Harap Alb - Basm Cult [PDF]

Zitiervorschau

Povestea lui Harap Alb de Ion Creanga

- Basm cult-

Basmul reprezintă o specie a genului epic în proză, în care se narează întâmplări fabuloase ale unor personaje reale, imaginare sau simbolice, reprezentante ale forței binelui și aflate în luptă cu forțele răului. În basm, binele va triumfa întotdeauna. Basmul “Povestea lui Harap-Alb” a fost publicat în anul 1877 în revista “Convorbiri literare”. Ion Creangă a fost un scriitor român, recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale. Acesta este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române, mai ales datorită operei sale autobiografice “Amintiri din copilărie”. „Povestea lui Harap – Alb” se încadrează în genul epic, iar ca specie literară este un basm cult, deoarece are un autor identificat. Naraţiunea la persoana a IlI-a este realizată de un narator omniscient, dar nu şi obiectiv deoarece intervine adesea prin reflecţii sau comentarii. Spre deosebire de basmul popular, unde predomină naraţiunea, basmul cult presupune îmbinarea naraţiunii cu dialogul şi cu descrierea, moduri de expunere intalnite in basmul “Povestea lui Harap Alb”.

TEMA Tema operei o reprezintă lupta dintre bine şi rau. De asemenea, se reiau anumite motive narative precum superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin viclesug, probele, demascarea răufăcătorului, pedeapsa acestuia şi căsătoria. Acţiunea se desfăşoară linear, succesiunea secvenţelor este redată prin înlănţuire. Coordonatele acţiunii sunt vagi. Formula iniţială: „Amu cică era odată” şi formula finală: „Şi a ţinut veselia ani întregi şi acum mai ţine încă…”

marchează intrarea şi ieşirea din fabulos. Formulele mediane „şi mai merge el cât mai merge”, realizează trecerea de la o secvenţă la alta şi întreţin suspansul. SCENE SEMNIFICATIVE

Scena plecarii de acasa O primă scenă semnificativă este atunci când Harap-Alb decide să pornească spre unchiul său, cu toate că fraţii lui au fost întorşi din drum de un urs care era de fapt tatăl lor. Din acest fapt putem deduce că protagonistul nostru nu este ca şi fraţii lui, acesta are un caracter puternic şi este curajos.

Scena fantanii O a doua scenă semnificativă este cea de la fântână în care protagonistul nostru nu ia în seamă sfatul tatălui său şi merge pe mâna spânului, care îl păcăleşte şi îi schimbă statutul din fiu de crai in sclav. Astfel spânul devine nepotul împăratului Verde, iar protagonistul nostru devine Harap-Alb, slugă a spânului. În această scenă, Harap-Alb dă dovadă de lipsă de experienţă.

Actiunea Fiind o operă epică, acțiunea se împarte în toate cele cinci momente ale subiectului. In expozitiune, basmului sunt prezentati cei doi frati (Craiul si VerdeImparat) care traiau de multa vreme la doua capete ale lumii fara sa se vada. Intriga, evenimentul care perturba echilibrul initial e scrisoarea pe care Craiul o primeste de la imparatul Verde, prin care ii cere un mostenitor, acesta neavand decat fete. Dintre cei 3 fii ai Craiului, cel mai vrednic se va dovedi mezinul, care, sfatuit de Sf. Duminica, va trece proba curajului: ursul de sub pod. Desfasurarea actiunii presupune un drum initiatic la care pleaca eroul pentru a restabili echilibrul initial. Drumul va fi presarat cu incercari care, din punct de vedere al simbolisticii basmului, constituie probe de initiere. Prima etapa a drumul e reprezentata de drumul-labirint, in interiorul careia fiul de crai se intalneste, de 3 ori, cu Spanul. La cea de-a treia intalnire, Spanul il pacaleste

pe craisor sa coboare intr-o fantana pentru a se racori; pentru ca apoi sa-i crute viata, il obliga sa accepte inversarea rolurilor. Cand cei 2 ajung la VerdeImparat, craisorul e sluga Spanului, cu numele de Harap-Alb. Harap-Alb este supus la 3 probe initiatice: sa aduca salatile din Gradina Ursului, pietrele pretioase din Padurea Cerbului si pe fata Imparatului Ros. Ultima proba propune prin procedeul triplicarii: Harap-Alb, alaturi de tovarasii sai (Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila) doarme in camera inrosita, mananca si bea peste puterile omeneste, alege macul din nisip cu ajutorul furnicilor, pazeste fata de imparat pe timpul noptii, recunoaste fata cu ajutorul albinei si trimite calul alaturi de turturica fetei sa aduca smicele, apa vie si apa moarta. Punctul culminant echivaleaza cu momentul in care fata imparatului Ros divulga secretul lui Harap-Alb si acesta e ucis de Span. Deznodamantul aduce restabilirea echilibrului. Calul il omoara pe Span, fata il invie pe Harap-Alb, folosindu-se de obiectele magice. Eroul e rasplatit, primeste imparatia si totul se sfarseste cu o nunta imparateasca.

RELATIA DINTR DOUA PERSONAJE In general în basm există un singur personaj principal, toate celelalte personaje sunt secundare. Totusi, relatia dintre Harap Alb si Spanul ajuta la dezvoltarea eroului basmului, astfel ca legatura dintre cei doi devine una de initiat si initiator. Relația dintre cei doi are la bază antiteza. Deși atunci când ajunge la curtea lui Verde Împărat, spânul dovedește o aroganță exagerată, fiind convins că el va urma la tronul împărătesc, Harap-Alb dă dovadă de răbdare, deschidere pentru a primi ajutor, ambiție și curaj. El nu își pierde nădejdea în situațiile dificile, este recunoscător celor care îl ajută și învață din greșeli. Spre deosebire de spân, care arată falsitate și își însușește toate meritele eroului, Harap-Alb câștigă teren prin păstrarea fiiri nobile, fiind responsabil pentru sarcinile îndeplinite cu inteligență. O secventa semnificativa pentru ilustrarea relatiei dintre Harap Alb si Span poate fi considerata cea a fantanii. Incalcand sfatul parintesc, Harap Alb accepta tovarasia Spanului. Coborarea in fantana aminteste, in plan simbolic, de

taina botezului. Fiul cel mic al Craiului moare in raport cu vechea identitate, inscriindu-se de acum, pe o alta treapta a existentei sale, cea a maturizarii. Protagonistul și antagonistul se construiesc pe baza unei serii de opoziții dintre bine și rău: om de onoare – ticălos; om de origine nobilă – slugă; cinstit – necinstit. Confruntarea între cele două personaje este o confruntare între două concepții asupra vieții. Pentru Spân, răul este justificat și necesar. Trimful lui Harap-Alb validează însă concepția conform căreia valorile pozitive sunt cele corecte

CONCLUZIE „Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult având ca particularităţi reflectarea concepţiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul şi arta narativă. Dar asemenea basmului popular cultivă înalte principii morale precum adevărul, cinstea, prietenia, curajul, vitejia, fiind o creaţie care oglindeşte în mod fabulos viaţa.

DESCRIEREA PERSONAJULUI HARAP ALB Personajul principal al basmului este Harap – Alb, un fel de Făt – Frumos din basmele populare. Este viteaz, generos, curajos, angajat în lupta împotriva răului, dar mai ales înzestrat cu arta de a-şi face prieteni. El este caracterizat atat direct, de catre autor, dar si de alte personaje. Insa cele mai multe trasaturi ale sale reies din atitudinea sa, din limbajul sau, din numele pe care il poarta si din framantarile sufletesti pe care le are. Lipsa de maturitate initiala este subliniata prin caracterizarea directa a autorului: “Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de astea, se potriveste Spanului si se baga in fantana, fara sa-l trasneasca prin minte ce se poate intampla…” Numele sau reprezinta alaturarea a doi termeni opusi: Harap – om cu pielea neagra, sclav si Alb – nobil, pur. Această alăturare poate reprezenta destinul său, ajuns din sclav al Spânului, împărat. Însă numele i-a fost oferit de Spân ca o ironie privind decăderea sa socială, ajuns din fiu de crai în „pielea” sclavului. Caracterizare indirecta

La începutul basmului, statutul eroului este de neinițiat. Prin prisma vârstei și a statutului social (mezinul craiului), el trăiește într-un univers al inocenței. Inocența și naivitatea sunt trăsăturile tânărului neexperimentat. El își dovedește sensibilitatea, deoarece se simte rănit atunci când tatăl său îl consideră la același nivel cu frații săi nevrednici. Însă întâlnirea cu baba cerșetoare, care se dovedește în curând a fi Sfânta Duminecă, este extrem de importantă, deoarece aceasta îi deschide ochii asupra viitorului său măreț, adresându-i-se cu apelativul „luminate crăișorule”, și oferindu-i încredere. După ce mezinul își dovedește milostenia, mulțumind astfel divinitatea, Sfânta Duminecă îl povățuiește să ceară de la tatăl său „calul, armele și hainele în care a fost el mire”, eroul trebuie să le reactualizeze virtuțile. Însă el se dovedește impulsiv atunci când lovește calul cel slăbănog, deoarece nu era cea ce ar fi dorit el, necunoscând defapt caracterul său fantastic. Acum fiul de crai pleacă în călătoria sa spre maturizare, fiind nevinovat și necunoscător. Mezinul reușeste să treacă proba tatălui său , dovedindu-se curajos în luptă și vrednic de împărăție. La pod el se desparte de familie pentru a se aventura în necunoscut. Însă datorită naivități sale intră în tovărășie cu Spânul, ce îl transformă din fiu de nobil în sclav, preluând el rolul nepotului lui Verde împărat, mezinul jurând ca va ascunde secretul pentru a-și salva viața . Harap-Alb se situează în antiteză cu Spânul, simbol al răului,viclean, dictatorial. Nu putem ignora însă rolul determinat al Spânului în inițierea lui Harap-Alb, celui ce va evolua de la statutul de „mezin” și „boboc” la cel de „crai” ,fiind un rău necesar. Drumul lui Harap-Alb este o călătorie spre sine, pe parcusul căreia își descoperă atribute precum: bunătatea (protejează albinele și furnicile), curajul ,onestitatea (respectă jurământul făcut Spânului), sociabilitatea(se împrietenește ușor cu Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lați-Lungilă) . Pentru a se putea dezlega de jurământ, trebuie să asistăm la moartea sa fizică, Spânul îi taie capul pentru divulgarea secretului. Înviat însă de fata lui Roșîmpărat cu ajutorul obiectelor magice,eroul capătă paloșul, se însoară și accede la tron . Harap-Alb nu este un personaj fantastic și întruchiparea „omului de soi”. Eroul este rotund - evoluează, se maturizează, devine apt pentru condiția de împărat și soț. „Povestea lui Harap -Alb” este un basm cult având ca particularităţi reflectarea concepţiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului,

individualizarea personajelor, umorul şi arta narativă. Dar asemenea basmului popular cultivă înalte principii morale precum adevărul, cinstea, prietenia, curajul, vitejia, fiind o creaţie care oglindeşte în mod fabulos viaţa.