Fundamentele Pedagogiei Tema 1 [PDF]

Zitiervorschau

PROGRAMUL DE CONVERSIE PIPP, ID, Anul I FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI Mândruțiu (Petran) E. Ioana-Raluca Tema 1: Realizați un eseu semistructurat, de aproximativ două pagini, în care să se argumentați relevanţa paradigmei învățământului centrat pe elev, în contextul sistemului de de învăţământ contemporan. Între încercările de a defini învățarea centrată pe elev, punctele cheie, referitoare la ce este şi ce anume presupune, converg spre următoarele: ,,descrie modalităţi de a gândi despre învăţare şi predare ce pun accentul pe responsabilitatea elevului pentru activităţi de genul plănuirii învăţării, interacţiunii cu profesorii şi alţi elevi, cercetării şi evaluării învăţării” (Cannon, R.); ,,oferă elevilor o autonomie şi un control mai mare în privinţa alegerii subiectului, a metodelor de învăţare şi a ritmului de studiu” (Gibbs, G.); ,,se referă la situaţia în care elevii lucrează atât în grupuri cât şi individual pentru a explora probleme şi a procesa activ cunoştinţele, mai degrabă decât a fi nişte receptori pasivi ai acestora” (Harmon, S.W. & Hirumi, A.); ,,este o abordare extinsă, ce presupune înlocuirea prelegerilor cu învăţarea activă, integrarea unor programe de învăţare după un ritm propriu şi/ sau a unor situaţii de cooperare în grup, care în ultimă instanţă îi conferă elevului responsabilitatea pentru propriile progrese în educaţie” (Nanney, B.); ,,mediul învăţării centrate pe elev se concentrează în primul rând asupra satisfacerii nevoilor elevului” (Clasen, R.E. & Bowman, W.E.); ,,profesorul poate deveni de exemplu: instructor, ghid, îndrumătorul care te acompaniază, mentor, sfătuitor, consultant, transmiţător de cunoştinţe, cel care face lucrurile posibile pentru tine, formator, supraveghetor, diriginte, coordonator, cercetător critic, broker de cunoştinţe, model, […] facilitator, colaborator” (Jedeskog, G.).” Învățarea centrată pe elev pune accentul pe nevoile elevilor, le oferă elevilor o mai mare autonomie, îi face responsabili pentru propriul proces de învăţare. Mai mult, direcțiile  în care ar urma să se manifeste responsabilitatea elevului, devenit ,,căutător activ de cunoaștere”, sunt: să se exprime pe sine (sincer, curajos, deschis, cu încredere în valoarea sa autentică dincolo de inerentele limitări, în polivalenţa personalităţii sale şi autenticitatea acesteia, în drepturileşi libertăţile sale, pe bază de respect acordat celorlalţi); să comunice (adecvat, empatic, asertiv); să participe activ la instruire/ autoinstruire, respectiv, dezvoltare/ autodezvoltare (renunţând treptat la ipostaza de comoditate şi confort induse de cunoscut, la atitudinea pasivă sau de relativă „neputinţă”, la solicitarea repetată şi nejustificată a sprijinului din partea profesorului sau a unor „algoritmi ai succesului”, să caute soluţii, să colaboreze cu ceilalţi, să valorifice experienţe diferite, să continue procesul de instruire şi dezvoltare permanent, în afara cadrului instituționalizat, să extindă şi valorifice achiziţiilerealizate, indiferent de tipurile şi timpurile activităţii); să acorde timp pentru instruire şi autoinstruire (din multitudinea opţiunilor de petrecere a timpului să aloce în mod conştient, prin decizie proprie, timp pe care să-l folosească productiv şi creativ în scopul instruirii şi autoinstruirii); să fie activ în relaţia cu profesorii săi  (prin dezvăluirea sinelui şi implicare deschisă în sarcină, prin formulare de întrebări şi soluţii lipsit de complexe şi de frica greşelii, prin consolidarea unor relaţii echilibrate, de implicare şi valorizare a colegilor şi a celorlalţi participanţi la procesul formativ); să ia

decizii în ceea ce-l priveşte, să aleagă (prin implicare în proces în cunoştinţă de cauză, prin acceptarea posibilităţii de a greşi şi a obţine rezultate atât aşteptate cât şi, mai ales, neaşteptate, prin angajamentul de a suporta demn consecinţele negative ale propriilor decizii). Centrarea pe elev este înţeleasă astfel, sub următoarele sensuri: paradigmă cu impact major în valorificarea maximală a resursei umane şi în creşterea calităţii activității; poziție etică și deontologică ce constă în valorizarea elevului /subiectului învăţării; opţiune strategică bazată pe capacitarea elevului (empowerment) în procesul educativ; modalitate de abordare a procesului instructiv-educativ  bazată pe nevoile, interesele, aspiraţiile şi potenţialul elevului, având ca finalitate valorificarea optimă a elevului ca subiect al învăţării. Prin urmare, centrarea pe elev este o strategie activă, ce necesită construirea în timp real a unei experienţe de învăţare pozitivă şi semnificativă, într-o relaţie democratică, nondirectivă. În sens restrâns, prin strategie centrată pe elev se desemnează un plan de acţiune educativă orientat spre cunoaşterea nevoilor educative ale elevului; în sens larg, prin strategie centrată pe elev se desemnează o paradigmă experienţială a instruirii, bazată pe valorizarea aspiraţiilor şi abilităţilor elevului, care are la bază curriculumul. Mai mult, calitatea  procesul instructiv-educativ este determinată de toate componentele curriculumului în vederea adecvării acestuia la o nouă epocă, unde absolventului i se cere mult mai mult decât o specializare îngustă și/ sau o cultură generală, unde examenul nu mai presupune recitarea unui manual/ curs al unui anume profesor ,,emerit”, provocarea cea mai mare fiind aceea că, dincolo de orice fel de retorici, absolventul va trebuie să învețe pe tot parcursul vieții. Așadar, învățământul centrat pe elev are la bază noul curriculum național (planurile cadru și programele școlare) centrat pe nevoile educabilului, unde competența este elementul fundamental. Noile

planuri-cadru de învăţământ pentru educație timpurie, primar şi gimnaziu evidențiază

schimbările majore ale politicii educaţionale , reflectate în plan legislativ. LEN stabilește ca finalități ale nivelurilor învățământului preuniversitar cele opt competențe cheie recomandate de Comisia Europeană: comunicare în limba maternă; comunicare în limbi străine; competenţe matematice și competențe de bază în ştiinţe şi tehnologii; competența digitală; a învăța să înveți; competenţe sociale şi civice; spirit de inițiativă și antreprenoriat; sensibilizare şi exprimare culturală. Nucleul forte al prevederilor legii este constituit de adoptarea ca decizie de politică educațională a opțiunii pentru competențe cheie și de structurare, pe baza acestora, a unui profil de formare european al elevului. Legea educaţiei naţionale precizează contribuţia curriculumului naţional, pe niveluri de învăţământ, la formarea şi dezvoltarea competenţelor cheie, astfel: clasa pregătitoare asigură punţile către dezvoltarea competenţelor cheie, învăţământul primar şi cel gimnazial sunt centrate pe formarea competenţelor cheie, învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea competenţelor-cheie. La nivelul şcolii, aplicarea planurilor-cadru se realizează prin intermediul schemelor orare. Schema orară include disciplinele de trunchi comun cu alocările orare corespunzătoare la care se adaugă disciplina/

disciplinele opţionale şi alocările orare corespunzătoare, potrivit opţiunilor exprimate de elevi şi de părinţii acestora. Noi programele școlare au întregit viziunea unui nou model de proiectare în învățământul pentru educație timpurie, primar și gimnazial orientat pe formarea și dezvoltarea competențelor elevilor. Ele au fost elaborate pornind de la premisa că reprezintă cel mai important document care reglează, în egală măsură, activitatea profesorului la clasă. Modelul de proiectare utilizat în programele de învățământ aduce ca element de noutate o abordare în mod autentic centrată pe competențe. Competența este un ansamblu structurat de cunoștințe, abilități și atitudini dezvoltate prin învățare, care permit identificarea și rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în contexte particulare diverse. Prin urmare, curriculumul centrat pe competențe pune accentul pe rezultatele învățării: cunoștințe, abilități și atitudini; este centrat pe elev, adaptabil la nevoile în schimbare ale elevilor, cadrelor didactice și societății; este focalizat pe rezultat; este centrat pe societate; iar, activitățile și mediile de învățare sunt alese astfel încât elevii să poată dobândi și exersa cunoștințe, abilități și atitudini în situații cu care se confruntă în viața de zi cu zi. Competențele generale (competențele disciplinei pentru durata în care aceasta este studiată) și competențele specific (derivate din competenţele generale) devin un element organizator central al programelor şcolare specifice diferitelor discipline/domenii de studiu. În lipsa unui cadru de referință actualizat și aprobat care să indice finalitatea curriculumului național ne putem baza pe idealul educațional: ,,dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii” și profilul de formare, structurat pe baza celor opt competențelor cheie la nivel european (recomandare CE 2006). Bibliografie:     

https://www.academia.edu/17266605/Strategii_educationale_centrate_pe_elev (Strategii educaţionale centrate pe elev/ coord.:prof.univ.dr. Laurenţiu Şoitu, prof.drd. Rodica Diana Cherciu -Buzău : Alpha MDN, 2006) Învăţarea centrată pe elev. Ghid pentru profesori şi formatori (Proiectul PHARE: RO 2002/000586.05.01.02.01.01 Asistenţă tehnică în sprijinul învăţământului şi formării profesionale iniţiale) Suport de curs. Modulul I. Un nou Curriculum național pentru învățământul primar şi gimnazial – conceptualizări necesare (Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți” - CRED Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020) Suport de curs. Fundamentele pedagogiei (prof univ. dr. Chiș Vasile)