul care să asigure „egalitatea si reciprocitatea pentru toate naȚiunile. Suveranii se angajau să nu facă si să nu accepte nici o modificare

23 teritorială si nu puteau să ia armele si să înceapă un război decât împotriva celui care era declarat dusman al SocietăȚii europene. Orice dispută dintre statele membre se va rezolva prin arbitraj, iar dacă acesta nu este acceptat, prin decizia Congresului cu trei sferturi din voturi. Diferendele privind comerȚul urmau să fie soluȚionate de „Camerele pentru menȚinerea comerȚului” stabilite în diferite orase. Pentru Societatea europeană Saint-Pierre a avut în vedere fie 18, fie 24 de state. A oscilat dacă să includă Rusia, dar în formula cu 24 de state a acceptat-o! Fiecare stat trebuia să aibă cel puȚin 1.200.000 de locuitori pentru a fi acceptat. Dacă nu avea această populaȚie se putea asocia cu alte state mici. Fiecare stat avea dreptul la un singur delegat în Congres. Însă contribuȚia financiară la bugetul SocietăȚii era proporȚională cu veniturile statului. Societatea avea, la rândul ei, un ambasador în fiecare stat membru si un reprezentant în fiecare provincie. Dovedind multă rigoare, Saint-Pierre considera că cele mai importante prevederi ale planului său „articolele fundamentale” nu puteau fi modificate decât printr-un vot unanim. Celelalte „articole importante” sau „articole utile” puteau fi modificate cu o majoritate de trei sferturi. După cum se vede proiectul lui Saint-Pierre avea destule ambiguităȚi însă limitările cele mai serioase erau cele referitoare la menȚinerea absolută a statu quo-ului, veritabil imobilism, la reprezentarea egală a statelor si la rolul exclusiv pe care-l acordă intereselor suveranilor si prieteniei dintre ei. Totusi, proiectul lui Saint-Pierre a fost mult discutat, aducându-i autorului o indiscutabilă celebritate chiar dacă în evaluarea proiectului său dominante sunt neîncrederea si ironia. De la filozofi contemporani precum Leibnitz (preocupat si el de problema unităȚii europene în mai multe lucrări) si Voltaire (caustic si critic desi a schiȚat el însusi un plan de pace) până la luminatul rege al Prusiei, Frederic al II-lea, textele abatelui Saint-Pierre au provocat dezbaterea asupra posibilităȚilor si oportunităȚilor de realizare a unei cooperări europene fără precedent Însă cel care a contribuit cel mai mult la celebritatea abatelui de SaintPierre si a proiectului său de pace vesnică a fost Jean Jacques Rousseau. De multe ori, în lucrările contemporane despre Ideea europeană, „proiectul lui Saint-Pierre” este urmat de „critica lui Rousseau”, respectiv referiri la o lucrare sintetică, bine sistematizată (are numai 40 de pagini), în care Rousseau îsi exprimă ideile: Estrait du project de paix perpétuelle de M. l’abbé de Saint-Pierre, publicată în 1761. La ea autorul va face o completare: Jugement sur la paix perpétuelle, publicată în 1782, după moartea autorului. Părerea lui Rousseau despre proiectul lui Saint-Pierre este împărȚită. Pe de o parte îi critică naivitatea, simplitatea si idealismul. Pe de altă parte însă, el admiră ideea în sine: „Dacă proiectul nu poate fi pus în practică, acesta nu se datorează faptului că el ar fi himeric. În realitate, oamenii sunt lipsiȚi de chibzuinȚă si este un fel de nebunie să fii înȚelept în mijlocul nebunilor”. Rousseau consideră că abatele greseste când îsi pune speranȚele în bunăvoinȚa prinȚilor. Acestia nu-si urmăresc decât interesele personale, meschine iar suveranitatea este prin natura ei avidă de putere. În consecinȚă, Rousseau se concentrează asupra demonstraȚiei că este în interesul prinȚilor să accepte o nouă organizare si instaurarea păcii. Rezultatul este un plan care nu diferă prea mult de cel al predecesorului său, numai că porneste de la alte premize si are alte concluzii. Concluzia este că ar fi probabil nevoie de o revoluȚie pentru a se crea în Europa o

24 federaȚie. Dar este de dorit o revoluȚie? se întreabă Rousseau. Saint-Pierre a fost numit „primul mare propagandist pentru pace” pentru că ideile sale au avut un răsunet atât de mare. Considerăm că celebritatea lui Saint-Pierre se datorează atât operei sale cât, mai ales, epocii sale, secolul al XVIII-lea. Era, cum s-a putut observa, secolul prieteniei dintre filozofi si principi, secolul în care lectura devine o obisnuinȚă, nu mai puȚin secolul lui Voltaire, Rousseau, Montesquieu… Înainte de a examina Ideea europeană prin opera acestor mari filozofi am dori să revenim, pentru concluzii la opera lui Charles Irénée Castel de Saint-Pierre. În lucrarea sa apare, pentru prima dată, cu insistenȚa atributului „european, europeană”: Societatea europeană, Universitatea europeană, Corp european, Tribunal european, Congres european.Este dovada unei reale constiinȚe europene… Si apoi, era oare abatele un idealist sau un naiv incurabil? La criticile aduse operei sale, el a răspuns: „Sunt de acord, că probabil arbitrajul european să nu se formuleze decât pas cu pas, cu grade de neperceput si în două sute de ani.” Peste două secole era creată Societatea NaȚiunilor, instituȚie complexă de apărare a păcii, cooperare si organizare a arbitrajului. Tot apărându-se, Saint-Pierre scria: „În prezent nu este vorba decât de a începe liga, printr-un congres, la Haga sau în altă parte.” În 1948, federalistii europeni au organizat la Haga marele congres european care a avut un rol important în iniȚierea construcȚiei europene, locul fiind ales, probabil, în semn de respect pentru marele precursor…Deci, ce a fost Saint-Pierre: un idealist naiv sau un vizionar? Filozofia Iluministă Revenim acum la problema ridicată mai sus: cum se exprimă Ideea europeană în opera marilor filozofi din Secolul Luminilor. Am văzut că unii dintre ei (Rousseau, Voltaire) si-au folosit imaginaȚia si pentru a schiȚa planuri federaliste si pacifiste. Evident însă că nu aici era noutatea si contribuȚia lor fundamentală într-o epocă de schimbare profundă a viziunii despre om si societate. CulȚi, sceptici si cu dezvoltat spirit critic ei au făcut observaȚii si constatări mai mult decât proiecte ambiȚioase. Iar constatarea lor merge pe linii convergente: există o unitate europeană profundă, iar Europa este continentul cel mai evoluat. Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu (1685-1755) A fost printre cei mai reprezentativi gânditori din Secolul Luminilor. Mare teoretician al liberalismului el a susȚinut separarea puterilor în stat, rolul legislaȚiei în evoluȚia socială si monarhia constituȚională . Cea mai cunoscută lucrare a sa este Spiritul legilor (1748). El împărtăsea totodată cosmopolitismul destul de răspândit în vremea sa „înainte de a fi francez sunt o fiinȚă umană” spunea si refuza să dea unui prinȚ sfaturi care ar ruina alte state! Călător pasionat, el avea deja o imagine europeană când scria că „Germania există pentru a călători acolo, Italia pentru a sta câtva timp acolo, Anglia pentru a gândi acolo, iar FranȚa pentru a trăi acolo”. Montesquieu este convins de superioritatea Europei. Aceasta se datorează întâi condiȚiilor geografice, în special climei. Ca teoretician al determinismului geografic, face în Spiritul legilor o comparaȚie între Europa - teritoriu al libertăȚii si Asia – supusă servituȚii. Însă mai mult decât pe geografie el pune preȚ pe cultură, ca, de altfel, toȚi marii gânditori ai secolului al XVIII-lea si face o legătură directă, cauzală, între cultură si dezvoltare. Iar din analiză Europa este favorizată: „Si dacă vrem să aruncăm o privire asupra situaȚiei actuale din lume, vom vedea că, pentru acest motiv (cultura ei), Europa domină celelalte părȚi ale lumii si este în prosperitate, în timp ce restul lumii geme în

25 sclavie si mizerie; tot asa cum Europa este mai luminată în mod proporȚional, în măsura în care celelalte părȚi sunt acoperite de o noapte grea.” Însă mai mult decât aceste judecăȚi evaluative, care dovedesc existenȚa unei constiinȚe europene, sunt importante aprecierile filozofului cu privire la unitatea Europei, pentru că ele se raportează chiar la esenȚa Ideii europene. Într-o lucrare intitulată Despre puterea statelor, Montesquieu scrie: „Un prinȚ crede că va fi mai mare prin ruina unui stat vecin. Din contră. Lucrurile stau altfel în Europa încât toate statele depind unele de altele. FranȚa are nevoie de bogăȚia Poloniei si a Moscoviei, tot asa cum Guyenne are nevoie de Bretagne si Bretagne de Anjou. Europa este un stat compus din mai multe provincii”. Deci, el consideră că statele europene sunt într-o situaȚie comparabilă cu cea a provinciilor FranȚei. François-Marie Arouet, zis Voltaire (1694-1778) A folosit raȚionalismul pentru a combate intoleranȚa, prejudecăȚile, privilegiile si abuzurile. Spirit critic, satiric, chiar caustic a tratat cu scepticism si ironie tot ce i s-a părut depăsit sau utopic, lipsit de realism. Pornind de la aceste premize, scria Voltaire „Trebuie să examinăm starea în care suntem si nu starea în care nu putem fi.” Totusi, Voltaire privea Europa cu mai mult optimism. Modul în care privea el problema nu era prea diferit de cel al lui Montesquieu. În Discurs preliminar la poemul lui Fontenoy, (1745), Voltaire scria: „Popoarele Europei au principii de umanitate care nu se găsesc în alte părȚi ale lumii, ele sunt mai legate între ele; au legi care le sunt comune, toate Casele domnitoare sunt aliate; supusii lor călătoresc tot timpul si păstrează între ei relaȚii reciproce. Europenii crestini sunt la fel cum erau grecii: poartă războaie între ei, dar chiar în aceste conflicte păstrează atât de multă decenȚă…încât adesea un francez, un englez sau un german care se întâlnesc prima dată par să se fi născut în acelasi oras.” CâȚiva ani mai târziu, în 1752, în Secolul lui Ludovic al XIV-lea, Voltaire observă: ”Europa depăseste în toate privinȚele celelalte părȚi ale lumii… se poate privi Europa crestină ca un fel de mare republică împărȚită în mai multe state, unele monarhii, altele mixte, acestea aristocratice, celelalte populare, însă toate semănând unele cu altele, toate având acelasi fond religios, chiar dacă este divizat în mai multe secte, toate având aceleasi principii de drept public si de politică, necunoscute în alte părȚi ale lumii.” În sfârsit, în lucrarea lui fundamentală, Eseu asupra moravurilor si spiritului naȚiunilor, din 1769, grandioasă încercare de istorie universală de la Carol cel Mare la Ludovic al XIII-lea, el vorbeste de „Europa noastră”. Jean – Jacques Rousseau (1712-1778) Al treilea mare filozof al epocii a fost Jean – Jacques Rousseau (17121778). Fiul unui modest ceasornicar elveŃian, fără să fi putut face studii organizate într-o instituŃie de învăŃământ, ros de contradicŃii si de pesimism, hăituit pentru ideile sale, plin de pasiune în a-si descrie nefericirea, Rousseau a fost o excepŃie în Secolul Luminilor. Un precursor al RevoluŃiei franceze pe care a influenŃat-o mai mult decât oricare altul, dar si precursor al romantismului. Problemele pe care le

26 analizează în opera sa sunt cele fundamentale; raportul dintre individ si societate, relaŃia dintre cetăŃean si Putere, modul de educare al copiilor, originile statului si altele la fel. Între preocupările sale nu a lipsit tema unităŃii europene, fie ca observaŃie generală, fie subordonată cercetării federalismului. Despre federalism, în general, el si-a propus să scrie o lucrare distinctă, considerându-se inventator al domeniului. Ar fi fost o continuare a cărŃii sale Contractul social, pe care el o consideră prima parte dintr-un tratat voluminos despre InstituŃiile Politice. Nu se stie ce s-a întâmplat cu lucrarea planificată despre federalism, dacă a fost cumva scrisă sau nu. Rousseau îsi exprimă însă observaŃiile despre unitatea profundă a Europei în Extras din proiectul de pace vesnică al abatelui de SaintPierre. Acolo, el constată că situaŃia din Europa este deplorabilă, dacă o privim prin prisma conflictelor: nu se încheie un război local decât pentru a începe unul general si nu se fac uniuni decât împotriva altora. Rezolvarea este într-o confederaŃie: „Dacă există un mijloc de a îndepărta aceste periculoase contradicŃii, el nu poate fi altul decât o formă de guvernământ confederativ, care, unind popoarele prin legături comparabile cu cele care-i unesc pe indivizi, să îi supună pe toŃi, în mod egal, autorităŃii legii.” Pentru a fi convingător, Rousseau foloseste exemple istorice, demonstrând că ideea confederaŃiilor se întâlneste încă din antichitate (la greci, etrusci, latini si gali). Totusi cele mai mari dovezi de „înŃelepciune” le găseste autorul în epoca sa prin Corpul germanic, liga helvetică si Provinciile Unite olandeze. Apoi Rousseau nu imaginează un nou proiect confederativ si pacifist ci, condus de realism, Rousseau constată că în afară de confederaŃiile constituite „se pot forma, în mod tacit, altele, mai puŃin evidente, dar nu mai puŃin reale”, bazate pe unitatea de interese, prin asemănarea dintre obiceiuri si prin alte circumstanŃe care stabilesc relaŃii strânse între popoare divizate. Aceasta este situaŃia Europei, consideră filozoful „În acest mod toate statele din Europa formează între ele un fel de sistem care le uneste printr-o singură religie, prin acelasi drept internaŃional, prin obiceiuri, prin cultură, prin comerŃ si printr-un fel de echilibru care este consecinŃa necesară a tuturor acestor lucruri si care, fără ca cineva să se gândească să-l păstreze, nu va fi, totusi, atât de usor de rupt cum crede multă lume.” În continuare, Rousseau scrie o adevărată „odă a Europei”, evidenŃiind atât calităŃile, cât si unitatea continentului. „adăugaŃi la aceasta situaŃia deosebită a Europei, la fel de populată peste tot, la fel de fertilă pretutindeni, mai bine unită în toate părŃile ei, amestecul continuu de interese pe care legăturile de sânge si cele privind comerŃul, artele, coloniile le-au stabilit între suverani,mulŃimea râurilor si varietatea cursului lor,care fac toate comunicaŃiile mai usoare, pasiunea locuitorilor pentru miscare, astfel încât ei călătoresc tot timpul si se mută de mai multe ori unii la alŃii; inventarea timarului si gustul general pentru cultură, stabilind între ei o comunitate de studiu si de cunoastere…. Cu aceste condiŃii înzestrată, Europa nu este numai „o colecŃie ideală de popoare care n-au în comun decât un nume” cum se întâmplă în Asia sau în Africa. Europa este mai mult „o societate reală, având religia ei, obiceiurile si tradiŃiile ei, chiar legile ei, de care nici unul din popoarele care o compun nu se poate îndepărta fără să provoace, imediat, tulburări.” În 1771, un grup de patrioŃi polonezi l-au rugat pe Rousseau să redacteze un plan de ConstituŃie pentru Ńara lor aflată în decadenŃă, considerând că în organizarea ei de până atunci se află cauza declinului. El a terminat lucrarea doi ani mai târziu si a publicat-o cu titlul ConsideraŃii cu privire la guvernarea Poloniei si asupra reformei acesteia

27 proiectate în 1772. În comparaŃie cu frazele atât de consistente si frumoase despre unitatea Europei, lucrarea aceasta provoacă o ciudată surpriză. Atât de comentate „contradicŃii” sau „inconsecvenŃe” ale lui Rousseau apar si aici. În aparenŃă, imaginea pe care o schiŃează despre unitatea profundă a Europei este aceeasi. Rousseau scrie „Nu mai există astăzi francezi, germani, spanioli nici chiar englezi, orice s-ar spune; nu mai sunt decât europeni. ToŃi au aceeasi gusturi, aceleasi pasiuni, aceleasi obiceiuri...[…] Un francez, un englez, un spaniol, un italian, un rus, sunt toŃi, aproape, acelasi om.” Noutatea consta însă în modul de interpretare a cestor fapte, a acestor realităŃi deoarece Rousseau pur si simplu regreta această uniformitate, considerând că ea se datorează în bună parte învăŃământului si recomanda o soluŃie simplă pentru salvarea Poloniei: polonezii să fie pregătiŃi ca polonezi, să se ataseze Ńării lor! „Vreau ca, învăŃând să citească ei să citească lucruri despre Ńara lor; ca la zece ani să-i cunoască toate produsele; ca la doisprezece ani să-i stie toate provinciile, toate drumurile, toate orasele; ca la cincisprezece ani să-i stie toată istoria, iar la saisprezece ani toate legile…” În acest sens se rezolvă „contradicŃia” lui Rousseau. După ce a fost profetul atâtor lucruri si apărătorul atâtor cauze, acum era profet al naŃionalismului, care se năstea încet la sfârsitul secolului al XVIII-lea si căruia îi aparŃine, de drept, în Europa, secolul următor, naŃionalism care va deveni o piedică majoră în calea integrării europene… ExistenŃa acestei noi direcŃii de subliniere a superiorităŃii si unităŃii Europei era întărită prin caracteristicile Secolului Luminilor, prin cosmopolitismul său, prin rolul unificator al limbii franceze, prin redescoperirea plăcerii de a călători. Însă nu au lipsit din acel secol nici proiectele pentru organizarea păcii si strângerea legăturilor dintre state. Alte proiecte privind pacea si cooperarea europeană: În acel secol au fost concepute destule planuri de acest fel. Mai degrabă a fost vorba de un progres de „internaŃionalizare” a procesului de redactare a lor. Un alt proiect îl are autor pe cardinalul italian Giulio Alberoni (16641752). Aventurier plin de talent si imaginaŃie, Alberoni si-a început cariera ca trimis al micului ducat de Parma la Madrid si a devenit episcop de Malaga, cardinal si prim-ministru al primului rege spaniol din dinastia Bourbon, Filip al V-lea. După ce a fost îndepărtat din funcŃia de la Madrid (în 1719) s-a întors în Italia. Acolo a scris si publicat lucrarea Proiect al Cardinalului Alberoni pentru a reduce Imperiul Turc la supunere faŃă de principii crestini si pentru împărŃirea între ei a cuceririlor făcute de acela. Autorul propunea colaborarea crestinilor catolici, protestanŃi si ortodocsii în lupta împotriva turcilor, dar îl excludea pe papă, cu care era în conflict personal. Mai prevedea formarea unui Congres european la Regensburg (unde se afla din 1663 sediul permanent al Dietei Imperiului RomanoGerman) care să joace rolul de arbitru permanent între statele europene. CâŃiva ani mai târziu, în Germania, este publicată o lucrare cu titlul Republica crestină generală în Europa, Mecklemburg, 1752, având ca autor pe Dr. Eobald Toze. Analizând proiectele lui Sully si Saint-Pierre, el le consideră irealizabile pentru că vin în contradicŃie cu principiul suveranităŃii de stat. Totusi, vede rezolvarea problemei în educarea „spiritului de dreptate, dragostei faŃă de aproape si stăpânirii de sine.”

28 Merită să fie reŃinut si planul regelui polonez Stanislaw Leszczynski (1704-1709 si 1733-1736), care a fost si duce al Lorenei (1736-1766). Ideea sa era de a se crea o „uniune a republicilor europene” în frunte cu regele FranŃei. Este cuprinsă într-un manuscris găsit la Nancy, care datează din 1748. Un alt plan de asigurare a păcii în Europa a realizat francezul Ange Goudar într-o lucrare publicată la Rotterdam, în 1757, cu titlul Pacea în Europa nu se poate instaura decât în urma unui lung armistiŃiu: de cavalerul G. Noutatea adusă de el era că stabilea o legătură între economie si război, afirmând că „bogăŃiile sunt nervii războiului”. Ca soluŃie pentru asigurarea păcii el propunea un armistiŃiu de douăzeci de ani, care să linistească pasiunile războinice ale suveranilor europeni. În 1767 apare la Leipzig un volum intitulat ConstrucŃia noilor state, având ca autor pe J.H.von Lilienfeld. Si el propunea convocarea unui Congres al statelor crestine însă mergea mai departe cerând ca statele să transfere suveranităŃii către acest si ca un Tribunal Suveran să impună în state un cod de drept internaŃional si să stabilească forŃele armate care să aplice sancŃiunile stabilite de Congres. Mai poate fi amintit si proiectul vicontelui d’Argenson care propune formarea unui Tribunal european în care FranŃa să deŃină rolul de arbitru. În sfârsit, Jeremy Bentham, unul dintre fondatorii utilitarismului, a scris în perioada 1786 – 1789 o carte de drept internaŃional intitulată Principii ale legii internaŃionale, care va fi publicată postum, în 1843. În partea a patra a lucrării, prezintă si el un proiect de instaurare a păcii numit Un plan pentru pacea universală si vesnică. Planul său se referea la Europa, nu la întreaga lume, si în special la Marea Britanie si FranŃa, statele cele mai importante în concepŃia autorului. Pentru instaurarea păcii, Bentham propunea constituirea unor instituŃii europene: o Dietă sau un Congres, în care fiecare stat va avea doi reprezentanŃi si o Curte de JustiŃie. Congresul avea un rol deliberativ si de sancŃiune morală, iar Curtea avea funcŃii de arbitraj. De altfel, autorul acorda un rol central în planul său opiniei publice si în special presei. Nu era însă singurul element de originalitate. Bentham mai propunea: renunŃarea la colonii, reducerea înarmărilor si abandonarea diplomaŃiei secrete, idei care vor fi readuse în dezbatere în secolul al XX-lea… În afară de instaurarea păcii, care era principalul obiectiv al propunerii sale, filozoful englez se dovedea federalist european convins când se întreba: „De ce n-ar putea exista fraternitate europeană asa cum există Dieta germană sau Liga helvetică?” În anul când Bentham îsi termină lucrarea, 1789, izbucneste RevoluŃia în FranŃa. Secolul se va încheia peste un deceniu, dar în Europa era deja o altă epocă: de schimbare a structurilor sociale vechi de secole, de înlocuire a suveranităŃii monarhului, de drept divin cu suveranitatea populară, de impunere a principiilor libertăŃii,egalităŃii si fraternităŃii. Ideile RevoluŃiei s-au răspândit (uneori duse de armatele franceze) de la Lisabona la Moscova si de la Stockholm la Bucuresti. Bibliografia • Paun Nicolae; Paun Ciprian Adrian - Istoria Constructiei europene, EFES, ClujNapoca, 2000 • Courty; Guillaume Devin - ConstrucŃa europeană, Editura C.N.I. "Coresi" SA, Bucuresti • Dutu Alexandru - Ideea de Europa si evolutia constiintei europene, Editura ALL SURSA : http://www.unibuc.ro/uploads_ro/48340/1298/U2.pdf

ANDREI PLEȘU, despre Europa :

29 Europa a fost candva unita printr-un idiom, printr-o credinta, printr-o politica S-ar putea ca toate aceste ipoteze sa contina o parte de adevar. In ce ma priveste, as adauga doua explicatii, pornind de la ideea ca excesul retoric, verbalizarea incontinenta a temei unificarii europene, sunt, într-un anumit sens, fenomene psihanalizabile. Ele camufleaza, pe de o parte, o difuza insatisfactie cu privire la temeiul ultim al efortului integrator, iar pe de alta, constiinta latenta a unui artificiu procedural care mineaza întreaga operatiune. Le voi lua pe rand. 1. Un proiect de anvergura unificarii europene are nevoie de un liant pe masura. Sub ce idee tutelara vrem unificarea? Proiectul în sine e vechi. Europa a fost unita candva, fie prin folosinta unui idiom nivelator (latina în Evul Mediu, franceza mai tarziu, engleza astazi), fie prin universalitatea credintei: Respublica christiana, în variantele ei imperiale: Bizantul la rasarit, Sfantul Imperiu Romano-German la apus. Ideea unei unificari de natura politica are, si ea, o istorie venerabila, de la Henric al IV-lea la Winston Churchill, de la Saint-Simon si Napoleon Bonaparte, la Aristide Briand si Coudenhove-Kalergi. Pana si la noi, în Romania, gandul unei simfonii a puterilor europene s-a conturat înca de la începutul secolului XIX. Un carturar al momentului (Eufrosin Poteca) visa, profetic, o Europa, care sa se întinda "de la Portugalia pana la Siberia". Fata de toate acestea, cu ce noutate venim? Primul raspuns ar fi ca am facut pasul de la utopie, sau de la proiectul abstract, la realitate. Uniunea Europeana exista, spiritul comunitar s-a institutionalizat. Europa - numele unui admirabil proiect, spatiul catorva sumbre esecuri Criteriul unificarii e, însa, deocamdata, unul predominant economic si financiar. Europa unita e - sau tinde sa fie - o piata bine organizata. Se imagineaza o sumedenie de facilitati comerciale, monetare, vamale, care sa faca viata întreprinzatorilor mai usoara si pe aceea a europenilor mai geometrica. Incercarea nu e lipsita de interes si a dat deja rezultate semnificative. Intrebarea care se pune e în ce masura aceasta reforma mai curand administrativa e la înaltimea proiectului politic si spiritual numit "unificarea europeana". Filosofi ca Jürgen Habermas, istorici ca Philippe Aries, politicieni ca Lionel Jospin si multi altii declara exigente mai înalte: Europa nu poate fi redusa la întelepciunea negustorilor de legume, si daca e sa fie o "piata comuna", atunci adevarata ei marfa ar trebui sa fie cultura, respectiv o anumita clasa de valori. Se face, în acest sens, încercarea de a înlocui vechea uniformitate religioasa a continentului, cu un soi de "religie profana", aceea a drepturilor omului si a guvernarii democratice. Domeniul de valabilitate al acestei religii depaseste însa frontierele Europei si, ca atare, nu poate constitui atributul ei specific. In plus, valorile de acest tip, adoptate de multa vreme în Occident, nu s-au dovedit suficient de viguroase si de consistente pentru a actiona persuasiv asupra aspirantilor la integrare veniti dinspre est. Revolutia Franceza a încalcat în mod sangeros drepturile omului pe care tocmai le proclamase, votul democratic l-a adus la putere pe Hitler, iar Europa valorilor seculare, de dupa iluminism, Europa moderna, a economiei de piata si a democratiilor parlamentare a produs doua razboaie mondiale si doua variante de totalitarism criminal, cu efectul dramatic al propriei ei scindari, din care cu greu cauta sa-si revina.

30 Uitam, uneori, ca Europa nu e numai numele unui admirabil proiect, al unui nobil spatiu de emulatie, ci si acela al catorva sumbre esecuri, din care nu s-a învatat destul. Prin urmare, pentru a reinventa unitatea europeana, trebuie sa avem ceva mai mult spirit critic si ceva mai multa imaginatie. Ma grabesc sa spun ca nici tarile candidate nu au, în aceasta privinta, un punct de vedere mai nuantat. Strivite de urgenta sincronizarii, haituite de exigentele acquis-ului comunitar, ele înteleg integrarea europeana tot ca pe o cursa cu caracter economic. Exista, e drept, si mici ajustari legislative (care includ, de-a valma, drepturile minoritarilor, reclamele de tigari, protectia animalelor s.a.), dar accentul cade pe speranta unui nivel de trai mai bun. Pentru majoritatea populatiei est-europene, integrarea înseamna, sa nu ne facem iluzii, capatuire si nimic mai mult. O mana de intelectuali, dublati de o cohorta de demagogi, vorbesc, uneori, si despre cultura. Trebuie sa asumam o "identitate culturala" europeana, despre care, însa, nu avem decat un concept destul de vag. Esticii tind sa faca din cultura un atu rentabil, întrucat e mai greu de masurat. "Stam rau cu economia, dar daca vesticii ar sti ce cultura avem, ar cere sa se integreze în Europa Rasariteana." În realitate, în Est ca si în Vest, asistam la ceea ce Adam Michnik numea undeva o vertiginoasa "Disneyland-izare" culturala. Europa penduleaza între americanizare brutala si antiamericanism provincial. Unitatea culturala europeana e, asadar, mai curand un concept de criza decat unul regulator. Sa rezumam: vrem o Europa unita, dar nu putem depasi nivelul unor operatiuni de infrastructura. Ne lipseste viziunea, marea idee restauratoare, marele simbol întemeietor. Ceea ce riscam sa obtinem este o splendida cochilie vida, o Europa aratoasa, dar fara interioritate. Stiind asta, chiar si cei mai cinici tehnicieni ai unificarii nu pot fi scutiti de oarecari accese de mauvaise conscience. Iar pentru a le uita, ei organizeaza mari adunari festive în care se vorbeste, se vorbeste mult si triumfal, despre miracolul integrarii, despre "casa comuna" a Europei, despre un vis pe cale de a se împlini. Suntem gata sa participam cu încredere la aceasta manevra terapeutica. Dar sa nu programam mari performante înainte de a fi cu adevarat vindecati. Unificare, integrare, dez-estizare 2. Se vorbeste mult pe tema unificarii europene si dintr-un alt motiv. Termenii discursului sunt, uneori, ambigui, iar scenariul propus suna, în etapele lui, artificial. Caracteristic e faptul ca nu se face distinctia cuvenita între "integrare" si "unificare". Cand Vaclav Klaus, fostul prim-ministru al Cehiei, a încercat sa o faca, conformismul comunitar s-a simtit jignit. Or, e limpede ca integrarea fostelor tari comuniste în mecanismul politico-economic al Vestului e o operatiune legitima si necesara, de vreme ce, dupa al doilea razboi mondial, cele doua parti ale continentului au avut un grafic de dezvoltare asimetric. Estul a ramas în urma si la margine, prin urmare Estul trebuie recuperat, integrat, readus la ritmul "normalitatii". Dar în vreme ce "integrarea" pune accentul pe substratul comun al "partilor" aflate în joc, "unificarea" subîntelege tocmai ideea unei dramatice separari. Unifici ceea ce e despartit. In realitate însa, ceea ce e gandit ca despartit nu se poate unifica decat trudnic si artificial. Integrarea vizeaza un întreg. Unificarea presupune dualitate.

31 Or, daca Europa are un sens, sensul acesta e tocmai integritatea ei organica, diversitatea armonica a corpului ei geografic si spiritual. Corpul acesta, traumatizat de efectele segregationiste ale razboiului ultim, are nevoie de un tratament recuperator. Inainte de asi reintegra toate membrele, el ramane un corp bolnav. Unificarea prefera sa vorbeasca nu despre un întreg dezechilibrat care îsi cauta echilibrul, ci despre o parte sanatoasa a întregului care face sacrificiul de a se uni cu o parte bolnava, atat de bolnava încat nu mai are nimic în comun cu restul. "Europa" ajunge sa însemne, astfel, o bucata de Europa. Un poet sarb, Adam Puslovici, a spus-o mai transant: "Europa sta într-un picior!" si invita piciorul taiat la unificare. Pe acest fundal, tarile candidate au sfarsit într-un grav complex de exterioritate. Ele merg spre Europa, adica spre ceva care se afla în alta parte, undeva la distanta, în alta dimensiune. E un fel de a spune ca pentru a ajunge în Europa, trebuie sa te decizi sa pleci din Est. Unificarea e pur si simplu - expresia apartine sociologului roman Pavel Câmpeanu "dez-estizare", adica simplificare suprarealista a cardinalitatii: Estul, compromis, dispare. Pe harta nu mai raman decat directiile norocoase, respectiv Vestul, Nordul si, cu oarecare indulgenta, Sudul. În loc de unificare, se foloseste, uneori, si cuvantul "largire", înca si mai echivoc. Cum sa "largesti" o unitate istorica, teritoriala, culturala, cum sa largesti un organism viu fara sa-l ucizi? Oricat de bine intentionata, ideea generoasa a "unificarii europene" sufera, cum vedem, de pe urma unei reflexii insuficiente si a unor formulari superficiale si nefericite. Daca exista, Europa nu trebuie "unificata", ci doar egalizata respiratoriu, integrata în parametrii firescului. Verbiajul de care aminteam la început cauta, însa, sa dea iluzia unei terminologii legitime si a unei doctrine coerente, acoperind cu rumoarea sa nonsalanta o problematica mai complicata si mai dureroasa. Discursuri si premii Ma opresc aici. Constat, satisfacut dar totodata stingherit, ca am reusit, de bine-de rau, sa produc înca un discurs despre Europa. Pana la urma, gandindu-ma la onoarea si bucuria care mi se fac, la marea figura fondatoare a luxemburghezului Joseph Bech, la prestigiul mostenirii lui Alfred Toepfer, la bunavointa calda a celor de fata, oameni importanti si prieteni adevarati, la prezenta solidara a lui Heinz Hertach, la inteligenta euforizanta a lui Iso Camartin si la placerea - pe care mi-o îngaduie acest premiu - de a oferi o sansa de desavarsire academica unei tinere cercetatoare pe care pariez cu toata încrederea, gandindu-ma, asadar, la toate acestea, nu ma pot abtine sa declar ca, daca discursurile despre Europa au înca multe fatete discutabile, premiile în general si premiile pentru activitate proeuropeana în special sunt un lucru foarte bun... N-am nici o obiectie! Premiile au, poate, dezavantajul de a închide evolutia premiantilor într-o trecatoare efigie. Dar ele deschid, în acelasi timp, noi orizonturi de dezbatere si aduc, în melancolia cotidiana a institutiilor, un scurt si fraged episod de fraternitate. SURSA : http://www.revista22.ro/unitatea-europeana-trebuie-reinventata-90.html Alte comentarii despre Ideea europeană : Darie Cristea : IDEEA EUROPEANĂ EUROPA LUI CHARLEMAGNE SAU EUROPE LUI PRODI ?

32 Probabil cel mai celebru personaj mediatic al ultimului deceniu, Europa a avut foarte mult de câştigat dintr-o cvasifantomatică existenţă. Ca şi concept, ea s-a (re-) constituit în anii 90, exploatând deschiderea spre Occident a fostelor state comuniste ale Estului. Ca realitate, ea nu a existat niciodată şi nici nu va exista, chiar dacă presupunem că Uniunea Europeană va fi un succes total şi va marca, din acest punct de vedere, propriul “sfârşit al istoriei”. Căci, în ciuda unei aparente şi voite echivalenţe a celor doi termeni, ei nu înseamnă deloc acelaşi lucru şi, în plus, fiecare în parte înseamnă mult prea mult pentru a fi înţeleşi la fel de toată lumea. Febra europenismului nu este deloc o noutate. Ea a fost un fenomen de proporţii în secolul al XIX-lea, la fel în perioada interbelică, atunci când se căutau soluţii pentru redresarea continentului după şocul Marelui Război. Aceasta este însă şi perioada în care, pe fondul rivalităţilor dintre puterile continentului, europenismul este înţeles diferit, de exemplu, la Berlin sau Viena, faţă de Paris şi Londra. Legat de Europa apar mai multe concepte paralele. Cel mai celebru dintre acestea este Mitteleuropa (la rândul lui său concept destul de confuz) a cărui opoziţie cu paneuropenismul reflectă în bună măsură o parte din cauzele celor două războaie mondiale. Mai largi sau mai restrânse, toate Europele care au circulat atunci (şi care circulă şi acum) prin presă şi dezbaterile politice au încercat să caute o formă concretă de manifestare. Lucru reuşit în martie 1948, când, prin Tratatul de la Bruxelles, BENELUX, Franţa şi Marea Britanie înfiinţau Uniunea Occidentală, axată pe probleme de securitate 1. Ulterior (1954), aceasta se transformă în Uniunea Europei Occidentale, pentru a-şi pierde, treptat, funcţionalitatea. Contribuţia acestor instituţii la ceea ce azi numim U.E. nu este, în raport cu altele, deosebit de semnificativă, dar ele au meritul de a aduce în prim plan eticheta de “uniune europeană”. Trecerea de la “uniunea occidentală” la “uniunea Europei Occidentale” este de asemenea interesantă. De fapt, după o scurtă perioadă de timiditate generată de eşecul dureros al Paneuropei, dar şi de izbucnirea violentă a Mitteleuropei, anii 50 readuc numele continentului pe tratatele şi instituţiile internaţionale. Doar că se acordă atenţie prioritar cooperării economice şi, mai mult teoretic, securităţii comune – apar, astfel, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Comunitatea Europeană de Apărare etc. Sintagmele la modă sunt Casa Comună a Europei şi Europa europenilor, revenindu-se la mai vechiul monopol occidental asupra conceptului de Europa, de data aceasta, pentru delimitarea de SUA şi URSS. Paradoxal, la fel cum state având, unul

33 faţă de celălalt, o tradiţie deloc neglijabilă a conflictului (ca Franţa şi Germania) reconstruiesc istoria comună ca un şir de accidente nefericite, idei ca Mitteleuropa şi Europa ajung să se sprijine una pe cealaltă (de exemplu, atunci când, în anii 80, intelectualitatea din Ungaria, Polonia şi Cehoslovacia şiau imaginat o Europă Centrală care să îi opună URSS-ului 2 şi să îi apropie de standardele occidentale). Apariţia Uniunii Europene (după Tratatul de la Maastricht, noiembrie 1993) reafirmă vocaţia jumătăţii vestice (în sens larg) a continentului de a monopoliza ideea europeană. Partea amuzantă a procesului constă nu atât în dorinţa est-europenilor de a se integra în UE (chestiune ce are la bază dorinţa lor de a adera la un anumit tip de aranjament instituţional şi economic perceput ca reuşit), ci aceea de a intra în Europa. Reînviată în anii 90, Europa apare cu raportul dintre latura instituţională şi conţinut schimbat. Dacă în secolul XIX şi în prima jumătate a secolului XX ea era o idee în jurul căreia o serie de personalităţi au creat tot felul de proiecte fanteziste, ea apare acum ca o reţea de instituţii pentru care se caută un conţinut spiritual. De data aceasta, ea derivă din UE, dar este prezentată ca o realitate fundamentată istoric: “lucrând împreună, europenii au găsit unitatea pierdută şi niciodată recâştigată după căderea marelui imperiu al lui Charlemagne” scrie Romano Prodi 3. Însăşi cartea lui Romano Prodi se numeşte Un’ idea dell’ Europa / Europe as I See It (titlul traducerii în engleză), făcând, deci referire la Europa, nu la Uniunea Europeană, deşi, atunci când tratează problema “industriei europene” sau a “şomajului în Europa” se referă, de fapt, strict la UE 4. Asta ca să nu mai vorbim de moneda unică europeană. Nevoia Europei de a se revendica istoric o împinge să îşi caute rădăcinile, cum am văzut, până la Carol cel Mare sau chiar la Imperiul Roman. Până şi bancnotele euro sunt prinse în acest proces de reconstruire a istoriei, ele căutând să redea simboluri ale continentului, din antichitate până astăzi. Cu toate aceste eforturi, arhitecţii Uniunii nu pot să nu constate, cu amărăciune, cum “construim drumul înainte pentru instituţiile europene (…) dar nimeni nu ştie cum să recreeze sufletul Europei. Acesta este, într-adevăr, un semn de slăbiciune. Nu există o cultură dominantă (…) şi nu există filosofi, gânditori sau formatori de opinie ca referinţe de nivel continental” 5. O mărturisire remarcabilă, până la urmă, a lui Prodi: Goethe, Beethoven etc. pot aparţine Europei fără ca prin aceasta să fie ai… Europei Uniunii Europene. A exagera importanţa specificului european sau a-l trece pe Iulius Caesar pe lista părinţilor fondatori ai U.E. o va pune pe aceasta din urmă într-o poziţie ridicolă mai degrabă decât să-i aducă

34 respectabilitate şi legitimare istorică. Este important să rămână foarte clar că Europa este un concept creat de modernitate, ajuns la apogeul utilizării sale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi reînviat, apoi, în perioada interbelică şi după 1990, dar de fiecare dată într-un context specific. Trebuie de asemenea avut în vedere faptul că Europa de azi nu are prea multe în comun cu cea de la 1848, pentru simplul motiv că acum nu primează ideea, sufletul, ci constructul, organizaţia: “există riscul ca valorile şi cultura europeană să secondeze pieţele financiare europene” 6. Apoi, echivalenţa dintre Europa şi Uniunea Europeană, devenită azi un adevăr absolut, este un indicator sigur al faptului că utilizarea conceptului se înscrie în regula raportului puterecultură. Simpla imposibilitate de a defini precis Europa face ca mărimea continentului să fie ajustată după fluxurile istoriei. Rusia, folosită azi ca limită a Europei, a avut momente, precum cel de după învingerea lui Napoleon, în care europenismul ei nu a fost negat de nimeni. Astăzi, tendinţa este configurarea continentului după posibilităţile şi intenţiile de extindere ale UE. Nimic altceva decât o metodă de asociere a stimulilor pentru a vinde ideea europeană în haina Uniunii. O altă ipostază a Europei acestor ani este cea de obiect de studiu. Dacă autoreflexivitatea Europei a apărut, secolele imediat trecute, odată cu conştientizarea (sau inventarea?) unităţii sale spirituale, în presă, în literatură, filosofie, politică, etc., ultima perioadă impune ideea ca obiect de studiu în şcoli şi ca subiect pentru manuale şi reader-e gen Understanding the European Union 7. Este clar că noua utilizare a conceptului de Europa este deja o instituţie în sine. De aici nu putem trage decât o singură concluzie: Europa apare azi ca justificare a Uniunii Europene, ca un fond fără de care aceasta nu va rămâne decât o simplă serie de acorduri regionale economice şi de securitate, fie ele oricât de eficiente (şi cam fiecare continent are aşa ceva: America de Nord-NAFTA, Africa de Vest-ECOWAS, America de Sud-Mercosur, Asia-ASEAN). Alături de ea, există şi o Europă discursivă, mai bine zis, programatică, predicată în discursul politic, mass-media, şcoală, tocmai pentru a susţine identitatea Europei cu Uniunea Europeană. Europenismul apare deci, nu numai ca idee şi stare de spirit, ci şi ca un discurs specific. Făcând o paralelă, considerăm noi, binevenită, principala critică adusă conceptului de naţiune constă în negarea existenţei realităţii pe care o desemnează înainte de epoca modernă. Punându-se semnul egal între naţiune şi apariţia statului naţional, acest tip de comunitate devine un detaliu al istoriei, o formă de organizare ca multe altele. Paradoxal, pe măsură ce se încearcă, astfel, deconstruirea

35 naţiunii, suprastructura europeană se creează tocmai prin inventarea propriei consistenţe istorice şi prin negarea apartenenţei sale stricte la modernitate. Sedusă şi abandonată, Europa spirituală nu poate fi luată în seamă la o analiză serioasă asupra conceptului prezent de Europa: “Europa înseamnă multe lucruri în zorii secolului XXI. Înseamnă o imensă piaţă unică şi un mediu de afaceri competitiv şi stimulativ (…), înseamnă un model social fundat pe drepturi individuale (…) înseamnă o mare putere ce poate juca un rol semnificativ pe scena mondială (…) Şi, în plus, în anii din urmă, Europa a însemnat, mai mult decât orice altceva, provocarea monedei unice.” 8 Optimist, Romano Prodi înşira toate aceste caracteristici, drept compensaţie pentru neputinţa de a găsi sufletul Europei. Uniunea Europeană9 apare, deci, ca un caz particular de Europa, nici pe departe cel mai reuşit din punct de vedere spiritual. Momentul apariţiei sale este, însă, prielnic. SURSA : http://geopolitica.ro/userfiles/file/Revista_arhiva_pdf/1/rev_10_001.pdf ***

RICHARD VON COUDENHOVE-KALERGI și conceptul de unitate europeană De la Wikipedia, enciclopedia liberă Contele Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi (n. 16 noiembrie 1894, Tokio, Japonia, d. 27 iulie 1972, Schruns, Austria) a fost un publicist, gînditor politic și militant federalist european de origine austriacă. A fost fiul ambasadorului Imperiului Austro-Ungar în Japonia Heinrich Graf von Coudenhove-Kalergi și al soției lui, Mitsuko Coudenhove-Kalergi (n. Mitsu Aoyama, 1874, d. 1941). Și-a petrecut copilăria în castelul familial din Poběžovice, Boemia, apoi a studiat filosofie și istorie la prestigiosul colegiu vienez “Theresanium”, susținînd în 1916 teza de doctor in filosofie la Universitatea din Viena.[1] În 1915 s-a căsătorit cu actrița austriacă Ida Roland Klausner (care a murit în 1951). În timpul celui de al Doilea Război Mondial a emigrat mai întâi în Elveția, iar apoi în SUA. În

36 1952 s-a căsătorit cu elvețianca Alexandra Gräfin von Tiele, n. Bally, o fiică de medic din Solothurn (care a murit în 1968). S-a căsătorit o a treia oară, în 1969, cu austriaca Melanie Benatzky Hoffmann, văduva compozitorului Ralph Benatzky. Una din surorile lui, Ida Friederike Görres, este cunoscută ca scriitoare, iar ziarista Barbara Coudenhove-Kalergi îi este nepoată. Coudenhove-Kalergi a fost o personalitate ieșită din comun, care din 1922 și pînă la moartea sa în 1972 a luptat pentru ideea europeană, aflîndu-se în perioada interbelică în mijlocul tututor inițiativelor privind crearea unei Europe unite. În 1923 Coudenhove-Kalergi propune un prim proiect de confederalizare a Europei, proiect expus în volumul PanEuropa. Tot în 1923 el va crea și Uniunea Pan-Europeană - prima organizație neguvernamentală „europeistă” de pe continent. Pentru Coudenhove-Kalergi Europa este o fraternitate umană ce împărtășește viziuni comune. Moștenitoare a unei bogate culturi și mari istorii, Europa, în viziunea sa, nu va putea să supravețuiască vicisitudinilor vremii decît dacă va ști să îmbine armonios particularitățile și interesele tuturor popoarelor de pe continent. El considera că rejectarea oricăror prejudecati naționaliste, apărarea libertăților și consolidarea păcii sînt, alături de reconcilierea dintre Franța și Germania, pietrele de temelie ale unității europene. De fapt Coudenhove-Kalergi a fost mai curînd un "confederalist european" și nu un veritabil federalist. Pan-Europa, spunea Coudenhove-Kalergi în discursul său la primul congres al Uniunii Pan-Europene de la Viena în octombrie 1926, refuza categoric hegemonia unui popor sau a unui stat european. Din punctual său de vedere, Europa unită se va produce doar ca o asociație de state libere, pledînd de fapt pentru o confederație paneuropeană. Numele acestei confederații europene în care, spunea el, nici un popor nu și-ar sacrifica suveranitatea, ar fi Statele Unite ale Europei. Pan-Europa lui Coudenhove-Kalergi a fost tradusa in majoritatea limbilor europene (inclusiv în limba română), apelul său cunoscînd la acea vreme un success umbrit poate doar de Apusul Occidentului lui Oswald Spengler. Cauzele crizei europene, propunerea unor soluții concrete și în special prezentarea primului model concret de edificare a unității europene sînt doar cîteva din elementele ce fac din Pan-Europa lui Coudenhove-Kalergi o adevarată lucrare de “profeție politică”. În perioada interbelică mesajul său a fost ascultat și însușit de numeroase personalități politice și academice de pe continent, printre ei numărîndu-se Konrad Adenauer, Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Winston Churchill, Aristide Briand, Gustav Stresemann, Carlo Sforza, Benedetto Croce, Denis de Rougemont, Salvador de Madariaga, Carl Burckhardt ș.a. Toți ei au găsit în ideile paneuropeiste ale lui Coudenhove-Kalergi sursele angajamentului lor european. Tot Coudenhove-Kalergi a fost cel ce a lansat în 1923 ideea unei uniuni economice franco-germane bazată pe cărbunele renan și minereul de fier lorenez. Această idee a ajuns să fie tradusă în viață un sfert de secol mai tîrziu, în 1950, atunci cînd se crea prima comunitate europeană – cea a cărbunelui și oțelului. Tot Coudenhove-Kalergi a fost cel ce l-a inspirat pe Aristide Birand să lanseze în 1929 primul proiect federal european în fața Societății Natiunilor din Geneva, proiect care n-a reușit doar din cauza degradării relațiilor dintre protagoniștii scenei politice europene. Tot el a fost cel ce a propus (încă în 1929) Oda Bucuriei din Simfonia IX a lui Beethoven în calitate de imn al Europei unite și tot el l-a inspirat pe Winston Churchill să lanseze apelul său la unitate europeana la Zürich în septembrie 1946. Proiectul geopolitic al lui Coudenhove-Kalergi este alternativa unui alt proiect geopolitic de amploare, cel al “Mitteleuropei” (Europei Mediane), lansat în 1914 de germanul Friedrich

37 Naumann. În proiectul său Coudenhove-Kalergi pornește de la necesitatea unei reechilibrări a geopoliticii globale, confederația pan-europeană urmînd să fie o contrapondere puterii crescînde a Uniunii Sovietice pe de o parte și a Statelor Unite ale Americii și Marii Britanii pe de altă parte. Cu toatea acestea, Coudenhove-Kalergi rămîne un prizonier al ideilor "mitteleuropene" ale lui Naumann și Kjellen, de moment ce modelul său paneuropean exclude din proiect atît spațiul sovietic, cît și arhipelagul britanic. De altfel, britanicii nici n-au manifestat un interes prea mare pentru acest proiect, în timp ce în țările Europei Centrale, mai ales în Germania, Austria și Cehoslovacia, la apelul său s-a răspuns prin crearea imediată a unor secții naționale ale Uniunii Pan-Europene. Din punctul său de vedere pilonul viitoarei unități europene trebuie să fie unul franco-german, iar fundamentul acestui proiect trebuie sa fie unul economic. Un prim pas în acest sens urma să-l reprezinte crearea unei industrii siderurgice commune franco-germane, idee ce-l va inspira pe Robert Schumann să lanseze Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Oțelului. În viziunea sa, o primă etapă în edificarea unei confederații europene consta în reunirea într-o conferință paneuropeană, care ar favoriza cooperarea interguvernementală, mai ales în domeniile vamal, cultural și juridic. Ulterior, urma să fie semnat un acord de creare a unui spațiu vamal comun. Este interesant că Coudenhove-Kalergi pune accentul anume pe aspecte juridice și economice, considerînd că unitatea europeană trebuie să aibă anume un fundament pragmatic. El mai propunea ca această confederație pan-europeană să dispună de un parlament bi-cameral – o cameră a deputaților și o cameră a statelor. În acest context el pledează pentru o reprezentare echitabilă a statelor, indiferent de faptul dacă sînt mari sau mici, puternice sau slabe, bogate sau sarace. Europa lui CoudnenhoveKalergi nu era nicidecum o Europă “metrică”, ci una “valorică”. După alipirea Austriei la Germania, în martie 1938, Coudenhove-Kalergi părăsește Viena și după un scurt sejur în Elveția se va instala în SUA, unde i s-a oferit o catedră la Universitatea din New York. Dar în pofida poziției sale în mediul academic de peste ocean, Coudenhove-Kalergi, acest european prin excelență, părăsește America imediat după terminarea războiului, revenind în Europa, mai exact in Elveția, unde va locui pînă la finele vieții sale. Odată reîntors în Europa el incearcă să reanimeze societatea civilă proeuropeană de pe continent și în primul rînd activitățile Uniunii Pan-Europene. În 1946 discută despre acest lucru cu Winston Churchill, dar acesta din urmă nu pare dispus să reanimeze Uniunea Pan-Europeană, ci preferă să lanseze o nouă structură, cu viziuni federaliste clare. Noua organizație “europeistă”, lansată ca și Consiliul Europei la Congresul de la Haga din 1948, avea să fie Mișcarea Europeană. Coudenhove-Kalergi refuză inițial să adere la Mișcarea Europeană, dar în 1952 el pășește peste unele principii și devine președintele ei de onoare. Ceva mai inainte de “concilierea” sa cu Mișcarea Europeană, la 18 mai 1950, Coudenhove-Kalergi devine primul laureat al Premiului Carol cel Mare pentru contribuția sa la promovarea ideii europene. Totodată, CoudenhoveKalergi se apropie în această perioadă de generalul de Gaulle, care pleda pentru o Europă a Națiunilor contrar ideii unei Europe federale supranaționale promovate de Jean Monnet. În 1965 el părăsește Mișcarea Europeană care, în campania prezidențială din acel an s-a opus lui de Gaulle, sprijinindu-l pe François Mitterrand. [modifică] Note ^ Große Österreicher, Ueberreuter, Hrsg. und Autor Thomas Chorherr [modifică] Bibliografie Oleg Serebrian, Coudenhove-Kalergi și geopolitica unității europene, în "Politică și geopolitică", Editura Cartier, Chișinău 2004