Fotografia la mică distanţă şi macrofotografia [1st edition] [PDF]

Zitiervorschau

Ş. Boicescu

Fotografia la m ică distantă şi macrofotografia •

7

Şerban Boicescu

Fotografia la mică distanţă şi macrofotografia Colecţia Foto-film

Editura tehnică B

u c u r e

ş t i

-

1969

ReclacLor al

colecţiei: iug. DINU CONSTANTINESCU

Lucrarea tratează tehnica de fotografiere a subiectelor rruc1 şi foarte mici, care impun apropieri sub limita de acomodare a obiectivelor obişnuite pentru a putea fi fotografiate. Prin aceste tehnici speciale de fotografiere, o dată cu luarea imaginii şubiec­ tului, se urmăreşte şi redarea lui la o scară anumită, adeseori mai mare decît ce& naturală. Lucrarea cuprinde 13 capitole în care sînt tratate aparatura şi tehnica de fotografiere în macrofotografie şi fotografia de aproape, diverse reproduceri fotografice, fotografierea florilor, in­ sectelor, lichenilor, animalelor mici etc., încheind cu cîteva noţiuni despre estetică şi fotocompoziţie. Un deosebit interes prezintă capitolele care tratează tehnica fotografiei în ramura ştiinţelor naturii (fotografierea plantelor, a animalelor mici, insectelor, cristalelor etc.) şi esteticii - capitole dezvoltate pe baza unei îndelungate experienţe profesionale. Lucrarea este alcătuită pentru a veni în ajutorul unei mase largi de cititori, amatori sau profesionişti, din cele mai diferite ramuri de activitate : biologie, medicină, geologie, ind. textilă, numismatică, filologie etc.

Introducere

Impresionanta dezvoltare tehnică şi arfo;tică a fotogra­ fiei din ultimul timp, constituie rodul cercetărilor îndelun­ gate întreprinse de specialişti, cu scopul de a pune la dis­ poziţia oamenilor, un mijloc simplu şi eficace de informare, cercetare, sau de satisfacţie estetică. De la simpla formă de înregistrare a naturii, a oameni­ lor, sau a evenimentelor mai importante, fotografia a făcut pa�i uriaşi şi în scurt timp s-a impus în toate domeniile acti­ vităţii umane, ca unul din cele mai importante ajutoare, devenind la rîndnl ci o tehnică cu ramuri adiacente, spe­ cializate în diferite domenii. Astfel, în arhitectură fotografia trebuie să rezolve pro­ bleme de perspectivă. Î n peisaj se pot realiza imagini ce depăşeRc simpla înregistrare a frumosului , ajungîndu-se pînă la o interpretare artistică a naturii ; la portrete se caută redarea prin imagine a unei interiorizări psihice a subiectului. Î n ramura ştiinţ,ifică, microfotografia ne in­ troduce în lumea transformărilor care se produc la nivelul celular sau subcelular. Printre aceste ramuri de activitate fotografică, fotogra­ fia la mică distanţă şi macrofotografia ocupă un loc de frunte datorită cîmpului vast de activitate pe care îl abor­ dează şi al posibilităţilor multiple de rezolvare. Avînd rezonanţe şi în domeniul artistic, fotografia la mică distanţ;ă şi macrofotografia redau subiectele mici sau foarte mici, care în condiţiile obişnuite nu pot fi foto­ grafiate decît folosind tehnici speciale. Subiectele cele mai des tratate în cadrul acestor teh­ nici sînt imagini de a.nsamblu şi detaliu ale unor plante 3

sau animale nici, în mediul lor de viaţă sau solitare, cris­ tale, monede, ţes ături textile, reproduceri fotografice etc. Domeniile în care fotografierea de aproape îşi aduce aportul sîn t foarte variate, practic nelimitate. Astfel se uşu­ rează studiul în activitatea didactică (botanică, zoologie, geologie, anatomie) prin posibilitatea măririi substanţi­ ale, a subiectelor mici etc. în ştiinţă prin macrofotografieri succesive ale acelu­ iaşi subiect, se pot obţine date interesante asupra evo­ luţiei acestuia în timp (de exemplu cristalizarea în soluţii). Controlul producţiei industriale (probe de ţesături, cali­ tatea sudurilor, defecte de turnare etc.), publicistică sau cercetările judiciare sînt tot atîtea domenii de activitate ale macrofotografiei. Estetica pur expresivă este folosită cu mult succes în decoraţiuni. Celebrul arhitect Le Corbusier a folosit pentru prima oară imaginile artistice macrofotografice pentru alcătuirea de panouri decorative în instituţii publice. Posibilitatea de a vedea de aproape şi mărite în ace­ laşi timp detaliile, care în mod obişnuit nu se pot observa cu ochiul liber, creează fotografiilor la mică distanţă şi ma­ crofotografiilor o atmosferă aparte, inedită, care satisface cu prisosinţă cerinţele cercetitt orilor, sau amatorilor pasionaţi. Fotografierea de aproape a subiectelor mici şi foarte mici, necesită o scădere a distanţei de fotografiere sub limita de acomodare a obiectivelor, limită care în linii mari se opreşte la 1 m. Obiectivele ultramoderne permit totuşi, datorită par­ ticularităţilor lor de construcţie, fotografieri pînă la dis­ tanţe foarte mici, mult sub limita de 1 m. Datorită acestui fapt, intervalele de fotografiere măsurate în centimetri pentru fotografierea la mică distanţă, macrofotografieri sau microfotografieri aşa cum apar în literatura de spe­ cialitate ) nu mai corespund realităţii şi nici nu mai ajută la o departajare, fie chiar teoretică, a acestor tehnici. Sin­ gurul criteriu valabil pentru delimita.rea lor rămîne ra­ portul de mărire al obiectului pe negativ faţă de mărimea *

*) H. STAPF. Practica fotografică. Editura tehnică, Bncmeşti, 1958.

4

naturală, criteriu de care s-a ţinut seama în clasificarea de mai jos a foto grafierii de aproape. 1) Fotografiere a la mica distanţă este tehnica de foto­ grafiere a obiectel or mici, cuprin să în limitele raporturilor de mărire 1 : 2i3 pînă aproape de raportul 1 : 1 , faţă de mărimea naturală a subiectului. 2 ) l\facrofotografierea, fără a avea o fundamentare eti­ mologică, are menirea de a sugera fotografierea mare, cam poaite reda s ubiectele mici şi foarte mici, în raporturi mai mari sau cel puţin egale cu mărimea naturală. Rapor­ turile de redare variază în limitele 1 : 1 pînă aproape de 100 : 1 , în fun cţie de mărimea subiectului, grosimea lui şi optica folosită. 3 ) Microfotografierea este tehnica de fotografiere a obiectelor foarte mici , majoritatea invizibile pentru ochiul omenesc. Ea se face în mod obligatoriu cu ajutorul a două sisteme optice : un ul al obiectivului şi altul al ocularului, montate pe un mi croscop. Raporturile de redare variază în limite foarte mari , de la ordinul zecilor pîn ă la cel al sutelor de mii de ori mărire, după cum microfotografia a fost făcută cu un microscop fotonic sau electronic. Datorită fap tului că fotografierea la mică distanţă şi macrofotografierea folosesc în linii mari aceleaşi in dicaţii, aparate şi auxiliare în tehnica de lucru, deosebindu-se net de microfotografie, lucrarea de faţă îşi propune tra­ tarea numai a acestor tehnici.

Capitolul

I Aparatura şi tehnica de fotografiere

1. Alegerea aparatului tle iotografiat

Alegerea aparatului de fotografiat a fost totdeauna o problemă dificilă, cu răspunsuri diferite, bazate pe cri­ teriile de care se ţine seama în astfel de situaţii, referitor la sistemul de vizare, formatul imaginii , optică, mecanică şi domeniile de folosire. Întrebările : „Ce aparat să-mi cumpăr?", „Care este mai bun?", constituie o preocupare deosebită în rîndul amatorilor şi mai puţin în cel al fotografilor profesionişti. Aceştia, lucrînd în laboratoare modern utilate, au posi­ bilitatea să folosească diferite tipuri de aparate perfecţio­ nate, cu caracteristici adecvate cerinţelor lucrărilor fo­ tografice abordate. Pentru amatori şi în special pentru cei ce doresc să se iniţieze în „secretele" acestor domenii ale fotografici, problema este puţin mai dificilă deoarece fotografia la mică distanţă şi macrofotografia, necesită. tipuri de apamte de fotografiat cu caracteristici speciale. Din punct de vedere al sistemelor de vizare folosite, aparatele fotografice pot fi împărţite*) în două mari ca­ tegorii : - aparate fotografice cu sistem de viza.re optic inde­ pendent ; - aparate fotografice cu sistem de vizare optic prin obiectiv. *) S. COMĂNESCU, E. IA RO.HCI. ABC-ul (otogra(11/ui amator, Editura tehnică, Bucureşti, 1 968, pag. 48, 72.

Aparatele cu sistem de vizare optic independent rm montat pe camera aparatului, la o oare ca,re distanţă de obiectiv, un vizor cu ajutorul căruia se face încadrarea subiectului. Datorită fa,ptului că între unghiul de încatlrare al vi­ zorului şi unghiul de fotografiere al obiectivului există o diferenţă datorită poziţiei vizorului faţă de obiectiv, numită eroare de para.laxă, imaginea vizată nu corespunde cu cea fotografiată decît de la o distanţă mai mare de 4 m. Pentru acest motiv, aceste aparate mai poartă denumirea improprie de „aparate oarbe". Cu ajutorul lor fotogra­ fierea sub fl,ceastă distanţă nu mai este Rigură, subiectele fiind de multe ori scoase din cadru. Spre deosebire de ele, la apara.tele fotografice cu sistem optic prin obiectiv, înca­ drarea şi punerea la punct în acelaşi timp a imaginii, se fac cu aj utorul obiectivului care vizează şi fotografiază subiectul ales. La. acest tip de aparate eroarea de paralaxă este complet eliminată, subiectul încadrat corespunzînd cu imaginea de p e suprafaţa fotosensibilă. î n situaţia fotografierilor la mică distanţă şi mai ales a macrofotografiilor unde încadrarea este o problemă foarte dificilă datorită cîmpului mic ce trebuie fotogra­ fiat, fără a mai vorbi de subiectele în mişcare (insectele), din cele cîteva explicaţii legate numai de sistemul de vi­ zare, se poate trage o primă concluzie asupra superiori­ tăţii aparatelor cu sistem de vizare optic prin obiectiv faţă de celelalte tipuri de aparate. Dacă se mai adaugă şi faptul că auxiliarele necesare adaptării aparatelor cu sistem de vizare optic independent, pentru fotografieri de aproape sînt scumpe, se procură greu, iar raporturile de redare maxime sînt mult mai. mici şi calitativ mult mai slabe decît ale aparatelor reflex, se poate trage con­ cluzia definitivă că cele mai indicate aparate pentru foto­ grafieri de aproape sînt cele cu sistem de vizare prin obiectiv. 2. Aporute lotonrnfice cu sistem de vizare optic prin obiectiv

Aceste tipuri de aparate se construiesc într-o gamă mare de formate, începînd cu formatul 24 X 36 mm cel mai folosit, ajungîndu-se la formatele mari ce depăşesc 9 x 12 cm. Particularităţile lor de construcţie şi faptul 8

că aceste aparate sînt livrate pentru majoritatea forma­ telor fotografice uzuale, fac din de categoria cea mai mo­ dernă şi mai solicitată atît pentru lucrările obişnuite cît şi pentru cele ştiinţifice. La rîndul lor, aceste aparate se

 I

-

-

compartimentul superior : JJ - compartimentul inferior (aparatul propriu-zis): - geam mat: 3 - oglinda; 4 - obiect.ivul vizo­ rului: 6 - obiectiv: 6 -- film.

lupi!.: 2

împart în două categorii : apara.te fotografice reflex cu două obiective şi cu un obiectiv. a. Aparate fotografice sistem ll'eflex cu două obiective. Acestea sînt aparate care din punct de vedere al construe:-­ ţiei se caracterizea ză prin întrunirea în acelaşi corp . a. două compartiment e distincte, fiecare din ele avînd cite un obiectiv pentru formarea unei imagini (fig. 1 ) .

Compartimentul superior este o cameră auxiliară de punere la punct a clarităţii şi încadrării, obiectivul ei servind la proiectarea imaginii vizate pe un geam mat prin intermediul unei oglinzi ; camera inferioară consti­ tuie aparatul de fotografiaţ propriu-zi:,;, obiectivul aces­ teia formînd imaginea şi proiectînd-o pe suprafaţa ma­ terialului fotm;ensibil. Principiul de funcţionare a aparatului se bazează pe reglarea concomitentă a clarităţii imaginilor celor două camere. În funcţie de gradul de perfecţion are al aparatului, reglarea clarităţii se poate face cuplînd cele două obiec­ tive între ele printr-un sistem de cuplu dinţat aşa cum l'e întîlneşte la aparatul Liubitel, sau prin deplasarea înainte şi înapoi a unei planşete frontale pc care sînt montate obiectivele, ca la aparatele Rolleiflex, Flexaret VI etc. Luminozitatea obiectivelor, în multe cazuri, este mai mare la obiectivul de vizare şi punere la pun ct decît a obiectivului de fotografiat, în scopul uşurării reglării aparatului pentru subiectele slab luminate. Obiectivul de punere la punct a clarităţii imaginii are o deschidere relativă fixă în timp ce obiectivul aparatului fotografic propriu-zis poate fi diafragmat pînă la o valoare necesară. Datorită acestui fapt, din examinarea imaginii formate pe ecranul m at, nu se poate determin a vizua,l profunzi­ mea de cîmp asigurată de obiectivul fotografic, în condi­ ţiile de diafragmare cerute. Aparatele reflex cu două obiective, datorită sistemului de construcţie cu obiectivele suprapuse, prezintă eroarea de paralaxă. Acest in convenient, la aparatele cele mai perfecţionate din această grupă (Rolleiflex) , este înlăturat cu ajutorul unor dispozitive de în clinare a obiectivului de punere la punct. Înclinarea este cu atît mai mare cu cit reglarea aparatului se face pentru distanţe mai mici. Realizarea unei corecţii integrale a erorii la paralaxă pentru toate distanţele apropiate de punere la punct este foarte rară şi se întîlneşte numai la aparatele de fabricaţie foarte recentă. Ou toate acestea există posibilitatea cre­ ării unor dispozitive foarte simple de corecţie a erorii de paralaxă de către orice fotograf amator sau profesionist (fig. 2 ) . 10

Distanţa focală normală a obiectivelor care echipează aparatele fotografice sistem reflex cu două obiective este de 7 5 - 80 mm, luminozitatea variind între 1 : 2,8 şi 1 : 3,5 pentru obiectivul de fotografiat şi între 1 : 2 şi 1 : 3,.5 pentru obiectivul de vizare.

Fig. 2. Corectarea erorii de paralaxă la aparatele reflex cu două obiective (după potrivirea clarităţii pentru încadrare se deplasează planşeta P ln sensul săgeţii).

Un inconvenient consid erabil al acestor aparate îl con­ stituie faptul că în marea lor majoritate nu permit folo­ sirea obiectivelor interschi mbabile şi deci nu pot utiliza mai multe distanţe focale p entru acelaşi format. Dintre excepţii sînt de menţionat aparatele Rex Reflex, Mamia­ flex 02 şi 03, Rolleiflex. Obturatoarele aparatelor reflex cu dol1 ă obiective sînt de tipul central, cu tim pi de expunere ce variază de la 1 s pînă la 1 /500 s. Avan ta.j ele acrntor aparate, în compa­ raţie cu alte tipuri de ap arate şi chiar cu unele aparate 11

reflex monoobiective, sînt: posibilitatea punerii la punct a clarităţii imaginii pînă în momentul declanşării, precum şi posibilitatea urmăririi subiectului în timpul expunerii. Faptul că multe modele recente comportă majorita­ tea perfecţ,ionă,rilor tehnice intervenite în construcţ.ia aparatelor fotografice, printre care se menţionează şi folosirea a două tipuri de filme - rolfilm standard de 65 mm şi film de 35 mm lăţime - fac ca aparatele reflex cu două obiective să fie foarte răspîndite. Folosirea obiectivelor cu distanţă focală de 75 -80 mm ale aparatelor cu formatul 6 x 6 cm pentru filmul îngust, are avantajul unei încadrări de la distanţă , simi­ lară teleobiectivelor mici, permiţînd fotografierea subiec­ telor vii fără a le deranja . Aparatele reflex cu două obiective se folosesc pentru fotografieri care nu necesită raporturi mari de redare. Din această categorie, tipurile cele mai perfecţionate sînt : Rol­ leiflex, Mamiaflex 02 şi 03, Flexaret VI, Rex Reflex etc.

b. Aparatele fotografice sistem reflex cu un obiectiv.

Acestea sînt aparatele cele mai moderne destinate tuturor a ctivităţilor fotografice, fiind construite pentru formatele 24 X 36 mm şi 6 X 6 cm. Schema unui aparat reflex cu un singur obiectiv este dată în fig. 3 . Razele luminoase intrate prin obiectiv în interiorul aparatului sînt reflectate de o oglindă înclinată l a 45° pe un geam mat care serveşte ca ecran de punere la punct, protejat împotriva luminii înconjurătoare de mai multe apărători faterale. După punerea la punct a clarităţii care se face d in montur,1 elicoidală a obiectivului, se acţionează dis­ pozitivul de declanşare al obturatorului a cărui perdea îşi începe cursa în momentul în care oglinda ridicată com­ plet de nişte resorturi, lasă să treacă spre stratul fotosen­ s ibil fasciculul luminos care va forma imaginea . Pentru uşurarea punerii la punct a clarităţii imaginii, deasupra geamului mat se află montată o lupă care mă­ reşte zona centrală a imaginii. Vizarea şi punerea la punct se face privind fie imagi­ nea pe geamul mat de sus în jos, f ie printr-o prismă care se montează la locul a cestuia. Prisma , spre deosebire de 12

geamul mat care formează o imagine cu laturile inv ersate deviază încă o dată razele de lumină proiectînd în vizo; o imagine dreaptă. Unele modele de aparate fotografice (Exacta, Start) dotate cu acest sistem de vizare şi punere la punct, au ca.

6 2 5

Fig. 3. Schema de construcţie a unui aparat reflex cu I

-

obiectiv

;

un�obiectiv : 2

-

o�linda ralmtobilil.; a şi 4 - prisrnl1 cu carcaeo.; 6 - planul filmului.

vizor; 5

-

accesoriu o lupă telemetrică care permite o mai uşoară. punere la punct a clarităţii. Cele mai moderne aparate au în locul lupei telemetrice o lupă cu micropuncte şi inele Fressnel, care asigură un cîmp perfect luminat şi o mai bună punere la punct a subiectului. Majoritatea aparatelor fotografice reflex cu un singur obiect iv, dispun printre alte perfecţionări, de diafragme semiautomate şi automate care uşurează potrivirea clari­ t ăţii prin posibilitatea folosirii întregii cantităţii de lu­ mină ce intră în aparat . Dispozitivul de diafragmare auto­ mat ă necesită doar alegerea numărului diafragmei care trebuie folosită şi fixarea lui la reperul de pe obiectiv. Acţionînd în continuare dispozitivul de declanşare se pro­ duce mai întîi închiderea diafragmei pînă la valoarea di13

nainte stabilită, operaţie care are loc concomitent cu ridi­ carea completă a oglinzii, clupă care turnează declanşarea obturatorului. Toate aceste operaţii se produc în aproxi­ mativ 1 /10 s. Cele arătate mai sus conduc la concluzia că în cazul folosirii acestor a1mrate este necesar să se declanşeze cu o fracţiune de secundă înaintea momentului culminant al scenei de fotografiat deoarece obturatorul nu intră în funcţie decît după ridicarea completă a oglinzii raba­ tabile. La cele mai moderne aparate oglinda revine instantaneu în poziţia iniţială după declanşare, subiectul putîncl fi urmărit în continuare şi dacă este cazul, foto­ grafierea se poate repeta. l\'Iişcal'ea oglinzii este una din sursele de vibraţie care dăunează la fotografierea cu timpi lungi. De aceea, la unele aparate ( Rectaflex, Alpa Reflexb) ea nu mai este ridicată de resorturi, ci prin simpla apă8are a degetului pe tija declanşatorului. Aparatele sistem reflex monoobiective sînt din ce în ce mai utilizate în toate domeniile fotografiei, deoarece au posibilitatea folosirii obiectivelor interschimool>ile, sînt lipsite de eroarea de paralaxă atît de dăunătoare în fo­ tografieri de aproape şi în acelaşi timp necesită un număr redus de accesorii. Cele mai moderne aparate fotografice sistem rnflex cu un singur obiectiv, şi în acelaşi timp cele mai eficiente în fotografierea de la mică distanţă şi macrofotografiere sînt : Exacta Real, Exacta Varex II b , Hexacon, Practica nova, Practica mat, Zenit 4, Zenit 5, toate pentru forma­ tul 24 x 36 mm, iar pentru formatul 6 x 6 cm Pentacon Six, Practisix, Hasselblad, Zenza-Bronika, Fujita Kilfit etc. c. Aparate fotografice de atelier cu caracteristici spe­ ciale .Aparatele fotografice de atelier, în special modelele cele mai perfecţionate, prezintă o serie de caracteristici specifice, cu largi posibilităţi de folosire în cele mai difi­ cile fotografieri de aproape. Dintre caracteristicile cele mai importante pentru macrofotografieri, prezintă interes mărirea extensiei bur­ dufului, care poate atinge de trei ori lungimea iniţ.ială, înclinarea planurilor obiectivului şi suportului materia.

14

lului fotosensibil. Înclinarea acestor planuri oferă posibi­ litatea unei creşteri a profunzimii fără a se diafragma, fapt de mare importanţă pentru scările mari de mărire unde profunzimea scade pînă la limite extrem de mici. Multe dintre aceste aparate, pot atinge o alungire a burdufului pînă la un metru şi chiar mai mult. Acest avan­ taj , cuplat cu acela al folosirii obiectivelor microfotogra­ fice cu distanţe focale mici, permite obţinerea celor mai mari scări macrofotografice. Dintre cele mai perfecţionate aparate de acest tip se menţionează: Linhof din seria Color (R.F.G.), Mentor (R.D. G.), Magnola (R.S.C.) ete . :l. Tnslalnţii s11ceiale Jll'ntru 111ac1·ofotoumfiere

Aparatele macrofotografice, special construite pentru a:;;tfel de lucrări, sînt imtalaţii complexe de laborator, cu întrebuinţări şi în microfotografiere (fig. 4). Aceste instalaţii prezintă un stativ robu:;; t vertical pe care se găsesc fixate în monobloc bancul optic şi su­ portul pentru obiectul ce trebuie fotografi at. Tirajul variază în jur de 50 cm, dar poate fi mărit prin adăugarea unui al doilea burduf . Formatul de lucru }JOate să varieze, de la formatul mic 24 x 36 mm pînă la 9 x 12 cm. Numeroasele accesorii cu care :;; înt dotate aceste aparate (platini speciale portobiect, serii de con­ densori, surse luminoase diferite, obiective interschim­ babile, transformatori, reostat e etc. ) uşurează foarte mult încadrarea, punerea la punct şi iluminarea subiec­ telor prin transparenţă sau reflexie. Printre cele mai })erfecţionate tipuri de aparate de acest fel se indică cele aparţinînd firmelor Leitz şi Zeiss (R. F. G. ) şi Jhagee (R. D . G. ) . "'· 1 nstnlafie de mnerofotonrnîiere 1ientru nmatori

Amatorii sau cercetătorii care au nevoie pentru dife­ rite s copuri de ilustraţii macrofotografice, pot să.-şi con­ struiască destul de uşor o instalaţie, care să le ofere posi15

""" a.

r- ··"Tir ' t

a

b

Fig. 4. a- Instalaţie universală pentru macrofolograficrc Zciss () x 12 cm ; b- inslala\ic universală pcnlr u reprod uceri şi macrofotograficri Ihagcc.

bilitatea fo�ografierii celor mai mici obiective în condiţii optime dup1 schema din fig. 5. Pe stati :ul unui microscop, în prelungirea tubului drept, se fixează burduful unui aparat de fotografiat de tip mai vechi care are posibilitatea măririi extensiei pînă la 2 - 3 ori lungimea iniţială. La capă1;ul opus, burduful se fixează pe tija unui apa.rat de mărit prin intermediul unei bucşe cu şurub, care poate cu­ lisa în sus sau în jos modificînd astfel exten­ sia. Deasupra burdufu­ lui, pentru prinderea şi formarea imaginii, se montează un aparat de fotografiat de tip reflex monoobiectiv. Obiectivele micros­ copice se înlocuiesc cu o­ biective microfotografi­ ce de construcţie specia­ lă, care asigură fotogra­ fierea la scări mari de re­ dare în condiţii foptime. Reglarea clarităţii ima­ ginii se obţine prin manevrarea vizelor mi­ croscopului. Iluminarea subiecte­ lor se poate face fie prin Fig. 5. Instalaţie de macrofotografiere pentru amatori: transparenţă folosind 1 - eto.tivul microecopulul ; 2 burduf; 3- coloa­ oglinda şi condensorul ni'L de eueţinere; 4 - apo.rat de fotografiat. microscopului, fie prin reflexie cu ajutorul mai multor lămpi microscopice, în cazul obiectelor opace. -

17 2 - c, 369

! n descrierile de pînă acum s-au arătat care sînt cele mai perfecţionate aparate şi ins talaţii de fotografiat ce pot fi folosite cu succes în fotografia de aproape de către amatori şi profesionişti. Indicaţiile care s-au dat au ţinut seama de ultimele creaţii şi tendinţe în construc­ ţia de aparate. Desigur, rezultate bune se pot. obţine şi cu alte tipuri de aparate, dar dezavantajele acestom , comparativ cu avantajele aparatelor indicate, atîrnă într-o balanţă care înclină în mod favorabil spre cele descrise. :;•

.\lo1Hricarl'a disla11!ei focale e u ujulorul ll'ntilelor adiţionale

Î n tehnica fotograf ică, lentilele adiţionale - piese op­ tice ca,re :-;e montează în partea frontală a unui obiectiv pentru modifica,rea distanţei focale - se folosesc la apa­ mtele fotografice cu optică fixă. Ele sînt de două feluri : pozitive şi negative. în funcţie de acest lucru, distanţa focală non creată scade atunc i cînd Re folosesc lentile adiţionale pozitive s au creşte în cazul lentilelor adiţio­ nale negative. l;entilcle adiţionale negative se foloses c pentru a înlo­ cui teleobiectivele atunci cînd lipsesc. Imaginile obţinute cu ajutorul lor sînt mult inferioare celor date de obiec­ t ivele cu distanţă focală mare sau teleobiective şi de aceea se folosesc foarte ra.r. Spre deosebire de cele negative, lentilele adiţionale pozitive permit prin noul sistem optic creat, o apropiere mai mare a aparatului de fotografiat de obiect, sub li­ mita minimă de fotografiere a obiectivelor. Puterea de convergenţă a unei lentile adiţionale se exprimă în dioptrii şi se determină împărţ. i nd numărul 1000 prin distanţa focală a lentilei exprimată în milimetri. O lentilă adiţională pozitivă cu distanţa focală de 50 mm are o putere de convergenţă de 1000 : 50 20 dioptrii. Pentru a putea determina cu aproximaţie noua distanţă focală se utilizează formula : =

=

F 18

=

100.f D·f + 100

în care F �ste distanţa focală a noului sistem optic rezul­ tată în urma montării lentilei adiţionale pozitive, f dis­ tanţa fo cală a obiectivului exprimată în milimetri, iar D numărul de dioptrii al lentilei adiţionale. Aplicînd această formulă în cazul folosirii unei lentile aditionale ' pozitive de două dioptrii la un obiectiv cu distanţa focală de 50 mm rezultă : p

=

1ooxso

(2x50) + 100

=

25 mm.

Deci în exemplul dat noua distanţă focală a siste­ mului optic este de 25 mm. Prin urmare, cu ajutorul lentilelor adiţionale pozitive se pot fotografia subiectele situate la o distanţă mai mică decît cea pentru care este posibilă punerea la punct a obiectivului respectiv. Corecţia optică la lentilele adi­ ţionale este considerabil inferioară celei realizate în cazul unui obiectiv normal şi din această cauză ele intro­ duc nn procent ridicat de aberaţii optice, fapt care deter­ mină obţinerea unor imagini fotografice inferioare celor realizate cu ajutorul obiectivelor fără lentile adiţionale. Imaginile formate de lentilele adiţionale rămîn impeca­ bile pe toată . suprafaţa clişeului numai dacă puterea lentilei adiţionale nu depăşeşte 1,5 - 2 dioptrii. Dacă însă puterea ei este mai mare ajungînd la 4 dioptrii, claritatea descreşte de la centru către margine şi deci, la formatul 6 X 6 cm trebuie obligatoriu să se limiteze suprafaţa utilizabilă la un pătrat de 4 x 4 cm sau chiar mai puţin. Aberaţiile care se pun pe seama lentilelor adiţionale sînt supărătoare doar de la 3 4 dioptrii în sus, cînd de altfel s cade şi profunzimea în mod considerabil. Aceste aberaţii sînt practic nule la lentilele de 1 - 1,5 dioptrii care asigură în acelaşi timp şi o profunzime suficientă. De asemenea, lentilele adiţionale produc o întunecare simţitoare a imaginii către zonele periferice. Inconve­ nientul este cauzat de radiaţiile luminoase marginale care au de parcurs un drum mai lung, ceea ce determină ca în momentul atingerii suprafeţei fotosensibile, inten­ sitatea lor să fie mult mai redusă în raport cu cea a radia-

19

ţ iilor lumi noase care str ăbat zona centrală a obiectivului, .a şa cum s e vede în tabelul ur mător , în car e se dă lumi­ nozitatea imaginii în funcţie de unghiul de poză* ) : Unghiul cte pozi\

Luminozitatea

oo

10°

20°

1,0

0,94

0,78

�1� 0,5G

I

0,34

50°

60°

70°

0,17

0,06

0,014

Inconvenientele ar ătate pot fi înlătur ate într -o m are măsur ă pr intr -o diafr agma.re puter nică car e elimină -0 par te din au er aţiile r eziduale şi deter mină ca imaginea să fie for mată numai de r adiaţiile ce tr ec pr in zona cen­ tr ală a s istemului optic. Aceasta explică de ce major i­ tatea im;tr ucţ. iunilor de folosir e a lentilelor adiţionale r ecomandă să nu se folosească diafr agme mai mici de j : 8 sau f :11. În momentul puner ii la punct a clar ităţii nu tr ebuie .s ă se piar dă din veder e că lentilele adiţionale pozitive d eplasează uşor imaginea pr oiectată cătr e pr imul plan. Acest fapt r eclamă ca punerea la punct pe planul geamului mat să se facă după cc în pr ealabil, s-a montat un filtr u g alben p e obiectiv folosindu-se î n acelaşi timp u n mater ial fotosensibil pancr omatic. Necesitatea de a folosi filtr ul galben se explică prin f aptul că acr omatismul lentilelor adiţionale pozitive este asigur at numai pentr u domeniul spectr al cel mai a ctiv asupr a ochiului omenesc, nu şi pentr u r adiaţiile v iolete şi albastre care tr ebuie corectate cu aj utorul acestui filtru. Puner ea la punct nu pr ezintă dificultăţi dacă imaginea poate fi ur măr ită pe un geam mat. Dacă această obser ­ v ar e n u este posibilă (în cazul apar atelor c u vizar e optică independentă) se poate calcula cu o apr oximaţie sufi­ c ientă distanţa în metri într e obiect şi planul optic al -Obiectivului (distanţa fr ontală) , după formula :

2-=2-+n a

*) H. ST APF.

20

el

Practica folograficd. Editura tehnică. Bucureşti, 1958.

în car e d este d istanţa în metr i pe car e este r eglat obiecti­ v ul iar D valoar ea în dioptr ii a lentilei adiţionale. De exemplu dacă obiectivul apar atului este r eglat pentr u 1 m şi se utilizează o lentilă de două dioptr ii rezultă :

1 -

=

a

1 + 2 = 1 + 2 =3 ;

-

1

100 3

a= - = 33 cm.

Calculul poate fi evitat, dacă se utilizează tabelul 1.

Indici de dista.ntA pc obiectiv, în m

Puterea lentilei adiţionale, ln dioptrii

1111,2[1,5J

2 J2,2J2,5J2,71 31 41 51 61 71

8

Tabelul 1 10 J 12 J 15 J 30 I I �

Distanta. de foto;nafiere, in cm

1D 50 55 60167 69 71 73175 80183186 88 89 91 92 94 1ooi100 2 D 33 35 38 40 41 42 42 43 45 45 46 47 47 48 48 48 50 50 3D 25 27 27 28 28 29 29 30 30 31 31 31 32 32 32 32 33 33

În acest tabel sînt r epor tate r elaţiile pentr u fiecar e caz, într e distanţa obiectiv-obiect, valoar ea lentilei adiţionale şi distanţa pe car e este r eglat obiectivul. Exemplul! Dacă se fotografiază cu ajutorul unei lentile adiţionale po�ilive de D, obiectivul fiind potrivit pentru o distanţă de 1 m, distanţa de fotografiere va fi de cm. Folosind aceeaşi lentilă adiţională, dar modificind i ndicii de dis tanţă de pe obiecliv (se reglează pe m), distanţa de fotografiere unde subiectul este redat clar va fi de cm. Fiind cunoscută noua dis tanţă focală a sistemului obiectiv plus len­ tilă, cit ş i distanţa frontală a, va fi foarte uşor să se calculeze extensia b şi scara imaginii I după formulele :

3

25

32

b = a X f. a r' -

15

b

l=- - 1. f

.Apar atele r eflex cu două obiective necesită aplicar ea d e lentile adiţionale pozitive de aceeaşi puter e atît la obiectivul de fotografiere cît şi la cel de vizar e. La apa­ ratele car e nu au dispozitive de cor ecţie automată a erorii d e par alaxă, este necesar ca în par tea de s us a imaginii pr oiectate pe geamul mat să se lase un spaţiu l iber car e să asigur e o încadrar e exactă. La unele apa21

rate, lentila a.d iţională care se montează pe obiectivul de vizare, prin construcţia ei specială în formă de prismă, corectează unghiul de vizare, asigurînd o bună încadrare (Flexaret VI).

Fig. 6 . Inele, tuburi ş i burdufuri folosi t e l n macrofotografiere, G. JlodiHcarea extensiei cu n_iu1oml inelelor, tulnuilor şi lmrduîurilor inter­

metliare

Inelele, tuburile şi burdufurile intermediare sînt dis­ pozitive care se montează la ap aratele f otografice sistem reflex între obiectiv şi corpul aparatului, în s copul măririi tirajului şi deci a.I p osibilităţii f otografierii sub limita de acomodare a obiectivelor. Inelele şi tuburile sînt livrate sub formă de seturi a căror lungime totală este egală cu distanţa fo cală normală a obiectivului pentru care au fost construite (fig. 6 ) . Deosebirea principt1lă dintre tuburile şi burdufurile intermediare se referă la modul de realizare a măririi extensiei. Pentru primele, extensia se f ace în trepte, pe cînd pentru burdufuri aceste variaţii se f ac continuu în limita maximă de întindere a lor.

22

În cazurile cînd se folosesc inelel e şi tuburile interme­ diare trebuie să se cunoască scara de mărire care se obţine cu fiecare combinaţie de inele şi tuburi şi mărimea subiec­ tului cuprins în fiecare treaptă de mărire. Modificarea extensiei la aparatele de fotog rafiat cu ajutorul tuburilor sau burdufurilor, nu influenţează cu nimic calităţile optice ale obiectivului. Pentru acest motiv ele sînt preferate lentilelor adiţionale, în fotogra­ fierea la mică distanţă. , şi macrofotografiere, mai ales în cazul raporturilor de mărire foarte ridicate. Se poate spune că extensia nu este niciodată prea mare atunci cînd Re fac fotografii de calitate superioară şi de aceea cazurile în care se folosesc extensii mai mari de 1 m nu sînt rare. Din toate acestea rezultă în mod evident importan ţa pe care o are extensia pentru macrofotografie. Uneori este necesar să se calculeze cu cît trebuie mărită extensia pentru a realiza o anumită scară de redare (raport de mărire). În acest caz se utilizează formula : Extensia (Tirajul)

distanţa focală x

m ărimea

imaginii

mărimea naturală

Ex:em11Iul 1 : Trebuie să SC folografiezl', folosind un obiectiv cu r 50 mm, u n subiect de 30 mm lungime, a cărei ima gi ne să fie redusă la jumătate (scara 1 :2). =

=

Extensia (Tirajul)

=

50 · 15 --

30

Deci obiectivului in poziţia i nfi nit i de prelungire cu l u ngimea de 25 mm.

�25

se

mm.

vor

intercala

inele

şi

tuburi

Ex:emplul 2 : După u n obiect cu lungimea de 8 mm lrebuie să se ob­ ţină o imagine de două ori mai mare. Cu cit t rebui e să se mărească extensia, obiectivul fiind de 50 mm? î n acest caz :

Extensia

50· 16 =

--

8

=

100

mm.

23

Extensia, în milimetri, şi senrn imauinii pentru ollieelive

E E

E

:::

·;;

"3

. ...., u

-�

o ,;:

'"'

Ortocromatică Pancromatică

Gall>en ; portocaliu Glaben ; roşu

- - · - ---

Închisă Închisă

Capitolul

VII Încadrarea şi punerea la punct a imag inii

în fotografia de aproape încadrarea şi punerea la punct trebuie făcute cu multă atenţie. Obiectele mici impun încadrări foarte stricte, deoarece ulterior în pro­ cesul pozitiv, prin decupaj , eliminarea zonelor fără, im­ portanţă se face foarte greu, subiectul ocupînd aproape tot formatul imaginii. Perspectiva imaginii prezintă un deosebit intereil pen­ tru compoziţie. Numeroasele posibilităţi care există aproa­ pe totdeauna în fotografieri le de aproape din punct de vedere al alegerii unghiului de încadrare, iluminării şi aşezării obiectului, pot fi folosite cu succes pentru a da imaginii o senzaţie de relief şi armonie. Din acest punct de vedere este interesant de ştiut că o perspectivă geo­ metrică corectă, obţ,inută cu un obiectiv cu distanţă fo­ cală mare, nu este totodeauna satisfăcătoare. În numeroase cazuri este convenabil chiar să se renunţe la o perspectivă rigidă datorată poziţiei perpendiculare a axului optic pe planul subiectului, printr-o modificam a unghiului de fotografiere. în unele situaţii se poate chiar descentra obiectivul menţinînd însă paralelismul între planul ima­ ginii şi planul obiectului. Trebuie să se reţină că o corecţie a perspectivei nu se poate obţine decît în detrimentul profunzimii de cîmp şi invers, o profunzime de cîmp nu poate fi ob­ ţinută decit cu preţul unei perspective mai puţin satis­ făcătoai::e. După ce s-a obţinut o bună perspectivă a imaginii, profunzimea necesară şi s-a ales un obiectiv cu distanţă focală adecvată, se va proceda la încadrarea propriu-zisă, r�spectînd regulile compoziţiei şi bineînţeles gustul pro71

priu. Apoi se vor controla distribuirea luminii pe toată imaginea şi punerea Ia punct pe geamul mat al aparatului de fotografiat. Contrar unei păreri greşite, controlul imaginii pe gea­ mul mat obişnuit nu este cel mai eficace mijloc de punere la punct, deoarece ori cît de fin ar fi, clin cauza granulaţiei sale, determină totdeauna fenomene de difuzie care îm­ piedică o· delimitare bună a celor mai fine detalii ale ima­ gmii. În consecmţă, este de preferat să se înlocuiască geamul mat obişnuit cu unul de construcţie specială. Dintre cele mai bune, sînt mdicate lentilele cu micropuncte şi inele Fressnel sau cele care au în centrul lor o zonă clară. D acă nu se dispune de nici unul din aceste dispozitive se poate folosi un geam mat obişnui.t, căruia, în zona cen­ tTală., i se elimină efectul de mătuire prin aplicarea cu o pipetă a nnei picături de balsam de Canada. Imaginea de pe geamul mat în situaţia scărilor mari de redare trebuie privită printr-o lupă care să m'.trească zona centrală �i să pNmită o mai bună punere ln, punct. Lupele cu care sînt dotate toate aparatele reflex cu vizor rabatabil, nu au o mare eficacitate şi atunci în locul lor trebuie să se folosească dispozitive speciale de mărire a imaginii. Dintre aparatele cele m'.u perfecţionate, Exacta are ca auxilial' un bloc de mărire a imaginii vizate, special construit: care se f;xează în locul vizorului obişnuit. Pe el se mont3ază un obiectiv cu o distantă focală mică re­ gla.t pPntru infir nt, care �e"veşte pentru'. en.minarea i ma­ gini i . Punn0a l a punct la scările de redare mari (peste 6 : 1 ) nu s e mai face din obiectiv, c i prin dcpla.sarea aparatului faţă de subiect, st1n a acestuia faţă de aparat. în aceste situaţii aparatul este fixat pe un stativ special (tip Exacta, Pentacon etc. ) care înlătură posibilitatea t"epidaţiilor şi menţine aparatul într-o poziţie fixă faţă de subiect. Virola obiectivului trebuie să fie reglată pentru infinit, poziţie care apro-pie lentilele între ele şi conferă obiecti­ vului ca lităţile maxime din punct de vedere al corecţiilor aplicate. 72

Punerea la punct trebuie făcută asupra unor contu­ rmi · distincte şi bine iluminate, folosindu-se în special accentele de lumină şi liniile de demarcaţie dintre supra-

1

T 2

3

-

-

;

c -

Fig. 2 1 . Punerea la punct a clarităţii la începutul treimii a doua (linia A) ; (se observă repartizarea profunzimii pentru diafragme d iferite a, b, c ).

feţele cu tonalităţi diferite. Cu cît subiectul fotografiat este mai apropiat de aparat cu atît grija pentru acope­ rirea lui cu zona de claritate a profunzimii trebuie să fie mai mare. La macrofotografieri, profunzimea este o pro­ blemă dificilă atunci cind subiectul prezintă o oarecare adîncime. în aceste situaţii planul de punere la punct se potriveşte la 'inceputul treimii a doua a subiectului (fig. 21). Punerea la punct definitivă, atunci cînd este posibilă datorită slabei iluminări a imaginei, trebuie făcută cu aceeaşi diafragmă care se va folosi la fotografiere. În acest sens este bine să se ştie că la variaţia deschiderii diafmg­ mei are loc o uşoară modificare a distanţei focale între limite, care de multe ori sînt nefavorabile scărilor mari de redare.

Capitolul

VIII Profunz imea

Principala problemă care se pune în fotografia de lil. mică distanţă şi mai ales în macrofotografie este profun­ zimea, deoarece, valorile ei foarte mici rezultate din creş­ terea tirajului, sînt un obstacol greu de trecut în cazul raporturilor maxime de mărire (tabelul 10). Practic, profunzimea de cîmp este evoluată prin obser­ vaţiile directe asupra imaginii, ea caracterizîml interva­ lul de distanţă în care toate obiectele sînt redate clar, pent"u o anumită punere la punct a obiectivului. On alte cuvinte cu cît intervalul în care obiectele sînt redate clar este mai mare, cu a,tît profunzimea este ma,i mare. Ceea ce este interesant şi demn de reţinut la profun­ zime, este faptul că faţă de planul de punere la punct, ea se manifestă în mod inegal, fiind mai mare în spatele lui şi mai mică în faţă. Această întindere inegală a pro­ funzimii are ca principală acţiune în cazul fotografierii unor subiecte cu adîncime, potrivirea clarităţii într-un plan situat la începutul treimii a doua a subiectului (fig. 21). Printr-o diafragmare corespunzătoare, extinde:·ea clarităţii asupra primului plan se face concomitent cu mărirea ei pentru planurile posterioare. Cu toate acestea profunzimea nu est.e condiţi onată nu­ mai de diafragma utilizată ci şi de alţi factori, printre care se indică : - distanţa focală a obiectivului ; cu cît este mai mică cu atît p�ofunzimea este mai mare şi inve"s, profunzimea este mai mică la obiectivele cu distanţă focală mare ; - punerea la punct a obiectivului pentru o anumită distanţă : reglarea obiectivului pentru distn. 11ţe mari de 74

fotografiere favorizează redarea subiectului într-un in­ terval de claritate mai mare ; cu cît această distanţă de punere la punct este mai apropiată de apa"at cu atît p rofunzimea va fi mai mică ; - cu cît cercul de difuzie ales pentru calcul va fi mai mare, în aceeaşi măsură profunzimea de cîmp va fi mai mare şi i nvers, alegerea unui cerc de difuzie mic are ca urmare o profunzime mică. 1. Calcularea profunzimii

La calcularea profunzimii trelrnie să se ţină . cont că diameti·ul cercului de difuzie variază în functie de mă­ rirea ]a care va fi supus negativul. Acest diainetru este de 1 /10 mm pentru negativele destinate tirajului prin contact şi scade pînă la 1 1 50 mm în cazul negati'rnlor supuse la măriri ex:t"eme. Profunzimea (tabelul 11) poate fi calculată cu ajutorul f ormulelO"' ur·mătoare : a P1 = ----­ nd(a - () 1+

î n care

f'

---

şi P2

=

a n d(a - f)

----­

1-

f2

--­

a este distanţa frontală ; diametT'ul cercului de difuzie ; luminozitatea obiectivului ; n .f distanţa focală a sistemului optic ; p1 distanţa între planul optic şi limita ante­ rioară a cîmpului clar ; p2 distanţe dintre planul optic şi limita poste­ rioară a cîmpului clar. Aşa cum rezultă din citirea cifrelor din tabelul 11 , profunzimea scade foal'te mult l a creşterea raporturilor de mărire. Pentru acest lucru macrofotografiile care de­ păşesc raportul de mărire 3 : 1 trebuie să prezinte o gro­ sime foarte mică, sub 1 mm, deoarece oricît s-ar diafrag­ ma de puternic, profunzimea nu mai creşte. Trebuie să se ţină seama că la obiectivele normale puterea de rezoluţ.ie cea mai mare se obţine închizînd deschiderea maximă a diafragmei cu 2 - 3 valori. :

el

-

-

-

-

-

75

Tabelul 11 l'rofunzimca d e cîmp, exprimată în milimetri, în raport c u deschiderea d iu irn o mei Mărimea imaginii

î11 raport c11 fl subiectului

0,1 0,2 0,3

O , 'l 0,5 0,6 0,7 0,8

O , \.l 1 1,5 2

3

5 8 10

I

Diafragma

-------

62

17 8 5

3,4 2,5 1,9

I

I

1,6

1,3

1,1 0,6 0 , -l

0,19 0.10 0,06 0,01

10

11

5,1)

88 24

121

33 16

12

7

4,8 3,5 2,8

I

U,5 6,6 4,9 3,8

2.2 1 ,9 1 ,6

3,1 2,6 2,2

0,27 0.1-l 0,08

0,8 0,37 0 , 20 0,12 0,0()

0,9 0 , (i

0 , 05

1,2

I

176

48

23 14

9,6 7,1 5,6

4,5

3.7 3,2 1,8

1,2

0,53 0,29 0,17 fl , 1 3

I

242 66 32

19 B,2 9.7

7,G ('' · ')

5,2 4,4 2,4

-

1,7 0,8

0,51

0,21 0,16

Obiectivele speciale, cele microfotografice şi apocro­ matice pentru reproduce... e, p�ezintă puterea cea mai mare de separaţie la diafragme foarte apropiate de des­ chiderea maximă. Micşorîncl deschiderea diafragmei peste aceste valori care dau randamentul maxim în redare, claritatea ima­ gimii scade datorită fenomenului de difracţie. În această, privinţă îmă nu este posibilă stabilirea unor reguli ge­ nerale asupra limitelor impuse diafragmării de fenome­ nul de difracţie. Cu toate acestea se poate preîntîmpina acest neajuns d acă se ţine seama că aceste limite sînt influenţate de o serie de factori, cum ar fi : mări�ea la ca"e va fi supus negat�vuJ , dimensiunile şi detaliile su­ biectului , puterea de separare a emulsiei folosite, distan­ ţa focală, tipul obiectivului, tirajul etc. Pentru aceste motive, controlul fenomenului trebuie făcut separat pentru fiecare caz în parte. 76i

2 . .\lărirca proîunzimii lării dialraomare

În s1tuaţiile cînd profunzimea nu mai poa,te fi mărită imn diafragmare datorită apariţiei fenomenului de di­ fracţie, creşterea profunzimii Re poate totnşi obţine cu

A

Fig. 22. Principiul creşterii profunzimii fără diafragmare prin înclinarea geamului mat : A.B

-

planul

emuL•iel

fotosensibile ; CD

-

perspectiva obiectului ;

O - pia.nul

obiectivului.

77

ajutorul aparatelor fotografice de construcţie specială care permit înc1ina•·ea planului de punere la punct şi cel al ohiectivului faţă de axa optică (fig. 2 2 ) . Modificarea paralelismului dintre planuri are c a ur­ mare o crel)tere inegală a extensiei, fiind mai mare pen­ tru punctele mai apropiate ale subiectului şi mai mică pentru cele îndepărtate. Fla.nul de punere la punct ne­ maifiind perpendicular pe axa optică se confundă cu planul în care sînt elementele principale ale obiectivului, redîndu-le astfel clar. Toate operaţiile de punere la punct se fac sub control cu ajutorul geamului mat. Odată cu creşterea profunzimii, f'a rezultat direct, scade timpul de expunere datorită nediafragmării. Dacă şi în această situaţie profunzimea este in suficientă, se va diafragma obiectivul pînă la obţinerea clarităţii dorite. În concluzie, mărirea profunzimii necesară scărilor mari de mărire, nu trebuie împinsă irnste limita la care începe să se manifeste fenomenul difracţiei. Dacă totuşi profunzimea este prea mică, t"ebuie să se :recurgă ht apa­ rate speciale de atelier cu posibilitatea înclinării planului uptic şi cel al punerii la punct. Cuplarea avantajelor aces­ tor aparate, cu acelea ale obiectivelor microfotografice, a sigură redarea în cele mai bune condiţii a subiectelor supuse scărilor mari de redare.

cap itol u l

IX Timpul de e xpunere

Timpul de expunere este unul din factorii fundamentali care influenţează cli�ect asupra calităţii imaginii negative şi implicit asupra imaginii pozitive definitive. Dacă tim­ pul de expunere este prea scurt, materialul fotosensibil va fi subexpus, ceea ce va duce la obţinerea unui negativ lipsit de detalii în zonele cele mai puţin luminate. î n si­ tuaţia opusă, dacă timpul de expuner:e este prea lung, materialul fotosensibil va fi supraexpus. În acest caz părţjle luminate puternic difuzează şi în zonele mai pu­ ţin luminate ducînd la scăderea clarităţii. În ambele situaţii se pierd multe detalii ceea ce face ca în final imaginea pozitivă să fie compromisă. Este evident că pentru înregistrarea unui număr cît mai mare de detalii ale subiectului, timpul de expunere trebuie să fie un compromis între un minim şi un maxim care formează de fapt intervalul util de expunere. Timpul de expunere corect trebuie să fie determinat pentru fiecare caz în parte cu cea mai mare exactitate şi să corespundă timpului minim necesar pentru înregis­ trarea detaliilor din zonele cele mai puţin luminate ale subiectului. Cu toate acestea nu trebuie neglijată stră­ lucirea celor mai luminoase zone ale subiectului. Această evaluare este necesară pentru determinarea în fiecare caz a diferenţei dintre limitele minime şi maxime ale strălucirii diverselor părţi ale imaginii. Intervalele de strălucire variază în limite mari, de Ia 1 : 2 pînă la 1 : 100 ceea ce face ca timpul de expunere să fie o problemă destul de greu de rezolvat. 79

Determinarea exactă a timpului de expunere se poate face prin două metode : - printr-o măsurătoare indirectă, stabilind străluci ­ rea diverselor zone ale subiectului ; - printr-o măsurătoare directă, stabilind iluminarea imaginii direct pe planul mate1ialului fotoseru;ibil. 1. Determinarea indirectă a timpului de expunere

Această metodă de determinare a timpului de expu­ nere, înt-·ebuinţată în fotografia obişnuită, se foloseşte în special pent··u fotografiile făcute la mică distanţă şi pentru macrofotogr afiile în r aporturi mic i. La rîndul ei, a ceas1 ă metodă se poate face în lumina reflectată sau în lumina incidentă cu ajutorul unui ex­ ponometru fotoelectric. În primul caz, se măsoară lumina reflectată spre obiectiv de diversele zone ale obiectivului în timp ce în al doilea caz se măsoară intensitatea lumi­ noasă care vine de la subiect. Pentru ambele situaţ,ii trebuie să se ţină seama că datele obţinute trebuie corectate ulterior în funcţie de scara de redare. Exponometrele folosite în mod obişnuit sînt calcu­ late pentru un unghi de cîmp de 50-60° în timp ce obiec­ tivele folosite în fotografia de aproape nu depăşesc 35°. Pentru acest motiv folosirea lor trebuie făcută cu multă atenţie. Cînd măsurătorile rn fac în lum�na reflectată, supra.­ faţa obiectului trebuie să fie de cel puţin trei-patru ori mai mare decît cea a suprafeţei elementului fotosensi­ bil deoarece la suprafeţe mai mici, influenţa obiectelor înconjurătoare falsific ă datele înregistrate de exponome­ tru. Acest inconvenient poate fi înlăturat printr-o apro­ piere cît mai mare de subiect, bineînţeles evitînd ca um­ bra persoanei care fotografiază sau a aparatului să se proiecteze pe subiect. Exponometrele care prezintă un interes deosebit pen­ tru tehnicile descrise sînt cele pe bază de sulfură de cad­ miu. Ele au o mare sensibilitate şi în acelaşi timp un unghi de cîmp foarte redus. 80

Dintre multele modele de exponometre cu caracte­ ristici superioare, „Lunasix" şi „Bewi- Super" prezintă un intere;.; deosebit, ele fiind apte să determine timpul de expunere pentru cele mai mici obiecte.

2

6

10

1.J 1't

Fig. 23. Secţiune schematică prin exponometrul Asachi Pcntax „ Spot !\Icter" : 1 - lentilă cu rol de obiectiv : 2 - oglindă semitrnsparenU'i : 3 şi 4 - lupe : 5 - celulă foto­ electrică clin sulfură de cadmi u : 6 - baterie ele alimentare : 7 - galvanometru ; 8 - indi­ ca.torul i:;.ilva.nom�trulu i ; 9 - sJ:i.ră de gradatii : 1 0 - scară de sensibi lităti ; 1 1 - buton lle porni re :

12 - contact ;

13

-

scara

timpilor :

14 - scara disaragmelor ;

15

-

clisIJczitiv de

punere la zero a acului (După Y. Perelli).

Alte tipuri de exponometre fotoelectrice cu sulfură de cadmiu au un unghi de cîmp de numai 2 - 4°, carac­ teristică care le fac apte chiar pentru cele mai mari scări macrofoto grafice. Dintre aceste tipuri, exponometrul Asahi Pentax „ Spot l\Ieter" merită o menţiune aparte (fig. 23). El are 81

un unghi de cîmp de 3° şi permite delimitarea exactă a zonelor măsurate printr-o observare a imaginii obiectului cu ajutorul unui sistem de vizare reflex, sub un unghi de 21°, analog aparatelor reflex monoobiective. Timpul de expunere calculat cu ajutorul exponome­ trelor nu poate fi folosit ca atare decît pentru fotografiile care nu necesită mărirea tirajului. î n situaţia cînd fotografiile se execută în raporturi mari care necesită o creştere a tirajului, timpul de expu­ nere trebuie corectat cu ajutorul unui factor care se cal­ culează în funcţie de tiraj şi de distanţa focală, după formula : Factorul

=

(

Tiraj u l

Dis lanţa foca l ă

)2

,

deci, Timpul nou de expunere = Timpul iniţial x Factorul. Creşterea tirajului, indiferent de distanţa focală f a obiectivul folosit are ca urmare producerea următoarelor modifică.r i : - micşorarea distanţei frontale a (distanţa obiect­ obiectiv) ; - creşterea distanţei imaginii b (distanţa obiectiv­ emulsie) ; creşterea raportului de mărire 2- · n

În funcţie de aceste modificări, factorul de corecţie poate fi determinat pentru fiecare caz în parte cu ajutorul următoarelor formule : F =

c � ,r

; F=l +

c�T .

; li' =

(: r + l

·

Dacă timpul de expunere rezultat în urma aplicării factorului de corecţie este mai mare de 2 s, şi acest lucru se întîmplă de multe ori, se va proceda la o nouă corecţie a lui. Acest nou factor de multiplicare a timpului corectat este necesar, deoarece iluminările slabe ca intensitate 82

exercită asupra emulsiei o acţiune proporţional mai puţin eficace ca aceea dată de iluminarea normală. Pentru compensarea acestui efect ( Schwarschild) se înmulţeşte timpul de expunere nou calculat cu un factor care este în funcţie de însuşi timpul de expunere : Timpul cte expunere

2-3

·1 - G

7 - 1 0 1 1 - 20 2 1 - 30 3 1 - 60

6 1 - 1 20

-- -- -- -- -- --

Factor de mulLiplicare

1 ,2

1 ,5

1 ,8

2,0

2,3

2,7

3,2

2. Determinarea directă a timpului de ex1mnere

În cazul raporturilor mari şi foarte mari ale macro­ fotografiei se ivesc greutăţi deosebite în determinarea timpului de expunere. Ele sînt cauzate de dimensiunile foarte reduse ale obiectelor, micşorarea distanţei frontale şi a condiţiilor de luminare foarte slabe. În aceste cazuri este necesar 8ă se determine timpul de expunere printr-o măsurare directă a fluxului luminos care trece prin obiectiv, în drumul său spre planul emul­ siei. Această tehnică permite determinarea timpului de expunere pe un flux de lumină care a suferit o serie de influenţe din partea unor factori (deschiderea diafragmei, prezenţa filtrelor, coeficientul de reflexie şi absorbţie al obiectului, absorbţia sistemului optic), care mai departe nu mai trebuie luate în consideraţie. Datorită acestui fapt este foarte uşor să se evite erorile care s-ar putea datora unei evaluări aproximative a acestor factori şi în consecinţă să se determine un timp de expunere mult mai exact. Un dispozitiv bazat pe acest principiu este construit de firma Ihagee pentru aparatul Exacta (fig. 24). Celula fotoelectrică (CdS) este încorporată într-o glisieră care se montează între aparat şi obiectiv. Ele­ mentul fotosensibil primeşte direct tot fluxul luminos care va forma imaginea, numai atunci cînd el este coborît pe glisieră. 83

în perioada de măsurare a fluxului luminos, glisiera blochează declanşatorul pentru a evita o expunere în gol. î n concluzie, determinarea exactă a timpului de ex­ punere este o operaţ,ie delicată care, pentru a fi rezolvată

Fig. 24. Secţiune schematică în aparatura Exacta cu ex­ ponometru cu

glisieră :

1 4 - obiecti v ; 2 - burduf; -'3 - glisieră cn celulă fotoelectrică ; 4 - culisa. glisierei ; 5 - celula. fotoelectrică ; 6 - corpul aparatului ; 7 - oglindă ; 8 planul emulsiei : 9 - l>loc ele mririre a. imaginii vizate.

cu succes, cere o cunoaştere temeinică a aparatului folosit, a materialului fotosensibil şi a caracteristicilor obiectului şi iluminării. Cunoscind factorii care influenţează expunerea cît şi modul de a se influenţa între ei, va fi foarte uşor să se determine cu exactitate timpul de expunere. Se vor evita totdeauna supraexpunerile exagerate şi subexpunerile, deoarece duc la pierderea detaliilor fine şi._a plasticităţii imaginii.

Capi t o l u l

X Raportul de mărire

Macrofotografierea are ca principal scop fotografierea obiectelor mici şi obţ1inerea lor în pozitiv la scări cît mai mari, pentru a evidenţia detaliile şi caracteristicile lor şi a putea permite o studiere cît mai bună a acestora. To­ tuşi, nn totdeauna se reuşeşte macrofotogmfierea. irnbiec­ telor foarte mici, acestea fiind redate neclar, deci nes a­ tisfăcător. Se pune atunci întrebarea : care sînt cauzele care îm­ piedică obţ,inerea niporturilor mari de rcidare ? Cum tre­ buie să se lucreze pentru a indepă.r ta aceste neajunsuri ? De la încl'pnt trebuie precizat că foarte multe subi­ ecte, care au măirimi ri.ldusc, prezintă grosimi relativ mari, care nu pot fi acoperit,e de zona de claritate a obiectivelor folosite, ori cît s-ar diafotgma,. Deci, principalul obsta­ col în fotogr;ifierea subiectelor mici este grosimea lor. Oa urman a acestui fapt, fiecare subiect care urmează a fi fotografiat t.rebuie observat cu multă atenţie, pentru a putea alege cu precizie calea cea mai indicată de lucru. Raportul dintre mărimea naturală a obiectelor şi mă­ rimea imaginii lor pe negativ se numeşte raport de mărire, sau scară de redare. Ou alte cuYinte cu cît un obiect este redat pe negativ mai mare faţ,ă de mărimea lui naturală, cu atât raportul de mărire are o valoare mai ridicată. În cazul fotografi­ erilor de la mică distanţă, raportul de mărire este subuni­ t ar, obiectul fiind redat mai mic decît în natură. Lupta pentru dimensiune - redarea la o scară mai mare - este în primul rînd lupta pentru claritate, deoa­ rece scăderea profunzimii este mult mai pr.:munţată dccît creşterea raportului de mărire. 85

Î n acest sens, exprimarea procentuală a scăderii pro­ funzimii la creşterea raportului de mărire poate fi urmă­ rită foarte uşor astfel : Raportul de mărire

1 : 8

1 : -!

1 : 2

1

I

1: 1

2: 1

- - - -

Profunzimea %

1 00

28

8,3

2,8

-

I

1 , 04

�1 � 1 0,43

0,19

Creşterea raportului de mărire avînd o acţiune directă asupra profunzimii, aceasta la un moment dat nu mai cuprinde în cîmpul ei toată adîncimea obiectului şi atunci acesta nu mai este redat clar în totalitate. Î n situaţia aceasta există tenta\;ia de a crede că s-au atins limitele de fotografiere, peste care subiectul nu mai poate fi redat decît neclar*), cu toate că scara de redare poate fi mult inferioară cerinţelor noaRtre. )fodificînd unghiul de fotografiere ( care în laborator este de 90° pe planul obie ctului) şi adoptînd o perspediYă nouă, problema poate fi rezoh-ată folosind un obiectiv microfotografic cu o distanţă focală adecvată şi un apa­ rat ce pennite înclinarea planurilor obiectivului şi al su­ portului materialului fotosensibil. În această situaţie, aparatul este destul de greu de mînuit datorită scăderii puternice a luminii ca urmare a creşterii extensiei. Ima­ ginea pe planul mat este foarte întunecoasă, iar cîmpul de fotografiat foarte mic datorită micşorării unghiului de încadrare. Î n această situaţie subiectul se reperează foarte greu, dacă distanţa de fotografiere nu corespunde într-o oarecare măsură chiar de la început. Fotografierea obiectelor mici care necesită raporturi maxime de mărire nu Re mai face din mînă. Ea trebuie efectuată de pe un stativ care să susţină foarte bine apa­ ratul şi să nu permită nici un fel de trepidaţii care ar corn*) Profunzimea accesibilă c i m p u l u i poat e fi calculată �i cu formula (n + l)B [cm] , vakbilă pentru scările mari ele redare a imagin i i . n 2 . 1 00 P e s t profunzimea totală a cimpului, B numărul C:iafnq;nol'i fo'osi 1.c, n scara de redare. Formula este calculată pentru un cerc ele cli 1 u 1.ic de

p3 =

e

1 /2 0 mm �i este val2bilf1 p e n l ru n mai mare de 0 , 1 .

86

promite imaginea finală. La scara 10 :1 sau chiar 5 : 1 este suficientă o mişcare de 0,1 mm pentru a distruge claritatea imaginii. Dacă se lucrează cu subiecte fragile care pot fi deteri­ orate uşor în procesul de p1.mere la punct, este recomandabil să se potriYească clarul pe un alt obiect şi apoi să se înlo­ cuiască cu obiectul ce urmează a fi fotografiat, după care se verifică din nou claritatea. Raporturile maxime de mărire prezintă dezavantajul folosirii unor timpi de expunere lungi care dau imagini estompate, cu un contrast s căzut. Acest lucru este ur­ ma,r0a faptului că la expuneri îndelungate, în aparat este răspîndită o mare cantitate de lumină difuză, care produce o expunere generală prealabilă. Ea poate fi înlăturată prin utilizarea unor parasolare lungi şi înguste (lar numai atunci cînd se folosesc obiective cu distanţe focale mari, altfel, para.solarul perturbează regimul ilu­ min ării. ln general, ntporturile mari de mărire necesită con­ diţii speciale de fotografiere care implică mult timp pen­ tru obţinerea unei fotograme. Calitatea imaginei este su­ perioară, dar nu cu mult, uneia obţinută într-un raport de mărire mediu ( 1 ,:") pînă la 2 x direct pe negativ) şi mărită apoi ele G - 8 x în pozitiY. Sistemul ace8ta are aYantajul unei rezerYe de profun­ zime şi poate fi folosit şi la fotografierea liberă în natură, spre deosebire de primul care necesită o instalaţie fixă. Calitatea imaginii obţinută printr-un raport de mărire mediu este cu foarte puţin mai slabă faţă de primul, ra­ portul de mărire maxim direct, dar are aYantajul că se obţine într-un timp mai scurt, permiţînd astfel o opera­ tivitate mai m::trG.

Capi t o l ul

Xll Prelucrarea materiale lor fotosensibile

1. Prelucrarea materialelor fotosensibile ne9ali\'e allJ-negru

a. Developarea. Cercetările făcute de-a lungul mai multor ani au perfecţionat în mod constant procedeele de developare, ţ-inîndu-se seama că, de calitatea granu­ lelor de argint, depinde imaginea pozitivă : o imagine per­ fect clară sau una tulbure şi neclară. Cerinţa principală este obţinerea unor negative stră­ lucitoare, bogate în detalii şi cu un contrast echilibrat. Negativele foarte moi sau foarte dure nu sînt dorite decît în cazuri speciale ( cînd se urmăresc anumite efecte artis­ tice) deoarece în primul caz contrastul este insuficient şi detaliile se pierd, iar în cazul al doilea granulaţia este foarte mare. Obţinerea negativelor cu contraste echilibrate şi bo­ gate în tonuri intermediare se face cu ajutorul unor revela­ tori egalizatori de tipul Rodinal, ORWO H etc. , revela­ tori cu un conţinut scăzut în acceleratori de developare ( carbonaţi, alcalii) şi cu o cantitate mai mare de agenţi de conservare (sulfiţ,i) . Concentraţia mare d e substanţe acceleratoare în re­ velatori are ca efect aglomerări exagerate ale granulelor de argint şi o mărire puternică a contrastului , care deze­ chilibrează intervalele de strălucire ale subiectului. Agenţii de conservare, în special sulfitul de sodiu, îm­ piedică aglomerările granulelor de argint în procesul deve­ lopării, egalizînd în acelaşi timp intervalele mari de con­ trast şi favorizînd redarea celor mai mici detalii. 88

Timpul de developare este o condiţie esenţială pentru obţinerea negativelor de calitate şi trebuie respectat cu stricteţe, supradewloparea ducînd uşor la a1rnriţia reti­ culelor şi mărirea granulaţiei. Developarea în condiţiile cele mai bune se face în doze sau tancuri, care feresc emulsia de orice degradare nrnca­ nică sau chimică. Agitarea filmului în soluţie trebuie fă­ cută moderat, timp de 5 -10 s /min în timpul developării. O agitaţie mai activă duce la scurtarea timpului de deve­ lopare, accentuarea contrastului şi creşteren granulaţiei. La stabilirea timpului de developare se va ţine seama şi de perioada de golire a vasului, acţiunea revelatorului neincetînd decît în momentul introducerii filmului în ba.ia de întrerupere. În cazul materialelor fotosensibile care au fost expuse la lumina fulgerelor electronice, timpul trebuie mărit cu 20 -25 % faţă de timpul normal de developare. Această prelungire este necesară datorită faptului că imaginea Ia,tentă se formează în adîncimea emulsiei şi pentru a fi de·rnlopată, revelatorului îi trebuie un timp mai mare, ne­ cesar pătrunderii lui pînă în straturile cele mai profunde ale emulsiei. Procesul developării poate fi urmărit şi într-o oareca,re măsură corectat. Aceasta se face la lumina lămpii de la­ borator, dar numai atunci cînd emulsia a fost desensibi­ lizată la acţiunea rezelor luminoase. Desensibilizarea se poate face înainte de începerea developării sau în timpul ei prin adăugarea de desensibi­ lizatori : pinacriptol, OR,YO D -903 etc. După o develo­ pare de 2 -3 min se pote urmări procesul în continuare la lumină de laborator (filtru 113 D ) şi întrerupe în mo­ mentul dorit. Temperatura revelatorului este un factor foarte impor­ tant, viteza de developare crescînd odată cu mărirea ei. Temperatura normală de lucru pentru toate tipurile de negative este de 18°0 cu o toleranţă admisibilă de ± 1°0. O developare prea lungă sau efectuată la o temperatură prea ridicată, măreşte simţitor granulaţia şi favorizează apariţia. voalului. Pe de altă parte încercarea de a com­ pensa o temperatură mai scăzută a băii printr-o creştere 89

a duratei developării duce, în majoritatea cazurilor, la. obţinerea unor negative plate şi fără detalii. Pentru evitarea acestor situaţii, care compromit re­ zultatul final, trebuie să se urmărească temperatura cu ajutorul unui termometru. b. Spălarea intermediară. După developare, spăla­ rea intermediară are rolul de a îndepărta revelatorul îm­ bibat în gelatina negativului şi a proteja fixatorul de o epuizare înainte de vreme (revelatorul este alcalin iar fixatorul acid). Spălarea intermediară nu trebuie privită ca o operaţie formală., deoarece o spălare neglijentă poate da naştere la pete pe suprafaţa emulsiei în urma acţiunii neuniforme a fixatorului în contact cu revelatorul. Spălarea se poate face în apă curgătoare timp de 2 -3 min sau prin introducerea filmului într-o soluţie de acid acetic glacial 2 % (20 ml acid acetic glacial, apă pînă la 1000 ml) unde se ţine 1 -2 min. c. Fixarl' a . Agentul activ de fixare este tiosulfatul de sodiu, sare foarte uşor solubilă în apă la temperatura de 25°0. D izolvarea cristalelor de tiosulfat în apă este înso­ ţită totdeauna de o scădere puternică a temperaturii. Fixatorul poate fi făcut numai dintr-o soluţie de tio­ sulfat, dar acest lucru nu este recomandat, el epuizîndu-şi repede proprietăţile. Î n practica curentă, băile de fixare conţin în plus o soluţie de metabisulfit de potasiu sau bi­ sulfit de sodiu. Această uşoară acidifiere a soluţiei arc ca urmare creşterea calităţilor de conservare, favorizînd în acelaşi timp dizolvarea stratului antihalo şi îndepărtarea diferitelor pete de oxidare produse de agenţii de develo­ pare. î n procesul de fixare se disting două faze ale reacţiei chimice : în prima fază tiosulfatul de argint reacţionează cu bromura de argint şi formează un compus dublu de tiosulfat de argint insolubil in apă iar în faza a doua, tio­ sulfatul de argint reacţionează cu o nouă moleculă de tio­ sulfat de sodiu formînd o sare complexă uşor solubilă în apă. Reacţiile au loc într-un timp relativ scurt, procesul de fixare fiind terminat în momentul în care aspectul lăp­ tos al emulsiei a dispărut. Pentru siguranţă, timpul de fixare necesar trebuie considerat dublul timpului de dis­ pariţie a aspectului lăptos dat de bromura de argint. 90

Un fixaj mult prelungit nu este recomandat, el ducînd după cîteva ore la o slăbire a negativului. Baia de fixare, datorită preţului ei foarte redus, nu trebuie folosită pînă la epuizare, ea aruncîndu-se atunci cînd începe să se tulbure.

a

Fig. 25. Spălarea incorectă

a şi corectă b

a filmelor în doze.

Trebuie evitată cu desăvîrşire pătrunderea soluţiei de fixare în revelator deoarece duce la apariţia unor voa­ luri de argint colorat care distrug negativul. d. Spălarea finală. Fixarea este urmată de o spălare finală, care are rolul de a elimina sărurile de argint di­ zolvate în procesul fixării şi a excesului de tiosulfat de sodiu. Stabilitatea şi conservarea negativelor după o fixare corectă necesită o spălare de lungă durată, deoarece să­ rurile de argint neeliminate duc, în timp, la deteriorarea emulsiei. Spălarea trebuie făcută în apă curgătoare într­ un debit suficient pentru a împiedica depozitarea sărurilor pe fundul dozei (fig. 25). Durata minimă de spălare în apă curgătoare la 1 6 - 20°0 este de 20 -30 min. Dacă se urmăreşte grăbirea procesului, se poate turna în baia de spălare, picătură cu picătură o soluţie de 1 % permanganat de potasiu pînă cînd apa devine uşor roşie­ tică. Dacă coloraţia se schimbă în galben înseamnă că tiosulfatul nu a fost eliminat complet. Se repetă operaţia pînă cînd apa rămîne roşie. 91

Verificarea spălării finale se poate face cu ajutorul următoarei soluţW) : Soluţie

10 % permanganat de potasiu

Sodă cau s t i c ă Apă pină Ia

1 ml

1 g 1 000 ml.

Se ia o cantitate de apă din doza în care filmul a stat cel puţin 15 min şi se amestecă cu cîteva picături din so­ luţie. Dacă tiosulfatul nu a fost îndepărtat complet, apa îşi schimbă culoarea repede în verde închis pînă la verde albastru. Dacă această coloraţie apare după 1 min, spă­ larea este suficientă ; în caz contra,r se continuă spălarea. Eliminarea tiosulfatului într-un timp mai Rcurt se poate face ţinînd filmul 6 - 8 min la următoarea soluţie**) : Apft

Apă oxigena t:! Amoniac

3%

3%

775 m l 1 25 ml 1 00 m l .

Soluţia se prepară înainte de întrebuinţare. După tra­ tarea în această b�tie, se sp�tlă negativul timp de 10 min. e. Uscarea. Uscarea trebuie făcută într-un loc ferit de praf, de preferinţă într-un dulap de uscare special cu încălzire şi ventilaţie. Praful are o acţ,iune dăunătoare, depunerea sa pe ne­ gativ ducîn/wlom icro11r1111hie. Paris, L ions dC- la 1 \t>Yt1c d ' Opl iquc, HM H .

Erl i­

1 ·1 . n i c h a r i1·c l i Y u l u i d u p :i d i s t a n ţ a foca l ă

Cap. II[. Surst'le de Imuin:I

Cap.

Scn s i h i l i tat1•a cromat i d

3 . L a l i t u d i nl'a ck e.xpum·n· I . Con tras t u l

.

.

6 . G ro s iml'a l'lllll l si c i Cap.

.

.

.

.

\". I'aralelif'm i 1 1 1 1·