Gramatica Istorica, Ev.1 [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea de Stat din Tiraspol Catedra de Limbă și literatura romană APROB „21 octombrie 2020”

Şef catedră: A. Ionaș, dr., conf. univ.

TEST de evaluare nr. 1 la disciplina Gramatica istorică Facultatea de Filologie Specialitatea – Limba si literatura română și limba franceză/engleză Anul IV, zi, frecvență redusă

1.Explicați procesul de formare a limbii române Încadrandu-se în familia limbilor romanice, româna este rezultatul unui ansamblu de evoluții și influențe suferite de latina adusă de coloniștii romani în Dacia și în provinciile dunărene ale Imperiului roman.În primul secol al erei noastre romanii cuceresc Dacia în anul 106.Din contopirea daco-geților cu romanii se naște poporul roman, care moștenește tradițiile străvechi de cultură dace și romane, dar și își însușește limba latină, de prestigiu cultural, dar și limba oficială. În secolele al IIIlea, al IV-lea creștinismul pătrunde în provinciile dunărene. Retragerea Aureliana din Dacia în 271-275 D.H. , a administrației Imperiului Roman, nu întrerupe procesul de romanizare,care s-a desfășurat începând cu secolul 1 i. H. și până în secolul 7 d.H. Procesul de formare al poporului român ar fi durat până în secolele 6,7,8 sau 9, iar sfârșitul procesului și scindarea În dialecte se petrece, cel mai probabil, în sec X. Procesul de transformare a latinei populare durează câteva secole și are anumite popularități în nordul și sudul Dunării.O prima fază evolutivă ar fi apariția limbii române comune din latina vulgară. Unitatea României comune este spartă de evoluția istorica. Prin așezarea slavilor și a bulgarilor în zona sud-dunăreană au loc strămutări de populație românească, rezultatul fiind apariția celor 4 dialecte romanești: daco-roman – N dunăre, iar în S – aromân, meglenoromân, istroromân. Cele 4 dialecte au trăsături gramaticale și lexicale asemănătoare, dar exista intre ele și destule diferențe. Cea mai puternică influență a limbii române este cea slavă. Vechimea conviețuirii cu populația slavă se reflectă în existența unor cuvinte din diferite serii semantice:relații romane,viețuitoare,unelte(brazdă,ogor,plug,a sădi,snop),antroponime(Bogdan,Dan,Vlad). Termenii bisericești ortodocși provin din slavonă(candelă,apostol,călugăr).

Primul document în limba română care s-a păstrat este scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brasovului, din 1521. 5 p. 2. Rolul influenței slavone/franțuzești în formarea limbii române Influența slavonă are un rol extrem de important în formarea limbii române. Slavona se manifestă din secolele al VI-lea – al VII-lea asupra românei ca un idiom constituit deja, iar cele mai vechi împrumuturi au trăsăturile limbii bulgare vechi. Influența slavă apare în toate dialectele limbii române. În momentul în care au început să pătrundă elemente slave în limba română, aceasta era deja formată. Legile fonetice care individualizează limba română, detașând-o de latina târzie și de celelalte limbi romanice, nu au acționat asupra împrumuturilor din slavă. Astfel,

prefacerea

lui

a

accentuat

în

poziția

nazală

în

a

sau

i

:

lat.

lana>lana,campus>camp, nu a afectat împrumuturile slave: hrana, blana, rana î (campus > câmp); n, l + e, i în hiat se palatalizează (filius > fil’u > fiu, cuneus > cun’u > cui(u)); metafonia: o, e > oa, ea când în silaba următoare apar a, ă, e: solem > soare, molam > moară, legem > leage, sera > seară. Un rol important în schimbarea fonemelor îl are şi ambianţa fonetică. De ex., ll posttonic dispare când e urmat de a neaccentuat: stella > stea, dar urmat de alte vocale rămâne: stellae > stele. Schimbările necondiţionate au cauze care sunt mai greu de precizat. Ele nu pot fi puse în mod evident în legătură cu contextul, poziţia sunetului şi accentul. Prin urmare, nu conduc în mod explicit la anumite reguli. De aceea, anumiţi cercetători le explică, în mare parte, ca fiind 39 consecinţe ale unor deprinderi fiziologice de articulare: ct, cs > pt, ps: lactem > lapte, coxa > coapsă; betacismul (intersubstituţia b, v): corvus > corb; cl’, gl’ > che/chi, ghe/ghi: clavis > cl’aie > cheie, ungla > ung’la > unghie. Accidentele fonetice. În timp ce legile fonetice acţionează în evoluţia unei limbi într-o perioadă limitată, accidentele fonetice sunt universale şi fără limite temporale. Ele se manifestă mai ales în registrul vorbit al limbii şi în adaptarea împrumuturilor: sincopa (dispariţia unei vocale, în special neaccentuate, mai ales e, i, u): virdis, oclus, calda; afereza (suprimarea unui fonem de la iniţiala cuvântului). Afereza consonantică este

consecinţa simplificării grupurilor consonantice: fossatum > fsat > sat, aranea > râie; proteza (ataşarea unui fonem la iniţiala cuvântului): î protetic din structura pronumelor personale şi reflexive atone: îmi, îţi, îşi, îl, îi, regional, apar şi forme protetice ca hodaie, hăripi; epenteza (apariţia unui fonem în structura cuvântului): ferrum > fieru, sl. zlobivu > zglobiu, regional: sclănină, sclab, masclu; apocopa (dispariţia vocalei neaccentuate de la finalul cuvântului): iepur, purec, foarfec; epiteza (fenomen prin care împrumuturile sunt acomodate la sistemul fonetic al limbii române; ele primesc desinenţa –u dacă sunt masculine, şi –a dacă sunt feminine): acadea, pingea, şosea, hangiu; metateza (inversarea poziţiei unui fonem în structura cuvântului): lat. formosus > frumos, integrum > întreg, super > spre; haplologia (suprimarea unei secvenţe fonice dintr-un cuvânt): jumătate > jumate, astă toamnă >asttoamnă; anticiparea (fenomen prin care un sunet final induce în structura cuvântului un sunet similar): lat. canem > câne/câni > câine; propagarea (inversul anticipării: un fonem din secvenţa iniţială a cuvântului se repetă în structura lui): lat. canutus > cănut > cănunt > cărunt, genuclu > genuchi > genunchi; asimilarea (două foneme diferite devin identice): parietem > părete > perete, corona > curuna > cunună; disimilarea (dintre două foneme identice, unul se schimbă): minutus > mănut > mănunt > mărunt, misellus > meşel > mişel. 5 p. 4. Indicați fenomenele fonetice realizate în următoarele exemple: commater>cumătră; - epenteza inter>între;- metateza (peremutarea consoanei ’’r’’) calida>caldă;- sincopa (căderea vocalei ’’i’’) sonare>sună; -apocopa avunculus>unchi;- afereza padulem>pădure; metateza formosus>frumos; - metateza (peremutarea consoanei ’’r’’ și vocalei ’’u’’, pentru a ușura pronunțarea cuvântului. super>spre; - disimilarea percipere>pricepere. – disimilarea vocalică a lui ’’i’’. 5 p. Total: 20 p. Examinator__________Stratan N., dr. conf. univ.