fORMAL INFORMAL NONFORMAL [PDF]

Zitiervorschau

EDUCATIA FORMALA, NONFORMALA, INFORMALA Actiunea de invatare in cadrul formal, nonformal si informal este omogena jucand un rol impotant in educatia copilului mai ales prescolar . Educatia formala este educatia planificata, institutionalizata incepand cu varste cat mai fragede mai nou datorita societatii care impune sau invita la aceasta. Educatia formala este asigurata de cadre didactice specializate, in cazul prescolaritatii fiind vorba de educatoare cu studii in domeniu si instruite si ca locatie e gradinita cu activitatile ei . Educatia nonformala e descrisa sau ajutata de activitatile extracurriculare si de obicei se afla in afara celor doua amintite mai sus. Nu se desfasoara in cadrul scolii dar o completeaza .Prescolarul isi dezvolta cultura si o completeaza prin aceasta. Aceste activitati deschid spiritual elevului, ii deschide noi orizonturi, il modeleaza, il implica si il face sa aiba mai multa incredere in fortele proprii. Educatia informala reprezinta experientele de invatare si dezvoltare indirect care apar ca urmare a interactiunilor copilului cu diverse medii de comunicare (familie, mass-media, prieteni, comunitate etc). Aceasta dezvolta atitudini, valori, abilitati si cunostinte uneori prin repetitia in mod automata a activitatilor celor din jur fara a constientiza faptul ca se desfasoara o activitate de invatare . In acest context in primul rand, trebuie pus accent pe toate aceste tipuri dar cele din afara educatiei formale sunt mai deosebite si dezvolta caracterul punand accent pe personalitatea elevului. Spun acest lucru deoarece intr-un sistem educational aglomerat si structurat pe acumulare de informatii ca al nostru e deosebit de important ca prescolarul sa poata avea acces la informatie si educatie si in afara scolii /gradinitei. Acest lucru presupunand o familie interesata de educatie si gata de a investi timp si bani daca e necesar pentru a implica prescolarul in diverse activitati in care poate fi ajutat, manipulat, educat si chiar provocat sa-si dezvolte abilitatile pe care le are sau sa isi cultive altele in vederea formarii unei persoane cultivate, educate. Scoala cu activitatile propuse, nu ofera tot ansamblu de idei preferate sau benefice prescolarului deci activitatile informale si nonformale raman sa adauge, sa ajute si chiar sa perfectioneze ceea ce educatia formala activeaza. In al doilea rand, invatamantul prescolar fiind axat pe joc sub toate formele posibile da loc si lasa prescolarului libertatea si senzatia libera de a-si dezvolta armonios activitatile fara a fi perceputa ca activitate de invatare cum de exemplu e la invatamantul primar unde copiii devin constienti de ora /lectie /activitate. De aceea exista libertatea educatorului sa dezvolte si sa atraga copilasii cat mai mult spre educatia din gradinita in sensul ca poate “manipula” ideile astfel incat activitatile de educatie sa fie foarte placute si creative. Educatia in gradinita e foarte importanta deoarece se pun bazele comunicarii, se pun bazele limbajului logic, al elementelor de baza din multe domenii folosite mai tarziu in scoala. E mult mai simplu ca educatia sa aiba pasi mici, repetitivi si de calitate astfel incat trecerea la scoala sa fie naturala. La nivelul I prescolarul e provocat la socializare pe toate aspectele si la nivelul II se pune accent pe pregatirea pentru scoala in sensul de activitati cat mai concrete pentru a ajuta prescolarul sa poata avea disciplina de a sta in banca, pe scaun un timp limitat. De asemenea, se dezvolta limbajul in sensul ca mai tarziu scolarul poate lectura cerinta ideilor in scoala si intelege astfel incat sa poata raspunde corect. Cel mai greu e sa se raporteze la cerinte lungi sau cerinte formulate cu ajutorul cuvintelor de legatura unde au tendinta sa fragmenteze si sa raspunda limitat sau gresit. In concluzie, educaţia prescolara cu toate cele trei forme ale ei este foarte importanta

deoarece are un efect pozitiv asupra abilităţilor copilului si asupra viitoarei sale cariere şcolare, în special pentru copiii proveniţi din medii socio-economice foarte defavorizate, în sensul că aceştia progresează în plan intelectual, dezvoltă atitudini pozitive faţă de învăţare precum şi motivaţia de a depune în viitor un efort real în şcoală. Pe de altă parte, s-a constatat că educaţia are un efect pozitiv asupra abilităţilor intelectuale şi sociale ale copiilor, independent de mediul lor de provenienţă, atunci când instituţiile preşcolare promovează cu adevărat calitatea, atât în ceea ce priveşte mediul fizic cât şi interacţiunile adult/copil.