Geografie Umană - Caiet Pentru Clasa A X-A, Ioan Mărculeț [PDF]

Zitiervorschau

Colegiul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti

IOAN MĂRCULEŢ  CĂTĂLINA MĂRCULEŢ

GEOGRAFIE UMANĂ

Caiet pentru clasa a X-a ISBN 978-973-0-26639-9

BUCUREŞTI 2018

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

Catedra de Geografie

IOAN MĂRCULEŢ  CĂTĂLINA MĂRCULEŢ

GEOGRAFIE UMANĂ Caiet pentru clasa a X-a (pentru uz intern)

ISBN 978-973-0-26639-9

Utilizator: Nume ........................................................... Prenume ...................................................... Clasa ...........................................................

BUCUREŞTI 2018 2 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

COLEGIUL NAŢIONAL „I. L. CARAGIALE” www.cnilcb.ro Bucureşti – Calea Dorobanţilor, nr. 163, Sector 1 Telefon: 0212.301.021 [email protected]

Referenţi:

Prof. dr. Cristina PETRE-GHIŢĂ, Inspectoratul Școlar Judeţean Ilfov; Prof. dr. Liliana MATASARIU, Colegiul Naţional „Sf. Sava”, Bucureşti; Prof. dr. Viorel PARASCHIV, Liceul Economic de Turism, Iaşi, profesor asociat la Centrul de Excelenţă Iaşi.

IOAN MĂRCULEŢ – doctor în geografie cu teza Culoarul Mureșului între Arieș și Strei – studiu geomorfologic, susținută la Institutul de Geografie al Academiei Române (2011, publicată în 2013) și profesor gradul I la Colegiul Național „I. L. Caragiale”, București – este autorul sau coautorul a peste 45 cărți, broșuri şi caiete (studii de specialitate, monografii, enciclopedii, dicționare, cărți şi auxiliare școlare etc.) și a publicat, singur sau în colaborare, peste 200 de studii de geografie (geomorfologie, climatologie, geografia mediului, geografia populației și așezărilor, geografie economică, geografie culturală, geografie politică și geopolitică), istorie și sociologie, precum și peste 150 de articole de popularizare și cu caracter școlar. CĂTĂLINA MĂRCULEŢ – cercetător științific în Institutul de Geografie al Academiei Române, doctor în Geografie din anul 2010, cu teza Clima şi riscurile climatice din Depresiunea Alba Iulia - Turda, cu o activitate editorială alcătuită din: peste 20 de cărți și broșuri realizate în colaborare, 10 capitole în volume, peste 150 de articole ştiinţifice în diverse reviste de specialitate acreditate, rezultatul a peste 100 de comunicări susţinute la diferite sesiuni şi conferinţe, naţionale şi internaţionale, alături de alte peste 50 de articole şi broşuri de popularizare şi informare.

Fiicei noastre, Cristiana-Gabriela.

ISBN 978-973-0-26639-9

Important: prezenta lucrare nu se comercializează, iar distribuirea ei se face numai cu acordul scris al autorilor.

Adrese de contact: [email protected] [email protected] [email protected] 3 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

CUPRINS Geografie politică………………………………………………………………………………..5 Statele şi grupările regionale de state………………………………………………………………...6 Evoluţia în timp a hărţii politice…………………………………………………………………….10 Principalele probleme actuale de geografie politică………………………………………………...12 Geografia populaţiei şi a aşezărilor umane……………………………………………….13 Dinamica populaţiei. Bilanţul natural al populaţiei…………………………………………………14 Mobilitatea teritorială a populaţiei………………………………………………………………….17 Bilanţul total al populaţiei. Evoluţia numerică a populaţiei………………………………………...19 Răspândirea geografică a populaţiei………………………………………………………………...21 Tipuri de medii de viaţă……………………………………………………………………………..23 Structuri demografice……………………………………………………………………………….24 Populaţia, protecţia mediului înconjurător şi dezvoltarea durabilă……………………………………..30 Habitatul uman: definiţie şi componente……………………………………………………………31 Urbanizarea, dinamica urbană şi explozia urbană…………………………………………………..32 Funcţiile şi structura funcţională a aşezărilor omeneşti…………………………………………….33 Forme de aglomerare umană………………………………………………………………………..35 Metropole şi megalopolisuri………………………………………………………………………...37 Organizarea spaţiului rural. Peisaje rurale…………………………………………………………..40 Organizarea spaţiului urban. Planul oraşului………………………………………………………..42 Amenajarea locală şi regională……………………………………………………………………...44 Geografie economică…………………………………………………………………………45 Resursele naturale – clasificare……………………………………………………………………..46 Resursele extraatmosferice şi ale atmosferei………………………………………………………..47 Resursele litosferei………………………………………………………………………………….49 Resursele hidrosferei………………………………………………………………………………..51 Resursele biosferei…………………………………………………………………………………..53 Evoluţia în timp şi spaţiu a practicilor agricole……………………………………………………..55 Tipuri şi structuri teritoriale agricole………………………………………………………………..56 Regiuni şi peisaje agricole…………………………………………………………………………..59 Evoluţia activităţilor industriale…………………………………………………………………….61 Industria energiei electrice………………………………………………………………………….62 Regiunile industriale………………………………………………………………………………...64 Studiu de caz: analiza a două regiuni industriale…………………………………………………...66 Căile de comunicaţie şi transporturile………………………………………………………………67 Comerţul…………………………………………………………………………………………….73 Turismul…………………………………………………………………………………………….74 Ansamblurile economice şi geopolitice ale lumii………………………………………..76 Marile ansambluri economice şi geopolitice ale lumii……………………………………………...77 Uniunea Europeană şi un ansamblu extraeuropean…………………………………………………79 Bibliografie……………….……………………………………………………………………….80 4 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

Unitatea de învățare: GEOGRAFIE

POLITICĂ

 Statele şi grupările regionale de state  Evoluţia în timp a hărţii politice  Principalele probleme actuale de geografie politică

5 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

STATELE ŞI GRUPĂRILE REGIONALE DE STATE Geografia politică studiază ................................................ (morfologia şi caracteristicile sale, frontierele şi graniţele). Geopolitica „studiază raporturile dintre factorii geografici şi acţiunile sau situaţiile politice” 1. A. Statele  Statul constituie ........................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................  După poziţia geografică, statele (ţările) se clasifică în: state continentale (care nu au ieşire la mare), state maritime (cu faţade maritime, peninsulare şi insulare).  Cu ajutorul hărţii politice din manual şi atlas şi a profesorului de la clasă, identificaţi şi scrieţi câteva exemple de: a) state continentale:

b) state maritime:  cu faţade maritime:

 peninsulare:

 insulare:

 Elementele fundamentale ale statului sunt:  populaţia ………………………………  Clasificarea statelor după numărul locuitorilor.  teritoriul, compus la rândul său din:  spaţiul …………………….. (solul şi subsolul);  spaţiul …………………….. (apele continentale şi marine)2;  spaţiul ……………………..

 Utilizând manualul şcolar şi graficul de mai jos, scrie: a. numele celor mai populate cinci state: ………………………… …………………………………………………………………… b. numele celor mai puţin populate cinci state: ………………….. …………………………………………………………………… Cele mai populate state

Teritoriul de stat poate avea diferite configuraţii.  Cu ajutorul profesorului de la clasă, stabiliţi formele teritoriilor de stat şi exemplificaţi.  compact …………………………….. (ex.: …………………………………….);  alungit …..………………………….. …………………………………………… (ex.: …………………………………….);  cu protuberanţă (ex.: ………………. 1

Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 5. Delimitări ale apelor marine:  marea teritorială, până la 12 mile marine (22,2 km), în care statul riveran are drepturi depline;  zona contiguă, între marea teritorială 24 de mile marine (44,4 km), în care statul posesor poate exercita un anumit control, dar nu are drepturi depline;  zona economică exclusivă, până la 200 mile marine, în care statul posesor are dreptul de exploatare a resurselor naturale (oricare navă străină având dreptul de a naviga, survola etc. această zonă); Mexicul, Ecuadorul, Marea Britanie, Norvegia, Spania, Japonia, Filipine, Indonezia, Madagascar, Noua Zeelandă ş.a. au zona economică exclusivă mai mare decât suprafaţa teritoriului continental;  zona mărilor adânci (zona economică liberă sau marea liberă) se întinde dincolo de 200 de mile marine şi constituie un bun al întregii omeniri (după: O. Mândruţ, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Corint, Bucureşti, f. a., p. 14-15.). 2

6 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

………………………………………….);  perforat …..………………………… …………………………………………… (ex.: ……………………………………);  fragmentat ……………..…………… …………………………………………… (ex.: ……………………………………). „Unele state îşi au teritoriile sau părţi din teritoriu incluse în interiorul altor state. Ele se numesc enclave (faţă de statul în care sunt localizate)”3. Ex.: San Marino, Vatican, Lesotho. Exclava este „o parte a unui stat care este separată de statul de bază şi care este înconjurată de teritoriul altui stat”4.Ex.: Kaliningrad (aparţine Rusiei), Ceuta şi Melilla (aparţin Spaniei).

 Clasificarea statelor după extensiunea (întinderea) spaţială.  Cu ajutorul graficelor Statele cu cele mai întinse (a.) şi reduse teritorii (b.), scrie: a. numele celor mai întinse cinci state (de mărimi continentale): …. …………………………………………………………………… …………………………………………………………………… b. numele celor mai puţin întinse cinci state (liliputane): …………. …………………………………………………………………… ……………………………………………………………………  Activitate în perechi. Localizaţi pe harta politică din manual cele cinci ţări liliputane menţionate mai sus.  Clasificarea statelor după forma de guvernământ.

 Cu ajutorul hărţii Republici și monarhii şi al reţelei internet, scrie: a. numele a zece state republici: …………………………………. ……………………………………………………………………  forma de guvernământ, care poate fi: .. …………………………………………………………………… …………………………………………… …………………………………………………………………… …………………………………………… …………………………………………………………………… …………………………………………… b. numele a zece state monarhii: …………………………………. …………………………………………… …………………………………………………………………… …………………………………………… …………………………………………………………………… …………………………………………… …………………………………………………………………… …………………………………………………………………… Statele cu cele mai întinse (a.) şi reduse teritorii (b.) a. Statele cu cele mai întinse teritorii b. Statele cu cele mai reduse teritorii

 După structura de stat, ţările se clasifică în: unitare şi federaţii (compuse).  Activitate în perechi. Cu ajutorul manualului şcolar, a hărţii State federale şi al reţelei internet, scrieţi: a. numele a zece state unitare: …………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………… b. numele a zece state federale: …………………………………............................................................................. …………………………………………………………………………………………………………………… 3 4

Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 94. Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 8. 7 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

…………………………………………………………………………………………………………………… Republici și monarhii

State federale

 Frontiera reprezintă spaţiul natural sau convenţional care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state.  Graniţa este linia de demarcaţie ce stabileşte limita între două state sau zone administrative.

Frontierele oficiale se clasifică în:  artificiale (convenţionale) ……………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………...  naturale ………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………...  nedefinite ……………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………...  în dispută ……………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………...  Capitala este un oraş care concentrează autoritatea administrativă şi politică dintr-un stat sau provincie. Ea poate fi: naturală (care a evoluat natural de la primele stadii de urbanizare, până la statutul de oraşcapitală: Paris, Bucureşti, Atena, Belgrad) şi artificială (creată pentru a îndeplini această funcţie: Brasília, Astana, Islamabad, Yamoussoukro). În unele state, atribuţiile capitalei sunt împărţite între două sau mai multe oraşe: în Olanda (Amsterdam, cu palatul regal, şi Haga, cu sediul parlamentului), în Bolivia (Sucre – 8 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

capitala legală şi La Paz – cu sediile parlamentului şi guvernului), în Africa de Sud (Pretoria – cu funcţia administrativă, Cape Town – cu funcţia legislativă, Bloemfontein – cu funcţia judecătorească) ş.a.  După gradul de dezvoltare economică, ţările se clasifică în:  State dezvoltate, cu economie de piaţă şi cu un PIB/loc. de peste 15.000 $: în Europa Occidentală – Luxemburg (101.994, în anul 2015), Elveţia (80.603 $), Danemarca (52.139 $), Statele Unite ale Americii 5 (56.084 $), Singapore (52.888 $), Australia (51.181 $), Marea Britanie (43.902 $), Emiratele Arabe Unite (38.650 $), Noua Zeelandă (37.006 $), Israel (35.743 $), Japonia (32.479 $) ş.a.  State în dezvoltare, cu un PIB/loc. între 5.000 şi 15.000 $: Argentina (14.617 $), Lituania (14.180 $), Chile (13.341 $), Polonia (12.492 $), Ungaria (12.240 $), Mexic (9.452 $), Rusia (9.243 $), România (8.956 $), Brazilia (8.670 $), Bulgaria (6.843 $) ş.a.  State în curs de dezvoltare, cu un PIB/loc. între 1.000 şi 5.000 $: Iran (4.907 $), Macedonia (4.871 $), Irak (4.696 $), Mongolia (3.946 $), Albania (3.945 $), Sri Lanka (3.849 $), Bolivia (3.099 $), Angola (3.073 $), Filipine (3.002 $), Maroc (2.862 $), Vietnam (2.088 $), Moldova (1.821 $), India (1.604 $) ş.a.  State foarte puţin dezvoltate, cu un PIB/loc. sub 1.000 $: Ciad (943 $), Senegal (913 $), Nepal (804 $), Mali (802 $), Afganistan (600 $), Mozambic (535 $), Gambia (451 $), Madagascar (402 $), Republica Centrafricană (305 $), Burundi (306 $)6 ş.a. B. Grupările regionale de state Cele mai importante grupări regionale de state sunt cele formate pe criteriul repartiţiei teritoriale. La nivelul continentelor se disting:  În Europa: Europa Estică, Europa Centrală, Europa Nordică, Europa Vestică (Atlantică) şi Europa Sudică (Mediteraneană).  În Asia: Asia de Nord, Asia Centrală, Asia de Est, Asia de Sud-Est, Asia de Sud şi Asia de Vest şi Sud-Vest.  În Africa: Africa de Nord, Africa de Est, Africa Centrală, Africa de Vest, Africa Australă şi Africa Insulară.  În America: America de Nord, America Centrală (cu America Centrală Insulară şi America Centrală Istmică), America de Sud.  În Australia şi Oceania: Australia, Micronezia, Melanezia, Noua Zeelandă şi Polinezia. În afară de grupările impuse de poziţia geografică, există şi grupări de state impuse de un anumit element comun: limba, religia, structura politică, economie etc. Dintre grupările de state determinate de nevoile economice, semnalăm:  Uniunea Europeană (28 de state europene)  Organizaţia Unităţii Africane (54 de state din Africa)  Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est (10 state din Asia de Sud-Est)  Comunitatea Statelor Independente (10 state din Europa şi Asia)  Comunitatea Caraibelor (15 state din America Centrală).  Activitate în perechi. Cu ajutorul atlasului geografic şi al reţelei internet, caracterizaţi, la alegere, câte un stat din Africa şi Asia, după algoritmul dat în coloana „Caracteristici”. Caracteristici Statul din Africa Statul din Asia ……………………………………………… ………………………………………………  Tipul de stat după poziţia geografică a teritoriului  Suprafaţa  Numărul populaţiei  Forma de guvernământ  Tipul de ţară după structura de stat  Categoria de stat după valoarea PIB/loc.  Gruparea regională de state din care face parte (pe criteriul repartiţiei teritoriale)

5

În continuare, SUA. Valorile Produsului Intern Brut au fost preluate din: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_%C8%9B%C4%83rilor_ %C3%AEn_func%C8%9Bie_de_PIB-ul_pe_cap_de_locuitor (deschis la 09.06.2018). 6

9 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

EVOLUŢIA ÎN TIMP A HĂRŢII POLITICE Harta politică ………………………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………... Configuraţia teritoriului de stat şi teritoriilor dependente este dată de traseul graniţelor.  În prezent, pe Glob se găsesc 195 de state suverane7 şi 75 de teritorii dependente şi cu statut special. Se poate vorbi despre harta politică a lumii încă din Antichitate, ea apărând concomitent cu constituirea primelor state. Modificările produse pe aceasta au fost generate de:  apariţia statelor sclavagiste,  formarea şi destrămarea unor imperii,  migraţiile populaţiilor,  descoperirile geografice,  războaiele mondiale,  căderea regimurilor comuniste în Europa ş.a. În Antichitate, statele erau grupate în câteva regiuni geografice, între care se evidenţiază:  oraşele-state din Orientul Antic – sumeriene (Ur, Uruk ş.a.), asiriene (Assur, Ninive ş.a.), babiloniene (Babilon) – şi bazinul Mării Mediterane – greceşti (Milet, Atena, Sparta ş.a.), Cartagina; Imperiul Roman  Egiptul;  Extremul Orient, cu civilizaţiile chineză şi japoneză;  Imperiul Macedonean, întins din Peninsula Balcanică până la hotarele Indiei;  Imperiul Roman, considerat cel mai întins imperiu al Antichităţii.  Analizează schiţa alăturată şi scrie regiunile geografice aflate în cadrul Imperiului Roman. ……………………………………………………………………... ……………………………………………………………………... ……………………………………………………………………... La începutul Evului Mediu, în Europa „zguduită” de migraţii, apar noi state, între care şi Imperiul Bizantin, reprezentând partea estică a Imperiului Roman. În secolul al X-lea, califatul arab înregistrează cea mai mare extindere (din Orientul Mijlociu şi nordul Africii, până în Peninsula Iberică). În secolele următoare (XII-XV), în Europa de Vest se evidenţiază Franţa, Anglia, Spania şi Portugalia, în Europa Centrală, Ungaria şi Polonia, în Asia Mică, nordul Africii şi Peninsula Balcanică, Imperiul Otoman. Marile Descoperiri Geografice au condus la constituirea marilor imperii coloniale:  Spania deţinea o parte din America Latină (Antile, Mexic, Peru, Chile ş.a.), Florida, Insulele Filipine;  Portugalia stăpânea teritorii în Africa (Angola, Mozambic), America de Sud (Brazilia), Asia (Goa, Macao);  Franţa dispunea de colonii în Canada, Louisiana, Guyana, Africa de Vest etc.;  Olanda, cu stăpâniri în America de Sud (Guyana), Africa de Sud (Colonia Capului) şi Asia (Ceylon, Indonezia);  Imperiul Britanic deţinea teritorii în estul Americii de Nord, nordul Americii de Sud, Africa, sudul Asiei, Australia, Noua Zeelandă. Imperiul Rus se întindea din Europa Centrală şi jumătatea nordică a Asiei, până în Alaska. În 1776, 13 colonii engleze din America de Nord şi-au proclamat independenţa formând Statele Unite ale Americii. În secolul al XIX-lea, în America Latină şi-au declarat independenţa 16 state (Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Paraguay ş.a.). După Primul Război Mondial, în Europa s-a destramă Imperiul Austro-ungar, iar Imperiul Ţarist a fost înlocuit de Uniunea Sovietică. După cel de-al Doilea Război Mondial (1945), până în 1990, au apărut încă 102 state, între care 48 sunt în Africa (Algeria, Angola, Camerun, Ciad, Guineea, Kenya, Madagascar, Mauritania, Mozambic, Senegal, Somalia ş.a.). 7

La cele 195 de state se poate adăuga Taiwanul, considerat oficial provincie rebelă a R. P. Chineze. Taiwanul (sau Republica Chineză) este un teritoriu cu statut special recunoscut de 23 state. 10 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 Activitate în perechi. Scrieţi: a. trei state care au rezultat în urma destrămării Imperiului Austro-ungar: ……..………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... b. numele provinciilor istorice româneşti aflate în cadrul Imperiului Austro-ungar şi unite cu România, în anul 1918: ..…………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... c. numele teritoriilor pierdute de România la sfârşitul celui de-al Doilea Război mondial: ……..………………… …………………………………………………………………………………………………………………... După anul 1989, pe harta politică a lumii s-au produs numeroase modificări:  în 1990 s-au unit cele două Germanii (Republica Democrată Germană cu Republica Federală Germană);  în 1991 – Uniunea Sovietică (URSS) s-a destrămat în 15 state;  între 1992 şi 2008 – Republica Socialistă Federativă Iugoslavia s-a destrămat în 7 state;  în 1993 – Cehoslovacia a fost împărţită în Republica Cehia şi Slovacia;  în 1997 – Hong Kong, teritoriu dependent al Marii Britanii, a fost cedat Chinei;  în 1999 – Macao, teritoriu dependent al Portugaliei, a fost cedat Chinei;  în 2002 – Timorul de Est şi-a proclamat independenţa faţă de Indonezia;  în 2011 – Sudanul de Sud şi-a proclamat independenţa.  Cum explicaţi posibilitatea unirii celor două Germanii? Cum explicaţi destrămarea unor state precum Uniunea Sovietică, Iugoslavia şi Cehoslovacia?  Activitate în perechi. Analizaţi schiţele

alăturate şi, cu ajutorul atlasului şcolar, identificaţi şi scrieţi numele statelor rezultate din destrămarea Uniunii Sovietice (URSS).

A. Uniunea Sovietică (URSS) B. Statele rezultate din destrămarea Uniunii Sovietice

………………………………………… ………………………………………… ………………………………………… ………………………………………… ………………………………………… ………………………………………… ………………………………………… ………………………………………… ………………………………………… ………………………………………… ………………………………………… ………………………………………… ………………………………………… ………………………………………… …………………………………………  Din URSS s-a desprins şi Republica Moldova. Găseşti pozitivă unirea Moldovei cu România? Scrie două argumente în favoarea unirii (DA) şi două argumente în favoarea menţinerii situaţiei actuale (NU). DA

NU

 Activitate în perechi. Cu ajutorul atlasului geografic şi al reţelei internet, scrieţi numele statelor provenite din destrămarea Iugoslaviei. …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………...

11 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

PRINCIPALELE PROBLEME ACTUALE DE GEOGRAFIE POLITICĂ În prezent, omenirea se confruntă cu numeroase probleme economice, politice, demografice, sociale etc. Între acestea se evidenţiază:  adâncirea decalajelor economice dintre statele  condiţia de superputere mondială a SUA; dezvoltate şi statele în curs de dezvoltare;  reconfigurarea sferelor de influenţă prin  diminuarea sau chiar epuizarea unor resurse; poziţia economică a unor state precum China,  „explozia demografică” susţinută de natali- Japonia şi Germania; tatea ridicată din ţările în dezvoltare şi în curs de  degradarea accentuată a mediului; dezvoltare;  terorismul;  problemele generate de formarea unor noi  conflictele interne şi conflictele externe. state independente;  Explicaţi consecinţele problemelor enunţate mai sus.  Activitate pe grupe. Cu ajutorul rețelei internet, rezolvaţi cerinţele de mai jos. Grupa 1: Scrieţi cauzele producerii unor conflicte interne în:

 Moldova: ………………………………………………………………………………………..……………… …………………………………………………………………………………………………………………..  Irak: ……………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………..  Filipine: ………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………..  Mexic: ………………………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………... Grupa 2: Scrieţi cauzele producerii unor conflicte interne în:

 Ucraina: ……………………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………..  Siria: …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………..  Afganistan: ……………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………..  Columbia: ………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………... Grupa 3: Scrieţi cauzele producerii unor conflicte între:

 Serbia şi Kosovo: ……………………………………………………………………………….………………. …………………………………………………………………………………………………………………...  India şi Pakistan: ……………………………………………………………………………………..…………. …………………………………………………………………………………………………………………...  Coreea de Nord şi Coreea de Sud: ………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………...  Israel şi ţările arabe: ………………………………………………………………………………………..…… …………………………………………………………………………………………………………………... Grupa 4: Scrieţi cauzele producerii unor conflicte între:

 China şi Taiwan: ……………………………………………………………………………………..…………. …………………………………………………………………………………………………………………..  Etiopia şi Somalia: ……………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………..  Rusia şi Georgia: ……………………………………………………………………………………….………. …………………………………………………………………………………………………………………...  Chile şi Argentina: ………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………... 12 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

Unitatea de învățare: GEOGRAFIA

POPULAŢIEI ŞI A AŞEZĂRILOR

UMANE  Geografia populaţiei:

 Dinamica populaţiei. Bilanţul natural al populaţiei  Mobilitatea teritorială a populaţiei  Bilanţul total al populaţiei. Evoluţia numerică a populaţiei  Răspândirea geografică a populaţiei  Tipuri de medii de viaţă  Structuri demografice  Populaţia, protecţia mediului înconjurător şi dezvoltarea durabilă

 Geografia aşezărilor umane:

 Habitatul uman: definiţie şi componente  Urbanizarea, dinamica urbană şi explozia urbană  Funcţiile şi structura funcţională a aşezărilor omeneşti  Forme de aglomerare umană  Metropole şi megalopolisuri  Organizarea spaţiului rural. Peisaje rurale  Organizarea spaţiului urban. Planul oraşului  Amenajarea locală şi regională

13 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

DINAMICA POPULAŢIEI. BILANŢUL NATURAL AL POPULAŢIEI Dinamica populaţiei ....................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ Dinamica populaţiei depinde de două componente majore:  mişcarea naturală8 şi  mişcarea migratorie (mobilitatea teritorială a populaţiei). Bilanţul natural al populaţiei (sau sporul natural) reprezintă diferenţa dintre numărul născuţilor vii şi numărul deceselor într-o perioadă dată (Bn = N – M; în care: Bn = bilanţul natural, N = natalitatea, M = mortalitatea).  Natalitatea .................................................................................................................................................................. ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ n = (N : Pt) x 1.000; unde: n = rata natalităţii, N = numărul copiilor născuţi vii, Pt = populaţia totală.  Îndrumaţi de profesorul de la clasă, citiţi, dezbateţi şi completaţi.  Natalitatea este influenţată de mai mulţi factori, între care:  Comportamentul reproductiv este: raţional, în ţările dezvoltate, şi natural, în ţările slab dezvoltate şi în ţările în curs de dezvoltare.  Cum explicaţi comportamentul reproductiv raţional din ţările dezvoltate?  Comportamentul demografic determină fertilitatea populaţiei.  Ce înţelegeţi prin fertilitatea populaţiei?  Rata fertilităţii feminine este de cca. 2,5 copii născuţi vii/femeie de vârstă fertilă (15-49 ani).  Analizaţi tabelul alăturat şi precizaţi două consecinţe ale diferenţelor de fertilitate dintre state.

State cu valori ridicate şi state cu valori reduse ale fertilităţii9

State cu valori Copii/femeie ridicate ale fertilităţii Niger 7,4 Somalia 6,7 Uganda 6,7 Angola 6,6 R. D. Congo 6,5

State cu valori reduse ale fertilităţii Taiwan Coreea de Sud România Portugalia Slovacia

Copii/femeie 1,0 1,2 1,3 1,3 1,3

 Planificarea familială.  Cum influenţează planificarea familială comportamentul reproductiv?  Vârsta femeii la prima naştere.  Nivelul de dezvoltare economico-socială.  Factorii culturali.  Cum influenţează factorii social-culturali natalitatea? Completaţi cu două argumente. ………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... ………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………...  Politicile demografice pot fi ………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... 8

Mobilitatea naturală se defineşte prin modificările produse ca urmare a naşterilor şi deceselor, a căsătoriilor şi divorţurilor. 9 Ge. Erdeli, Liliana Dumitrache, Geografia populaţiei mondiale, Edit. Universitară, Bucureşti, 2009, p. 79. 14 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 Pe continente, rata natalităţii este foarte diferită.  Activitate în perechi. Analizaţi tabelul alăturat şi scrieţi: a. continentul cu cea mai ridicată rată a natalităţii; ......................................................................................................... b. continentul cu cea mai scăzută rată a natalităţii; ......................................................................................................... c. două cauze care au determinat diferenţa mare dintre ratele natalităţii celor două continente. ......................................................................................................... .........................................................................................................

Rata natalităţii pe continente

Continentul Africa America Latină Asia Australia şi Oceania America de Nord Europa

Rata natalităţii (‰) 36 21 20 17 13 11

 Extrem de diferită este şi rata natalităţii pe state.  Analizaţi şi interpretaţi tabelul alăturat.

State cu valori reduse şi state cu valori ridicate ale ratei natalităţii

State cu rata natalităţii redusă (sub 10‰) Norvegia, Suedia, Finlanda, Franţa, Spania, Danemarca, Rusia, China, Canada, SUA, Japonia, Coreea de Sud

State cu rata natalităţii ridicată (peste 45‰) Somalia, Mali, Ciad, Angola, Kîrgîzstan, Tadjikistan, Uganda, Liberia, Bhutan, Senegal, Burkina Faso, Congo

 Mortalitatea ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ m = (N : Pt) x 1.000; unde: m = rata mortalităţii, N = numărul deceselor, Pt = populaţia totală.  Îndrumaţi de profesorul de la clasă, citiţi, dezbateţi şi completaţi.  Factorii care influenţează mortalitatea sunt:  Nivelul general de dezvoltare economică.  Sistemul medical.  ............................................................................................................................................................................................. ................................................................................................................................................................................................  Nivelul de instruire a populaţiei. …............................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................  Structura pe grupe de vârstă şi sexe.  ............................................................................................................................................................................................. ................................................................................................................................................................................................ Rata mortalităţii infantile  Mortalitatea infantilă.  ............................................................................................................... .................................................................................................................. ..................................................................................................................  Analizaţi şi interpretaţi graficul alăturat.  Activitate în perechi. Scrieţi două cauze care au determinat diferenţa

mare între ratele mortalităţii infantile din continentele aflate în poziţii extreme.

.................................................................................................................. ..................................................................................................................  Morbiditatea.  ............................................................................................................................................................................................. ................................................................................................................................................................................................  Războaiele. 15 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 Foametea.  .............................................................................................................................................................................................  Pe continente, rata mortalităţii este cuprinsă între 7 şi 13‰.  Activitate în perechi. Analizaţi tabelul alăturat şi scrieţi: a. continentul cu cea mai ridicată rată a mortalităţii; ......................................................................................................... b. continentul cu cea mai scăzută rată a mortalităţii; ......................................................................................................... c. două cauze care au determinat rata mortalităţii ridicată în Europa. ......................................................................................................... .........................................................................................................

Rata mortalităţii pe continente

Continentul Africa Europa America de Nord America de Sud Asia Oceania Australia

Rata mortalităţii (‰) 13 11,5 9 8,8 8 8 7

 Foarte diferită este şi rata mortalităţii pe state (între 1 şi 23‰).  Analizaţi şi interpretaţi tabelul alăturat.

State cu valori reduse şi state cu valori ridicate ale ratei mortalităţii10

‰

State cu rata mortalităţii redusă Qatar Kuwait Arabia Saudită Emiratele Arabe Unite Oman

1 2 2 2 3

State cu rata mortalităţii ridicată Leshoto Liberia Angola Djibouti Afganistan

‰ 23 20 19 19 18

 Bilanţul natural (sporul natural) ............................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................  Bn = N - M; unde: Bn = bilanţul natural, N = numărul născuţilor vii, M = numărul deceselor.  Rata bilanţului natural (‰) se exprimă prin relaţia: Bn = (N – M) : Pt x 1000; unde: Bn = rata bilanţului natural, N = numărul născuţilor vii, M = numărul deceselor, Pt = populaţia totală. Conform datelor statistice pentru anul 2011, la nivel mondial rata natalităţii a fost de 19,5‰, iar cea a mortalităţii de 8,12‰. Astfel că, valoarea sporului natural a fost de 11,38‰, în scădere faţă de perioadele anterioare (16,6‰ între anii 1980 şi 1985, 11,9‰ în 2007), însă cu mari diferenţieri regionale. Între ţările cu spor natural peste media pe Glob se numără: Bangladesh, Siria, Irak, Pakistan, Nigeria, Libia ş.a. (între 20 şi 30‰); Yemen, Uganda, Congo, R. D. Congo ş.a. (peste 30‰).11  Cum explicați bilanţul natural ridicat din statele menţionate mai sus?  Utilizând datele de mai sus, calculează rata bilanţului natural din Africa, Asia, America de Nord şi Europa. Cu datele obţinute, realizaţi o diagramă în coloane. Spaţiu pentru calcule.

Titlu: ………………………………………………………

Africa …………………………………………….. Asia …………………………………………….. America de Nord …………………………………………….. Europa …………………………………………….. Continentele:

10 11

Ge. Erdeli, Liliana Dumitrache, Geografia populaţiei mondiale, Edit. Universitară, Bucureşti, 2009, p. 84. Petronela-Sonia Nedea, Geografia economică mondială – note de curs, Edit. Universitară, Bucureşti, 2011, p. 24. 16 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

MOBILITATEA TERITORIALĂ A POPULAŢIEI Mobilitatea teritorială (spaţială) a populaţiei se referă la deplasările temporare sau definitive, individuale sau pe grupuri de oameni, pe diferite distanţe. Procesul în care persoanele deplasate îşi schimbă temporar sau definitiv locul de rezidenţă se numeşte migraţie.  Ce sunt emigranţii? Dar imigranţii? Migraţiile umane au avut un rol important în popularea Terrei. În prezent, la fel ca în trecut, deplasările umane contribuie la modificarea repartiţiei teritoriale a populaţiei.  Care sunt efectele negative ale migraţiei actuale?  Stabiliţi şi scrieţi: a) consecinţele marilor migraţii produse la sfârşitul Antichităţii şi în prima parte a Evului Mediu: ............................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ b) cinci popoare migratoare din perioada menţionată mai sus: ..................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ c) rolul europenilor în popularea „lumii noi”, după Marile Descoperiri Geografice: .................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................  Cauzele deplasării populaţiei sunt multiple:  inegalităţile economice;  suprapopularea;  persecuţiile etnice, religioase, politice etc.;  constrângerile de ordin natural: secetele prelungite, cutremurele, erupţiile vulcanice, inundaţiile, ciclonii tropicali, epidemiile etc.;  războaiele;  acapararea elitelor intelectuale („exodul inteligenţei” sau „brain-drain”).

 Daţi exemple de deplasări de

populaţie produse pe teritoriul României, ca urmare a inegalităţilor economice, persecuţiilor etnice, persecuţiilor religioase şi constrângerilor naturale.

 Tipuri de migraţii:  după destinaţie (în raport cu aria geografică în care au loc): migraţii (deplasări) interne şi migraţii (deplasări) internaţionale (intracontinentale şi intercontinentale);  după durată (sub aspect temporal): migraţii de scurtă durată (unele repetitive), migraţii de lungă durată şi migraţii definitive;  după numărul persoanelor care se deplasează: migraţii individuale şi migraţii colective;  după modul de desfăşurare: migraţii spontane, migraţii organizate şi migraţii forţate.  Deplasările interne actuale cuprind: deplasările zilnice (navetismul), deplasările temporare, deplasările sezoniere şi deplasările (migraţiile) de lungă durată sau definitive.  Îndrumaţi de profesorul de la clasă, stabiliţi şi scrieţi caracteristicile deplasărilor interne.  deplasările zilnice (navetismul) ....................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................  deplasările temporare ...................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................  deplasările sezoniere ………............................................................................................................................................. ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................  deplasările de lungă durată şi/sau definitive ................................................................................................................. ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ 17 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 Deplasările (migraţiile) internaţionale se evidenţiază prin formarea a două fluxuri migratorii: „Sud”„Nord” şi „Sud”-„Sud”.12  Sprijiniţi de profesorul de la clasă, stabiliţi şi scrieţi caracteristicile fluxurilor „Sud”-„Nord” şi „Sud”-„Sud”.  fluxul „Sud”-„Nord” .......................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................  fluxul „Sud”-„Sud” ........................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................  Principalele arii geografice preferate de emigranţii actuali sunt: Europa Occidentală, SUA, Canada, Australia şi Noua Zeelandă. Refugiaţii reprezintă o categorie de emigranţi distinctă.  Stabiliţi ce sunt refugiaţii şi exemplificaţi.  Activitate în perechi. Cu ajutorul informaţiilor de mai jos, realizaţi o hartă a fluxurilor migratorii actuale.  Fluxul „Sud”-„Nord”. Indicaţi cu săgeţi albastre următoarele direcţii migratorii: dinspre America Centrală, Argentina, Chile, Argentina, Maroc, Algeria, Libia, Siria, Afganistan, Irak şi Turcia spre () Europa Occidentală; Mexic, America Centrală şi Peru  SUA; Vietnam şi Filipine  Australia şi America Anglo-saxonă; Filipine  Japonia.  Fluxul „Sud”-„Sud”. Indicaţi cu săgeţi roşii următoarele direcţii migratorii: Columbia şi Peru  Venezuela; Brazilia, Uruguay şi Paraguay  Argentina; Mali  Sierra Leone; Niger  Nigeria; Mozambic  Tanzania; Angola  R. D. Congo; Botswana  Africa de Sud; Etiopia  Sudan; Egipt, Ciad şi Tunis  Libia; Egipt, Sudan, Yemen, Afganistan, Pakistan şi India  Arabia Saudită.

 Bilanţul migratoriu (sporul migratoriu) ………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………...  Bm = I - E; unde: Bm = bilanţul migratoriu, I = numărul imigranţilor, E = numărul emigranţilor.  Rata bilanţului migratoriu (‰) se exprimă prin relaţia: Bm = (I – E) : Pt x 1000; unde: Bm = rata bilanţului migratoriu, I = numărul imigranţilor, E = numărul emigranţilor, Pt = populaţia totală. La începutul secolului al XXI-lea, între ţările cu bilanţ migratoriu negativ se numără: Samoa, Guyana, Surinam, Peru, Ecuador, Kazahstan, Siria, Coreea de Nord, Oman, Bangladesh, Mauritania, Guineea, Libia, Mozambic, Uganda, R. D. Congo, Angola, Ucraina, Moldova, Bulgaria, Serbia, România ş.a. 12

Unii specialişti vorbesc şi de un flux migratoriu „Nord”-„Nord” (dinspre America Anglo-saxonă şi Europa Occidentală spre Australia şi dinspre Europa Occidentală spre America Anglo-saxonă). 18 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

BILANŢUL TOTAL AL POPULAŢIEI EVOLUŢIA NUMERICĂ A POPULAŢIEI A. Bilanţul total al populaţiei ……………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………...  Bt = Bn + Bm; unde: Bt = bilanţul total, Bn = bilanţul natural, Bm = bilanţul migratoriu.  Interpretaţi schema alăturată. În funcţie de valorile bilanţului natural şi bilanţului migratoriu, bilanţul total al populaţiei poate avea valori pozitive sau negative.  Activitate pe grupe. Rezolvaţi problemele de mai jos cu ajutorul formulei: Pt = Po + (N - M) + (I - E) = Po + (Bn + Bm).13 Grupa 1: Populaţia ţării X, la data de 30 decembrie Grupa 2: Populaţia ţării Y, la data de 30 decembrie 2016, era de 1.200.000 de persoane. Pe durata anului 2016, era de 1.200.000 de persoane. Pe durata anului 2017, în ţară s-au născut 20.000 de copii şi au decedat 2017, în ţară s-au născut 15.000 de copii şi au decedat 15.000 de persoane. În acelaşi interval, în ţară şi-au 20.000 de persoane. În acelaşi interval, în ţară şi-au stabilit domiciliul 5.500 de persoane, iar ale 4.500 au stabilit domiciliul 1.500 de persoane, iar ale 5.500 au plecat definitiv. plecat definitiv. Calculaţi numărul populaţiei din statul X, la 30 Calculaţi numărul populaţiei din statul Y, la 30 decembrie 2017. decembrie 2017. Rezultatul obţinut: ………………………………….........

Rezultatul obţinut: ………………………………….........

Spaţiu pentru calcule

B. Evoluţia numerică a populaţiei La nivel mondial, evoluţia numerică a populaţiei este condiţionată de raportul dintre natalitate şi mortalitate, iar la nivel regional şi local, atât de bilanţul natural, cât şi de cel migratoriu. De la începutul erei noastre – când, conform estimărilor, pe Terra locuiau între 200 şi 400 milioane persoane –, până în preajma anului 1550, creşterea numărului populaţiei a fost foarte lentă. În continuare, până la jumătatea secolului al XIX-lea, evoluţia numerică a avut un ritm destul de lent, ca apoi să se amplifice foarte mult.  Cum explicaţi creşterea lentă a populaţiei Terrei până la jumătatea secolului al XIX? Argumentaţi.  Analizează tabelul alăturat şi scrie anii în care s-au înregistrat:  primul miliard de locuitori = ………………………………  două miliarde de locuitori = ………………………………  trei miliarde de locuitori = …………………………………  patru miliarde de locuitori = ………………………………  cinci miliarde de locuitori = ………………………………  şase miliarde de locuitori = ………………………………  şapte miliarde de locuitori = ………………………………

Evoluţia numerică a populaţiei

După anul 1750, rata de creştere demografică a fost exponenţială: 0,55% în intervalul 1750-1800, 0,69% în 1850-1900, 0,91% în 1950-1965, 1,9% în 1960-1999 şi 1,2% după anul 2000-2011.14 13

Pt = populaţia totală la sfârşitul anului 2017; Po = populaţia la începutul intervalului de timp calculat. 19 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

Pe continente, la începutul secolului al XXI-lea, cele mai ridicate rate de creştere înregistrau Africa (2,1%) şi America Latină (1,3%), iar cele mai scăzute, Europa (-0,1%) şi America de Nord (0,9%).  Cum explicaţi rata de creştere demografică pe continente, prezentată mai sus? Creşterea accelerată a numărului populaţiei, începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost numită explozie demografică.  Scrie trei factori care au determinat explozia demografică.  ………………………………………………………………………………………………………………....  ………………………………………………………………………………………………………………....  ……………………………………………………………………………………………………………….... În zilele noastre, explozia demografică s-a încheiat în ţările dezvoltate – care se află în echilibru relativ (creştere lentă şi stagnare) sau chiar în declin demografic – şi este intensă în ţările în dezvoltare.  Activitate în perechi. Analizaţi graficul

alăturat şi scrieţi:

Rata de creştere a numărului populaţiei mondiale 15 şi pe tipuri de ţări

a. intervalul cu evoluţie pozitivă a ratei de creştere a populaţiei: …………………….……….. b. intervalul cu cea mai ridicată rată de creştere a populaţiei: …………………….……….. c. două cauze pentru care rata de creştere din statele dezvoltate a început să scadă înaintea celei din statele în dezvoltare: ………………… …………………….…………………………………… …………………….……………………………………………………………………………………………………………………… Pentru redarea evoluţiei geodemografice, a fost realizat un model grafic cu cinci stadii.  Activitate în perechi. Analizaţi graficul de mai jos şi scrieţi: a. numele celor cinci stadii: ……………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... b. prin ce se deosebesc stadiile 1 şi 4: ………………………………………………………………………… 16 ……………………………… Stadiile tranziţiei demografice ……………………………… ……………………................ c. explicaţi evoluţia mortalităţii în societăţile industriale şi precizaţi un factor generator: .. ……………………………… ……………………………… ……………………………… d. două consecinţe ale declinului demografic: ……… ……………………………… ……………………................ ……………………………… ……………………………… ……………………................ 14

N. Ilinca, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Petrion, Bucureşti, f. a., p. 24; Petronela-Sonia Nedea, Geografia economică mondială – note de curs, Edit. Universitară, Bucureşti, 2011, p. 14. 15 N. Ilinca, Geografia umană. Populaţia şi aşezările, Edit. CD Press, Bucureşti, 2008, p. 104. 16 S. Neguț, M. Ielenicz, D. Bălteanu, M.-C. Neacşu, Al. Bărbulescu, Geografie. Manual pentru clasa a XI-a, Edit. Humanitas, București, 2007, p. 54. 20 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ A POPULAŢIEI A. Factorii repartiţiei populaţiei Distribuţia în teritoriu a celor peste 7 miliarde de oameni este inegală. Răspândirea lor este determinată de mai mulţi factori:  fizico-geografici (naturali),  istorici (social-istorici),  demografici şi  economici.  Activitate pe grupe. Utilizând informaţiile din manual scrieţi … Grupa 1: … cum contribuie factorii fizico-geografici (naturali) la concentrarea populaţiei în anumite teritorii.

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 2: … prin ce au contribuit factorii istorici (social-istorici) la concentrarea populaţiei.

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 3: … prin ce contribuie factorii demografici la concentrarea populaţiei. Încercaţi să exemplificaţi.

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 4: … cum au contribuit şi contribuie factorii economici la concentrarea teritorială a populaţiei.

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... B. Repartiţia populaţiei în raport cu latitudinea Oamenii care trăiesc în aşezări permanente sunt răspândiţi între 80o latitudine nordică şi 55o latitudine sudică. 90% din populaţia Globului trăieşte în emisfera nordică. 45% între 20 şi 40o latitudine, iar 30% între 40 şi 60o latitudine.  Cum explicaţi faptul că 45% din populaţie trăieşte între 20 şi 40 o latitudine, deşi în această zonă sunt prezente regiuni restrictive, cu întinse deşerturi tropicale? C. Răspândirea populaţiei în altitudine Peste 50% din populaţia Terrei locuieşte la altitudini de până la 200 m (spaţiu care reprezintă sub 25% din uscatul planetei). Sub 15% din totalul populaţiei locuieşte la peste 500 m altitudine. Aşezările permanente urcă în Podişul Tibet până la 4.800-5.000 m, iar în Munţii Anzi, până la 5.200 m. În Munţii Anzi se găsesc cele mai „înalte” capitale: La Paz (la cca. 4.000 m), Quito (la 2.850 m) şi Bogota (la 2.630 m). Pe Glob, alte capitale situate la altitudini mari sunt: Addis Abeba (la cca. 2.355 m) Ciudad de Mexico (la 2.240 m) şi Kabul (la 2.220 m).  Arată, la hartă, oraşele-capitală precizate mai sus. D. Concentrarea populaţiei pe state  3/5 din totalul populaţiei este concentrată în 11 state: China, India, SUA, Indonezia, Brazilia, Pakistan, Bangladesh, Rusia, Japonia, Nigeria şi Mexic.  cca. 35% din întreaga populaţie este concentrată în două ţări: China şi India. E. Densitatea medie a populaţiei (densitatea generală) exprimă raportul dintre numărul locuitorilor stabiliţi într-un teritoriu şi suprafaţa teritoriului în cauză (loc./km2). 21 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

D = Np : St; unde: D = densitatea medie, Np = numărul populaţiei, St = suprafaţa teritoriului. Densitatea medie a populaţiei este de cca. 45 loc./km2.  Pe continente, densitatea medie a populaţiei înregistrează valori foarte diferite.  Analizează graficul alăturat şi scrie: Densitatea medie a populaţiei pe continente a. continentele cu valori ale densităţii populaţiei peste media mondială: …………………………………………………………………….. b. continentele cu valori ale densităţii populaţiei sub media mondială: …………………………………………………………………….. c. cauzele care explică densitatea medie a populaţiei mai mică din:  Africa: …………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………..  America: ……………………………………………………………… …………………………………………………………………………………..  Australia şi Oceania: ………………………………………………. …………………………………………………………………………………..  Pe ţări, diferenţele de densitate ale populaţiei sunt mult mai mari. Se evidenţiază:  ministate cu valori ale densităţii extrem de mari: peste 17.000 loc./km2 în Monaco, peste 5.000 loc./km2 în Singapore şi peste 1.000 loc./km2 în Malta.  state întinse cu valori ale densităţii medii de peste 1.000 loc./km2: Bahrein şi Bangladesh.  state cu valori ale densităţii medii între 250 şi 500 loc./km2: Coreea de Sud (aproximativ 500 loc./km2), Olanda (peste 400 loc./km2), Japonia, Sri Lanka, Belgia (peste 300 loc./km2), Vietnam, Filipine ş.a. (peste 250 loc./km2).  state cu valori ale densităţii medii sub 25 loc./km2:  statele ale căror teritorii se suprapun regiunilor de deşert şi semideşert: Mongolia, Namibia, Australia, Mauritania ş.a. – sub 4 loc./km2;  statele ale căror teritorii sunt situate în regiuni temperate şi reci: Canada, Rusia, Islanda – sub 10 loc./km2;  statele ale căror teritorii se suprapun pădurilor ecuatoriale: Brazilia, R. D. Congo, Papua-Noua Guinee – cca. 25 loc./km2.  Calculează densitatea medie a populaţiei din România, cunoscând că: suprafaţa statului este de 238.391 km 2, iar numărul locuitorilor se ridică la 20.121.000 de persoane.

…………………………………………………….  În cadrul regiunilor naturale, densităţi foarte mari (între 1.000 şi 2.000 loc./km2) se înregistrează în văile marilor fluvii: Nil, Gange, Chang Jiang, Huang He, Tigru, Eufrat ş.a. Pe suprafeţe mai întinse, densităţi generale de peste 500 loc./km2 se găsesc în: Câmpia Chinei de Est, zona litorală din nord-estul Chinei, Câmpia Indo-Gangetică, Câmpia Padului, Insula Java, Insula Honshu, sudul Peninsulei Coreea, regiunea litorală nord-estică a SUA ş.a.  Arată, la hartă, regiunile geografice cu densităţi generale de peste 500 loc/km2.  Activitate în perechi. Cu ajutorul

Principalele concentrări de populaţie pe Glob

manualului şi atlasului şcolar, scrieţi numele regiunilor geografice cu concentrare mare de populaţie marcate, pe harta alăturată, cu numere.

1. ………………………………….... 2. ………………………………….... 3. ………………………………….... 4. ………………………………….... 5. ………………………………….... 6. ………………………………….... 7. ………………………………….... 8. ………………………………….... 22 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

TIPURI DE MEDII DE VIAŢĂ În îndelungatul proces al răspândirii populaţiei umane pe Terra, unii oameni au ajuns să trăiască în condiţii naturale extrem de diferite şi de dificile. Regiunile geografice locuite în care oamenii desfăşoară activităţi productive şi de schimb, poartă numele de oicumene, iar cele în care se desfăşoară unele activităţi umane, dar unde populaţia este foarte rară sau nu este sedentară, se numesc suboicumene. Însă, pe Glob există şi regiuni numite anoicumene, total nelocuite din cauza condiţiilor naturale extrem de vitrege.  Precizaţi: a) câteva regiuni considerate suboicumene: ..................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ b) câteva regiuni anoicumene: ………………...................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ În prezent, populaţia este adaptată şi concentrată în cadrul mediilor de viaţă terestre, care se diferenţiază în funcţie de caracteristicile fizico-geografice specifice (condiţiile climatice, vegetaţie, relief etc.).  Activitate pe grupe. Cu ajutorul manualului şcolar şi al reţelei internet, stabiliţi şi scrieţi caracteristicile principalelor medii de viaţă.

Grupa 1: Stepă (temperat-continental)

Grupa 2: Savană (subecuatorial)

Grupa 3: Pădure ecuatorială şi musonică (ecuatorial şi musonic)

Grupa 4: Pădure de foioase şi conifere (temperat-oceanic şi temperat rece)

Grupa 5: Mediteranean (subtropical)

Grupa 6: Deşert tropical şi temperat sau rece (tropical uscat şi temperat continental excesiv)

Grupa 7: Tundă (subpolar)

23 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

STRUCTURI DEMOGRAFICE Comunităţile umane se deosebesc prin variate caracteristici rasiale, cultural-religioase, demografice etc., în funcţie de care se disting diferite structuri (rasială, confesională, etnolingvistică, pe grupe de vârstă şi sexe, socioeconomică, pe medii etc.). A. Structura rasială Diversitatea trăsăturilor somatice (culoarea pielii, părul, forma feţei, forma buzelor, forma nasului, forma craniului şi forma ochilor) şi fiziologice (însuşirile funcţionale) ale oamenilor, generează subdiviziuni rasiale. În fapt, trăsăturile somatice şi funcţionale ale raselor reprezintă adaptări morfofiziologice la diferitele medii de viaţă şi la condiţiile de hrană. Asupra numărului de rase, părerile sunt împărţite. Majoritatea surselor indică trei rase: europeană (sau albă), mongoloidă (galbenă) şi negroidă (neagră sau ecuatorială). 1. Rasa europeană (albă) se evidenţiază prin: culoarea deschisă a pielii, părul moale (negru, castaniu, blond sau roşcat), înveliş pilos pe corp, ochi mari (căprui, negri, albaştri, cenuşii sau verzi) şi talie înaltă. Reprezentaţii săi numără peste 2,5 miliarde persoane.  Pe baza cunoştinţelor acumulate până în prezent, stabiliţi şi scrieţi regiunile geografice în care reprezentanţii rasei albe sunt dominanţi. ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ 2. Rasa mongoloidă (galbenă) se distinge prin culoarea pielii mai închisă (galben-maronie sau negricioasă), părul negru, drept şi aspru, buzele subţiri, nasul turtit sau lat, pomeţii obrajilor proeminenţi, învelişul pilos rar, ochii căprui înguşti sau chiar cu aspect oblic17. Mongoloizii numără peste un miliard de persoane.  Stabiliţi şi scrieţi regiunile geografice în care reprezentanţii rasei mongoloide sunt dominanţi. ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................  Cum au fost numiţi băştinaşii din America de Nord şi de Sud? 3. Rasa negroidă (neagră sau ecuatorială) se evidenţiază prin culoarea pielii foarte închisă (neagră), părul creţ, buzele foarte groase, nasul turtit (lat), ochii căprui sau negri, craniul alungit şi maxilarele bine dezvoltate. Numără aproximativ 500 milioane locuitori.  Stabiliţi şi scrieţi regiunile geografice în care reprezentanţii rasei negroide sunt dominanţi. ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ Din această categorie rasială fac parte: pigmeii (cu statura mică: 1,5 m), hotentoţii, boşimanii, papuaşii, melanezienii, negritoşii din Noua Guinee, aborigenii din Australia ş.a. Conform unor opinii, australoizii (aborigenii din Australia şi Melanezia) reprezintă o rasă distinctă (australoidă), care numără cca. 9 milioane locuitori.

Caracteristicile populației aborigene din Australia18

 Analizaţi graficul alăturat şi precizaţi caracteristicile aşa-zisei rase australoide.

17

Aspectul de ochi oblici este dat de epicantus (cuta pleoapei superioare), ca adaptare la vânturile puternice şi la furtunile de praf. 18 I. Mărculeţ, V. Mărculeţ, Trei tipuri de organizatoare grafice utilizate în lecțiile cu conținut demografic, Revista „Mediensis”, nr. VIII, Mediaş, 2017, p. 46. 24 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 În opinia unor autori19, rasele umane sunt în număr de nouă: europeană, africană, asiatică, indiană, indo-americană, polineziană, microneziană, melaneziană şi australiană. Datorită remarcabilei mobilităţi teritoriale, lumea contemporană se caracterizează prin intensificarea amestecurilor de rase rezultând: mulatri, metişi, zamboşi, cholos ş.a. B. Structura confesională (religioasă) În prezent, convingerile religioase prezintă o mare varietate, oamenii având credinţa în fiinţe supranaturale: Dumnezeu, Allah, zei, îngeri, demoni etc.  Religiile au fost grupate în trei categorii:  Religii universale: creştinismul (33% din totalul populaţiei Globului), islamismul (19,3%) şi budismul (6%).  Religii etnice: hinduismul (13.4%), confucianismul, taoismul20, iudaismul.  Religii tribale: animismul21 (3,8%), şamanismul ş.a. 15,3% din populaţia mondială este reprezentată din nereligioşi (atei şi agnostici).  Creştinismul este majoritar în America Latină (94%), America de Nord (84,8%), Oceania (82,7%), Europa (76,7%) şi Africa (46,9%). Cuprinde mai multe culte: catolic, ortodox, protestant, „copt” şi etiopian. Structura confesională a populaţiei Europei

 Care sunt cultele protestante din Europa? …………………………………………... …………………………………………...

22

 Activitate în perechi. Analizaţi harta alăturată şi scrieţi: a) patru state majoritar catolice: ……………. …………………………………………….. …………………………………………….. b) patru state majoritar protestante: ……….. …………………………………………….. …………………………………………….. c) patru state majoritar ortodoxe: ………….. …………………………………………….. …………………………………………….. d) două state majoritar islamice: …………… ……………………………………………..

Legenda: 1. catolici; 2. protestanţi; 3. ortodocşi; 4. islamici.

 Analizaţi harta de mai jos – Repartiţia populaţiei catolice (%) pe harta politică a lumii (I) şi pe continente (II) – şi rezolvaţi următoarele sarcini de lucru: a) precizaţi câte două state din America Latină cu ponderi ale populaţiei catolice …  … peste 90%: …………………………………………………………………………………………………..  … între 80 şi 90%: …………………………………………………………………………………………….. b) explicaţi faptul că religia catolică este dominantă în America Latină; …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... c) precizaţi două state din Africa în care ponderea populaţiei catolice este cuprinsă între 50 şi 70%; 19

Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 41 (fig. 21). 20 Taoismul şi confucianismul fac parte din religiile tradiţionale chineze şi deţin peste 6% din populaţia mondială. 21 Animismul este o formă primitivă de religie care constă în credința în spirite și în existența unor duhuri ale obiectelor, ale plantelor, ale vietăților etc. (https://dexonline.ro/definitie/animism). Este mai frecvent în cadrul populaţiilor autohtone din Africa, America, nordul Asiei şi Australia. 22 I. Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, Credincioşii catolici din Europa – repartiţia teritorială, Vestitorul, anul XIX, nr. 12 (212), Oradea, 2011, p. 16. 25 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

…………………………………………………………………………………………………………………... d) precizaţi ponderea populaţiei catolice din Australia; ……………………………………………………….… e) explicaţi ponderea redusă a populaţiei catolice din Australia. …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... Repartiţia populaţiei catolice (%) pe harta politică a lumii (I) şi pe continente (II)23

 Islamismul este concentrat în Orientul Apropiat şi Mijlociu, în Asia Centrală, în nordul şi estul Africii, în Arhipelagul Indonezian etc. Cuprinde două mari grupuri: sunnit (majoritar) şi şiit (dominant în regiunea Podişului Iranian, cu centrul religios la Qom, în Iran).  Religia budistă, originară din India, este predominantă în China şi în Peninsula Indochina. C. Structura etnolingvistică „Etnia (din grecescul etnos) reprezintă un grup uman aflat în diverse stadii de formare: de la trib până la popor şi naţiune. Membrii unei etnii au în comun limba, tradiţiile, religia, aspiraţiile. O etnie stă la baza formării unei naţiuni, dar există cazuri când o naţiune s-a format prin unirea mai multor etnii (de exemplu, Elveţia, unde coabitează patru etnii diferite – germani, francezi, italieni, reto-romani). […] În prezent, naţiunile sunt organizate în state independente. Unele grupuri etnice: ţiganii, kurzii, laponii ş.a. nu au teritoriul lor propriu-zis şi se constituie în minorităţi etnice ale statelor.”24 Limba reprezintă unul dintre elementele definitorii ale etnicităţii. Pe Terra se vorbesc peste 3.000 de limbi şi peste 6.000 de dialecte. Aceste limbi şi dialecte sunt grupate în mai multe familii lingvistice.  Rezolvaţi următoarele sarcini de lucru: a) analizaţi diagrama de mai jos (Cele mai vorbite limbi de pe Glob) şi scrieţi numele limbilor cu peste 200 milioane de vorbitori;

……………………………………….……………………………………….…………………………………. …….……………………………………….……………………………………………………………………. b) explicaţi faptul că deşi Marea Britanie numără doar 64 mil. locuitori, Spania, doar 47 mil. locuitori şi Portugalia, doar 11 mil. locuitori, engleza este vorbită de cca. 510 mil. persoane, spaniola, de 390 mil. persoane şi portugheza, de 190 mil. persoane; 23

I. Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, Repartiţia geografică a populaţiei catolice la sfârşitul secolului al XX-lea şi la începutul secolului al XXI-lea, Studii Slătinene, anul VI, vol. XI, nr. 2/2012, Edit. Hoffman, Slatina, 2012, p. 199. 24 Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 49. 26 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

……………………………………….……………………………………….…………………………………. …….……………………………………….……………………………………………………………………. c) scrieţi regiunile geografice în care se vorbeşte limba arabă (250 mil. vorbitori);

Cele mai vorbite limbi de pe Glob

……………………………………….. .………………………………………. .………………………………………. ……………………………………….. d) scrieţi regiunea geografică în care se vorbeşte limba bengali (210 mil. vorbitori);

……………………………………….. .………………………………………. e) scrieţi ţările în care limba română are statutul de limbă oficială;

……………………………………….. .………………………………………. f) analizaţi diagrama alăturată (Ponderea principalelor familii lingvistice) şi scrieţi numele principalelor cinci familii lingvistice şi ponderile pe care le deţin.

Ponderea principalelor familii lingvistice

……………………………………………………... ……………………………………………………... ……………………………………………………... ……………………………………………………... ……………………………………………………... Familia lingvistică indo-europeană, cea mai numeroasă şi mai răspândită, cuprinde limbile germanice, romanice, slavo-baltice, indo-iraniene ş.a.  Făcând apel la cunoştinţele acumulate până în prezent, scrieţi în tabelul de mai jos:  cinci limbi romanice:  cinci limbi germanice:  cinci limbi slave: D. Structura pe grupe de vârstă şi sexe Structura pe grupe de vârstă este influenţată de mişcarea naturală a populaţiei şi oferă indicii asupra dinamicii locuitorilor şi asupra viabilităţii în timp a unor populaţii. Populaţia este distribuită în trei grupe de vârstă: tânără (0-20 ani), adultă (20-60 ani) şi vârstnică (peste 60 ani).25 Când într-un stat grupa de vârstă sub 20 de ani deţine peste 35% din totalul populaţiei, rezultă că populaţia sa este tânără, iar când ponderea tinerilor scade sub 30%, apare fenomenul de îmbătrânire. Cel mai „tânăr” continent este Africa (cca. 44% din totalul populaţiei are vârsta sub 20 de ani), iar cel mai „îmbătrânit”, Europa (cca. 21% sub 20 de ani). În prezent, pe Terra se constată o uşoară predominare a populaţiei feminine.  Cum explicaţi această situaţie? La nivel mondial, în rândul populaţiei tinere se înregistrează o uşoară predominare a sexului masculin (cu cca. 5%). La populaţia adultă, proporţia pe sexe este aproximativ egală, iar la cea vârstnică, predomină sexul feminin. În ţările dezvoltate, raportul este de cca. 48,5% bărbaţi şi 51,5% femei, iar în ţările în dezvoltare, de cca. 50,5% bărbaţi şi 49,5% femei.  Cum explicaţi ponderea mai mare a femeilor în ţările dezvoltate şi ponderea mai mare a bărbaţilor în ţările în dezvoltare? 25

În unele lucrări, populaţia tânără este cuprinsă între 0 şi 15 ani, populaţia adultă, între 15 şi 65 ani şi populaţia vârstnică, peste 65 ani. 27 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

Pentru evidenţierea repartiţiei populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe se utilizează piramida vârstelor26. Tipuri de piramidă a grupelor de vârstă

 Stabiliţi ce procese demografice

indică piramidele alăturate.

a. …………………………………….. b. …………………………………...... c. ……………………………………..  Analizaţi şi explicaţi piramidele pe grupe de vârstă şi sexe din manual.  Activitate în perechi. Analizaţi diagrama de mai jos și scrieţi: România – piramida vârstelor (2011) a. tendinţa de evoluţie a populaţiei; ……………………………………… b. sexul (masculin sau feminin) cu cea mai mare pondere în cadrul populaţiei tinere; ……………………………………… c. sexul (masculin sau feminin) cu cea mai mare pondere în cadrul populaţiei vârstnice; ……………………………………… d. factorul care a determinat decalajul numeric mare între populaţia cu vârsta de 40-44 ani şi populaţia cu vârsta de 45-49 ani. …………………………………………………………………………………………………………………...  Vârsta mediană este un indicator al îmbătrânirii sau întineririi demografice, care împarte populaţia în două grupe egale: tânără şi vârstnică. La nivel mondial, vârsta mediană este 28,5 ani, iar pe continente valoarea sa este destul de diferită: cca. 40 ani în Europa, 36,5 ani în America de Nord, 32,5 ani în Australia şi Oceania, 27,5 ani în Asia, 27 ani în America de Sud şi 19,5 ani în Africa.  Explicaţi diferenţa mare dintre vârsta mediană din Africa şi vârsta mediană din Europa. E. Structura socioeconomică Populaţia activă ocupată îşi desfăşoară activităţile în sectoarele: primar (agricultură, silvicultură, vânătoare, pescuit), secundar (industrie, construcţii) şi terţiar (transporturi, comerţ, turism, administraţie, Ponderea populaţiei ocupate în sectoarele de activitate, pe ţări educaţie, sănătate, justiţie etc.). Ţara Sectorul Sectorul Sectorul  Activitate în perechi. Analizaţi primar (%) secundar (%) terţiar (%) tabelul alăturat şi rezolvaţi următoarele Africa de Sud 3,5 31,5 65,0 sarcini de lucru: Albania 29,0 19,0 52,0 a. scrieţi numele primelor cinci ţări cu Algeria 9,0 59,5 31,5 cea mai scăzută pondere a populaţiei Australia 3,5 26,0 70,5 ocupate în sectorul primar; Bangladesh 26,0 25,0 49,0 ……………………………………… Bolivia 15,0 33,5 51,5 ……………………………………… China 16,5 50,0 33,5 ……………………………………… Malawi 37,0 17,5 45,5 b. scrieţi numele primelor cinci ţări cu Marea Britanie 1,5 28,0 70,5 cea mai ridicată pondere a populaţiei Norvegia 2,0 43,0 55,0 ocupate în sectorul terţiar; Noua Zeelandă 40,0 17,0 43,0 România 31,5 31,0 37,5 ……………………………………… SUA 1,5 24,5 74,0 ……………………………………… 26

Piramida vârstelor este o diagramă complexă utilizată pentru reprezentarea grafică a datelor statistice care indică distribuția populației pe sexe, pe vârste ori pe grupe de vârstă. Scheletul piramidei este constituit din două scări: una orizontală și alta verticală, ultima fiind compusă din două paralele (I. Mărculeţ, Transpunerea datelor statistice în diagrame, Momente matematice, Nr. 3-4, Bucureşti, 2014, p. 24). 28 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

………………………………………………………………………………………………………………….. c. scrieţi numele primelor cinci ţări cu cea mai mare pondere a populaţiei ocupate în sectorul primar; ………………………………………………………………………………………………………………….. d. scrieţi numele primelor cinci ţări cu cea mai mare pondere a populaţiei ocupate în sectorul secundar; ………………………………………………………………………………………………………………….. e. scrieţi din care categorie de state fac parte majoritatea ţărilor selectate la punctele a şi b, după gradul de dezvoltare economică; ………………………………………………………………………………………………………………….. f. scrieţi din care categorii de state fac parte majoritatea ţărilor selectate la punctele c şi d, după gradul de dezvoltare economică. ………………………………………………………………………………………………………………….. În general, în ţările dezvoltate sub 10% din populaţia activă lucrează în sectorul primar şi peste 50-60%, în cel terţiar. În ţările sărace şi în dezvoltare predomină populaţia ocupată în sectoarele primar şi secundar. F. Structura pe tipuri de medii de habitat Populaţia este grupată în aşezări rurale şi urbane. Ca urmare, există două tipuri de medii de habitat: rural şi urban. În prezent, se apreciază faptul că ponderea populaţiei rurale este aproximativ egală cu cea a populaţiei urbane, însă cu mari diferenţieri teritoriale. În general, în statele dezvoltate populaţia urbană depăşeşte 75%, în timp ce coboară la 40-50% în statele în dezvoltare şi chiar la sub 20% în statele sărace.  Activitate în perechi. Completaţi coloanele „Continent” din tabelul de mai jos. Grade de urbanizare

27

State cu grad scăzut de urbanizare Ţară % Continent Bhutan 9 Burundi 10 Uganda 12 Papua-Noua Guinee 13 Nepal 15 Etiopia 16 Malawi 16 Lesotho 18 Rwanda 18 Burkina Faso 18

State cu grad ridicat de urbanizare Ţară % Continent Monaco 100 Singapore 100 Belgia 97 Kuwait 96 Uruguay 93 Israel 92 Australia 92 Qatar 92 Luxemburg 91,9 Malta 91,7

 Pe baza informaţiilor din tabel, numiţi continentul cu cel mai scăzut grad de urbanizare. Cum explicaţi această situaţie?  Rezolvaţi următoarele sarcini de lucru: Ţară Populaţia rurală Populaţia urbană (%) (%) a. calculaţi şi completaţi coloana „Populaţia urbană” din tabelul alăturat; Germania 23,5 Moldova 57,5 b. calculaţi şi scrieţi cu cât este mai mare ponderea populaţiei urbane din Olanda 17,5 Germania faţă de cea din România; România 46,1 ………………………………………... c. scrieţi două cauze care au generat diferenţa mare, în structura pe medii de habitat, dintre Olanda şi Moldova. ………………………………………................................................................................................................... ………………………………………................................................................................................................... ………………………………………...................................................................................................................

27

Valori procentuale preluate din: S. Neguț, M. Ielenicz, Gabriela Apostol, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, București, 2015, p. 32. 29 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

POPULAŢIA, PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ Explozia demografică şi dezvoltarea socio-economică fără precedent28 au generat dezechilibre majore în funcţionarea unor componente fizice ale mediului natural şi epuizarea unor resurse. Ignorarea efectelor negative ale activităţii antropice asupra mediului a determinat apariţia sau intensificarea unor procese şi fenomene care afectează viaţa oamenilor, între care se evidenţiază:  creşterea efectului de seră;  reducerea stratului de ozon;  producerea ploilor acide;  intensificarea despăduririlor;  reducerea biodiversităţii;  amplificarea deşertificării;  schimbările climatice globale.  Activitate pe grupe. Stabiliţi şi scrieţi consecinţele … Grupa 1: … efectului de seră.

Grupa 2: … reducerii stratului de ozon.

Grupa 3: … ploilor acide.

Grupa 4: … amplificării deşertificării.

 Activitate în perechi. Identificaţi şi scrieţi cinci consecinţe ale încălzirii globale. Consecinţe ale încălzirii globale:       Pentru limitarea efectelor negative enumerate mai sus, în anul 1987 a fost definitivat conceptul de dezvoltare durabilă.  Activitate în perechi. Utilizând manualul şcolar şi reţeaua internet, identificaţi şi scrieţi trei obiective ale dezvoltării durabile.

 ……………………………………………………………………………………………………………... ……………………………………………………………………………………………………………….......  ……………………………………………………………………………………………………………... ……………………………………………………………………………………………………………….......  ……………………………………………………………………………………………………………... ………………………………………………………………………………………………………………....... „O componentă principală a dezvoltării durabile o constituie ecodezvoltarea: stabilirea utilităţilor pe care trebuie să le dobândească un ecosistem, o regiune etc., în funcţie de valorizarea principalelor componente – folosinţe agricole, industriale, rezidenţiale etc., sau, din contra, pădure, păşune ori altă formaţiune naturală necesară păstrării echilibrului om-natură.”29  Scrie cinci măsuri destinate îmbunătăţirii calităţii mediului ambiant din regiunea geografică în care locuieşti. 1. ………………………………………………………………………………………………………………... 2. ………………………………………………………………………………………………………………... 3. ………………………………………………………………………………………………………………... 4. ………………………………………………………………………………………………………………... 5. ………………………………………………………………………………………………………………... 28

Cu toată această dezvoltare, sute de milioane de oameni nu beneficiază de asistenţă medicală şi sunt condamnaţi la înfometare permanentă. 29 S. Neguț, M. Ielenicz, Gabriela Apostol, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, București, 2015, p. 34. 30 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

HABITATUL UMAN: DEFINIŢIE ŞI COMPONENTE Habitatul uman ............................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ Habitatul uman cuprinde totalitatea comunităţilor umane (sate şi oraşe), indiferent de mărimea şi de funcţiile pe care le îndeplinesc.30 După specificul şi ponderea activităţilor economice şi sociale, după mărimea demografică, după conţinutul fondului construit şi nivelul de echipare socială şi tehnică, habitatul uman cuprinde două componente distincte: habitatul rural (satul) şi habitatul urban (oraşul).  Îndrumaţi de profesorul de la clasă, stabiliţi şi scrieţi: a. Ce este habitatul rural.

 Habitatul rural ............................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ b. Care sunt componentele habitatului rural.

Habitat rural (sat) Legenda:

 ……………………………… sau …………… ……………………………………………………..  ……………………………, …………..……… ……………………………………………………..  ……………………………, …………..……… …………………………………………………….. ……………………………………………………..

1. moşie 2. gospodării 3. stradă, drum 4. teren arabil 5. livadă, viţă-de-vie 6. păşune, fâneaţă 7. pădure

 Observă schiţa alăturată şi scrie tipurile de terenuri din cadrul moşiei. ………………………………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………..  Sprijiniţi de profesorul de la clasă, stabiliţi şi scrieţi: a. Ce este habitatul urban.  Habitatul urban .......................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ b. Care sunt componentele habitatului urban.

 ……………………………… sau …………… …………………………………………………………………………………….  ……………………………… sau …………..……… ……………………………………………………………………………...  ………………………………, …………..……… ………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………………………………….  Scrie dotările edilitare din localitatea în care se află şcoala în care înveţi.

 Scrie două deosebiri între componentele habitatului rural şi componentele habitatului urban.

………………………………………………………………... ………………………………………………………………... ………………………………………………………………... ………………………………………………………………... ………………………………………………………………... ………………………………………………………………... ………………………………………………………………...

……………………………………………………………………. ……………………………………………………………………. ……………………………………………………………………. ……………………………………………………………………. ……………………………………………………………………. ……………………………………………………………………. …………………………………………………………………….

30

M. Furdui, Caietul elevului. Geografie clasa a X-a, Edit. Techno Media, Sibiu, 2015, p. 44. 31 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

URBANIZAREA, DINAMICA URBANĂ ŞI EXPLOZIA URBANĂ Urbanizarea reprezintă un „proces de dezvoltare intensă a oraşelor existente, de creştere în ritm accelerat a numărului oraşelor şi a populaţiei urbane”31. Este considerată un proces social-economic specific dezvoltării contemporane şi semnifică schimbările calitative care au survenit în spaţiu şi în structura populaţiei. În prezent, localităţile urbane sunt Numărul minim de locuitori pentru o localitate considerată urbană32 definite după (a) numărul de locuitori Numărul de locuitori Ţara şi după (b) criteriile administrative pe aşezare impuse de fiecare ţară. 100 Uganda 200 Norvegia, Suedia, Danemarca  Observaţi tabelul alăturat şi 1.000 Belgia, Franţa explicaţi diferenţa mare între 2.000 SUA, Olanda state privind numărul minim de 2.500 India, Austria locuitori pentru o aşezare 5.000 Senegal considerată urbană. 10.000 Italia, Grecia Urbanizarea teritoriului este un 20.000 Nigeria fenomen socioeconomic ce se exprimă 30.000 Japonia prin: a. valori cantitative (numărul oraşelor, ponderea populaţiei urbane, frecvenţa unităţilor economicoproductive ş.a.); b. valori calitative (echiparea tehnico-edilitară complexă, dotările sociale, dotările culturale, dotările sanitare, serviciile diversificate, densitatea ridicată a construcţiilor). Dinamica urbană ............................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................  Analizează graficul alăturat şi scrie proporţia populaţiei urbane pentru următorii ani:

Evoluţia proporţiei populaţiei urbane

 1800:………..…….%;  1900:………..…….%;  1980:………..…….%;  2000:………..…….%;  2010:………..…….%. Evoluţia spectaculoasă a populaţiei urbane a fost numită explozie urbană.  Activitate în perechi. Utilizând manualul şcolar şi informaţiile de pe internet, scrieți factorii care au determinat explozia urbană.

………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………... În prezent, explozia urbană este mai accentuată în ţările în curs de dezvoltare din America Latină, Africa şi Asia, în care, la periferia unor mari oraşe, s-au format cartiere ale săracilor (bidonvilles, favelas, shanty-towns).  Cu ajutorul reţelei internet, descrie viaţa locuitorilor din cartierele sărace.

31 32

Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 51. Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 52. 32 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

FUNCŢIILE ŞI STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A AŞEZĂRILOR OMENEŞTI „Funcţiile unei aşezări reflectă acele activităţi umane care, prin importanţa lor, depăşesc cerinţele locale, unele având importanţă naţională sau chiar internaţională. Ele determină mărimea şi specificul dezvoltării centrelor urbane sau rurale. Funcţiile aşezărilor exprimă activităţile care le justifică existenţa şi dezvoltarea. De cele mai multe ori rezultatele activităţilor se manifestă şi în afara acestora.”33 A. Funcţiile aşezărilor rurale  Criteriile34 de bază în stabilirea aşezărilor rurale sunt:  poziţia geografică a aşezărilor rurale;  structura socioprofesională a populaţiei active;  valoarea producţiei;  volumul fluxurilor de navetişti. Funcţia specifică aşezărilor rurale este cea agricolă. Însă, la rândul ei, înregistrează o mare diversitate, datorită preponderenţei unei activităţi agricole. Ca urmare, se disting sate preponderent agricole, cu profil: cerealier, legumicol, pomiviticol, de creştere a animalelor, agricol, cu industrie mică şi meşteşugărească şi agricol, cu rol de cazare a forţei de muncă.  Sub îndrumarea profesorului de la clasă, stabiliţi regiunile geografice în s-au dezvoltat satele cu profil:  cerealier: ............................................................................................................................................................. ...............................................................................................................................................................................  legumicol: ........................................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  pomiviticol: ......................................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  de creştere a animalelor: .................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  agricol, cu industrie mică şi meşteşugărească: .................................................................................................. ...............................................................................................................................................................................  agricol, cu rol de cazare a forţei de muncă: ......................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Există, însă, şi sate care au cu precădere alte funcţii sau tind spre funcţii multiple (în care activităţile agricole şi neagricole deţin ponderi aproximativ egale).  Activitate în perechi. Utilizând manualul şcolar şi reţeaua internet, scrieţi regiunile geografice în care se găsesc sate cu funcţii:  forestiere (agroforestiere): .................................................................................................................................. ...............................................................................................................................................................................  piscicole (agropiscicole): .................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  miniere (agroindustriale35): ................................................................................................................................. ...............................................................................................................................................................................  turistice (agroturistice): ...................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... B. Funcţiile aşezărilor urbane Spre deosebire de sate, aşezările urbane au preponderent funcţii neagricole.

33

Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 55. După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 78. 35 Cu industrie extractivă. 34

33 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

Iniţial, aşezările urbane au avut funcţii de apărare şi meşteşugăreşti. Mai târziu, odată cu avansul economic au apărut oraşele cu funcţii miniere (Cardiff în Marea Britanie, Essen în Germania), metalurgice (Derby în Marea Britanie, Magnitogorsk în Rusia, Wuhan în China), comerciale (Damasc în Siria, Leipzig în Germania) şi comercial-portuare (Rotterdam în Olanda, New York în SUA, Cape Town în Africa de Sud, Rio de Janeiro în Brazilia).  Pe baza informaţiilor acumulate în anii şcolari anteriori, scrieţi funcţiile iniţiale ale oraşelor:  Alexandria (România) = ………………………  Reşiţa = ………………………  Călăraşi = ………………………  Slobozia = ………………………  Criteriile36 care stau la bază stabilirii funcţiilor aşezărilor urbane sunt:  valoarea producţiei şi ponderea în venitul oraşului;  numărul de locuitori ocupaţi în diferite activităţi economice. După activităţile de bază ale locuitorilor, oraşele se clasifică în:  oraşe specializate şi  oraşe cu funcţii multiple (complexe).  Activitate în perechi. Valorificând manualul şcolar şi reţeaua internet, completaţi spaţiile goale din textul de mai jos.  În oraşele specializate predomină populaţia ocupată într-un anumit sector de activitate. Acestea pot fi oraşe cu funcţii:  industriale, în care ponderea populaţiei active în industrie este majoritară. Oraşele din această categorie pot fi specializate într-o anumită ramură industrială – siderurgie, construcţii de maşini, industrie chimică etc. – sau în mai multe (complexe). Astfel de oraşe sunt: Hunedoara (în …………………………), Pittsburg şi Detroit (în …………………………), Kiruna (în …………………………), Katowice (în …………………………), Tubarão (în …………………………), Nagoya (în …………………………) ş.a.  de servicii, care pot fi la rândul lor specializate:  oraşe-porturi: Singapore, Port Suez (în …………………………), Valparaiso (în …………………………), Pireu (în …………………………);  oraşe turistice: Chamonix (în …………………………), Innsbruck (în …………………………), Mecca (în …………………………), Miami (în …………………………), Sinaia (în …………………………);  oraşe financiar-bancare: Zürich (în …………………………), Frankfurt am Main (în …………………………), Hong Kong (în …………………………).  oraşe culturale:  oraşe universitare: Oxford şi Cambridge (în …………………………), Heidelberg (în …………………………), Uppsala (în …………………………), Salamanca (în …………………………), Princeton (în …………………………);  oraşe muzeu: Veneţia (în …………………………), Atena (în …………………………), Paris (în …………………………);  oraşe ale festivalurilor şi congreselor: Salzburg (în …………………………), Cannes (în …………………………). San Remo (în …………………………), Bruxelles (în …………………………).  oraşe agroindustriale (agricole), mai numeroase în fostele ţări socialiste şi în ţările în dezvoltare.  oraşe cu funcţii politico-administrative, unele construite pentru a îndeplini funcţia de capitală: Washington (în …………………………), Brasília (în …………………………), Astana (în …………………………), Abuja (în …………………………), Yamoussoukro (în …………………………).  Oraşele cu funcţii multiple (sau complexe) sunt majoritatea centrelor urbane mari: Berlin (în …………………………), Cairo (în …………………………), Jakarta (în …………………………), Calcutta (în …………………………), Istanbul (în …………………………), Johannesburg (în …………………………), Beijing şi Shanghai (în …………………………), Tokyo şi Osaka (în …………………………), Los Angeles (în …………………………), Kiev (în …………………………), Iaşi şi Cluj-Napoca (în …………………………) ş.a. 36

După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 55. 34 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

FORME DE AGLOMERARE UMANĂ A. Forme de aglomerare rurală În categoria formelor de aglomerare rurală se deosebesc: forme primare premergătoare aşezărilor rurale (forme simple) şi forme superioare.  Formele primare premergătoare aşezărilor rurale (formele simple) sunt reprezentate de locuinţele izolate sau de grupările de locuinţe, determinate de situaţiile economice specifice unor regiuni geografice. Din această categorie fac parte: conacul, bordeiul, odaia, stâna, coliba, ferma şi crângul.37  Îndrumaţi de profesorul de la clasă, stabiliţi şi scrieţi caracteristicile formelor primare premergătoare aşezărilor rurale (conacul, bordeiul, odaia, stâna, coliba şi ferma).

1. Conacul …………..……………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... 2. Bordeiul …………..……………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... 3. Odaia …………..………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... 4. Stâna …………..………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... 5. Coliba …………..…………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... 6. Ferma …………..…………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... 7. Crângurile sunt situate, în general, în regiunile montane.  Activitate în perechi. Analizaţi schiţa alăturată şi scrieţi caracteristicile unui crâng. …………………………………………………………. …………………………………………………………. …………………………………………………………. …………………………………………………………. ………………………………………………………….

Crâng Legenda:

1. gospodărie 2. potecă 3. păşune, fâneaţă 4. teren arabil 5. pădure

 Formele superioare de aglomerare rurală sunt: 1. Cătunul este compus dintr-un număr redus de gospodării permanente, care reprezintă o parte mai izolată a unui sat. Majoritatea cătunelor au evoluat prin roire şi păstrează frecvent denumirile aşezărilor de origine. În decursul timpului, prin extindere pot deveni noi sate. 2. Satul se caracterizează prin: numărul mai mare de locuitori, gospodării individuale, morfologie şi funcţie economică. În România, satele au fost grupate administrativ în comune.  Încercaţi să explicaţi de ce satele din România au fost grupate administrativ în comune. 37

N. Ilinca, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Petrion, Bucureşti, f. a., p. 67; Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 59. 35 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

B. Forme de aglomerare urbană Explozia urbană, produsă începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, a determinat extinderea spaţială a oraşelor şi a creat diferite forme de organizare spaţială: oraşul propriu-zis, aglomeraţia urbană, microregiunea urbană, conurbaţia, metropola şi megalopolisul. 1. Oraşul propriu-zis reprezintă forma elementară de concentrare urbană. Are limitele bine precizate, din această categorie făcând parte, în general, oraşele mici şi mijlocii.  Activitate în perechi. Cu ajutorul manualului şcolar, stabiliţi şi scrieţi prin ce se evidenţiază aglomeraţia urbană, microregiunea urbană şi conurbaţia. 2. Aglomeraţia urbană …………..…………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... 3. Microregiunea urbană …………..…………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... Microregiunile urbane pot avea profil industrial (în Depresiunea Petroşani), turistic (Chamonix-Mont Blanc în Munţii Alpi – Franţa, Valea Prahovei), complex (Gliwice-Katowice în Polonia, Mumbay-Nashik în India) etc. 4. Conurbaţia …………..…………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... Conurbaţiile au apărut în regiunile cu importante zăcăminte minerale şi în cele cu un anumit specific industrial (Osaka-Kobe în Japonia, Leeds-Bradford în Marea Britanie, Calcutta-Howrah în India ş.a.). 5. Metropola este un oraş cu peste un milion de locuitori, de mari dimensiuni şi foarte dezvoltat economic, administrativ şi cultural. Atunci când dobândesc o mare extindere teritorială, formează arii metropolitane. Majoritatea metropolelor au statut de capitală regională sau naţională (Bucureşti, Atena, Paris, Moscova, Beijing ş.a.). 6. Megalopolisul reprezintă cel mai mare organism urban (arie urbanizată supradimensională). S-a format prin unirea teritorială a mai multor aglomeraţii urbane, conurbaţii şi metropole. Reprezentative sunt megalopolisurile: Boswash, Tokaido, brazilian, al Marilor Lacuri şi de pe coasta Pacificului. Alte forme de organizare urbană sunt: suburbanizarea, gruparea urbană şi interurbaţia.  „Suburbanizarea este un proces de urbanizare a spaţiului rural, «o revărsare» a oraşului în afara propriilor lui limite. Acest fenomen este rezultatul crizei de spaţiu şi creşterii preţului terenului în marile oraşe (ex. cazul zonei suburbane a municipiului Cluj-Napoca, care s-a extins asupra satelor limitrofe Floreşti, Baciu, Apahida, Chinteni, Feleac, Sălicea). Cu timpul, prin fuziunea celor şase localităţi cu oraşul, va rezulta un spaţiu urban continuu ce se va extinde în mod legic asupra aşezărilor rurale situate la distanţe mai mari, acestea din urmă devenind teritorii suburbane.”38  „Gruparea urbană reprezintă sistemul teritorial format dintr-un număr variabil de oraşe apărute independent, situate la distanţe reduse unul faţă de celălalt şi cu relaţii relativ intense între ele, de exemplu gruparea urbană Galaţi-Brăila.”  „Interurbaţia este un sistem urban bazat pe existenţa în teritoriu a unor oraşe de mărime variabilă şi cu funcţii diferite. Frecvent se realizează când apare un oraş nou alături de unul vechi, cu care în timp se uneşte: Delhi şi New Delhi, Cracovia şi Nowa Huta. De regulă, oraşul nou este rezultatul unor activităţi industriale, depinzând însă de reţeaua comercială a oraşului vechi, care, la rândul lui, contribuie la satisfacerea necesarului de forţă de muncă a industriei oraşului nou apărut.”39 38

V. Surd, V. Zotic, H. Popa-Bota, Nicoleta Erchedi, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 2005, p. 94. 39 Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 60. 36 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

METROPOLE ŞI MEGALOPOLISURI A. Metropolele, pe lângă numărul mare de locuitori (peste un milion) şi extinderea spaţială, se evidenţiază prin funcţiile complexe, fiind, în egală măsură, importante centre economico-financiare, politicoadministrative şi culturale. Informaţiile privind evoluţia numerică a metropolelor sunt contradictorii. Argumentăm afirmaţia cu informaţiile furnizate de trei manuale şcolare (surse): Sursa 140 Sursa 241 Sursa 342  în anul 1800: o singură metro-  în anul 1900: 16 metropole;  în anul 1800: 0 metropole; polă (Beijing);  în 1998: 320 metropole.  în 1900: 11 metropole;  în 1900: 21 metropole;  în 1950: 49 metropole;  în 1950: 76 metropole;  în 1977: 172 metropole;  în 1980: 234 metropole;  în 2000: cca. 400 metropole.  în 2000: puţin peste 300 metropole.  Activitate în perechi. Analizaţi Harta metropolelor cu peste 10 milioane locuitori, de mai jos. Cu ajutorul atlasului geografic şcolar şi al reţelei internet, completaţi în tabel numele metropolelor marcate, pe hartă, cu numere şi ţările în care se găsesc. Harta metropolelor cu peste 10 milioane locuitori

NR. 1. 3. 5. 7. 9. 11.

METROPOLĂ

ŢARA

NR. 2. 4. 6. 8. 10. 12.

43

METROPOLĂ

ŢARA

40

I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 42. 41 S. Neguț, M. Ielenicz, Gabriela Apostol, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, București, 2015, p. 44. 42 S. Neguț, M. Ielenicz, D. Bălteanu, M.-C. Neacşu, Al. Bărbulescu, Geografie. Manual pentru clasa a XI-a, Edit. Humanitas, București, 2007, p. 63. 43 După: O. Mândruţ, Atlas Geografic Şcolar, Edit. Corint, 2008, cu completări. 37 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

13. 15. 17. 19. 21. 23. 25.

14. 16. 18. 20. 22. 24. 26.

B. Megalopolisuri  Activitate pe grupe, în trei etape. Grupa 1: În prima etapă: scrieţi, în prima casetă, ce ştiţi despre Megalopolisul Boswash. În a doua etapă: citiţi textul alăturat, referitor la Megalopolisul Boswash. În a treia etapă: scrieţi, în a doua casetă, ce aţi aflat nou despre Megalopolisul Boswash. Ce ştiţi despre Megalopolisul Boswas?

Ce aţi aflat despre Megalopolisul Boswas?

Grupa 2: În prima etapă: scrieţi, în prima casetă, ce ştiţi despre Megalopolisul Tokaido. În a doua etapă: citiţi textul alăturat, referitor la Megalopolisul Tokaido. În a treia etapă: scrieţi, în a doua casetă, ce aţi aflat nou despre Megalopolisul Tokaido. Ce ştiţi despre Megalopolisul Tokaido?

Ce aţi aflat despre Megalopolisul Tokaido?

Grupa 3: În prima etapă: scrieţi, în prima casetă, ce ştiţi despre Megalopolisul brazilian. În a doua etapă: citiţi textul alăturat, referitor la Megalopolisul brazilian. În a treia etapă: scrieţi, în a doua casetă, ce aţi aflat nou despre Megalopolisul brazilian.

 Boswash este cel mai întins megalopolis (cca. 140.000 km2) şi numără aproximativ 40 milioane locuitori (1/5 din populaţia SUA). Este situat în nord-estul SUA, de-a lungul ţărmului Oceanului Atlantic, pe cca. 1.000 km lungime. Cele mai importante (cinci) oraşe (metropole) care intră în compunerea sa sunt: Boston, New York, Philadelphia, Baltimore şi Washington. La dezvoltarea megalopolisului Boswash au contribuit:  ţărmul propice amenajărilor portuare;  poziţia geografică avantajoasă, ce permite intense legături cu Europa şi cu interiorul statului;  imigraţia masivă, care a determinat creşterea rapidă a populaţiei;  resursele naturale din Munţii Appalachi (cărbuni, minereuri etc.).  Megalopolisul Tokaido este situat în lungul ţărmului sud-estic al Insulei Honshu (Japonia) şi se întinde pe o axă lungă de cca. 700 km. S-a format prin unirea a trei conurbaţii (Tokyo, Nagoya şi Osaka-Kobe), ocupă o suprafaţă de 70.000 km2 şi concentrează peste 60 milioane locuitori. Înglobează şapte metropole (Tokyo, Kawasaki, Yokohama, Nagoya, Osaka, Kyoto şi Kobe) şi numeroase oraşe mai mici (Chiba, Hamamatsu, Suzuka ş.a.). În cadrul său se evidenţiază regiunea industrială Keihin (Tokyo, Kawasaki, Yokohama şi Chiba), în care funcţionează cca. 60% din companiile nipone şi în care se realizează aproximativ 25% din volumul producţiei industriale naţionale.  Megalopolisul brazilian numără peste 40 milioane locuitori, fiind cel mai dinamic din punct de vedere demografic şi printre cele mai dinamice din punct de vedere economic (cel mai mare nucleu de dezvoltare al Braziliei: cca. 60% din producţia industrială naţională, 70% din

38 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

forţa de muncă activă în industrie, peste 70% din consumul energetic al ţării). Cu forma generală de triunghi – cu baza spre litoral (peste 1.000 km) –, Megalopolisul brazilian s-a format prin concentrarea a trei metropole (São Paulo, Rio de Janeiro şi Belo Horizonte) şi a unor Ce aţi aflat despre Megalopolisul brazilian? oraşe mai mici (Nova Iguaçu, Santos etc.). Dezvoltarea megalopolisului a avut la bază:  ariile depresionare şi spaţiile deschise la Oceanul Atlantic;  fluxul comercial maritim al oraşului Rio de Janeiro;  cultivarea trestiei de zahăr şi a arborelui de cafea în regiunea oraşului São Grupa 4: În prima etapă: scrieţi, în prima casetă, ce ştiţi despre Paulo;  resursele subsolului (minereu de Megalopolisul Marilor Lacuri. fier, aur şi diamante) din regiunea oraşului În a doua etapă: citiţi textul alăturat, referitor la Megalopolisul Belo Horizonte. Marilor Lacuri. Ce ştiţi despre Megalopolisul brazilian?

În a treia etapă: scrieţi, în a doua casetă, ce aţi aflat nou despre Megalopolisul Marilor Lacuri.

 Megalopolisul Marilor Lacuri este situat în zona de graniţă dintre SUA şi Ce ştiţi despre Megalopolisul Marilor Lacuri? Canada, de-a lungul unei axe generale orientate ENE-VSV (peste 1.500 km lungime) – între Québec (Canada) şi Milwaukee (SUA) – şi numără peste 50 milioane locuitori. Cuprinde:  zona urbanizată ChiPitts (cu metropolele Chicago, Detroit, Ce aţi aflat despre Megalopolisul Marilor Lacuri? Pittsburg, Cleveland şi Milwaukee), din SUA, şi  axa urbană a Canadei TorontoOttawa, cu oraşele Toronto, Hamilton, Ottawa, Montreal şi Québec. Premisa formării sale a constituit-o marile unităţi acvatice: Marile Lacuri şi Grupa 5: În prima etapă: scrieţi, în prima casetă, ce ştiţi despre fluviul Sfântu Laurenţiu. Acestea au asigurat apa necesară populaţiei şi Megalopolisul de pe coasta Pacificului. În a doua etapă: citiţi textul alăturat, referitor la Megalopolisul de pe industriei şi au oferit legături facile între oraşe. coasta Pacificului. În a treia etapă: scrieţi, în a doua casetă, ce aţi aflat nou despre Megalopolisul de pe coasta Pacificului. Ce ştiţi despre Megalopolisul de pe coasta Pacificului?

Ce aţi aflat despre Megalopolisul de pe coasta Pacificului?

 Megalopolisul de pe coasta Pacificului se întinde pe cca. 700 km, între Golful Puget Sound (la nord) şi Golful San Diego (la sud), în SUA. Cuprinde:  zona urbanizată San-San (San Francisco-San Diego);  zona urbanizată din nord-vestul ţării (oraşele Seattle şi Portland). În cadrul său se evidenţiază metropolele Seattle, San Francisco, San Jose, Los Angeles şi San Diego, iar evoluţia sa este remarcabilă. *Conform unor opinii, include şi regiunea

metropolitană a orașului Tijuana, din Mexic.

 Conform unor opinii, alte megalopolisuri sunt: Middlands (Manchester-Birmingham-Leeds, în Marea Britanie), Randstadt-Holland (Utrecht-Amsterdam-Haga-Rotterdam, în Olanda), Ruhr-Rhin (KölnDortmund-Duisburg-Essen-Bochum, în Germania) şi australian (Melbourne-Sydney-Adelaide).

39 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

ORGANIZAREA SPAŢIULUI RURAL. PEISAJE RURALE A. Spaţiul rural este eterogen, el fiind o reflectare a funcţiei pe care o îndeplineşte:  rezidenţială (prin vatra satului);  de producţie (în cadrul moşiei);  de activităţi terţiare (administrativă, transporturi, comerţ, învăţământ etc.). În cadrul habitatului rural se evidenţiază două tipuri de spaţii: vatra (restrânsă teritorial) şi moşia (care deţine cea mai mare parte a teritoriului).  Vatra – gospodăriile, cu case şi dependinţe agricole, şi reţeaua stradală – este foarte diversificată ca formă, morfostructură şi textură, în funcţie de factorii naturali locali şi de cei social-economici.  Formele vetrelor sunt foarte variate:  alungite, reprezentate prin „sate-galerii” şi sate ovale;  poligonale regulate (triunghiulare, patrulatere, hexagonale ş.a.);  poligonale neregulate (tentaculare, areolare etc.);  După morfostructură, vetrele pot fi: adunate, compacte, răsfirate, risipite etc.  Textura vetrelor (dispunerea străzilor în funcţie de forma şi evoluţia perimetrului construit) este:  neregulată (în satele vechi, cu dezvoltare haotică, cu străzi întortocheate);  regulată (în satele mai noi, dezvoltate după un plan, cu străzi drepte ce se întretaie ca o reţea)44.  Moşia, situată în afara vetrei, este valorificată în funcţie de unitatea geografică (munte, podiş, deal, câmpie) şi de profilul economic (cerealier, pomiviticol, legumicol, zootehnic, silvic, turistic, minier etc.).  Activitate în perechi. Caracterizaţi satele de mai jos (A şi B) în funcţie morfostructura şi textura vetrelor. A. Satul Peţelca (jug. Alba).

B. Satul Piatra (jud. Teleorman).

A. Satul Peţelca (jud. Alba)45

B. Satul Piatra (jud. Teleorman)

B. Peisajele rurale reprezintă teritoriile unde se practică agricultura (cultivarea plantelor şi creşterea animalelor). Se caracterizează printr-o concentrare mai scăzută a populaţiei şi printr-o amenajare redusă. Se întind pe aproximativ 90% din suprafaţa uscatului şi diferă în funcţie de transformările produse de om în mediul natural.46 44

După: N. Ilinca, Geografia umană. Populaţia şi aşezările, Edit. CD Press, Bucureşti, 2008, p. 297. https://www.google.ro/maps/... 46 O. Mândruţ, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Corint, Bucureşti, f. a., p. 52. 45

40 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

În unele lucrări sunt prezentate doar trei tipuri principale de peisaje rurale: naturale, agricole şi cu transformări complexe.  Peisajele naturale îşi păstrează în mare măsură caracteristicile iniţiale ale mediului natural (teritoriile arctice şi subarctice, munţii înalţi, pădurile ecuatoriale, musonice, taigaua etc.).  Peisajele agricole cuprind mai multe subtipuri:  peisajele cu predominarea păşunatului (teritorii din stepă, silvostepă, tundră, semideşert etc.);  peisajul mediteranean, caracterizat printr-o transformare intensă a mediului natural şi cu o agricultură adaptată condiţiilor fizico-geografice;  peisajele regiunilor intens cultivate, suprapuse regiunilor foarte populate din Europa, Asia de Sud, Asia de Est, SUA ş.a.;  Peisajele cu o transformare complexă sunt specifice regiunilor cu o mare concentrare urbană. Aici se practică o agricultură diversificată, iar acolo unde condiţiile naturale sunt favorabile (exemplu: zonele litorale) se desfăşoară activităţi turistice şi comerciale.47 Alţi autori disting: sate risipite (la munte), sate răsfirate (la deal şi podiş) şi sate adunate (la câmpie).48  În Europa se evidenţiază: satul-târg (în Europa de Vest şi în Europa Centrală), satul-stup (sat adunat, în regiunea mediteraneană), satul-linear, satul deşirat (în Europa Nordică), satul cu izba (în taigaua Rusă) etc.  Îndrumaţi de profesorului de la clasă, scrieţi caracteristicile satului-târg, satului-stup şi satului cu izba. a. satul-târg ……………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... b. satul-stup …………………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………... c. satul cu izba ………………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………...  În Asia sunt sate denumite „ciflik” (în aria fostului Imperiu Otoman49), sate cu iurta (în Asia Centrală), sate compacte apărate de ziduri (în nordul Chinei), sate-stup (în regiunile muntoase din interiorul continentului), sate pe piloni (în Peninsula Indochina) etc.  Îndrumaţi de profesorului de la clasă, scrieţi caracteristicile satului „ciflic” şi satului cu iurta. a. satul „ciflic” …………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... b. satul cu iurta …………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………...  În Africa sunt sate tuk (în nordul Munţilor Atlas), nugas (în lungul Nilului), sate circulare (în savană), de tip kraal (în Africa de Sud), sate sub formă de potcoavă (specifice autohtonilor bantu) ş.a.  Îndrumaţi de profesorului de la clasă, scrieţi caracteristicile satului tuk, satului nugas şi satului de tip kraal. a. satul tuk ………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………... b. satul nugas …………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………... c. satul de tip kraal ……………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………...  În America de Nord şi în America de Sud sunt aşezări rurale influenţate de originea imigranţilor. Se găsesc sate de tip spaniol, anglo-saxon, scandinav, german, olandez, francez, chinezesc etc. În nordul Canadei, eschimoşii trăiesc în sate stabile, cu iglu, şi în aşezări temporare, cu cium (cort).  În Australia şi Oceania sunt: ferme mari (în care locuiesc marii proprietari şi arendaşii), ferme mici individuale şi sate cu agricultori.

47

După: O. Mândruţ, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Corint, Bucureşti, f. a., p. 52. Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 63-64. 49 Inclusiv în Peninsula Balcanică (Europa). 48

41 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

ORGANIZAREA SPAŢIULUI URBAN. PLANUL ORAŞULUI A. Spaţiul urban prezintă o mare varietate conferită de o serie de elemente – poziţia geografică, trecutul istoric, mărimea demografică, structura internă, regiunea de influenţă ş.a. – a căror contribuţie determină formarea unui spaţiu unic50. „Organizarea spaţiului urban constituie totalitatea acţiunilor necesare pentru a crea un cadru material, în care viaţa urbană să se desfăşurătoare corespunzător cerinţelor economico-sociale, funcţionale şi estetice.”51  Structura internă a spaţiului urban. În cadrul oraşelor se disting mai multe zone funcţionale:  Cu ajutorul profesorului de la clasă, completaţi spaţiile libere şi schiţele de mai jos. a) zona administrativă, culturală şi de servicii (nucleul central), care cuprinde: ………………………… …………………………………………………………………………………………………………………... Această zonă este înscrisă în zona de locuit. b) zona rezidenţială (de locuit), compusă din: ……… …………………………….... …………………………….... …………………………….... ……………………………....

Schiţe ale poziţionării zonelor industriale Legenda:



– Zonă industrială



– zonă rezidenţială

Zonă industrială situată în prelungirea teritoriului de locuit

Zone industriale situate în balanţă

Teritoriul zonei de locuit poate fi organizat în: grupări de locuinţe, microraioane, cartiere şi sectoare.

Zone industriale situate în „bandă”

Zone industriale situate în „alternanţă”

 Care tipuri de locuinţe predomină în oraşul tău de rezidenţă sau în cel în care înveţi? Cum sunt organizate locuinţele?

Zonă industrială situate paralel cu teritoriul de locuit

Zonă industrială sub formă de pană

c) zona industrială, poziţionată diferit în raport cu teritoriul de locuit (zona rezidenţială). Se evidenţiază următoarele tipuri de dispuneri ale zonelor industriale: situate în prelungirea teritoriului de locuit, situate în balanţă, situate în „bandă”, situate în „alternanţă”, situate paralel cu teritoriul de locuit şi sub formă de pană.  Explicaţi avantajele şi dezavantajele tipurilor de poziţionare ale zonelor industriale precizate mai sus. d) zona spaţiilor verzi, compusă din: ……………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………………………... e) zonele comerciale, care cuprind: ………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………………... f) zonele de transporturi, reprezentate de: ………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………….......

50 51

Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 65. Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 66. 42 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

B. Planul oraşului Planul oraşului ............................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ Configuraţia planului este influenţată de mediul natural, de elementele social-economice şi de factorii politici.  Tipuri de planuri (tipuri morfostructurale): Plan radiar-concentric

 Planul radiar-concentric …………………….. ………………………………………………………. ………………………………………………………. ………………………………………………………. ………………………………………………………. ………………………………………………………. ………………………………………………………. ………………………………………………………. Reprezentative pentru planul radiar-concentric sunt oraşele: Moscova, Paris, Bucureşti, Milano ş.a.  Cu ajutorul profesorului de la clasă, realizaţi schiţa unui plan radiar-concentric, în caseta alăturată.

Plan rectangular

 Planul rectangular …………………………... ………………………………………………………. ………………………………………………………. ………………………………………………………. În trecut, acest tip de plan era caracteristic oraşelor romane, iar în prezent, cele mai numeroase aparţin „Lumii Noi”. Dintre oraşele cu plan rectangular sunt de evidenţiat: New York, Montreal, Buenos Aires, Torino, Barcelona, Cluj-Napoca, Drobeta-Turnu Severin ş.a.  Îndrumaţi de profesorul de la clasă, realizaţi schiţa unui plan rectangular, în caseta alăturată.

 Planul polinuclear este specific oraşelor care au mai multe nuclee bine individualizate. Aceste nuclee au apărut odată cu oraşul (Timişoara), prin specializarea unor părţi ale oraşului ca urmare a unor situaţii istorice (Los Angeles, San Francisco), prin modernizarea unor oraşe vechi (Hamburg, Delhi, Praga, Berlin, Suceava) şi prin aglutinarea sau unirea unor aşezări urbane (Budapesta).  Planul liniar (oraş-stradă) ……………………………………………………………………………..... …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... Exemple de oraşe cu planuri liniare: Shanghai (oraşul vechi), Kobe, Petroşani, Târgu Jiu, Turda, Gherla, Câmpulung Moldovenesc ş.a.  Planul semicircular …………………………………………………………………………................. …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... Caracteristice pentru acest tip de plan sunt oraşele: Chicago, Bordeaux, Amsterdam, Anvers, Brăila ş.a.  Planul dezordonat (haotic), cu străzi înguste şi întortocheate, care sfârşesc adesea într-o fundătură, se regăseşte în oraşele vechi islamice din nordul Africii şi Orientul Apropiat (oraşele din Cappadocia) şi în oraşele afectate de civilizaţia arabă (Sevilla).  Ce tip de plan are oraşul în care locuieşti sau în care se află şcoala în care înveţi? 43 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

AMENAJAREA LOCALĂ ŞI REGIONALĂ „Amenajarea este un ansamblu de lucrări prin care elementele unui sistem sunt dispuse şi utilizate astfel încât să corespundă cât mai bine scopului pentru care a fost realizat.”52  Activitate în perechi. Citiţi documentul şi realizaţi sarcinile de lucru de mai jos: a. Identificaţi şi scrieţi patru măsuri destinate  DOCUMENT amenajării spaţiului rural. Amenajarea teritoriului se face la nivel local, regional ………………………………………………… şi naţional şi are ca principale obiective: …………………………………………………  „folosirea eficientă a spaţiului;  descongestionarea unor zone suprapopulate; …………………………………………………  corijarea inegalităţilor economice existente între ………………………………………………… regiuni, datorate unei evoluţii defavorabile; …………………………………………………  descurajarea exodului rural; …………………………………………………  colonizarea unor noi spaţii; b. Identificaţi şi scrieţi patru măsuri destinate  conservarea mediului natural ş.a.”55 amenajării spaţiului urban. A. Amenajarea locală se realizează pe baza unor studii ………………………………………………… de detaliu, acestea fiind necesare asigurării unui cadru ………………………………………………… corect de dezvoltare într-o anumită regiune. Ea reprezintă ………………………………………………… un ansamblu de lucrări executate în scopul echipării unui ………………………………………………… teritoriu, asanării, nivelării, defrişării, plantării etc. pentru ………………………………………………… a-l face corespunzător unor destinaţii şi funcţii economice. În acelaşi timp, se are în vedere asigurarea echilibrului ………………………………………………… biologic şi crearea unor condiţii corespunzătoare de muncă şi viaţă prin prevenirea, limitarea şi combaterea unor  Citeşte textul de mai jos şi ... fenomene naturale cu potenţial distructiv (alunecări de „Fiecare aşezare umană are caracteristici teren, inundaţii, avalanşe, incendii naturale ş.a.). structurale sau funcţionale inedite care o detaşează „Amenajarea locală se axează pe valorificarea 53 de celelalte.” componentelor naturale şi sociale, detaşându-le pe cele cu „Calitatea vieţii umane reclamă o continuă rol determinant în structura spaţiului de cele secundare şi preocupare din partea edililor pentru organizarea încercând să realizeze integrarea dintre acestea”.56 şi remodelarea complexă a structurilor spaţiului, prin amenajări care să asigure cadrul optim B. „Amenajarea regională este un ansamblu de măsuri necesar desfăşurării activităţilor umane şi ridicării coordonate care se iau pentru modelarea spaţiului geografic, 54 standardului de viaţă al populaţiei.” conform valenţelor sale economice, sociale, specificului … identifică şi scrie patru măsuri necesare natural etc. la nivelul unui teritoriu limitat sau pe întreg amenajării optime a teritoriului în care locuieşti. teritoriul ţării. Se urmăreşte organizarea armonioasă a ………………………………………………… spaţiului geografic, valorificarea superioară a resurselor, ………………………………………………… zonarea producţiei agricole, echiparea cu reţele de 57 şi sesizarea şi evitarea disparităţilor ………………………………………………… comunicaţie” teritoriale, sub aspect economic şi social-cultural. ………………………………………………… „Amenajarea regională se concentrează pe valorificarea ………………………………………………… relaţiilor dintre aşezările umane componente, distingându………………………………………………… le pe cele cu rol de polarizare demografică şi economică de cele cu atracţie locală.”58 52

Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 71. I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 45. 54 N. Ilinca, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Petrion, Bucureşti, f. a., p. 91. 55 Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 73. 56 I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 45. 57 Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 71. 58 I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 45. 53

44 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

Unitatea de învățare: GEOGRAFIE

ECONOMICĂ

 Resursele naturale:

 Resursele naturale – clasificare  Resursele extraatmosferice şi ale atmosferei  Resursele litosferei  Resursele hidrosferei  Resursele biosferei

 Agricultura:

 Evoluţia în timp şi spaţiu a practicilor agricole  Tipuri şi structuri teritoriale agricole  Regiuni şi peisaje agricole

 Industria:

 Evoluţia activităţilor industriale  Industria energiei electrice  Regiunile industriale  Studiu de caz: analiza a două regiuni industriale

 Serviciile:

 Căile de comunicaţie şi transporturile  Comerţul  Turismul

45 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

RESURSELE NATURALE – CLASIFICARE Resursele naturale ......................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ Noţiunea de rezerve se referă la „acea parte din totalul resurselor minerale şi energetice, măsurate sau estimate, care sunt economic utilizabile.”59 Resursele naturale se clasifică după mai multe criterii. A. După criteriul repartiţiei spaţiale, pot fi: resurse extraatmosferice şi ale atmosferei, resurse ale litosferei, resurse ale hidrosferei şi resurse ale biosferei.  Cu ajutorul profesorului de la clasă, identificaţi şi scrieţi câteva exemple de: a. resurse extraatmosferice şi ale atmosferei: ....................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... b. resurse ale litosferei: ......................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... c. resurse ale hidrosferei: ...................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... d. resurse ale biosferei: ......................................................................................................................................... B. După criteriul modului de folosinţă, resursele naturale pot fi grupate în: resurse energetice, resurse de materii prime industriale şi resurse alimentare. Se dau următoarele resurse: azot, combustibili fosili, faună, lemn, minereuri feroase şi neferoase, radiaţie solară, roci de construcţie, sare, maree, vânt şi vegetaţie.  Lucraţi în perechi şi stabiliţi la care criteriu/criterii se încadrează resursele enumerate mai sus. Completaţi în tabelul de mai jos. Resurse energetice Resurse de materii prime industriale Resurse alimentare

C. După criteriul durabilităţii exploatării şi al posibilităţii de refacere, sunt: resurse inepuizabile şi resurse epuizabile (neregenerabile şi regenerabile).  Sub îndrumarea profesorului de la clasă, scrieţi câteva categorii de resurse naturale care se încadrează în clasificarea de mai jos.

a. resurse inepuizabile: .......................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... b. resurse epuizabile:  neregenerabile: ....................................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  regenerabile: .......................................................................................................................................................... Resursa naturală Petrol Gaze naturale

Durată exploatare

Resursa naturală Cărbuni Minereu de fier

cca. 35-40 ani cca. 60 ani

Durată exploatare peste 200 ani cca. 250 ani

 Explicaţi consecinţele epuizării petrolului şi gazelor naturale. D. După criteriul locului de folosinţă: transportabile (combustibilii fosili, substanţele minerale utile, lemnul ş.a.) şi netransportabile (radiaţia solară, vântul, solul etc.). E. După criteriul gradului de cunoaştere: resurse naturale bine cunoscute (energia eoliană, resursele de apă ş.a.), resurse naturale relativ bine cunoscute (resursele solului, resursele biosferei ş.a.) şi resurse slab cunoscute (resursele litosferei, apele subterane ş.a.). 59

O. Mândruţ, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Corint, Bucureşti, f. a., p. 58. 46 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

RESURSELE EXTRAATMOSFERICE ŞI ALE ATMOSFEREI A. Resursele extraatmosferice Pământul primeşte o cantitate infimă din energia emisă de Soare, dar suficientă pentru desfăşurarea proceselor care au loc în partea exterioară a planetei. În funcţie de latitudine şi de unele condiţii locale (puritatea şi nebulozitatea atmosferei), radiaţia solară globală este neuniform răspândită.  Scrie valorile radiaţiei solare globale în funcţie de zonele de căldură.  în zona caldă = ...................................................................  în zonele temperate = ...................................................................  în zonele reci = ................................................................... Potenţialul energetic solar atinge valori de:  1.800-2.200 kWh/m2/an, în regiunile tropicale uscate;  1.100-1.800 kWh/m2/an, în zonele temperate;  750-1.100 kWh/m2/an, în zonele subpolare.60 Valori ale potenţialului energetic solar mai mari de 2.200 kWh/m2/an se înregistrează în: Sahara, Depresiunea Kalahari, sud-vestul Asiei, partea central-vestică a Australiei etc.  Cum explicaţi această situaţie?  Valorificarea energiei solare se realizează prin mai multe metode: bioconversie, conversia energiei solare în energie termică şi conversia energiei solare în energie electrică.  Cu ajutorul profesorului de la clasă, stabiliţi şi scrieţi în ce constau aceste metode.  Bioconversia.

 Conversia energiei solare în energie termică.

Încălzirea apei cu ajutorul panourilor solare este frecvent folosită în SUA, Israel, Australia, Marea Britanie, Italia, Grecia, Asia Centrală etc.  Conversia energiei solare în energie electrică.

Mai mari producătoare de energie electrică (prin conversia energiei solare) sunt: SUA (în California), Mexic, Italia, Spania, Japonia, China, Australia etc.  Stabiliţi şi scrieţi avantajele şi dezavantajele utilizării radiaţiei solare pentru producerea celor două tipuri de energii: termică şi electrică.

Avantaje: ................................................................................................................................................................ Dezavantaje: ........................................................................................................................................................... B. Resursele atmosferei Atmosfera reprezintă o inepuizabilă şi indispensabilă resursă pentru viaţa de pe Terra.  Explicaţi afirmaţia de mai sus. Atmosfera prezintă o sumă de resurse implicate în viaţa social-economică: 60

După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 74. 47 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 resurse climatice = acei factori climatici care contribuie direct şi favorabil la dezvoltarea economică;  resurse agroclimatice = lumina, umezeala, vântul etc.;  resurse bioclimatice = cele care au în vedere scopuri terapeutice.61  Resursele atmosferei pot fi clasificate şi în raport cu modul de folosinţă: resurse energetice (energia eoliană) şi resurse de materii prime.  Energia eoliană a fost folosită de om din cele mai vechi timpuri.  Scrie două modalităţi de utilizare a energiei vântului în trecut. ............................................................................................................................................................................... Pentru producerea energiei electrice, energia eoliană devine rentabilă în regiunile în care viteza medie a vântului depăşeşte 5 m/s şi frecvenţa sa este foarte ridicată. Astfel de regiuni sunt: ţărmurile mărilor şi oceanelor, ţinuturile muntoase, unităţile de relief plane şi foarte întinse şi arealele lipsite de vegetaţie (nordvestul Europei, vestul Americii de Nord şi Americii de Sud, nord-vestul Africii etc.). Între ţările care valorifică energia eoliană pentru producerea energiei electrice se numără: SUA, Rusia, Olanda, Danemarca, Spania, Franţa, Canada şi Japonia.  Stabiliţi şi scrieţi avantajele şi dezavantajele utilizării energiei eoliene pentru producerea energiei. Avantaje: ................................................................................................................................................................ Dezavantaje: ...........................................................................................................................................................  Atmosfera este o sursă de materii prime, fapt devenit evident la sfârşitul secolului al XIX-lea, când au fost lichefiate unele gaze atmosferice: în 1880 - oxigenul şi în 1888 - azotul şi hidrogenul.  Cu ajutorul profesorului de la clasă, stabiliţi şi completaţi în tabelul de mai jos domeniile economice în care sunt utilizate gazele din compoziția atmosferei. Numele gazelor

Utilizare

Oxigen Azot Dioxid de carbon Heliu Gaze rare (neon, kripton, xenon) Harta politică a lumii

 Marcați pe harta

alăturată, utilizând simbolurile de la legendă:

 cinci state cu producții mari de energie termică obținută prin conversia energiei solare;

 șapte state cu producții

ridicate de energie electrică obținută prin conversia radiației solare;

 opt state cu producții mari de energie electrică obținută prin valorificarea energiei eoliene.

1

61

După: I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 46. 48 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

RESURSELE LITOSFEREI Litosfera dispune de resurse naturale foarte variate şi reprezintă suportul solului, biodiversităţii, omului etc. Substanţele exploatate din litosferă se clasifică astfel: resurse energetice, resurse de minereuri feroase şi neferoase, resurse pentru industria chimică (nemetalifere) şi roci de construcţie. A. Resursele energetice cuprind: combustibilii fosili şi combustibilii nucleari.  Combustibilii fosili: petrolul (ţiţeiul), gazele naturale, cărbunii şi şisturile bituminoase.  Petrolul, provenit din descompunerea Cu ajutorul manualului şcolar sau utilizând alte surse, materiei organogene în condiţii anaerobe, este realizaţi corespondenţa între state şi zăcămintele de petrol. apreciat la cca. 140 miliarde tone. .......... a. Arabia Saudită 1. Alberta Cele mai mari concentrări de ţiţei le reprezintă .......... b. Canada 2. Ghawar zăcămintele din Orientul Mijlociu (Golful Persic), .......... c. Irak 3. Kirkuk Rusia, America de Nord şi Centrală, nordul .......... d. Mexic 4. Laguna Maracaibo Africii, regiunea Golfului Guineei, Marea .......... e. Rusia 5. Middle Continent Nordului ş.a. .......... f. SUA 6. Peninsula Yukatan Între state, cele mai mari producătoare de .......... g. Venezuela 7. Volga-Ural petrol sunt: Arabia Saudită, SUA, Rusia, China, Canada, Iran şi Emiratele Arabe Unite.  Analizează harta resurselor energetice de mai jos şi scrie numele statelor cu rezerve mai mari de petrol din Africa de Nord. ............................................................................................................................................................................... Harta resurselor energetice  Gazele naturale (gaze de sondă/asociate și gaz metan) sunt estimate la peste 140.000 miliarde m3 și înregistrează rezerve mai mari în: Rusia, Iran SUA, Canada, Olanda, Marea Britanie, Algeria, Indonezia, Arabia Saudită, China, Kazahstan etc. Scrieți câteva modalități de utilizare a gazelor naturale.

...............................................................................................................................................................................  Cărbunii, roci organogene, sunt evaluaţi la Cu ajutorul manualului şcolar sau utilizând alte surse, peste 10.000 miliarde tone. Se împart în: cărbuni realizaţi corespondenţa între state şi bazinele carbonifere. superiori (antracit şi huilă) şi cărbuni inferiori .......... a. Australia 1. Appalachi (lignit, cărbune brun şi turbă). .......... b. China 2. Asansol Principalele ţări producătoare sunt: China, India, .......... c. India 3. Donbass Rusia, Australia, Brazilia, Africa de Sud. .......... d. Kazahstan 4. Fushun  Analizează harta resurselor energetice de mai sus şi .......... e. Rusia 5. Karaganda scrie numele statelor europene cu rezerve mai mari de cărbuni.

.......... f. SUA

6. Peciora

................................................................................ .......... g. Ucraina 7. Sydney ................................................................................  Șisturile bituminoase conțin kerogen. Cele mai mari rezerve se găsesc în: Australia (cu un conținut de petrol de cca. 30%), Canada, Thailanda, Myanmar, SUA și Africa de Sud.  Combustibilii nucleari: uraniul, toriul și plutoniul. Cel mai utilizat este uraniul, cu rezerve estimate la cca. 2 milioane tone. 49 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 Analizează harta resurselor energetice de mai sus şi scrie numele statelor cu rezerve mai mari de uraniu. ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... B. Resursele de minereuri feroase şi neferoase (resurse metalurgice)  Minereurile feroase:  Minereul de fier, principala materie primă utilizată în Cu ajutorul manualului şcolar sau utilizând alte siderurgie, deține rezerve mai mari în: Rusia, Ucraina, surse, realizaţi corespondenţa între state şi Kazahstan, Australia, Brazilia, Canada, China, India, Suedia, zăcămintele de minereu de fier. Africa de Sud etc. .......... a. Brazilia 1. Anshan  Alte minereuri feroase sunt: manganul (în Africa de Sud, .......... b. China 2. Bihar Rusia, Gabon, Ucraina), nichelul (în Rusia, Cuba, Noua .......... c. India 3. Duluth Caledonie), cromul, wolframul, vanadiul, molibdenul ș.a. .......... d. Rusia .......... e. SUA .......... f. Suedia

4. Itabira 5. Kiruna 6. Kursk-Belgorod

 Minereurile neferoase cuprind metale cu folosințe diferite: cuprul (în Chile, SUA, Canada, Mexic, Peru ș.a.), bauxita – din care se produce aluminiul (în Australia, Guineea, Brazilia, India, China), zincul (în Mexic, Rep. Democrată Congo, Harta minereurilor feroase și neferoase Zambia), platina (Africa de Sud, Rusia, Canada) aurul, argintul etc. Extrage de pe harta alăturată statele cu rezerve de aur și argint.

...................................... ...................................... ...................................... ...................................... ...................................... ...................................... ...................................... ...................................... C. Resurse pentru industria chimică (nemetalifere) Numele resursei

Utilizare

Statele cu rezerve mai mari

 Sare

 în industria chimică şi alimentară

 Săruri de potasiu  Fosfaţi naturali (guano şi fosforite)

 în industria îngrăşămintelor chimice  în producerea acidului fosforic, îngrăşămintelor chimice, fosforului

 Sulf

 în industria îngrăşămintelor chimice, la rafinarea petrolului, în siderurgie

SUA, China, Rusia, Canada, India, Germania, Polonia, Franţa, România, Spania, Australia Rusia, Germania, Canada, SUA, Spania, China, Italia guano: Chile, Peru, Namibia, Nauru fosforite: Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt, Arabia Saudită, Irak, Iran, SUA, Rusia Rusia, Canada, Polonia, Irak, China, Arabia Saudită

D. Rocile de construcție cele mai frecvent folosite și cu exploatări însemnate sunt:  Marmura, în: Italia, Grecia, Spania, Rusia, Portugalia, SUA, România etc.  Granitul, în: Suedia, Finlanda, Egipt, Rusia.  Bazaltul, în: India, Marea Britanie, Franța.  Caolinul, în: China, Cehia, SUA, Germania.  Travertinul, în: Italia, România, Spania, SUA, Cehia. Utilizând textul de mai sus, poziționează pe harta Europei statele cu importante roci pentru construcții folosind simbolurile:  – pentru marmură,  – pentru granit,  – pentru bazalt,  – pentru caolin și  – pentru travertin. 50 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

RESURSELE HIDROSFEREI Apa – componentă de bază a mediului înconjurător – deţine un volum apreciat la 1.380 miliarde km3. Cea mai mare parte (cca. 97,3%) este cantonată în Oceanul Planetar, restul (cca. 2,7%) fiind ape continentale. A. Oceanul Planetar Cu un volum de apă de aproximativ 1.338 miliarde km3, Oceanul Planetar reprezintă un element de echilibru în cadrul mediului înconjurător:  furnizor de oxigen,  factor climatic moderator,  mediu de viaţă pentru cele mai multe vieţuitoare de pe Terra ş.a.  Explicaţi rolul climatic moderator al Oceanului Planetar.  Scrie câteva activităţi desfăşurate de om determinate sau influenţate de Oceanul Planetar. ............................................................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  Oceanul Planetar reprezintă un uriaş rezervor de resurse valorificate într-o măsură diferită, printre care se numără:  Dinamica apelor oceanice (mareele, curenţii oceanici şi valurile) este utilizată pentru producerea energiei electrice:  energia mareelor cu amplitudini mari (între 5 şi 12 m) este utilizată în Franţa (Rance)62, Marea Britanie (Severn), Argentina, Canada şi Australia;  energia curenţilor oceanici este valorificată într-o uzină din SUA (Florida);  energia valurilor este evaluată în centralele experimentale din Japonia, Marea Britanie şi China.  Scrie avantajele și dezavantajele utilizării dinamicii

Schema funcționării centralei mareomotrice

apelor oceanice pentru producerea energiei electrice. Avantaje: ......................................................................

................................................................................... Dezavantaje: ............................................................... ...................................................................................

 Explicaţi mareomotrice.

cum

funcționează

centralele

 Materiile prime minerale:  sarea (extrasă de: China, India, Mexic, Brazilia, Turcia, Egipt, Australia etc.);  magneziul (de: SUA, Marea Britanie);  bromul (de: Israel, Indonezia);  nodulii polimetalici (concreţiuni minerale ce conţin cobalt, nichel, mangan, fier, cupru etc.) ş.a.;  Apa potabilă este obţinută prin desalinizare de: Arabia Saudită (Al Jubal – cea mai mare uzină de desalinizare), Qatar, Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Libia, Malta, Singapore, Egipt ş.a.  Explicaţi de ce statele enumerate mai sus au fost nevoite să-şi construiască uzine pentru desalinizarea apei marine. B. Apele continentale Resursele de apă dulce63

Apa dulce (cca. 2,6% din totalul hidrosferei), utilizată în alimentaţie şi în diferite activităţi economice (agricultură, industrie etc.), este furnizată de: apele curgătoare (râuri şi fluvii), apele stătătoare (lacuri), apele subterane (freatice şi de adâncime), gheţari şi zăpezi permanente.

Categorie ape Apele râurilor și fluviilor Apele stătătoare Apele subterane Ghețarii și zăpezile permanente

Volum (km3) 2.120 91.000 23.416.500 24.064.000

1

62

Centrala Mareomotrică Rance (de 240 MW) este prima centrală de acest gen din lume. A fost construită între 1961 şi 1966, în estuarul râului Rance (la vărsarea în Golful St. Malo). 63 După: S. Neguț, Gabriela Apostol, M. Ielenicz, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 63. 51 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 Apa – resursă pentru agricultură. Agricultura solicită cantităţi uriaşe de apă dulce (cca. 7.000 km3), aceasta fiind utilizată în irigaţii încă din Antichitate. Apa necesară celor mai mari sisteme de irigaţii este asigurată de importante fluvii, precum: Huang He şi Chiang Jiang (China), Indus (Pakistan), Tigru şi Eufrat (Câmpia Mesopotamiei), Amu Daria şi Sâr Daria (Asia Centrală), Nil (Egipt), Mississippi, Rio Grande şi Columbia (SUA), Dunărea (Europa Centrală), Niger (Africa de Vest), Volga (Rusia) ş.a.  Arată, la hartă, fluviile precizate mai sus.  Apa – resursă pentru industrie. Apa reprezintă o importantă materie primă pentru industrie (exemplu: industria alimentară) şi o sursă importantă de energie. Potenţialul energetic amenajabil al apelor curgătoare este apreciat la peste 20.000 miliarde kwh/an şi poate fi valorificat cu ajutorul hidrocentralelor. Între fluviile cu potenţial hidroenergetic ridicat se numără cele marcate, pe harta de mai jos, cu numere de la 1 la 10.  Scrie în tabel numele acestor fluvii. Număr Numele fluviului 1 2 3 4 5

Număr 6 7 8 9 10

Numele fluviului

Harta regiunilor irigate și a fluviilor cu potențial hidroenergetic ridicat

.

 Scrie:

a. avantajele și dezavantajele utilizării apelor curgătoare pentru producerea energiei electrice. Avantaje: .................................................................................................................................................................

Dezavantaje: ........................................................................................................................................................... b. șase ape curgătoare din România pe care au fost construite hidrocentrale.

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Apele oceanice și continentale sunt utilizate și în alte domenii.  Scrie alte domenii în care sunt utilizate apele oceanice și continentale. ................................................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................... 52 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

RESURSELE BIOSFEREI Biosfera oferă o varietate de resurse pentru societatea omenească. Biomasa este apreciată la aproximativ 1.000 miliarde tone, cu o predominare a resurselor vegetale. 40% din cantitate revine uscatului și 60%, oceanelor şi mărilor. A. Bioresursele terestre (domeniul continental) cuprind: vegetația (pădurile, pajiștile și culturile agricole) și fauna (animalele sălbatice, animalele domestice și fauna piscicolă).  Pădurea (de conifere, de foioase, tropicală și ecuatorială) reprezintă o componentă activă a mediului natural și un factor de echilibru. În urmă cu două milenii pădurile acopereau cca. 55% din suprafața uscatului. În prezent, în urma defrișărilor intense, suprafața forestieră s-a redus la cca. 26%, anual diminuându-se cu aproximativ 11 milioane hectare. Pădurea este deosebit de importantă prin funcțiile sale: climatică, hidrologică, antierozională, habitațional-cinegetică și estetică și de recreere.  Împreună cu profesorul de la clasă, stabiliți și scrieți în ce constau aceste funcții ale pădurii. ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................  Valoarea economică a pădurii este dată de:  lemnul utilizat în industrie, construcții etc.;  resursele alimentare furnizate (fructe, ciuperci ș.a.);  resursele pentru alte industrii (cauciuc natural, tananți, chinină, plută etc.). Din punct de vedere economic, cele mai valoroase sunt pădurile din zonele temperate (în special cele de conifere). Ele asigură cea mai mare parte a lemnului destinată industriei de profil.  Explicaţi din ce cauză pădurile de foioase au fost defrişate pe suprafeţe foarte întinse. Pădurile intertropicale sunt mai modeste din punct de vedere economic, dar în cadrul lor sunt prezente esenţe foarte valoroase (santal, teck, arbore-de-cauciuc, mahon, abanos ş.a.).  Pajiştile (formaţiuni ierboase: stepă, savană, tundră, pajişti alpine) acoperă cca. 24% din suprafaţa uscatului şi sunt utilizate pentru păşunatul erbivorelor.  Fauna terestră – încă din cele mai vechi timpuri – a reprezentat o resursă importantă pentru om. Ea a oferit şi încă oferă unor comunităţi carne, blănuri, piei, pene, ouă etc. În prezent, vânătoarea este practicată de mai puţin de 50.000 de persoane (eschimoşii/inuiţii din nordul Canadei, unele triburi din pădurea amazoniană, din Africa Ecuatorială etc.). Între speciile faunistice cu valoare economică ridicată se evidenţiază: vulpea polară, iepurele polar, renul, hermelina, nurca siberiană, elanul, căprioara, cerbul, jderul, antilopa, elefantul african, rinocerul, zebra, girafa şi lama.64  Precizaţi şi arătaţi la hartă mediile naturale în care trăiesc: vulpea polară, renul, hermelina, jderul, elanul, rinocerul, girafa şi lama. Din cauza vânătorii, pescuitului, defrişărilor, desţelenirilor, desecărilor, poluării etc. peste 6.000 de specii de animale sunt ameninţate cu dispariţia. Unele dintre aceste specii sunt ocrotite în cadrul parcurilor naţionale şi rezervaţii naturale, valorificate la rândul lor prin turism. B. Bioresursele marine sunt insuficient cunoscute şi exploatate.  Plantele din domeniul oceanic (algele marine, iarba de mare) eliberează prin fotosinteză peste 25% din oxigenul planetei. 64

N. Ilinca, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Petrion, Bucureşti, f. a., p. 114. 53 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 Algele (albastre, verzi, brune, roşii) sunt folosite în hrana oamenilor (în Japonia, Filipine, China, Franţa, Italia, Norvegia, Marea Britanie etc.), ca furaj pentru animale, ca îngrăşământ în agricultură şi ca materie primă pentru industria chimică. Unele state cultivă alge (acvacultură) în golfuri şi bazine artificiale.  Analizează harta de mai jos (Harta exploatării biosferei marine. Pescuit, acvacultură şi crescătorii de stridii) şi scrie numele ţărilor care cultivă alge. ............................................................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  Fauna marină cuprinde zooplanctonul, peştii, mamiferele marine etc.

Harta exploatării biosferei marine. Pescuit, acvacultură şi crescătorii de stridii

 Krill-ul (crustaceu planctonic) este utilizat pentru producerea făinii furajere.  Peştii şi mamiferele reprezintă cele mai importante resurse faunistice marine. Anual se pescuiesc cca. 100 mil. t (sub 0,5% din potenţialul mondial).  Cu ajutorul hărţilor Resursele faunistice marine şi Harta exploatării biosferei marine. Pescuit, acvacultură şi crescătorii de stridii, scrie: a) principale regiuni de pescuit şi b) ţările cu producţii mari de peşte pescuit. a) ........................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... b) ................................. ..................................... ..................................... ..................................... ..................................... ..................................... ..................................... ..................................... ..................................... .....................................

Resursele faunistice marine65

În unele state au fost amenajate ferme marine pentru peşti, creveţi, stridii etc.

 Analizează harta exploatării biosferei marine şi scrie numele ţărilor în care se găsesc ferme pentru stridii. ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... 65

După: I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 53; Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 89. 54 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

EVOLUŢIA ÎN TIMP ŞI SPAŢIU A PRACTICILOR AGRICOLE  Ce este agricultura? ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Agricultura a apărut în urmă cu aproape opt-zece milenii, la finalul ultimei perioade glaciare. Până la acea dată, omul era un simplu vânător şi culegător. Pe baza informaţiilor acumulate la orele de istorie, descrieţi viaţa comunităţilor umane primitive.

Revoluţia neolitică a însemnat transformarea omului din vânător-culegător în cultivator sedentar. Iniţial, comunităţile umane au domesticit animale (oi, capre, porci, vaci), iar apoi au cultivat cereale (orz, grâu, porumb, orez). În mileniul al VII-lea î.Hr. cultivarea orzului s-a extins din China şi India până în vestul Europei (Danemarca şi Marea Britanie), iar grâul, secara şi ovăzul se cultivau din Orientul Apropiat până în Europa de Vest. Cultura orezului se practica în China şi Asia de Sud-Est, iar a meiului, în Mexic, India, China şi Câmpia Mesopotamiei. Porumbul şi bumbacul, originare din Mexic, se cultivau încă din mileniul al IV-lea î.Hr. Cămila a fost domesticită în mileniul al IV-lea î.Hr., iar calul, în mileniul al III-lea î.Hr. Găina a fost domesticită în India şi curcanul, în mileniul al II-lea î.Hr., în America. Treptat, în evoluţia agriculturii s-au evidenţiat mai multe focare ale cultivării plantelor: iranianomediteranean, mexicano-peruvian, Insulindei, abisiniano-yemenit, Africii Centrale şi Asiei de Sud-Est. Focarele cultivării plantelor pe Glob66 Regiunea geografică

Focarul agricol  iraniano-mediteranean  mexicano-peruvian  Insulindei  abisiniano-yemenit  Africii Centrale  Asiei de Sud-Est

Între bazinul fluviului Indus şi Munţii Hindukush până în Munţii Atlas Sudul Americii de Nord, America Centrală şi vest-nord-vestul Americii de Sud Insulele Indonezia şi Filipine Sud-vestul Peninsulei Arabia şi Podişul Etiopiei (Africa) Africa Centrală (de la Oceanul Atlantic la Oceanul Indian) Peninsulele India şi Indochina şi sudul Chinei

 Cu ajutorul informaţiilor

Plante cultivate

Grâu, orz, secară, ovăz, măslin, in, mazăre, varză, rapiţă, bumbac, viţă-de-vie, spanac Porumb, bumbac, fasole, cartof, tutun, tomate, ardei, floarea-soarelui, Cocotier, bananier, palmier, mirodenii Orz, grâu, mei, sorg, ovăz, mazăre, lucernă, arbore de cafea Palmier pentru ulei, plante cu tuberculi Orez, mei, hrişcă, soia, sorg, ridiche, ceapă, citrice, ceai, tutun, iută, mac, susan, trestie de zahăr

Harta focarelor iniţiale de cultivare ale plantelor

din tabelul de mai sus, delimitaţi, pe harta alăturată, focarele iniţiale de cultivare ale plantelor.

Coloraţi cu: roşu, focarul iranianomediteranean; mov, focarul mexicanoperuvian; albastru, focarul Insulindei; maro, focarul abisinoyemenit verde, focarul Africii Centrale; galben, focarul Asiei de SudEst. Mult timp s-a practicat agricultura de subzistenţă, cu producţii reduse, chiar insuficiente. Mai târziu, dezvoltarea tehnicilor agricole şi perfecţionarea uneltelor au determinat creşterea producţiilor agricole, surplusul fiind valorificat prin comercializare. Astfel, în multe părţi ale Globului, s-a trecut treptat de la agricultura de subzistenţă la agricultura comercială. 66

După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 83-84. 55 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

TIPURI ŞI STRUCTURI TERITORIALE AGRICOLE În prezent, pe Glob se întâlnesc aproape toate tipurile de practici agricole cunoscute de om de-a lungul istoriei sale. Forma de organizare agricolă este redată prin aspectul morfologic al terenurilor şi prin tipul de exploatare. Cele două tipuri de exploatare cunoscute în prezent – agricultura tradiţională şi agricultura modernă – sunt determinate de:  forma de proprietate,  modul de organizare,  structura culturilor,  echiparea tehnică şi  intensitatea sau frecvenţa practicilor agricole.67 A. Agricultura tradiţională (de subzistenţă), prin randamentul scăzut, asigură necesarul alimentar comunităţii locale. Se disting: agricultura primitivă şi agricultura propriu-zisă.  Agricultura primitivă este prezentă în regiunile geografice cu condiţii naturale limitate, din statele slab dezvoltate economic. În cadrul agriculturii primitive se evidenţiază:  agricultura migratorie (itinerantă) şi  păstoritul nomad.  Împreună cu profesorul de la clasă, stabiliți și scrieți în ce constau şi unde se practică: a) agricultura migratorie şi b) păstoritul nomad. a) Agricultura migratorie (itinerantă). ...................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ b) Păstoritul nomad. ............................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................  Agricultura propriu-zisă (preindustrială) se distinge prin:  agricultura extensivă mixtă,  agricultura fără irigaţii,  agricultura prin irigaţii şi  agricultura latifundiară.  Cu ajutorul profesorului de la clasă, stabiliți și scrieți în ce constau: a) agricultura extensivă mixtă, b) agricultura fără irigaţii, c) agricultura prin irigaţii şi d) agricultura latifundiară. a) Agricultura extensivă mixtă. ............................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ În regiuni din: America Latină, Europa de Sud, Europa de Est, Orientul Mijlociu, Africa de Nord. b) Agricultura fără irigaţii. ...................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ În regiuni din Asia de Sud şi Asia de Sud-Est. c) Agricultura prin irigaţii. ...................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ În regiuni din Asia de Sud-Est (Peninsula Indochina, China, Indonezia). d) Agricultura latifundiară. ......................................................................................................................................................

67

După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 84. 56 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ Se practică în regiuni din: America Latină, Orientul Apropiat, Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Europa de Sud (Grecia, Spania). B. Agricultura modernă (producătoare de marfă sau comercială) a apărut la mijlocul secolului al XIX-lea şi are ca principal scop obţinerea unor producţii foarte mari, datorită procedeelor agrotehnice moderne (mecanizare, chimizare, irigaţii etc.). Este caracteristică ţărilor dezvoltate economic: Marea Britanie, Franţa, Olanda, Belgia, Germania, SUA, Australia, Noua Zeelandă ş.a. În sfera acestei categorii se disting:  agricultura mixtă intensivă,  agricultura specializată şi  agricultura cu plantaţii.68  Îndrumaţi de profesorul de la clasă, stabiliți și scrieți în ce constau: a) agricultura mixtă intensivă, b) agricultura specializată (sau „agricultura fără ţărani”) şi c) agricultura cu plantaţii. a) Agricultura mixtă intensivă. ............................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ Se practică în regiuni ţări din Europa Centrală şi de Vest, în nord-estul SUA, Noua Zeelandă şi sud-estul Australiei. b) Agricultura specializată sau („agricultura fără ţărani”). ....................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ Acest tip de agricultură se practică în America de Nord, Europa de Vest, Australia, Noua Zeelandă, Argentina, Africa de Sud etc. Cele mai frecvente specializări sunt: cultivarea grâului (SUA, Australia, Canada), cultivarea plantelor industriale (bumbac, trestie de zahăr, tutun ş.a.) şi creşterea animalelor (SUA – în Corn-belt, Noua Zeelandă, Argentina, Australia, Olanda, Belgia, Danemarca ş.a.). c) Agricultura cu plantaţii. ...................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................  Agricultura socialistă – inclusă şi ea în categoria agricultură modernă – se mai practică în puţine ţări (China, Coreea de Nord, Vietnam, Cuba). O astfel de agricultură se practica şi în România, până în anul 1990.  Pe baza informaţiilor pe care le deţineţi, descrieţi cum funcţiona agricultura românească în perioada socialistă. ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  Pe baza datelor din tabel, realizează harta Cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, utilizând simbolurile sugerate. Nr. Plante cultivate/ State specii de animale 1 2 3 4 5 6 7 8

Grâu Porumb Orez Viţă-de-vie Citrice Bovine Ovine Porcine

China, SUA, India, Franţa, Rusia, Canada, Franţa, Turcia, Australia, Argentina, Germania SUA, China, Brazilia, Argentina, Mexic, Franţa, Ungaria China, India, Indonezia, Bangladesh, Vietnam, Thailanda, Myanmar, Japonia, Filipine Franţa, Spania, Italia, SUA, Grecia, România, Argentina, Chile, Algeria, Africa de Sud Brazilia, SUA, Mexic, China, Spania, Italia, Grecia, Japonia, Israel, Turcia, Egipt India, Brazilia, SUA, China, Argentina, Mexic, Australia, Franţa, Rusia, Etiopia Australia, China, India, Iran, Noua Zeelandă, Spania, Africa de Sud China, SUA, Brazilia, Germania, Spania, Polonia, Mexic, Japonia, Rusia, India

68

Conform altor surse, în cadrul agriculturii comerciale se disting următoarele tipuri:  agricultura predominant cerealieră,  agricultura mixtă (policultura şi creşterea intensivă a animalelor),  agricultura mediteraneană,  agricultura specializată pe viticultură şi pomicultură,  agricultura specializată în creşterea extensivă a animalelor ş.a. (După: Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 94.; O. Mândruţ, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Corint, Bucureşti, f. a., p. 70.). 57 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

58 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

REGIUNI ŞI PEISAJE AGRICOLE A. Regiunile agricole ale Terrei Regiunile agricole, suprapuse în mare parte pe cele climatice, „au o serie de caracteristici determinate atât de zonalitatea latitudinală şi etajarea altitudinală, cât şi de activitatea antropică”69. Datorită acestui fapt „în condiţii climatice identice, pot exista tipuri şi structuri agricole diferite, în funcţie de alţi factori, între care nivelul de dezvoltare economică, dezvoltarea tehnică etc.”70  Activitate pe grupe. Cu ajutorul textului din manual, scrieţi caracteristicile regiunilor agricole ale Terrei. Grupa 1: Regiunea tropicală umedă (sau regiunea agricolă ecuatorială permanent umedă)

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 2: Regiunea tropicală cu două sezoane (sau regiunea agricolă a tropicelor cu umiditate alternantă)

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 3: Regiunea tropical-uscată (sau Regiunea agricolă aridă)

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 4: Regiunea musonică

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 5: Regiunea mediteraneană

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 6: Regiunea temperată (sau Regiunea agricolă cerealieră corespunzătoare latitudinilor temperate)

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 7: Regiunea subpolară

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... A. Peisajele agricole Peisajul agricol „cuprinde toate parcelele cu culturi agricole şi amenajările efectuate în scopul ridicării capacităţii de producţie” a solului. Se caracterizează prin „extensiune, formă (închis sau deschis) şi utilizare (monocultură, policultură)”.71  Activitate pe grupe. Cu ajutorul textului din manual, scrieţi caracteristicile peisajelor agricole de mai jos.. Grupa 1: Peisajul câmpurilor cultivate deschise (openfield)

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... 69

I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 57. 70 S. Neguț, Gabriela Apostol, M. Ielenicz, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 71-72. 71 I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 58. 59 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 2: Peisajul câmpurilor cultivate închise (bocage)

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 3: Peisajele mediteraneene

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 4: Peisajele montane

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 5: Peisajul nord-american

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 6: Peisajul latino-american

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Grupa 7: Peisajul musonic (satelor-grădini)

............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  Alte peisaje:  Peisajul pomi-viticol colinar este întâlnit în regiunile de deal şi podiş din centrul şi sud-estul Europei (Germania, Ungaria, Serbia, România, Republica Moldova etc.). Suprafeţe întinse sunt acoperite cu viţă-devie ce alternează cu livezi de pomi fructiferi. Sunt prezente plantaţii tradiţionale, intensive şi supraintensive, unele pe versanţi terasaţi.  Peisajul agricol itinerant este caracteristic Africii ecuatoriale şi tropicale, bazinului Amazonului etc. Sistemul constă în luarea terenurilor în cultură pentru o perioadă de 2-3 ani. După epuizarea solului, terenurile sunt abandonate.  Peisajul agricol al oazelor este prezent în regiunile tropical-uscate. Pe parcelele mici din oaze, cu şi fără irigaţii, se cultivă curmali, citrice, mei, bumbac, orez, diferite legume ş.a.  Peisajul polderelor este caracteristic Olandei. Terenurile „smulse” din Marea Nordului (prin îndiguiri şi drenaje) sunt netede, cu parcelele de formă geometrizată.  Peisajul periurban este prezent în regiunile preorăşeneşti. În cadrul acestui peisaj se evidenţiază cultivarea legumelor în sere şi solarii.  Peisajul agrar mixt se evidenţiază printr-o îmbinare a practicilor legate de cultivarea plantelor şi creşterea animalelor.  Caracterizaţi peisajul agricol din regiunea în care locuiţi. ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... 60 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

EVOLUŢIA ACTIVITĂŢILOR INDUSTRIALE  Ce este industria? ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Multă vreme industria a fost considerată cea mai importantă ramură a economiei, ea furnizând celorlalte ramuri mijloacele de producţie. Industria are originea în activităţile tradiţionale şi meşteşugăreşti. Trecerea de la manufacturi la folosirea maşinilor a fost numită revoluţie industrială. Revoluţia industrială a debutat în secolul al XVIII-lea în Anglia, prin introducerea maşinii cu aburi, inventată şi perfecţionată de James Watt, între 1760 şi 1785. Din Anglia, industria s-a extins în Germania, Franţa, Belgia, SUA, Japonia etc. La rândul ei, maşina cu aburi, utilizată în filaturi, în industria textilă, în siderurgie etc., mare „consumatoare” de cărbuni, a determinat creşterea producţiei carbonifere din Marea Britanie (Wales, Yorkshire), Germania (Ruhr) şi Franţa (Lorena). Descoperirea locomotivei, de G. Stephenson, în 1815, a determinat construirea primei căi ferate, în anul 1930. După anul 1880 s-a produs a doua revoluţie industrială. Datorită unor noi invenţii s-au dezvoltat noi ramuri şi subramuri: industria energiei electrice, producerea oţelului, chimia de sinteză etc. Treptat, în siderurgie şi pentru termocentrale, cărbunele a fost înlocuit de petrol, furnizat de mari producători mondiali (SUA, Rusia, Mexic, România). După cel de-al Doilea Război Mondial industria s-a diversificat foarte mult. S-au dezvoltat: electronica, petrochimia, energia nucleară, industria aerospaţială, telefonia mobilă (după 1990) etc. În zilele noastre se produce o nouă revoluţie industrială, denumită informaţională sau inteligentă. Ea se evidenţiază prin evoluţia explozivă a unor noi tehnologii, de folosirea unor noi aliaje, de informatizare şi robotizare etc.  După parcurgerea textului de mai sus, completează în tabelul de mai jos: ce ştiaţi despre industrie şi ce aţi învăţat. ŞTIAM

AM ÎNVĂŢAT

 Ramurile industriei:72  industria energetică şi a energiei electrice:  industria carboniferă;  industria petrolului;  industria gazelor naturale;  industria energiei electrice;  industria metalurgică:  metalurgia feroasă (siderurgia);  metalurgia neferoasă;  construcţiile de maşini ş.a.;  industria chimică:  industria petrochimică;  industria produselor clorosodice;  industria îngrăşămintelor chimice;  industria produselor farmaceutice;  industria lacurilor şi vopselelor;  industria lemnului:  industria de exploatare a lemnului;  industria cherestelei;  industria mobilei;  industria celulozei şi hârtiei:  industria materialelor de construcţii:  industria lianţilor; industria prefabricatelor din beton; industria ceramicii;  industria uşoară şi alimentară:  industria uşoară (textilă, pielărie, blănărie);  industria poligrafică;  industria alimentară (morăritului şi panificaţiei, produselor lactate, produselor din carne, băuturilor spirtoase ş.a.). 72

După: Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 101. 61 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE Energia electrică este indispensabilă dezvoltării economico-sociale a oricărei ţări. Ea este utilizată în toate ramurile economice – industrie, agricultură, transporturi, telecomunicaţii ş.a. – şi asigură un standard ridicat de viaţă populaţiei.  Explicaţi importanţa industriei energiei electrice pentru agricultură. Producţia energiei electrice a început la sfârşitul secolului al XIX-lea, primele uzine fiind construite în Franţa, SUA (New York), Marea Britanie (Londra), România (Bucureşti) etc. În 1869 a fost pusă în funcţiune prima hidrocentrală, la Lancey (în Franţa), iar în 1882 au intrat în producţie primele termocentrale: Helborn Viaduct (lângă Londra) şi Thomas Edison (la Londra). Energia electrică se produce în diferite centrale electrice – termocentrale, hidrocentrale, centrale atomoelectrice ş.a. – pe baza combustibililor fosili, combustibililor nucleari, energiei apelor, energiei eoliene etc.  Activitate în perechi. Pe baza cunoştinţelor acumulate până în prezent, completaţi spaţiile libere din textele de mai jos.  Termocentralele folosesc combustibilii fosili (………………….., ………………….., ……………… ………………….. şi …………………..…………………..). Aceste centrale termoelectrice asigură cca. 65% din producţia mondială de energie electrică şi sunt amplasate în:  regiunile de exploatare a combustibililor fosili:  bazine carbonifere: Ruhr (în …………………..), Moscova (…………………..), Silezia Superioară (…………………..), Fushun (…………………..), Donbass (…………………..), Appalachi (…………………..) ş.a.;  regiuni petrolifero-gazeifere (Volga-Ural, Golful Mexic, Golful Persic ş.a.);  în cadrul unor centre urbane: Tokyo, Paris, New York, München, Bucureşti ş.a.;  de-a lungul apelor curgătoare navigabile (Rhône, Rhin, Dunăre, Oder, Ohio ş.a.) şi în regiunile portuare (în statele importatoare de combustibili minerali: Japonia, Franţa, Italia, Suedia ş.a.).  Stabileşte şi scrie avantajele şi dezavantajele utilizării termocentralelor pentru producerea energiei electrice. Avantaje: ................................................................................................................................................................ Dezavantaje: ...........................................................................................................................................................  Hidrocentralele (centralele hidroenergetice) produc energie electrică pe baza utilizării energiei …………………..……………… şi participă cu aproximativ 20% la producţia globală de energie electrică. Dintre fluviile bine valorificate hidroenergetic se impun: Columbia, Tennessee, Colorado şi Sfântu Laurenţiu (pe continentul …………………..…………………..), Parana şi Orinoco (în ………………….. …………………..), Volga şi Dunărea (în …………………..), Huang He, Chang Jiang, Enisei, Obi şi Indus (în …………………..), Nil, Zambezi şi Congo (în …………………..). Între statele care îşi asigură cea mai mare parte din necesarul de energie electrică valorificând energia apelor curgătoare se numără: Brazilia, Zambia, Austria, Norvegia, Canada şi Elveţia.  Stabileşte şi scrie avantajele şi dezavantajele utilizării hidrocentralelor pentru producerea energiei electrice. Avantaje: ................................................................................................................................................................ Dezavantaje: ...........................................................................................................................................................  Centratele atomoelectrice (nucleare) folosesc ………………………………….……………..………... (………………….., ………………….. şi …………………..) şi contribuie cu cca. 17% la producţia de energie electrică mondială. În prezent, cele aproximativ 440 de centrale nucleare funcţionează în 32 de ţări: SUA, Franţa, Japonia, Germania, Marea Britanie, Rusia ş.a. Statele care îşi asigură cu centrale atomoelectrice peste 50% din totalul energiei electrice necesare sunt: Lituania, Belgia, Franţa şi Suedia.  Stabileşte şi scrie avantajele şi dezavantajele utilizării atomocentralelor pentru producerea energiei electrice. Avantaje: ................................................................................................................................................................ Dezavantaje: ........................................................................................................................................................... 62 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 Centrale electrice pe bază de energii neconvenţionale a) Centralele geotermice utilizează energia calorică a …………..………..………………….. („cărbunele roşu”) din regiunile cu vulcani activi, în: Islanda, Noua Zeelandă, Japonia, SUA, Mexic, Indonezia, Filipine, Rusia, Italia, China etc. În statele El Salvador şi Nicaragua, centralele geotermice asigură peste 30% din totalul naţional de energie electrică.  Stabiliţi şi scrieţi avantajele utilizării centralelor geotermice pentru producerea energiei electrice. …………............................................................................................................................................................... b) Centralele mareomotrice valorifică energia mareelor („cărbunele verde”). Sunt amplasate în regiunile în care fluxul depăşeşte 5 m înălţime (Marea Mânecii, Golful Bristol, Marea Albă, Marea Japoniei etc.). Astfel de centrale funcţionează în Franţa (Rance), Marea Britanie (Severn), Argentina (San Jose), Australia, Canada, Rusia ş.a.  Stabiliţi şi scrieţi avantajele şi dezavantajele utilizării centralelor mareomotrice pentru producerea energiei electrice. Avantaje: ................................................................................................................................................................ Dezavantaje: ........................................................................................................................................................... c) Centralele solare (helioelectrice) folosesc energia solară (radiaţia solară). Se găsesc în funcţiune în SUA, Franţa, Italia, Spania, Germania, Japonia, Israel, Australia, China, Algeria, India ş.a. d) Centralele eoliene valorifică forţa ………………….. . În lume funcţionează peste 30.000 de centrale eoliene, în: SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Canada, Danemarca, Belgia, Olanda ş.a.  Stabiliţi şi scrieţi avantajele şi dezavantajele utilizării centralelor eoliene pentru producerea energiei electrice. Avantaje: ................................................................................................................................................................ Dezavantaje: ...........................................................................................................................................................  Analizează diagrama de mai jos şi scrie: a. numele principalelor zece state producătoare de energie electrică: …………………………………. …………………………………………………... …………………………………………………... …………………………………………………... …………………………………………………... b. cantitatea de energie electrică produsă de SUA: ………………………………………………….. c. cantitatea de energie electrică produsă de Brazilia: …………………………………………………... d. diferenţa de energie electrică produsă de SUA şi Norvegia: .………………………………………...

Principalele ţări producătoare de energie electrică (1998)73

 Activitate în perechi. Citiţi textul de mai jos şi rezolvaţi următoarele cerinţe: În anul 2012, principalii producători de energie electrică au fost: China (4.938 mld. kWh), SUA (4.256 mld. kWh), Japonia (1.101 mld. kWh), Rusia (1.066 mld. kWh), India (1.054 mld. kWh), Canada (610 mld. kWh), Germania (561 mld. kWh), Franţa (560 mld. kWh) şi Brazilia (554 mld. kWh).74 a. scrieţi doi factori care au determinat creşterea producţiei de energie electrică între anii 1998 şi 2012: ………………..……... ………………………………………………………………………………………………………………………………..

b. explicaţi poziţiile fruntaşe în producţia energiei electrice, pe care le ocupau China (locul I) şi India (locul 5), în anul 2012: ………………..………………………………………………………………………………………….……… ……………………………………………………………………………………………………………………………….. 73

După: S. Neguţ, Gabriela Apostol, M. Ielenicz: Geografie. Manual pentru clasa a V-a, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 78; O. Mândruţ: Geografie umană. Manual pentru clasa a V-a, Edit. Corint, f.a., p. 77. 74 S. Neguț, M. Ielenicz, Gabriela Apostol, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, București, 2015, p. 78. 63 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

REGIUNILE INDUSTRIALE Regiunile industriale sunt spaţii ce concentrează activităţi, centre şi grupări de centre industriale. Se caracterizează „prin coeficient ridicat de industrializare, urbanizare, dotare cu căi de comunicaţii, resurse umane calificate şi angajate, intense legături economice, intensitate mare a transporturilor, agricultură specializată în servirea populaţiei şi variate aspecte de degradare a mediului înconjurător”.75 A. Factorii geografici în localizarea şi dezvoltarea regiunilor industriale Repartiţia regiunilor industriale este generată de următorii factori: a) formaţiunile geologice; b) factorii fizico-geografici; c) componentele demografice. a) dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei; b) baza tehnico-materială a economiei; c) politicile de investiţii.

1. Factorii potenţiali sau de condiţionare:

2. Factorii de determinare:

 Împreună cu profesorul de la clasă, stabiliţi importanţa următorilor factori:  formaţiunile geologice …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………...  factorii fizico-geografici …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………...  componentele demografice …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………...  dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………...  baza tehnico-materială a economiei …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………...  politicile de investiţi …………………………………………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………………………………………... B. Tipuri de regiuni industriale  Cu ajutorul manualului şi a profesorului de la clasă, completează spaţiile libere din textul de mai jos. În funcţie de specificul factorilor genetici, regiunile industriale sunt grupate în următoarele tipuri: a) regiuni industriale bazate pe tradiţia meşteşugărească (tradiţii anterioare revoluţiei industriale: producţie textilă, pielărie-încălţăminte, prelucrarea lemnului, prelucrarea metalelor, producţia alimentară ş.a.): Lyon (în Franţa), Catalonia (în ……………………), Flandra (……………………), Zürich (……………………), Saxonia (……………………), Boemia Centrală (……………………); b) regiuni industriale formate pe baza resurselor energetice şi de minereuri: carbonifere, petrolifere şi metalurgice.  regiuni industriale carbonifere: West Middland (în ……………………), Ruhr-Rhin (……………………), Ostrawa-Karvina (……………………), Silezia Superioară (……………………), Donbass (……………………), Kuzbass (……………………), Appalachi (……………………), Fushun (……………………), Petroşani (……………………). 75

N. Ilinca, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Petrion, Bucureşti, f. a., p. 148. 64 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 regiuni industriale petrolifere: Golful Mexic (în …………………… şi ……………………), Golful Persic (în ţările cu ieşire la acesta), Marea Caspică (în Azerbaidjan), Marea Nordului (…………………… şi ……………………);  regiuni industriale metalurgice: Lorena (în ……………………), Ural (……………………), Shenyang-Anshan (sau …………………… de Nord-Est), Tubarão, Transvaal (cu Pretoria şi Johannesburg, în ……………………). c) regiuni industriale de tip urban şi portuare:  regiuni industriale urbane: Moscova (în ……………………), Viena (……………………), Paris (……………………), Budapesta (……………………), Ciudad de México (……………………), Beijing (……………………), Torino-Milano (……………………), São Paulo-Belo Horizonte (……………………);  regiuni industriale portuare: Rotterdam (în ……………………), Singapore (……………………), Shanghai şi Hong Kong (……………………), Londra (……………………), New York (……………………), Tokyo-Kobe (sau Regiunea industrială niponă, în ……………………). d) regiuni industriale mixte, suprapuse unor mari aglomeraţii urbane şi megalopolisuri: RandstadtHolland (în ……………………), Boswash (……………………), Megalopolisul Marilor Lacuri (…………………… şi ……………………), Tokaido (……………………), Megalopolisul brazilian. Harta principalelor regiuni industriale

.

 Analizează harta alăturată şi, utilizând diferite surse de informare, completează după model: Moscova = 19. Anglia Centrală = ….., Anglia de Sud = ….., Barcelona = ….., Berlin = ….., Brno = ….., Donbass = ….., Györ-Budapesta = ….., Kiev = ….., Marsilia = ….., Moscova = ….., Randstadt-Holland = ….., Oviedo = ….., Paris = ….., Ruhr-Rhin = ….., Sankt Petersburg = ….., Silezia Superioară = ….., Stockholm = ….., Torino-Milano = ….., Ural = ….. şi Viena = ….. . 65 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

STUDIU DE CAZ: ANALIZA A DOUĂ REGIUNI INDUSTRIALE  Activitate în perechi. Cu ajutorul informaţiilor din manual, realizaţi, în tabelul de mai jos, o analiză comparativă a două regiuni industriale. Regiunea industrială ………………………..………………….

Regiunea industrială ……………………..…………………….

Localizare (poziţia geografică)

……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………...

……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………...

Vârsta

……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………...

Numele regiunilor

……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………...

……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………...

……………………………………………... ……………………………………………... Profilul în timp ……………………………………………... (evoluţia) ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………...

……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………...

……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………...

……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………...

……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………...

……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………... ……………………………………………...

Factorii genetici

Cinci caracteristici esenţiale

Principalele centre industriale

66 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

CĂILE DE COMUNICAŢIE ŞI TRANSPORTURILE  Căile de comunicaţie asigură legătura între aşezările umane, între regiunile cu materii prime şi cele de prelucrare şi de consum. Prin intermediul lor se realizează transporturile.  Transporturile asigură circulaţia oamenilor, mărfurilor şi înlesnesc relaţiile economice şi sociale între statele Globului.  În funcţie de mediul în care sunt amplasate, căile de comunicaţie se diferenţiază în:  terestre (pe uscat): feroviare şi rutiere;  navale (pe apă): fluviale şi maritime;  aeriene;  speciale: liniile de înaltă tensiune, transportul prin conducte şi telecomunicaţiile (legăturile telefonice şi telegrafice, sistemele radio şi de televiziune, sistemele de Internet). I. TRANSPORTURILE PE USCAT (TERESTRE) A. Transporturile feroviare  Stabiliţi şi scrieţi importanţa transporturilor feroviare. ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... În anul 1830, în Marea Britanie, pe linia Liverpool-Manchester, a fost pus în circulaţie primul tren tractat de o locomotivă cu aburi. Linia avea lungimea de cca. 60 km, iar viteza de deplasare era de 25 km/h.76 În prezent, lungimea căilor ferate depăşeşte 1.600.000 km (cca. 490.000 km în America de Nord şi Centrală, 400.000 km în Europa etc.).  Analizează graficul de mai jos şi scrie: a. numele primelor cinci state cu cele mai lungi rețele feroviare: ……………………………………………….......... …………………………………………………………………………………………………………………... Statele cu cele mai lungi rețele feroviare b. cu cât este mai lungă rețeaua feroviară din SUA față de cea din Rusia: ……………....…............... c. cauzele pentru care rețeaua feroviară din Australia (stat dezvoltat economic și cu teritoriu foarte întins) are lungimea mult mai mică: …………............................................................ ............................................................................ ............................................................................ ……………………………………………........ …………………………………........................ 1

Pentru depășirea unor obstacole naturale (munți, ape curgătoare, strâmtori) rețeaua feroviară a fost completată cu tuneluri, poduri și ferry-boat-uri. Se evidențiază tunelurile din Munții Alpi, Munții Apenini, din Japonia și de sub Marea Mânecii (vezi tabelul „Tuneluri feroviare de mari dimensiuni”).  Cum explicaţi faptul că

majoritatea tunelurilor de mari dimensiuni se găsesc în Europa și Japonia?

Importante legături de ferryboat sunt între Peninsula Scandinavia și continent, între

Tuneluri feroviare de mari dimensiuni 77

Denumirea

Statul

Anul intrării în exploatare

Lungimea (m)

Seikan Eurotunel Daishimizu Simplon Apenini Saint-Gothard

Japonia Franța-Marea Britanie Japonia Elveția-Italia Italia Elveția

1989 1994 1982 1905 1934 1882

53.800 51.500 22.200 19.823 18.506 15.003

76

În România, primele căi ferate au fost: Oraviţa-Baziaş (1856), Jimbolia-Timişoara (1857), Constanţa-Cernavodă (1860). După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 105. 77

67 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

Marea Britanie și continent, între insulele Noii Zeelande și între cele ale Japoniei.  Analizaţi tabelul „Căi ferate de mare altitudine”. Stabiliţi continentul pe care se găsesc şi explicaţi această situaţie. ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Căi ferate de mare altitudine78

Staţii-limită

Ţara

Altitudinea maximă (m)

Lima-Oroya Rio Mulatos-Potosi Arica-La Paz

Peru Bolivia Chile-Bolivia

4.829 4.787 4.620

Staţii-limită Arequipa-Puno Pikes-Peak

Ţara

Altitudinea maximă (m)

Peru SUA

4.470 4.260

 Clasificarea căilor ferate 1. după particularităţile mediului geografic: a) construite la suprafaţa solului; b) construite în subteran (în galeriile miniere, în tuneluri, metroul); c) suspendate pe piloni; 2. după ecartamentul căii ferate: a) cu ecartament normal (1.435 mm), în România, Ungaria, Austria, Germania etc.; b) cu ecartament mare (1.524 mm), în Republica Moldova, Rusia, Ucraina, China, Mongolia etc.; c) cu ecartament foarte mare (1.676 mm), în America de Nord şi de Sud, Spania, India etc.; d) cu ecartament îngust (între 700 şi 1.200 mm), în regiunile montane, miniere etc.  Cum explicaţi faptul că în România căile ferate au ecartamentul normal, iar în Republica Moldova, mare (larg)?

3. după intensitatea traficului de călători şi mărfuri: a) căi ferate magistrale (cu importanţă naţională şi internaţională: Transsiberianul - 9.302 km, Transafricanul - 6.530 km, New York-Los Angeles - 5.560 km, Transaustralianul - 3.960 km ş.a.); b) căi ferate naţionale (leagă marile centre urbane ale unei ţări); c) căi ferate secundare. În ultimele decenii au intrat în funcțiune trenuri de mare viteză: TGV (în Franța), Shinkansen (Japonia), Shanghai Maglev (China), Eurostar (face legătura între Marea Britanie, Franţa, Belgia şi Olanda) ș.a. B. Transporturile rutiere  Stabiliţi şi scrieţi importanţa transporturilor rutiere. ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Lungimea căilor rutiere modernizate depășește 15 milioane km, iar cea a autostrăzilor, peste 285.000 km. Densitatea rețelei rutiere înregistrează cele mai mari valori în Europa Occidentală, SUA și Asia de Est (Japonia, Coreea de Sud). Șoselele urcă până la 5.300 m în Podișul Tibet, 4.800 m în Munții Anzi, 2.700 m în Munții Alpi și la peste 2.000 m în Munții Carpați. Țările cu cele mai lungi rețele rutiere

 Analizează graficul alăturat şi scrie: a. numele primelor cinci state cu cele mai lungi rețele rutiere: ……………………………………………….................... …………………………………………………….……... b. cauzele pentru care rețeaua rutieră a Canadei este mult mai mică în comparaţie cu cea a Indiei: ........................................ ............................................................................................ ............................................................................................

În funcție de densitatea traficului, căile rutiere pot fi grupate în: a) drumuri naționale, b) drumuri regionale și c) drumuri de interes local.

78

După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 105. 68 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

 Activitate în perechi. Folosiţi atlasul geografic şcolar şi informaţiile de pe internet şi trasaţi pe harta de mai jos: a) cu albastru, traseele următoarelor magistrale feroviare: 1 = Transsiberianul (Moscova-Vladivostok); 2 = Transandinul (Buenos Aires-Valparaiso); 3 = Transaustralianul (Perth-Adelaide-Melbourne-Sydnei); 4 = Transafricanul (între Lagos – Nigeria și Mombassa – Kenya); 5 = New York-Los Angeles; 6= Boston-Chicago-Seattle; 7 = Jacksonville-New Orleans-Phoenix-Los Angeles. b) cu roşu, traseele următoarelor magistrale rutiere: 7 = Panamericana (între Fairbanks – Alaska şi Puerto Montt – Chile); 8 = Transsahariana (între Alger – Kano, Nigeria); 9 = Transamazonia (Joao Pessoa-Cruzeiro do Sul, Beazilia); 10 = Quebec-Vancouver (Canada).

C o l e g i u l N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 Magistralele rutiere sunt prezente pe toate continentele. Se evidențiază: Panamericana (peste 27.000 km, străbate, pe latura pacifică, America de la nord la sud), Transamazonia (5.500 km, în Brazilia), Transsahariana (3.200 km, în Africa), Quebec-Vancouver (în Canada), Sydney-Perth (în Australia) ș.a.

Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

69

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

II. TRANSPORTURILE PE APĂ (NAVALE) A. Transporturile maritime  Stabiliţi şi scrieţi importanţa transporturilor marine. ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Istoria navigaţiei cunoaşte trei centre unde au fost create corăbii cu profil şi cu caracteristici specifice: 1. în Oceanul Pacific, piroga cu flotor, incapabilă de a lupta cu vânturile; 2. în China, jonca – o corabie cu fundul plat, greu de manevrat; 3. în Europa (Marea Mediterană), vasul cu chilă, cel mai bun pentru a rezista în lupta cu valurile mării.79  Explicaţi importanţa navigaţiei maritime în istoria descoperirilor geografice.

În zilele noastre, datorită progreselor tehnicii, se construiesc vase mineraliere şi petroliere cu deplasamentul de peste 200.000 tdw80 şi supernave pentru pasageri. Aproximativ 80% din schimburile internaţionale de mărfuri se realizează între trei spaţii economice: Europa Occidentală, America de Nord şi Asia-Pacific. Mărfurile cele mai traficate sunt: petrolul şi produsele petroliere (35%), cărbunii, minereurile şi cerealele. În prezent, flota comercială maritimă81 mondială însumează aproximativ 700 milioane tone, fiind concentrată în proporţie de cca. 70% în ţările dezvoltate (Grecia, Japonia, SUA, Norvegia, Rusia, China ş.a.). Se evidenţiază şi unele state mici care practică aşa-numitele „pavilioane de complezenţă”: Panama, Liberia, Bahamas, Malta, Cipru etc.  În ce constă practica „pavilioanelor de complezenţă”?

 Porturile sunt spaţii economice active care deservesc transporturile pe apă şi comunică intens cu interiorul ţărilor.  După infrastructură şi specificul produselor (structura traficului de mărfuri), acestea pot fi: a. porturi complexe: Rotterdam, Tokyo, Yokohama, Osaka, Chiba, Londra, Shanghai, Hong Kong, Hamburg, New York, San Francisco, Singapore, Anvers, Marsilia, Rio de Janeiro, Genova, Le Hâvre, Cape Town, Melbourne, Recife, Karachi, Wellington, Constanţa ş.a.; b. porturi specializate în traficul anumitor mărfuri (materii prime): ○ porturi petroliere: Ra’s Tannūrah şi Yanbu (în Arabia Saudită), Mina al Ahmadi (Kuwait), Kharg Terminal (Iran), Houston (SUA), Batumi (Georgia) ş.a.; ○ porturi pentru cărbuni: Cardiff (Marea Britanie), Gdansk (Polonia), ○ porturi pentru minereu de fier: Narvik (Norvegia), Tubarão (Brazilia), Duluth (SUA); ○ porturi pentru cereale: Odessa (Ucraina), La Plata (Argentina), Sydney (Australia), Yangoon/Rangoon (orez, Myanmar); ○ porturi pentru cafea: Santos (Brazilia); ○ porturi pentru lemn: Arhanghelsk (Rusia); ○ porturi pentru peşte: Reykjavik (Islanda).  După volumul traficului anual de mărfuri,82 porturile se clasifică astfel: ○ porturi foarte mari (peste 50 milioane tone pe an): Singapore, Rotterdam (Olanda), Shanghai şi Hong Kong (China), Chiba şi Nagoya (Japonia), Ulsan (Coreea de Sud), Houston şi New York (SUA) ş.a.; ○ porturi mari (între 20 şi 50 milioane tone pe an): Hamburg (Germania), Rio de Janeiro (Brazilia), Constanţa ş.a.; ○ porturi mijlocii (între 10 şi 20 milioane tone pe an): Alexandria (Egipt), Barcelona (Spania), Sydney (Australia) ş.a.; ○ porturi mici şi foarte mici (sub 10 milioane tone pe an): Helsinki (Finlanda), Alger (Algeria), Mangalia ş.a.

79

S. Goldenberg, S. Belu, Epoca marilor descoperiri geografice, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 20-21. Tdw = simbol pentru tonă deadweight. Deadweight = greutatea maximă pe care o poate transporta o navă. 81 Flotă = totalitatea navelor şi a mijloacelor auxiliare care deservesc o anumită regiune. Se disting: flote comerciale, flote de pescuit şi flote de război (După: M. Ielenicz, Ge. Erdeli, I. Marin, Dicţionar de termeni geografici pentru gimnaziu şi liceu, Edit. Corint, Bucureşti, 2007, p. 87). 82 După: Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 118-119. 80

70 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 Activitate în perechi. Analizaţi harta Mari porturi ale lumii, de mai jos. Cu ajutorul atlasului geografic şcolar şi al reţelei Internet, completaţi, în tabel, numele porturilor marcate, pe hartă, cu numere şi ţările în care se găsesc. NR. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

PORT

ŢARA

NR. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20.

PORT

ŢARA

Mari porturi ale lumii

Pentru scurtarea distanţelor, au fost realizate prin excavare o serie de canale pentru navigaţie.  Stabiliţi legăturile realizate de următoarele canale

Caracteristicile canalelor reprezentative83

pentru navigaţie:

Canal

 Kiel, între: ....................................................................  Panama, între: ..............................................................  Suez, între: ..................................................................  Corint, între: .................................................................

Kiel Panama Suez Corint

Lungimea (km)

Lăţimea (m)

99 81,6 161 6,3

102 91-300 70-125 24

 Arată, la hartă, canalele pentru navigaţie menţionate mai sus. A. Transporturile fluviale  Stabiliţi şi scrieţi importanţa transporturilor fluviale. ............................................................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................

83

După: I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 69-70. 71 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

Transporturile fluviale (interioare) se practică pe fluvii, pe canale şi pe lacuri. Sunt transportate în special produse siderurgice, cărbuni, produse petroliere, produse agricole ş.a. Cele mai importante sisteme de navigaţie sunt cele de pe Mississippi (SUA), Volga (Rusia), Marile Lacuri (SUA şi Canada), Gange (India), Chang Jiang şi Huang He (China), Amazon (Brazilia), Nil (Egipt), Rhin, Rhône şi Dunărea (Europa) ş.a. Transporturile interioare au determinat dezvoltarea unor importante sisteme portuare: Duisburg (cu cel mai mare trafic naval, pe Rhin), Moscova, Sevilla, Köln, Toronto, Duluth, Detroit, Chicago, St. Louis, Manaus, Rosario, Galaţi ş.a.  Activitate în perechi. Cu ajutorul atlasului geografic şcolar şi al reţelei Internet, completaţi în tabelul de mai jos, pentru porturi: numere fluviului pe care sunt amplasate şi ţărilor în care se găsesc. PORT Bagdad Cairo Kinshasa Lyon Manaus

FLUVIU

ŢARA

PORT Montréal Rosario St. Louis Volgograd Wuhan

FLUVIU

ŢARA

 Analizează harta alăturată şi completează tabelul de mai jos. NR. PORT APĂ CURGĂTOARE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. III. TRANSPORTURILE AERIENE  Stabiliţi şi scrieţi importanţa transporturilor ariene. ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Transporturile aeriene au apărut în secolul al XX-lea şi au devenit extrem de importante pentru deplasările intercontinentale ale persoanelor, ale mărfurilor uşoare (produse farmaceutice, bijuterii ş.a.), ale corespondenţei, ale presei etc.  Utilizează manualul şcolar şi scrie: a) ţările cu transport aerian foarte dezvoltat: ............................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... b) oraşele cu aeroporturi mari: .................................................................................................................................. ............................................................................................................................................................................... IV. TRANSPORTURILE SPECIALE  Cu ajutorul informaţiilor din manual sau din alte surse de documentare, arată importanţa transporturilor speciale. ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................................................ 72 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

COMERŢUL Comerţul reprezintă ramura economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor şi a serviciilor şi realizează legătura dintre producţie şi consum84. Cuprinde: comerţul interior şi comerţul exterior (internaţional).  Comerţul interior se produce ........................................................................................... El reflectă puterea de cumpărare a populaţiei din regiunea ori ţara respectivă. În ţările sărace predomină produsele agroalimentare, confecţiile, textilele, încălţămintea etc. Ţările bogate se evidenţiază printr-o balanţă echilibrată între produsele de bază (alimente, îmbrăcăminte) şi celelalte produse de alt ordin (autovehicule, produse farmaceutice şi cosmetice etc.).  Comerţul internaţional se realizează .................................................................................... El stă la baza mondializării economiei şi a globalizării şi este controlat, în bună măsură, de bursele de mărfuri. Balanţa comercială redă raportul dintre importuri Principalii exportatori Principalii importatori şi exporturi. mondiali mondiali SUA SUA  Analizaţi tabelul alăturat şi explicaţi faptul Marea Britanie Germania că principalele state exportatoare sunt, în acelaşi Franţa Japonia timp, şi principalele state importatoare. Germania

Marea Britanie

 În structura mărfurilor exportate se evidenţiază: Italia Franţa Japonia Italia  Comerţul cu produse agricole: grâu (SUA, Olanda Olanda Canada ş.a.), orez (Thailanda, Myanmar, Vietnam, Laos, Cambodgia), banane şi ananas (Thailanda, Filipine, Ecuador, Columbia ş.a.), citrice (Spania, Italia, Grecia, Turcia, Israel ş.a.), cafea, ceai, carne de vită etc.  Comerţul cu combustibili: petrol (Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuwait, Venezuela ş.a.), gaze naturale (Rusia, Olanda, Indonezia, Algeria, Canada ş.a.), cărbuni (SUA, Australia, Africa de Sud, Columbia) ş.a.  Comerţul cu materii prime neagricole: minereu de fier (Brazilia, Australia ş.a.), cupru (Chile, Zambia), lemn (Canada, Rusia, Suedia, Malaysia, Indonezia, Gabon) etc.  Comerţul cu produse prelucrate: siderurgice, echipamente industriale, autovehicule, electronice şi electrotehnice, produse farmaceutice etc. Harta comerţului internaţional  Analizează harta alăturată şi scrie statele exportatoare de:

 cereale: ................. ................................. ................................. ................................. .................................  cafea: .................... .................................  ceai: ...................... ................................. .................................  carne, lână: ........... ................................. .....................................................................................  minereu de fier: ......................................................... .....................................................................................  bauxită, aluminiu: ......................................................  petrol: ....................................................................... ..................................................................................... 84

 cărbuni: .................................................................... .....................................................................................  produse prelucrate: ................................................... ..................................................................................... ..................................................................................... .....................................................................................

Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 121. 73 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

TURISMUL Turismul este o ramură a economiei care constă în călătoria în afara locului de domiciliu stabil în scopul odihnei, cunoașterii sau pentru satisfacerea unor dorințe. Dezvoltarea și importanța turismului au determinat înființarea, în 1974, a Organizației Mondiale a Turismului (O.M.T.), cu sediul la Madrid. ∙ Turismul implică două categorii de activități: 1. activitățile prin care se realizează petrecerea timpului liber, călătorind în altă localitate sau țară; 2. industria de bunuri și servicii, creată pentru satisfacerea intereselor manifestate de turiști.85 ∙ După modul de desfășurare a activităților, turismul se împarte în: a) ............................................................................

b) ............................................................................

 Prin ce se deosebește turismul intern de cel internațional?

 Activitate în echipă. Cu ajutorul textului din manual, stabiliţi şi scrieţi factorii care au favorizat dezvoltarea turismului în ultimele decenii.  ...........................................................................................................................................................................  ...........................................................................................................................................................................  ...........................................................................................................................................................................  ...........................................................................................................................................................................  Resursele turistice (care constituie potențialul turistic) sunt grupate în două mari categorii: naturale și antropice.  Sub îndrumarea profesorului de la clasă, stabiliţi şi scrieţi resursele turistice naturale și antropice. ○ resursele naturale86: ...................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ○ resursele antropice (realizate de oameni în decursul timpului): .................................................................. ............................................................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  Formele de turism / tipurile de turism sunt condiţionate de resursele turistice şi de modul de exploatare şi diferă de la o regiune geografică la alta.  Activitate în echipă. Utilizând textul din manual, scrieţi regiunile geografice şi care se practică următoarele forme de turism:  balnear-maritim: .......................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  montan şi de sporturi de iarnă: .................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  de cură balneară: ......................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  de vânătoare şi pescuit: ............................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  cultural-istoric: ............................................................................................................................................ ...............................................................................................................................................................................  Alte forme de turism:  turism religios, la: Roma, Vatican, Ierusalim (Israel), Mecca şi Medina (Arabia Saudită), Benares (India), Lhasa (China); 85

S. Neguț, Gabriela Apostol, M. Ielenicz, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 94. Conform manualului apărut la Editura Didactică şi Pedagogică (2004, p. 73), în categoria resurselor naturale sunt incluse şi „resursele utilizate şi amenajate de om (grădini zoologice, botanice ş.a.)”. 86

74 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 turism comercial-expoziţional şi de afaceri, cu ocazia marilor târguri şi expoziţii naţionale şi internaţionale, la: Leipzig (Germania), Osaka (Japonia), Sopot (Polonia), Sevilla (Spania), Bucureşti (România);  turism festivalier, cu ocazia unor festivaluri: Cannes (Franţa), Veneţia şi San Remo (Italia), Monte Carlo (Monaco), Los Angeles şi Las Vegas (SUA), Rio de Janeiro (Brazilia);  turism sportiv, legat de olimpiade, campionate mondiale, turnee de tenis – Paris, Londra, Hanovra (Germania), Melbourne (Australia) ş.a. –, curse automobilistice de Formula 1 – Imola (Italia), Indianapolis (SUA), Hungaroring (Ungaria), Adelaide (Australia), Le Mans (Franţa) ş.a.  Între marile regiuni turistice de pe Glob se evidenţiază:  regiunea litorală şi insulară a Mării Mediterane (Spania, Italia, Franţa, Malta, Grecia, Turcia ş.a.),  regiunea litorală a Peninsulei Florida (SUA),  regiunea californiană (SUA şi Mexic),  regiunea litorală a Mării Negre (România, Bulgaria, Ucraina ş.a.),  regiunea Munţilor Alpi (Franţa, Elveţia, Germania, Italia, Austria ş.a.),  regiunea Văii Nilului (Egipt),  regiunea Munţilor Himalaya (Nepal, Bhutan, India ş.a.),  regiunea Munţilor Carpaţi (România, Slovacia ş.a.),  regiunea Podişului Tibet (China),  regiunea Mării Moarte, Lacul Tiberiada şi Ierusalim (Israel),  litoralul sud-estic brazilian,  regiunea andină (Peru, Bolivia, Ecuador ş.a.) etc.  Arătaţi, la hartă, regiunile turistice precizate mai sus.  Fluxurile turistice au înregistrat creşteri considerabile. Principalele ţări receptoare de turişti sunt: Franţa, SUA, Spania, Italia, China, Canada ş.a. Statele care asigură fluxurile de turişti sunt, în general, statele dezvoltate: SUA, Germania, Japonia, Franţa, Marea Britanie, Canada, Olanda, Italia ş.a.  Pe baza datelor de mai jos, realizează harta Principalele ţări receptoare de turişti. Colorează, pe hartă, cu:  roşu ţările care primesc peste 40 milioane de turişti anual: Franţa, SUA, Spania şi Italia;  albastru ţările care primesc între 20 şi 40 milioane de turişti anual: China, Canada, Marea Britanie şi Portugalia.  verde ţările care primesc între 10 şi 20 milioane de turişti anual: Polonia, Mexic, Austria, Germania, Elveţia, Grecia, Belgia şi Ungaria.  galben ţările care primesc între 5 şi 10 milioane de turişti anual: Turcia, Bulgaria, Olanda, Cehia, Slovenia, Israel, Thailanda şi Malaysia.  maro ţările care primesc între 1 şi 5 milioane de turişti anual: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belarus, Botswana, Brazilia, Chile, Columbia, Coreea de Sud, Croaţia, Danemarca, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Estonia, Filipine, Finlanda, Irlanda, India, Indonezia, Japonia, Libia, Lituania, Maroc, Norvegia, Noua Zeelandă, Republica Moldova, România, Rusia, Suedia, Tunisia, Ucraina, Uruguay Vietnam şi Zimbabwe87.

87

După: I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 75 (harta „Turismul mondial – ţări receptoare”, cu modificări). 75 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

Unitatea de învățare: ANSAMBLURILE

ECONOMICE ŞI GEOPOLITICE ALE LUMII  Marile ansambluri economice şi geopolitice ale lumii  Uniunea Europeană şi un ansamblu extraeuropean

76 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

MARILE ANSAMBLURI ECONOMICE ŞI GEOPOLITICE ALE LUMII După cel de-al Doilea Război Mondial au avut loc schimbări majore pe harta politică a lumii şi în cadrul economiei, iar globalizarea a devenit principala tendinţă a economiei mondiale. Datorită acestui fapt, au fost înfiinţate numeroase asociaţii, organizaţii şi ansambluri economice şi geopolitice. A. Marile ansambluri economice. Între numeroasele ansambluri economice se evidenţiază: I. Uniunea Europeană (UE), compusă din 28 de state88. II. Acordul de Liber Schimb Nord American (NAFTA) funcţionează din anul 1994 şi este compus din statele Americii de Nord (SUA, Canada şi Mexic). În prezent, NAFTA reprezintă cea mai mare regiune geografică de comerţ liber din lume. III. Forumul de Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC) a fost înfiinţat în anul 1989 şi cuprinde 21 de membri: Australia, Brunei, Canada, Chile, China, SUA, Hong Kong89, Indonezia, Japonia, Malaysia, Mexic, Noua Zeelandă, Papua-Noua Guinee, Peru, Filipine, Rusia, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan, Thailanda şi Vietnam. APEC concentrează peste 50% din comerţul mondial. IV. Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) a fost înfiinţată în 1965 şi are ca scop apărarea intereselor comune şi controlul preţurilor pe pieţele petroliere. În prezent cuprinde 14 state: Algeria, Angola, Arabia Saudită, Ecuador, Emiratele Arabe Unite, Gabon, Guineea Ecuatorială, Irak, Iran, Kuwait, Libia, Nigeria, Qatar şi Venezuela. 

Pe baza datelor de mai sus, realizează Harta Forumului de Cooperare Economică AsiaPacific (APEC) şi a Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), utilizând culori diferite.

Harta Forumului de Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC) şi a Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC)

B. Marile ansambluri geopolitice. I. Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a fost înfiinţată la 26 iunie1945 (de 51 de state), succedând Liga Naţiunilor (sau Societatea Naţiunilor, 1919-1946). Are caracter mondial, fiind deschisă tuturor statelor. ONU are ca obiective:  menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi  realizarea cooperării internaţionale în domeniile: economic, social, cultural şi umanitar. ONU este formată, în prezent, din 193 de state90 şi are sediul central la New York91. Principalele organe ale organizaţiei sunt:  Adunarea Generală,  Consiliul de Securitate,  Consiliul Economic şi Social,  Curtea Internaţională de Justiţie şi  Secretariatul de Stat.

88

La 23 iunie 2016 a avut loc un referendum pentru ieşirea Marii Britanii din UE. 51,9% dintre votanţi s-au pronunţat pentru ieşire. 89 După cum ştim din anul 1997, Hong Kong-ul a devenit o regiune autonomă a Chinei. 90 România a devenit membru al ONU la 14 decembrie 1955. 91 ONU deţine oficii la Viena, Geneva şi Nairobi. 77 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

 Activitate pe grupe. Utilizând diferite surse (manualul, cărţi de specialitate, reţeaua internet), scrieţi pentru:  Adunarea Generală:92  rolul său; ...............................................................................................................................................................................  numărul membrilor şi provenienţa acestora. ...............................................................................................................................................................................  Consiliul de Securitate:  rolul său; ...............................................................................................................................................................................  numărul membrilor, provenienţa şi importanţa acestora. ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... Documentele ONU sunt traduse în şase limbi de mare circulaţie  Care sunt limbile în care sunt traduse documentele ONU? ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... În cadrul ONU funcţionează mai multe organizaţii specializate, între care: Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultura (UNESCO), Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), Organizaţia Mondială a Turismului (OMT), Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), Fondul Monetar Internaţional (FMI), Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (UNEP) ş.a. II. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a fost înfiinţat în anul 1949, din cauza declanşării „războiului rece”.  Care au fost protagoniştii „războiului rece”? ...............................................................................................................................................................................  Cum se numeşte ansamblul geopolitic şi militar care a funcţionat în intervalul 1956-1991, ca replică a existenţei NATO? Care au fost statele componente? ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... În prezent, NATO numără 29 de state – Albania, Belgia, Bulgaria, Canada, Cehia, Croaţia, Danemarca, Estonia, Germania, Grecia, Franţa, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Marea Britanie, Muntenegru, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, SUA, Turcia şi Ungaria – şi are sediul la Bruxelles. Principalul obiectiv al NATO este menţinerea şi dezvoltarea capacităţii individuale şi colective de rezistenţă împotriva unui atac armat. În ultimele două decenii, trupele NATO au intervenit cu succes pentru restabilirea ordinii în mai multe zone de conflict pe Glob: Orientul Mijlociu, fosta Iugoslavie ş.a.  Activitate în perechi. Utilizând diferite surse (cărţi de specialitate, reţeaua internet ş.a.), scrieţi câteva state în care au acţionat trupele NATO. ............................................................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................................  România a devenit membru al NATO la 29 martie 2004. Consideraţi acest fapt benefic pentru ţara noastră? Argumentaţi opţiunea făcută. ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................................... 92

Adunarea Generală este condusă de un președinte (ales dintre statele membre printr-o bază regională rotativă) și de 21 de vicepreședinți. 78 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI UN ANSAMBLU EXTRAEUROPEAN Pentru a face faţă problemelor pe care le-au avut în ultimele decenii, ţările Europei s-au asociat în diferite grupări (structuri) economice (Uniunea Europeană, Comunitatea Statelor Independente93, Asociaţia Europeană a Liberului Schimb94 ş.a.). A. Uniunea Europeană (UE) este o grupare economică şi politică, dezvoltată doar pe teritoriul Europei, compusă din 28 de ţări: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croaţia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria. Ea funcţionează printr-un sistem de instituţii supranaţionale, independente şi interguvernamentale, care iau decizii prin negocieri între ţările membre. Instituţiile UE sunt: Parlamentul European (cu sedii la Bruxelles, Luxembourg şi Strasbourg), Comisia Europeană (cu sedii la Bruxelles, Luxembourg), Consiliul European (cu sediul la Bruxelles), Consiliul Uniunii Europene (cu sedii la Bruxelles, Luxembourg), Curtea Europeană de Justiţie (cu sediul la Luxembourg) şi Banca Europeană (cu sediul la Frankfurt am Main). UE a dezvoltat o piaţă unică în cadrul unui sistem standardizat şi unificat de legi care se aplică tuturor ţărilor membre. Formarea uniunii s-a produs în mai multe etape:  în 1951, şase ţări – Franţa, Germania de Vest, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg – au creat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO);  prin extinderea cooperării, statele CECO au creat Comunitatea Economică Europeană (CEE);  CEE şi-a schimbat numele în Uniunea Europeană.  Activitate în perechi. Utilizând diferite surse (cărţi, reţeaua internet ş.a.), scrieţi pentru UE: a. tratatul şi anul în care a fost înfiinţată CEE: ……………………………………………………………………. b. tratatul şi anul în care CEE şi-a schimbat numele în UE: ……………………………………………………… c. drepturile şi libertăţile din cadrul UE: ……………………………...........…………………………………….. ............................................................................................................................................................................... d. moneda, drapelul şi imnul UE: ………………………………………………………………………………… ...............................................................................................................................................................................  România a devenit membru al UE la 1 ianuarie 2007. Consideraţi acest fapt benefic pentru ţara noastră? Argumentaţi opţiunea făcută. B. Piaţa Comună a Sudului (MERCOSUR) a fost fondată la 26 martie 1991 (Tratatul de la Asunción, Paraguay) de patru state din America de Sud: Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay. Principalele obiective ale MERCOSUR sunt:  creșterea randamentului și a productivității economice,  îmbunătăţirea comunicaţiilor şi  conservarea mediului. MERCOSUR, cu centrul la Montevideo (Uruguay), este formată din cinci state cu statut de membru cu drepturi depline şi din cinci state cu statut de membru asociat.  Analizează harta alăturată şi scrie: a. numele ţărilor cu statut de membru cu drepturi depline: ……………………….. …………………………………………………………………………………… b. numele ţărilor cu statut de membru asociat: ……………………………………. ……………………………………………………………………………………

Piaţa Comună a Sudului

1. membru cu drepturi depline 2. membru asociat

93

CSI a luat fiinţă în 1991 şi este formată din state rezultate în urma destrămării Uniunii Sovietice. Statele europene care fac parte din comunitate sunt: Rusia, Belarus şi Moldova. 94 AELS (înfiinţată în anul 1960) cuprinde patru dintre ţările dezvoltate ale Europei – Elveţia, Liechtenstein, Norvegia şi Islanda –, care nu fac parte nici din UE, nici din CSI. 79 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.

C o l e g i u l

N a ț i o n a l „I. L. C a r a g i a l e” d i n B u c u r e ș t i

BIBLIOGRAFIE Cocean P., Dan Rodica, Marc D., Bena N.: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Sigma, Bucureşti, 2005. Dragomirescu Ş., Săgeată R.: Statele lumii contemporane, Edit. Corint, Bucureşti, 2011. Erdeli Ge., Dumitrache Liliana: Geografia populaţiei mondiale, Edit. Universitară, Bucureşti, 2009. Erdeli Ge., Vlăsceanu Gh., Şerban Cătălina: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005. Furdui M.: Caietul elevului. Geografie clasa a X-a, Edit. Techno Media, Sibiu, 2015. Goldenberg S., Belu S.: Epoca marilor descoperiri geografice, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2002. Ielenicz M., Erdeli Ge., Marin I.: Dicţionar de termeni geografici pentru gimnaziu şi liceu, Edit. Corint, Bucureşti, 2007. Ilinca N.: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Petrion, Bucureşti, f.a. Ilinca N.: Geografia umană. Populaţia şi aşezările, Edit. CD Press, Bucureşti, 2008. Matei H.C., Neguţ S., Nicolae I.: Enciclopedia statelor lumii, Ediţia a XV-a, Edit. Meronia, Bucureşti, 2018. Mărculeţ I.: Transpunerea datelor statistice în diagrame (cu privire specială asupra celor cu caracter geografic), Momente matematice, Nr. 3-4, Bucureşti, 2014. Mărculeţ I.: Geografia Europei. Caiet cu fişe de lucru pentru clasa a VI-a, Şcoala Gimnazială Discovery, ISBN 978-973-0-20681-4, Bucureşti, 2016. Mărculeţ I.: Geografia continentelor. Europa. Caiet pentru clasa a VI-a, Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”, ISBN 978-973-0-22194-7, Bucureşti, 2016. Mărculeţ I., Dumitrescu M.: Geografia continentelor extraeuropene. Caiet pentru clasa a VII-a, Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”, ISBN 978-973-0-20574-9, Bucureşti, 2015. Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina: Credincioşii catolici din Europa – repartiţia teritorială, Vestitorul, anul XIX, nr. 12 (212), Oradea, 2011. Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina: Repartiţia geografică a populaţiei catolice la sfârşitul secolului al XX-lea şi la începutul secolului al XXI-lea, Studii Slătinene, anul VI, vol. XI, nr. 2/2012, Edit. Hoffman, Slatina, 2012. Mărculeţ I., Mărculeţ V.: Trei tipuri de organizatoare grafice utilizate în lecțiile cu conținut demografic, Revista „Mediensis”, nr. VIII, Mediaş, 2017. Mândruţ O.: Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Corint, Bucureşti, f.a. Mândruţ O.: Atlas Geografic Şcolar, Edit. Corint, Bucureşti, 2008. Nedea Petronela-Sonia: Geografia economică mondială – note de curs, Edit. Universitară, Bucureşti, 2011. Neguţ S., Apostol Gabriela, Ielenicz M.: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2000. Neguț N., Ielenicz M., Bălteanu D., Neacşu M.-C., Bărbulescu Al.: Geografie. Manual pentru clasa a XI-a, Edit. Humanitas, București, 2007. Neguţ S., Ielenicz M., Apostol Gabriela: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2015. Popescu M.: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005. Posea Gr., Aur N.: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. All, Bucureşti, 2005. Surd V., Zotic V., Popa-Bota H., Erchedi Nicoleta: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Dacia, ClujNapoca, 2005. Tufescu V., Posea Gr., Cucu V., Velcea I., Mândruţ O.: Geografia economică şi a populaţiei. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990. Velcea I., Popescu Claudia, Nicolae I., Dumitru D.: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004. ***https://dexonline.ro/ ***https://www.google.ro/maps/… ***https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_%C8%9B%C4%83rilor_%C3%AEn_func%C8%9Bie_de_PIB-ul_ pe_cap_de_locuitor ***http://www.oecd.org/fr/dev/migration-d%C3%A9veloppement/migrations-sud-sud.htm IOAN MĂRCULEŢ



CĂTĂLINA MĂRCULEŢ

GEOGRAFIE UMANĂ Caiet pentru clasa a X-a ISBN 978-973-0-26639-9

Bucureşti – 2018 80 Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, ISBN 978-973-0-26639-9, București, 2018.