Liderul Informal [PDF]

Zitiervorschau

Academia de Studii Economice Facultatea de Comert

Liderul informal

2013

Cuprins

I. Introducere ..................................................................................................... 3 II.

Notiuni teoretice .......................................................................................... 4

III. Studiu de caz – exemplificarea notiunilor ................................................... 7 IV.

Exprimarea propriei pareri despre tema ...................................................... 9

V. Concluzii ....................................................................................................... 10 VI.

Bibliografie ................................................................................................ 11

I. Introducere “Un lider cu adevarat bun ii face pe oameni din echipa sa sa se simta implicati si nu dati la o parte, in asa fel incat fiecare sa inteleaga ca prin munca sa contribuie la succesul companiei”. (Warren G. Bennis) Leadershipul este principala componenta a schimbarii, asigurand viziunea, dar si dedicarea necesara pentru materializarea acesteia. Desi rezultatele impresionante ale liderilor lasa impresia ca nu pot fi atinse decat printr-o abilitate innascuta, leadershipul este, de fapt, o abilitate ce se formeaza prin educatie, experiente inedite, interactiune cu oameni inspirationali si, desigur, practica. Pentru a intelege si pentru a dezvolta cat mai bine abilitatile de leadership, este important ca procesul sa fie inceput cat mai devreme, de la varste cat mai mici. Un aspect important in educatia unui lider este faptul ca ea nu se realizeaza numai intr-un cadru formal, un rol deosebit avand modelele de leadership din societate, dar si oportunitatile de a practica leadership-ul. Rost1 afirmă că leadership-ul este o relație multidirecțională ce implică influența. Eficienta leadershipului depinde in mare masura de modul in care lideri isi definesc, urmeaza si impartasesc viziunea catre cei care ii urmeaza. Liderul este responsabil de a-si face viziunea cat mai relevanta pentru acestia si de a-i motiva in procesul de materializare a viziunii. Asadar, un bun lider este acela care are abilitatea, dar si responsabilitatea, de a determina, motiva, inspira si cauta metode de actiune, facandu-se astfel urmat. Interactionand cu peste 500 de vorbitori – traineri, antreprenori, manageri de top, artisti si sportivi – invitati in cadrul programelor pe care le dezvoltam, am observat ca principalele trasaturi ale liderilor autentici, indiferent de domeniul lor, sunt: viziunea, integritatea, competenta, responsabilitatea, credibilitatea, responsabilizarea, empatia si entuziasmul. Principalele componente ale leadershipului sunt asadar: viziunea si integritatea. Viziunea orienteaza liderul spre viitor, iar integritatea si realismul sunt cele care il fac sa traiasca in prezent. Aparitia leadershipului depinde intotdeauna de interactiunea dintre lideri, cei care urmeaza si situatie. Din acest motiv, nu exista o „formula” de leadership care poate fi aplicata universal, fiecare persoana, grup, companie avand propriul stil de leadership. Aceasta natura situationala a leadershipuului face posibil ca, in functie de context, o persoana sa fie deopotriva lider sau urmaritor. 1

Năstase, Marian. Lideri, leadership şi organizaţia bazată pe cunoştinţe. Bucureşti: Editura ASE, 2007

II. Notiuni teoretice Una dintre dimensiunile esentiale ale existentei umane este cea sociala - integrarea si functionarea omului intr-un cadru social definit de interactiunile sale cu ceilalti, organizate intrun complex de scopuri, obiective, activitati, roluri, relatii si responsabilitati. In cadrul organizatilor se intampla foarte rar ca oamenii sa lucreze individual. De cele mai multe ori, indeplinirea sarcinilor profesionale, dar mai ales atingerea obiectivelor organizationale, necesita in mod evident cooperarea intre angajati dar mai ales coordonarea acestoara pentru reusita actiunilor intreprinse, acest mecanism derulandu-se in cadrul unei structuri de roluri si atributii bine pus la punct. Statutul reprezinta pozitia de baza a unui individ in structura sociala motiv pentru care, la nivel comportamental, persoanele se deosebesc intre ele din puct de vedere al pozitiilor, functiilor si locurilor pe care le detin in cadrul respectivelor structuri sociale. Prin statut sunt desemnate totalitatea comportamentelor care sunt asteptate in mod legitim de la persoana in cauza. In cadrul oricarei organizatii, pe baza statutului se construiesc si se confirma ierarhiile care nu sunt neaparat unele omogene sau similare cu organigrama. Aici intervine componenta formala a statutului (titluri, pachet salarial, conditii speciale de lucru etc.) si cea informala care se contureaza prin recunoasterea unor merite, a varstei, conostintelor, vechime, competenta profesionala etc. Conform definitiei date de Gray Johns, grupurile formale sunt cele stabilite de catre organizatie in ideea de a facilita realizarea scopurilor organizationale, iar grupurile informale sunt cele care apar pe cale naturala ca raspuns la interesele comune ale membrilor organizatiei. Organizatia informala coexista in interiorul celei formale ea reflectand practic viata interioara a organizatiei. Aceasta se formeaza pe baza grupurilor ce se intemeiaza spontan in organizatie, criteriile nefiind intodeauna profesionale. Apartia acestui tip de organizare informala este determinata atat de interesele si preocuparile comune ale oamenilor care il formeaza, cat si de similitudinea sau comunitatea profesiunuii respective, nivelul de pregatire si instruire dar si nemultumirile comune fata de autoritate. Datorita naturii lor subiective, organizatiile informale, spre deosebire de cele formale sunt instabile si tind sa ramana mici, pastrandu-se in limitele relatilor personale.

Organizarea (structura) informala este complementara cu cea oficiala, cele doua forme de structuri existand si evoluand impreuna. Atunci când vorbim de conducere în cadrul organizaţiilor publice (sau private) trebuie să ştim că există două tipuri de leadership (Bass, 1990):  Leadership-ul formal – se referă la persoanele care ocupă o funcţie de conducere în organizaţii şi la dreptul legitim al acestora de a influenţa persoanele din subordine în virtutea poziţiei ocupate în cadrul structurii ierarhice a organizaţiei;  Leadership-ul informal – spre deosebire de cel formal, nu se referă la dreptul de a-i influenţa pe alţii oferit de locul ocupat în structura formală, ci la calităţile intrinseci ale liderului de a exercita influenţă în cadrul unui grup informal; Liderul/conducatorul este un produs al grupului iar procesul care duce la nasterea sa este unul relativ simplu: grupul in cauza este un sistem aflat intr-o stare de tensiune iar tensiunile care actioneaza asupra sa duc la aparitia unor nevoi in grup, nevoi care determina aparitia unui lider care sa arate drumul spre satisfacerea acestora. Liderul este practic persoana care permite la un moment dat grupului sa-si rezolve nevoia/ile dominante. In functie de natura psihologica a grupului se poate anticipa si tipul de lider al acestuia. Liderul/conducatorul este persoana cea mai influenta dintr-un colectiv. Acesta se caracterizeaza prin puterea pe care o exercita asupra grupului el fiind “polul” in jurul caruia se grupeaza membrii colectivului. Termenul de lider este imprumutat din limba engleza. In sens larg, conceptul de lider cuprinde orice persoana care indeplineste oficial sau isi asuma spontan – in cadrul unui grup – functii de conducere. Conceptul de lider se atrubuie in psihologia sociala atat sefului formal cat si celui informal. In orice colectiv se deosebesc doua tipuri de lideri care au capacitatea de a influenta alte persoane in scopul atingerii obiectivelor organizationale:  Lider formal – managerul, seful, conducatorul – care detine un post managerial cu functii, obligatii si drepturi;  Lider informal – liderul – care nu are dreptul sau obligatia de a conduce dar care are recunoasterea cu ajutorul careia capata influenta asupra actiunilor oamenilor din grupul sau. Ambele tipuri de influenta pot asigura performanta organizationala mai ales daca exista situatii in care liderul formal isi exercita influenta si ca lider informal.

Diferenta dintre manager si lider este evidenta si asta pentru ca desi liderul si managerul sunt entitati complementare ei se deosebesc prin motivatie, mod de gandire si de actiune. Liderii informali sunt persoanele care conduc grupurile informale. In mod obisnuit, un manager detine in cadrul organizatiei formale si o anumite putere informala (personala) concomitent cu cea formala. Dar de cele mai multe ori, managerul informal si liderul informal sunt doua persoane diferite. Caracteristica definitorie a managerului o constituie puterea sa asupra subalternilor, adica atat dreptul cat si abilitatea de a influenta comportamenului celorlalti. Autoritatea cu care este investit un manager are un caracter legitim, institutional deoarece ea reprezinta latura formala a conducerii, insa abilitatea de a coordona comportamentul oamenilor este latura informala. Atunci cand ambele aspecte amintite mai sus se regasesc in aceasi persoana, aceasta poate fi considerata un lider autentic. Intr-un grup doar cateva persoane pot fi lideri informali. Deci, exista un singur lider informal ce are mai multa auoritate decat ceilalti. Fiecare manager trebuie sa afle care este liderul informal cheie si sa conlucreze cu acesta, astfel incat sa incurajeze un comportament constructiv care sa duca la realizarea obiectivelor firmei. Managerul trebuie sa fie constient atunci cand grupul informal nu este alaturi de el, eforturile si autoritatea sa putand fi subminate. Liderul informal este, în general, un membru respectat care:  ajută grupul în atingerea scopurilor sale, făcând posibilă satisfacerea nevoilor membrilor grupului;  întruchipează valorile grupului, fiind, în esenţă personificarea aspiraţiilor şi valorilor membrilor;  este reprezentantul grupului, în interacţiunea cu liderii formali;  este un mediator al conflictelor grupului.

III. Studiu de caz – exemplificarea notiunilor Un exemplu de lider informal poate fi intalnit in cazul situatiei de la Rosia Montana. Astfel, in randul protestatarilor, se poate observa acea persoana care poate fi numita lider informal, cel care „conduce” oamenii. Oficial, miscarea anti-exploatare de la Rosia Montana nu are lideri. Nu are lideri recunoscuti si acceptati de toata lumea, nu are lideri care se intituleaza lideri. Dar are oameni care se comporta ca lideri. Si sunt lideri. Cand o persoana zice "dupa mine, hai in (sa zicem) Piata Victoriei acum", acela este un lider informal, pe care lumea il urmeaza. Cand o persoana da din amplificator tonul scandarilor si toti se iau dupa el, acela este un lider informal. Conform unui articol de la RomaniaTV, liderul informal al protestelor de la Rosia Montana este Claudiu Craciun. Acesta are 35 de ani si este lector universitar la catedra de știinte politice si studii europene a Facultății de Științe Politice din cadrul Școalii Naționale de Studii Politice și Administrative. A fost președintele Asociației Internaționale a Studenților în Științe Politice, președinte al Societății Globale a Studenților și Tinerilor Profesioniști Români și membru al Comitetului Executiv al Rețelei Europene de Științe Politice. A intrat în atenția publică în februarie 2012 când, după ce participase la protestele din ianuarie 2012 din Piața Universității, a ținut un discurs în cadrul manifestației opoziției USL în Parlamentul European. În 2000 a organizat o manifestație împotriva alegerii politicianului extremist și antisemit Corneliu Vadim Tudor în funcția de președinte al României, după calificarea acestuia în turul doi al alegerilor. A apărut la protestele din Piața Universității pentru demiterea Guvernului Boc, iar de atunci Claudiu Crăciun a rămas în conștiița multor români ca un simbol. Totul a culminat cu discursul din plenul Parlamentului European care a fost aplaudat la scenă deschisă. În ultima vreme însă, Claudiu Crăciun a deventi portdrapelul manifestanților împotriva proiectului de la Roșia Montana, convocarea protestatarilor fiind făcută de acesta prin SMS-uri. Cinismul lectorului universitar de la SNSPA a ieșit la suprafață, joi seara, când fiind de față în momentul în care ministrul Culturii, Daniel Barbu, era pe punctul de a fi mazilit, acesta a declarat că nu a văzut nimic și nu știe ce s-a întâmplat. Referitor la protestele de la Rosia Montana, acesta a declarat că “până nu se interzic cianurile în România, nu se anulează contractul cu RMGC și nu se include Roșia Montana în

patrimoniul UNESCO, noi nu ne oprim”. Pentru protestele de la Rosia Montana, la care a participat, avocatul lui Claudiu Crăciun a declarat, joi 31 octombrie, după ce clientul său a ieşit de la audieri, că acesta riscă între doi şi şapte ani de închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri în formă agravantă şi tulburarea liniştii publice. Claudiu Crăciun a declarat, la ieşirea din sediul Secţiei 10 de Poliţie din Capitală, că a avut cu anchetatorii o discuţie tehnică şi că intenţionează să colaboreze cu aceştia, potrivit Mediafax: "A fost o discuţie tehnică, colaborez cu organele de anchetă. Din nefericire, acest incident este exagerat, în condiţiile în care este de fapt un incident minor şi regretabil, pe care eu personal îl regret", a spus Claudiu Crăciun, după ce a fost audiat în calitate de învinuit în dosarul în care se fac cercetări privind incidentul din Centrul Istoric, din 17 octombrie, când a fost spartă luneta autoturismului în care se afla ministrul Culturii, Daniel Barbu. Cătălin Crăciun a mai spus că dosarul în care este cercetat penal este "instrumentat la presiuni guvernamentale exprimate public, care se reflectă atât în ce priveşte ancheta, cât şi în atitudinea provocatoare a forţelor de ordine". Acesta a mai spus că ancheta autorităţilor "nu este de natură să intimideze protestele paşnice", care vor continua. "Eu consider că este preferabil să se oprească pentru câteva minute maşina unui ministru pentru a o împiedica să intre în nişte cetăţeni, decât să fim nevoiţi peste un an să ne punem în faţa buldozerelor la Roşia Montană", a adăugat Claudiu Crăciun. Avocatul Daniel Ciuglea, care l-a reprezentat pe Claudiu Crăciun la audierea acestuia de către anchetatori, la Secţia 10 de Poliţie, că acesta riscă între doi şi şapte ani de închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri în formă agravantă şi tulburarea liniştii publice. În faţa sediului Secţiei 10 au venit aproximativ 30 de persoane pentru a-i susţine pe Claudiu Crăciun, Alexandru Alexe şi pe ceilalţi trei învinuiţi în dosarul privind agresarea ministrului Daniel Barbu. Aceştia au afişat un bannar chiar în faţa secţiei, pe care scria "Asociaţia Viitorilor Deţinuţi Politici" şi au scandat "Uniţi, salvăm Roşia Montană", "Peste tot poliţie, nicăieri justiţie", "Uniţi, salvăm toată România". Printre cei care au venit în faţa Secţiei 10 au fost şi doi protestatari care au susţinut că ar fi fost bătuţi de jandarmi în urma unor manifestări similare celor de la Bucureşti care au avut loc la Braşov, aceştia având la ei şi certificate medico-legale care ar atesta faptul că ar fi fost loviţi.

IV. Exprimarea propriei pareri despre tema Dupa parerea mea, liderul informal exista in orice grupare. Acesta apare atunci cand liderul formal nu este lider, ci este sef. Pe langa liderul formal, care are efectiv puterea necesara pentru ii face pe ceilalti sa il urmeze, exista si un lider informal, acea persoana care, desi nu detine puterea in adevaratul sens al cuvantului, tot reuseste sa ii faca pe ceilalti sa il asculte. Deobicei, acesta este o persoana cu experienta, care a demonstrat in repetate randuri ca stie despre ce e vorba si care este de incredere si ii ajuta pe ceilalti. Astfel, el capata increderea celor din jur si, implicit, respectul acestora. Din punctul meu de vedere, nu este de neglijat influenta pe care o exercita liderul informal asupra grupului. In functie de relatia dintre liderul informal si cel formal, grupul poate fi unit sau divizat. La un moment dat, liderul informal poate submina autoritatea liderului formal, facandu-i pe ceilalti sa il urmeze pe el, in detrimentul lideului formal. De multe ori, liderul informal poate aspira la pozitia formala, insa nu tot timpul un lider informal este si un bun lider formal. Multe persoane se potrivesc doar in postura de lider informal, pentru ca, odata investiti oficial cu putere, isi pierd autoritatea in fata celorlalti, acestia putand sa se simta chiar tradati, liderul informal fiind vazut ca cel care a trecut de “partea cealalta”. Exista numeroase exemple de lideri informali de succes care odata ce au primit autoritatea formala au devenit sefi aroganti. Alti lideri informali au esuat ca lideri formali deoarece le-a fost teama de responsabilitatea oficiala. Pe de alta parte, exista totusi si lideri formali care au reusit sa-si asume si rolul de lider informal. Ei nu au facut decat sa aplice cateva idei de baza. Nu si-au tradat echipa in fata superiorului, din contra, si-au asumat riscuri impreuna cu ea, au fost deschisi ideilor noi, au comunicat si s-au implicat la acelasi nivel cu colegii lor. Probabil cel mai important lucru pe care l-au facut a fost sa nu se foloseasca nicioadata in mod direct o pozitie de forta bazata pe ierarhie. Citate de genu “eu sunt directorul general si trebuie sa ma asculti”, obsesia de a avea dialogul cu echipa din spatele unui birou cat mai mare sau “lectii” de autoritate brutala sunt doar indicii clare de incompetenta. Sau, mai bine zis, frustrari adunate care refuleaza. Liderul informal, in viziunea mea, are o fire deschisa, este empatic, este cel care poate aduna si convinge alti oameni sa-l urmeze intr-o directie de multe ori nesigura. Este cel care “cucereste” prin exemplu propriu si prin integritate.

Dupa parerea mea, este chiar indicat sa existe un lider informal, o organizare informala, pentru a putea facilita comunicarea intre angajati. Una este atunci cand relatiile sunt strict profesionale, exista mereu tensiuni intre colegi si alta este atunci cand oamenii isi pot descarca grijile, discutandu-le cu cineva apropiat, intr-o forma prieteneasca si deschisa. Insa, pe partea cealalta, daca au loc anumite schimbari majore in cadrul organizatiei, grupul informal poate avea tendinta de a se opune acestor schimbari, fiind obisnuiti cu un anumit stil, cel informal. La fel, daca exista mai multe grupuri, pot aparea conflicte intre ele, ceea ce ar dauna performantei intreprinderii.

V. Concluzii Liderii sunt caracterizati de cele mai multe ori prin realismul de care dau dovada, curajul de a aborda si rezolva probleme noi in conditii de moralitate. Ei sunt promotorii schimbarii, au capacitatea de a face previziuni, sunt creatori, originali, dinamici, integrii si au capacitatea de prefectionare, de as-si asuma riscuri, au incredere in oameni si pot lucra in conditii complexe. Liderii au o personalitate remarcabila, isi stapanesc emotiile, tin seama de persoanele implicate in actiunea demarata, asculta mai mult decat vorbesc, intretin o atmosfera pozitiva, sunt sinceri si fermi, au incredere in sine si in cei din jur etc. Faptul ca sunt persoane entuziaste, generoase, determinate care dau dovada de caldura umana ii face sa fie caracterizati ca fiind oameni carismatici pe care lumea ii urmeaza.

VI. Bibliografie 1. Prodan, Adriana. Managementul de succes: motivaţie şi comportament. Iaşi, Polirom, 1999; 2. Blanchard, Kenneth ; Muchnick, Marc. Reţeta unui lider: ingredientul lipsă pentru a motiva oamenii din prezent: învăţaţi reţeta unui lider de succes. Bucureşti, Curtea Veche, 2004; 3. Năstase, Marian. Lideri, leadership şi organizaţia bazată pe cunoştinţe. Bucureşti, Editura ASE, 2007; 4. Emilian, Radu, coord.; Tigu, Gabriela. Managementul resurselor umane. Bucureşti, Editura ASE, 2003; 5. ***http://www.leaders.ro/category/resurse/leadership-personal/ 6. ***http://www.myjob.ro/audit-organizational/ 7. ***http://www.economiaintreprinderii.ro/cap21/ 8. ***http://education-portal.com/academy/lesson/informal-leadership-definition-lessonquiz.html#lesson 9. ***http://ro.wikipedia.org/wiki/Claudiu_Cr%C4%83ciun