Filosofia lui Plotin [PDF]

Zitiervorschau

GRIGORE TAUŞAN FILOSOFIA bUl PLOTIN

Coperta colecţiei:

Prezenta

lucrare

CARMEN TOMA

reproduce textul apărut în anul

E d . III-a

1923,

GRIGORE

TĂUŞAN

FILOSOFIA LUI

PLOTIN

EDITURA "AGORA" S.R.I:.. IAŞI

1993

EDITURA "AGORA" S.R.Il. IAŞI B-dul PRIMAVERU 17 B I.8.B.N.973-9147-08-9

NOTA Ca şi Platon, cu care, din nefericire, a fost mult timp confundat, Plotin (205-270) poate fi com­ parat cu unul din acele fluvii despre care se spune că dispăreau în adâncuri pentru a ieşi la lumină la

mari

depăriări.

Clasicii

filosofiei universale

-

Plotin fiind indubitabil unul dintre aceştia - devin din când în când contemporani. Deşi a trăit în perioada de prăbuşire a civili­ zaţiei antice greceşti, Plotin reprezintă

totuşi

ultimă izbucnire a spiritului antic.' Filosofia

sa

o a

fost mult timp transmisă oral. Numai la cererea presantă a discipolilor săi, în jurul vîrstei de 50 de ani, Plotin începe el însuşi să scrie. Porphyr

a

grupat manuscrisele lui Plotin în şase grupe de cîte nouă disertaţii sub titlul de Enneade. În ele se re­ găsesc temele majore ale filosofiei antice grecesti.: Ce este

zoon

şi ce este omul, despre virtuţi, despre

dialectică sau despre tripla ridicare spre inteligib!l, df'spre fericire, despre frumos (prima

Enncadă) ;

despre cer, despre potenţă şi act, despre calitate �i esenţă

(Enneada

Providenţă,

despre

a doua) ; despre destin, despre iubire,

despre

eternitate

şi

GRIGORE TAUŞAN timp, despre suflet şi Unul

____�

(Enneada

a treia) ; des­

pre esenţa sufletului, despre nemurirea sufletului, despre coborârea sufletului în corp (Enneada a patra) ; despre cele trei ipostaze, despre frumuseţea inteligibilă, despre

nous,

Idei şi Existenţă

(Enneada

a 'cincea) ; despre existenţă, despre Bine şi Unul, despre categorii, despre numere, despre libertatea omului şi a divinităţii

(Enneada

a şasea).

rn ciuda dificultăţii inţelegerii

in­

Ennea-rlelor,

fluenţa lui Plotin asupra filosofiei este imensă. El trece drept

întemeietor

al neoplatonismului,

dar

trebuie considerat mai degrabă ca fondator al mis­ ticisnlului

filosofic. Nu numai gânditorii neopla­

tonici, precum Jamblichos (sec. al 'IV-lea), Produs­ (sec. al V-lea) şi Simplicius (sec. al VI-lea) au fost influenţaţi de spiritul

Enneadelor

dar şi

filosofii.

creştini, în special Augustin. în Renaştere, Marsilio Ficino traduce în latină

Enneadele

(Florenţa,

1492)

iar in perioada modernă Schelling redescoperă fi­ losofia lui Plotin.

Enneadele Brehier (Paris,

au fost traduse în franceză de Emile 1924-1938), în germană de R. Har-.

der, W. Theiler şi R. Beut1er (Hamburg,

1956),

în

engleză de Stephen MacKenna şi B.S. Page (Lon­

1962), în 1947-1949).

d��,

italiană de Vicento Cilcnto (Bari,

In limba română, până la această dată, singura lucrare de proporţii relativ mari care aruncă o lu­

mini'! asupra complicatelor Enneade este FilosoHa lui Plotin de Gr. Tăuşan. Nicolae RÂMBU

PREFAŢA PRIMEI EDIŢII

1

Studiul de faţă, tratează o epocă obscură, nu Însă

putin interesantă, din istoria filosofiei. Plotin, eroul acestei epoci, cunoscut numai prin

:tccea că nu poate fi cunoscut, deoarece e " dive�ses aspece� bandL's d'etoffe att�­ chees au meubles et aux vCtements, feti eh es, de bOiS, d e pierre 011 de tcrre cuite, stnlueties de monstres et de genjes" . . . etc. "Le .ta - ra �Î nlteh' câteva re Vor veni - e condensare a ideilor profe�ate de AMMONIUS SACCAS, clup,t ("um probează aceflsta, fragmentuJ pti.�trnt d e Nerncsius (ÎI' �Despn' natura omului", trmL fr, 1. H. Thibnult). reprodus de Houillet In t.p. XCIV, XCV �qq. - Op i n i i le l u i AmmonillS prin oi\rece idealul . .înţeleptului", e di�­ preţul durerilor şi plăcerilor, tocmai pentru ca el să poată fi fericit. Mai ales in timpurile nesigure ale decadenţei romane, doctrina dispreţului durerii era o binevenită consolare. 3 Aceasta cel puţin, e morala ce răsare din Memoriile lui XENOFON, care pen tru cunoaşterea lui Sacrale, in jwopor­ ţii le lui reale, pare a fi un izvor mai sigur decât metafizicul

GRIGORE TA UŞAN

262 Din

morala

lui

Soc-rate,

a

ie-.şit

Într-un

mod

l ogic,

cinismul şi apoi stoicismuL Pentru Stoici, - reprezen­

mai autorizaţi şi mai cunoscuţi ai moralei sa­ crificiului, - raţiunea are primatu l tuturor celorlalte facultăţi. Prin raţiune, astfel, poate şi trehuie sil se pu­ fiflee sufletul, de toate po r niril e sen t i m entaliEiţ i i . Iar scopul u;t'im al a ces tei proceduri mo[,-,te, - - d25i lucru] nu e spus pc fLlţ5. de Stoici, - e Ca omul s5 po,ltt" prin tanţii

cei

aceast.!.i

senin{ltate

şi

echilibru

['oate m aximele retorice

şi

sufletesc,

s�l fie ferh:it l it eraţi ar­

patetice, pe CClre

tJficiali, ca Seneca .., sau literaţi fini, ca Plutarch din. Cheronea, le-au scos î n evidenţă, sunt expresii literare, care ascund totUŞi o tendini/l realii : preocuparea ca omul

să

fie feTicit.

Momlistul tot

cel m ai

de valoare

î n lumea veche, rbmâne

P[ator1. După el, omul moral, nu e acela care pract i că intenţia de a fi feTicit, ci acela care se jert­

virtutea c u

f eşte pentru bine, iubeşte virtutea şi îşi face datoria fbră gândul

r[lsplatei sau fără frica vreur,ei pedepse, şi fClce

binete fări'\. nici o speranţii, decât binele însuşi.

adânc, Platon. Vezi "Memorile", cart. r, cap. V. v r , lauda Iru­ galitti.ţii, pentru ca a.,tfel, omul SR fie sănătos şi lc'r i ci t : ('nrt. II, cap. I ! "Din ceea ce e cu adevărat onest şi cinstit, zeii nu acordă nimic oamenilor fără muncă şi griji". Utilitarismul moralei lui Sacrate, c clar, pentru cund admite ca izvOr al �oCl",ltismuluj, pe istoricul de bună credinţi"i, Xenofon. 4 De aceea toate maximele, mai ales ale lui SENECA, tind la stabilirea unei indiferenţe şi ataraxii producătoare de fericire : "Virtutea e înaltă, sublimă. şi nu e nimic mare decât ceea ce e, in