Eu Si Duhovnicul Meu [PDF]

Zitiervorschau

Eu si duhovnicul meu Omul restaurat ca si chip al lui Dumnezeu are posibilitatea, prin indeplinirea celor 3 conditii fundamentale: har, credinta si fapte bune, sa inainteze pe scara desavarsirii, care il duce la comuniunea deplina cu Creatorul. Firea umana desi restaurata, spalata de pacatul stramosesc prin baia botezului crestin nu este insa scutita de influenta malefica a diavolului, care poate ispiti, prin diverse mijloace-unele extrem de rafinate-pe om, facandu-l ca incalce poruncile divine, sfaturile evanghelice sau pur si simplu legea morala naturala, sadita in firea sa inca de la creatie. Constient de aceasta Mantuitorul a instituit preotia sacramentala, dandu-le acestor urmasi ai sai puterea de a ierta pacatele crestinilor, care le marturisesc, caindu-se sincer pentru comiterea lor: "luati duh sfant, carora le veti ierta pacatele vor fi iertate si carora le veti tine tinute vor fi". Astfel orice preot, care a primit taina hirotoniei, printr-o alta slujba speciala-hirotesie devine si duhovnic, adica un "consilier a l sufletului crestinului" sau un psiholog spiritual, care mustra, sfatuieste, indeamna si da "medicamentul spiritual" sufletului bolnav de maladia pacatelor. Duhovnicia are deci 2 aspecte: 1. sacramental sau sfintitor-adica de iertare a pacatelor savarsite, in cadul Tainei Spovedanii sau Marturisiri 2. Pedagogic sau pastoral--adica cei ce isi marturisesc pacatele devin fii adoptivi, pentru ca duhovnicul este ca un parinte, un sfatuitor si nu un judecator nedrept. Este foarte important ca fiecare crestin sa aiba duhovnicul sau personal, care il cunoaste, ii stie pacatele, neputintele, putand astfel sa dea fiecaruia canonul sau medicamentul spiritual potrivit. Astazi, mai ales in mediul adolescentin este o problema aceea a marturisirii pacatelor, din jena sau rusine, pentru ca adolescent a e perioada ce mai tulbure a dezvoltatii psiho-fizice, cand pacatele cu gandul si vorba domina intreaga lor viata, restul fiind supusa pacatelor cu fapta. Ar trebui ca adolescentii si chiar puberii trecuti de 7 ani(varsta pana la care copilul se poate impartasi fara a fi nevoie sa se si spovedeasca in prealabil)sa stie ca divolul este cel care seamana in sufletul lor rusinea sau pudoarea, in momentul marturisirii pacatelor asa cum tot el o ia in momentul comiterii unui anumit pacat. Dupa cum mergand la doctor ii

marturisim toate durerile si neputintele noastre fizice, pentru a ne putea da tratamentul potrivit, la fel trebuie sa mergem la preotul duhovnic, pentru ca el sa trateze corespunzator ranile sau cangrenele sufletului. O rugaciune din Taina Spovedaniei spune atat de frumos:" ia seama, dar, de vreme ce ai venit la doctor, sa nu te intorci nevindecat" . Trebuie deci sa avem constiinta ca preotul nu este decat un martor intre noi si Dreptul Judecator al faptelor noastre, Hristos Mantuitorul. Pacatele cele marturisite la Spovedanie le stie doar Hristos si preotul duhovnic, care are o datorie de constiinta sa nu mai spuna nimanui cele cei le marturiseste cel care se spovedeste(de exemplu, daca un crestin marturiseste ca a ucis pe cineva preotul nu poate decat sa il convinga sa se denunte singur, fara a putea sa il denunte el). Ascultarea pacatelor penitentului, de catre duhovnic este esentiala in precesul Tainei Spovedaniei. Ea este opusul anarhiei, a dezordinii, a indisciplinei. Atunci cand nu ascultam de duhovnic, diavolul, stapanul dezordinii, gaseste usa sufletului deschisa, patrunzand astfel foarte usor pe acea poarta ramasa deschisa... Fiecare dintre noi trebuie sa aiba constiinta ca prin glasul duhovnicului ne graieste Dumnezeu si iesind din ascultarea duhovnicului iesim de fapt din starea de ascultarea fata de Dumnezeu si de poruncile Sale. In concluzie mai ales tinerii, pentru ca lor ma adresez incercand sa ii formez ca profesor de religie, trebuie sa se obisnuiasca sa ceara sfatul duhovnicului, in toate imprejurarile vietii, nu numai in cadrul marturisirii, pentru ca duhovnicul este un parinte spiritual, iar tanarul fiu in orice moment al vietii sale. Indicat ar fi sa te spovedesti ori de cate ori iti simti sufletul impovarat de pacate, dar in mod normal cele 4 posturi sunt momentele cele mai propice de marturisire a pacatelor comise. In extremis adica in cazul imposibilitatii macar in Postul Pastelui, cand ne pregatim sufleteste pentru marele praznic al Invierii Domnului, care s-a jertfit pentru pacatele noastre putem sa ne curatim sufletul de pacate , prin taina marturisirii.