Eu, Creionul [PDF]

Zitiervorschau

Eu, Creionul

Leonard E. Read 1

Sunt un creion cu mină de grafit – creionul obişnuit, din lemn, cunoscut de toţi băieții, fetele şi adulţii care ştiu să scrie şi să citească. Scrisul este misiunea şi pasiunea mea, doar cu asta mă ocup.2 V-aţi putea întreba de ce aş scrie despre originile mele. Ei bine, pentru că, mai întâi de toate, povestea vieţii mele este interesantă. Și, pe deasupra, pentru că eu sunt un mister mai adânc decât cel al unui copac, al unui apus de soare sau al unui fulger. Dar, din păcate, cei care mă folosesc consideră existenţa mea ca fiind ceva de la sine înţeles, ca şi cum eu aş fi ceva întâmplător şi fără de trecut. Această atitudine dispreţuitoare mă plasează în categoria banalităţilor, ceea ce este o eroare gravă; una dintre acelea în care omenirea nu se poate complace fără să se expună la mari pericole. Într-adevăr, aşa cum remarca înţeleptul G. K. Chesterton, „Pierim nu din lipsa minunilor, ci pentru că nu ne minunăm îndeajuns”.3 Eu, Creionul, atât de banal precum par, sunt demn de admiraţia şi de respectul dumneavoastră şi voi încerca să vă demonstrez acest lucru. De fapt, dacă m-aţi putea înţelege – ba nu, asta ar însemna să cer prea mult de la cineva – dacă aţi putea măcar să vă daţi seama de minunea pe care o reprezint, atunci aţi putea contribui la salvarea libertăţii pe care omenirea o pierde într-un mod atât de nefericit. Am de transmis o învăţătură plină de tâlc. Iar eu pot să vă împărtăşesc această învăţătură mai bine decât ar putea s-o facă un automobil, un avion sau o maşină de spălat vase pentru că – de fapt, tocmai pentru că – par atât de banal. Banal? Şi totuşi, nici o persoană de pe faţa pământului nu ştie cum sa mă fabrice de una singură. Asta sună straniu, nu-i aşa? Mai ales dacă ținem cont că în fiecare an, în Statele Unite, se produc cam un miliard şi jumătate de semeni de-ai mei. Luaţi-mă în mână şi uitaţi-vă la mine. Ce vedeţi? Nimic care să sară în ochi – nişte lemn, lac, marca imprimată, mina de grafit, o bucăţică de metal şi o radieră. 

Numele meu oficial este „Mongol 482“. Numeroasele mele componente sunt asamblate, fabricate şi finisate de Eberhard Faber Pencil Company.

1

Nenumăraţi strămoşi Aşa cum dumneavoastră nu vă puteţi trasa arborele genealogic până la vremuri foarte îndepărtate, şi mie îmi este imposibil să-i numesc pe toţi strămoşii mei şi să explic cine sunt ei. Cu toate acestea, aş dori să-i amintesc pe suficient de mulţi dintre ei încât să vă conving de bogăţia şi de complexitatea trecutului meu. Arborele meu genealogic este la origine tocmai un arbore, un cedru cu fibre drepte, care creşte în nordul Californiei şi în Oregon. Imaginați-vă acum toate fierăstraiele, camioanele, frânghiile şi nenumăratele alte utilaje folosite la tăierea şi la transportul buştenilor de cedru până la calea ferată. Gândiţi-vă la toate persoanele şi la nenumăratele competenţe4 implicate în fabricarea acestor unelte: extragerea minereului, producerea oţelului şi transformarea lui în fierăstraie, topoare, motoare; cultivarea cânepei şi trecerea ei prin toate etapele până la stadiul de frânghie rezistentă; taberele muncitorilor forestieri, cu dormitoarele şi cantinele, cu producerea şi gătitul tuturor mâncărurilor. Vai, nu ştie nimeni câte mii de oameni au contribuit la fiecare ceaşcă de cafea băută de muncitorii forestieri! Buştenii sunt transportaţi la un gater în San Leandro, California. Vi-i puteți oare imagina pe oamenii care produc vagoanele-platformă, şinele, locomotivele, şi pe cei care construiesc şi pun în funcţiune sistemele de comunicaţie necesare? Toate aceste armate de oameni se regăsesc printre strămoşii mei. Să vorbim despre gaterul din San Leandro. Buştenii de cedru sunt tăiaţi în mici stinghii, de lungimea unui creion şi puţin mai groase de jumătate de centimetru.5 Acestea sunt uscate în cuptor şi apoi vopsite exact din acelaşi motiv pentru care femeile îşi pun fard pe obraji. Lumea preferă să arăt bine, nu palid-albicios. Stinghiile sunt ceruite şi uscate din nou în cuptor. De câtă pricepere nu a fost oare nevoie pentru a fabrica vopseaua şi cuptoarele, pentru a furniza căldura, lumina şi energia, curelele de transmisie, motoarele şi toate celelalte lucruri necesare unui gater? Să fie oare şi măturătorii din fabrică printre strămoşii mei? Cu siguranţă! Şi tot din rândul lor fac parte şi lucrătorii care au turnat betonul pentru barajul hidrocentralei Pacific Gas & Electric Company care furnizează curent electric gaterului. Să nu-i trecem cu vederea nici pe strămoşii mai recenţi sau mai îndepărtaţi care şi-au adus contribuţia la transportul a 60 de vagoane de stinghii de-a lungul şi de-a latul țării. Odată ajunsă la fabrica de creioane – utilaje şi clădiri în valoare de 4 milioane de dolari, tot acest capital fiind acumulat de strămoşi de-ai mei, cumpătaţi şi economi – fiecărei scânduri i se fac câte opt şanţuri cu o maşină complicată, după care o altă maşină dispune grafitul în şanţurile dintr-o scândură, aplică cleiul şi plasează deasupra ei o a doua scândură – ca un fel de sandviş din lemn cu grafit, ca să spunem aşa. Şapte fraţi şi cu mine suntem ciopliţi mecanic din acest „sandviş“ din lemn lipit.

2

Chiar şi mina mea are o compoziţie complexă. Grafitul este extras din Ceylon.6 Gândiţi-vă la aceşti mineri, la cei care le fabrică acestora sumedenia de utilaje, la cei care produc sacii de hârtie în care este transportat grafitul, la cei care împletesc sfoara cu care sunt legaţi sacii şi la cei care-i încarcă în vapoare şi la cei care construiesc vapoarele. Chiar şi paznicii farurilor de pe traseu au o contribuţie la naşterea mea, precum şi piloţii de remorchere. Grafitul este amestecat cu argilă din Mississippi, care, împreună cu hidroxidul de amoniu, se foloseşte în procesul de rafinare. Apoi se adaugă agenţi de hidratare, cum ar fi grăsimile sulfonate, produs al reacţiei dintre grăsimi animale şi acidul sulfuric. După ce trece prin numeroase maşini, amestecul se prezintă ca o extruziune fără de sfârşit – ca şi cum ar ieşi dintr-o maşină de făcut cârnaţi – care se taie la dimensiunea dorită, se usucă şi se coace timp de mai multe ore la o temperatură de peste 1000° C.7 Pentru a le fi sporite duritatea şi netezimea, minele sunt tratate cu un amestec fierbinte care conţine ceară candelilla8 din Mexic, parafină şi grăsimi naturale hidrogenate. Lemnului meu de cedru i se aplică şase straturi de lac. Ştiţi cumva care sunt toate ingredientele lacului? Cine şi-ar putea închipui că la acestea contribuie şi cultivatorii de ricin şi producătorii de ulei de ricin? Ei bine, sunt şi ei implicați. Chiar şi în procesul prin care lacul capătă o frumoasă tentă galbenă sunt implicaţi mai mulţi oameni decât ar putea fi amintiţi! Priviţi-mi marca. Este o peliculă formată prin încălzirea negrului de fum amestecat cu diferite răşini. Cum se fabrică răşinile şi ce-o mai fi oare şi acest negru de fum? Bucăţica mea de metal – manşonul – este din alamă. Gândiţi-vă la toţi cei care extrag zincul şi cuprul şi la toţi cei care ştiu cum să fabrice din aceste produse ale naturii foiţe subţiri şi lucioase de alamă. Acele inele negre de pe manşon sunt din nichel negru9 Ce este nichelul negru şi cum se aplică el? Este o poveste lungă şi ar fi nevoie de pagini întregi doar pentru a explica de ce mijlocul manşonului meu nu este acoperit cu nichel negru. În fine, ajungem la mândria mea, atât de ne-elegant numită „dop“ în limbajul comercial, adică partea pe care oamenii o folosesc la ştergerea greşelilor pe care le fac cu mine. Un mic ingredient numit „factice”10 este ceea ce permite ştergerea. Este un produs asemănător cauciucului, obţinut din reacţia uleiului de rapiţă din Indiile Olandeze Orientale11 cu clorura de sulf. Cauciucul, contrar părerii răspândite, are doar rolul de liant. De asemenea, mai intervin apoi numeroşi agenţi de vulcanizare şi acceleratori. Piatra ponce provine din Italia, iar pigmentul care dă culoarea „dopului“ este sulfura de cadmiu. Nimeni nu ştie Doreşte cineva să conteste afirmaţia mea anterioară şi anume că nici o persoană de pe faţa pământului nu ştie să mă fabrice de una singură?

3

De fapt, milioane de oameni au contribuit la crearea mea şi foarte puţini se cunosc între ei. Poate veţi spune acum că exagerez când îi număr printre creatorii mei pe culegătorul de cafea din îndepărtata Brazilie şi pe producătorii de hrană din cine ştie ce altă ţară; că acesta este un punct de vedere extrem. Cu toate acestea, îmi menţin afirmaţia. Printre milioanele de persoane amintite, nu există nici una, nici măcar directorul fabricii de creioane, care să contribuie cu ceva mai mult decâto minusculă, infinitezimală parte din cunoştinţele necesare la crearea mea. Din punctul de vedere al cunoştinţelor, singura diferenţă între minerul care extrage grafit din Ceylon şi lucrătorul forestier din Oregon este doar tipul de cunoaştere, de know-how. Nu ne putem lipsi nici de miner, nici de lucrătorul forestier, după cum nu ne putem lipsi nici de chimistul din combinat sau de petrolistul de pe câmpul de extracţie – parafina fiind un produs derivat al petrolului. Și iată un lucru uimitor: nici petrolistul, nici chimistul, nici minerul care extrage grafitul sau argila, şi nici vreunul dintre cei care deservesc sau produc vapoarele, trenurile sau camioanele, nici muncitorul care operează cu maşina ce incrustează bucăţica mea de metal, nici directorul companiei nu-şi fac meseria pentru că m-ar dori pe mine. Poate că fiecare mă doreşte mai puţin decât mă vrea un şcolar de clasă primară. Într-adevăr, în această multitudine de oameni, sunt unii care n-au văzut niciodată un creion şi care nici n-ar şti cum să-l folosească. Nu eu sunt motivaţia lor. Situaţia este mai degrabă cam aşa: fiecare dintre aceste milioane de oameni constată că-şi poate schimba fărâma de cunoaştere, de know-how, pe bunuri şi servicii de care are nevoie sau pe care le doreşte. Eu pot să fiu sau să nu fiu printre acestea. Fără vreun coordonator central Mai este însă un lucru şi mai uimitor: nu există nici un coordonator central, adică cineva care să impună sau să forţeze realizarea acestor nenumărate acţiuni ce mă aduc la viaţă. Nici urmă de o astfel de persoană. În locul său găsim doar acţiunea Mâinii Invizibile. Acesta este misterul la care mă refeream înainte. Se spune că „numai Dumnezeu poate crea un copac”. De ce suntem de acord cu această afirmaţie? Nu cumva pentru că ne dăm seama că nu l-am putea crea noi înşine? De fapt, am putea măcar să descriem un copac? Nu putem decât în linii generale. Putem spune, de exemplu, că o anumită configuraţie moleculară se manifestă sub forma unui copac. Dar ce minte omenească ar putea măcar să înregistreze, nicidecum să dirijeze, schimbările permanente din molecule care au loc de-a lungul vieţii unui copac? O realizare atât de măreaţă este de-a dreptul de neînchipuit. Eu, Creionul, sunt o combinaţie complexă de minuni: un copac, zinc, cupru, grafit şi aşa mai departe. Dar acestor minuni care se manifestă în Natură li s-a adăugat una şi mai extraordinară: combinarea energiilor umane creatoare – milioane de cunoştințe mărunte combinându-se în mod natural şi spontan ca răspuns la nevoile şi dorințele umane, totul fără intervenţia vreunui coordonator central! Dacă doar Dumnezeu poate crea un copac, atunci eu afirm cu tărie că numai 4

Dumnezeu mă poate crea şi pe mine. Omul nu poate coordona aceste milioane de cunoştinţe pentru a mă aduce la viaţă, aşa cum nu poate aduna molecule laolaltă pentru a crea un copac. Asta am vrut să spun atunci când am scris că „dacă v-aţi da seama de minunăţia pe care o reprezint, atunci aţi putea contribui la salvarea libertăţii pe care omenirea o pierde într-un mod atât de nefericit”. Prin urmare, dacă ne-am da seama că toate aceste cunoştinţe se vor aranja în mod natural, da, în mod automat, în structuri creatoare şi productive ca răspuns la nevoile şi cerinţele oamenilor – adică în absenţa vreunei planificări guvernamentale sau a oricărei coordonări bazate pe constrângere – atunci am dispune de un ingredient absolut necesar libertăţii: credinţa în oamenii liberi. Libertatea este imposibilă fără această credinţă. Odată ce guvernul a obţinut monopolul asupra unei activităţi creatoare, cum ar fi, de exemplu, distribuirea scrisorilor, cei mai mulţi vor crede că scrisorile n-ar putea fi distribuite eficient de către oameni acţionând în mod liber. Explicaţia este aceasta: fiecare este conştient că el singur nu ştie cum să facă toate lucrurile legate de distribuţia scrisorilor. De asemenea, fiecare îşi dă seama că nici o altă persoană n-ar putea realiza acest lucru. Aceste presupuneri sunt corecte. Nici o persoană nu are destule cunoştinţe pentru a putea organiza distribuţia scrisorilor dintr-o ţară, aşa cum nici o persoană nu are destule cunoştinţe pentru a produce un creion. Astfel, fără încrederea în oamenii liberi – adică fără conştientizarea faptului că milioane de fărâme de cunoaştere vor prinde formă şi vor coopera în mod natural şi miraculos pentru a le satisface trebuinţele – oamenii ajung inevitabil la concluzia eronată că scrisorile pot fi distribuite doar prin „coordonarea” guvernamentală. Mărturii din belşug Dacă eu, Creionul, aş fi singurul care să aduc mărturii cu privire la ceea ce pot realiza bărbaţii și femeile când sunt liberi să acţioneze, atunci cei cu puţină încredere în oamenii liberi şi-ar putea apăra uşor punctul de vedere. Totuşi, mai există mărturii din belşug: ele sunt în tot ceea ce reprezentăm şi în tot ceea ce ne înconjoară. Distribuţia scrisorilor este o activitate extrem de simplă faţă de fabricarea unui automobil, a unui calculator, a unei combine, a unui strung sau a altor zeci de mii de lucruri. Distribuţie? Ei bine, în acest domeniu al distribuţiei şi livrării, acolo unde au fost lăsaţi liberi să întreprindă, oamenii „distribuie” vocea umană în jurul lumii în mai puţin de o secundă; ei „livrează” în casa fiecăruia, în imagini şi în mişcare, un eveniment atunci când acesta se produce; ei „livrează” 150 de pasageri de la Seattle la Baltimore în mai puţin de patru ore; ei „distribuie” gaz din Texas unui aragaz sau unui cuptor din New York, la preţuri incredibil de mici şi fără subvenţii; ei „livrează” doi litri de petrol adus din Golful Persic până pe Coasta de Est – înconjurând lumea pe jumătate – pentru mai puţini bani decât îţi ia guvernul ca să-ţi livreze o scrisoare de 30 de grame de pe-o parte pe alta a străzii!12]

5

Lecţia pe care o am de transmis este aceasta: lăsaţi nestăvilite toate energiile creatoare. Organizaţi societatea doar atât cât ea să poată funcţiona în armonie cu această învăţătură. Faceţi ca forurile legiuitoare ale societăţii să îndepărteze, pe cât posibil, toate obstacolele. Lăsaţi să se răspândească liber toată această cunoaştere creatoare. Aveţi încredere că oamenii liberi vor răspunde Mâinii Invizibile. Această credinţă se va dovedi justificată. Eu, Creionul, atât de banal precum par, ofer minunea creaţiei mele drept mărturie că această credinţă este o credinţă adevărată, pe cât de adevărate sunt soarele, ploaia, cedrul şi pământul roditor.

1

Articol original: Read, E. Leonard (1958), I, Pencil, The Freeman, December, reeditat în 1999.

www.fee.org/pdf/books/I%20Pencil.pdf Traducere autorizată de Foundation for Economic Education și realizată de Radu Nechita. Publicare realizată cu sprijinul Centrului Independent pentru Studii în Economie și Drept. 2

În original: „my vocation and my avocation”, adică vocaţia şi meseria mea. N. T. În original: „We are perishing for want of wonder, not for want of wonders”. Gilbert Keith Chesterton (18741936), prolific scriitor britanic, umorist şi moralist, autor a peste 80 de cărţi. Au fost publicate în limba română: Ortodoxia sau dreapta-credinţă (Paralela 45, 2000), Secretul părintelui Brown (Litera Internaţional, 2004), Omul care era joi (Humanitas, 2007). Chesterton a fost la vremea sa printre puţinii intelectuali care s-au opus războiului cu burii şi eugenismului. Din acest motiv, el a fost considerat un reacţionar de către intelectualitatea „progresistă” de atunci. N. T. 4 În original: skills. N. T. 5 În original: „mai subţiri de un sfert de ţol”. N. T. 6 Azi, Sri Lanka. N. T. 7 În original: 1 50 F, adică 1010 C. N. T. 8 Ceară derivată dintr-un extras din frunzele arbustului Candelilla (Euphorbia Cerifera and Euphorbia Antisyphilitica) provenit din nordul Mexicului şi din sud-estul Statelor Unite. Se mai foloseşte în industria cosmetică şi alimentară. N. A. 9 Aliaj zinc-nichel folosit ca strat de protecţie aplicat altor metale şi aliaje (de exemplu, aluminiu, cupru, oţel). N. T. 10 Produs derivat din uleiuri naturale. N. T. 11 Azi, Indonezia. N. T. 12 În original: „patru livre de petrol” (cca. 1,816 kg) şi, respectiv, „o scrisoare de o uncie” (adică 2 ,34 grame). O livră reprezintă 16 uncii. N. T. 3

6