Evaluarea Psihosocială A Persoanelor Delincvente [PDF]

Zitiervorschau

Evaluarea psihosocială a persoanelor delincvente Referatul de evaluare psihosocială

Referatul de evaluare este un document oficial, confidenţial, preponderant necifric (narativ) scris de consilierul de probaţiune, la solicitarea judecătorului sau a procurorului, având rolul de a introduce informaţie socială în decizii juridice. Referatul de evaluare poate fi solicitat înainte de hotărârea judecătorească sau dupa aceasta. Ca trăsături generale, acesta trebuie să fie obiectiv, concis, concret, clar și coerent. Referatul de evaluare are caracter consultativ și de orientare pentru organul judiciar care îl solicită. Parchetul sau instanţa de judecată solicită prin adresă scrisă Serviciului de Probaţiune întocmirea referatului de evaluare. După înregistrarea adresei de solicitare, șeful Serviciului de Probaţiune, încredinţează întocmirea referatului de evaluare unui consilier de probaţiune. Consilierul de probaţiune desemnat să întocmească referatul de evaluare stabilește de îndată, dar nu mai târziu de 5 zile de la data primirii solicitării poliţiei/ parchetului/ instanţei de judacată, locul, data si ora primei întrevederi cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare. Prima întrevedere cu persoana trebuie să aibă loc în termen de 7 zile de la data primirii solicitarii poliţiei/parchetului/instanţei de judecată. Consilierul de probaţiune desemnat înaintează poliţiei/parchetului/ instanţei de judecată în termen de 14 zile de la primirea solicitării. In cazul în care inculpatul nu cooperează cu consilierul de reintegrare socială și supraveghere desemnat să întocmească referatul de evaluare, acesta din urmă are datoria profesională să elaboreze acest referat cât mai util instanţei în baza informaţiilor disponibile. Lipsa de cooperare trebuie să fie specificată în referat. Forma referatului de evaluare Forma referatului de evaluare este standardizată și trebuie sa cuprindă următoarele părţi: -

introducere

-

sursele de informaţii utilizate la intocmirea lui

-

date privind persoana pentru care a fost solicitat

-

factorii care influenţează sau pot influenţa conduita generala a persoanei pentru care a fost solicitat

-

perspectivele de reintegrare în societate

In introducere sunt cuprinse informaţiile referitoare la: identificarea inculpatului, fapta sau faptele pentru care este trimis în judecată, instanţa de judecată care a solicitat referatul, numărul dosarului penal, termenul de judecată, numărul și data adresei de sesizare din partea instanţei de judecată și numele consilierului de reintegrare socială și supraveghere. Sursele de informaţii care sunt utilizate la întocmirea unui referat de evaluare trebuie sa fie prezentate sintetic avându-se în vedere atât persoanele cu care au avut loc întrevederi, cât si documentele consultate. Este bine să fie precizat numărul de întrevederi avute și în cazul în care există refuz de cooperare sau îndoieli privind acurateţea informaţiilor, se fac specificaţii în acest sens. In cazul în care inculpatul nu este încadrat în nicio instituţie școlară sau profesională, predomină sursele de informaţii subiective ( familie, vecini), aspect care trebuie evitat, fiind important să existe un echilibru între utilizarea surselor subiective si celor obiective ( specialiști, reprezentanţi ai diverselor instituţii). Date privind persoana pentru care a fost solicitat referatul – în acest capitol trebuie să fie cuprinse informaţii referitoare la mediul familial și social ( realizarea pe scurt a prezentării familiei cu referire la membrii semnificativi în contextul de viaţă a persoanei; venituri, având în vedere atât venitul oficial cât și cel neoficial; dotarea gospodăriei; confortul locuinţei;conditiile în care au crescut și au trăit, precum și modul în care părinţii își indeplinesc obligaţiile ce le revin; nivelul consumului cultural, considerând că reflectă stilul de viaţa și calitatea ei; acces la informaţie și educaţie; climatul în familie; reţea socială de care dispune clientul; identificarea unei eventuale presiuni sociale cu privire la săvârșirea de infracţiuni; modalitaţi obișnuite de recreere; tipuri de persoane implicate, activitaţi si spaţii de desfașurare;modele comportamentale existente in grupul său de

prieteni; atitudinea familei faţă de modalităţile de legături între aceste aspecte și dezvoltarea comportamentului infracţional. Atunci când consideră necesar, consilierul de probaţiune poate include în referatul de evaluare date privind starea fizica și mintală, precum și dezvoltarea intelectuală si morală a inculpatului, furnizate de specialiști desemnaţi în acest scop. In cazul inculpaţilor minori, informaţiile legate de evoluţia lor pe parcursul ciclului școlar primar sau gimnazial sunt importante. Acest capitol trebuie să cuprindă informaţii legate de trecutul infracţional al persoanei. Capitolul trebuie să cuprindă informaţii legate de comportamentul persoanei înaintea săvârșirii faptei și ajută instanţa să înţeleagă factorii care au favorizat comportamentul infracţional. De exemplu consumul de substanţe toxice reprezintă o informaţie relevantă în contextul de viaţă al persoanei, mai ales dacă poate fi relaţionată cu săvârșirea infracţiunii. Este importantă precizarea contextului săvârșirii faptei, a motivaţiei, dacă a fost sau nu premeditată, modalitatea de acţionare și consecinţele care au putut urma. Așadar este importantă identificarea motivaţiei pentru schimbare pentru a vedea dacă într-adevăr există o evoluţie comportamentală pro-socială. Factorii care influenţează sau pot influenţa conduita generală a persoanei pentru care a fost solicitat referatul – se referă atât la factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracţional, cât și la factorii de natură să accentueze dezvoltarea acestuia. Un aspect relevant al acestei etape îl reprezintă estimarea riscului de recidivă. In practica penală, estimarea riscului de recidivă are o importanţă deosebită în următoarele situaţii: -

în elaborarea sentinţei ( pentru adoptarea celei mai potrivite decizii cu privire la gradul de restricţionare a libertăţii)

-

în penitenciar ( pentru clasificarea și categorizarea deţinuţilor și pentru deciziile comisiilor de propuneri pentru liberare condiţionată)

-

în probaţiune (pentru stabilirea condiţiilor de supervizare în comunitate, pentru stabilirea duratei și intensităţii programelor de reabilitare, pentru estimarea performanţelor de reabilitare- ca diferenţă între riscul de recidivă estimat și

nivelul real al recidivei, pentru deciziile de încheiere a supravegherii în comunitate) Etapele procesului de evaluare a riscului de recidivă(Moore,1996) sunt: -

definirea comportamentului a cărei producere va fi estimată. Analiza se face asupra comportamentelor periculoase, nu asupra persoanelor periculoase. Fiecare comportament poate fi estimat in funcţie de factorii săi de risc.

-

Cel care realizează analiza riscului de recidivă trebuie să fie conștient de posibilele surse de eroare(pot fi provocate de client-inabilitatea de a relaţiona, de cel care face analiza-nu își suspendă valorile proprii, de context- politica agenţiei)

-

Fiecare comportament estimat trebuie analizat în context. Comportamentul uman se formează ca urmare a interacţiunii omului cu mediul- cerinţe, exigenţe, factori stresanţi etc.

-

Identificarea situaţiilor în care este nevoie de expertiza unui specialistpsiholog/psihiatru

-

Identificarea factorilor care pot influenţa pozitiv sau negativ producerea comportamnetului estimat

-

Realizarea unui plan de prevenire a comportamnetului indezirabil.

Definirea comportamnetului implică și precizări legate de: influenţele predispozante, alegerea

victimei,

factori

dezinhibitori,

factori

precipitatori,

recompensele

comportamnetului, etc. Comportamnetul trecut este un bun predictor al celui viitor, astfel estimarea trebuie să ţină seama de: -

cât de des s-a produs acel comportamnet în trecut?

-

Cât de regulat s-a produs acel comportament în trecut?

-

În ce circumstanţe? Ce tip de circumstanţe?

-

Cum sa fost comportamnetul afectat de activităţile de reabilitare sau de sancţiunile anterioare?

-

Care este rata actuală de recidivă a infractorilor din această categorie?

De asemenea în analiza comportametului trecut trebuie să ţinem seama de: -

factorii precipitatori( interni- gănduri, emoţii, externi- grupul de prieteni)

-

factori care pot consolida acest comportament (recompense)

-

factori care pot să descurajeze acest comportament

-

anumite discontinuităţi cognitive

-

anumite trăsături de personalitate

-

consum de alcool sau droguri

-

atitudinea faţă de victimă sau infracţiune

Factorii de mediu care pot influenţa comportamentul viitor pot fi: -

factoti sociali sau emoţionali

-

subcultura din care individul face parte

-

situaţii riscante

O altă componentă a riscului este și cea care vizează potenţialele victime: - care sunt carcteristicile victimelor? - ce tipuri de relaţii au existat între victimă și infractor? - care este tipul de victimă pe care individul il preferă? - în ce situaţii cineva poate deveni victima celui analizat? - care au fost reacţiile victimei? Răspunsurile la toate aceste întrebari pot oferi o garanţie a unei analize a riscului de recidivă. Astfel putem elabora un plan de reducere a riscului de recidivă. Perspectivele de reintegrare în societate – In această etapă vor fi evidenţiaţi factorii favorizanţi, dar și inhibatori ai comportamentului infracţional, care au relevanţă asupra evoluţiei comportamentului persoanei în timp. Acești factori pot fi abordaţi prin raportare la: -

resursele interne ale persoanei (motivaţie, voinţă, atitudine, abilităţi, aspecte predelincvenţiale- abandon, fugă de acasă, abuz asupra colegilor)

-

resurse externe ( felul în care este susţinut de familie, felul în care ar putea fi valorificate resursele comunitare în vederea satisfacerii nevoilor inculpatului)

Este important ca la acest capitol să se evidenţieze și felul comunităţii din care provine persoana evaluată, dacă există sau nu resurse în această comunitate. Perspectivele de reintegrare în societate sunt estimate dupa analiza tuturor datelor cuprinse în referatul de evaluare și sunt prezentate pe scurt, obiectiv si motivate. Nu se fac propuneri sau recomandări instanţei de judecată privind soluţia ce urmează sa fie dată în cauză. Perspectivele de reintegrare se prezinta motivate intr-o forma narativă, în funcţie de informaţiile menţionate în capitolele precedente, fără cunatificarea pe grade: mici, medii sau crescute. Acest capitol trebuie sa surprinda informaţii ce ţin de evolutia în plan comportamental. Referatul de evaluare are un scop precis și poate fi sugestiv pentru instanţă. Pentru succesul acestuia se impune o alegere atenta a cuvintelor și a conceptelor și o anumită aranjare a informaţiilor. Referatul de evaluare este instrumental care il ajută pe judecător să ia legatura cu lumea concretă a inculpatului

Metode și tehnici utilizate pentru completarea referatului de evaluare I.

Analiza documentelor

Analiza documentelor este o metodă extrem de utilă în procesul de investigaţie psihosocială pentru că prezintă faptele de viaţă în termeni semnificativi pentru cei care le-au trăit. Documentele personale pot constitui o funcţie de control o funcţie de control pentru informaţiile dobândite prin alte metode.

II.

Observaţia

Observaţia ne ajută să înţelegem poziţia de complementaritate a acesteia faţă de fiecare dintre metodele utilizate pentru a completa referatul de evaluare și să o subînţelegem în cadrul surselor de informaţii. Observaţia directă cuprinde trei componente inseparabile: -

o formă de interacţiune socială cu mediul studiat, pentru ca observatorul să fie prezent în mijlocul evenimentelor;

-

activităţi de observaţie

-

întregistrarea datelor observate, adică, în principal, luarea de notiţe

Dacă ţinem cont de faptul că observaţia directă nu se limitează numai la date vizibile și acte și nu este surda la cuvintele emise de indivizi pe parcursul acţiunii lor sociale (Peretz, 2002, p.41) descoperim că avem la îndemână mijloace pentru a răspunde cerinţei prevăzute din H.G 1239/2000, de a indica, în capitolul surse de informaţii al referatului de evaluare, refuzul de cooperare sau eventualele îndoieli privind acurateţea informaţiilor prezentate motivat. III.

Interviul

Interviul presupune încercarea de a obţine informaţii de la alte persoane prin întrebări și răspunsuri în cadrul unei convorbiri și reprezintă o metodă de bază în întocmirea referatului de evaluare. Pentru întocmirea referatului de evaluare forma obișnuită a interviului este cea faţă în faţă, semistructurat și individual. Consilierul de probaţiune va utiliza în activitatea sa ca instrument de lucru un ghid de interviu care, pornind de la câteva teme mai generale, poate să cuprindă o lungă listă de subiecte si întrebări specifice.

Cele 6 etape ale cercetării prin interviuri: -

tematizare (formulează obiectivul investigaţiei și descrie conceptul temeide investigat înaintea începerii interviului)

-

planificare (este realizată în funcţie de cunostinţele dorite și de implicaţiile etice ale studiului)

-

intervievarea ( are o abordare reflexivă a informaţiilor căutate și a relaţiilor interpersonale din situaţia de interviu)

-

transcrierea (transcrierea unui discurs oral într-un text scris)

-

analiza (decide ce metodă de analiză este cea mai importantă pentru interviuri)

-

verificarea ( apreciază generalizarea, încrederea și validitatea rezultatelor interviurilor.

Această etapizare poate fi utilă și în întocmirea referatului de evaluare întrucât ghidează munca consilierului de probaţiune asigurându-i mai mult profesionalism. Arta intervievării – se referă la tipurile de întrebări folosite de intervievator pentru a obţine răspuns de la intervievat si strategia de interviu folosită pentru a ţine discuţia pe linia dorită. Câteva tipuri de întrebări care trebuie evitate: -

întrebările închise

-

întrebari cu răspuns inclus/ sugerat

-

întrebări indiscrete

-

întrebări discriminatoare

-

prea multe întrebări

Intrebarile trebuie sa fie bine structurate, cu o tentă pozitivă pentru a asigura o folosire eficientă a timpului intervievatorului si intervievatului. Acestea trebuie sa fie: -

specificative si clare

-

trebuie să încurajeze persoana să se exprime liber și deschis

-

trebuie să fie construite pozitiv

Tehnici de ascultare Pentru un intervievator, a asculta, este la fel de important ca și a întreba sau a vorbi. Câteva măsuri pozitive pentru a îmbunătăţi capacitatea de ascultare a intervievatorului sunt: -

pregătirea minuţioasă

-

întrebări structurate

-

luarea de notiţe

-

luarea unor pauze între interviuri

-

menţinerea contactului vizual

Reflectarea – este o tehnică prin care intervievatorul repetă comentariile sau afirmaţiile intervievatului reformulându-le sub formă de întrebare. Este o metodă importantă de a ajuta intervievatorul să înţeleagă ce spune printr-o interpretare a cuvintelor spuse, fară prejudecăţi sau orientare a persoanei Rezumarea – ne da posibilitatea de a verifica dacă am înţeles bine afirmaţiile intervievatului. Rezumarea este eficientă pentru: -

stabilirea lucrurilor deja discutate în interviu

-

obţinerea confirmării unor interpretări

-

clarificarea faptelor

-

încheierea unui subiect și trecerea la o altă temă

Comportamentul verbal si nonverbal Comportamentul nonverbal este identificat că ar avea un efect benefic asupra interviului, acţionând ca suport social sau demonstrând că intervievatorul ascultă ceea ce spune. Ex.: gesturi,expresii faciale, poziţii ale corpului, mișcări oculare).

Interviul prin telefon Consilierul de probaţiune alege să realizeze interviul prin telefon din raţiuni legate de rapiditate, cost, fiabilitate, aria de acţiune fiind mult mai extinsă în acest caz. Această tehnică are și unele neajunsuri și nu se recomandă in cazul în care interviul este mai complex, ci este potrivită atunci când avem nevoie de informaţii concrete despre un anumit subiect (ex.:conduita scolară a unui minor prezentată de dirigintele său sau de unul dintre profesori). Interviul cu minori Consilierul de probaţiune trebuie să stabilească o relaţie de încredere cu minorul în momentul întrevederii. Este important să i se explice minorului întreg contextul întrevederii întrucât minorii ajung, în urma convocării în Serviciul de Probaţiune în vederea realizării interviului necesar întocmirii referatului de evaluare cu o amplă varietate de așteptări, temeri, speranţe și îngrijorări. IV.

Intrevederea

Întrevederea este tehnica principală -

în realizarea „ programelor de intervenţie” socială, aflându-se în inima acţiunilor umane și a activităţii serviciilor sociale;

-

este „un procedeu de investigaţie verbală, pentru a culege informaţiile vizând obiectivul stabilit”;

-

este o conversaţie care, sub această formă, posedă caracteristici ale „schimbărilor informaţionale” și o natură asimetrică, întrucât cercetătorul pune întrebări, iar subiectul răspunde

Evaluarea referatului de evaluare: Aspecte calitative și cantitative Evaluarea conform Dicţionarului de psihologie, include judecăţi de valoare privind fenomenele descrise prin măsurători, comparaţii, raportări (Newman- 1968). Evaluarea unei cercetări calitative trebuie să aibă în vedere trei aspecte: -

coerenţa

-

consensul

-

utilitatea instrumentală

Momentul evaluării referatului de evaluare este o fază importantă a procesului de realizare a acestuia întrucât este implicat în asigurarea satisfacţiei profesionale a consilierului de probaţiune prin feed-back-ului pe care îl primește. Evaluarea referatului de evaluare poate sa ia două forme: internă (atunci când aceasta are loc în cadrul serviciului prin procesul de intervizare si supervizare) sau externă (atunci când evaluarea se realizează de către beneficiarii referatului de evaluare: parchetul sau instanţa de judecată). Aceasata din urmă se realizează periodic prin aplicarea unor chestionare adresate cu acest scop. Continuitatea referat- supraveghere Întocmirea referatului de evaluare ocupă un loc important în activitatea consilierului de probaţiune, însă aceasta reprezintă doar un punct de pornire, pentru ca în final consilierul de probaţiune să își îndeplinească obiectivul de a media relaţia dintre cei doi „actori sociali”: persoana condamnată penal si comunitatea. Pentru sporirea șanselor de reinserţie socială a persoanelor aflate în supraveghere se urmăresc: -

reintegrarea socială a persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penala

-

atragerea si implicarea activă a comunităţii în procesul de reintegrare socială a persoanelor care fac obiectul activitătii de probaţiune

-

asigurarea unui echilibru între nevoile siguranţei sociale a comunităţii si nevoile specifice ale înfractorului

-

evaluarea impactului măsurilor economico-sociale asupra fenomenului de criminalitate

Comunitatea va deveni astfel tot mai constientă atât de drepturile, cât si de obligaţiile sale întrucât eșecul persoanei care a comis o infracţiune reprezintă în același timp și propriul eșec.