146 70 30MB
Romanian Pages 281 Year 1993
GRIGORE TAUŞAN FILOSOFIA bUl PLOTIN
Coperta colecţiei:
Prezenta
lucrare
CARMEN TOMA
reproduce textul apărut în anul
E d . III-a
1923,
GRIGORE
TĂUŞAN
FILOSOFIA LUI
PLOTIN
EDITURA "AGORA" S.R.I:.. IAŞI
1993
EDITURA "AGORA" S.R.Il. IAŞI B-dul PRIMAVERU 17 B I.8.B.N.973-9147-08-9
NOTA Ca şi Platon, cu care, din nefericire, a fost mult timp confundat, Plotin (205-270) poate fi com parat cu unul din acele fluvii despre care se spune că dispăreau în adâncuri pentru a ieşi la lumină la
mari
depăriări.
Clasicii
filosofiei universale
-
Plotin fiind indubitabil unul dintre aceştia - devin din când în când contemporani. Deşi a trăit în perioada de prăbuşire a civili zaţiei antice greceşti, Plotin reprezintă
totuşi
ultimă izbucnire a spiritului antic.' Filosofia
sa
o a
fost mult timp transmisă oral. Numai la cererea presantă a discipolilor săi, în jurul vîrstei de 50 de ani, Plotin începe el însuşi să scrie. Porphyr
a
grupat manuscrisele lui Plotin în şase grupe de cîte nouă disertaţii sub titlul de Enneade. În ele se re găsesc temele majore ale filosofiei antice grecesti.: Ce este
zoon
şi ce este omul, despre virtuţi, despre
dialectică sau despre tripla ridicare spre inteligib!l, df'spre fericire, despre frumos (prima
Enncadă) ;
despre cer, despre potenţă şi act, despre calitate �i esenţă
(Enneada
Providenţă,
despre
a doua) ; despre destin, despre iubire,
despre
eternitate
şi
GRIGORE TAUŞAN timp, despre suflet şi Unul
____�
(Enneada
a treia) ; des
pre esenţa sufletului, despre nemurirea sufletului, despre coborârea sufletului în corp (Enneada a patra) ; despre cele trei ipostaze, despre frumuseţea inteligibilă, despre
nous,
Idei şi Existenţă
(Enneada
a 'cincea) ; despre existenţă, despre Bine şi Unul, despre categorii, despre numere, despre libertatea omului şi a divinităţii
(Enneada
a şasea).
rn ciuda dificultăţii inţelegerii
in
Ennea-rlelor,
fluenţa lui Plotin asupra filosofiei este imensă. El trece drept
întemeietor
al neoplatonismului,
dar
trebuie considerat mai degrabă ca fondator al mis ticisnlului
filosofic. Nu numai gânditorii neopla
tonici, precum Jamblichos (sec. al 'IV-lea), Produs (sec. al V-lea) şi Simplicius (sec. al VI-lea) au fost influenţaţi de spiritul
Enneadelor
dar şi
filosofii.
creştini, în special Augustin. în Renaştere, Marsilio Ficino traduce în latină
Enneadele
(Florenţa,
1492)
iar in perioada modernă Schelling redescoperă fi losofia lui Plotin.
Enneadele Brehier (Paris,
au fost traduse în franceză de Emile 1924-1938), în germană de R. Har-.
der, W. Theiler şi R. Beut1er (Hamburg,
1956),
în
engleză de Stephen MacKenna şi B.S. Page (Lon
1962), în 1947-1949).
d��,
italiană de Vicento Cilcnto (Bari,
In limba română, până la această dată, singura lucrare de proporţii relativ mari care aruncă o lu
mini'! asupra complicatelor Enneade este FilosoHa lui Plotin de Gr. Tăuşan. Nicolae RÂMBU
PREFAŢA PRIMEI EDIŢII
1
Studiul de faţă, tratează o epocă obscură, nu Însă
putin interesantă, din istoria filosofiei. Plotin, eroul acestei epoci, cunoscut numai prin
:tccea că nu poate fi cunoscut, deoarece e " dive�ses aspece� bandL's d'etoffe att� chees au meubles et aux vCtements, feti eh es, de bOiS, d e pierre 011 de tcrre cuite, stnlueties de monstres et de genjes" . . . etc. "Le .ta - ra �Î nlteh' câteva re Vor veni - e condensare a ideilor profe�ate de AMMONIUS SACCAS, clup,t ("um probează aceflsta, fragmentuJ pti.�trnt d e Nerncsius (ÎI' �Despn' natura omului", trmL fr, 1. H. Thibnult). reprodus de Houillet In t.p. XCIV, XCV �qq. - Op i n i i le l u i AmmonillS prin oi\rece idealul . .înţeleptului", e di� preţul durerilor şi plăcerilor, tocmai pentru ca el să poată fi fericit. Mai ales in timpurile nesigure ale decadenţei romane, doctrina dispreţului durerii era o binevenită consolare. 3 Aceasta cel puţin, e morala ce răsare din Memoriile lui XENOFON, care pen tru cunoaşterea lui Sacrale, in jwopor ţii le lui reale, pare a fi un izvor mai sigur decât metafizicul
GRIGORE TA UŞAN
262 Din
morala
lui
Soc-rate,
a
ie-.şit
Într-un
mod
l ogic,
cinismul şi apoi stoicismuL Pentru Stoici, - reprezen
mai autorizaţi şi mai cunoscuţi ai moralei sa crificiului, - raţiunea are primatu l tuturor celorlalte facultăţi. Prin raţiune, astfel, poate şi trehuie sil se pu fiflee sufletul, de toate po r niril e sen t i m entaliEiţ i i . Iar scopul u;t'im al a ces tei proceduri mo[,-,te, - - d25i lucru] nu e spus pc fLlţ5. de Stoici, - e Ca omul s5 po,ltt" prin tanţii
cei
aceast.!.i
senin{ltate
şi
echilibru
['oate m aximele retorice
şi
sufletesc,
s�l fie ferh:it l it eraţi ar
patetice, pe CClre
tJficiali, ca Seneca .., sau literaţi fini, ca Plutarch din. Cheronea, le-au scos î n evidenţă, sunt expresii literare, care ascund totUŞi o tendini/l realii : preocuparea ca omul
să
fie feTicit.
Momlistul tot
cel m ai
de valoare
î n lumea veche, rbmâne
P[ator1. După el, omul moral, nu e acela care pract i că intenţia de a fi feTicit, ci acela care se jert
virtutea c u
f eşte pentru bine, iubeşte virtutea şi îşi face datoria fbră gândul
r[lsplatei sau fără frica vreur,ei pedepse, şi fClce
binete fări'\. nici o speranţii, decât binele însuşi.
adânc, Platon. Vezi "Memorile", cart. r, cap. V. v r , lauda Iru galitti.ţii, pentru ca a.,tfel, omul SR fie sănătos şi lc'r i ci t : ('nrt. II, cap. I ! "Din ceea ce e cu adevărat onest şi cinstit, zeii nu acordă nimic oamenilor fără muncă şi griji". Utilitarismul moralei lui Sacrate, c clar, pentru cund admite ca izvOr al �oCl",ltismuluj, pe istoricul de bună credinţi"i, Xenofon. 4 De aceea toate maximele, mai ales ale lui SENECA, tind la stabilirea unei indiferenţe şi ataraxii producătoare de fericire : "Virtutea e înaltă, sublimă. şi nu e nimic mare decât ceea ce e, in