Fotografia color pentru amatori [1st edition] [PDF]

Zitiervorschau

Adrian Steclaci

Fotografia color pentru �amatori

2

l n g. Adrian Steclaci

Fotografia color pentru amatori Colecţi a Foto-fi lm

Editura

t ehni că

B u c u r e şti-1967

în cele

această

lucrare

sînt

cu caracter practic,

Materialul amator

este

tratat

tratate

legate

la

de

nivel

toate

problemele,

în

5pecial

tehnica fotografiei în

mediu,

astfel

încît

culori.

orice

foto­

care posedă experienţa fotografiei în alb-negru să poată

găsi indicaţiile necesare practicii fotografiei în culori. După ce se dau noţiunile generale necesare, se descrie teh­ nica fotografiei în

culori,

cu

alegerea

aparaturii,

a

a-:cesoriilor

şi a peliculei, cum şi modul de luare a imaginii. Urmează apoi descrierea prelucrării materialelor fotosensibile color,

indicîndu-se

principiile

procesului

de

laborator,

,Jevelo­

parea filmelor reversibile, developarea filmelor negative şi pozi­ tive, obţinerea diapozitivelor şi a fotografiilor color pe hîrtie etc. în color,

ultima

parte

proiecţia

se

arată

diapozitivelor,

modul

de

păstrarea

folosire

a

materialelor

fotografiilor,

multipli­

cări, reproduceri şi transpuneri în alb-negru. Lucrarea

se

adresează

în

primul

rînd

putînd fi folosită şi de fotografii profesionişti.

fotografilor

amatori

Introducere

Fotografiatul este extrem de răspîndit fiind practicat de mtlioane de oameni de toate vîrstele, cei mai entuzi­ aşti şi cei mai n umeroşi fiind fotoamatorii. Fotografia este folosită pe scară din ce în ce mai mare în aproape toate domeniile de activitate ale omului. Ea este mijlocul prin care poate fi creat un document o biectiv care să ilustreze un obiect sau un eveniment oarecare. Colecţia unor .astfel de documente este fototeoa sau albumul unui fotoamator, fototeca unui laborator de cercetări ştiin­ ţifice, fototeca unei agenţii de presă. Fotografia este astăzi poate cel mai de preţ tovarăş de muncă al omului de şti­ inţă, ea arată tainele microcosmosului prin microscopul electronic şi tot ea ajută la descifrarea macrocosmosului. rn urm ă cu aproximativ 30 ani, istoria fotografiei a trăit, un eveniment revoluţionar : industria a reuşit, du:pă decenii de trudă, să producă materiale foto1senisibile care să permită obţinerea unor imagini în culori. Esite drept că primele fotografii în culori au fost realizate mult mai îna­ inte, la începutu1 acestui secol, dar pro1 c edeele folosite erau extrem de greoaie şi de costisitoare. Pelicula color a­ părută prin 1935-1936 a fost fabricată printr-un procedeu cu totul nou care pe de o parte reclamă o prelucrare de la­ borator relativ simplă, iar pe de altă parte era i eftin. Din acel moment a început competiţia dintre fotografia alb-ne­ gru şi cea color. Iar în această competiţie, imaginea color s-a impus încet dar sigur. Dovada ? Cărţi şi reviste cu un număr crescînd de imagini color, fotografii în expozi­ ţii, broşuri, reclame, materiale grafice şi în sfîrşit filmele documentare şi artistice. În toate se reflectă drumul vic­ torios pe care a început să păşească fotografia în culori

3

creată în 1935. Totuşi apariţia fotografiei în culori nu implică dispariţia fotografiei alb-negru. Fireşte, cele două imagini „rivale" la prima vedere îşi au fiecare personali­ tatea proprie, existînd sfere de utilizare perfect dinstincte pentru fiecare, dar şi o sferă comună. Analizînd cele două tipuri de fotografie, alb-negru şi color, se poate face o comparaţie din punct de vedere tehnic şi una din punct de vedere estetic. Din punct de vedere tehnic, exis tă o diferenţă substan­ ţială, şi anume : la fotografia alb-negru pelicula înregis­ trează o anumită cantitate de energie luminoasă indiferent de calităţile ei, lungimea ei de undă . Ea impresionează o peliculă care transformă culorile în tonuri cenuşii . Fo­ tografia în culori foloseşte aceeaşi cantitate de energie luminoasă, însă pelicula color are capacitatea de a fixa „calitatea" energiei, adică permite să se obţină un clişeu care va reproduce culorile înregistrate, lungimi de undă diferite. Diferenţa tehnică între cele două genuri de foto­ grafie nu constă în aparatul fotografic, d în m aterialul fotosensibil. Rezultă deci că ·există o diferenţă esenţială între filmul alb-negru şi color în privinţa modului de înregistrare al imaginii . Un număr mare de filme color utilizate de amatori se prelucrează relativ simplu, astfel că şi în domeniul fotografiei color, amatorul poate să-şi execute singur pre­ lucrare·a imaginilor. Din punct de vedere estetic, diferenţa între fotografia alb-negru şi color este esenţială. Fotografia alb-negru reproduce în mod convenţional (artificial) materia, rea­ litatea obiectivă înconjurătoare, întrucît o lipseşte de un atribut fundamental : culoarea. Fotografia color este na­ turală, ea reproduce cu fidelitate materia înconjurătoare. De aid rezultă deci o primă concluzie : în fotografia „artificială" alb-negru autorul poate i nterveni prin anu­ mite tehnici şi accesorii, deoarece scara cenuşie care redă culorile are o valoare relativă, iar modificările acestor raporturi de valori influenţează conţinutul estetic al fo­ tografiei. In fotografia color o intervenţie de acest fel nu este recomandabilă, deoarece o modificare a culorilor ar duce la denaturări ale realităţii. Atît tehnica fotografiei color cît şi mai ales procesul de laborator nu permit prac4

tic autorului de a interveni cu un aport personal la „cre­ area" fotografiei. in fotografia alb-negru tehnica de labo­ rator şi accesoriile pot influenţa aspectele estetice ale fotografiei ; î� fotografia color rezultatul fotografiei este practic pecetluit de declanşator in momentul fotografierii; condiţiile de prelucrare a materialelor color sînt severe şi au o interacţiune atît de rigidă încît nu permit o fan­ tezie de prelucrare. Evident că nu sînt excluse încercări care pot fi încunu:-1ate de succes, dar în acest caz este vorba de o reuşită „căutată", de cele mai multe ori în­ timplătoare. Datorită specificului ei, fotografia color tre­ buie să exceleze în execuţia şi precizia tehnică pentru că dacă în fotografia alb-negru un cer mai negricios sau un clişeu mai granulat nu supără, în fotografia color un cer verzui sau o iarbă cu inele roşii sînt supărătoare. Ceea ce are importanţă majoră în fotografia color este deci fide­ litatea, deci o expunere şi o prelucrare corectă de labrJra­ tor fără de care un conţinut chiar estetic poate fi compro­ mis. Prin stăpînirea tehnicii şi experienţă practică orice fotoamator poate să ajungă la rezultate bune în fotogra­ fia color. De la apariţia filmului în culori (1935) şi pînă astăzi, industria a realizat progrese evidente. Acestea s-au re­ marcat prin apariţia fotografiei în culori pe hîrtie, îmbu­ nătăţirea calităţii redării culorii şi creşterea sensibili­ tăţii materialelor. Astăzi, fotoamatorul are la dispoziţie material negativ de diferite sensibilităţi şi sensibilizări, material pozitiv pentru fotografii în culori pe hîrtie sau pe film de proiecţie, cît şi filmul reversibil pentru dia­ pozitive. Mulţi amatori fotografi cred că fotografia color este mult mai dificilă şi mai scumpă decît cea alb-negru. Di­ ficultăţile tehnice ale fotografiei color pot fi apreciate după parcurgerea prezentei lucrări. în ceea ce priveşte preţul de cost, un film color 1·ever­ sibil, developat în laboratoare specializate, dă amatorului circa 35-38 de diapozitive care coste. ceva mai puţin de-cît acelaşi număr de fotografii alb-negru 6 X 9. Ceea ce este însă mai scump în fotografia color este fotognfia pe hîrtie, datorită procesului mai complicat care con­ sumă materiale şi mai ales timp. Totuşi, cu o oarecare 5

rutină, fotograful amator poate ajunge la un consum rezonabil de materiale şi la reducerea substanţială a timpului de lucru. * *

*

i n prezenta lucrare s-a căutat redarea pe scurt a pro­ blemelor teoretice strict necesare înţelegerii principiului fotografiei în culori, şi mai ales aspectul practic al foto­ grafierii în culori şi prelucrării materialelor fotosensibile color. Expunerea problemelor este făcută la un nivel acce­ sibil oricărui fotograf amator, care posedă o rutină medie în fotografia alb-negru. De asemenea, s�a evitat descrie­ rea unor procedee, materiale sau tehnici de laborator care nu pot fi aplicate practic de către fotografii amatori.

Ca p i t ol u l

I Generalităti .

1. Fotografia alb-negru (principii, aparatură, materiale)

Este util de a aminti pe scurt cîteva noţiuni legate de tehnica fotografică obişnuită alb-negru. Pentru a realiza o fotografie este necesar un aparat fotografic şi un material fotosensibil corespunzător. în fotografia alb-negru reuşita imaginii este condiţionată de doi factori : tehnica fotografierii propriu-zisă şi proce­ sul de laborator negativ şi pozitiv. Aparatura fotografică este variată atît din punct de vedere ale formatului cît şi al performanţelor. Indiferent de format, rezultate optime se obţin cu acele aparate care permit un reglaj precis al elementelor care condiţionează aspectul tehnic al viitoarelor imagini. Aceste elemente sînt : - punerea la punct, adică reglarea distanţei cu aju­ torul telemetrului sau pe geamul mat în funcţie de tipul aparatului ; -- expunerea, adică dozarea cantităţii de lumină care cade pe suprafaţa filmului în momentul declanşării prin reglarea duratei de deschidere a obturatorului şi valoarea deschiderii diafragmei obiectivului. Pe lîngă manipularea corectă şi reglarea optimă a apa­ ratului, alegerea tipului de film este o problemă la fel de importantă. In afară de dimensiunile filmului care se aleg evident în funcţie de formatul aparatului fotografic, filmele fotografice alb-negru se deosebesc prin sensibili­ tate şi sensibilizare. în privinţa sensibilităţii, proprietatea diferitelor tipuri de materiale fotosensibile de a reac-

ţiona diferit faţă de aceeaşi cantitate de lumină, se va ţine seamă de condiţiile de iluminare care se vor întîlni în timpul fotografierii : se preferă sensibilităţi mid sau me­ dii pentru lumină naturală, aceste filme avind o granulaţie fină. In cazul lumin!i artificiale, se preferă filme de sen­ sibilitate mare, care prezintă însă dezavantajul unei gra­ nulaţii mai puţin fine. Sensibilizarea filmelor*) este hotărîtoare la redarea corectă a culorilor în scara de tonuri cenuşii. Problema acestei treceri este poate misiunea cea mai dificilă a fil­ mului. Se ştie că emulsiile nesensibilizate nu „răspund·' decît la o porţiune extrem de limitată a spectrului vizibil, furnizînd clişee cu totul nesatisfăcătoare ; din acest mo­ tiv ele se folosese exclusiv la copii (în cinematografie) şi reproduceri (în fotografie). Filmele ortocromatice sînt mult ameliorate, ele fiind impresionate aproximativ de jumătate din radiaţiile spec­ trului vizibil (400-550 mµ). Filmele pancromatice şi ortopancromatice sînt sensibi­ lizate, practic, pentru întregul spectru vizibil. Totuşi ele prezintă o imperfecţiune : transpunerea culorilor în scara cenuşie nu este riguros proporţională cu curba de sensi­ bilitate a ochiului omenesc. Această imperfecţiune se poate ameliora aplicînd un filtru pe obiectivul aparatult;i de fotografiat în momentul fotografierii ; aistfel emulsia pan­ cromatică în combinaţie cu un filtru verde mediu redă culorile în scara cenuşie cu maximum de corectitudine. Afară de aceasta, cîteodată se urmăreşte chiar realizarea în fotografie a unor modificări, a transpunerii culorilor în scara cenuşie, este drept nenaturale, dar care produc anumite efecte estetice. In acest caz se lucrează cu diverse filtre : galben, portocaliu, roşu etc., în funcţie de efectul dorit. Deci, iată că pe lingă aparat şi film sînt necesare şi unele accesorii. Ceea ce trebuie reţinut din cele arătate mai înainte este necesitatea unui aparat cu elemente reglabile (distan­ ţă, timp de expunere, diafragmă), un film cu o emuls:e *)

8

A se vedea planşa I din anexă, diagrama 1.

corespunzătoare (sensibilitate, sensibilizare) şi de cele mai multe ori unele accesorii (filtre, parasolar). De asemenea trebuie reţinut că în fotografia alb-negru are loc o „abstractizare" a subiectului, datorită eliminării culorii. Această trecere a culorii în nuanţe cenuşii este exclusiv opera ,emulsiei fotografice. După cum s-a văzut, această treceTe „corectă" s-a realizat abia în momentul apariţiei filmelor cu emulsii sensibilizate, adică pe lîngă substanţa fotosensibilă - (halogenura de argint) - s-a înglobat în stratul de gelatină o substanţă sensibilizat�are a cărei misiune este să ajute filmului să „răspundă'' la un număr cît mai mare de radiaţii (culori) din spectrul vizibil. Aceste substanţe sînt de natură organică avînd structuri foarte complicate.

O dată declanşat aparatul, s-a înregistrat pe peliculă o imagine latentă. Această imagine, denumită latentă, nu este vizibilă, pelicula neprezentînd nici un fel de modifi­ care aparentă. Totuşi, acolo unde razele de lumină au că­ zut asupra bromurii de argint din emulsia filmului, s-a produs o „labilizare" a reţelei cristaline Ag-Br, adică o rupere a reţelei. Prin developare, cristalele de argint care au fost atinse de lumină vor da naştere 1a granule de argint, adică imaginea latentă invizibilă devine vizi­ bilă, va apare imaginea negativă - clişeul alb-negru. Pre­ lucrarea filmului este a doua etapă şi are o importanţă mare prin aceea că metoda de developare influenţează granulaţia şi contrastul filmului. Despre metoda de pre­ lucrare însă se va vorbi mai tîrziu. Producerea imaginii latente care prin developare de­ vine clişeul negativ se datoreşte acţiunii unei anumite cantităţi de energie luminoasă asupra emulsiei fotografice. Aiături de cantitate, care este factorul cel mai important în procesul de formare al imaginii, trebuie ţinut seama �i de calitatea luminii care impresionează pelicula fotosen­ sibilă în funcţie de sensibilitatea acesteia. Prin urmare, energia luminoasă este dozată cantitativ la declanşarea aparatului, însă calitatea ei acţionează diferit asupra emul­ siilor diferit sensibilizate, chiar dacă au aceeaşi sen­ sibilitate. Dacă în fotografia alb-negru cantitatea şi calitatea lu­ minii sînt factori relativ elastici, adică filmele au toleran-

9

ţe destul de largi de expunere, iar serusibilizarrea lor poate fi ameliorată prin filtre, în cazul fotografierii color aceşti

factori sînt mai rigizi. 2. Lumina şi culoarea, calitatea luminii, temperatura de culoare, vederea în culori

Există în natură un număr mare de radiaţii electro­ magnetice naturale şi artificiale produse de om. Radiaţi­ ile electromagnetice se caracterizează ca orice fenomen ondulatoriu printr-o frecvenţă şi o lungime de undă. Toate radiaţiile eledrnmagnetice, avînid o lungime de undă cu­ prinsă între aproximativ 400 şi 800 mµ, sînt percepute de ochiul omenesc şi produc senzaţia de lwnină şi culoare. Senzaţia de lumină poate fi percepută de ochiul omenesc fie datorită radiaţiilor emise de o sursă de lumină (soare, bec electric, lumînare etc.), fie de un corp care reflectă radiaţiile luminoase care cad asupra lui. Culoarea albă a unui corp, de exemplu o foaie de hîr­ i:ie albă, este percepută de ochiul omenesc datorită fap­ tului că acel corp reflectă integral toate radiaţiile care îl iluminează (soarele, un bec electric). Un corp este văzut negru atunci cind acesta absoarbe toat e radiaţiile sursei care îl luminează, nereflectînd nki una, de exerrnp lu o bucată de smoală. Un :corp este văzut cenuşiu, oînrl racesta absoarbe şi reflectă parţial, însă în aceeaşi proporţie, tota­ litatea radiaţiilor unei surse de lumină albă. înainte de a exiplica ce este materia colorată trebuie arătată originea culorii. După cum s-a arătat, lumina „albă'· produsă de soare sau de o sursă af!tifidală este neunitară, ea însăşi fiind compusă în egală măsură din toate radiaţiile electromagnetice c u lungimi de undă cu­ prinse între aproximativ 400 şi 700 mµ. Experienţa cu pri"Sma de sticlă, devenită dasică, demonstrează compozi­ ţia luminii albe (a se vedea planşa II din anexă). Culoarea albă (lumina albă) este deci compusă din culorile spectrului demonstrat cu ajutorul prismei. Pen­ tru ·Simplificare, se ·consideră că spectrul vizibil este compus din cele şapte culori fundamentale enumerate în fig. 1 . O experienţă inversă poate demonstra c ă culoarea albă se recompune din amestecul celor şapte culori fundamen10

tale : un disc avînd şapte sectoare egale (circa 52° fiecare) fiecare vopsit cu una din culorile fundamentale, produce la o anumită turaţie senzaţia de alb*). Materia asupm căreia cade lumina albă se comportă diferit în funcţie de structura ei. Afară de cazurile expli-

Rosu Porlocâ·u fJalben Verd�

Albosfru Indigo Violei

Fonfă

Fig. 1. Spectrul vizibil al luminii.

Ecran

cate mai înainte (corpuri 'albe, cenuşii şi negre), materia poate apare în diverse culori. Acest fenomen se explică prin faptul că are loc o absorbţie şi deci o reflexie se­ lectivă pentru radiaţii de anumite lungimi de undă. De exemplu un corp ne apare colorat în albastru datorită uneia din următoarele cauze : - corpul absoarbe culoarea complementară, galbenul ; - corpul absoarbe în două zone ale spectrului ; culorile reziduale reflectate compun culoarea albastră ; - corpul absoarbe tot spectrul .cu excepţia ·culorii al­ bastre pe care o reflectă. în tabela 1 sînt redate culorile importante din spec­ trul vizibil cu lungimile de undă respective, cît şi culo­ rile complementare corespunzătoare. Spre deosebire de fotografia alb-negru, în fotografia color calitatea luminii are o importanţă deosebită. De *) Culoarea albă mai poate fi recompusă şi numai d i n dou.'i culori fundamentale. Vopsind pe disc cîte două culori se obţin diverse nuanţe, în anumite cazuri (de exemplu verde cu pur­ puriu sau albastru cu galben) culoarea albă. Perechile de c.ulori ca:·e generează culoarea albă se numesc complementare (a s2 \·edea planşa II în c ul ori din anexă).

11

aceea pe lîngă măsurarea cantităţii de lumină trebuie ţinut seama şi de calitatea luminii, deoarece materialul sensibil la culori „răspunde" la diverse surse de lumină (proprietate care va fi descrisă pe larg la începutul ca-

Tabela

1

Lungimile de und:i ole culorilor importonte d i n spectrul vizibil

Lungimea t.Ie unclă m.µ

400-435 435--180 480-490 -190-500 500-560 560-580 580-595 595-605 605-760

Culoarea din spectru

Violet Albastru Albastru-verde Verde-albastru Verde Galben-verde Galben Portocaliu Roşu

Culoare& coruplemento.ră

Galben-verde Galben Portocaliu Roşu Purpuriu Violet Albastru Albastru-verde Verde-albastru

pitolului II). Chiar şi aceeaşi sursă de lumină poate avea compoziţii spectrale diferite. Spre pildă soarele radiază la zenit, într-o zi de vară, o lumină practic albă : în schimb la orele de răsărit şi de ,asfinţit lumina soarelui apare mai roşcată, are o compoziţie spectrală diferită faţă de ora prînzului datorită unghiului sub care cad pe suprafaţa pă­ mîntului, precum şi a difracţiei diferite în straturile at­ mosferice. In tabela 2 sînt date compoziţiile spectrale ale surse­ lor mai importante de lumină. Radiaţiile electromagneUce care alcătuiesc în totali­ tatea lor lumina sînt produse de surse de lumină naturale (soarele, luna) şi artificiale (corpurile de iluminat). Pentru a putea exprima culoarea luminii s-a recurs la noţiunea de temperatură de culoare, iar ca Uil1itate de măsur�i s-a ales gradul Kelvin (°K). Gradele Kelvin sînt grade cen­ tesimale (Celsius) cărora li se adaugă constant 27:.J°C (scara de grade Kelvin porneşte de la zero absolut -273°C). Prin urmare în această scară nu există Yalori negative de temperatură.

1�

Se ştie că un corp neinflamabil supus încălzirii înce­

pe la un moment dat să emită radiaţii luminoase. Culoarea

luminii emise de acest corp constituie „temperatura" sa de culoare şi se măsoară în grade Kelvin. Un „corp negru·· Tabela

2

Compoziţia spectrală a principalelor surse de lumină Compozit!& spectrali!.,

Surea de l u m ină

Treimea spectrului cu raLi.LIU.C..,.;""""'•0'5 ,

"'70 1;50 500 550 500 650 700 750 l ung11n1 de und.i

L ogari/mul limpulw de expunere

2

5

L ogarilm11/ f1inp11!111 de expunere "'70 1;50 500 650 500 550 700 7.'iO l ung1m1 de unda

3

Pigment a/basfr11 verde - - - - Pigmentp11rp11ri11 - - - - - --Pigment ga.'ben ---

6

l'hl ll'ia I . C u r u c ele sen s i b i lizare şi c u rh1· carackri s l i c c ; e oa de

- diaJZ"rauia de scn�i!Ji lb :are a f i l m lor alb- negru : 2 - cliagrama ele sensibi lizare a filmului nega t i v ;:;olor cu trei stra turi : :J - clia�rama cnrl>elor de absorhtie snectralrL a col r nţi lor din fihnul nc(Z"ntiv color : 4 - diagrama curhclor caracterii:;tice ale unui material fotosensihil l a culori calitate bu ni\ ; : i

1;

- dia�rama curbelor caracteristice ale unui material fotosensibil cu