Geografia Continentelor [PDF]

Zitiervorschau

GEOGRAFIA CONTINENTELOR - CURS -

Lect. Univ. Dr. Marius LUNGU

ASIA Prezentare geografica fizica si umana Continentul Asia este denumit si continentul superlativelor intrucat detine primul loc pe Glob din mai multe puncte de vedere. In primul rand din punct de vedere al suprafetei, ocupamand aproximativ 44.000.000 km², ceea ce reprezinta aproximativ 8% din suprafata Pamantului si aproximativ ¼ din suprafata uscatului terestru. Acest continent detine suprematia in privinta populatiei, aproximativ 4 miliarde de locuitori, aproximativ 60% din populatia planetei. Acest continent se desfasoara din capul Celiuskin, din nordul Peninsulei Taimir, la aproximativ 79°14’ latitudine nordica, iar in sud este Insula Roti din arhipelagul indonezian, localizat la circa 11° latitudine sudica. In consecinta, in latime acest continent se desfasoara pe aproximativ 90°, reprezentand circa 9000 km. in longitudine ( E -> V ), acest continent se desfasoara de la Capul Baba, punct localizat la aproximativ 26° longitudine vestica, si Capul Dejnev, la aproximativ 169°40’ longitudine estica. In consecinta acest continent se desfasoara pe circa 149° longitudine, ceea ce reprezinta 10.000 km. aceasta extensiune deosebita se rasfrange asupra tuturor elementelor bio-pedogeografice, in cadrul acestui continent intalnindu-se toate tipurile de soluri, aproape toate tipurile de vegetatie si toate tipurile de relief. In partea de nord acest continent vine in contact cu Oceanul Arctic, in partea de nord-est vine in contact cu America de Nord, de care este separate de stramtoarea Bering, apoi in est cu Oceanul Pacific, in sud cu Oceanul Indian, in sud-vest cu Africa, de care este separata de Canalul Suez, Marea Rosie si Stramtoarea Bab El Mandem, in vest vine in contact cu Europa si Marea Mediteraneana, limita fiind de-a lungul Muntilor Ural, urmareste fluvial Ural, apoi tarmul nordic al Marii Caspice, versantul nordic al Muntilor Caucaz, tarmul estic si sudic al Marii Negre, stramtoarea Bosfor, Marea Marmara, stramtoarea Dardanele. In ceea ce priveste configuratia continentului se remarca caracterul continental predominant, blocul continental ocupand 75,1% din suprafata continentului, in proportie de 19,2% sistemul de peninsule, o suprafata mica este detinuta de sistemul de insule care ocupa aproximativ 6% din suprafata, cele mai multe insule fiind localizate in nord si in sud (arhipelagul indonezian, insula Sri Lanka).

TARMURILE ASIEI Din punct de vedere genetic aceste tarmuri sunt variate datorita donditiilor complexe care au dus la formarea lor.se pot separa urmatoarele sectoare:    

Tarmul nordic (Oceanul Arctic) Tarmul estic (Oceanul Pacific) Tarmul sudic (Oceanul Indian) Tarmul vestic (Marea Caspica, Marea Neagra)

Tarmul nordic este in mare parte un tarm jos, intens afectat de glaciatia cuaternara. Principalele tipuri sunt:   

Tarmuri cu fiorduri – in cea mai mare parte a Peninsulei Taimir Tarmuri cu estuare – de-o parte si de alta a Pensinsulei Taimir Tarmuri cu delte – delta fluviului Lena

Tarmul estic se desfasoara de la Capul Dejnev pana in sudul Indochinei, aici se intalnesc o varietate de tarmuri, atat tarmuri inalte cu faleze abrupte dar si tarmuri joase cu delte. Tarmul sudic este mult mai simplu in sensul ca sub raport morfohidrografic aici sunt prezente 3 mari peninsula: Pensinsula Indochina localizata intre Oceanul Pacific si Oceanul Indian, Pensinsula India (Hindustan) si Pensinsula Araba (Arabia) intre Golful Persic si Marea Rosie. In cadrul sectorului sudic se intalnesc mai multe tipuri morfologice: avem tarmuri inalte in dreptul Vietnamului, tarmuri cu delte in sudul Cambogiei, nordul Golfului Bengal, nordul Marii Arabia si nordul Golfului Persic. In afara de acestea se mai intalnesc si tarmuri joase cu canale (tarmuri cu watt) Tarmul vestic si sud-vestic se reduce la cateva portiuni restranse care apar la contactul uscatului Asiatic cu mediterana estica, Marea Egee, Marea Marmara, Manrea Neagra si Marea Caspica. In general este un tarm inalt, cu faleze abrupte, cum ar fi de-o parte si de alta a Pensinsulei Asia Mica sau in estul Mari Negre.

RELIEFUL ASIEI ETAPELE DE EVOLUTIE GEOLOGICA 1. Etapa precambriana – in aceasta etapa au luat nastere marile structure de platforma: platforma siberiana, platform din sudul Pensinsulei Coreea, structura indiana si platform araba. 2. Etapa paleozoica – in prima parte au avut loc cutarile caledonice care au dat nastere Podisului Kazahstan, nordul podisului Taimir si Muntilor Saiani. Cutarile hercinice ( paleozoicul superior ) au afectat partea central a Asiei dand nastere Muntilor Altai, Muntilor Tian Shan si Muntilor Verhoiansk din nord-estul Siberiei. 3. Era mezozoica – cutarile orogenetice au afectat ai alte zone din Asia, cum ar fi nord-estul Siberian, cea mai mare parte a pensinsulei Indochina, regiunea Amurului inferior. Etapa mezozoic-neozoic-inceputul cuaternarului – in aceasta etapa evolutiva au avut loc o serie de cutari alpine, desfasurate de la est la vest fie de la nord la sud. De la est la vest s-au format Muntii Taurus, Muntii Zagros, Muntii Karakorum, Muntii Himalaya, cordiliera Birmaneza, Insula Sumatera, Insula Java si Insula Noua Guinee. De la nord la sud s-au format insulele muntoase din pensinsula Kamceatka, sistemul muntuos din Japonia, din Taiwan si din Filipine.Formarea acestor unitati montane este pus ape seama deplasarii si coliziunii placilor tectonice, un rol important avandu-l placa euroasiatica, pacifica, indoaustraliana, araba filipineza.De asemenea, in aceasta etapa, s-au format si o serie de sisteme muntoase in cadrul sistemelor mai vechi, de exemplu Muntii Gatii de Vest, Muntii Gatii de Est, Muntii Libanului (muntii bloc), Muntii Antilibanului. 4. Etapa cuaternara  Perioada pleistocena  Perioada holocena Perioada pleistocena se evidentiaza printr-o racire generala a climei, aceasta devenind subpolara in cea mai mare parte. Pe acest font climatic cea mai mare parte a Asiei Centrale si de Nord a fost acoperita cu ghetari montani. Acestia au modelat relieful ducand la formarea unor microforme glaciare spectaculoase de tipul circurilor glaciare, vailor glaciare, morenelor, custurilor. In prezent se mai intalnesc ghetari in Muntii Himalaya, Muntii Tian Shan, Tibet dar si in Pamir, acolo unde se intalneste cel mai mare ghetar de pe Glob, ghetarul Fedchenko de 77 km lungime. Perioada holocena. In aceasta perioada clima a intrat intr-un process de incalzire rezultand topirea unei parti importante din ghetarul de calota, ceea cea avut ca si efect ridicarea nivelului Oceanului Planetar si definitivarea reliefului actual al continentului Asia. Privit in ansamblu relieful Asiei este foarte complex din punct de vedere structural si morfogenetic.

Spre deosebire de Europa unde predomina campiile, Asia este continentul podisurilor si dealurilor care reprezinta aproximativ 44,6% din suprafata totala. Muntii detin paduri importante, de 29,2%, in timp ce unitatile de tipul campiilor ocupa doar 26,2%. Din punct de vedere hipsometric relieful Asiei reprezinta celemai mari contraste de pe Glob, altitudinea maxima fiind de 8848m in Varful Everest, in timp ce altitudinea minima este de -394m in depresiunea Marii Moarte. Altitudinea medie a continentului este de 960m ceea ce reprezinta o valoare de 3 ori mai mare decat altitudinea medie a continentului Europa. Cea mai mare parte in care predomina altitudinile mici cuprinse intre 0 si 900m este situate in nod-vestul continentului, acolo unde se evidentiaza doua mari unitati de campie – Campia Siberiei de vest si Campia Turanului. Cea mai masiva parte a continentului Asia in care predomina altitudinile mai mari de 1000m este localizata de-o parte si de alta a punctului de intretaiere a paralelei de 40° cu meridianul de 90° longitudine estica. Cea mai fragmentata parte o reprezinta relieful fatadei oceanice dintre Kamceatka si Sumatera, acolo unde apar si cele mai multe golfuri, peninsula si insule. Cea mai inalta parte o reprezinta Tibetul care este flancat de sisteme montane predominante, cu altitudini ce depasesc altitudini de 7.800m. Cea mai coborata parte a uscatului este localizata in depresiunea Marii Moarte de pe teritoriul Republicii populare Chineze, cu valori de -384m pana la -134m. Aceste contraste hipsometrice indica in primul rand evenimente tectonice deosebite care au afectat relieful Asiei, evenimente care au avut o intensitate si o frecventa mai mare incepand din Cliocen (Paleozoic) si pana la inceputul Cuaternarului. Avand in vedere datele morfologice si geologice a fost intocmita schita geologica a Asiei care cuprinde in prezent 3 (trei) mari unitati si anume: 1 unitatea de platforma – aceasta este reprezentata de campii, podisuri, dar si de munti dezvoltati pe o structura veche de varsta precambriana. Principalele unitati de relief care intra in componenta acestei prime structuri sunt, in primul rand Campia Turanului, localizata de o parte si de alta a lacului Aral. Tot aici intra Campia Siberiei de Vest, una dintre cele mai mari unitati de campie de pe Glob, de asemenea Podisul Siberiei Centrale la care se adauga o serie de campii, podisuri si munti din Peninsula Arabiei, din Peninsula India sau Hindustan. Tot in cadrul acestei unitati de platform intra si Marea Campie Chineza, Muntii In Shan, Muntii Pen Lun dar si Muntii Coreei. Din aceasta prima unitate de platform fac parte de asemenea si colinele dar si Muntii Chinei de Sud, acestea

reprezentand arii de cutare veche, de varsta Paleozoic inferioara care a suferit in Mezozoic importante dislocatii ca urmare a cutarilor orogenetice alpine. 2 unitatea de orogen, numita si unitatea de geosinclinal – aceasta unitate se dezvolta pe doua directii principale, o prima directive de la Vest la Est. specifica geosinclinalului alpin, si de la Nord la Sud 3 unitatea orogenului reactivat in faza neotectonica – in aceasta unitate structurala intra cea mai mare parte a Asiei Centrale Inalte, care a suferit ample miscari de cutare in era Paleozoica, atat in faza Caledoniana dar si in faza Hercinica dupa care a intrat sub influenta agentilor modelatori externi drept pt care a fost intens peneplenizata intr-un timp indelungat pana in perioada Pliogena. Datorita intenselor miscari vertical a sistemelor de fracture cu directii variate s-au format sutructurile faliate de tipul horsturilor si a grabenelor. In felul acesta s-au format muntii-bloc si depresiunile intramontane din Asia Centrala. Tot in aceste miscari au fost antrenate si structurile mai vechi de varsta precambriana si baicaliana asa cum ar fi, de exemplu, structura veche din jurul Lacului Baikal. Aceste faze de cutare au dus la formarea Muntilor Altai, Muntilor Stanavoi, Muntilor Iaplavoi, dar si a unor depresiuni de mari dimensiuni, asa cum ar fi de exemplu depresiunea Gobi, depresiunea Manciuria sau depresiunea Zeia. Avand in vedere toate aspectele morfostructurale se poate concluziona faptul ca Asia este continental cel mai complex din punct de vedere morfologic, pe teritoriul sau intalnindu-se atat unitati foarte vechi, de varsta precambriana dar si unitati mai noi de varsta cuaternara sau postcuaternara.

PARTICULARITATILE CLIMATICE

Clima continentului Asia este influentata in pare parte de urmatorii factori:  

Desfasurarea latitudinala, pe aproape 90* a continentului, care face posibila prezenta in cuprinsul sau a tuturor tipurilor climatice Configuratia masiva si dimensiunile mari ale continentului dar si principalele particularitati orografice. Prezenta lanturilor muntoase inalte, in special a Muntilor Himalaya, care separa centrul de marginea sudica si sud-estica, opreste influenta oceanica si contribuie la formarea in interiorul continentului a unor conditii climatice deosebite, evidentiate printr-un grad ridicat de continentalism. Acesta grad se reflecta, in primul rand, in aplitudini termice foarte mari, de peste 50*- 60*C, dar si precipitatii deosebit de scazute, in general 400-500 mm/an. De asemenea, un rol important revine dinamicii atmosferice, respectiv centrilor barici de maxima si minima presiune atmosferica. Iarna, de exemplu, pe fondul racirii uscatului, in centrul continentului asiatic se formeaza cea mai vasta arie anticiclonala de pe Glob, numita Anticiclonul mongolo-siberian, sau anticiclonul central-asiatic. Acest anticiclon este responsabil de directionarea curentlor aerieni spre Est si Sud, formandu-se astfel musonul continental. Vara, in schimb, incalzirea deosebita a uscatului duce la formarea unei vaste arii ciclonale, cunoscuta si sub numele de ciclonul sudasiatic, in zona Indului. Aceasta arie ciclonala determina deplasarea curentilor aerieni in sens invers, dinspre ocean spre continent, formandu-se astfel musonul oceanic numit si musonul de vara. Alti centri barici care influenteaza clima Asiei sunt anticiclonul Mauritius, din sudul Oceanului Indian, anticiclonul Sudpacific dar si minima Aleutinelor care se formeaza in bazinul nordic al Oceanului Pacific.

Regimul termic este legat de radiatia solara, de repartitia presiunii atmosferice, de asemenea de relief dar si de miscarea revolutie a Pamantului. In luna Ianuarie cea mai mare parte a Asiei, mai mult de 2/3, prezinta temperaturi negative datorita masivitatii continentului. Cele mai mici valori termice se inregistreaza in NE Siberiei, de aprox -30* C datorita inversiunilor termice care se produc in mod frecvent in depresiunile intramontane din aceasta zona. In luna Iulie, pe fondul gradului ridicat de continentalism, temperaturile sunt mari, singurele zone cu temperaturi mai mici de -10*C sunt localizate in extremitatea N a continentului datorita unghiului mic de incidenta a razelor solare cu suprafata terestra dar si a patrunderii aerului mai rece dinspre latitudini mai mari. In aceasta luna, cele mai mari valori termice se inregistreaza in SV si S cu peste 30*C, asa cum ar fi de exemplu litoralul sudic si estic al Peninsulei Arabia, Mesopotamia si respectiv Campia Indului si Desertul Tar din NV Indiei si de pe teritoriul Pakistanului.

In ceea ce priveste repartitia cantitatii de precipitatii, cea mai mare cantitate revine partii de S si SE, cu peste 1000 mm/an, incepand din Peninsulei India si pana in Estul Marii Campii Chineze.

Cantitati deosebite de precipitatii atmosferice se inregistreaza in zona ecuatoriala a Asiei, aici intra Sudul Peninsulei Indochina, arhipelagul Indonezian, arhipelagul Malaez dar si o mare parte a Arhipelagului Filipinez. AIci media pluviometrica depaseste 3000 mm/an. Cantitati exceprionale de pecipitatii atmosferice se inreg in NE Indiei, pe versantul sudic al Muntilor Himalaya, mai exact inregiunea Assam, acolo unde media pluviometrica inregistreaza 11.000 mm/an datorita, pe de-o partea a ascensiunii fortate a aerului umed iar pe de alta parte dat antrenatri ciclonilor tropicali din Golful Bengal de catre musonul oceanic de vara. La polul opus stau zonele desertice din SV, din Pen Arabia, din Iran,din NV Indiei dar si din zonele deertice central-asiatice, din Tibet sau din Gobi, cu medii pluviometrice mai mici de 200-250 mm/an. De asemenea regiuni deficitare in precipitatii se intalnesc si in partea de V a continentului, in zona Lacului Aral si a Marii Caspice, cu medi pluiometrice mai mici de 250 mm/an. Asia de Nord secaracterizeaza in general prin valori moderate de precipitatii, cantitatile medii fiind cuprinse intre 300 si 500 mm/an iar Asia de Est prin valori mai mari, cuprinse intre 800 si 1200 mm/an. Privita in ansamblu Asia prezinta 4 mari diviziuni climatice, si anume: 1 asia musonica: aceatsa cuprinde latura S, SE si E, incepand din Peninsula India si pana in Peninsula Camtcheatka, din extremitatea NE. Acesta diviziune climatica prezinta, la randul sau, 2 subdiviziuni respective o subdiviziunea tropical, pe latura de S, in Pen India si Indochina si o subdiviziuni temperate, pe lat E. 2 asia desertica: aceasta diviziune se intalneste pe lat V si in zonele interioara, care incep de la tarmurile Mari Rosie si pana la Marea Caspica, Marea Aral si desetrul Gobi 3. asia nordica – acesta subdiviziune atinge regiunile polare, cu ierni lungi si aspre. Aici se intalneste si polul frigului din emisfera nordica, in regiunea Oimeakon

4. asia mediteraneana – acesta diviziune este reprezentata printr-o fasie ingusta pe tarmul E si NE al Marii Mediterane, respectiv tarmul Levantului dar si tarmul S si V al Pen Asia Mica. Acesta diviz climatica se evidentiaza printr-o nuanta mai moderata atat din punct de vedere termic dar si pluviometric, in general aici iernile sunt blande si ploioase iar verile sunt deosebit de calde si secetoase.

MARILE REGIUNI CLIMATICE ALE ASIEI

Principalele regiuni climatice sunt: 1. Clima polara si subpolara- aceasta este intalinita in insulele din Oceanul Arctic dar si litoralul nordic al continentului. Acest climat se caracterizeaza in primul rand prin temperaturi medii anuale cuprinse intre 0 si 3*C, ierni deosebit de geroase si veri racoroase cu temperaturi ce rareori depasesc 10*C. Precipitatiile medii anuale insumeaza 400-450 mm/an. 2. Clima temperat-continentala – ocupa cea mai mare suprafata din Asia Centrala si centralnordica. Aceasta este influentata in mod evident de masivitate, drept pentru care amplititudinile termice sunt evidente, de pste 40 chiar 60*C, iar precipitatiile atmosferice sunt mici, cuprinse intre 200-500 mm/an. 3. Clima musonica cu ierni aspre – aceasta mai este cunoscuta si sub numele de clima temperatmusonica. Aceasta ce caracterizeaza prin circulatia sezoniera a aerului, vara dinspre Oceanul Pacific, respectiv dinspre anticiclonul sudPacific spre minima central-asiatica. Aceasta circulatie determina cantitati mari de precipitatii in arhipelagul Nipon, in Marea Campie Chineaza, in Peninsula Coreea, in Peninsula Kamtcheatka, dar si pe tot litoralul NE al continentului Asia. Iarna in schimb aerul circula in sens invers dinspre anticiclonul mongolosiberian catre minima aleutinelor. Datorita acestei circulatii, pe litoralul E al Asiei, temperaturile sunt deosebit de scazute la Vladivostok, temperatura medie a lunii Ianuarie este de -12*C. De asemenea traversarea Marii Japoniei de catre acest current de aer determina umezirea musonului continentalceea ce determina la randul sau ninsori abundente in N insulei, in insula Hokaido. 4. Regiunea subtropicala umedia cu caracter musonic – aceasta se intalneste in cea mai mare parte a Regiunii Populare Chineze. Este o clima umeda cu precipitatii medii, de peste 800 mm/an. 5. Clima subtropicala de tip mediteranean – acest tip de clima se intalneste in extremitatea V a continentului, pe litoralul Levantului si zona litorala a Peninsulei Asia Mica. Se caracterizeaza prin doua anotimpuri pluviometrice: un anotimp secetos, respective vara, si un anotimp ploios, iarna. De asemenea acest climat se evidentiaza prin temperaturi medii anuale cuprinse intre 15 si 20*C. 6. Regiunea desertica – regiune ce ocupa partea de SV si partea centrala a continentului. Aceasta regiune climatica se evidentiaza printr-un mare deficit pluviometric, mediile medii anuale fiind mai mici de 200 mm/an. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse intre 25 si 35*C insa individualitatea termica este data de aplitudinile termice diurne foarte mari, ce pot depasi 50*C.

7. Regiunea tropical musonica – regiune ce ocupa areale extinse din S si SE continentului, respectiv din Peninsula India, Insula Sri Lanka si respective cea mai mare parte a Peninsulei

Indochina. Se evidentiaza prin contraste pluviometrice foarte mari, verile sunt deosebit de ploioase atunci cand actioneaza musonul de vara (oceanic) si cantitati mici de precipitatii iarna cand actioneaza musonul continental. Dpdv termic mediile sunt cuprinse intre 28 si 33*C iar amplitudinile termice medii anuale sunt relative mici de aprox 5-7*C. 8. Regiunea ecuatoriala – ocupa in mare parte zona insulara din SE Asiei. Aceata se caracterizeaza printr-o mare uniformitate termica, amplitudinile termice fiind foarte mici, de 12*C, si precipitatii bogate de peste 3000 mm/an, precipitatii care sunt uniform repartizate atat in timp dar si in spatiu. 9. Regiunea climatica a muntilor inalti – aceasta regiune este intalnita in lantul muntilor Himalaya, Caracorum, Tibet, in Pamir, Muntiit Tian Shan. Se caracterizeaza in primul rand prin scaderea temperaturii o data cu altitudinea si cresterea cantitatii de precipitate. AIci, la peste 3000-5000 m altitudine, este domentiul ghetarilor montani care ocupa suprafete vaste in spatiile montane din Asia de Sud.

HIDROGRAFIA ASIEI

Hidrografia Asiei este dependenta de relief, de clima dar si de desfasurarea latitudinala si longitudinala a continentului. Se remarca in mod deosebit un contrast evident intre regiunile centrale caracterizate prin areism si endoreism, in general cu rauri mici si intermitente si regiunile marginale cu numeroase rauri mari care se varsa in oceanele invecinate. Dintre acestea, 12 au lungimi de peste 2000 km si bazine hidrografice de peste 450.000 km2. In aceasta categorie intra marile fluvii siberiene Obi, Ienisei, Lena care se varsa in Oceanul Arctic dar si Yantzu, Huang He si Mekong care se varsa in Oceanul Pacific dar si Gange, Brahmaputra, Indus, Tibru si Eufrat care se varsa in Oceanul Indian respectiv Golful Persic. Tinand cont de pozitia raurilor in raport cu relieful se pot evidentia mai multe unitati hidrografice mari si anume: 1. Asia centrala: este caracterizata prin rauri intermitente dar si prin prezenta unor rauri cu debite bogate, cu regim nivoglaciar, cum ar fi fluviile Amu Daria si Sr Daria care se varsa in Lacul Aral din Asia de Vest. Aceasta este zona hidrografica endoreica care in prezent se afla in curs de regresiune datorita luptei pe care o dau raurile din exterior pentru captarea apelor din unele depresiuni, asa cum ar fi de exemplu unii afluenti ai fluviului Enisei care au drenat regiunea Lacului Baikal, 2. Asia nordica – aici se intalnesc marile fluvii siberiene Obi, Enisei si Lena, cu regim pluvionival si glaciar, acestea ramanand inghetate timp de aproximativ 8 luni pe an 3. Asia estica temperat-musonica – este reprezentata prin marile fluvii Amur si Huang He. Acestea se caract prin fenomen de inghet in anotimpul de iarna dar si prin debite deosebit de bogate in anotimpul de vara. 4. Asia musonica subtropicala si tropicala – in aceasta categorie intra marile fluvii din Asia de V si SV, caracterizate prin cresteri bruste de nivel de debit in anotimp de vara, cresteri care genereaza indundatii din zonele joase, asa cum se intampla in mod frecvent in Blagladesh, in regiunea Brahmaputra, acolo unde frecventa inundatiilor este anuala. Iarna, in schimb, pe fondul precipit mai scazute, debitele acestor fluvii scad foarte mult. 5. Asia ecuatoriala – aceasta regiune hidrografica este reprezentata de o serie de rauri scurte dar cu debite mari ca urmare a ploilor abundente. Astfel de rauri sunt localizate in Peninsula Malaka, din S Indochinei dar si in insulele din Asia de SE. O alta regiune este reprezentata de orientul apropiat. Aceasta cuprinde regiuni exoreice ce apartin Marii Negre si respectiv Marii Mediterane caracterizate printr-un regim mediteranean cu caracter torential.

6. Peninsula Arabia – aceasta este o regiune endoreica, singurele cursuri permanente de suprafata fiind reprezentate de Tigru si Eufrat care strabat Campia Mesopotamiei.

Principalele lacuri ale Asiei sunt impartite in 2 mari categorii: lacuri naturale, predominante, in proportie de aproape de 70%, si lacuri antropice. Cele mai mari lacuri sunt Marea Caspica 371.000 km2, de asemenea Lacul Aral cu aproape 66.458 km2 si respectiv Lacul Baikal, cu aprox 31.500 km2. Cele mai importante lacuri naturale sunt lacurile tectonice a caror depresiune s-a format prin scufundare tectonica, de exemplu Lacul Taimir, Marea Caspica, Lacul Aral, Lacul Balhas, lacurile din peninsula Asia Mica dar si Lacul Baikal din Asia Central Sudica, fiind cel mai adanc lac cu 1620 m adancime. In categoria lacurilor naturale intra si lacurile glaciare din zona muntoasa a Asiei de Sud, un exemplu fiind Lacul Horpa-Tso. O alta categorie este reprezentata de Lacul Sevan, Lacul Mahu, Lacul Tazava, Lacul Shikotsu, Lacul Taa, Lacul Kurilsk in Kamtchatka, dar si lacul Toba. O alta categorie este reprezentata de limanele fluviatile, acestea fiind localizate in zonele de campie din Asia de S si SE, cel mai mare fiind lacul Tonle Sap in Cambogia. O alta categorie este reprezentata de lagune: Lacul Kara-Bogaz din E Marii Caspice. Lacurile antropice au fost amenajate cu precadere in scop hidroenergetic, cele mai mari fiind Lacul Obi, Lacul Bratslk, Lacul Viriuisk, Lacul Irtis, Lacul Sanmen in Marea Campie Chineza, Lacul 3 Defilee.

SOLURILE ASIEI

Solurile Asiei sunt dependente atat de clima, de substratul geologic dar si de invelisul de vegetatie. In cea mai mare parte, in cuprinsul Asiei, se disting 3 mari domenii pedologice, este vorba despre: 1. Asia de Nord si de Est – in aceasta parte predomina podzolurile si in general solurile acide, caracterizate printr-un grad foarte scazut de fertilitate. In categoria acestora intra mai multe zone si subzone, in functie de gradul de podzolire dar si in functie de asocierea su solurile de mlastini si turbarii. Podzolul tipic este specific in special padurilor de conifere, respective taigalei siberiene la care se adauga soluri de tundra poligonale in extremitatea nordica dar si soluri de silvotundra in sudul peninsulei Taimir si pensinsula Camceatka. 2. Asia de Sud si Sud-Est – reprezinta domeniul solurilor rosii, a crasnoziomurilor, jeltoziomurilor si lateritelor, soluri rezultate in urma proceselor de oxidare. Aceste soluri sunt intalnite pe toata latura sudica a Asiei, incepand din pensinula India si pana in pensinsula Coreea. Alaturi de aceste soluri rosiatice bogate in oxizi de fier si aluminiu se intalnesc si soluri de mangrove, soluri negre de savane tropicale aride, iar in zonele mai inalte si soluri brune de padure. 3. Asia Centrala si Vestica – reprezinta domeniul stepic, semidesertic si desertic, acolo unde predomina pe de-o parte soluri nisipoase si pietroase, cu un grad scazut de fertiliitate dar si soluri molice respective cernoziomuri, cernoziomuri castanii de stepe uscate, soloneturi si solonceacuri. Principalele tipuri de soluri din cuprinsul continentului Asia sunt: 1. Solurile de tundra – soluri poligonale, scheletice, sarace in substante nutritive. Se intalnesc pe latura nordica a continentului, incepand din pensinsula Iamal si pana in N pen Camceatka 2. Solurile podzolice – aceste soluri ocupa suprafete mari din partea central-nordica a continentului, cu precadere in Siberia, in zona taigalei, in padurea de conifere. 3. Solurile brune si cenusii specific padurilor de foioase - Aceste soluri se intalnesc in Asia de Vest, cu precadere in Marea Campie Chineza, in Manciuria ( NE Chinei), in pen Coreea dar si in extremitatea SE a Federatiei Ruse. 4. Soluri roscate specific padurilor xerofile sau vegetatiei de tufisuri - aceste soluri se intalnesc cu precadere in partea de V si SV a continentului, cea mai mare extensiune avand-o in zona litorala mediteraneana a Levantuluisi respective partea de V a pen Asia Mica. 5. Cernoziomurile de stepa si silvostepa – aceste soluri au un grad ridicat de fertilitate, ele fiind intalnite in V continentului, in N camnpiei Turanului,in Kazakstan dar sip e o fasie ingusta din partea de NE a Chinei. 6. Solurile castanii specifice stepelor uscate – se intalnesc in Asia de V, in N campiei Turanului dar si in cea mai mare parte a SE Federatiei Ruse, Mongoliei si partii de N a R.P. Chineze. 7. Solurile brune, brun-roscate si seroziomurile de pustiu – aceste soluri au un grad scazut de fertilitate, ele fiind intalnite in cea mai mare parte a Asiei de SV, in Pen Arabia, in Iran, in NV Indiei, dar si zonele depresionare joase in Asia Centrala. 8. Solurile negre de savana arida – aceste soluri sunt specifice zonelor tropicale din Asia de Sud, ele avand o mare extensiune cu precadere in interiorul Pen India, in podisul Decan.

9. Solurile brun-roscate de savana – sunt soluri intalnite cu precadere in pen India, dar si cea mai mare parte a pen Indochina. 10. Soluri lateritice specifice padurilor tropicale si subtropicale umede – acestea sunt soluri rosii si galbene cu grad ridicat de fertilitate. Ele se intalnesc cu precadere in zona subtropicala a Chinei, Vietnam, S pen Indochina, V pen India, S insulei Sri Lanka dar si cea mai mare parte a sectorului insular din Asia de SE. 11. Solurile montane de tundra – aceste sluri se intalnesc in sectoarele montane ale Asiei Centrale si de NE. 12. Spodosoluri si leptosoluri – acestea sunt specifice zonei alpine, au un grad f scazut de fertilitate, ele sunt raspandite in zona montana inalta a Asiei de Sud, in muntii Caracorum, Pamir sau Tibet. 13. Solurile de stepa alipna - specifice pod Tinet 14. Solurile montane de pustiu – pod Tibet si pod. Pamir 15. Aluvisolurile si protosolurile aluviale – intalnite in luncile marilor fluvii dar si in marile campii, de ex in campia Mesopotamiei, in sectorul Indogangetic, in campia Mekongului dar si in luncile marilor fluvii Yan Tz si Huang He. 16. Solurile nisipoase – intalnite in zonele deserticecu mare deficit pluviometric, de ex. In pen Arabia in partea central si de sud, in depresiunile interioare ale Asiei aflate sub nivelul marii de ex Depresiuna Turfan.

VEGETATIA ASIEI

Vegetatia asiei este dependenta de zonalitatea climatica, pedologica, de relief dar si de marea extensiunea latidudinala si longitudinala. In general vegetatia Asiei se caract prin zonalitate si diversitate. Avand in vedere marea extensiune latitudinala, in cuprinsul Asiei se intalnesc toate tipurile si subtipurile de vegetatie. Partea de Vest a continentului, in care au existat conditii favorabile pt dezvoltarea vegetatiei s-a caracterizat si se caracterizeaza printr-o mare diversitate fitogeografica. Datorita influentei musonice ea a constituit de-a lungul timpului o zona de schimburi permanente intre speciile din N si S continentului. Desfasurarea zonala a vegetatiei este perturbata in anumite locuri de conditiile de clima si relief, fapt ce este demonstrat prin prezenta a doua fasii marginale de paduri, una nordica si alta sudica, in contrast cu interiorul Asiei, interior care este lipsit de vegetatie lemnoasa datorita gradului ridicat de continentalism. Vegetatia naturala este aproape neschimbata in padurile ecuatoriale si foarte multa influentata de presiunea antropica in zona marilor civilizatii, aoclo unde s-au intalnit si se intalnesc cele mai mari densitati ale populatiei, asa cum ar fi Campia Mesopotamiei, Campia Indogangetica sau Marea Campie Chineza. Aceste zone se caract in prezent prin cele mai mari densitati ale populatiei de pe Glog, cu medii care depasesc pe alocuri 1500-2000 loc/km2. Principalele asociatii vegetale intalnite in cuprinsul Asiei sunt:          



Tundra – este o asociatie vegetala formata din graminee de talie mica si arbusiti pitici. Este o asociatie intalnita in N continentului Taigaua sau padurea de conifere – aceasta asociatie ocupa toata partea central-nordica a continentului, ea fiind cea mai mare unitate forestiera a Terrei. Padurea temperate de amestec foioase si conifere – aceasta asociatie se intalneste cu precadere in Asia de NV, ocupand cele mai mari suprafete in lantul muntilor Ural. Padurile temperate de foioase – ceatsa asociatie ocupa suprafete mici, ea fiind intalnita in partea central a Pen Asia Mica dar si anumite sectoare restranse a Asiei de V, cu precadere in N arhipelagului Japoniei, Pen Coreea dar si in NE Chinei in Manciuria. Padurile subtropicale uscate supevirescente – ele se intalnesc c precadere in Asia de S si SV, in zona de contact a savanelor cu stepele uscate. Padurile subtropicale umede supevirescente – acestea se intalnesc in Asia de E, mai exact in SE Marii Campii Chineze. Savana – se int in Asia de S si SE, in special in interiorul pen India in pod Decan, dar si in regiunile interioare ale Pen Indochina. Padurile tropicale umede supevirescente – acestea sunt intalnite in zonele cu umiditate mare din Asia de S si SE, in special in V Pen India, in V pen Indochina, in S Indochinei dar si in sectorul insular din Asia de SE. Vegetatia mediteraneana – este intalnita in zona climatica subtopicala din Asia de SV, mai exact inzona Levantului dar si litoralul S si V a pen Asia Mica. Stepa si silvostepa – sunt sociatii vegetale formate din graminee de talie mica, tufisuri isolate de maces si porumbar dar si palcuri de padure formate din specii xerofile. Acestea ocupa suprafete mari in Asia de V, incepand din N campiei Turanului si pana in E pod Kazakstan dar sip e o fasie ingusta incepand de la fluvial Obi pana in N ped Coreea. Vegetatia de desert si semidesert – este intalnite in sect cu ariditate extrema, in pen Arabia, in cea mai mare parte a Iranului, Pakistanului, NV Indiei, Gobi, Mongolia dar si depresiunile interioare joase ale Asiei Centrale.

Asia central, asia de S si SE, Asia de Nord, Asia de Est, Asia de Vest si SV Asia centrala cuprinde doua mari subregiuni: Asia central joasa, cunoscuta sisub numele de Asia Turano-kazaha si Asia Centrala inalta, adica Asia Tamirotibetana, himalayana, Gobica dar sis i Tian Shano-baikaliana. Asia centrala joasa se desfasoara de la marea Caspica in V pana la lacul Balhas in V intre muntii Copedag in S si pana la izvoarele raului Isim in partea de N. aceasta subregiune se caract printr-o serie de aspecte, si anume predominarea altitude mici reprezentate de campiile joase, cu alt medii cuprinse intre 0 si 300m si cu unele portiuni aflate sub nivelul marii, asa cum ar fi sectoarele litorale ale marii Caspice. De asemenea aceasta subregiune se caract printr-o serie de depress interioare inchise in cadrul carora s-au format lacuri ( lacul Aral ), prin prezenta unor campii si podisuri vechi, joase, peneplenizate, cu altitudini meidi cuprinse intre 200 si 1500m. de asemenea se mai evid prin prezenta deserurilor si semidesetrutilor de tip Asiatic, printr-o scurgere de tip endoreic ( subterana ), scurgere care este organizata in 3 mari bazine hidrografice de receptie, acesta fiind cele 3 mari lacuri tectonice Lacul Balhas, Lacul Aral si Marea Caspica. Avand in vedere toate conditiile fizico-geografice, in cuprinsul asiei central joase se pot individualiza doua mari regiuni si anume: 1. Pod Kazakstan si pod Mugodjar – in cadrul acestei regiuni predomina stepa, silvostepa si semidesertul intrucat cond climatice sunt deficitare in precipitatii atmosferice. Aceasta regiune preprez un prag morfologic al Asiei central joase, avand inalt maxima de 1137m in muntii Ulutau in cadrul pod Mugodjar si 1560m in muntii Kizirai in cadrulpod Kazakstan. D.p.d.v. geologic cele doua pod sunt formate dintr-un complex de roci cristaline si sedimentare, intre care predomina gresiile, conglomeratele, nisipurile, pietrisurile, argilele si magnele. Pod Mugodjar este situate intre prelungirea muntilor Ural si depresiunea Turgai, cu alt medi cuprinse intre 200 si 250m. Pod Kazakstan rep partea cea mai inalta a Asiei central joase, in care sunt intalniti muntii Kazakstan si muntii Kizirai. In subsolul acesor podisuri se intalnesc importante zacaminte de hidrocarburi cu precadere petrol si carbuni superiori, in special hiula. 2. Campia Turanului – reprezinta o depresiune joasa, presarata din loc in loc cu masive deloroase dar si cu o serie de depresiuni joase, aflate sub nivelul oceanic, asa cum ar fi depresiunea Ural din partea centrala. D.p.d.v. altitudinal campia Turanului este o capie joasa, cu alt intre 0 si 300m. sub aspect geologie in cuprinsul ei se int depozite cuaternare in special depozite leossoid si nisipoase la care se adauga formatiuni mai vechi, mezozoice si neozoice si chiar paleozoice in sectoarele muntoase si deluroase. D.p.d.v. climatic aici nuanta dominant este cea semidesertica, evid printr-un mare deficit pluviometric, media multianuala de precipit atmosf fiind mai mica de 300mm/an. Avand in vedere substratul nisipos si loessoid dar si cant mica de precipit atmosf reteaua hidrografica are o densitatae mica, aici predominand scurgerea subterana. Singurele cursuri permanente strabat SE campiei, este vb despre fluviile Amudaria si Sirdaria, fluvii ce se varsa in lacul Aral. Un sector aparte al campiei Turanului este reprez de campia Aralului, aceasta este defapt o zona de ses, situate in E si N lacului Aral pana la latitudinea localitatii Aralsk. Sub aspect geologic este formata din depozitele cele mai noi de varsta holocena, acestea fiind reprez in special de nisipuri.

Asia centrala inalta. Din cuprinsul acesteia, partea cea mai reprezentativa este sectorul Pamir, Tibet si respective Himalaya. Aceasta parte s-a conturat in S continentulu, acolo unde a avut loc o coliziune intre placa Indiana si macroplaca Euroasiatica. Aceasta parte numita si Asia central Inalta are inaltimi medii de peste 1500m, avand de asemenea circa 35% din suprafata localizata la altitudini mai mari de 4000m. suprafata totala a Asiei Centrale Inalte reprezinta aproximativ 2 milioane de km2, avand forma unui imens triunghi, avand baza de aproximativ 3500 km in partea de S iar varful in sectorul N al Mt Caracorul in partea de N. principalele diviziuni componente sunt: 1. Pod Pamir – supranumit si acoperisul lumii acest podis rep cel mai mare nod orohidrografic din cuprinsul Asiei. In acelasi timp rep zi partea cea mia nordica a sect alpin Asiatic, fiind localizat intre depresiunea Caspica in V, Taklamakan in E. acest podis a rezultat in urma miscarilor orogenetice alpine, miscari ce s-au derulat in mezozoic si pana la inceputul cuaternalului. D.p.d.v. altitudinal inaltimile medi depasesc 4500m, atingand un maxim de 7546m in masivul Kungul. Muntii Caracorum – acestia sunt situati la S de Pamir si aprtin aceluiasi system ectonic alpinohimalayan. D.p.d.v. geologic sunt constituiti din roci cristaline predominant sisturi cristaline si respective micasisturi iar inaltimile depasesc 7500m, anumite puncte chiar 8500m,asa cum ar fi varful K2, cel mai inalt din mt Caracorul, de 8611m. 2. Muntii Himalaya reprezinta un compex muntuos situat in partea S a Asiei central inalte, fiind desfasurat pe o lungime de aprox 2600 km. Muntii Himalaya se impugn in pr rand printr-un nr mare de varfuri ce depasesc 7000 m, peste 30 de varfuri dar si prin 13 varfuri care depasesc 8000m. Din aceasta cauza mt Himalaya rep cel mai grandiose lant muntuos al terrei. Unul dintre cele 13 varfuri este muntel Everest ( Chomolugma ) 8848m, cel mai inalt varf al Terrei. D.p.d.v. geologic mt Himalaya fac parte din geosinclinalul alpinohimalayan care a trecut prin 3 faze orogenetice principale, este vb despre faza oligocena, faza miocena si faza cuaternara. In ultima faza orogenetica a avut loc miscarea de cutare a zonei prehimalayene unde se afla si culmea SIwalic, dar si ridicarea de ansamblu a intregului edificiu muntuos. Acest lant prezinta o orientare general ape directia V-E, un rol important in aceasta orientare avandu-l cele doua mari blocuri tectonice: scutul Indian si scutul Tibetan. Muntii Himalaya sunt constituiti din roci variate ca si geneza incepand cu rocile metamorfice si eruptive, in special granitele dar si rocile sedimentarede diferite varste in special gresi. D.p.d.v. morfologic si orographic in cuprinsul lantului Himalayan se disting mai mult masive si culmi muntuoase, separate intre ele printr-o serie de vai transversal, vai longitudinale dar si din depresiuni intramontane deosebit de adanci in care au aparut asezari umane. Lantul Himalayan reprezinta un character asimetric, in sensul ca versantul sudic este un versant abrupt iar versntul nordic este un versant mai domol si mai prelung. In afara lantului muntuos Siwalic, pe latura sudica apar si alte sectoare muntoase cum ar fi Himalaya Mica, cu inaltimi de 3500-5000m si Himalaya Mare, cu inaltimi ce depasesc 7000-8000m. Himalaya Mare are forma unei creste alpine relativ inguste din care se ridica cele mai inalte varfuri ale planetei inclusive varful Everest. Intre Himalaya Mica si Himalaya Mare se intalnesc o serie de depresiuni intramontane joase de mari dimensiuni, de ex dep Kashmirului in partea de V cu inalt medie de 1600. Lantul Himalayan , prin inaltimea mare pe care o are actioneaza ca o veritabila bariera orografica in calea circulatiei musonice si drept urmare se contureaza un contrast climatic in special pluviometric intre verstantul sudic deosebit de umed, cu medii

pluviometrice de peste 5000 chiar 11000 mm/an si versantul nordic, Tibetan, cu medii pluviometrice mai mici de 200 mm/an.

CONTINENTUL AMERICA

America este localizata in emisfera vestica avand o orientare longitudinala, despartind Oceanul Atlantic de Oc Pacific. De asemenea America este cont cu cea mai matre desfasurare latitudinala, aproape 140° ceea ce rep circa 15.500 km de la Capul Morris Jesup aflat la aprox 83°38’ lat N din nordul ins Groenlanda si pana la capul Horn localizat in sudul Tarii de Foc la aprox 55°59’ lat S. In longitudine acest cont se desf pe aprox 124° ceea ce rep circa 8000 km incepand de la 70°30’ lat Nsi pana la 53°54’ lat S. Cont America este rep. prin doua mari mase continentale, una orientat spre V respective America de Nord si alta orientate spre V respective America de Sud. Punctele extreme longitudinale sunt localizate la aprox 133° ceea ce rep circa 14800 km. AMERICA DE NORD -

-

Ocupa o masa de aprox 21,2 mil km2 ceea ce rep. aprox 15,7% din suprafata uscatului planetar. AMERICA DE SUD Ocupa aprox 17,7 mil. Km2 ceea ce rep aprox 13,2% din suprafata uscatului planetar

Cele doua mari mase continentale sunt legate printr-un istm dublat de un sir de insule care ocupa in total aprox 2,9 milioane km2 ceea ce rep circa 2,1% din suprafata uscatului planetar. America de Sud este mai alungita pe directia N-S, pe aprox 7600 km incepand de pe tarmul nordic al Venezuelei si Columbiei pana in tara de foc. Pe directia E-V acest continent se desf pe aprox 6000 km incepand de la Recife din E Braziliei si pana la Boaiaquil in Ecuador In partea de vest. America Centrala istmica are o lungime de aprox 2000 km incepand de la istmul Tehuantepec si pana la istmul Panama. In longitudine pe directia E-V se desfasoara pe maxim 500 km, latimea maxima fiind atinsa in zona peninsulei Iukatan. Masa continentala nordamericana este situate in intregime in emisfera nordica incepanad de la 14° lat N si pana la aprox 83° lat N. in afara subunit geografice America de Nord, America Centrala si America de Sud, mai poate fi delimitata si America Latina, aceasta rep denumirea generica data americii de nord si Americii central istmice si insulare si care provine de la faptul ca in tarile din aceasta regiune predomina limbile de origine romanica: spaniola, portugheza sau franceza. In ansamblul sau, cont America ocupa o supraf totala de 42 mil km2, ocupand locul al doilea pe Glob dupa Asia si detinand circa 30,9% din suprafata uscatului. In cadrul acestui cont exista mari disproportii intre intinderea diferitelor state americane. Astfel 3 dintre cele 25 state americane, este vb despre SUA, Canada si Brazilia, detin 66,2% din suprafata Americii, acestea fiind asa-zise state continentale cu o suprafata de peste 7 milioane km2 fiecare. Daca se ia in considerare si Argentina, Mexic si Peru ponderea ajunge la 80,54% astfel ca celorlalte 29 state le revine o pondere de 19,46%. Tarile din Am de N si S au o intindere mult mai mare decat tarile din Am Centrala, cele mai multe dintre aceste state ocupand suprafete mai mici de 100.000 km2. In componenta geografica a cont American intra deasemenea numeroase insule grupate dupa cum urmeaza: -

Arhipelagul Arctic – in cuprinsul acestuia cele mai mari insule sunt Ins. Baffin cu o supraf de 500.000 km2, Ins Victoria cu o suprfat de 212.000 km2, Ins Ellesmere cu o supraf de 200.500

-

-

km2, Ins. Banks cu o supraf de 66.000 km2, Ins Devon cu o supraf de 56.000 km2 si Ins Melvil cu o suprfat de 46.900 km2. Arhipelagul Aleutinelor – in comp acestui arhipelag intra aprox 150 insule, intre care cele mai mari sunt Ins. Amiral, Ins. Barno, Ins. Atu. Arhipelagul Alexandru – are in comp aprox 1100 insule, cele mai multe cu osupraf mai mica de 1000 km2, cea mai mara dintre insule fiind Ins Prince of Wales Arhipelagul Anilele Mari – acest arhipelag inglogeaza cele mai mari insule din Am Centrala, cele mai mari fiind Ins Cuba, ins Haiti si Ins Jamaica. Arhipelagul Antilele Mici – acest arhipelag este localizat la exteriorul Antilelor Mari. Are in comp un nr mai mare de insule, dintre care cele mai mari sunt Ins Dominica, Ins Martinica, Ins Barbados, Ins San Kitts si Nevis, Antilele Olandeze, Ins Santa Lucia sau ins rinidad si Tobago. Arhipelagul Galapagos – in comp acestui arhipelag intra aprox 42 insule dinre care 13 sunt mai mari, este vb despre Ins Izabela, Ins San Cristobal, Ins Santiago.

Alte insule component sunt Insula Groenlanda, aflata in partea de NE a cont American, aceasta fiind cea mai mare insula a planetei, ocupand o supraf de 2.175.600 km2, dintre care 48.000 km2 revin insulelor mai mici situate in jurul Groenlandei, dintre acestea cele mai mari fiind Terra Nova cu o supraf de aprox 110.000 km2 si ins Vancouver din extremitatea NV. Cont America este singurul cont in care marile forme de relief au o desf longitudinala fapt care influenteaza celelalte caract fizico-geografice cum ar fi de ex clima, vegetatia, fauna sau solurile. De asemenea aceste rep continentul intinselor lanturi muntoase, cel mai lung lant muntuos fiind Cordiliera Americana cu o lungime de aprox 15.000 km, acesta fiind si cel mai lung lang muntuos al planetei. Acesta este format din 2 mari compartimente, este vb despre Compartimentul Nordic Cordiliera N Americana formata din Mt Stancosi, si Compartimentul Sudic Cordiliera SAmericana formata din muntii ANzi. Cele doua mari mase continentale Am de N si Am de S s-au format in jurul unor nuclee foarte vechi de varsta precambirana, este vb despre Scutul Laurentin in partea de N si Scutul Brazilian in partea de S. La periferia acestor scuturi s-au format si marile lanturi muntoase, astfel la periferia Scutului Laurentin s-a conturat Lantul Stancosilor dar si Lantul Muntilor Apalasi in timp ce la periferia Scutului Brazilian s-a conturat Lantul Muntilor Apalasi.

CARACTERISTICILE RELIEFULUI EVOLUTIA PALEOGEOGRAFICA SI EVOLUTIA GEOLOGICA

Cont American a inreg o evolutie cpmplexa incepand din Precambrian si pana in prezent. Astfel uscatul N american a inreg mari modificari care au conturat in final 3 mari unit structural, este vb despre: 1. Scutul Canadian 2. Unitatea de platform de pe latura atlantica 3. Unitatea de orogen de pe latura pacifica de pe lat de V Pe marginea estica a cotn N american se afla unit de relief definitivate in timpul cutarilor paleozoice, este vb despre Mt Apalasi in timp ce pe lat V muntii au rezultat in timpul cutarilor alpine care au avut loc in mezozoic si neozoic. Sudarea dintre cele 3 unit structurale a avut loc un pic mai tarziu la sfarsitul tertiarului. Cea mai mare unit structural a cont American este insa Platforma Canadiana. Aceasta, in Precambrian si Paleozoic a format un singur bloc continental cunoscut sub numele de cont N atlantic al carui fundament s-a definitivat la sf precambrianului. Aceasta platforma apare cu precadere pe terit Canadei, in perimetrul delimitat de fluvial McKenzie in N, Marile lacuri americane in SI si Pen Labrador in partea de E. Cel de-al doilea scut este reprez de Scutul Groenlandez sau Scutul Laurentin. Acesta este format in fundament din roci foarte dure aflate in diferite stadia de metamorfism cum ar fi sisturi cristaline si gnaise la care se adauga roci vulcanice cu precadere granite si bazalte. In arhipelagul N American (arctic) se afla o cuvertura de sedimente mai noi de varsta paleozoica. Grosimea acestei cuverturi este din ce in ce mai mare de la N la S atingand un maxim de 2500m in Depresiunea fluviului Mississippi. La partea superioara a platformei canadiene se afla roci sedimentare cu precadere calcare, nisipuri si pietrisuri. Scutul Laurentin apare la suprafata intr-o serie de sectoare din centrul si S SUA, cum ar fi de ex in partea central a Texasului. Cutarile orogenetice au afectat continentul N American in mai multe faze dintre care cele mai importante sunt faza tahonica si faza acardiana, faza care a insotit puternice infuziuni granitice. Orogeneza hercinica de la sfarsitul paleozoicului a dat nastere unor sectoare muntoase localizate la periferia Scutului Laurentin, cel mai important fiind lantul Muntilor Apalasi. In mezozoic si Neozoic uscatul nord American, impreuna cu Scutul Baltic si Angara au format un singur continent cunoscut sub numele de Laurasia. Cutarile alpine de varsta mezozoica sunt proprii uscatului pacific insa evolutia morfotectonica a regiunii a inceput in Cambrian derulandu-se pana in Pleostocen si Holocen. In timpul acestor cutari a luat nastere Cordiliera N Americana desfasurata de pe teritoriul Alaskai si pana in Istmul Tehuantepec la contactul cu America Centrala. In etapa cuaternara se raceste clima ceea ce determina inaintarea ghetarilor de calota din partea de nord. In holocen incalzirea climei a determinat retragerea ghetarilor de calota, in urma lor ramanand o serie de blocuri eratice, acestea fiind intalnite cu precadere in campiile central N americane dar sip e intreaga suprafata a Canadei. Relieful americii Marile unit de relief ale Americii prez o desf pe directia N-S. in Am de N altitude max este atinsa in Muntele McKinley de 6193m in Muntii Stancosi de pe terit Alaskai. In Am centrala altitude max este

atinsa in partea istmica in Muntele Tajmulco de 4211m pe terit statului Gatemala. In Am de S inalt max este antinsa in Muntii Anzi, este vb despre Muntele Acongagua cu o inalt de 6959m, munte localizat la frontiera dintre Argentina si Chile. Principalele unit majore de relief din America sunt: -

Muntii Stancosi – se prezinta sub forma unor lanturi paralele orientate pe directia NV-SE Podisul Colorado – localizat in America de N, ocupa o suprafata de aprox 300.000 km2 Podisul Marelui Bazin – este localiz in SV Am de N, aceste ocupand aprox 600.000 km2 Muntii Apalasi – se sefasoara pe directia SV-NE pe latura atlantica a Am de N Campiile Centrale Nord Americane – ocupa partea centrala a Americii de N Campia Golfului – ocupa latura sudica a Americii de Nord Campia litorala NordAtlantica – ocupa spatiul cuprins intre Muntii Apalasi si litoralul Oc Atlantic Campia McKenzie – ocupa bazinul inferior si mijlociu al fluviului McKenzie Muntii Coastelor – localizati in SV Americii de N cu precadere pe terit Californiei Podisul Laurentin – ocupa cea mai mare parte a Pen Labrador, acesta fiind printer cele mai vechi unit de relief din cont American

In America Centrala Istmica cordiliera este fragmentata de o serie de depresiuni tectonice in care s-a acumulat apa rezultand lacuri tectonice asa cum ar fi de ex Lacul Nicaragua sau Lacul Managua. Sistemul muntuos al Am Centrale Insulare este format dintr-o mare deviatie a cordilierelor nordice cu directia V-E in partea nordica si cu directia N-S in Antilele Mici acolo unde se inalta si numerosi vulcani active. Acest arc muntuos se gaseste in Venezuela, in ramura cea mai estica a cordilierelor sudamericane, acolo unde poarta numele de Muntii Anzi. Anzii se desf pe o lung de aprox 7600km, parallel cu coasta pacifica incepand de la tarmul Marii Caraibelor in N pana in Tara de Foc in partea de sud. Acest lant muntuos are o latime mai mica in sectorul nordic de aprox 150 kmsi o latime mai mare in sectorul central, acolo unde poate atinge chiar 300km. D.p.d.v. altitudinal acestia sunt munti inalti cu inaltimi medii de 3-4000m si inaltimi maxime de aproape 7000m. acestia sunt formati in principal din doua lanturi paralele, este vb despre Cordiliera Vestica si Cordiliera Estica, intre acestea aflandu-se Pod Altiplano cu o inaltime medie de aprox 3000m. Pe latura estica a Americii principalul lant muntuos il formeaza Mt Apalasi care se desf parallel cu Oc Atlantic pe terit Canadei si SUA pe aprox 3600km lungime si o latime cuprinsa intre 200 si 400 km. acestia sunt alcatuiti in principal din roci dure cu precadere sisturi cristaline, ei au fost puternic peneplenizati si reinaltati, constituit dintr-un relief aparte numit relief apalasian. Pe cont sudamerican lantul muntuos de pe latura estica nu mai este continuu astfel in N se intalneste masivul Guyannelor desfasurat pe aprox 1000km pe directia EV si Sierrele de pe teritoriul Braziliei desf pe directia NV-SE. intre cele doua sect muntoase de pe lat E se interpune una dintre cele mai mari campii Campia Amazoniei care ocupa aprox 5.000.000 km2 ceea ce rep circa ½ din supraf cont European.

PARTICULARIT CLIMATICE

Marea desf in latitude a cont dar si varietatea reliefului det o mare varietate climatica in cuprinsul acestui cont intaldindu-se practice toate tipurile de clima. In linii mari se manifesta clim ecuatorial in regiunile joase ala Amazoniei sau pe lit pacific al Columbiei, de asemenea climatele tropicale umede sau uscate pana la aprox 30* lat N si S, climatele temperate cu precadere intre 30 si 60* lat N si S, climat subpolar in Arhipelagul Arctic, in N extreme al Canadei si in Tara de Foc dar si un climat polar deosebit de aspru in cea mai mare parte a Ins Groenlanda. In cuprinsul Americii locatia cea mai arida este localizata in V Americii de S, in desertul Atakama cu o medie pluviometrica de aprox 0,1mm/10 ani. La polul opus, locatia cea mai ploioasa este intalnita pe versantii vestici ai Anzilor columbieni cu o medie pluviometrica de aprox 10.000 mm/an. D.p.d.v. termic locatia cea mai rece este localizata pe platourile inalte din centrul Groenlandei cu o tem medie de -10*C in timp ce locatia cea mai calda este localizata in E Mt Stancosi, in Valea Mortii, aici temp medie in lunile de vara depaseste 50*C.

HIDROGRAFIA Marea desfasurarea lat si long a favorizat dezvoltarea unor mari sisteme hidrografice. In ceea ce priveste orientarea principalelor sisteme hidrografice exista o diferenta neta intre America de N si Am de S. in Am de N cele mai multe artehe hidrografice au o orientare latitudinala, pe dir N-S, cum ar fi fluvial Mississippi, fluvial Rio Grande, fluv Colorado sau fluv McKenzie. In Am de S insa aceste artere hidrografice au o orientare long pe dir E-V asa cum ar fi fluv Orinoko sau fluv Amazon. Cele mai mari artere hidrografice din cuprinsul cont American sunt -

-

fluv Mississippi – este cel mai mare fluv N Am care ocupa locul 4 pe glob ca lungime si locul 3 ca bazin hidrografic. Acesta isi aduna apele de pe o suprafata de aproape 3,3 mil km2 ceea ce rep 1/8 din supraf cont N American In America de Sud este intalnit cel mai mare system hodrografic al planetei, este vb despre fluv Amazon. Acesta este cunoscut si sub numele de fluv superlativelor deoarece detine suprematia mondiala din mai multe pct de vedere. In pr rand d.p.d.v. al supraf baz hidrografic, acesta insumand aprox 7.000.000 km2, de asemenea detine cel mai mare nr de afluenti, circa 15.000, dintre care 20 de afluenti au lungimi de peste 2000 km. de asemenea detine suprematia si dpdv al debitului, aprox 200.000 m3/sec. astfel fluv Amazon detine aprox 18% din scurgerea medie a fluv Terrei. Dpdv al lungimii detine locul 2 pe Glob dupa Nil, avand 6275km insa daca s-ar lua in considerare si lungimea afluentilor principali de la izvor Iukaiar si Apurimak lung totala ar fi de 7025km si ar ocupa locul 1 pe Glob. Acest fluviu isi are izvoarele in Muntii Anzi la o altitude de aprox 5000m. la iesirea din sectorul cuantin trece prin Capia La Montana si respectiv Campia Amazoniei. Gura de varsare se afla in Oc Atlantic, aceasta fiind o delta estuarica. Amazonul detine suprematia mondiala in privinta debitului solid, acesta insumand aprox 1 miliard tone/an. De asemenea detine suprematia si in priv suprafetei gurii de varsare, delta estuarica insumand aprox 100.000 km2.

LACURILE CONT AMERICAN

America are in comp numeroase lacuri, majorti tectonoerozive si glaciare, ele fiind localioz cu precadere in zonele temperate si reci. In Am de N se afla cel mai mare complex lacustru cu ape dulci, cunoscut sub numele de MArile Lacuri America, ocupand 247.000 km2. Acest complex lacustru este constituit din Lacul Superior cu o supraf de aprox 82.000 km2, Lacul Michigan cu o supraf de aprox 58.000 km2, Lacul Huran 58.000 km2, Lacul Ontario 19.500 km2, Lacul Eire 26.000 km2. Cele 5 lacuri comunica intre ele formand un singur sistem de drenaj care prin intermediul fluv Sf Laurentiu comunica cu Oc Atlantic. Astfel acest sist lacustru form cel mai mare sist de navigatie continentala de pe Glob. Intre celelalte lacuri N Americane, glaciare sau tectonoglaciare, amintim: -

Lacul Whinnipeg 42.00 km2 Lacul Atabasca 8.000 km2 Lacul Sclavilor 31.000 km2 Lacul Ursilor 29.000 km2

In interiorul Stancosilor, in platourile inchise de acestia se intalnesc de asemenea lacuri de baraj vulcanic, cel mai rep fiind Lacul Yellowstone. In Am de S lacurile sunt mai numeroase in zonele temperate si reci, cele mai multe fiind localiz in Anzii sudici si in Patagonia, acolo unde se intalnesc numeroase lacuri de origine glaciara. Majoritatea acestora sunt insa lacuri mici cu o supraf mai mica de 300 km2. Cele mai mari lacuri glaciare de aici sunt lacul Napuel Huaqui 535 km2, Lacul Argentino 1.300 km2, lacul Buenos Aires 2.000 km2 si lacul Vietma 1.000 km2. In Am de S cele mai mari lacuri sunt localizate in Pod Altiplano dintre Cordiliera V si E, este vbdespre lacul Titikaka, cel mai mare lac S American, cu o supraf de 8.290 km2, acesta fiind un lac de origine tectonica. Lagune. Cea mai mare laguna este Laguna Maracaibo, aceatsa fiind si cea mai mare laguna de pe Glob. Lacurile artificiale. Acestea au fost facute de om in scop piscicol, touristic sau pentru prevenirea inundatiilor, cvele mai multe fiind localizate in America de N in sectorul muntuos al Stancosilor, un numar mare de lacuri artificiale fiind localiz pe fluv Colorado sip e fluv Columbia, de aici cel mai mare lac este LAcul Powel, lac amenajat la inceputul sec XX.

CARACTERIZARE GEOGRAFICA A

PRINCIPALELOR UNITATI DE RELIEF DIN CUPRINSUL AMERICII DE SUD

MUNTII ANZI sunt localizati partea de vest a Americii de Sud desfasurandu-se pe directia N-S pe aproximativ 7000 km incepand de la Marea Caraibilor si pana la Stramtoarea Drake in sud. In partea de sud se continua acest lant muntuos si pe teritoriul Antartidei cu precadere in peninsula Graham. Avand in vedere caracteristicile fizico-geografice lantul Muntilor Anzi sunt compartimentati in 3 mari sectoare, este vorba despre Anzii Nordici, Anzii Centrali si Anzii Sudici.

Anzii Nordici se desfasoara intre 2*lat. Srespectiv cursul superior al raului Maranon si pana la tarmul Marii Caraibilor in limitele statelor Ecuador, Venezuela si Columbia. Acest sector constituie o adevarata punte de legatura intre Anzi Centrali si Sudici si unitatile panameze ale Americii Centrale. In cadrul Anzilor Nordici se remarca nordul orografic numit nodo di pasto localizat la aproximativ 1* lat. N din care se sesfac spre nord mai multe cordiliere separate de depresiuni intramontane longitudinale asa cum ar fi Depresiunea Atrato, Depresiunea Cauca, Depresiunea Magdalena, Depresiunea Maracaibo ocupata in prezent de cea mai mare laguna de pe Glob, laguna Maracaibo. Anzii Nordici sunt impartiti din punct de vedere morfologic la randul lor in alte doua sectoare, este vb despre cordiliera occidental si cordiliera orientala. Intre cele doua este localizat un lant muntuos mai scund, intre Magdalena si Cauca cunoscut si sub numele de cordiliera centrala. In partea de nord a acestui sector se intalnesc o serie de masive isolate, asa cum ar fi Sierra-Nevada si Santa Marta, care defapt reprezinta holsturi triungiulare de natura granitica cu altitudini de peste 5.000m. in cadrul sectorului nordic Anzii ating o latime de doar 150 km, latimea minima fiind atinsa in Ecuador. Cordiliera oriental are o usoara orientare NE-SV iar inaltimile sunt de aproximativ 2300-2700m. aceasta cordiliera este intrerupta din loc in loc de o serie de lanturi transversale de dimensiuni mici care dau nastere la randul lor unor bazine de platou cunoscute sub numele de sabanas. La sud de nodo di pasto se intalnesc doua cordiliere dispuse aproape paralel, este vorba despre Cordiliera Occidental si Cordiliera Real in care se intalnesc numerosi vulcani activi, cei mai mari fiind vulcanul Kimborazo de 6267m inaltime si vulcanul Hotopaxi de 5986m. intre cele doua masive vulcanice se intalneste o vasta depresiune tectonica alungita cu aspet de podis, cu inaltime de aproximativ 4000m, depresiune care este impartita in mai multe poduri denumite paramos si puna. Cordiliera Orientala este constituita din incluziuni granitice de varsta hercinica la care se adauga o serie de roci cristalina de varsta tertiara, ceva mai moi, care dau si cele mai mari inaltimi. Cordiliera orientala are o usoara directie nord-estica, ea fiind cea mai lata si cea mai lunga dintre catenele columbiene, ea fiind intrerupta de o serie de lanturi transversal de dimensiuni mici care dau nastere unor bazine tectonice inchise cunoscute sub numele de sabanas. Cordiliera Occidentala este constituita din mai multe culmi paralele, toate stranse, alcatuite din sisturi cristaline si gresii de varsta paleozoica la care se adauga o serie de roci vulcanice vechi cum ar fi granite sau bazalte de varsta iasica, roci care dau un relief de tip apalasian, cu altitudini relativ mici, de aproximativ 2500-3000m. In ansamblul lor Anzii Nordici sunt munti cristalini, sedimentari si vulcanici cu precadere in partea sudica, cu inaltimi mari de peste 5-6000m, dar si cu versanti puternic inclinati, abrupturile corespunzand unor planuri de falie. Intre culmile muntoase se intalnesc platouri inalte de 3-4000m, constituite din roci mai moi, cu precadere gresii de varsta neogena intercalate cu roci vulcanice

afectate de fenomenul de cutare, in special granite. De asemenea intre culmile muntoase se interpun si o serie de depresiuni tectonice joase ocupate in prezent de campii, cea mai reprezentativa fiind Campia Maracaibo din extremitatea nordica cu o suprafata de aproximativ 20.000 km2. Din punct de vedere morfologic aici se intalnesc forme de relief glaciar bine dezvoltate, reprezentate de vai glaciare, morene sau de custuri. De asemenea aici se intalnesc forme de relief vulcanic dar si forme de relief structural. In partea de nord a Anzilor se intalnesc alte doua cordiliere representative, este vorba despre cordilierele caraibiene si cordiliera de la costa. Cordilierele caraibiene sunt reprezentate de doua benzi montane cu desfasurare E-V, separate de o vale centrala de origine tectonica. Cordiliera de la costa are o inaltime de aproximativ 2500m, este constiutita din roci metamorfice, foarte dure, in principal din sisturi cristaline si gnaise. Aceste roci dure au fost aduse la suprafata de eroziunea diferentiala care a inlaturat rocile sedimentare mai usor erodabile.

PARTICULARITATILE CLIMATICE Anzii Venezuelei, Ecuadorului, columbiei si Perului se desfasoara de la tarmul Mari Caraibilor si pana la nordul orografic “cero dopasto” ei fiind caracterizati printr=-o mare diversitate climatica. Astfel, in Anzii Venezuelei se intalneste o clima calda cunoscuta sub numele de tierra caliente la circa 1800m altitudine, un climat mai temperat tierra templara iar la inaltimi mai mari de 2800m un climati mai rece numit tierra fria. Aceasta etajare climatica verticala atrage dupa sine si o etajare climatica a vegetatiei astfel la altitudini mici, pana la 800m, se dezvolta padurea tropicala umeda, de la 800 la 1800 padurea temperate de foioase iar de la 1800 pana la ciraca 3000m vegetatia alpina si subalpina. La inaltimi mai mari de 3500-4000m se intalnesc ghetari montani care ocupa teritorii vaste cu precadere in cuprinsul sectoarelor vulcanice.

Anzii Centrali se caracterizeaza printr-o latime mai mare, latime ce poate ajunge pana la 650 km. D.p.d.v. altitudinal inaltimile depasesc in multe puncte 5500m, cele mia mari altitudini fiind atinse in Vf. Huascaran de 6668m, Vf. Lulailapo de 6723m si Vf. Corocuna de 6425m. La sud de nodul orohidrografic sero de pasto, localizat la circa 11* lat. S, se desfac 3 mari cordiliere paralele, este vorba despre cordiliera occidental numita si cordiliera blanca, cordiliera central si cordiliera orientala. Intre cele 3 cordiliere se intalnesc podisuri inalte cu inaltimi de peste 4000m, presarate din loc in loc cu o serie de depresiuni tectonice ocupate in prezent de lacuri tectonice, asa cum ar fi Lacul Titikaka, cel mai mare lac natural din America de Sud si Lacul Paria, situate in imediata apropiere in partea de sud. In zona costiera, in partea de vest, se afla desertul Atakama, locul cel mai arid al Terrei, desert localizat la altitudini cuprinse intre 1500 si 2000m. in sudul Anzilor bolovieni s-a format un relief de tip apalasian, relief dezvoltat cu precadere pe roci sedimentare in special pe gresii, calcare si conglomerate. Intre culmile muntoase apar de asemenea depresiuni ce contin depozite de saruri, numite salars, cum ar fi salar de Atakama, salar de Uniuni, salar de Arizano. Avand in vedere pozitia geografica limita zapezilor permanente atinge 5700m la 16* lat. S si scade treptat pana la aproximativ 4500m, in cordiliera blanca si aproiximativ 3900m in depsresiunea Huasquaran. D.p.d.v. al evolutiei geografice Anzii Centrali, la fel ca si Anzii Nordici au rezultat in timpul cutarilor alpine din mezezoic, Neozoic si cuaternar, cutari alpine care au fost puse pe seama coliziunii dintre placa pacifica si placa sudamericana. De asemenea la formarea Anzilor Centrali un rol deosebit

de important l-a avut si activitatea vulcanica, neogena si cuaternara, activitate vulcanica ce a dat nastere mai multor conuri si cratere vulcanice cu inaltimi de peste 5000m. Anzii centrali se evidentiaza printr-o masivitate accentuate, masivitate dovedita prin pasurile si trecatorile situate la altitudine mare, ceea ce ii face greu de traversat de la est la vest. Versantii vestici ai cordilierei occidentale descresc treptat pana la aproximativ 2000m, adica pana la contactul cu Desertul Atakama. Cordiliera oriental in schimb este mai joasa, fiind alcatuita din strate de lava, taiata si spalata de rauri cu panta mare. In cuprinsul Anzilor Centrali intre cordiliera oriental si cea occidental se intalneste podisul Altiplano, unul dintre cele mai vasta podisuri intramontane. El are o lungime de aproximativ 750km, o latime de aproximativ 90km si reprezinta unul dintre cele mai mari bazine interioare intramontane, avand o inaltime cuprinsa intre 3600 si 4000m. in esenta el reprezinta o vasta depresiune cu character endoreic, in interiorul caruia se afla Lacul Titikaka de 170km lungime, el fiind cel mai inalt lac navigabil din lume, fiind localizat la 3400m altitudine. D.p.d.v. geologic podisul Altiplano este constituit din roci vulcanice, in principal granite, bazalt si andesite, roci pe care s-au format soluri cu un grad ridicat de fertilitate. Avand in vedere conditiile climatice favorabile si solurile fertile podisul Altiplano reprezinta partea cea mai populate in centrul si nordul Americii de Sud, densitatea medie a populatiei depasind 100 loc/km2, densitate cu mult mai mare decat in regiunile limitrofe situate la altitudini mai mici, asa cum ar fi Atakama, spatiu geografic nepopulat sau Campia Amazoniei, cu o densitate medie cuprinsa intre 1 si 5 loc/km2. D.p.d.v. climatic pe teritoriul Perului clima este diversificata astfel: 

 

in regiunile de coasta, desi aflate in apropierea ecuatodului, clima este racoroasa si arida, datorita curentului Humbolt. O data cu altitudinea precipitatiile cresc, tempreatura scade astfel ca pe platourile andine clima este montana, cu temperature medii anuale de 10*C si precepitatii de peste 1500 mm/an In campiile din est climatul devine ecuatorial, deosebit de umed, cu temperature medii anuale de peste 25*C si precipiatii atmosferice de peste 3000 mm/an In podisurile interioare, cu precadere in pod Boliviei, localizat la 3000-4500 m altitudine, cliam devine arida datorita obstacului orografic din vest, astfel ca in Puna de Atakama clima este mai rece si mai arida decat in podisul Boliviei, cu o medie pluviometrica de aproximativ 250 mm/an

D.p.d.v. hidrografic Anzii Peruani reprezinta un adevarat bazin de ape, aici aflandu-se izvoarele celui mai mare fluviu al planetei, Amazon, izvoare reprezentate de raul Maranon ce izvoraste la nord de Paston, Ukaiali cu o lungime deaprox 1500 km si Akurimac care isi ia izvoarele in Nevada Mismi. De asemenea in cuprinsul Anzilor Centrali

Anzii Sudici - in acest sector, lantul costlier se individualizeaza net datorita inflexiunii unei regiuni depresiuneare pe mai mult de 1000 km lungime, este vb despre depresiunea tectonoeroziva

chiliala. In cadrul Anzilor Sudici cordiliera costiera se dataseaza net prin puternice abrupturi de valea longitudinala chiliana ea fiind alcatuita in principal din granite carora li se asociaza gnaisele foarte vechi de vasrsta precambriana dar si roci foarte dure cristaline asa cum ar fi sisturile cristaline si marmurele. In cadrul Anzilor Sudici sunt atinse cele mai mari altitudini de aproape 7000m in Varful Acongagua, varf localizat la frontier dintre Argentina si Chile. In cadrul Anzilor SUdici limita zapezii permanente creste altitudinal o data cu descresterea altitudinii, astfel ca in Tara de Foc, limita zapezilor persistente se afla la La fel ca si Anzii Centrali in cuprinsul acestora se int mai multe culmi paralele, inaltate in lungul unor planuri de falie, planuri rezultate in urma contactului dintre placa pacifica si placa Americana. Relieful Anzilor Patagonezi din partea sudica coboara altitudinal, ei fiind puternic fragmentati si aparand sub aspectul unui asa-zis mosaic de insule , respective sub forma unor mici masive muntoase cu altitudini de aproximativ 1500-2000m. Fragmentarea si compartimentarea lor in masive de mici dimensiuni este pus ape seama scufundarii suferita de lantul Anghin, la sfarsitul neozoicului si inceputul cuaternarului. Aceste miscari de scufundare au dat nastere de asemenea arhipelagului insular localizat in sudul si vestul ANzilor Patagonezi. Podisul Brazilian este localizat in partea centra-sudestica a Americi de Sud, el fiind incadrat in nord de Campia Amazoniei, in vestul de lantul ANghin iar in est si sud de tarmul Ocenaului Atlantic. Podisul braziluian prezinta un relief de platform precambirana cu suprafete peneplenizate si inclinate de la nord si respectiv In jumatatea sudica fundamental paltformei braziliene este constituit din roci cristaline care alcatuiesc structurile apalasiene in special sisturi cristaline si gnaise. Aceste sisturi cristaline sunt intercalate cu roci vulcanice, cu precadere granite si respective bazalte. Fundamental acestui scut terestru este acoperit cu o cuvertura sedimentara discordanta alcatuita in special din gresii si conglomerate. In partea estica si dusestica prezinta un character muntos datorita miscarilor de ridicare suferite in tertiar iar pe litoral se termina prin campii inguste cu latimi de 20-40km. In partea sudica s-au format platouri ce se intind in sud pana la Rio Negro iar in vest pana dincolo de fluvial Parana. Din punct de vedere morfologic in cuprinsul Podisului Brazilian se intalnesc numeroase platouri numit chapadas cu aspect de suprafete structurale. Podisul Brazilian este impartit de asemenea in mai multe siere formate din roci mai dure, mai greu erodabile, cu inaltimi mai mari de peste 2000m, asa cum ar fi Sierra Eschinocia 2033m, alcatuita din granite, sisturi cristaline si sediment de varsta paleozoica la care se adauga Sierra de Bandeira si Sierra de Mar. Prin fragmentarea sierrelor din zona de tarm s-au format golfuri adanci, asa cum ar fi Golful Rio de Janeiro dar si o serie de culoare tectonice sau masive izolate. Rolul cel mai important in conturarea reliefului de ansamblu l-a avut eroziunea diferentiala care a indepartat rocile sedimentare, in principal calcarele si conglomeratele. Cu toate acestea in sierele din partea de vest se intalnesc o serie de forme carstice, in principal pesteri, doline si polii.

Sectorul NE si E al pod Brazilian este marcat de o puternica nivelare. Aici suprafetele de eroziune sunt foarte fragmentate, dominate din loc in loc de masive granitice cu inaltimi de peste 1000m. aceste suprafete de eroziune sunt constituite cu precadere din roci sedimentare, in special gresii, calcare si conglomerate. De asemenea se intalnesac si foarme de relief structural la care se adauga o serie de creste, vai subsecvente. Sectorul sudic se caract prin inaltimi mai mici dar si prin prezenta unor holsturi montane cu inaltimi de peste 2700m. Tarmul sudic este constituit din lave de varts tertiara si cuaternara si dprept urmare compile litorale sudice au soluri fertile fiind caracterizate printr-o mare dwensitate a populatiei, densit medie depasind 500 loc/km2. In ceea ce priveste platourile interioare acestea sunt adevarate suprafete structurale presarate cu un relief de tip apalasian in cadrul caruia inaltimile sunt mici 1000-1200m. D.p.d.v. geologic aici se evidentiaza cu precadere rocile sedimentare si in special conglomeratele si respective gresiile. In ceea ce priveste caract climatice in pod Brazilian exista diferente semnificative intre partea nordica si partea sudica, trecandu-se treptat de la un climat ecuatorial si subecuatorial la un climat tropical si subtropical datorita predominantei maselor de aer tropicale (alizeelor) maritime si continentale. Pe litoralul sudic se intalneste chiar un climar musonic cu doua anotimpuri pluviometrice diferite: un anot ploios si unul secetos. Cele mai mari cant de precipit se inreg in N, la contactul cu Campia AMazoniei, de peste 2500 mm/an, iar cele mai mici cant de precipit se inreg pe platourile interioare de aprox 500-1000 m/an. Avand in vedere aceste particularitati climatice, principalele asociatii vegetale sunt in primul rand padurea tropical umeda in nord, la contactul cu unitatea Amazoniei, padurea temperata in sierele din SE iar asociatia vegetala cea mai existinsa este savanma care ocupa arealele cele mai vaste, in partea centrala din podisurile interioare.

MARILE UNITATI DE CAMPIE ALE CONT. AMERICAN

CAMPIA AMAZONIEI Este localizata in partea de nord a aAmericii de Sud, de-o parte si de alta a ecuatorului intre urmatoarele limite extreme:    

Nord 2*30’ lat. N Sud 11*30’ lat. S Est 46* long. V Vest 77*30’ long. V

Aceasta unitate de campie ocupa in aceste limite o suprafata de aprox 5 milioane km2, ea fiind desf pe aprox 4400 km pe directive est-vest si pe aproape 1000 km pe directia nord-sud. Principalii vecini sunt in N podisul Guyanei, un podis inalt (2770 m in Vf. Raiman), in S este Pod. Brazilian, in V avem Cordiliera Andina insa trecerea se face printr-o campie Montana (La Montana) iar in E gasim Oceanul Atlantic. Denumirea de Campia Amazoniei provine, potrivit legendei, de la faptul ca navigatorul Francisco de Orelana ar fi descoperit in 1541, in timpul expeditiei, femei care descopereau femei care luptau alaturi de barbate, femei care faceau parte din tribute Tapayos, pe care le-a numit amazoane. In ceea ce priveste evolutia paleogeografica Campia Amazoniei a luat nastere intr-o zona de scufundare a platformelor sudamericane, zona care a fost colmatata in mezozoic, neozoic si cuaternar de catre Amazon si afluentii acestuia pe o grosime de aprox 4000m. In ceea ce priveste relieful, acesta este unul jos cu altitudini cuprinse intre 0 si 160m, relief care este insa situate deasupra nivelului cresterilor, o mica parte fiind ocupata de suprafetele inundabile create de neandre si brate false. De asemenea panta este foarte mica de doar 0,003‰ astfel ca diferenta de nivel este de doar 160m pe o lungime de 4400 km. d.p.d.v. geologic aici predomona rocile sedimentare, friabile, in special nisipuri, pietrisuri, aluviuni recente in lunca inferioara a fluviului dar si roci sedimentare mai dure cum ar fi argile sau gresii in sectoarele de la contactul cu cele doua podisuri. Aspectele climatice In ceea ce priveste evol geografica principalele zone climatice sunt clima ecuatoriala, aceasta fiind dominant in proportie de 90%, iar intr-o pondere mai mica se intalneste si o clima subecuatoriala la extremitati in special la extremitatea sudica. Climatul ecuatorial din zona amazoniei se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale cuprinse intre 24*-27*C. Umezeala aerului este ridicata, de peste 80-90% ceea ce explica amplitudinea termica mica de aprox 2*C. de asemenea precipit atmosf sunt abundente tot timpul anului, media pluviometrica anuala depaseste in general 2000 mm/an. In zona ecuatoriala a Amazoniei se pot evid cateva diferentieri teritoriale, cele mai amri cant de precipit se inreg in V la contactul cu Cordiliera Andina, in toata partea central si central-vestica se inreg valori cuprinse intre 2000 si 3000 mm/an. Aceste precipit atmosf sunt repartiz oarecum constant

pe parcursul anului, exista o serie de diferente in parte centrala si de vest. Aceste precipit atmosf sunt torentiale si sunt insotite de fen orajoase. Climatul subecuatorial se intalneste la extreme N si S a Amazoniei, acesta se evid prin 2 sezoane, unul secetos si unul ploios care nu coincid. HIDROGRAFIA Principala artera hidrografica a Amazoniei este fluviul Amazon. Acesta isi are izvoarele in Anzii peruani de la o altitude de peste 5000m, din lacul Mcintire. Izvoarele Amazonului au fost stabilite in anul 1971 in timpul unei expeditiei unui exploratory American, adica la 471 ani distanta de descoperirea gurilor de varsare de catre Vicente Dinzon in anul 1500. Acest fluviu strabate Campia Amazoniei pe la aprox 4* lat S ceea ce se transpune si in regimul hidrologic pe care il are. In bazinul hidrografic al Amazoniei precipitatiile sunt destul de bogate iar debitele sunt foarte mari. Fluviul Amazon se formeaza la confluent dintre Ukaiari si Maranon. Lungimea fluviului de la Iquitos si pana la gura de varsare este de aproximativ 6400 km. Amazonul, dupa ce strabate Campia Amazoniei pe mai mult de 4000 km, se varsa in Oc Atlantic printr-o delta estuarica de la care incepe se se formeze de la confluenta cu xingu. Gura de varsare este o delta estuarica intrucat mareele din Atlantic au intensitate mare iar Amazonul transporta o cantitate imensa de aluviuni de aproximativ 1 miliard de tone. Delta estuarica a Amazonului este presarata cu numeroase insule: Grande de Eurupa, Katiana, Mexiana, Marajo cu o suprafata de aprox 40.154 km2. Fluvial Amazon este supranumit Fluviul SUperlativelor datorita detinerii supermatia mondiala in privinta lungimii, aprox 7000 km, de asemenea are cea mai mare detla de pe Glob, de asemenea detine supremativ in priv debitului lichid (media anuala este de 180.000 mc3/sec ceea ce denota o scurgere medie foarte mare intre 17-19% a raurilor de pe Glob); de asemenea detine suprematia si in priv debitului solid. De asemenea detine siuprematia mondiala si in ceea ce priveste lungimea afluentilor, si amintim raul Madeira, Purus, Yapura, Tocantins, Jurua, Xingu si altele. Bazinul Amazoniei formeaza cea mai mare cale navigabila fluviala de pe glob, lungimea ajungand la 15.000 km. acest lucru se explica prin adancimea mare a afluentlor, variind intre 20m in zona de varsare si pana la aprox 50m in partea central-vestica. Remarcam ca bazinul Amazonului are o forma asimetrica, afluentii de pe partea stanga sunt mai numerosi decat afluentii decat afluenti de pe parte dreapta. Acest lucru se transpune in lungimea debitului. In aval de Amazon, in perioada august-septembie, debitele sunt mai mici intrcat afluentii de pe partea dreapta sunt mai mari iar in zona subecuatoriala a emisf sudice precipitatiile atmosferice determina debite mult mai mari pe fluviile afluente. Pe fluvial Amazon, intre gura de varsare si orasul Obidos, pe aproximativ 800km lungime, apare un fenomen numit oroca generat de mareele cu intens mare din Oc Atlantic. Acest fenomen se produce cu regularitate in luna aprilie. ASPECTE BIOPEDOLOGICE

VEGETATIA este influentata de aspectele climatice si poz geografic, astfel se poate vorbi despre o vegetatie de selvas sau hylea care ocupa peste 90% din suprafata Amazoniei in special in partea cntrala si vestica la care se adauga vegetatia de savana in cursul superios al lui Rio Branco dar si de la contactul cu Mato Grosso. La gura de varsare se int o vbegetatie de mangrove formata din specii precum rizothora, adicennia sau sonneratia. In campia amazoniei se int 3 tipuri vegetale: igapo, varzea si terra ferme. Igapo se int pe terenurile irrigate permanent care devin emerse numai la debite scazute. In Igapo se int specii de talie mica (palmieri pitici dar si arbusti pitici, numeroase specii de ferigi, liane, epifite). Varzea ocupa albia majora inundata doar la cresterea debitului . in cuprinsul acestui peisaj se int plante de talie mare cum ar fi samauma cu o inalt de peste 100m, arbore de cauciuc, arbore de paine, arbore de unt, palmier de ulei, arbore de campor sau arborele rosu. Terra terme ocupa interfluviile neinundabile, acest peisaj fiind reprez de o vegetatie de savanna. In privinta faunei aceasta se evid prin biodiversitate, dintre animalele terestre amintim tapirul, jaguarul, lenesul, pecar, furnicarul. Abifaua este bine reprezentata cu peste 300 specii de papagali, pasarea colibri si multe altele. Fauna este bine reprezentata de pestele rosu, cambirul, tiparul, pesti electrici, piranha si multe altele, numeroase specii de reprile, insect. Solurile. In cuprinsul Amazoniei principalele tipuri de soluri sunt cele rosiatice bogate in oxizi de fier si aluminiu. Dintre solurile rosiatice lateritice pot fi amintite luvisoluri, axisoluri, soluri aluvionare de lunca, soluri de mangrove sau soluri galbene de savanna in extremitatea nordica si sudica.

POPULATIA SI ASEZARILE UMANE Densitatea populatiei din Campia Amazoniei este influentata de excesul de umezeala, monotonia climatica dar si asa-zisul “ocean verde” (jungla) de nepatruns. Astfel in cea mai mare parte a Amazoniei densitatea popul este extreme de mica de sub 1 loc/km2. Densitati mai mari de peste 5

loc/km2 se intalnesc de-a lungul afluentilor principali Rion Negro, Tapaios sau Xingu. Cele mai mari densitati de aprox 25 loc/km2 se inreg in extremitatea estica la gura de varsare a fluviului Tocantis. Un rol deosebit de important in popularea Amazoniei l-a avut internationalizarea navigatiei pe Amazon din 1866. Populatia Amazoniei face parte din mai multe triburi si etnii, cele mai representative fiind caraibii, tucano, pano, tapaios si tutigurani. Numarul acestor bastinasi s-a diminuat continuu incepand din jurul anului 1500 de la aproximativ 2-4 milioane de locuitori. Acest efectiv s-a diminuat pana la cateva sute de mii in jurul anului 1866. Populatia Amazoniei este formata din asezari rurale de mici dimensiuni, asezari care sunt adaptate mediului lacustru. Orasele sunt putine si mici ca si marime demografica, aici se intalnesc doar 6 orase cu peste 100.000 locuitori, cel mai mare este orasul Belen cu aproape 1.000.000 locuitori si Manaus cu aproape 650.000 locuitori. In afara de acestea peste 100.000 loc mai au Santa Ven, Porto Vello si Iquitos. In afara de cele 6 orase se int alta 9 orase cu pop de sub 100.000 loc. Orasul Manaus este considerat si capital Amazoniei datorita poz central in cadrul Amazoniei la aproape 1600 km distanta de tarmul Oc Atlantic. Acesta a aparut si s-a dezvoltat la inceputul sec XVIII pe baza plantatiilor de arbore de cauciuc. La inceputul secolului XX orasul decade insa in jurul anului 1950 sunt descoperite in regiune rezerve importante de petrol. De asemenea Manaus este cel mai important oras al Amazoniei dat portului dar si a teatrului din zona (Teatros des los amazonas). In ceea ce priveste cond economice cea mai importanta este agricultura iar din cadrul acesteia cea mai imp este cultura plantelor (orez – se cultiva pe aprox 200.000 hectare, porumb – se cultiva in zonele mai joase din est atat pe interfluviul dintre Tocantis si Urupi dar si in regiunea Mapa, grau ). De asemenea se mai cultiva si batat, fasole, arbore de cauciuc etc. In ceea ce priveste industria extractiva se remarca zacamintele de petrol in partea de vest. Petrolul extras in partea de vest este transportat prin conducte atat pe litoralul Atlanticului pentru export si pentru prelucrare. De asemenea o alta resursa reprezentativa o reprezinta sisturile boiduminoase. Alte resurse importante sunt cele de zinc, bauxita, mangan. In privinta ransporturile princ cai de acces sunt caile fluviale, se adauga unscurt trnson de cale ferata industriala dar si transporturile rutiere rep de 2 tronsoane de autostrazi.

REGIONAREA FIZICO-GEOGRAFICA A AFRICII

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Regiunea Atlas Regiunea Sahara Regiunea Sudan Regiunea Abisomalia Regiunea bazinului Congo si Guineei superioare Africa de Est Africa de Sud Africa Insulara

Regiunea Atlas este localizata in NV Africi pe terit statelor Maroc, Algeria, Tunisia si Sahara Occidentala. Aceasta regiune ocupa o supraf de aprox 925.000 km2 avand urm subregiuni: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Atlasul Inalt Atlasul Mijlociu Meseta Marocana si Campia Atlantica Muntii Rif Atlasul Mic (Tell) Podisul Sotturilor Atlasul Saharian Tunias Regiunea Presahariana

Sudanul. In candrul acestei regiuni intra urmatoarele subregiuni: 1. Sudanul Occidental 2. Sudanul Central 3. Sudanul Oriental Abisomalia. Aceasta reg este localiz in E si SE Africi avand in componenta atat zone inalte de peste 2000m la care se adauga podisul Somaliei si respective depresiunea Afar localiz sub nivelul marii. Bazinul Congo si Guineea superioara. Aceasta reg ocupa cea mai mare parte din Africa Centrala avand in componenta urm subreg: 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Podisul Azande Podisiul Camerun si Muntii Adamaua Podisiul Gabon Podisiul Luanda si zona litorala sudica Podisiul Lounda Katanga

Africa de Est. in cadrul acestei reg intra terit vaste din zona riftului estafrican avand in comp urm subregiuni:

1. 2. 3. 4.

Zona litorala a Oceanului Indian Grabenul estafrican si platourile vulcanice din est Podisul Uganda-Unyamwezi Regiunea grabenului central African

Africa de Sud. Aceasta reg ocupa terit vaste aflate la S de Guineea SUperioara incepand de la Oc Atlantic si pana la Oc Indian. In cadrul acestei regiuni se int urm subregiuni: 1. Regiunea Zambeziei 2. Podisul Rhodesiei de Sud 3. Podisurile estice 4. Masivul Basuto 5. Zona litorala estica 6. Campia Mozambicului 7. Podisurile Vestice 8. Desertul Namib 9. Depresiunea Kalahari 10. Karroo Mare si Karroo Superior 11. Regiunea Capului

REGIUNEA INSULARA include o serie de sectoare insulare pozitionate atat in Atlantic, asa cum ar fi Insulele Capului Verde, Insula Bamaco, Insulele Sao Tome si Principe la care se adauga sectoarele insulare din Oceanul Indian cum ar fi Insula Madagascar, Insulele Comore, Insule Seychelles, Insulele Mauritius dar si insulele situate in apropierea coastei Tanzaniei asa cum ar fi Insula Zanzibar.

AUSTRALIA

Continentul Australia este cunoscut si sub denumirea de Insula Continentala, ea fiind masa continentala care, impreuna cu Antarctica, este localizata in intregime in emisfera sudica. Datorita acestei pozitionari James Kook a denumit acest continent Terra Australis adica pamantul sudic. Cont Australia este localiz in imediata apropiere a ecuatorului, de-o parte si de alta a tropicului capricornului, tropic ce imparte Australia in doua jumatati aproape egale, de niord si de sud. Acest continent este incadrat de Oceanul Indian in sud, vest si cea mai mare parte din secorul nordic si Oceanul Pacific in est din nordest. D.p.d.v. matematic acest continent se desfasoara intre 10*41’ lat. S, este vb despre Capul York din pen cu acelasi nume si pana la 43*39’ lat S din extremitatea sudica, este vb despre Capul Sud din sudul insulei Tazmania. Daca ne referim strict la partea continental extremitatea S este Capul Wilson localizat la aprox 39*8’ lat S. Acest lucru semnifica ca Australia se desfasoara de la N la S pe aprox 29* latitudine ceea ce semnifica 3600 km. 113*9’ long E, este vb despre capul Nordvest in timp ce in extremitatea estica Capul Byron este localiz la 153*39’ long E. Aceasta asezare geografica a Australiei alaturi de dispunerea treptelor principale ale reliefului explica in mare masura caracteristicile celorlalti component fizico-geografici in special clima, vegetatia si solurile. Pozitia continentului dar mai ales izolarea sa determina in principal pastrarea unei flore si faune specific, flora si fauna evidentiata printr-un numar foarte mare de genuri si specii enderice. In ceea ce priveste supraf cont, intre limitele extreme Australia Ocupa aprox 7,7 milioane km2 iar impreuna cu insulele adiacente aproape 9 milioane km2 fiind astfel cel mai mic continent al Terrei reprezentand circa ¾ din continentul european. Cont Australia are forma unui dreptunghi bombat spre nord, est si vest si scobit spre sud, forma ce aminteste in linii generale de continentele sudice inclusive de Goduana.

TIPOLOGIA TARMURILOR In general tarmurile sunt putin crestate insa intr-o masura mai mare decat continentul Africa sau America de Sud. Evolutia paleogeografica a continentului explica in mare masura carcacterele specific ale acestora evidentiindu-se 4 mari sectoare de tarm, si anume: 1. Tarmul estic sau oriental. Acesta are o lungime mare, intre capul York si capul Wilson, pe aprox 4500 km. in sectorul sau nordic, pana in aproapierea tropicului de sud, este insotit de marea bariera de corali lata de aprox 150 km si lunga de circa 2400 km desfasurata pe directia NV-SE. Aceasta este cea mai tipica bariera coraligena, ea avand numeroase implicatii asupra activitatii economice din partea NV a continentului, implicatii evid in primul rand prin lipsa porturilor. In acest segment N al cont se intalnesc cateva insule, capuri, insule si golfuri iar tipurile principale de tarmuri sunt cele coraligene si cele de abraziune. Sect sudic al tarmului este mai putin crestat, tipurile principale fiind tarmuri tarm acumulativ si tarm cu mangrove.

2. Tarmul sudic se desfasoara intre Capul Wilson si Capul Leeuwm. Acest tarm este format dintr-o serie de pensinsule de mici dimensiuni, capuri dar si golfuri adanci care patrund mult in interiorul continentului, asa cum ar fi Golful Spencer din estul Marelui Gold Australian. 3. tarmul Vestic 4. tarmul NV si Nordic este un tarm mai crestat care prez o adancitura reprezentat de Golful Carpetaria. Acesta in mare parte este un tarm jos, coraligen, acumulativ si doar la extremitati tectono-eroziv sau abrazivo-acumulativ. Avand in vedere poz paleogeografica a cont dar si struct geologica cont Australia se evid printrun relief uniform, uniformitate care nu mai este intalnita in cazul celorlalte continente. Pornind de la acest considerent se poate deduce faptul ca in Australia prdomina formele de relief residual cu altitudini medii de aprox 500m. Acestea se intin partile cenrale si vestice ale continentului in timp ce partea estica este mai inalta, relief rezultat al cutarilor paleozoice. Avand in vedere natura fundamentului dar si tectonica, ca de altfel si rezistenta diferita la eroziune a rocilor relieful este format din 3 mari trepte, este vb despre treapta montana sau cordiliera estaustraliana, treapta de podis sau pod Australiei de V cu alt medii de 400-500m si campiile central cu alt cele mai mici ele reprezentand unele compartimente coborate chiar sub nivelul oceanului planetar. Aceste trepte ale reliefului australian formate si dezvoltate in perioade geologice diferite corespund celor 3 mari regiuni structural-morfologice ale continentului. Fiecare dintre ele au extensiune, varsta si relief aparte. D.p.d.v. geomorfologic se deosebesc doua mari nivele este vb despre un nivel superior reprezentat prin numerosi munti insulari, prin dealuri si podisuri vaste, toate situate la aceeasi altitudine avand in general forme rotunzite sau de platou. Ele reprezenta elemente mai vechi dintr-o peneplena veche probabil de vasra cliocena. In cadrul ridicarilor cliocene acest nivel a fost intens fragmentat in arii de mici dimensiuni si munti insulari. Cel de-al doilea nivel, nivelul inferior, incadreaza spre periferie nivelul superios fiind separate de acesta printr-un asa-zis abrupt de contact cu inaltimi mici atat in directa N cat si spre interior. In aria muntilor reziduali este dezvoltata pe larg scoarta de alterare. Muntii reziduali sunt imbracati in propriile materiale rezultate in urma alterarii si dezagregarii. In cadrul acestora grosimea scoartei de alterare variaza intre 0.5 si 3 metri, ea prezentat in mare parte un aspect cimentat. Acesti munti reziduali sunt alcatuiti si din roci sedimentare, conglomerate, calcare dar si din pietrisuri sau nisipuri care pun in evidenta relieful de dune.

ANALIZA PRINCIPALELOR TREPTE DE RELIEF Podisul Australiei de Vest – acesta ocupa aprox 50% din supraf continentului. Fundamental sau este format din roci foarte dure, rezistente la eroziune ceea ce demonstreaza pastrarea in relieful actual a unor urme din fazele orogenetice mai vechi. Cutele acestor urme sunt insa puternic erodate de agentii subaerieni. In general relieful acetui podis este format atat pe formatiuni mai vechi de varsta precambriana cat si pe formatiuni mai noi de varsta paleozoica, mezozoica si chiar cuaternara. Desi puternic peneplenizat cu altitudini reduse relieful actual al podisului prezinta partea vestica si estica mai inalta ca urmare a existentei resturilor vechilor cutari si bombari in timp ce partea centrala reprezinta o arie imensa de coborare si scufundare, parte care se suprapune peste teritoriul marilor deserturi australiene cum ar fi desertul Victoria, Gibson sau Marele Desert Australian.

In cadrul acestei zone centrale a podisului se intalnesc si depozite mai noi de varsta cuaternara, depozite care au fost aduse de ape sau de precipitatiile abundente. Acestea stau pe fundamental vechi de varsta precambriana constituit din roci dure. Podisul Australiei de Vest cnstituie treapta cea mai extinsa in suprafata dar in acelasi timp este treapta cea mai veche. In general se poate spune ca Podisul Australiei de Vest este o peneplena foarte veche, usor ondulata cu altitudini relative mici de aprox 500m. in partea central se pot evidentia si o serie de masive inzolate, reziduale cu altitudini de aprox 500m. aceste masive izolate sunt flancate de o serie de depresiuni tectonice relative adanci umplute in prezent cu ape. Versantii acestor munti reziduali sunt marcati in mare parte de puternice linii de dizlocatii. Cordiliera estaustraliana reprezinta o unitate sutructural morfologica ce se situeaza in partea estica a continentului de-a lungul Marii Tazmaniei si a Marii coraligene. Aceasta treapta are altitudinea cea mai mare, varful Kosciusko din sudul cordilierei australiene cu altitudinea de 2229m reprezinta punctual cel mai inalt din cadrul Australiei. Aceasta acordiliera este formata din munti de cutare paleozoica puternic erodati. Aceste ultime miscari de erodare au dat nastere varfurilor cu altitudinile actuale. Prezinta o mare desfasurare altidtudinala pe aproape 30* respectiv pe aprox 3500km intre capul York si pana aproape de capul WIlosn. Aceasta cordiliera se desfasoara pe directia NV, prezinta o serie de culmi cu dispunere mediriana. Relieful colinar din V sistemului muntuos este sculptat in depozite mai noi mezozoice sau neozoice ce acopera in mare parte o peneplena intens erodata. Intre culmile muntoase, in special in partea nordica, se pot intalni o serie de depresiuni transversale si longitudinale ceea ce confera acestui sector o fragmentare mai accentuata. Aceste depresiuni suntt strabatute de ape cu debit apreciabil, unele dintre ele sculptand chei si defile spectaculoase. Campiile centrale – aceasta treapta ocupa aprox 1/3 din masa centrala, ea fiind limitata la vest de podisul australiei de vest iar la est de cordiliera estaustraliana. Aceasta treapta se desf neintrerupt in directia NS intre Golful Carpentaria si pana la Marele Golf Australian. Ea constituie treapta cea mai joasa a cont ce prezinta o relative uniformitate a reliefului, relief care a fost sculptat pe depozite recente, cuaternare atat marine dar si de origine continental. Destul de frecvente depozitele cuaternare sunt dispuse direct peste calcare, peste marne sau peste alte depozite de varsta cretacica in care apele au dat nastere unor forme carstice. Aceleasi forme carstice se intalnesc si in celalalte foarme geografice insa frecventa este mult mai mica. In fiecare treapta morfologica din Australia pe fondul specific latitudinii se dezvolta o serie de procese si fenomene dupa cum urmeaza: in spatiul podislui australiei de vest, unde se impugn forme de denudatie (spalare), predomina modelarea eoliana cu acumulari nisipoase (dune), cu intense procese de salinizare dar si cu un accentuat process de deflatie. In Pod Vestaustralian cant de precipit nu depaseste valoarea medie anuala de 200mm ceea ce ii confera o puternica nota de uscaciune insa in partea sudica, acolo unde precipit sunt mai bogate, se pot dezvolta si o serie de procese carstice. In cea mai mare pate a campiilor centrale se evidentiaza un process de eroziune acut pe intreaga suprafata. Aceeasi eroziune se constata si in zona de orogen din estul australiei indeosebi pe versantul pacific din parte retelei geografice cu debite apreciabile datorita umiditatii care inregistreaza valori crescute. Aici media pluviometrica depaseste 1000 mm/an in cea mai mare suprafata si chiar 2000 mm/an in partea sudica pe de-o parte dat inaltimilor mari dar si datorita curentului cald al Australiei de Vest care determina formarea unui regim cyclonic.

De asemenea exista si o modelare diferentiata a tarmurilor astfel pe tarmul vestic unde platform continental este relative dezvoltata apar forme de acumulare atat pe nisipuri cat sip e cordoane litorale in cadrul unor lagune sau constructii coraligene alaturi de tarmuri de abraziune. Toate aceste tarmuri sunt continuu modelate de actiunea marii. In nord, acolo unde se intalneste in mare parte un tarm cu mangrove, predomina procesele legate de posibilitate de fixare cu sistemul de contraforturi specific mangrovelor dar si de acumulari lente atat de material organic cat si de material anorganic. In cadrul tarmurilor cu canale asa cum ar fi in partea de NV si E predomina procesul de abraziune dar si procesul de transport rapid al materialelor erodate din taluzul continental. Aceste sectoare de tarm sunt intercalate cu tarmurile mai joase reprezentate de delte, lagune sau limane marine.

EUROPA Cont Europa face parte din categoria cont mici, acesta ocupand aprox 10.034.000 km2. Acest cont este pozitionat in intregime in emisfera nordica, principalele coord geografice care defines cont sunt meridianul Greenwich care trece prin orasul Greenwich, Bordeaux, Valencia. O alta formata matematica importanta este paralela de 45* lat nordica ce traverseaza cont Europa prin Campia Aquitaniei, campia Padului, partea central-sudica a Romaniei, Peninsula Crimeea, depresiunea marii Caspice. O alta caract impoprtanta este Cercul Polar de Nord: strabate pen Scandinavia, golful Botnic, bazinul inferior al fluviului Feciora si nordul Mntilor Ural. LIMITELE EUROPEI In nord limuita este Capul Nordkyn de pe insula Magero, de pe teritoriul Norvegiei, la aprox 71* lat N, in sud pct extreme este Capul Matapan sau Capul Insula Creta. In longitudine acest continent se desfasoara pe aprox 75*, intre 10* long V (Capul Roca din Portugalia) si 65* long E (nordul Muntilor Ural). Intre aceste puncte extreme Europa se desfasoara pe aprox 3900 km pe directia N-S sip e aprox 5800 km pe directia E-V. D,p.d.v. structural in Europa se pot separa urm tipuri de morfostructuri, si anume: 1. Blocul continental – acesta detine aprox 66% din suprafata continentului, el fiind repartizat cu precadere in partea de E 2. Sectorul peninsular - ocupa 27% din suprafata – pen Canin, pen Kola, pen Scandinavia, pen Bretagne, pen Cotentin, pen Iberica, pen Italica, pen Balcanica, pen Crimeea 3. Sistemul insular – ocupa aprox 7% din suprafata continentului, insulele care apartin de Europa se int in Marea Norvegiei, in V Marii Nordului (ins. Marea Britanie – 228.300 km2 si ins. Irlanda 82.100 km2), in Marea Egee, Marea Adriatica si Marea Tireniana (ins Sicilia, ins Sardinia, ins Corsica, ins Cipru, ins Creta, arhipelagul Balnear, ins Malta, ins Ciclade, ins Sporade. Cea mai saraca mare in insule este Marea Neagra avand doau 3 insule: Insula Serpilor, Insulele Sacalinul Marea si Sacalinul Mic. EVOLUTIA PALEOGEOGRAFICA In primul rand se pot separa mai multe perioade, si anume precambrianul atunci cand au avut loc orogenezele, paleozoicul inferior cand a avut loc orogeneza caledoniana, paleozoicul superior in care a avut loc orogeneza hercinica (varisca), mezozoicul atunci cand au avut loc miscarile epirogenetice, cretacic – inceputul cuaternarului cand a avut lor orogeneza alpine si cuaternarul care se subdivide in 2 perioade: pleistocenul si holocenul.

1. Precambiranul – in aceasta era cel mai vechi element structuiral al Eureopei este scutul Baltic care cuprindea partesa Norvegiei, Suediei, Finlanda, pen. Kola, Carelia precum si fundamental Marii Baltice. Acest scut este constituit din roci cristaline, roci vulcanice (granitul de Rapakiwi in pen Kola avand o varsta de 2,6-3,5 mil ani). Platforma est-europeana corespunde cu Campia esteuropeana care in raport cu scutul baltic a suferit o eolutie ulterioara diferita. Dupa perioada precambriana scutul Baltic a suferit modif negative si pozitive care au dus la individualizarea platformei actuale. Aceasta platform este constituita din doua segmente principale, este vb despre soclul cristalin/Precambrian si cuverstura sedimentara constituita din depozite groase de roci sedimentare de 2-3000m dispuse intr-o structura tabulara. 2. Paleozoicul – in aceasta peioada pot fi separate doua unitati ttempoirale:  Paleozoicul inferior cand a avut loc orogeneza caledoniana (muntii Ural, insula Scotia, podisul Arden  Paleozoicul superior – in aceasta pereioada a avut loc orogeneza hercinica care a dat nastere la doua directii diferite de orientare: 1. Directia armoricana – aceasta prezinta o directive generala N-V-S-E incepand din Irlanda, sudul Tarii Galilor, Pen Cornwall, peninsula Bretagne, masivul armorican, meseta iberica. 2. Directia varisca N-E-S-V in cap din masivul Francez, contiinuandu-se in Muntii Vosgi, muntii Padurea Neagra, la care se adauga masivele hercinice din Cehia si inclusiv podisul Dobrogei. Alte structuri hercinice importante din Europa sunt masivul Ardeni, masivul Sistos Rhenan, muntii Harz, muntii Thuringiei, muntii Rhodopi, 3. Mezozoicul – in aceasta etapa au avut loc o serie de miscari epirogenetice negative care au dat nastere unor bazine sedimentare de mari dimensiuni cum ar fi Baz. Parizian, baz Londrei, baz Thuringiei 4. Cretacic – inceputul cuaternarului – in aceasta etapa a avut loc orogeneza alpine atunci cand s-a produs cutarea geosinbclinalelor din partea sudica a Europei dublata de incalecarea sedimentelor si formarea panzelor de saliaj. Geosinclinalul Alpinocarpatic s-a format la contactul a doua mari structure rigide, este vb despre struct hercinice situate in nord si struct africane situate in sud. In cadrul lantului montan alpin ot fi separate doua stiluri arhitectonice diferite ce au impus doua ramuri montane: alpidele unde revarsarea cutelor s-a facut pe directia N si E si dinaridele cu orientarea cutelor catre sud. Lantul alpidelor are in componenta cordiliera betica, Alpii, Pirineii, Apeninii Nordici, Carpatii, Stara Planina, Muntii Pontici. In cadrul dinaridelor intra Muntii Atlas, Sicilia, Apeninii Centrali si Sudici, Muntii DInarici, Muntii Pindului, insula Creta dar si Muntii Taurus si Antitaurus. Influentra orogenezei alpine asupra struct teritoriele au avut ca efect:      

Scufundarea blocurilor continentale Egeita si Tirenida Scufundarea unei parti aflate intre Alpi si Apennini Scufundarea blocului territorial Tisia Ridicarea pe vertical a unor masive hercinice situate la nord de lantul alpin Formarea grabenului Rhinului Inaltarea Alpilor Scandinaviei

5. Cuaternarul – a durat intre1,8 si 2 milioane de ani. S-a caract prin racirea accentuata a climatului care a avut loc in pleistocen si incalzirea climatului care a avut loc in holocen. In Pleistocen racirea climei a determinat manifestarea glaciatiunilor care au fost de doua tipuri: glaciatiune continentala dezvoltata in N Europei, principalul sau centru fiind Pen Scandinavia si un centru secundar in insulele Britanice si una alpina care a ocupat o parte din masivele hercinice dar mai ales masivele alpine, cordilierele centrale ale Spaniei, cordiliera Betica, apeninii centrali, muntii Dinarici si Rhodopi. Glaciatia continentala a prezentat 4 faze sigure iar glaciatia montana a prezentat 6 faze sigure. Aceste faze glaciare au avut o serie de consecinte, asa cum ar fi fenomene de eroziune glaciara care au dat nastere sicrurilor glaciare sau vailor glaciare, fenomene de acumulare glaciara care au dat nastere morenelor dar au impus in acelasi timp o zonalitate climatica si chiar un eustatism glaciar.

CLIMA EUROPEI Clima cont Europa este conditionata de o serie de factori, dintre care cei mai importanti sunt:    

Pozitia matematica Relieful Distanta fata de mare sau ocean Curentii oceanici

In ceea ce priveste poz matematica faptul ca Europa este localizata in cea mai maree parte in zona temperata explica predominanta climatului temperat pe aproximativ 85% din suprafata. Exceptie fac terit nordice care prezinta un climat rece de tip subpolar In ceea ce priveste relieful acesta influent clima prin altitudine, panta dar si prin orientarea versantilor. In ceea ce priveste curentii oceanici cel mai important din Europa este curentul Atlanticului de Nord, un curent cald care scalda tarmul vestic si nordvestic al pen Scandinavia. Datorita acestui curent iernile sunt deosebit de blande chiar si la lat mari iar precipit sunt abundente tot timpul anului, media depasind 2000 mm/an. Izoterma lunii ianuarie urca foarte mult in latitudine, in vestul Scandinaviei pana dincolo de cercul polar in timp ce in est, pe fondul gradului ridicat de continentalism, izoterma coboara in latitudine chiar si pana la 43*, de ex la Tromso, in Norvegia, aproape de cercul polar, in luna ianuarie temp este de 0.5*C in timp ce la Mangalia se inregistreaza aceeasi temperatura desi este localizat mult mai la sud. Principalele tipuri de clima din cuprinsul europei sunt: 



Climatul subpolar – in N cont, in Islanda, in Fenoscandinavia sau N Fed. Ruse. Acest climat se evid prin cele mai mici valori termice, mediile multianuale fiind cuprinse intre 0 si -2*C, precipit atmosferice sunt destul de reduse, acestea nu depasesc 400 mm/an, iernile sunt lungi si deosebit de geroase cu temp ce coboara frecvent la -30 - -40*C Climatul temperat-oceanic intalnit in S Islandei dar si in arhipelagul Britanic, N pen Iberice si tot V Europei la care se adauga S pen. Scandinavia. Acest climat se caract prin temp medii anuale de aprox 10-12*C, precipit bogate de peste 1000 mm/an.

 

Climatul temperat-continental – ocupa centru si est. Amplitudini termice foarte mari de peste 25*C, veri deosebit de calde, precipit atmosf mai mici de 500 mm/an Climatul subtropical/mediteranean – se caract prin ierni ploioase si blande, cu temp de aprox 10-15*C si veri deosebit de calde si uscate cu temp ce depasesc 35*C. Precipit atmosf sunt relativ scazute, mediile fiind intre 500 si 800 mm/an. Un climat aparte este reprezentat de climatul montan, intalnit la peste 1000m altitudine. Temp scade o data cu inaltimea, (cea mai mare cant de precipit din Europa se inregistreaza in Kotor – 5000 mm/an).