Etica si dezvoltare comunitara 9789731663623 [PDF]

Zitiervorschau

Ana CARAS

ETICĂ şz

DEZVOLTARE COMUNITARĂ

Lumen

2013

�TICĂ ŞI DEZVOLTARE COMUNITARĂ Ana CARAS Copyright Editura Lumen, 2013 Iaşi, Ţepeş Vodă, nr.2 Editura Lumen este acreditată CNCS [email protected] [email protected] www.edituralumen.ro www.librariavirtuala.com Redactor: Roxana Demetra STRATULAT Design copertă: Roxana Demetra STRATULAT Reproducerea oricărei părţi din prezentul volum prin fotocopiere, scanare, multiplicare neautorizată, indiferent de mediul de transmitere, este interzisă.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CARAS,ANA Etică şi dezvoltare comunitară / Ana Caras. Iaşi: Lumen, 2013

ISBN 978-973-166-362-3 17 316.334.55

� Ana CARAS

Etică şz dezvoltare comunitara •

Lumen 2013

\,I

Cuprins Introducere ....................................................................... 7 I. Dezvoltarea comunitară. O analiză etică................................................................................... 11 I.1. Dezvoltarea comunitară caracteristici ................................................................. 11 1.2. Modele de dezvoltare comunitară .................... 16 1.3. Schimbarea în comunitatea rurală .................... 23 I.4. Valori şi principii etice în dezvoltarea comunitară................................................................... 25 1.5. Dreptatea distributivă - modele teoretice ....................................................................... 25 II. Diagnoza comunităţilor rurale ........................... 29 II.1. Caracteristici specifice satului românesc ....... 29 II.2. Calitatea vieţii în comunităţile rurale .............. 32 II.3. Starea economică a membrilor comunităţilor ............................................................... 35 II.4. Dificultăţi întâlnite în comunităţile rurale ..... 37 II.5. Sănătatea - serviciile sanitare în mediul rural............................................................................... 45 III. Dezvoltarea comunităţilor prin intermediul programelor .................................................................... 51 III.1. Specificul organizaţiilor nonguvernamentale .......................................................... 51 III.2. Programele de dezvoltare comunitară în · comunităţile rurale ..................................................... 62 IV. Cadru metodologic - analiză calitativă .......... 79 IV.1. Scopul şi ipotezele cercetării .......................... 79 IV.2. Operaţionalizarea conceptelor ....................... 81 IV.3. Grupul ţintă- stabilirea eşantionului ............. 84 IV.4. Metodologia utilizată în realizarea cercetării....................................................................... 86

5

Ana CARAS V. Studiu de caz - evaluare în dezvoltarea comunitară în mediul rural .....................................101 V.1. Analiza şi interpretarea datelor obţinute prin interviu ....................................................................... 101 V.2. Analiza şi interpretarea datelor obţinute prin focus grup .................................................................. 150 V.3. Concluziile studiului ........................................ 171 Bibliografie ................................................................... 176 Anexe .............................................................................. 185

6

Introducere Volumul "Etică ş1 dezvoltare comunitară" doreşte să aducă în atenţia publicului interesat din domeniul social şi uman, o temă de antropologie socială legată de nevoia de dezvoltare la nivel comunitar, prin şi pentru oameni. Natura etică a cercetării care a stat la baza acestui volum este în principal evidenţiată de modul în care membrii unei comunităţi consimt şi acţionează unitar în vederea schimbării şi îmbunătăţirii propriului status social. Scopul cercetării realizate a fost acela de a evalua eficienţa programului de dezvoltare comunitară desfăşurat de către un ONG, în mediul rural, precum şi modul în care intervenţiile derulate au avut la bază principii etice, prin respectarea cărora s-a ur_mărit interesul superior al beneficiarilor. S-a urmărit evidenţierea unor elementele sustenabile ale cadrului cultural traditional, pe fundalul cărora are loc procesul de dezvoltare comunitară, ca proces de modernizare. 7

Ana CARAS Ca obiectiv principal ne-am propus identificarea aspectelor constructive ale procesului de dezvoltare comunitară în raport cu o serie de cadre etice şi sociale. Strategiile unor astfel de proiecte au vizat elemente cu puternic caracter etic, precum participarea comunităţii la propria dezvoltare, creşterea responsabilităţii sociale, încurajarea dezvoltării structurilor societăţii civile, menţinerea elementelor sustenabile ale culturii tradiţionale, specific comunităţilor investigate, formarea liderilor/ membrilor comunităţii pentru a-şi întări capacităţile de a face fată ' problemelor comunitătii. ' Aceste aspecte vor putea fi evidenţiate în modul în care strategiile de dezvoltare comunitară analizate, dezvoltă capacităţile de învăţare şi de formare a actorilor comunitari în vederea autosustinerii în demersuri ulterioare de dezvoltare comunitară. În realizarea acestui studiu am urmărit modul în care următoarele axe tematice au fost dezvoltate şi natura etică a abordării fiecărei dintre acestea, în cadrul proiectului derulat: • Educaţie - participarea la o formă de educaţie a tuturor copiilor din program; 8

Etică şi dezvoltare comunitară

• Sănătate - îmbunătăţirea stării de sănătate atât a copiilor cât ş1 familiilor acestora; • Dezvoltare economica - învăţarea ş1 empowermentul membrilor comunităţilor, în vederea implementării metodei „know how" (construcţia autonomiei); • Dezvoltarea asociatiilor locale din ' cadrul comunităţilor analizate - elemente de responsabilitate socială Programele de dezvoltare comunitară sunt un domeniu greu de definit din perspectiva comunităţilor rurale. În urma analizei datelor obtinute de la subiectii ' ' intervievaţi am putut observa că implementarea de succes a unor astfel de programe necesită implicarea şi participarea sporită atât a echipei implementatoare cât şi a membrilor comunităţii vizate. În procesul de dezvoltare sustenabilă a comunităţilor rurale sunt necesare stabilirea unor obiective a căror îndeplinire să satisfacă nevoile specifice mediului rural, stabilirea de parteneriate cu membrii comurutaţu în acestora, responsabilizării vederea capacitarea membrilor comunităţii spre a face faţă singuri problemelor ce intervin în viitor. 9

Ana CARAS Din punct de vedere etic, demararea umu proces de dezvoltare comunitară implică un nivel ridicat de responsabilitate socială, conştientizarea importanţei acţiunii unitare a stakeholder-ilor în favoarea îmbunătăţirii calităţii vieţii membrilor comunităţilor respective. Lucrarea se adresează specialiştilor în antropologie, interesaţi de dezvoltarea socială, economică şi culturală a comunităţilor, dar şi sociologilor, asistenţilor sociali, precum şi studenţilor în domeniul socio-uman.

10

I. Dezvoltarea comunitară. O analiză etică 1.1. Dezvoltarea comunitară caracteristici Dezvoltarea comunitară ca amplu proces de schimbare socială, este abordată ca fiind forţa motrică în procesul de schimbare planificată. Istoria procesului de dezvoltare comunitară începe încă din anii 'SO, când organizaţii internaţionale derulează programe de dezvoltare comunitară în ţările subdezvoltate (Păun, 2006, p. 20). Are caracterul de schimbare planificată întrucât se derulează în tirnp, implică transformări cantitative şi calitative, iar cooperarea actorilor implicaţi îi atribuie un caracter voluntar şi conştient (Păun, 2006, p. 20). Fundamentul dezvoltării comunitare este reprezentat de construcţia bunăstării sociale şi/ sau colective, aceasta fiind şi elementul comun al teoriilor dreptăţii sociale rawlsiene şi nu numai. Prin urmare, dezvoltarea comunitară, implică, prin natura fcatorilor implicaţi, o puternică valenţă etică, având la 11

Ana CARAS bază pnnc1p11 etice fundamentale şi pro1:11ovând dreptatea distributivă (Rawls, 1973) şi responsabilitatea socială. Dezvoltarea comunitară poate fi caracterizată ca un proces specific ce urmăreşte capacitarea membrilor comunităţii în a lua decizii care conduc la creşterea statusului economic şi social al mediului în care se doreşte schimbarea. Literatura de specialitate tratează acest proces ca fiind initiat cu , şi dezvoltat în sânul comunitătilor , slab dezvoltate, procesul ghidându-se după o serie de principii pe care autoarea Georgiana Păun le enunţă citând volumul Communiţy Development Around the World: Practice, Theory, Research, Training coordonat de Campfens, Hubert (1999). Astfel dezvoltarea socială ar trebui să urmărească următoarele principii, a căror număr poate fi flexibil, în condiţiile unor societătii în continuă schimbare: • mobilizarea comunităţilor, prin implicarea actorilor comunitari, indiferent de sex, cu scopul de ajutorare reciprocă, soluţionare a problemelor, integrare şi acţine socială. • imperativul promovam ideii de participare, la toate nivelurile societaţu, pentru a evita stările de apatie şi frustrare. 12

Etică şi dezyoltare comunitară

• dezvoltarea comunitară are la bază capacitatea membrilor comunităţii de a identifica şi defini problemele cu care se confruntă, în planificarea şi executarea actiunilor. • sustenabilitatea dezvoltării se bazează pe resurse comunitare umane, tehnice şi financiare şi pe resurse externe comunităţii, cu referire la parteneriatele public-private. • integrarea comunitară trebuie să vizeze satisfacerea a două tipuri de relaţii complementare: dezvoltarea unor relaţii sociale între grupuri distinctive prin statut socio- economic, dar şi alte diferenţe de ordin cultural, etnic, etc, şi stabilirea unor relaţii între instituţiile publice, ONG-uri, agenţii private, etc., ce pot veni în sprijinul schimbării de la nivel comunitar. • organizarea promovarea ş1 activităţiilor ce au ca scop activarea persoanelor marginalizate, incluziunea socială, prin implicarea acestora în diferite sectoare sociale. • promovarea unor politici care să încurajeze acţiunea socială, schimbarea atitudinii pasive cu una activă (Campfens, 1999, p. 24 apud. Păun, 2006, p. 21). acestor principu Respectarea conduce în fapt la. res onsabilizarea socială, U !\I IVl;'li." "I',.'�!: l DI_.,li,J f''f' 3 1:,,,.1,\41-' 4 ..,-t.f MII.

1

A

Ana CARAS respectul faţă de comunitate, faţă de celălalt poate determina trecerea de la un comportament pasiv la unul activ. Mediul rural a devenit tot mai pe agenda organizaţiilor prezent internaţionale. Conceptul actual de dezvoltare rurală este fundamentat pe cel de dezvoltare durabilă şi are câteva trăsături esenţiale referindu-se la: • Dezvoltarea rurală sustenabilă - ce presupune o dezvoltare economică echitabilă şi echilibrată, cu un nivel ridicat al coeziunii precum şi asumarea responsabilităţilor pentru folosirea resurselor naturale şi protecţia mediului; • Dezvoltarea rurală extensivă sau integrată ce reprezintă dezvoltarea mediului rural prin extinderea mijloacelor de comunicaţie şi informare, a activităţilor din mediul rural, spre sectorul non- agricol, şi promovarea agriculturii extensive a cărei coordonată esentială este transferul ' informaţional. • Dezvoltarea rurală multisectorială se referă la crearea de reţele şi parteneriate între organizaţii internaţionale, agenţii nationale sau organizatii ' ' de societăti' civile în vederea abordării multisectoriale (Zamfir,

2007, p. 168)

14

Etică şi dezvoltare comunitară

Dezvoltarea comunitară, potrivit lui Dumitru Sandu, trebuie să fie „o prioritate specifică în cadrul programelor comunitare de dezvoltare socială şi economică la nivel naţional şi al Uniunii Europene" (Sandu, 2005, p. 103). De asemenea, guvernele nationale şi UE trebuie să actioneze în ' ' continuare pentru a susţine acţiunea voluntară şi comunitară în mediul rural. Astfel este necesară existenţa unei baze," o infrastructură rurală bine dezvoltată; acces pentru toţi la servicii pe baza nevoilor". De asemenea trebuie să se mai bazeze pe o pregătire şi un ajutor eficient şi potrivit pentru dezvoltarea comunitară rurală (Sandu, 2005, pp. 103-104). Dezvoltarea unei comunităţi implică mai multe dimensiuni şi este contextuală şi specifică acesteia, putând presupune dezvoltare economică �ocuri de muncă, act1v1taţ1 economice, întreprinzatori), dezvoltarea infrastructurii, implicarea activă a membrilor comunităţii şi relaţiile armonioase între ei. Dintre toate acestea considerată ca fiind cea mai importantă este componenta umană, pentru că aceasta condiţionează toate celelalte aspecte ale dezvoltării. Dezvoltarea unei comunităţi este şi trebuie să fie 15

Ana CARAS rezultatul acţiunii oamenilor comunitate (Sandu, 2005).

din

acea

1.2. Modele de dezvoltare comunitară secolului trecut, De-a lungul numeroşi cercetători şi practicieni au avut drept scop dezvoltarea de modele concepute pentru a explica atât natura practicu comunitare cât şi de a ajuta practicienii în a­ şi realiza corect şi eficient sarcinile (Boehm, Cnaan, 2012, p. 141). S-a încercat dezvoltarea continuă a unor modele practice, un practician a cărei clasificare este de referintă în domeniu fiind the Rothman (1968), care enunţă trei modele de dezvoltare comunitară şi anume dezvoltarea localităţii, planificarea socială şi acţiunea socială. Aceste trei modele au contribuit semnificativ la dezvoltarea unor ulterioare modele de practică comunitară (Boehm, Cnaan, 2012, pp. 141-142). Treptat, au fost dezvoltate modele alternative precum modelul feminist (Hyde, 1989; Sanders, Weaver, & Schnabel, 2007), politicile sociale (Droppa, 2007), dezvoltarea economică (Hoyman, Franklin, & Faricy, 2009), construirea comunităţii (Foster16

Etică şi dezvoltare comunitară Fishman et al., 2007), capacitarea comunităţii (Fawcett, 2007; Saunders & Marchik, 2008), acţiunile de advocacy pentru comunitate (Crampton & Coulton, 2009), şi angajarea comunităţii în schimbarea socială. Amintim în această abordare cele opt modele de dezvoltare comunitară construite de către Weil şi Gamble (1995). O rganizarea vecinătăţii şi comunităţii Acest tip de dezvoltare comunitară este caracterizat de actiunile cetătenilor dintr-o ' ' comunitate care stabilesc legături între ei pentru a promova şi dezvolta propria bunăstare şi pentru a-şi întări comunitatea. Organizarea vecinătăţii vizează o serie de obiective precum: • construirea unei structuri reprezentative formate din persoane cu initiativă din comunitate care să identifice nevoile comunităţii la care aparţin; • definirea de sarcini şi asumarea lor de către membrii comunitătii; ' • dezvoltarea de abilităţi de către membrii comunităţii în vederea rezolvării sarcinilor asumate (abilităţi de organizare şi de conducere în special) (Weil & Gamble, 1995);

17

Ana CARAS Pentru a duce la bun sfârsit îmbunătăţirile dorite în comunitate ne axăm asupra membrilor comunităţii, a celor care pot aduce îmbunătăţiri dinafară şi asupra conducerii locale. Folosind acest model, comunitatea poate fi schimbată cel mai bine, dacă este implicat număr mare de oameni la nivel local. Toţi membrii comunităţii, mergând de la cei dezavantajaţi la cei care fac parte din structurile de putere, contribuie la identificarea şi rezolvarea de probleme. Acest model pune accentul pe proceduri consensului, obţinerea democratice, cooperare voluntară, dezvoltarea capacităţii de conducători a membrilor comunităţii şi auto-ajutorarea (Alexiu, 2001, p. 18). O rganizarea comunităţilor funcţionale caracterizat prin faptul că se axează în principal pe o comunitate funcţională şi nu pe una geografică. O astfel de formă de organizare poate, de asemenea dezvolta serv1c11 pentru persoanele vulnerabile afectate de problema pentru rezolvarea căreia militează. Comunităţile funcţionale se implică şi în educaţia întregii comunităţi în ceea ce priveşte problema aleasă de ele. Pe măsură ce comunitătile devin ' functionale ' mai organizate, obţin o capacitate internă de 18

Etică şi dezvoltare comunitară construcţie prin intermediul membrilor lor, care îşi îmbunătăţesc cunoştintele privind problema care îi preocupă. O astfel de organizaţie se concentrează asupra sprijinirii cercetărilor, actiunii publice, educaţiei, dezvoltării de politici sau de servicii în ceea ce priveşte problema aleasă de ea (Weil, & Gamble, 1995). Dezvoltarea comunitară, socială şz economică - Scopul acestui model este îmbunătătirea calitătii ' vietii ' şi să ofere ' posibilităţi economice celor care locuiesc în comunităţi sărăce sau oprimate. Accentul cade pe organizarea unei comunităţi pornind de la organizarea într-o structură a membrilor ei, apoi dezvoltarea capacităţii de a se autoadministra şi a se organiza singuri pentru ca mai apoi să dezvolte şi să implementeze planurile de progres social şi economic. De mare importanţă în cadrul acestui model este folosirea structurii comunitare care s-a dezvoltat în aceste condiţii vitrege pentru a-i convinge pe cei care dispun de resurse să investească în dezvoltarea socială şi economică a comunităţii. O astfel de comunitate încearcă, de obicei, să convingă deţinători de resurse cum ar fi consiliile locale şi judeţene, 19

Ana CARAS

fundaţii, bănci şi investitori dinafară să investească în ea. De asemenea ele încearcă să-si pregătească membrii să se folosească de investiţiile sociale şi economice (Alexiu, 2001, p. 20) Planificarea socială - această abordare pune accentul pe un proces tehnic de rezolvare de probleme şi porneşte de la premisa că schimbarea comunităţii într-un mediu complex şi industrializat presupune profesionişti foarte pricepuţi şi pregătiţi care pot ghida procesul complex al schimbării. Principalul rol al expertului este de a identifica şi rezolva problemele sociale. Expertul este de obicei angajat de catre un segment al structurii de putere, cum ar fi o dezvoltare de agenţie regională, departamentul de strategie al consiliului local sau judeţean etc. Din acest motiv apare o tendinţă a asistentului social de a servi interesele structurii de putere (iX1eil & Gamble, 1995). Conexiunea dintre comunitate şz dezvoltarea de programe- obiectivul central în cadrul acestui model îl reprezintă conceperea şi implementarea unui serviciu nou sau îmbunătătit de care comunitatea a hotarît deja ca are nevoie. Intenţia este de a

20

Etică şi de zvoltare comunitară

interveni atât asupra finantatorilor care asigura fondurile necesare naşterii acestor servicii cât şi asupra beneficiarilor lor. Finantatorii sunt o tintă deoarece trebuie ' ' încurajaţi/ convinşi să asigure fondurile necesare şi trebuie informaţi tot timpul de progresul înregistrat în implementarea serviciului nou sau revizuit. Beneficiarii sunt o ţintă deoarece trebuie informaţi că sunt eligibili pentru un serv1c1U nou sau îmbunătăţit. Rolurile probabile pe care şi le va asuma asistentul social sunt cele de planificator, cel care se ocupă de scrierea proiectelor, mediator şi facilitator în munca cu finanţatorii şi cu beneficiarii. Pe măsură ce se conturează programul, asistentul social îsi poate asuma şi alte roluri, cum ar fi cel de monitor, manager şi evaluator pentru a se asigura ca programul este astfel implementat încât vor fi atinse scopurile pentru care a fost înfiinţat serviciul. În practică fiecare asistent social este implicat ocazional la locul de muncă în planificarea şi implementarea de servicii noi sau revizuite (Alexiu, 2001). Coaliţii - Mizrahi şi Rosenthal (1993, 2001) definesc coaliţia drept organizarea unor organizatii ' a căror membri sunt dedicati' şi au în comun acelaşi scop, împărţind luarea 21

Ana CARAS deciziilor în vederea influenţării instituţiilor externe, în timp ce membrii acestor organizaţii îşi păstrează autonomia socială sau economică. Coalitia , este caracterizată prin faptul că grupurile separate pot lucra împreună pentru a obţine o schimbare socială, fapt pentru care grupurile care doresc să obţină aceleaşi schimbări îşi pot combina resursele şi conlucrează în vederea aceluiaşi scop, menţinându-şi în acelasi timp şi autonomia. Coaliţiile sunt adesea caracterizate de o tensiune dinamică deoarece organizaţiile luptă să rămână autonome în timp ce încearcă să lucreze împreună (Alexiu, 200 1, p. 22) Politici şi acţiuni sociale - modelul urmăreşte organizarea acelui segment de populaţie dezavantajat, plecând de la premisa că există un astfel de segment care trebuie să fie organizat. Organizarea acestui segment poate în alianţă cu alte segmente, astfel încât să facă presiuni asupra structurilor de putere în scopul obţinerii de resurse sau de fi tratat în raport cu valorile democratice sau dreptatea socială. Politicile şi acţiunile sociale, ca forme de manifest în favoarea unor grupuri dezavantajate, vulnerabile, au

22

Etică şi dezvoltare comunitară drept scop redistribuţia puterii şi a resurselor (Alexiu, 200 1). Mişcări sociale - modelul este definit ca un efort organizat, care implică un număr mai mare de oameni în general, reprezentând un larg segment al populaţiei, cu scopul de a schimba o lege, politică socială sau normă socială (Barker, apuci. Alexiu, 200 1, p. 23). Când o mişcare socială se apropie de atingerea scopului sau, idealurile pe care le promovează sunt adesea acceptate ca noi norme sociale; mişcările feministe au promovat idealuri care au dus la schimbări majore în ceea ce priveşte relaţiile dintre sexe (Alexiu, 200 1, p. 23).

1.3. Schimbarea în comunitatea rurală Schimbarea socială reprezintă una dintre temele majore prezente în sociologia secolului XX. În limbaj curent, schimbare înseamnă trecerea unui sistem social sau a unei componente a acestuia de la o stare la alta diferită calitativ şi/ sau cantitativ (Zamfir, 1993, p.529). În ştiinţele sociale, semnificaţia conceptului nu se reduce doar la o simplă tranziţie de la o stare iniţială, ce se doreşte a fi transformată, la una finală, 23

Ana CARAS dorită. Schimbarea comunitătii se realizează fără doar şi poate prin satisfacerea a patru critterii: motivaţia, spaţiul modul de realizare şi finalitatea. Aceste criterii de intervenţie se aplică în comunitate în folosul membrilor săi, pentru comunitate dar tot odată prin comunitate, voluntar sau involuntar (Sandu, 2005, pp. 26-27). De asemenea o participarea voluntară a membrilor comunităţii are un efect mai spor asupra comunităţii lor şi presupune o dimensiune de finalitate şi o implicare ridicată în schimbare sau în acţiune a membrilor comunitătii. Fenomenul de schimbare în sânul unei comunităti rurale vine din motivaţia pe care membrii acesteia o au şi dorinţa de a produce modificări benefice asupra propriului lor stil de viaţă. Când un grup de oameni se confruntă cu o problemă, aceştia trebuie prin participarea lor la viaţa rurală, să intervină cu posibile soluţii, idei de schimbare. Participarea activă a oamenilor din satele româneşti presupune unul din factorii care favorizează schimbarea mediul în care trăiesc. Motivaţia unui grup de a se implica în rezolvarea problemelor unei comunităţi este de natură altruistă, Sandu afirmând că „conformarea morală sau câştigurile simbolice de prestigiu sunt 24

Etică şi dezvoltare comunitară

motivaţiile pentru part1c1parea (Sandu, 2005, p. 28) .

altruistă"

1.4. Valori ş i principii etice în dezvoltarea comunitară Dezvoltarea comunitară ca acţiune voluntară, unitară şi motor al schimbării sociale, are la bază o serie de valori şi principii etice fundamentale. Autonomia individuală şi socială, dreptatea socială, amplificată de caracterul său distributiv, responsabilitatea socială, respectul faţă de persoane, şi solidaritatea socială sunt doar o serie dintre valorile etice implicate de procesul dezvoltării sociale. Acţiunea socială poate fi analizată din perspectivă sociologică, dar şi filosofică.

1.5. Dreptatea distributivă - modele teoretice Procesul dezvoltării comunitare cu succes analizat atât din perspectivă sociologică, cât şi filosofică, o valoare socială intens dezbătută încă din antichitate în orgaruzarea societăţii, comunităţii, fiind dreptatea. Dreptatea distributivă este

25

Ana CARAS definite, în filosofia moral-politică prin raportare la distribuţia corectă din punct de vedere moral a beneficiilor şi costurilor sau a sarcinilor sociale între membrii unei societăţi (Huzum, 2001 , p. 1 4) . Luana Pop, în Dicţionar de politici sociale, face referire la „corectitudinea rezultatelor (re) distributive în ceea ce priveste bunăstarea indivizilor" (Pop, 2002, apud. Huzum, 201 1 ) . În filosofia politică, filosofi precum John Rawls (1 9 71 ), au dezvoltat teorii normative elaborate privind principiile dreptăţii, principii în baza cărora ar trebui guvernate instituţiile sociale. Devoltarea acestor teorii a fost realizată însă, în absenţa cunoaşterii naturii instituţiilor sociale, pe a căror specific ar trebui să se aplice principiile, adaptarea acestora depinzând de abordarea fiecărei instituţii in parte. Rawls dezvoltă teoria dreptăţii ca echitate şi urmăreşte realizarea unei distributii egale a acesteia în societate. Dreptatea ca echitate este percepută ca răspunzând atât libertăţii cît şi egalităţii, şi conduce spre o versiune a teone1 contractului social, pe care filosoful o consideră ca oferind o întelegere superioară a dreptăţii, cea utilitaristă.

26

Etică şi dezvoltare comunitară

Cooperarea socială este necesară pentu cetăţeni pentru a duce o viaţă decentă. Cetătenii nu sunt indiferenti' la modul în care ' beneficiile şi sarcinile cooperării vor fi împărţite între ei. Principiile rawlsiene ale dreptăţii ca echitate s-au dezvolttat pe ideea central liberală conform căreia cooperarea ar trebui să fie echitabilă tuturor cetăţenilor priviti ca liberi şi egali. Ca exemplificare a asociem principiului distributiv cu alte principu în societatea filosofi.ce aplicabile contemporană, Adrian Miroiu se foloseşte de principiul eticii utilitariste clasice, principiul maximizării fericirii (cea mai mare fericire, utilitate pentru cel mai mulţi). Acest principiu priveşte cantitatea totală a bunului împărtăşit de un grup, dar un principiu care solicită ca fiecare membru al acelui grup sa beneficieze de o cantitate egală de fericire, devine unul distributiv (Barry, apud. Miroiu, 2009). Un principiu distributiv e consistent cu posibilitatea ca realizarea acestuia să fie urmarea acţiunii a unui număr mare de persoane sau de instituţii şi poate să privească procedura prin care diferitelor persoane li se alocă părţi din bunul respectiv, sau să 27

Ana CARAS privească rezultatele acelei alocări. Principiile distributive pot varia în diferite dimensiuni, functie ' de subiectul distributiei ' - venit, sănătate, oportunităţi, bunăstare, utilitate şi de natura subiecţilor distribuţiei, care pot fi reprezentaţi de persoane fizice, grupuri de persoane, clase de referinţă, dar totoodată şi pe ce bază ar trebui să fie realizată distribuţia egalitate, maximizare, în funcţie de caracteristicile individuale, în funcţie de tranzacţiile libere (Miroiu, 2009). Rawls accentuează de asemenea asupra bunurilor primare (primary goods) absolut necesare pentru bunăstarea individului. Între bunurile primare se regăsesc libertăţile şi drepturile fundamentale, inclusiv libertatea de mişcare şi drepturile de alegere liberă a ocupaţiei, bogăţia veniturilor, şi nivelurile responsabilitatea, respectul social şi respectul de sine, recunoaşterea meritelor (Sandu, Caras, 2013).

28

II. Diagnoza comunităţilor rurale 11.1. Caracteristici specifice satului românesc Satul românesc contemporan presupune un obiect de studiu intens pentru cercetătorii sociologi, antropologici şi chiar economişti. De-a lungul anilor comunităţile rurale au fost studiate, fie pentru a se stabili nivelul de trai al membrilor lor, pentru a facilita accesul la informaţie, fie pentru a ridica nivelul de trai al acestora, cinând cont ' de contextul socio-economic actual. Spaţiul rural românesc precum şi locuitorii acestuia ocupă în prezent un loc central în tendinţa societăţii româneşti spre europenizare. Pentru asigurarea condiţiilor de dezvoltare, spaţiul rural trebuie să se fundamenteze pe o serie de măsuri şi principii enumerate în Carta Europeană a Spaţiului Rural şi care au la bază principiul conform căruia "Dezvoltarea spaţiului rural să se fondeze pe: omului în centrul · • plasarea concepţiilor şi deciziilor

29

Ana CARAS • să protejeze valorile pozitive, adică viata pentru favorizarea ' familială traditională , dezvoltării tineretului şi integrarea sa în comunitate • întărirea identităţii comunităţii şi favorizarea simtului responsabilităţii, , cooperării şi creativităţii • promovarea particularităţilor culturale şi istorice • încurajarea diversificării economice şi sociale." (Otiman, 2000, p. 275). Zonele rurale româneşti se confruntă cu probleme semnificative, intreprinderile active în sectorul creşterii animalelor şi în cel forestier încă mai trebuie să depună eforturi pentru a deveni competitive. De asemenea, gospodărirea mediului rural implică de cele mai multe ori un cost financiar. Familia rurală întâmpină azi dificultăţi de dezvoltare şi convieţuire, date fiind condiţiile nefavorabile de trai, lipsa serviciilor de la sate şi sărăcia care afectează din ce în ce mai mult educaţia, sănătatea şi dezvoltarea social­ morală a copiilor unor astfel de comunităţi. Este de dorit o prezentare cât mai optimistă a mediului rural, dar nu poate fi trecută cu vederea situaţia reală a satelor româneşti, sate a căror membri au devenit 30

Etică şi dezvoltare comunitară subiecţi a numeroase cercetări sociologice şi nu numai, întocmai pentru a fi realizate planuri riguroase de intervenţie. Cătălin Zamfir realizează o clasificare a comunităţilor rurale din punctul de vedere al manifestării fenomenului de sărăcie. Astfel în lucrarea „Strategii antisărăciei şi dezvoltare comunitară ", sunt prezentate următoarele tipuri de comunităţi rurale sărace: • Comunităţile rurale izolate geografic­ definite ca fiind lipsite de mijloace adecvate de comunicare, precum drumuri, poduri, electricitate, telefonie. Această izolare împiedică comunitatea de a se integra eficient în sistemul de piaţă, de a dezvolta activităţi economice profitabile, de a găsi locuri de muncă în afara comun1taţu; totodată îi scoate înafara sistemului de servicii publice-sănătate, educaţie (Zamfir, 2000 , p. 287) • Localităţile cu producţie agricolă scăzută: există câteva condiţii care generează o lipsă cronică a eficienţei, iar una dintre acestea ar fi fragmentarea terenului agricol. Ca rezultat al reformei pământului din 1990 , cea mai mare parte a populaţiei a primit suprafeţe mici şi dispersate de pământ din care rezultă imposibilitatea construirii de ferme moderne; (Zamfir, 2000 , p. 287) 31

Ana CARAS • Localităţile cu populaţie îmbătrânită: din cauza emigrării masive către oraşe, şi a lipsei posibilităţilor economice şi sociale, unele localităţi au suferit un proces de imbrătrânire a populaţiei; • Localităţi lipsite de accesul corespunzător la servicii publice: transport, electricitate, educaţie, sănătate (Zamfir, 2000, p. 287);

11.2. Calitatea vietii ' în comunitătile ' rurale Satul românesc contemporan este un „tărâm al schimbării, al căutării identitare, al experimentării diferitelor modele" 01oicu, 2006, p.16). Satul tradiţional, cvasiagricol, izolat, ca lume închisă, este modelul care pare a fi dominat de stereotipurile populaţiei. Satul modern nonagricol i se opune. Modelul colectivist, de inspiraţie sovietică este şi el prezent, afirmă Voicu îm lucrarea Satul românesc pe drumul către Europa, (2006). ,,Satul participativ, pe modelul dezvoltării contemporane, este propovăduit în general de ideologia contemporană a dezvoltării." 0loicu, 2006, p. 16). Fiecare dintre aceste sate alternative de organizare socială 32

Etică şi dezvoltare comunitară

funcţionează ca tipuri ideale, iar combinaţia lor determină, probabil, profilul de azi al satului românesc. Există diferite moduri de clasificare a satelor în România. Mărimea, apropierea de oraş, costurile vieţii, ponderea populaţiei rurale, mortalitatea infantilă, calitatea infrastructurii, frecvenţa relaţiilor sociale, ponderea absolvenţilor de gimnaziu care îşi continuă educaţia într-un liceu, sunt doar câţiva indicatori care pot fi luaţi spre analiză. Într-un articol relativ recent, Stan propune o clasificare a ruralului (administrativ) românesc în şase tipuri de sate (Stan, apuci. Voicu, 200 6, pp. 23-24). Sunt astfel luaţi în calcul indicatori care au legătură cu calitatea vieţii comunitare şi cu potenţialul de dezvoltare al localităţii: educaţia sătenilor, ponderea imigranţilor, ponderea grupurilor minoritare etnice şi religioase, dar şi dezvoltarea localităţii. Clasificarea opune în principal satele tradiţionale şi izolate celor moderne şi de imigrare. Sătenii din satele tradiţionale sunt săraci în relatii, autoturisme ' au mai purine ' decît ceilalţi, citesc mai rar ziare şi se uită mai puţin la televizor, sunt pesimişti în ceea ce priveşte viitorul, iar din punctul de vedere al 33

Ana CARAS încrederii sociale, Biserica şi Guvernul sunt principalele instituţii în care se încred (Stan, apud. Voicu, 2006, pp. 23-24). Satele izolate sunt doar cu puţin mai bogate în material şi uman, afirmă Voicu, însă intră la fel de rar în contact cu oraşul şi au mai puţini navetişti. Încrederea în oameni este foarte redusă. Asemănător satelor tradiţionale, fertilitatea este mai ridicată decît media pentru mediul rural din România. În cealaltă extremă, familiile din satele moderne şi de imigrare au un grad mai crescut de modernitate, rate tn1c1 ale fertilităţii, un nivel educaţional net superior, contacte frecvente cu oraşul, atât pentru aprovizionare cât şi ca sursă de ocupare. Referitor la relaţiile, încrederea în oameni, în Guvern şi Biserică, dotarea gospodăriilor cu autoturisme şi consumul de mass-media, satele moderne şi de imigrare se încadrează în apropierea mediei naţionale pentru zona rurală. Între cele două poluri se plasează satele cu minorităţi religioase sau, mai exact, cele în care pondere ortodocşilor nu este considerabilă. Sunt sate medii după toate criteriile descrise, de la resursele materiale şi infrastructură, la indicatori demografici şi ai 34

Etică şi de zvoltare comunitară

resurselor umane, la consum de mass -media şi la indicatori de opinie faţă de Guvern şi Biserică, considerate a fi principalele repere instituţionale al lumii rurale româneşti. Ca şi satele de imigraţie, ele au dimensiuni mari sau medii 01oicu, 2006, p. 24). Satele „cu maghiari" reprezintă o alternativă la polarizarea modern-tradiţional. Mai apropiate de modern decît de tradiţional, aceste sate cu minorităţi etnice prezintă niveluri de dezvoltare comparabile cu cele ale satelor moderne, cu un consum de mass­ media net superior mediei satelor din România, cel mai ridicat între cele şase tipuri de sate enunţate de autor. 01oicu, B., 2006, p. 24).

11.3. Starea economică a membrilor comunităţilor Pe fondul problemelor economice, de politică socială, inclusiv sanitară, unii indicatori de mortalitate şi morbiditate plasează România pe ultimele locuri din Europa. Boli ale mizeriei, precum TBC-ul, au sporit îngrijorător de mult în România, plasându-ne pe primele locuri în Europa, în sens negativ (Doboş, 2005, p. 5). 35

Ana CARAS Mortalitatea infantilă şi maternă ridicată în România sunt indicatori ai problemelor de acces a mamelor şi copiilor nou-născuti' la asistentă ' medicală, ai calitătii ' reduse a serviciilor oferite, cât şi a gradului de educaţie sanitară redus. Copii provenind din familiile sărace prezintă anemii, deficienţe în dezvoltarea conform vârstei, fapt cu consecinţe pe termen lung asupra viitoarei lor stări de sănătate. O comunitate săracă este mai bolnavă decât una bogată şi ar avea nevoie de o investire în servicii medicale mai accentuată. Pe de altă parte, o comunitate săracă nu are resurse suficiente de a investi în sanatatea populaţiei ei, iar împarţtrea puţinelor resurse o face să le centreze pe ceea ce decidenţii consideră urgent (Doboş, 2005, p. 5). sunt urban-rural Diferentele ' serioase, în ceea ce priveşte infrastructura. Există zone izolate in rural, în care populaţia nu are acces la dispensare, pentru servicii medicale primare, sau aceste dispensare există, dar nu au medici permanenţi şi prezintă o dotare foarte rudimentară. Nu există politici sanitare eficiente de atragere a medicilor în aceste zone defavorizate, 36

Etică şi dezvoltare comunitară

problema acoperirii cu medici de familie fiind foarte presantă, în mediul rural şi în zonele pungi de sărăcie. Diferenţele între judeţele sărace şi cele bogate sunt semnificative în ceea ce priveşte personalul medical şi dotarea cabinetelor medicale, diferenţe care se perpetuează, având în vedere fondurile mai puţine colectate de către casele de asigurări judeţene, în zonele sărace. Îmbunătătirea sistemului de sănătate în România este corelată cu dezvoltarea economică a ţării, fiind, deci, o problemă de lung termen. În acest context, trebuie avute în vedere o serie de politici care să ţintească prin implicare financiară crescută rezolvarea principalelor puncte slabe ale stării de sănătate în România.

11.4. Dificultăti , întâlnite în comunitătile , rurale 11.4.1. Lipsa serviciilor O caracteristică din ce în ce mal evidentă a zonelor rurale, în măsură ma1 mare decât marile oraşe, este dată de rata ridicată a şomajului, majoritatea serviciilor 37

Ana CARAS publice, şi a celorlalte surse de angaJare, functionând deficitar sau nefunctionînd ' ' deloc în zonele rurale (Poiana, Pais, 201O). O problemă acută a zonelor neurbanizate este în domeniul serviciilor de sănătate, prin insuficienţa cadrelor medicale, a farmaciilor şi paturilor de spital, raportat la numărul de locuitori, realizând o comparaţie cu marile oraşe sau alte zone urbanizate (Poiana, Pais, 2010). Una dintre problemele de bază a ruralităţii şi a comunităţilor din aceste zone este reprezentată de lipsa mijloacelor de transport, cu precădere a mijloacelor de transport în comun. Zonele rurale sunt deficitare în acest domeniu datorită numărului mic de mijloace de transport în comun de care dispun (Alexiu, 2001). 11.4.2. Sărăcia - aspecte definitorii şi tipologii Din perspectiva multidimensională, sărăcia este definită ca o cumulare de lipsuri, deprivări şi nevoi nesatisfăcute, care conduc la excluziunea socială a segmentului de populaţie sărac. Lipsa resurselor materiale şi financiare este cumulată cu alti' factori precum: lipsa accesului la servicii de sănătate

38

Etică şi dezvoltare comunitară

şi educaţie, condiţiile improprii sau chiar lipsa acestora, precum şi neparticiparea la viaţa socio-politică a comunităţii în care trăiesc (Bălănescu, 2002, p. 3). Sărăcia înseamnă o viaţă lipsită de şansele de a trăi în cadrul unui anumit standard minim de nivel de trai. Acest standard este relativ, fiind foarte diferit după ţară sau regiune. Sărăcia poate fi privită din numeroase unghiuri, faţeta principală a acestui termen îşi are rădăcinile adânc înfipte în relaţiile bio-psiho­ sociale ale individului. Din punct de vedere social, sărăcia poate fi definită, ca fiind acel fenomen în care individul sau grupul din care face parte (familia) nu are potenţa necesară atât intelectuală cât şi economică de a-şi satisface nevoile primare astfel situându-se pe o scară socială inferioară. ,,Eradicarea sărăciei reprezintă una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă omenirea de o lungă perioadă de timp, iar extinderea sau lipsa unui control asupra fenomenului va determina crize majore ale umanităţii" (Tompea, 2007, p. 515). În România, în contextul socio­ economic contemporan, fenomenul sărăciei evidenţiază printre alte manifestări şi sărăcia comunitară. Aceasta este definită ca lipsa 39

Ana CARAS unui serv1cm public sau a infrastructurii în cadrul comunităţii. Referitor la categoriile de disponibilităţi, acestea privesc atât serviciile publice esenţiale, percepţiile referitoare la siguranţa acelei zone, cât şi la calitatea infrastructurii de transport (Tompea, 2007, p. 522) . Rezultatele studiilor realizate arată că incidenta sarac1e1 comunitare este mai scăzută dedt cea de sărăcie de consum. Privind tipurile de sărăcie comunitară din diferite regiuni, este evident faptul că zonele rurale sunt mult mai afectate decât cele urbane, în special în privinţa infrastructurii şi a seviciilor. Cercetările privind sărăcia din România au propus diferiţi termeni -sărăcie absolută, sărăcie relativă, sărăcie severă, sărăcie lucie, pentru delimitarea cărora fiind elaborate nişte praguri de sărăcie sau indici. Sărăcia a fost determinată fie pe baza veniturilor, fie pe baza cheltuielilor totale de consum ale gospodăriilor. Astfel evaluînd sărăcia după aceste criterii, ea se defineşte ca fiind lipsa sau insuficienţa veniturilor sau consumului, aceasta fiind sărăcia standard O privire mai atentă asupra situaţiei va evidenţia faptul că, în viaţa de zi cu zi, sărăcia nu este reductibilă la lipsa veniturilor, şi că de fapt această lipsă de venituri este doar

40

Etică şi dezvoltare comunitară

„biletul de intrare pe uşa sărăciei", după care aceasta se extinde şi cu timpul va acoperi toate domeniile vieţii. Ceea ce am prezentat anterior se numeşte sărăcie extremă (Stănculescu, 2004, p. 37) O altă abordare asupra fenomenului sărăciei este redată de către autorii Mălina Voicu şi Bogdan Voicu care făcând o sinteză asupra tipurilor de sărăcie studiate în cadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, au clasificat sărăcia astfel: • Sărăcia consensuală • Sărăcia structurală; • Sărăcia de lungă durată; • Sărăcia subiectivă; (Voicu, B., 2003) Abordarea consensuală a sărăciei este utilizată în general pentru a eticheta metoda de definire şi măsurare a sărăciei în termeni de deprivare propusă de Mack şi Lansley (1985). Denumirea vine de la faptul că etichetarea indivizilor sau a gospodăriilor drept sărace se realizează în funcţie de un standard stabilit prin consensul tuturor membrilor Consensualitatea societătii. reprezintă o „subiectivitate" mai restrânsă, presupunând şi agregarea declaraţiilor subiective pentru etichetarea indivizilor ca 41

Ana CARAS săraci (Mack & Lansley, apuci. Voicu, B., 2003) Sărăcia structurală reprezintă un tip de explicaţie privind cauzele existenţei sărăciei, atribuind saracia structurii de putere existente în societate, dar şi modului în care anumite procese sociale care anumite procese sociale creează sărăcie şi blochează şansele de ieşire din sărăcie pentru anumite grupuri sociale sau pentru anumiţi indivizi (Gordon & Spiker, apuci.Voicu, M., 2003). "Holman identifică trei funcţii îndeplinite de sărăcie prin care aceasta susţine diferenţele şi inegalitatea existente în societate. O primă funcţie este cea de legitimare a structurii sociale existente. Astfel, dacă săracii există şi sunt responsabili pentru situaţia lor, înseamnă că poziţia lor este meritată, ceea ce implică faptul că şi cei care alcătuiesc straturile superioare ale societăţii sunt responsabili pentru situaţia pe care o au şi îşi merită poziţia socială." 01oicu, M., 2003). Cea de-a doua funcţie îndeplinită de sărăcie este cea de a scădea dorinţa de schimbare socială. Autorul arată că indivizii tind să îşi aleagă drept grup de referinţă acele grupuri constituite din persoane similare lor, astfel că existenţa unei minorităţi sărace furnizează un 42

Etică şi dezvoltare comunitară

cadru de referinţă pentru clasa muncitoare majoritară. Prin raportare la minoritatea săracă, membrii clasei muncitoare se consideră ca având un statut supenor acesteia în societate şi vor fi mulţumiţi cu poziţia lor, nedorind schimbarea acestei ordine sociale. Lipsa unei astfel de minorităţi ar conduce la raportarea clasei muncitoare la grupuri care au o poziţie superioară lor în societate, fapt care ar putea determina apariţia dorinţei de schimbare a structurii sociale. O a treia funcţie pe care o îndeplineşte existenta sarac1e1 constă în faptul că existenţa unui grup de persoane sărace furnizează forţă de muncă pentru ,,munci murdare" (dirty jobs) (Holman, apud. Voicu, M., 2003). Astfel, săracii sunt necesari pentru societate deoarece acceptă munci murdare, dezonorante, nesănătoase şi salarii foarte mici 01oicu, M., 2003). Sărăcia de lungă durată este caracterizată de nesatisfacerea nevoilor de bază ale unei persoane pe o durată lungă de timp, fapt care are consecinţe asupra stării fizice şi psihice a persoanei şi împiedică participarea deplină· a acesteia la societate. Contrar sărăciei de lungă durată, sărăcia temporară afectează într-o mică măsură 43

Ana CARAS capacităţile fizice, intelectuale ale persoanei precum şi participarea socială a acesteia. Nu există însă un consens în literatura de specialitate cu privire la momentul în care se sfârşeşte sărăcia de temporară şi începe cea de lungă durată 01oicu, M., 2003). Sărăcia subiectivă este caracterizată de modalitatea ş1 de conceptualizare operaţionalizare a sărăciei pornind de la reprezentările asupra sărăciei şi bunăstării ale indivizilor ce compun o societate. În termeni clasici, saracia subiectivă se referă la sentimentele de sărăcie ale indivizilor, utilizate ca punct de reper în construcţia indicilor de sărăcie şi determinarea pragurilor acesteia. Extinzând această categorisire, pornind de la opinia publică asupra sărăciei, sărăcia subiectivă etichetează metode de estimare a indicilor de sărăcie, impunându-se două familii mari de metode etichetate în literatură drept subiective, pe care Voicu le enunţă în lucrarea sa, ca fiind aprecierea sentimentelor de sărăcie ale indivizilor şi definirea consensuală a conditiilor sau pragurilor sărăciei 01oicu, B., 2006, pp. 931 1 6) .

44

Etică şi dezvoltare comunitară

11.5. Sănătatea - serviciile sanitare în mediul rural În ceea ce priveşte sistemul de sănătate în comunităţile rurale din România, vom lua în discuţie semnificaţia pe care calitatea, echitatea şi accesibilitatea serviciilor o au asupra stării de sănătate a populaţiei, cu implicaţii asupra dezvoltării sociale. În abordarea acestui subiect este esenţial sublinierea importanţei existenţei unui capital uman sănătos în dezvoltarea socială, cât şi a implicaţiile nivelului de dezvoltare economic asupra stării de sănătate şi calităţii serviciilor sanitare. Nivelul de dezvoltare economic din România, în perioada tranziţiei, a determinat, pentru grupurile care au căzut în sărăcie, apariţia, sau perpetuarea dinainte de 1989, a unor elemente care au influenţat negativ starea de sănătate a acestor grupuri: o alimentaţie insuficientă sau dezechilibrată, condiţii necorespunzătoare de locuit, o lipsă a unor condiţii de igienă (prin lipsa apei, toaletei în locuinţă) (Stănculescu, apud. Doboş, 2005, p. 1) Dincolo de fenomenul sărăciei însă, o mare parte a populaţiei din România

45

Ana CARAS întâmpină probleme legate de educaţia sanitară sau serviciile de sănătate de care beneficiază. Nivelul scăzut de dezvoltare economică a însemnat resurse mai puţine şi pentru sistemul sanitar şi apariţia de probleme ale acestuia, de lung termen. Astfel, pe de o parte, se constată (în grupurile cu un nivel redus de educaţie şi în mediul rural, cu precădere) un deficit de educaţie sanitară, ce se materializează în lipsa conştientizării rolului prevenţiei şi lipsa informaţiilor de planning familial. Pe de altă parte, problemele legate de calitatea, echitatea şi accesibilitatea serviciilor medicale influenţează rezolvarea eficientă a problemelor de sănătate ale populaţiei. Cea mai mare parte a populaţiei rurale are un acces dificil la serviciile publice de sănătate, multe dintre sate neavând nici măcar unităti de asistenţă primară (medic de familie) (Doboş, 2005). În condiţiile unei populaţii sărace sau izolate din punctul de vedere al drumurilor de acces, transportul celor din mediul rural până la servicii medicale, reprezintă o dificultate pentru aceştia, prin costul sau posibilităţile de deplasare necesare. De altfel şi preţul crescut al medicamentelor în 46

Etică şi dezvoltare comunitară

România constituie un obstacol pentru cei săraci. O altă problemă ţine de accesibilitatea la servicii prin calitatea de asigurat la sistem. Trecerea la sistemul de asigurări a lăsat o parte din populaţie, care după estimări se ridică la 5-6%, fără asigurare, deci complet nebeneficiari de servicii (CNAS, 2004, apud Doboş, 2005, p. 2). 11.5.1. Implicarea comunităţii în dezvoltarea serviciilor de sănătate Implicarea membrilor comunităţii în soluţionarea problemelor de sănătate publică şi asistenţă medicală, este principiul de bază al descentralizării (Tudor, 2000, p. 459). Totodată, acest aspect presupune asumarea planificării de către instituţiile de dezvoltare -district, comună, sat. Privită din alt unghi, tema luată în discuţie, precum şi diponibilitatea accesului la asistenţa primară este dată de parametri ce interesează comunitatea în general: • Apa potabilă -arie accesibilă; • Facilitări simultane -acasă sau în imediata vecinătate; • Imunizare - rata de acoperire; • Procentul de femei care au accesla cursuri de instruire pe perioada sarcinii;

47

Ana CARAS • Procentul de femei care folosesc metode contraceptive (Tudor, 2000, pp. 459460). Problemele de sănătate ale comunităţilor nu depind adesea în exclusivitate doar de asistenţa medicală, de formele conventionale de ocrotire a sănătătii. ' ' De cele mai multe ori aceste probleme sunt complexe, sănătate individuală şi de grup, morbiditatea, mortalitatea, sunt determinate şi de factori externi ca cei economici, sociali, culturali dar şi de mediu fizic. Este de mare importanţa luarea în considerare a acestor factori dar şi modul în care membrii comunităţii pot interveni în ameliorarea efectelor acestori factori. Autoarea Aura Tudor aduce în discuţie, importanţa lucrului unitar al membrilor comunităţilor în vederea rezolvării unor astfel de probleme. Astfel, pentru a lucra împreună efectiv şi eficient este necesar ca indivizii cu preocupări şi specializări diferite să „înveţe să înţeleagă cum gândesc alţii despre aceleaşi probleme de sănătate" (Tudor, 2000, p. 462). O solutie ' dată de autoarea citată, în vederea diminuării problemelor de sănătate în sânul comunitătilor, este aceea de formare ' 48

Etică şi dezvoltare comunitară

a unor reţele medicale, în care participarea comunităţii este decisivă. Acest fapt va conduce la "promovarea eficientă a sănătăţii, o profilaxie a bofilor şi deci o creştere a indicatorilor de sănătate a comunităţii" (Tudor, 2000, p. 462).

49

III. Dezvoltarea comunităţilor prin intermediul pro gramelor 111.1. Specificul organizaţiilor non­ guvernamentale 111.1.1. ONG-ul: prezentare, definiţii, trăsături În anii '70 a apărut o preocupare pentru ceea ce s-a numit dezvoltare organizaţională. Explozia în complexitate a organizaţiilor (infuzia unei tehnologii complexe, schimbări rapide în tehnicile manageriale), la care s-a adăugat importanţa utilizării resurselor umane, a cristalizat ideea unei strategii de dezvoltare socială (Zamfir, 2007, p. 117). Mihaela Vlăsceanu defineşte organizaţia ca fiind "un grup de oameni între care se derulează interactiuni orientate de obiective relativ comune ş1 specifice" (Vlăsceanu, 2003, p. 89). Organizaţiile nonguvernamentale sunt definite de Oprea ca organizaţii care nu au scop lucrativ, şi sunt, cel puţin parţial, independente de stat (Oprea, 2005, p. 9). Organizaţiile nonguvernamentale sunt structuri private, 51

Ana CARAS constituite şi activând juridic, fiind independente în raport cu orice autoritate publică. Acestea sunt asociaţii sau fundaţii nonprofit, iar beneficiul adus societăţii poate fi concurent cu cel al institutiilor publice, în acest caz ONG-urile putând suplini o mare parte din lipsurile pe care aceste instituţiile au în domeniul organizatoric, al relaţiilor, al activităţilor practice şi al promovării. ONG­ urile apar datorită unor nevoi a comunităţii. Un grup de oameni identifică o problemă a comunităţii, a cetăţenilor care o compun, şi se asociază pentru a o rezolva. În baza activităţii care vizează bunăstarea acelor membri ai comunităţii care sunt într-o stare de vulnerabilitate, organizaţiile non­ guvernamentale pot deveni policy makers, intervenind în schimbarea sau constructia de politici sociale. Activitatea desfăşurată de organizaţiile nonguvernamentale este amplă, dar rolul acestora poate fi analizat ca având trei componente principale: implementator, catalizator şi partener (Lewis, 2007). Rolul de implementa tor presupune atragerea şi mobilizarea de resurse, cu scopul de a oferi bunuri şi servicii persoanelor aflate în nevoie. Oferirea de servicii este este realizată de o 52

Etică şi dezvoltare comunitară

gamă largă de ONG-uri, din diferite domenii de activitate - sănătate, extindere agricolă, ajutor de urgenţă şi drepturile omului (Lewis, 2007). Rolul de catalizator al ONG-urilor poate fi definit ca abilitatea acestor organizaţii de a inspira, facilita sau contribui la îmbunătăţirea gândirii şi acţiunii, în vederea promovării transformarea socială. Acest efort poate fi direcţionat prin indivizi sau grupuri în comunităţile locale, sau în rândul altor actori sociali, precum guvern, afaceri sau donatori. Rolul de partener reflectă tendiţa în creştere a organizaţiilor de a lucra cu guvernele, donatorii sau sectorul privat în activităti comune. Pot fi de asemnea incluse activităţi care au loc în jurul ONG-urilor şi cu comunităţi, precum acţiuni de capacitare care urmăresc să dezvolte şi să întărească capacităţile unei comunităţi. Varietatea organizaţiilor nonguvernamentale, precum şi domeniul de activitate sau specificul acestora face greu de definit concret organizaţia nonguvernamentală, întrucât caracteristicile acesteia sunt diverse; unele ONG-uri pot fi dezvoltate din punctul de vedere al resurselor umane, altele nu, există organizaţii seculare sau bazate pe credinţă,

53

Ana CARAS există credinţe, valori şi misiuni diferite, unele pot caritabile şi paternaliste în timp ce altele sunt orientate spre abordări radicale şi empowerment. Există posibilitatea ca un ONG să fie caracterizat de mai multe elemente diferite. Morris- Zuzuki (2000, p. 64) aprecia că "ONG-urile pot căuta schimbarea, dar pot de asemenea să lucreze la menţinerea unor sisteme sociale şi politice deja existente".

111.1.2. Influenţ a ONG-urilor în mediul rural Paradigma dezvoltării comunitare în contextul comunitătilor ' cronic sărace concine ' tacit o strategie de dezvoltare globală. Astfel strategia mizează pe o strategie „de jos în sus", bazându-se pe dezvoltarea capacităţilor comunitare de dezvoltare, pe posibiltatea motivării comunităţilor de a face eforturi de dezvoltare şi mobilizare a resurselor interne, oricât de modeste ar fi ele, completate cu un suport financiar, susţine Zamfir în lucrarea Enciclopedia de zvoltării sociale, (2007). Strategia constă în dezvoltarea comunităţilor prin „forţele proprii". Nu întâmplător în centrul acestei strategii se află conceptul de „capital social". Astfel s-a preferat sistematic 54

Etică şi dezvoltare comunitară

utilizarea ONG-urilor ca actori care să iniţieze şi să administreze asemenea procese, adesea cu excluderea autoritătilor locale. (Zamfir, 2007, p. 1 1 6) Un exemplu de organizaţie nonguvernamentală care derulează programe de dezvoltatre comunitară este o organizaţie transnaţională şi a care1 activitate se desfăşoară şi în zona de N-E a României şi nu numai. ONG-ul desfăşoară programe de intervenţie umanitară de urgenţă, dezvoltare şi advocacy. Inspiraţi de valori creştine, lucrează pentru persoanele cele mai vulnerabile din lume, indiferent de religie, rasă, etnie sau gen. În România acest ONG a început activitatea în zonele puţin dezvoltate, cu slabă dezvoltare economică, educaţională şi socială, până în prezent realizând proiecte de dezvoltare comunitară a căror beneficiari direcţi şi indirecţi au fost de copii şi familiile din care aceştia provin. Prin programele şi proiectele desfăşurate, organizaţia a contribuit, alături de autorităţile locale ş1 instituţiile publice guvernamentale la întărirea spiritului comunitar în satele zonei nord-estice, astfel încât împreună cu aceste

55

Ana CARAS comunităţi să poată oferi „plinătatea vieţii" fiecărui copil inclus în programele şi proiectele lor. Organizaţia are o serie de proiecte aflate în derulare ce influenţează dezvoltarea socială în zonele în care intervin, vizând dezvoltarea bunăstării membrilor comunităţilor implicate în programele demarate. Organizaţiile independente neguvernamentale (ONG-urile) reprezintă o componentă vitală a societăţii europene, deoarece ele garantează libertatea de expresie şi de asociere, principiu fundamental al democraţiei. Fără a avea un scop lucrativ, organizaţiile intervin pe plan local, regional, naţional şi internaţional în domenii vitale cum ar fi cel al drepturilor omului, educaţiei, culturii, socialului, mediului, muncii, politicii, ştiinţei, ajutorului umanitar. Comunităţile rurale româneşti necesită în prezent un sprijin în dezvoltarea condiţiilor de trai. Un rol foarte important în acest proces de educare a comunitătilor rurale îl detin ' ' organizaţiile nonguvernamentale. Prin intermediul acestor structuri cu scop umanitar, zone rurale defavorizate prind viaţă ş1 încrederea de a experimenta parteneriate cu acestea, cu scopul creşterii 56

Etică şi dezvoltare comunitară

nivelului de trai. O influenţă maj oră în comunităţile rurale a organizaţiilor nonguvernamentale o deţine parteneriatul stabilit de către aceste ONG-uri cu comunitătile rurale dornice să realizeze schimbări în viaţa rurală, prin demararea de programe de dezvoltare comunitară. Factorii intersaţi pot fi implicaţi în diverse moduri şi la diferite nivele în activitatea unei astfel de organizaţii sau în cadrul unui proiect comunitar. O implicare fructuoasă este aceea dintre diverşi agenţi şi echipa implementatoare de proiecte rurale din ONG-ul respectiv. Pentru că activităţile majorităţii ONG-urilor din România sunt bazate pe parteneriat, o definiţie dată parteneriatului ar fi următoarea: "relaţia în care două sau mai multe organizaţii sau instituţii pun în comun resurse pentru a atinge un scop pe care l-au agreat împreună" (ARDC, 2007, p.46) . Resursele menţionate în acesată relaţionare nu reprezintă doar bani, ci şi resurse umane, informaţii, expertiză şi credibilitate. Parteneriatul organizaţii unei nonguvernamentale cu instituţiile unei comunităţi rurale poate avea următoarele

57

Ana CARAS pentru deosebit avantaje, în mod comunitatea parteneră: • Parteneriatul asigură punerea de resurse în comun; • Ajută la schimbul de experienţe;ajută organizatia ' una de la ' să învete ' sau institutiile cealaltă; • Relaţia de parteneriat asigură legitimitate la un nivel ridicat în fata ' autoritătilor; • In cazul unei organizaţii mai noi, îi credibilitatea oferă şi publicitatea organizaţiilor partenere; • Poate contribui la oferirea de servicii mai complexe pentru comunitate. Privind obiectiv conditiile ' parteneriatului unui ONG cu instituţii a căror implicare este necesară pentru a avea un proiect de impact în comunitatea rurală, se cer prezentate şi dezavantajele realizării unui parteneriat: • Crearea unm parteneriat este consumatoare de tirnp; • Există posibilitatea ca nu toate orhanizaţiile sau instituţiile să reprezinte un partener responsabil; • În cadrul unei relaţii de parteneriat, cei care participă la ea sau beneficiarii

58

Etică şi dezvoltare comunitară

parteneriatului, sunt dependenţi unul de celălalt; • Luarea deciziilor necesită timp; Este de menţionat faptul că aceste dezavantaje pot fi înlăturate în măsura în care parteneriatul este administrat corect şi bine înţeles de către părţile implicate. În cadrul unei comunităţi, pentru planificarea şi implementarea unei iniţiative comunitare, se pot dezvolta relaţii de parteneriat între un ONG şi mai multe tipuri de instituţii, atât din interiorul comunităţii­ şcoală, primărie, biserică, dispensar, cât şi din afara acesteia - prefectură, inspectorat şcolar, direcţia agricolă judeţeană. De regulă un parteneriat ia fiinţă ca urmare a manifestării unei dorinte ' a uneia sau a mai multor organizatii sau institutii ' ' de a face "mai mult". Un rol important în această situaţie îl are organizaţia nonguvernamentală, care în urma stabilirii relaţiilor cu instituţiile partenere, informează şi îndrumă reprezentanţii instituţiilor respective cu privire la oportunităţile proiectului, responsabilităţile fiecărei părţi implicate.

59

Ana CARAS

111.1.3. Cultura organiza ţională a ONG­ ului Cultura unei organizaţii influenţează prin excelenţă deciziile şi acţiunile sale. Ideile dominante ale unei companii, valorile, atitudinile şi credinţele ghidează modul în care angajaţii săi gândesc, simt şi acţionează, de cele mai multe ori inconştient. Înţelegerea culturii este fundamentală pentru a descrie şi analiza fenomenul organizaţional. Orice organizaţie trebuie să aibă o structură de organizare şi conducere viabilă, bine definită, ierarhizată în funcţie de puterea decizională. Structura organizatorică se doreşte a fi creată funcţie de scopul şi obiectivele organizaţiei, fiind elastică, adaptabilă la cerinţele momentului pentru a preîntâmpina dereglări în sistemul de conducere. Structura trebuie să permită conexiunea internă a departamentelor, secţiilor, grupurilor de lucru. Aceasta trebuie să asigure ierarhizarea, subordonarea, limitele de competenţă. Persoanele care fac parte din structura de conducere şi cea de control trebuie să fie alese funcţie de pregătirea profesională, pregătirea în domeniul respectiv, aptitudini manageriale, motivaţie, necesitate. 60

Etică şi dezvoltare comunitară

Maria Cojocaru afirmă că în realizarea sistemului managerial este necesar să se ia în considerare elementele specifice fiecărei organizaţii (profilul, dimensiunea, resursele umane, materiale, financiare, potenţialul ş1 mentalitatea personalului), contextul national şi international. Indiferent ' ' de particularităţile organizaţiei, sistemul de management cuprinde următoarele elemente: • Subsistemul organizatoric; • Subsistemul informaţional; • Subsistemul decizional; • Subsistemul de metode şi tehnici de management (Cojocaru, M., 2006, p. 110) „Structura organizatorică reprezintă modelul după care sunt stabilite relaţiile dintre membrii unei organizaţii şi dintre poziţiile pe care le ocupă aceştia. Scopul unei structuri este să realizeze diviziunea muncii între membrii organizaţiei ş1 să le coordoneze activităţile în vederea înfăptuirii obiectivelor stabilite". (Cojocaru, M., 2006, p. 110). Totodată Burduş defineşte structura organizatorică ca „ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor acestora astfel constituite şi reglementate, încât să asigure premisele organizatorice 61

Ana CARAS necesare obţinerii performanţelor dorite" (Burduş, apud. Cojocaru, M., 2006, p. 111).

111.2. Programele de dezvoltare comunitară în comunitătile rurale 111.2.1. Rolul programelor - exemplificări „Decizia de participare la o acţiune comunitară este rezultatul direct al interpretării pe care subiectul o face asupra caracteristicilor proiectului comunitar şi asupra posibilităţilor sale materiale de participare"(Sandu, 2007, p. 45). Evaluările sociale ale programelor de dezvoltare comunitară sunt influenţate de anumiţi factori : • Gradul de informare cu privire la caracteristicile programului; • Raportul dintre interesele generale şi interesele particulare ale unoradintre parteneri; • Caracterul local şi noutatea percepută a proiectului; • Particularităţile culturale ale celor care participă. (Sandu, 2007, p. 45) Programele de dezvoltare comunitară au ca obiectiv nu numai realizarea unor 62

Etică şi dezvoltare comunitară

bunuri de interes comunitar, dar şi crearea capacităţtilor de acţiune comunitară. Conceptul de capital social este extrem de utilizat. El se referă la capacităţile de acţiune socială comunitară care reprezintă cu totul altceva decât capacităţile cerute de acţiunea economică în contextul economiei de piaţă. Un program social este definit ca set de activităţi sau de proiecte orientate spre un obiectiv/ grup de obiective, în care resursele umane, materiale si financiare sunt coerent organizate pentru a produce bunuri/ servicii sau schimbări ale mediului, ca răspuns la anumite nevoi. Ciclul de viaţă al unui program cuprinde mai multe etape: iniţierea, dezvoltarea şi consolidarea sau proiectarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea (Velea, apud. Istrate, 2004). Elementele structurale ale unui program sunt: scopuri şi obiective, activităţi, resurse umane, materiale şi procedurale şi de tirnp, beneficiari/ managerial, sistem populaţie-ţintă, componentă de evaluare/ autoevaluare. În Statele Unite, programele sunt principalul mijloc de implementare a unei politici şi de structurare a bugetului la nivel federal. În Uniunea Europeană, politicile sunt implementate pnn fonduri structurale 63

Ana CARAS care încearcă să creeze un echilibru de dezvoltare socio-econorruca în interiorul Uniunii (Fondul de dezvoltare regională, Fondul agricol, Fondul pentru pescuit, Fondul sociaD . Programele europene au o magnitudine mai mică decât în Statele Unite. (Sursa: Fundaţia Naţională pentru dezvoltare comunitară) . Rolul unui program de dezvoltare comunitară în comunitate nu poate fi altul decât creşterea nivelului de trai a membrilor comunităţii respective. Un alt rol important a unui astfel de program ar mai putea fi spre exemplu, împuternicirea membrilor comunităţii de a face faţă problemelor ce apar pe viitor. Acest rol este unul construit în timp bineînţeles, proiectul necesitând o perioadă de implementare mai mare, având în vedere faptul că munca cu membrii comunitari şi instruirea lor cere timp şi resurse (Sandu, 2007, p. 47) . Prin atribuirea unui proiect a acestei caracteristici · de dezvoltare comunitară, se stabilesc domenii de intervenţie, modul în care se va interveni şi partenerii proiectului. Un exemplu elocvent ar putea fi un proiect de dezvoltare comunitară ce are drept componente de bază educaţia, sănătatea şi dezvoltarea economică a unor comunităţi

64

Etică şi dezvoltare comunitară

rurale în pragul sărăciei. Un astfel de proiect va lua în calcul nivelul de la care este necesar ca proiectul să intervină, dorinţa de implicare a comumtaţu, participarea activă a partenerilor, contextul social. Programele de dezvoltare comunitară au şi un rol stimulator în rândul comunităţilor în care se implementează. Modul de lucru cu grupurile de acţiune comunitară, instruirea şi responsabilizarea membrilor acestor grupuri au efecte benefice asupra gradului de dezvoltare. Găsirea de noi oportunităţi de finanţare este un alt beneficiu adus de programele de dezvoltare comunitară implementate dej a. În ideea că orice acţiune are nevoie de un precedent pentru a avea un succes sporit, orice program comunitar implementat este un promotor al viitoarelor programe din zonă. Existând un precedent în zonă, membrii comunităţii vor şti cum să abordeze astfel de situatii. ' Proiectele de dezvoltare comunitară reponsabilizează participanţii la acţiunile des făşurate. Exemplificări: Un exemplu de dezvoltare prin intermediul proiectelor este Fondul Român de Dezvoltare Socială, care a fost initiat ' de

65

Ana CARAS

Banca Mondială. El este orientat către satele sărace având ca scop soluţionarea unor probleme sociale care nu puteau fi rezolvate de comunităţile respective, explică Zamfir, în lucrarea Enciclopedia Dezvoltării Sociale (Zamfir, 2007, p.117-118). De asemenea s-a vizat şi dezvoltarea capacităţii de a organiza activităti' colective de solutionare a ' problemelor. ,,Utilizarea programelor nu a avut ca obiectiv rezolvarea tuturor problemelor sociale, în mod special ale comunităţilor prospere şi ale celor urbane, ci mai mult ale celor sărace, lipsite de resurse de dezvoltare, prin mecanismele standard ale economiei de piaţă". (Zamfir, 2007, p. 117118). Un alt exemplu care este tratat în detaliu pe parcursul lucrării prezente este un program de dezvoltare comunitară iniţiat de un ONG cu specific transnaţional şi filială în zona de nord-est a României.Programul promovează durabilitatea şi dezvoltarea care traniformă printr-un parteneriat pe termen lung cu comunităţile în care lucrează. Dezvoltarea comunitară în cadrul acestui proiect promovează o abordare care se bazează pe conceptul de adresare, atât la nivelul comunităţii cât şi al individului, a cauzelor 66

Etică şi dezvoltare comunitară

sărăciei manifestată în patru arii cheie care s­ au constituit în obiective ale proiectului: educaţie, sănătate, formare spirituală şi dezvoltare econorruca. Din perspectiva organizaţiei implementatoare, programul de dezvoltare comunitară este definit ca fiind procesul prin care membrii comunităţii îşi întăresc capacităţile lor cât şi ale instituţiilor comunitare, capacităţi de mobilizare/ coezmne socială şi de administrare a resurselor, pentru a promova o dezvoltare durabilă, o îmbunătăţire a calităţii vieţii în concordanţă cu aspiraţiile membrilor comunităţii. Programul a urmărit încă de la deschiderea sa în comunităţile partenere o serie de domenii ale schimbării, cu puternică implicaţie etica, act1v1tatea acestora respectând principiile autonomiei, bunăstării, beneficienţei, non-maleficienţei şi dreptăţii (Beauchamp & Childress, 2001). • Bunăstarea copiilor şi a familiilor acestora în cadrul comunitătii; , • Capacitarea/ încurajarea tuturor copiilor să devină agenţi ai schimbării; • Relatii , interumane transformate; • Capacitarea/încurajarea dezvoltării de relaţii interumane interdependente; • Sisteme şi structuri transformate.

67

Ana CARAS

Programul în parteneriat cu şcoala, primăria, parohia, membrii comunităţii, lucrează cu cei săraci şi oprimaţi pentru a sprijini în procesul de dezvoltare, urmărind o serie de acţiuni directe: • Prin implicarea cetăţenilor şi a grupurilor de suport în luarea deciziilor cu privire la aspecte ce le pot influenţa viitorul comunităţii; • Printr-un parteneriatul durabil cu autorităţile locale; • Prin sprijinirea iniţiativei locale ca mod de promovare schimbării venită din interiorul comunităţii şi nu programată din afara ei; • Bazat pe o planificare riguroasă a resurselor din perspectiva obiectivelor programului - planificarea activităţilor în proiect; • Dând prioritate acţiunilor desfăşurate direct în beneficiul copiilor; • Dând prioritate nevoilor locale identificate de grupul de suport; • Încurajând participarea comunitară în cadrul proiectului cu o contribuţie proprie. Obiectivele programului de dezvoltare comunitară au vizat satisfacerea unor axe prioritare în construcţia sării de bine a beneficiarilor direcţi şi indirecţi: 68

Etică şi de zvoltare comunitară

• Educaţie - vizează participarea la o formă de educatie a tuturor copiilor din program;Imbunătăţirea condiţiilor de studiu a copiilor • Sănătate - urmăreşte îmbunătăţirea stării de sănătate atât a copiilor cât şi familiilor acestora; Seminarii de educaţie timpurie pentru sănătate • Dezvoltare economică - are în vedere familiile în nevoie în aşa fel încât acestea să poată să îşi rezolve nevoile imediate iar în viitor să se poată susţină fără ajutor extern. Îndeplinirea acestor obiective a presupus muncă şi eforturi conjugate a echipei implementatoare dar şi a membrilor comunităţii, actori ai schimbării sociale. Organizaţia prezentată, a cărui anonimat este necesar a fi păstrat, în lipsa unui acord de utilizare a numelui din partea reprezentanţilor acestora, a demarat din momentul dezvoltării în nord-estul României activităţi specifice de dezvoltare comunitară, urmărit realizarea unor obiective stabilite prin colaborarea cu membrii grupurilor de acţiune comunitară formate la deschiderea programului, din membri voluntari din comunităti. Astfel s-au urmărit întărirea capacităţii organizaţionale a comunităţilor A

'

69

Ana CARAS implicate în program, pentru ca după un lung proces de definire a responsabilităţilor, viziunii, misiunii, principiilor şi stabilirii obiectivele activităţilor, să fie constituite legal asociaţii locale, în fiecare din comunităţile partenere. Membrii Asociaţiilor sunt foşti membri ai grupurilor de acţiune comunitară şi alţi membri de bază din comunităţi cu care ONG-ul a colaborat pe durata implementăriii programului. Fundamentul dezvoltării unpr astfel de forme juridice de dezvoltare comunitară, prin membrii comunităţilor partenere a fost constructia unei autonomii relationale ' ' (Christman, 2004, pp. 143-164) a indivizilor, prin prisma faptului că dezvoltarea autonomiei individului se realizează doar prin raport cu ceilalţi, în cazul de faţă ceilalţi membriAai comunităţii. Infiinţarea acestor asociaţii prin implicarea activă a actorilor comunitari şi a echipei implementatoare ar putea fi considerat model de bună practică în dezvoltarea comuunitară. Devenind legal constituite, Asociatiile au contribuit la ' intensificarea responsabilităţilor membrilor şi creşterea nivelului implicării în problemele comunităţii. Ca o reuşită a acestor asociaţii

70

Etică şi dezvoltare comunitară

legal constituite este faptul că pot scrie proiecte de finanţare. Luând în considerare contextul românesc, nou formatele Asociaţii, ca beneficiari ai proiectelor Uniunii Europene, trebuie să facă faţă provocărilor prezente şi să se adapteze noilor cerinţe. Pentru a face Asociaţiile capabile să scrie şi să implementeze proiecte a fost necesară capacitarea membrilor pentru a face aceasta sau crearea unor oportunităţi pentru a-i capacita. Capacitarea s-a materializat prin învăţarea de către membrii asociaţiilor de a scrie proiecte cu scopul de atragere de fonduri pentru investiţii ulterioare în zona agricolă a comunelor. Privind acest output de capacitare a membrilor Asociaţiilor, de a scrie şi a implementa proiecte, declaraţia unw membru asociat este elocventă A fost un proces complex dar satisfacţiile au fost în aceeaşi măsură. Mă simt îmbogăţit după ce am experimentat aceste cursuri. Sunt sigur că nu le-aş fi putut face de unul singur. Chiar dacă nu suntem pregătiţi să desfăşurăm proiecte mari, am asimilat capacitatea de a valorifica la maxim fiecare oportunitate şi de a învăţa din fiecare provocare." 71

Ana CARAS

Îmbunătăţirea practicilor în agricultură prin dezvoltarea modelelor asociaţiei şi prin aplicarea agriculturii „know how", a fost obiectivul ce a vizat componenta economică a programului, urmărindu-se intensificarea capacităţii fermierilor de a identifica oportunităţi economice. 111.2.2. Evaluarea programelor-definiţii şi istoric Există moduri diferite de a defini evaluarea: determinare a gradului de realizare a obiectivelor; culegere de informaţii pentru adoptarea unor decizii; apreciere a meritului, valorii unui proiect sau program. Shadish, Cook şi Leviton, în lucrarea Fundamentele evaluării programelor, afirmă că putem evalua orice, chiar şi evaluarea. Astfel „programele sociale şi politicile pe care le implică şi le justifică îşi propun să amelioreze bunăstarea persoanelor individuale, organizaţiilor şi societăţilor" (Shadish, Cook, Leviton, 1 999, p. 1). Drept urmare este util să apreciem cu cât contribuie la creşterea bunăstării orice program social, cum face acest lucrul şi cum ar putea să fie mai eficient. Evaluarea programelor sociale constituie un domeniu 72

Etică şi dezvoltare comunitară

nou, care s-a bucurat însă de mare interes din partea practicienilor, cercetătorilor, finanţatorilor, factorilor de decizie. Interesul şi nevoia crescândă de evaluare, fondurile alocate programelor sociale şi educaţionale şi cercetării evaluative au stimulat dezvoltarea rapidă a domeniului. În deceniile VI, VII şi VIII, se înregistrează o schimbare de optică la nivelul evaluării: scade interesul pentru obiective şi pentru instrumentele de testare, pentru măsurare şi creşte interesul pentru Trebuie conceptualizarea evaluării. domeniului dezvoltarea mentionat că evaluării programelor sociale şi educaţionale a avut loc mai mult în Statele Unite ale Americii, prin influenţa contextului politic şi economic. In aceasta perioada s-au iniţiat diverse programe sociale în învăţământ, sănătate, programe de combatere a sărăciei, de asistenţă pentru bătrâni. "Majoritatea programelor au fost lansate cu speranţe mari şi investlţu enorme" (Shadish, Cook, Leviton, 1 999, p. 4) . S-au dezvoltat sistemele de protecţie socială, iar politicile sociale au devenit o preocupare majoră a statului. Au fost alocate mari fonduri bugetare pentru iniţierea şi dezvoltarea de programe sociale. Anii '80 '90 se caracterizează prin 73

Ana CARAS consolidarea bazelor teoretice ale evaluării programelor sociale şi educaţionale, prin dezvoltarea unor programe de pregătire a evaluatorilor - "profesionalizarea evaluării" şi preocupări pentru metaevaluare, pentru definirea unor standarde de apreciere a evaluării programelor sociale si educaţionale. Dezvoltarea programelor sociale, investiţiile financiare şi umane pe care le-au implicat au dus la creşterea nevoii de evaluare, cu scopul controlului calităţii serviciilor/ produselor, justificării investiţiilor, analizei efectelor şi impactului programelor sau aprecierea măsurii în care acestea au servit la ameliorarea sau rezolvarea unei probleme. Din perspectiva economică, a crescut interesul pentru modul în care au fost cheltuite fondurile şi pentru eficienţă (analiza cost-beneficiu). Din perspectivă managerială a apărut interesul pentru coordonarea eficientă a programelor, însă puţini manageri aveau experienţa în acest domeniu. Din perspectivă politică, în Statele Unite, evaluarea a apărut ca soluţie pentru conflictul de interese între autorităţile locale şi cele federale, acestea din urmă dorind o mai mare putere asupra programelor sociale. La aceste aspecte se adaugă unele preocupări de natură

74

Etică şi deZ}'oltare comunitară

intelectuală. Criticii sociali au observat destul de repede punctele slabe ale unor programe, căutând apoi soluţii pentru ameliorare. În acest sens, ei aveau nevoie de date evaluative privind organizarea şi implementarea programului, eficienţa, eficacitatea, punctele sale slabe sau punctele forte. Toate aceste aspecte au făcut necesară apariţia unei noi categorii profesionale. La sfârşitul anilor '60, cererile de feedback asupra programelor sociale au depăşit oferta de personal existentă, determinându-i pe mulţi dintre absolventii ' sociale să se orienteze ' de ştiinte spre evaluare. Numărul persoanelor specializate în ştiinţele sociale a crescut. Evaluarea de programe sociale şi educationale "a răspuns unei necesităti ' a ' momentului", iar "evaluarea profesionistă a devenit o alternativă viabilă de carieră, faţă de cariera academică" (Shadish, Cook, Leviton, 1999, p. 8). În Europa, evaluarea programelor sociale şi educaţionale s-a dezvoltat la începutul anilor '80, în contextul integrării europene. În România, domeniul evaluării programelor sociale şi educaţionale se află la început, deoarece obiectul său programele sociale şi educaţionale - au apărut în urmă cu aproximativ un deceniu. 75

Ana CARAS Primele evaluări de programe au fost cele realizate cu asistentă (de ex., ' internatională ' programul Phare). Primul program care a cuprins şi o componentă de monitorizare şi evaluare a fost PAEM - Programul de Măsuri Active pentru Combaterea Şomajului, administrat de Fundatia Internatională ' ' pentru Management, în perioada 1994-1997. Evaluarea serveşte unor scopuri diferite, care presupun criterii de evaluare diferite sau cel puţin ierarhizări diferite ale criteriilor. Evaluatorii ar trebui să menţioneze şi să explice clar scopurile evaluării, iar metaevaluarea să analizeze consensul, claritatea şi implicaţiile acestora. Rolul evaluării se manifesta in trei direcţii, după cum susţine Chelimsky: controlul calităţii programului, ameliorarea sa şi, din punct de vedere epistemic, acumularea de noi cunoştinţe teoretice în acest domeniu (Chelimsky, apud. Istrate, 2004, p. 37). 111.3. Comunitatea - aspecte, definiţii, trăsături Referentul de bază al actiunilor de ' dezvoltare comunitară este comunitatea (Sandu, 2005, p. 30). În limbaj curent, dar şi în analizele de specialitate, familia, şcoala, 76

Etică şi dezvoltare comunitară

enoriaşii unei biserici, un sat, o vecinătate sunt calificate drept „comunitate". Noţiunea de comunitate se aplică în special grupurilor care au sau tind spre a avea o cultură specifică. De asemenea termenul de comunitate este folosit şi pentru grupuri care au propriu-zis coerenţă şi unitate în ceea ce priveşte valorile, dar şi pentru acele grupuri care au potenţial de a evolua spre o altfel de stare. (Sandu, 2005, p. 30). La începutul secolului XX asistenţa socială se referea la activitatea cu clientul şi familia acestuia şi numea acest proces intervenţie individuală. Activitatea de grup a fost folosită începând cu anii 1930 cu accentul pe grup ca instrument de diminuare a problemelor indivizilor şi familiilor. În ultimele trei decenii ale secolului nostru, dezvoltarea comunitară a devenit predominantă ca metodă de spt1Jm1te a persoanelor dezavantajate în cadrul comunităţilor de apartenenţă. Comunitatea este un sistem social în care relaţiile sunt personale, informale, tradiţionale şi sunt bazate pe sentimente (sat, bloc, cartier, oraş mic, etc.). 77

Ana CARAS Societatea este un sistem în care relaţiile sunt impersonale, utilitare, formale, raţionale, bazate pe schimburi comerciale, politice, etc. "În comunitate omul se naşte şi e legat de aceasta la bine şi la rău . . . Există o comunitate familială de origine, de obiceiuri, de credinţe" (Tonnies, apud. Alexiu, 200 1 , p. 5) . Din punct de vedere operaţional, comunitatea este recunoscută pnn intermediul a cel puţin unuia dintre următoarele atribute: • Similaritatea culturală a membrilor ei; • Interactiune intensă între membrii grupului; • Similaritate de status între membrii grupului (ocupaţie, educaţie, vârstă, localizare) (Alexiu, 200 1 ) .

78

IV. Cadru metodologic - analiză calitativă IV.1. Scopul şi ipotezele cercetării Scopul cercetării realizate a fost acela de a evalua eficienţa programului de dezvoltare comunitară desfăşurat de către un ONG cu specific umanitar, în mediul rural, din perpectiva actorilor comunitari implicaţi. Lucrarea vizează şi modul în care intervenţiile derulate au avut la bază principii etice, prin respectarea cărora s-a urmărit interesul superior al beneficiarilor. Obiectivul principal al cercetării realizate a fost acela de identifica aspectele constructive ale procesului de dezvoltare comunitară în mediul rural, prin intermediul programelor. În cercetarea realizată am pornit de la următoarele ipoteze: IpoteZfl 1: Programele de dezvoltare comunitară au un efect de determinare şi responsabilizare membrilor asupra comunitătilor rurale.

79

Ana CARAS Ipoteza 2: Investiţiile pe termen lung în membrii comunităţilor rurale au produs schimbări în procesul dezvoltarii economice. Ipoteza 3: Comunităţile rurale au oportunităţi crescute de dezvoltare prin aplicarea de programe de dezvoltare pe termen lung, în condiţiile implicării active ale membrilor comunitătii ' Strategiile unor astfel de proiecte de dezvoltare comunitară vizează în principiu participarea comunităţii, creşterea responsabilităţii sociale, şi încurajarea dezvoltării structurilor societaţu civile formarea liderilor/ membrilor comunitătii ' pentru a-şi întări capacităţile de a face faţă problemelor comunităţii. Pentru a asigura confidenţialitatea datelor analizate, precum ş1 a organizaţiei, programului analizat şi a comunităţilor partenere proiectului, s-a procedat la anomm1zarea surselor de date. Astfel comunităţile implicate în proiect vor fi denumite A şi B, iar referirile la organizaţie, program şi intervievaţi nu vor implica numirea acestora.

80

E tică şi dezvoltare comunitară

IV.2. Operaţionalizarea conceptelor Operaţionalizarea este acel demers prin care trecem dinspre general spre particular. Este un proces de delimitare lină între formulări abstracte care comprimă elemente ale realităţii sociale. Prin operaţionalizare se incearcă definirea conceptelor (care au conţinut vag, imposibil de măsurat direct) astfel încât să se ajungă la acele formulări pe care le poate inţelege orice respondent, indiferent de pregătirea şcolară. Aceste din urmă elemente se numesc indicatori empirici. Deoarece este, de cele mai multe ori, imposibil să realizăm saltul de la concept la indicatori empirici, mai există două etape intermediare: dimensiuni şi indicatori. Dimensiunile sunt la un nivel de generalitate incă ridicat, pe cand indicatorii sunt penultimul pas către realitatea empirică. (Mărginean, 1 998, pp. 101-102)

81

Ana CARAS

Tabel nr. 4.1. Operaţionalizarea conceptelor în baza dimensiunilor cercetate Dimensiuni

Educaţie

Sănătate

Variabile

Indicatori

Şcoala- dotări; Accesul la educaţie; Condiţii de studiu în şcoală; Abandon şcolar; Nivelul şcolarizării copiilor; Cadrele didactice; Educaţia parentală; Participarea familiei la activităţile şcolare; Aportul programului la îmbunătăţirea educaţiei; Implicarea cadrelor didactice în îmbunătăţirea procesului educaţional; Colaborarea şcolilor cu proiectul des făşurat; Educaţia tinerilor adolescenţi; Calitatea seminariilor de formare profesională; Capacitatea familiiei de a investi în copii şi şcoală; Responsabilizarea copiilor; Starea de sănătate a copiilor de vârstă şcolară; Situaţia sistemului sanitar în comunităţi; Contribuţia proiectului în dezvoltarea condiţiilor medicale; Numărul de cadre

Donaţii de rechizite, mobilier; Renovări clădiri şcoli şi grădiniţe; Dotări cu sisteme sanitare şi de încălzire a şcolilor; Evaluarea cazurilor de abandon şcolar; Înscrierea copiilor în etapa corespunzătoare de şcolarizare; Sevicii; Seminarii de educaţie parentală; Seminarii de formare a adolescenţilor; Burse; Sponsorizări; Excursii; Concursuri competitive;

82

Consultaţii medicale; Consultaţii oftalmologice pentru copii; Donaţii de apă potabilă pentru copii sub 3 ani; Dispensar comunal;

Etică şi de zvoltare comunitară

Dezvoltare

Economică

Capacitare

medicale; Colaborarea mediciprogram; Participarea comunităţii la evaluări medicale; Beneficii medicale; Accesul la servicii medicale Numărul persoanelor asi211rate medical; Investiţii în agricultură Colaborarea comunitateproiect Implicarea agricultorilor în procesul de dezvoltare economică; Semînarii de educaţie şi training pentru agricultură; Dezvoltarea de Asociaţii rurale; Iniţiativa agricultorilor în găsirea de resurse economice; Intervenţiile de ajutorare la nivel local; Investiţii la nivel educaţional, medical şi religios; Pregătirea comunităţii; Grupurile de acţiune comunitară (GAC) ; Educarea şi instruirea grupurilor de GAC; Gradul de implicare a membrilor; Colaborarea GAC cu echipa implementatoare; Nivelul independentei

83

Medici; Asistenţi medicali; Aparatură medicală; Sesiuni de informare; Intervenţii chirurgicale; Asigurări medicale;

? emînţe; Ingrăşămînte; Semînarii de instruire a agricultorilor; Numărul de semînarii realizate; Demersuri pentru constituirea legală a asociaţiilor agricole; Scrierea de proiecte; Construcţii de case, pentru cazuri particulare; Renovări biserici; Renovări şi dotări şcoli şi grădiniţe. Sesiuni de informare şi promovare a programului; Selecţia membrilor GAC Formarea GAC; Şedinţe de responsabilizare; Parteneriatele stabilite; Intervenţii independente de

Ana CARAS economice a comunităţilor; Continuitatea acvunilor de dezvoltare economică; Constituirea legală a Asociatiilor locale.

program a GAC; Scrierea de proiecte; Cereri de finanţare; Numărul de activităV preluate de Asociaţiile rurale.

IV.3. Grupul ţintă- stabilirea e ş antionului Grupurile ţintă a acestei cercetări sunt reprezentate de stakeholders, grupuri implicate în viaţa comunităţii, beneficiari într-o formă directă sau indirectă a programului implementat, în două comune partenere programului de dezvoltare comunitară descris anterior. Între strategiile de construcţie a eşantioanelor calitative, eşantionarea pe cazuri extreme sau deviante este cea reprezentativă lucrării. Potrivit lui Patton opţiunile pentru alegerea cazurilor extreme care „sunt bogate în informaţii pentru că sunt neobişnuite sau speciale într-o formă anume" (Patton, apud. Cojocaru, 2007, p. 1 39) oferă posibilitatea analizei şi evaluării cu scopul de a identifica modele de bună practică sau eşecurile şi totodată factorii care au determinat acele rezultate. Această

84

Etică şi dezyoltare comunitară modalitate de selectare a cazurilor, afirmă Cojocaru, poate fi utilizată la nivelul unei singure locaţii în care se desfăşoară programul, dar şi în cazul programelor care se desfăşoară concomitent în mai multe zone (Cojocaru, 2007, p. 140). Referitor la alegerea cazurilor extreme şi deviante din locaţii diferite este necesară stabilirea criteriilor de selecţie a acestora. Cazurile extreme în cazul cercetării realizate sunt reprezentate de două comunităţi rurale, ambele partenere într-un proiect de dezvoltare comunitară, cu beneciari direcţi şi indirecţi, implicaţi într-o măsură mai mică sau mai mare în desfăşurrea activităţilor programului. În cazul primei comune (denumită în continuare Comuna A) am ales ca respondenţi un eşantion format din părinţii ai căror copii au fost sponsorizaţi în program, membrii grupului de inţiativă format în comunitate şi membrii ai unei Asociaţii agricole nou înfiinţate, cu sprijinul programului. Comuna A este comuna care în urma implementării proiectului a avut un succes vizibil sporit comparativ cu Comuna B (cea de-a doua comună parteneră programului, subiect al analizei). În cazul comunei B, am ales aceleaşi categorii de respondenţi, pentru a evalua eficienţa 85

Ana CARAS

programului şi impactul în comunitate în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă comunei. Comuna B poate fi interpretată precum cazul deviant, conform eşantionării pe cazuri extreme, întrucât în urma implementării aceluiaşi program, rezultatele nu au fost pe măsură aşteptării organizaţiei implementatoare. Membrii grupului de acţiune comunitară s-au despărţit ca grup, iar asociaţia, care ar fi trebui să reflecte eficienţa programului în comunitate, nu este viabilă, ca în cazul comunei A.

IV.4. Metodologia utilizată în realizarea cercetării Citându-l pe Patton, cu lucrarea Qualitative Research and Evaluation Methods (2002), Raluca Gârboan şi Sorin Şandor, enunţă că natura personală a investigaţiilor calitative derivă din deschiderea acestora, din legătura strânsă a evaluatorului cu programul, din utilizarea observaţiei şi mai ales a interviului nestructurat care comunică respect respondenţilor prin transformarea opiniilor proprii într-o sursă importantă de date pentru evaluare (Patton, 2002, apud.

86

Etică şi dezvoltare comunitară

Gârboan, Şandor, 2006, p. 56). Metodele calitative utilizează informatiile obtinute în , , urma unor discutii, ' în urma unor observatii ' participative sau non-participative care sunt analizate şi organizate tematic ulterior, urmând a fi raportate într-un stil narativ. Cu ajutorul metodelor calitative pot fi studiate în profunzime diverse probleme ale unm program (Gârboan, Şandor, 2006, p. 57). Folosirea studiului de caz în scopuri de cercetare rămâne unul dintre cele mai provocatoare eforturi depuse în domeniul ştiinţelor. Un studiu de caz este o investigaţie empirică prin care se investighează un fenomen contemporan în contextul său din viaţa reală, în special atunci când graniţele dintre fenomen şi context nu sunt foarte bine delimitate (Yin, 2005, p. 30). ,,Esenţa unui studiu de caz, tendinţa de bază în rândul tuturor tipurilor de studii este încercarea de a clarifica o decizie sau un set de decizii:de ce au fost luate, care au fost implementate şi cu ce rezultate?" (Schramm, apuci Yin, 2005, p. 29). Ca strategie de de cercetare, studiul de caz presupune o metodă atotcuprinzătoare, care include logica designului, tehnicile de colectare a datelor şi abordările specifice pentru analiza acestora. 87

Ana CARAS Studiul de caz este metoda utilizată cu predilecţie de Robert Stake. Cazul poate fi orice "sistem delimitat care este interesant. O instituţie, un program, o responsabilitate, o colecţie sau o populaţie poate reprezenta cazul" (Stake, apuci. Shadish, Cook, Leviton, 1 99 5, p. 286) . El face o clasificare a caracteristicilor specifice studiilor de caz şi identifică următoarele categorii(Stake, apuci. Shadish, Cook, Leviton, 1 995, p. 286) : • Descrieri care sunt complete, holistice şi care implică miriade de variabile care nu sunt foarte clar izolate; • Date care se pot aduna, cel puţin în parte, prin observaţii personale; • Un stil de scriere informal, probabil narativ, posibil cu citate ad-literam, ilustraţii şi chiar aluzii şi metafore; • Comparaţiile sunt mai degrabă implicite decât explicite; • Temele şi ipotezele pot fi importante, dar ele rămân subordonate pentru înţelegerea cazului. Metoda studiului de caz este utilizabilă în evaluarea de programe mai ales când sunt îndeplinite următoarele condiţii (Shadish, Cook, Leviton, 1 995, p. 320) :

88

Etică şi dezvoltare comunitară

• Evaluatorul optează pentru un spectru larg al analizei, mai degrabă decât pentru fidelitate; • Anterior evaluării, sunt cunoscute prea puţine probleme şi întrebări legate de obiectul evaluării; • Evaluarea va fi folosită în principal de cititori care, neavând experienţa programului, doresc informaţie contextuală extensivă pentru a decide în ce măsură programul acoperă nevoile identificate; • Studiile de caz vor fi considerate ca fiind suficient de credibile de către client; • Descoperirea este o prioritate mai mare decât confirmarea. De multe ori, studiul de caz nu este menţionat printre metodele de colectare a datelor în cercetările sociale. "Acest lucru se întâmplă datorită faptului că nu avem de a face cu o metodă în sine, ci mai degrabă cu o metodă care foloseşte la rândul ei alte metode, cum ar fi: analiza documentelor, observaţia participativă sau non-participativă sau interviul" (Şandor, 2005, p.54). Principalul punct forte al studiului de caz, recunoscut chiar de către criticii lui Stake este facilitarea generalizării naturaliste, mai avantajoasă pentru elaborarea unor teorii 89

Ana CARAS şi pentru studii exploratorii, decât pentru confirmarea unor teorii sau testarea unor ipoteze. (Shadish, Cook, Leviton, 1995, p. 321). În funcţie de tipul şi de scopul evaluării, studiile de caz pot fi exploratorii, explicative şi descriptive (Şandor, 2005, p. 55). Studiile de caz exploratorii sunt cele prin care se investighează o problemă prea puţin cunoscută pentru a fi formulate întrebări şi a fi definite probleme premergător evaluării. Cele explicative încearcă identificarea unor relaţii (de exemplu cauză-efect) care explică fenomenul studiat. Studiile de caz descriptive sunt cele care se raportează la o teorie şi încearcă să vadă în ce măsură cazul studiat corespunde respectivei teorii. În „How to Use Qualitative Methods in Evaluation", Michael Q Patton prezintă procesul pentru construcţia reuşita a unui studiu de caz care poate fi utilizat pentru evaluarea de programe. • Pasul 1: constă în adunarea tuturor datelor disponibile despre programul pe care dorim să îl analizăm. Aceasta este materia primă a studiului de caz.

90

E tică şi dezvoltare comunitară

• Pasul 2: este organizarea datelor brute adunate la pasul 1 , clasificarea lor astfel încât să fie uşor accesibile. • Pasul 3 : reprezintă descrierea cazului, în stil narativ. Studiul de caz este aşadar, o imagine descriptivă a programului care este evaluat, care face accesibilă cititorului informatia necesară pentru a înţelege programul respectiv. Informaţiile cuprinse în studiul de caz sunt prezentate fie cronologic, fie tematic, uneori fiind posibilă şi utilă folosirea ambelor criterii. Studiul de caz prezintă o imagine comprehensivă, holistică a programului În culegerea datelor necesare realizării studiului de caz am folosit tehnici şi metode specifice asistenţei sociale. Prin folosirea interviului în cazul colectării de date de la persoana cheie ul proiectului, de la lucrătorii sociali comunitari şi a unor persoane cheie din grupul de acţiune comunitară, am colectat date de reală utilitate. Ghidul de interviu, ,,o suită de întrebări prezentate într-o suita logică" (Cojocaru D, 2003, p. 92) a permis culegerea de date precise. O altă tehnică specifică folosită în realizarea studiului de caz a fost 91

Ana CARAS metoda focus-grupului. Acesta este o tehnică calitativă de culegere a datelor, pe care unii autori o definesc ca fiind "o tehnică de cercetare în care suportul pentru culegerea datelor este interacţiunea de grup pe o temă determinată de către cercetător" (Morgan, apuci. Cojocaru, D., 2003, p. 88). Focus-grupul a fost folosit în întâlnirile stabilite cu peroane cheie din comunitate, grupurile de acţiune comunitară din cadrul programului analizat şi cu părinţii ai căror copii au fost sponsorizaţi în program. O a treia metodă folosită în această cercetare este observaţia. Prin observatia ' directă s-au evidentiat ' atitudinea adoptată de participanţii la focus-grup-uri şi la interviuri, dorinţa de a răspunde întrebărilor stabilite şi nivelul de implicare al acestora în procesul de împuternicire dorit de echipa programului de dezvoltare comunitară. S-a realizat astfel triangularea metodologică, prm folosirea trei tehnici specifice: focus-grupul, interviul ş1 observaţia, dar şi o triangularea a surselor de date. Triangularea surselor de date a fost realizată prin studiul documentelor şi a rapoartelor organizaţiei, informaţiile culese de la stakeholders în comunitate (părinţi ai copiilor din program, membri ai grupului de 92

E tică şi de zvoltare comunitară

acţiune din comunităţi) şi de la coordonatul programului implementat.

Tehnica documentară Documentarea reprezintă o a doua sursă principlă de date şi in formaţii sociologice. În culegerea de informaţii pentru realizarea documentării s-au făcut demersuri în consultarea materialelor de specialitate îm ceea ce priveşte dezvoltarea comunitară, diagnoza satului rornînesc, rolul în organizaţiilor nonguvernamentale dezvoltarea comunităţilor rurale şi rolul programelor de dezvoltare comunitară. Documentarea prealabilă a avut drept scop crearea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului ce urmează a fi studiat, a domeniului vizat.

Literatura de specialitate Literatura de specialitate reprezintă mijlocul optim de informare. A te informa depre un fenomen, o problemă socială, un domeniu presupune o îndelungă lectură pentru a putea stabili cu exactitate datele acesteia/ acestuia. Hart a pledat pentru descătuşarea imaginaţiei în cercetările din ştiinţele sociale,

93

Ana CARAS propunând o listă cu imperativele trecerii în revistă a literaturii de specialitate (Hart, apud.Chelcea, 2004, p. 596): • Identificarea şi discutarea studiilor cele mai relevante în legătură cu tema aleasă; • Includerea a cât mai multor materiale moderne; • Acordarea unei atenţii deosebite detaliilor; • Evaluarea critică a materialelor consultate; • Expunerea de citate şi exemple pentru a putea avea justificare şi argumente privind analizele făcute; • Să facem lizibilă trecerea în revistă a literaturii prin claritatea şi coerenţă, procedând sistematic (Hart, apuci. Chelcea, 2004, p. 597). În functie materialelor ' de continutul ' bibliografice se pot stabili următoarele tipuri de bibliografii: • o bibliografie generală (lucrări şi documente teoretice, epistemologice şî metodologice generale) • o bibliografie specifică, constituita din documente care se referă direct la tema studiată şi la „universul" concret studiat (Chelcea, 2004). 94

Etică şi dezvoltare comunitară

Tipuri de documente Documentele sunt clasificate în funcţie de numeroase criterii iar principalele tipuri de documente care intră în atenţia oricărui sociolog sunt: • scrise care la rândul lor se împart în oficiale (centrale, locale), personale-particular oficiale şi presa (sursă de date, fenomen social). • statistice elaborate prin două tipuri de înregistrări: exhaustive şi selective (prin sondaje); alte documente - tehnice, în imagini oficiale (iconografice, fotografice), fonetice. În realizarea cercetării am folosit documente scrise la care am avut acces în cadrul organizaţiei, rapoarte de activităţi, procese verbale, rapoarte anuale, fişiere realizate de către persoana cheie ul programului. Am folosit şi documente fonice, reprezentate de înregistrările realizate în timpul intervievărilor. Interviul individual Interviul individual este cel mal adesea utilizat în evaluarea unor programe de mici dimensiuni, când sunt implicaţi un număr relativ restrâns de indivizi-cheie în

95

Ana CARAS implementarea unm program. Când utilizează acest tip de interviu, evaluatorul urmăreşte fie clarificarea modului de funcţionare a programului, fie determinarea unor soluţii pentru realizarea de schimbări în modul de functionare. Interviul individual este o încercare de a obţine informaţii pentru evaluarea unui program prin intermediul unor întrebări şi răspunsuri din cadrul unor convorbiri între evaluator şi participanţii într-un anumit program. „Chiar dacă nu furnizează cele mai detaliate şi mai valide date, interviurile cu persoanele cheie oferă o soluţie pentru estimarea problemei, metodă considerată a fi facilă şi în limitele unor costuri minime (Rossi şi Freeman, apud. Cojocaru, 2006, p. 107) Motivul pentru care interviul este folosit cu beneficiarii indirecţi ai proiectului şi cu personalul din cadrul acestuia este acela de a obţine opinii personale privind efectele programului în comunităţile partenere. Ca actori sociali, implicaţi în mod direct în implementarea programului, persoana cheie ul programului şi lucrătorii sociali pot oferi opinii privind modul de implementare a 96

Etică şi dezvoltare comunitară

proiectului, nivelul implicării atât al organizaţiei cât şi al comunităţilor. Interviul folosit în aceste cazuri este cel structurat cu întrebări deschise lăsând astfel intervievaţilor posibilitatea de a-şi exprima liber şi fără să fie constrâns, punctul de vedere. Tabel nr. 4.2. Avantajele şi dezavantajele folosirii interviului în culegerea datelor Avantaj e

Dezavantaj e

Interviul ne permite să colectăm diferite informaţii, puncte de vedere despre acelaşi subiect. Focalizarea se face pe un subiect anume; Flexibilitatea de a obţineră spunsurile dorite; Spontaneitatea răspunsurilor; Asigurarea unor răspunsuri personale fără intervenţia altor persoane.

Tendinţa abaterii de la răspunsul aşteptat (corelarea cu alte subiecte) . Timpul îndelungat acordat; N easigurarea anonimatului; Imposibilitatea subiecţilor de a consulta diferite documente scrise în vederea formulării unor răspunsuri precise

Focus -grupul Interviul de tip ,focus grup este un interviu de grup, focalizat pe o anumită temă, strict delimitată, care este condus de un moderator şi face parte din categoria 97

Ana CARAS tehnicilor calitative de culegere a datelor pentru analiza percepţiilor, motivaţiilor, sentimentelor, nevoilor şi opiniilor oamenilor." (Cojocaru, 2006, p. 106). Interviul de tip focus grup se diferenţiază de interviul individual prin aceea că "focus grupul smulge o multiplicitate de perspective şi procese emoţionale într-un context de grup"(Cojocaru D., 2003, p.89). A fost ales focus grupul în prezenta cercetare pentru că poate fi utilizat în evaluarea nevoilor unei comumtaţi, a resurselor acesteia şi a modului cum membrii comunităţii gândesc, simt şi reacţioneză faţă de o anumită situaţie. În multe situaţii, focus grupul este considerat ca o practică esenţială de culegere a datelor cu privire la nevoile oamenilor din comunitate pentru că se obţin date direct de la persoanele implicate, costurile sunt reduse în comparaţie cu alte tehnici (Cojocaru, Şt, 2003, p.68). Focus grupul este aplicabil în toate domeniile sociale ale vieţii atunci când se urmăreşte culegerea de informaţii în mod nemijlocit de la oameni. Această tehnică prezintă o serie de avantaje în realizarea cercetările sociologice, avantaje date tocmai de caracterul explorativ al tehnicii:

98

Etică şi dezvoltare comunitară

• identificarea unor probleme care nu au fost conştientizate de către membrii comunităţii, pentru că, potrivit lui Blumer "o problemă există în comunitate , atunci când comunitatea devine conştientă de existenţa ei" (Blumer, apuci.Cojocaru Şt, 2003, p. 68) ; • evidenţierea efectelor pe care le-a avut o anumită decizie la nivel comunitar privind oferirea unor facilităţi pentru populaţie; • identificarea percepţiilor, opiniilor şi reacţiilor privind calitatea unor serv1c11 primite de către membrii comunităţii; • evaluarea resurselor existente în comunitate care pot fi utilizate în favoarea membrilor săi; • identificarea unor "resurse pierdute" (Miftode, 2002, pp. 7 4-76) care pot fi accesate de către comunitate etc. Astfel, în cercetarea prezentă, folosirea focus-grupului în culegerea datelor a fost de un real folos, pentru că întâlnirea cu persoanele cheie din comunitate a scos la iveală percepţii, viziuni şi opinii diverse cu privire la efectele programului implementat. Organizarea focus grupurilor a presupus stabilirea temei de discuţie, stabilirea structurii grupului şi a modalităţilor de selectare a participanţilor, elaborarea ş1

99

Ana CARAS testarea ghidului de interviu, stabilirea datei, locului şi pregătirea acestuia pentru întâlnire, pregătirea moderatorului, a asistentului moderator şi în final derularea focus grupului (Cojocaru D., 2003).

100

V. Studiu de caz - evaluare în dezvoltarea comunitară în mediul rural V.1. Analiza şi interpretarea datelor ob ţinute prin interviu Subiectul acestui studiu îl presupune evaluarea eficienţei programului de dezvoltare comunitară, din perpectiva membrilor comunitătii ' în două ' intervievati, dintre comunităţile în care acesta se desfăşoară, urmărind totodată aspectele constructive ale procesului de dezvoltare comunitară în raport cu o serie de cadre etice şi sociale. În analiza interviurilor ne-am raportat la axe tematice precum educaţia, sănătatea, dezvoltarea economică şi dezvoltarea asociatiilor locale din cadrul ' acestor . comunităţi, ca rezultat al responsabilizării şi capacitării membrilor comunitari, axe care au la bază principii etice fundamentale. Au fost aleşi ca respondenţi ai interviului, stakeholders din comunitate, implicaţi direct, atât reprezentanţi ai echipei implementatoare cât şi actori comunitari, 101

Ana CARAS beneficiarii direcţi sau indirecţi ai proiectului din comunele A şi B, comunităţile eşantion ale cercetării. În cazul comumtaţu A, am intervievat persoane cheie din cadrul programului pentru a identifica percepţiile celor implicaţi direct, referitor la eficienţa implementării programului luat în discuţie. Asistentul social din comunitatea A, partener al proiectului din anul începerii demarării acestuia în comunitate, este angajat cu normă întreagă pentru a-şi îndeplini obligaţiile în comunitate. La întrebarea privind rolul acestuia în comunitate, intervievatul a răspuns:

102

Etică şi dezvoltare comunitară Lucrând cu oamenii din comuna aceasta am devenit un intermediar între organizaţie şi membrii comunităţii. Prin intermediul meu organizaţia primea informaţii din comunitate şi le facilitam implementarea activităţilor aici (asistent socia4 mai, 2009).

Asistentul social menţionează că are o relaţie de colaborare şi cu comunitatea, membrii acestei comune reprezentând obiectul muncii lui: Cunosc problemele lor şi suntem în relaţii foarte strânse pentru că ne qjutăm reciproc în multe situaţii. Cu qjutorul acestor oameni acest proiect mai este şi în prezent în comună, datorită implicării lor (asistent socia4 maz� 2009).

Din informaţiile primite de la intervievat am observat gradul implicării lui în acest proiect, deoarece cunoaşte chestiuni de bază ale proiectului, acesta considerând motivul principal al implementării proiectului în zonă, deschiderea oamenilor de a participa la dezvoltarea comunitară şi nivelul la care se iau decizii pe plan local: Văzând deschiderea acestor oameni de a 103

Ana CARAS partzczpa la dezvoltarea comunitară, echipa a intrat în această comunitate cu un atu în implementare. (asistent social, mai, 200 9). Pe parcursul intervievării asistentului social din comuna A, am punctat următoarele aspecte reprezentative, intervenţu m educaţie, sănătate, dezvoltare economică, dezvoltatrea asociaţiei locale, dar şi nivelul la care acestea sunt îndeplinite în urma implementării proiectului. În ceea ce priveşte educaţia, respondentul aminteşte de intervenţiile realizate de echipa implementatoare, la care a participat ca membru al grupului de acţiune comunitară: Un prim pas a fost reabilitarea instituţiilor de învăţământ şi crearea de condiţii de studiu atât în şcoli cât şi în mediul familial Au investit în renovarea şcolilor din comună, le-au dotat cu materiale educaţionale, cu mobilier, rechizite. Au dotat şcolile cu sisteme de încălzire prin sobe, au creat grupuri sanitare... (asistent social, mai, 2009). 1 04

Etică şi dezvoltare comunitară

Faptul că organizaţia s-a implicat în crearea de condiţii de studiu pentru copii cu vârstă şcolară din comună a crescut, potrivit afirmaţiilor lucrătorului, nivelul de precum acestora, ş1 a şcolarizare îmbunătăţirea conditiilor de studiu în sânul familiei: Foarte mulţi copii au beneficiat de c!)utoare materiale, hrană, rechizite, îmbrăcăminte, încălţăminte, dar şi de sponsorizări şi relaţionări cu sponsorii. Copii au participat la numeroase activităţi extraşcolare, au mers în excursii şi aufast implicaţi în diverse activităţi educative şi care să îi stimuleze. (asistent social mai, 2009).

Continuând seria celor realizate cu sprijinul organizaţiei implementatoare, au fost menţionate în cadrul interviului, activităţi educative pentru adolescenţi: cursun· de instruire pentru adolescenţ� training-uri de informare prefesională pe diverse teme cu scop educativ (asistent social maz: 2009).

Impactul proiectului a fost semnificativ, mai ales din prisma activităţilor 1 05

Ana CARAS care au vizat în special cop111, activităţi realizate pnn colaborarea cu instituţiile reprezentative din comună, şcoala, biserica, primăria. Interventiile în sfera educatiei au ' ' facilitat creşterea numărului de copii care au continuat studiile după terminarea ciclului gimnazial, sprijiniţi fiind de programul de burse dezvoltat cu ajutorul acestei organizaţii. O remarcă a lucrătorului social privind impactul acestor intervenţii exprimă şi eficacitatea acestora: Interoenţiile în acest domeniu au fost numeroase şi au avut un impact destul de mare în rândul oamenilor, deoarece au scos multe familii din sărăcie şi au eferit şansa multor copii de a continua studiile în condiţii optime. Activităţile desfăşurate pentru a reduce abandonul şcolar în rândul copiilor au creat un factor de presiune asupra învăţătorilor, directorilor de şcoli şi a părinţilor, ţintind spre un management mai bun privind prevenirea abandonului şcolar şi situaţiile de exploatare a copiluluiprin muncă (asistent social ma� 2009).

106

Etică şi dezvoltare comunitară Componenta de sănătate este considerată deosebit de importantă şi eficient dezvoltată, intervievatul amintind de intervenţiile desfăşurate în acest sens, precum şi impactul în comunitate: În ceea ce priveşte sănătatea au avut loc intervenţii de mare efect. Toţi copii de vârstă şcolară au primit consultaţii oftalmologice gratuite, au pnmit medicamente gratuite... (asistent socia� mai, 2009). Un alt element de referintă în ceea ce piveşte sănătatea, este conform răspunsurilor oferite în interviu, spnjinirea înfiinţării unui dispensar care a îmbunătăţit simţitor starea de sănătate a oamenilor din comunitate, având în vedere că nu exista nici un punct de acest fel în nici unul din satele comunei (asistent socia� mai, 2009). membrilor asupra Impactul comunităţii a fost satisfăcător mai ales datorită faptului că echipa implementatoare a adaptat intervenţiile la condiţiile comunităţii. Proiectul a stabilit parteneriate şi cu finanţatori din străinătate, lucru ce a facilitat

1 07

Ana CARAS crearea de oportunităţi la nivel local, în domeniul sănătătii: Faptul că satele comunei nu beneficiau de nici un ajutor medical, a determinat investiţia în această componentă, prin realizarea de donaţii de echipamente medicale şi că au făcut ochelari de vedere gratuit copiilor cu deficienţe de vedere a qjutat mult (asistent social mai, 2009). Potrivit celor relatate de lucrătorul comunitar şi în dezvoltarea economică a comunei s-au realizat intervenţii, care au avut impact asupra comunităţii. Agricultorii au beneficiat de traznzng-uri de formare profesională, au primit donaţii de seminţe, animale pentru ferme, îngrăşăminte. În agricultură s-a intervenit pn·n îmbunătăţirea practicilor în agricultură, prin dezvoltarea modelelor asociaţieii şi prin aplicarea agriculturii ,,ştiu cum ". . . . a fost obiectivul ce a vizat componenta economică a programulu� urmărindu-se intensificarea capacită,tii fermierilor de a identifica oportunităţi economice " (asistent social mai, 2009). 108

Etică şi dezvoltare comunitară

susţine respondentul interviului, un alt element benefic potrivit lucrătorului social fiind reprezentat de înfiinţarea asociaţiei locale. Conform celor relatate pe durata interviului, intervenţii semnificative au fost desfăşurate în ceea ce priveşte resursele umane. Organizaţia a investit din punct de vedere material şi financiar dar şi în oameni, reprezentanţii comunităţii A: „echipa proiectului a investit în comunitatea noastră atât în instituţii cât şi în oameni. Formarea grupului de acţiune comunitară şi mai apoi constituirea asociaţiei locale este un proces care a dezvoltat comunitatea şi a pregătit-o pentru noi responsabilităţi " (asistent social, ma� 2009).

şi este totodată modul în care proiectul a hotărât să investească în oameni. Încrederea acordată acestei comunităţi de către echipa implementatoare a contribuit la formarea unei echipe unite cu o responsabilitate pe măsură: „.formăm o echipă unită, am reuşit să continuăm ce a început 01:ganizaţia şi avem o experienţă de 1 1 ani de lucru în 109

Ana CARAS echipă şi multe cunoştinţe pe care dorim să le punem în practică (asistent social mai, 2009). Privind op1ma respondentului referitor la punctele tari ale proiectului în cadrul comunitătii A, am remarcat , identificarea următoarelor aspecte constructive: Un punct tare este fap tul că a reuşit să mobilizeze comunitatea, pentru că nu-i un lucru uşor, se ştie că e cel mai greu să aduni oamenii la un loc şi să-i mai şi pui pe treabă; modul în care a intervenit trep tat, de la investiţii în reparaţiii, consolidări şi donaţii, la investi,tii în oameni,· Au ştiut să înveţe oamenii şi le-au eferit posibilitatea de a învăţa din experienţa lor ca organizaţie. Au format acel grup de ac,tiune comunitară pentru a avea acces la oameni şi aufacilitat intervenţiile prin prezenţa acestui grup în comunitate; au stabilit parteneriate cu oameni cheie din comunitate, parteneriatele cu instituţii ca şcoala, biserica, primăria, au fost de foarte mare qjutor în implementarrea acestui proiect, pentru că a existat cooperare " (asistent social mai, 2009). 110

Etică şi dezvoltare comunitară Programul luat în discuţie a înregistrat şi prezenţa unor puncte slabe, pe care asistentul social le identifică în faptul că membrii comunităţii s-au obişnuit cu qjutoarele primite şi asociază proiectul cu qjutoru/4 şi nu pot vedea în unele cazuri, necesitatea implicării lor în rezolvarea propriilor probleme, şi că au creat aşteptări şi dependenţe în rândul unor familii din comună (asistent socia/4 ma� 2009). Gradul de implicare a membrilor comumtaţu în desfăşurarea activităţilor proiectului este un criteriu semnificativ în analiza programului, lucrătorul comunitar din Comuna A amintind că marea mqjoritate a oamenilor au fast destul de implicaţi, chiar dacă nivelul implicării lor a scăzut odată cu diminuareafondurilor alocate proiectului. (asistent socia/4 ma� 2009). Acesta semnalează faptul că odată cu diminuarea fondurilor organizaţiei nivelul implicării a scăzut, oamenii fiind obişnuiţi, cum a fost menţionat anterior, să primească ajutoare, necondiţionat. Privind din altă 111

Ana CARAS

perspectiva, acelaşi lucrător afirmă ca m cazul neimplicării dorite de organizaţie a membrilor comunităţii, a fost grupul de acţiune comunitară cel care s-a implicat mai mult. Acest grup a făcut presiuni în sate pentru a spori gradul de implicare a oamenilor în activităţile proiectului. Comunitatea s-a implicat pentru că a fost impulsionată de grupul de acţiune comunitară (asistent social, mai, 2009). o Ca abordare intervievatul mentionează:

apreciativă,

Consider că suntem o comună în care succesele spun multe despre gradul de implicare a comunităţii. Am pornit de la un grup format din câţiva membri din comună, am alocat din timpul nostru acestui grup şi am muncit pentru a crea o comunitate unită şi informată şi am cyuns în punctul de a înfiinţa o asociaţie, un ONG local, constituit legal care va putea prelua responsabilităţile 01:ganizaţzez implementatoare, după ce aceasta va pleca din comunitate (asistent social, mai, 2009). 1 12

Etică şi dezvoltare comunitară din afirmaţiile acestuia, rezultând atât gradul implicării comunităţii cât şi cel al grupului de acţiune comunitară. Respondentul raportează succesele şi efectele proiectului la realizările produse în această comunitate din punct de vedere economic şi social: Implicarea sporită a comunităţii mai este vizibilă şi prin realizările Asociaţiei. Membrii acestei asociaţii, împreună cu comunitatea au desfăşurat un proiect cu fonduri italiene, un proiect care a vizat bătrânii din comună şi a avut implicaţi un număr mare de voluntari tineri, adolescenţi care au fost sponsorzaţi de către proiect. (asistent socia� mai, 2009). Conform celor menţionate de asistentul social, implementarea proiectului de dezvoltare comunitară a fost posibilă prin faptul că membrii comunităţii A, s-au implicat diferit dar totodată unitar în dezvoltarea comunei. Un factor de reală importanţă în realizarea celor propuse de proiect, a fost implicarea sporită a grupului de acţiune comunitară (GAC) , care a încurajat populaţia comunei să participe activ în activitătile , demarate.

113

Ana CARAS

În contextul GAC, respondentului i­ au fost solicitate informaţii cu privire la formarea acestui grup, opinii şi percepţii ale acestuia referitoare la înfiinţarea, rolul şi importanţa acestuia, raportate la comunitatea subiect al cercetării. Astfel se poate oberva faptul că asistentul social prezintă scopul acestui grup ca acela al facilitării relaţiilor organizaţiei cu comunitatea (asisten t social mai, 2009). Potrivit răspunsurilor primite de la asistentul social, prezenţa acestui grup a reprezenta o piesă de rezistentă , comunităţii, „ este un factor mobilizator în comunitate şi are rolul de a sprijini prin iniţiativele sale oamenii din sate. Este o structură care s-a format încă de la începu tul proiectului, o structură care cunoaşte problematica comunei, sun t rersponsabili şi fac o muncă voluntară doar cu scopul de a creşte oportunităţile de dezvoltare ale comunei (asisten t social mai, 2009). • J)

1 14

Etică şi dezvoltare comunitară Un alt rol pe care şi-l asumă membrii grupului este acela de a face oamenii să se implice mai mult în comunitatea lor (asistent socia4 mai, 2009). Acest grup reprezinta comunitatea şi eferea transparenţă în utilizarea resurselor pe care organizaţia le aducea. Comuna noastră avea un buget alocat şi practic se organizau întâlniri în care se hotărau cum se alocă acel buget, cine era responsabi4 timpul alocat rezolvării problemei, am fost un grup de decizie. Oricine din comunitate avea o iniţiativă era discutată în cadrul acestui grup şi apoi se lua o decizie. (asistent socia4 maz� 2009). Putem observa faptul că prezenţa acestui grup reprezenta pe lângă un factor mobilizator şi un factor de decizie, o componenţă de încredere a comunei, la a cărei experienţă se poate recurge pentru soluţionarea problemelor comunităţii. Din punctul de vedere al viabilităţii şi utilităţii grupului de acţiune comunitară, intervievatul precizează faptul că

1 15

Ana CARAS

grupul este util într-o foarte mare măsură comunităţii, având în vedere că toate activităţile şi iniţiativele venite de la membrii comunităţii au fast filtrate de noz... (asistent social mai, 2009). Asistentul social afirmă că viabilitatea grupului de acţiune comunitară relevă din progresele pe care le-au înregistrat pe parcurs:

ne-am făcut cunoscuţi şi apreciaţi şifaptul că încă este viabil este dat de progresele pe care le-am înregistrat de la începutul proiectului: Ar fi fast o laşitate să nu continuăm în această structură, pentru că am creat aşteptări în rândul oamenilor dar şi de la noi. (asistent social mai, 2009). Avantajul lucrului în echipă este un aspect care a favorizat dezvoltarea activităţilor membrilor grupului de acţiune comunitară, acesta fiind un punct susţinut şi de membrul acestei structuri:

Dacă la început nu eram destul de acomodaţi să lucrăm ca echipă, acum deciziile se iau cu mai mare siguranţă şi 116

Etică şi dezvoltare comunitară comunicăm la nivel înalt " (asistent social mai, 2009). Un alt aspect abordat în intervievarea lucrătorului social din comuna A, a fost trecerea de la grupul de acţiune comunitară la o asociaţie locală, care potrivit informaţiilor culese, a fost ... un proces amplu, care a durat aproximativ doi ani... (asistent social mai, 2009). Necesitatea transformării acestui grup într-o formă legală a fost în principal alimentată de necesitatea accesării de noi fanduri pentru comună, iar acest lucru era mult mai uşor de realizat dacă eram uniţi într-o farmă legală (asistent social mai, 2009). Contribuţia proiectului la această transformare a fost vizibilă stratificat, având în vedere cele spuse de intervievat. Participarea la training-uri de formare în managementul proiectelor, cursurile privind planificarea strategică, exersarea scrierii de proiecte şi prezentarea acestora au sprijinit creşterea experienţei de lucru a membrilor. 1 17

Ana CARAS

Buna organizarea a priorităţilor grupului, echipa cu realizate şedinţele irnplementatoare, au facilitat progresul lor. „Am stabilit un plan de interoenţii: o viziune pe care se bazează asociaţia, misiunea acesteia şi necesitatea implicării fiecărui membru. Am stabilit atunci cine este responsabil cu scrierea de proiecte şi în ce iferă se vor de.ifăşura viitoarele interoenţii (asistent socia/2 mai, 2009).

Au existat şi dificultăţi în acest proces menţionează respondentul, precum dificultăţi în stabilirea de noi parteneriate, de accesare de fonduri sau poate chiar în încercarea de a colabora cu reprezentanţii instituţiilor locale (asistent social mai, 200 9).

Conform celor afirmate de către intervievat, au fost înregistrate şi realizări propriu-zise ale asociaţiei locale, un proiect ai cărui beneficiari sunt bătrânii satelor noastre şi am obţinut finanţare din fonduri italiene. Proiectul s-a axat pe sprijinirea şi îmbunătă,tirea cond�tiilor de viaţă a bătrânilor din

118

Etică şi dezvoltare comunitară comuna A.... Prin intermediul acestui proiect am demonstrat încă o dată că suntem uniţi şi implicaţi ca comunitate, deoarece s-au implicat foarte mulţi ti"neri ca voluntari. (asistent sccia/4 mai, 2009). Abordarea problemelor comunităţii de către această asociaţie implică o sumă de puncte tari în ceea ce priveşte eficienţa proiectului: implicarea tinerilor în rezolvarea problemelor comunităţii în proiecte umanitare, un simţ al responsabilităţii dezvoltat, un nivel de implicare ridicat şi capacitatea de a lucra în echipă. Ca o sumat1zare a ceea ce am discutat în interviul realizat cu asistentul social din Comuna A, am identificat următoarele aspecte: • asistentul social cunoaşte în mod detaliat elementele de bază ale proiectului; • a fost membru activ în cadrul GAC şi în prezent membru fondator al unei asociaţii viabile şi funcţionale în folosul comunităţii; • a relaţionat eficient atât cu membrii comunităţii pe care o reprezintă cât şi cu echipa implementatoare; 119

Ana CARAS

• consideră prezenţa GAC un „factor mobilizator" în comunitate; • are o perspectivă apreciativă privind viitorul asociaţiei locale şi implicarea comunităţii în rezolvarea problemelor satelor; • este convins de eficienţa proiectului implementat şi de amploarea schimbărilor benefice comunităţii, realizate în urma unei colaborări de lungă durată dintre organizaţie şi membrii comunităţii; • manifestă o implicare ridicată în activităţile specifice dezvoltării rurale a comunei; • prestează muncă voluntară, activitatea sa ca lucrător este în permanenţă raportată la responsabilităţile pe care şi le-a asumat în intervenţiile specifice ale proiectului. Cea de-a doua comună luată în discutie în cadrul acestei cercetări este Comuna B. Din cadrul acestei comunităţi a fost selectat ca respondent al interviului, asistentu! social, partener al organizaţiei implementatoare a proiectului. Interviul a vizat ca şi în cazul asistentului social din comunitatea A, obţinerea de informaţii şi cunoaşterea stării la momentul cercetării, a 120

Etică şi dezvoltare comunitară implicării membrilor GAC şi a eficienţei implementării proiectului. În deschidere, în urma prezentării cercetătorului şi a scopului interviului, intervievatul a afirmat poziţia lui în cadrul proiectului şi faptul că lucrează în paralel, atât pentru organizaţia implementatoare, cât şi pentru primăria din comună, ca asistent social. De observat este faptul · că intervievatul este partener proiectului din anul 2004, cu jumătate de normă, funcţie pe care a ocupat-o în urma plecării din organizaţie dar şi din comunitate a primului asistent social. În lipsa personalului specializat care să reprezinte organizaţia în comunitate, echipa a apelat la serviciile asistentului social din comună. De aici reiese faptul că în comuna B nu a existat continuitate în parteneriatul cu asistentul social, acest lucru putând fi generatorul unor disfunctii ' ' în implementarea activitătilor proiectului. Asistentul social percepe rolul său în comunitate astfel: eu sunt acea persoană care ieformează atât comunitatea de oportunită,tile economice, educative şi privind sănătatea, care se ivesc din partea organizaţiei� dar informez şi organizaţia referitor la 121

Ana CARAS

schimbările şi activităţile realizate în timp, de membrii comunităţii şi de reprezentanţii locali (asistent socia� mai, 2009). Un aspect de evidenţiat descoperit în intervievarea lucrătorului social este faptul că acesta nu locuieşte în comunitate, el doar exercitându-şi funcţia aici, fapt ce poate fi şi un indicator al nereuşitei proiectului în zonă. Motivul implementării acestui proiect din perspectiva intervievatului este necesitatea acestei comune de a se dezvolta şi de a crea condiţii optime de dezvoltare pentru copii în special (asistent socia� mai, 2009). Intervenţiile organizaţiei în comunitate au fost conform celor afirmate de respondent pe plan material şi financiar, menţionând de asemenea şi că aceste intervenţii au venit în anul 2000, comparativ cu celelalte comunităţii fiind un pic cam târziu, Comuna B având un deficit de timp în dezvoltarea sa (asistent socia� mai, 2009). Este de remarcat faptul că a intervenit un alt factor negativ în 122

Etică şi dezvoltare comunitară

desfăşuratea proiectului, şi anume întârzierea deschiderii propriu-zise a proiectului în comunitate, cu doi ani mai târziu, comparativ cu alte comunităţi partenere proiectului. Intervievatul aminteşte de prezenţa unor intervenţii în educaţie: foarte multe şcoli au fost renovate şi dotate cu mobilier, echipamente educaţionale, rechizite şi multe alte jacilită,ti. Copii au fost sponsorizaţi în program de către sponsori, li s-a efent alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite, au fost antrenaţi îm diverse activităţi recreative, excursii, pelerinqje (asistent socia/2 mai, 2009).

în sănătate: Toţi copii din sat au fost consultaţi eftalmologic, cu cheltuieli suportate de către ot;ganizaţie, dispensam! comunei a fost dotat cu aparatură adecvată pentm putea fi deschis şi pentm a qjuta oamenii. În urma acestor consultaţii mulţi copii au primit şi ochelari de vedere, medicamente gratuite şi chiar şi interoenţii chimt;gicale în două caZfln· (asistent socia/2 mai, 2009).

123

Ana CARAS

şi în dezvoltare economică: ... donaţii de furqje şi hrană pentru animale) celor care se ocupau cu agncultura li s-au dat seminţe, animale pentru ft-rme) îngrăşăminte.. . au investit foarte mult în produse de calitate pentru culturile din sat. Agricultorilor din sat li s-au oferit cursuri de fo-rmare profesională şi agricolă. Au participat la traininguri de fo-rmare pentru a şti să ac,tioneze pe viitor în modprofitabil (asistent socia� mai, 2009).

În ceea ce priveşte realizarea acestor intervenţii, lucrătorul aminteşte şi de implicarea membrilor comunităţii, în special în activităţi derulate pentru educaţie şi dezvoltare economică. În realizarea acestor lucruri s-au implicat învăţători, profesori, preotul satului, implicare care potrivit intervievatului a scăzut simtitor odată cu limitarea fondurilor alocate comunei. O altă intervenţie amintită a fost alimentarea cu apă a comunei, pe perioada secetei: comuna a stiferit foarte mulţ mqjoritatea fântânilor fiind secate sau pline de mâL Atunci 01:g,anizaţia a aprovizionat familiile cu copii cu apă 124

Etică şi dezvoltare comunitară îmbuteliată, pentru a stopa intoxicaţiile cu nitraţi în rândui copzilo1j care erau cei mai sensibili (asistent socia/4 mai, 2009). Investiţiile în oameni au urmat celor materiale, şi au sprijinit formarea, ca şi în cazul Comunei A, a unui grup de acţiune comunitară: ,,După ce au făcut foarte multe investiţii materiale, o,;ganizaţia a început să investească în oameni, lucru pe care i-a început de fapt de ia început, prin stabilirea unui grup de ac,tiune comunitară (asistent socia/4 mai, 2009).

Ca puncte tari ale proiectului desfăşurat în comuna B, asistentul social a identificat faptul că în faza iniţială a proiectului a existat un grad de implicare şz disponibilitate mărit din partea comunită,tiz�... dorinţa oamenilor de participa la activităţi.... Au dispus de suportulpartenerilor lorpentru o perioadă, şi au reuşit să schimbe situaţia multor familii din comună (asistent socia/4 mai, 2009).

125

Ana CARAS

Un alt punct tare lucrătorului social este faptul că

în

opm1a

proiecul a reuşit să sensibilizeze comunitatea şi a făcut-o să devină responsabilă de condtfiile în care trăieşte, i­ au impulsionat constructiv (asistent social, mai, 2009).

Ca puncte slabe intervievatul a menţionat nereuşita echipei implementatoare de a-i ţine uniţi pe reprezentanţii locali, dar şi dizolvarea gropului iniţial,· membrii gropului de de acţiune comunitară s-au implicat doar cu numele pe hârtie şi nu au mai respectat angqjamentele pe care şi leau asumat (asistent social, ma� 200 9).

este o altă afirmatie a lucrătorului social din care reiese un punct slab al implementării proiectului. Imposibilitatea de a stabili legătura cu toţi membrii acestui grup şi lipsa procesului de decizie în cadrul acestui grup (asistent social, mai, 2009), au reprezentat alte puncte slabe în implementarea proiectului, menţionate în cadrul interviului. Pe lângă acestea, respondentul mai adaugă şi modificările survenite în structura 126

E tică şi dezvoltare comunitară

iniţială a grupului de acţiune comunitară, lipsa interesului membrilor grupului ş1 ulterior al comunităţii au favorizat, susţine intervievatul, stagnarea comunităţii şi ineficienţa proiectului în unele domenii. Afirmatiile lucrătorului social duc la , concluzia că implementarea activităţilor specifice dezvoltării comunei B a întâmpinat dificultăţi grave, generate în special de lipsa de implicare şi colaborare a comunităţii în activităţile iniţiate de către organizaţie. Faptul că investitiile de ordin material a favorizat , implicarea activă a comunităţii a fost un factor pozitiv care, pe parcurs a căpătat un aspect negativ, reieşit din scăderea implicării şi creşterea dezinteresului în rândul comunităţii, ca beneficiari direcţi şi indirecţi. Proiectul a avut la bază colaborarea cu oamenii şi punerea lor în prim plan pentru realizarea activităţilor, deci rezultatele organizaţiei erau într-o oarecare măsură direct proporţionale cu nivelul implicării beneficiarilor. Asistentul social nu este membru al grupului de acţiune comunitară dar prin funcţia sa era de aşteptat ca implicarea să fie mai mare ca a comunităţii, având un rol de impulsionare a oamenilor. Acest fapt nu a fost realizabil în totalitate, 127

Ana CARAS

deoarece intervievatul afirmă că în cazul său, solicitarea din partea a două instituţii simultan a implicat timp li energie, şi a generat indisponibilitate pentru activităţile grupului. În ceea ce priveşte implicarea membrilor comunitătii, că ' intervievatul mentionează ' implicarea lor a atins un punct maxim în momentul în care se derulau activităţi care îi qjutau /i le creeau condiţii mai bune de viaţă; părinţii ai căror copii au fost sponsorizaţi în proiect aufost dornici să se implice li au contribuit cu forţa fizică la lucrările de consolidare a Folilor (asistent social, mai, 2009).

Afirmaţia asistentului însă continuă şi cu faptul că implicarea a scăzut simţitor şi atribuie această situaţie grupului de acţiune comunitară, care nu mai sunt disponibili pentru activtăţile proiectului, nici măcar preledintele acestei structuri (asistent social, mai, 2009).

Intervievatul consideră că grupului de acţiune comunitară este

rolul

facilitarea accesului organizaţiei în casele oamenilor, liantul dintre comunitate li

128

Etică şi dezvoltare comunitară ot;ganizaţie, un intermediar care să informeze în legătură cu problemele comunită,tii şi să se implice în rezolvarea lor (asistent social, ma� 2009).

Menţionată este şi prezenţa unor modificări în structura grupului de acţiune comunitară. Primul grup de acţiune comunitară a fost înfiinţat cu persoane ce s­ au oferit voluntar din cadrul comunei, pentru ca, după o perioadă de 4 ani, în care era în implementarea activităţilor desfăşurare, aceste persoane au renunţat la îndatoririle faţă de comunitate şi de organizaţie. Respondentul interviului afirmă că destrămarea grupului iniţial este datorată neînţelegerilor şi a problemelor personale ale membrilor" (asistent social, ma� 2009).

Componenţa ulterioară care a generat o serie de conflicte este un nou indicator al lipsei de organizare, maturitate şi asumarea unor responsabilităţi. Membrii prezentei structuri nu au reuşit niciodată să se ridice la poziţia unui grup care să sprijine şi să 129

Ana CARAS preia iniţiative înfolosul comunităţii (asistent social mai, 2009). Conform informaţiilor din interviu, necesitatea unui astfel de grup în comunitate era evidentă, iar intervievatul face referire la alte comune în care persoanele implicate au realizat schimbări considerabile lucrând în echipă. Un factor care a dus la ineficienţa grupului este prezenţa conflictelor politice şi faptul că partenerii iniţiali ai proiectului erau schimbati' din functie ' frecvent. Un subiect de interes, luat în discuţie în evaluarea eficienţei proiectului, a fost înfiinţarea asociaţiei locale. Asistentul social este conştient de avantajele transformării grupului de acţiune comunitară în asociaţie locală şi că ar fi adus avantaje în multe situaţii. Cei şase membri fondatori, foşti membri ai grupului de acţiune comunitară aveau ca rol dezvoltarea acestei asociatii ' pentru a deveni sprijinul comunităţii. Prin constituirea legală asociaţia avea posibilitatea de a accesa fonduri europene şi nu numai, pentru a contribui la dezvoltarea comunitară. Conform asistentului social, s-a mers pe ideea că odată constituită legal această asociaţie va avea activitatea de 1 30

Etică şi dezvoltare comunitară drept a unei asociaţii şi se va concentra pe rolul ei în comunitate, va putea accesa fonduri pentru realizarea de proiecte şi se vor responsabiliza din nou (asistent social mai, 2009).

Capacitarea membrilor Asociaţiei nu a avut efecte vizibile, asociatia nefiind viabilă, iar investiţiile în aceşti oameni nu au adus beneficii oamenilor şi nu au avut impactul dorit. Cu toate că organizaţia s-a implicat în pregătirea şi instruirea acestor oameni tocmai pentru a fi reprezentanţii comunităţii şi pentru a lua decizii corecte în situaţii de cnza, nu au avut rezultate favorabile. Contribuţia proiectului este recunoscută de către asistentul social: Proiectul a contribuit prin pregătirea acestui grup, prin training-uri de formare în managementul proiectelor, în planificarea strategică, în noţiuni elementare prezente într-o asociaţie, viziune, rol misiune, planuri de viitor (asistent social mai, 2009).

O concluzie a interviului realizat cu asistentul social din comuna B este aceea că motivul principal al nereuşitei proiectului în această comunitate este lipsa implicării şi a 131

Ana CARAS responsabilităţii membrilor asociaţiei înfiinţate, dezinteresul manifestat de membrii fondatori privind obligaţiile faţă de structura înfiinţată şi comunitate, dar şi lipsa unui proces decizional. Imposibilitatea şi incapacitatea asociaţiei inactive de a lua decizii şi a conlucra ca o echipă a periclitat implementarea aferente activităţile proiectului. Totodată aceste comportamente indezirabile sunt exemple negative pentru restul comunităţii. Pe de altă parte ar putea fi echipa implementatoare cea care a dat start acestui insucces. Deschiderea proiectului cu doi ani mai târziu decât în restul comunităţilor a bruscat efectiv procesul de învătare a oamenilor. Din intervievarea lucrătorului social comunitar din comuna Comuna B, am identificat următoarele aspecte: • asistentul social nu vorbeşte detaliat de activităţile desfăşurate pe durat implementării proiectului; • nu este membru al grupului de acţiune comunitară; • nu este membru la comunităţii în cadrul căruia lucrează; • este angajat cu jumătate de normă în cadrul proiectului; 132

Etică şi dezvoltare comunitară •

are o perspectivă negativă cu privire la viitorul asociaţiei locale; Un al treilea interviu s-a desfăşurat cu un alt stakeholder din proiect, implicat în proiect de la deschiderea acestuia, coordonând activităţile des făşurate în comunităţile partenere proiectului. Un criteriu important, afirmă intervievatul, în selecţia comunelor ca partenere proiectului, a fost deschiderea reprezentanţilor locali de a fi parteneri în proiect, dorinţa de colaborare fiind un aspect prioritar. În ceea ce priveşte scopul proiectului, intervievatul îl enunţă ca fiind creşterea nivelului de trai prin diverse abordări pe sectorul educaţie, sănătate, educaţie religioasă şi dezvoltare economică, creşterea capacităţii comunităţilor rnrale de a face faţă nevoile educaţionale, pe sănătate, pe educaţie religioasă şi dezvoltare economică a membrilor comunităţi� în special ale copiilor. (stakeho!derprogram, ma� 2009). Un aspect luat în discuţie în intervievare, a fost nivelul îndeplinirii obiectivelor propuse de la deschiderea proiectului. Coordonatorul afirmă că 133

Ana CARAS pentru a vedea în ce măsură au fost îndeplinite aceste obiective, se realizau evaluări la un anumit interval de timp, o dată la 2 ani (stakeho!der program, maz; 2009).

proiectul neavând indicatori exacţi de măsurare a nivelului de îndeplinire a obiectivelor. Un mod de a evalua realizarea obiectivelor era deplasarea în comunitate: mergeam în fiecare comună în parte şi observam schimbările realizate.Privind obiectivu! educaţie toate şcolile au fost dotate cu material educaţional şi trebuie să ţinem cont defaptul că sunt minim 4 şcoli într-o comună, am făcut reparaţii în infrastructură (stakeholderprogram, mai, 2009),

menţionează intervievatul, care face trimitere şi la răspunsul şi reacţia membrilor comunităţii cu privire la schimbările realizate şi îndeplinirea obiectivelor: membrii comunităţii remarcă intervenţiile organizaţiei; sunt mulţumiţi de progresele copiilor şi facilită,tile aduse lor prin îmbunătăţirea condiţiilor de studiu în şcoli. Pe obiectivu! sănătate am acţionat

134

Etică şi dezvoltare comunitară pentru acoperirea seroiciilor medicale pentru familiile care nu reuşeau să-şi interneze copii în spita4 nu reuşeau să le facă un consult oftalmologic, să le cumpere medicamente (persoana cheie program, mai, 2009). În ceea ce priveşte componenta de sănătate persoana cheie ul aduce în discuţie şi intervenţiile materiale care au contribuit la îndeplinirea obiectivelor, cum ar fi contribuţia la înfiinţarea de dispensare în zonele care nu beneficiau de serv1c11 medicale. O altă intervenţie în domeniul sănătăţii este alimentarea cu apă potabilă a satelor în timpul secetei:

au fast zone în care nu exista alimentarea cu apă potabilă şi am investit în aceea reţea, care avea efect asupra stării de sănătate. (stakeholderprogram, mai, 2009). Intervievatul face trimitere ş1 la investiţiile în oamenzt implicaţi activ în des făşurarea activităţilor, mai precis, la grupul de acţiune comunitară şi vede în existenţa acestuia un mod de îndeplinire a obiectivelor proiectului:

135

Ana CARAS putem lua în calcul şi modul în care au evoluat oamenii cu care am lucrat, membni" grnpunlor de acţiune, actuali membri ai unor asociaţii rnrale. Dacă la început aceşti oameni nu erau interesaţi decât de propna bunăstare sau a instituţiilor pe care le reprezentau, în prezent stau la aceeaşi masă şi discută problemele comunităţii" (stakeholder program, ma� 2009). Faptul că proiectul prin obiectivele sale a vizat implicarea membrilor comunităţii, a condus la obţinerea unor colaborări de efect în cazul unor comunităti. Persoana cheie ul este în cunoştinţă de cauză privind contribuţia fiecărei părţi implicate, precizările referitoare la îndeplinirea obiectivelor aratând implicarea în sine a persoana cheie ului. Jmtilicarea comunitătii în activitătile ' 'r' ' stabilite de proiect este apreciată de persoana cheie ca fiind destul de activă a membrilor comunităţii în activităţile desfăşurate iar în cazul în care nu ar fi existat un minim de implicare, proiectul nu arfi qjuns în acest stadiu, nu am mai fi continuat pe o 136

Etică şi dezvoltare com1mitară perioadă de 1 O ani un proiect de dezvoltare comunitară (stakeholderprogram, mai, 2009). Un factor decisiv în continuarea proiectului, afirmă intervievatul a fost existenţa comunicării echilibrate între echipa proiectului şi comunităţi: comunicarea a fast de bază şi foarte echilibrată şi este o dovadă că aceste comunită,ti au fast implicate şi deschise la schimbare. (stakeholderprogram, mai, 2009). Interviul a accentuat modul de organizare al grupului de acţiune comunitară şi a faptului că au conjugat eforturile pentru a realiza structuri cu caracter auxiliar în comunitate. Faptul că şi în prezent ei continuă să fie parteneri activi este o altă dovadă a dorinţei implicării lor, iar solicitarea pentu participare la activită,ti, nu i-a speriat, şi-au asumat responsabilită,ti tocmai pentru că s­ au implicat cu adevărat. Implicarea lor poate primi un calificativ de la bine spre foarte bine în cazul anumitor comunităţi (stakeholderprogram, mai, 2009). 137

Ana CARAS Însă există şi un exemplu care se abate de la cele afirmate privind gradul ridicat de implicare, şi anume exemplul comunei B. Comuna B este mentionată ca ' fiind comunitatea în care proiectul a mtampinat dificultăţi de implementare, dificultăţi care în marea lor majoritate au fost datorate lipsei de implicare atât a reprezentanţilor locali cât şi a oamenilor satelor componente. Astfel intervievatul subliniază ideea că lipsa comunicării la nivel local a condus în mare parte la lipsa implicării comunită,tii la activităţile proiectului şi procesul decizjonal a suferit modificări ulterioare: în comunitatea B, încercarea luării unor decizii era amânată din cauza neînţelegerii membrilor grupului de acţiune comunitară (stakeholder program, maz: 2009).

Mai este un factor care a influentat ' implicarea comunităţii în comuna B, şi anume schimbarea membrilor grupului de actiune. Forma initială a acestei structuri a ' ' contribuit la realizarea unor progrese, membrii grupului de acşiune comunitară mergeau în casele familiilor nevoiaşe împreună cu echipa proiectului, se adunau 138

Etică şi dezvoltare comunitară

pentru discuţii de ordin administrativ, participau la cursurile de formare iniţiate de Schimbarea echipa implementatoare. oamenilor din acest grup a adus noi membri, noi aşteptări şi lipsa experienţei pe care grupul anterior dobîndit-o pe parcurs. În implementarea activităţilor aferente proiectului au fost întâlnite şi dificultăţi, afirmă respondentul: Una dintre dificu!tă,tile întâlnite este aceea că oamenii înţeleg foarte greu că schimbarea vine de la ei, prin implicarea lor activă (stakeholder program, mai, 2009).

O dificultate pertinentă a fost şi: lipsa cooperării reprezentanţilor locali... au fost cazuri în care primarii unor comune să nu fie dispuşi să accepte partenenate ce aduceau beneficii comunităţii,· sau directori de şcoală care să nu ne acorde nici măcar câteva minute penttru a ne prezenta obiectivele ce vroiam a le îndeplini în şcolile respective. (stakeholderprogram, mai, 2009).

Participarea scăzută a oamenilor a reprezentat o barieră în lucrul în comunităţi. 139

Ana CARAS Schimbările de la conducere, a primarilor din comune au îngreunat evoluţia proiectului, apreciază intervievatul. În fiecare comunitate s-a schimbat de cel puţin două ori primarul, fapt care a condus la îngreunarea implementării celor propuse. Stabileam anumite legături şi parteneriate cu tm primar care după un mandatpleca, distrugând şi anumite etape ale proiectului. În ceea ce priveşte schimbările, şi reprezentanţi ai Biserici; care au un rol foarte important în comunitate, au plecat, lăsând un alt preot cu care era necesară dezvoltarea de noi parteneriate (stakeholderprogram, ma; 2009).

Aceşti factori perturbatori au contribuit la încetinirea dezvoltării anumitor etape din intervenţie. Un factor perturbator mai puţin întâlnit până acum în relatările intervievaţilor a fost culoarea politică a reprezentanţilor locali. Conflictele de interese în rândul persoanelor voluntare în proiect a avut efecte negative asupra celor realizate de oamenu din echipa implementatoare:

140

Etică şi dezvoltare comunitară În momentul în care intervenim cu investiţii suntem susţinuţi dar la plecarea noastră din comunităţi lucrurile iau o altă întorsătură, totul depinzând de puterea politică a reprezentanilor locali. Colegii noştri lucrători comunitari, ne informează cu privire la modificările survenite în urma plecării echipei din comunitate, cu privire la conflictele dintre instituţii şi modul în care aceste divet;genţe de natură politică efecteazăpunerea în aplicare a proiectului (stakeholderprogram, ma� 2009).

Luând în considerare cele menţionate până în prezent putem observa o serie de factori multipli care au pus bariere greu de îndepărtat între scopul proiectului şi îndeplinirea acestuia. La aceşti factori se mai adaugă, conform celor relatate în interviu, şi concepţiile greşite ale oamenilor cu privire la organizaţia implementatoare şi tipul de ajutor oferit de această organizaţie umanitară: Oamenii ne asociază cu donaţiile, cu cadourile, suntem văzuţi ca un nucleu de resurse pentru mediul rural iar în momentul în care ne-am axat pe repsonsabilizarea oamenilor şi capacitarea lor am spulberat nişte aşteptări: Oamenii 141

Ana CARAS încă mai aşteaptă qjutor material. (stakeholderprogram, mai, 2009).

Potrivit intervievatului, rolul grupurilor de actiune comunitară înfiintate de la intrarea , ' organizaţiei în aceste zone rurale, a fost acela de a reprezenta comunitatea în cadrul proiectului. Un alt rol a fost acela de a pregăti liderii comunităţii în a face faţă provocărilor viitoare (stakeholderprogram, mai, 2009).

Grupul în sine, a fost acea structură la care comunitatea se putea adresa în găsirea unor soluţii la problemele cu care se confruntau. Acesta trebuia să funcţioneze ca şz o structură care să răspundă unor nevoi ale comunităţii pentru că o problemă poate fi mult mai uşor tratată de către un grup decît să fie abordată doar de către o persoană sau de către o instituţie (stakeholderprogram, mai, 2009).

Prin urmare, grupul de acţiune comunitară a fost înfiinţat pentru facilitarea accesului organizaţiei în comunitate şi pentru stimularea oamenilor de a rămâne uniti în luarea unor decizii corecte. Totodată, acest 1 42

Etică şi dezvoltare comunitară

grup oferă transparenţă activităţilor şi bugetului alocat fiecărei comune: grupul de acţiune comunitară reprezinta comunitatea şi oferea transparenţă în utilizarea resurselor pe care organizaţia le aducea. Pentru fiecare comună exista un buget alocat şi practic se organizau întâlniri în care se hotărau cum se aloca acel buget cine era responsabil, timpul alocat rezolvării problemei, erau nişte grupuri de decizie (stakeholderprogram, mai, 2009).

Privind măsura în care aceste structuri de initiativă au fost benefice în sânul comunităţilor rurale, respondentul susţine următoarele: dacă nu ar fi existat (grupuri· de acţiune comunitară), intervenţia noastră ca organizaţie ar fi fost haotică; ar fi fost foarte greu să avem un impact dorit dacă nu am fi lucrat cu aceşti oameni... oameni care cunosc problemele comunităţilor, sunt oameni care intră în contact cu comunitatea. Sunt fie parte din structura administrativă, fie sunt care lucrează zn şcoli, asistenţi sociali, sunt acei oameni care au potenţial de a lua anumite decizii 143

Ana CARAS

bune cu privire la ce se întâmplă în cadrul acestor comune (stakeholderprogram, mai, 2009). Intervievatul concretizează beneficiile aduse de aceste structuri exemplificând comunitatea A, unde grupul de acţiune comunitară este activ şi devenind asociaţie locală a demarat deja un proiect finantat cu fonduri externe.

Aceste grupuri de acţiune comunitară au fast într-adevăr beneficepentru că au adus toată experienţa pe care au avut-o ei ca profesionzjti în diverse domenzi� am venit şi noi cu diverse programe prin care i-am capacitat şi asifel au început să ruleze activită,ti care în trecu t nu existau (stakeholderprogram, mai, 2009). Un alt aspect menţionat în susţinerea necesităţii unor astfel de structuri este şi faptul că

lucrează ca o echipă şi este un lucru important, au aceleaşi scopuri, ştiu să-şi prioritizeze anumite lucruri, să negocieze anumite lucruri şi fac ac,tiuni de impact. Şi-au demonstrat eficienţa (stakeholderprogram, mai, 2009). 1 44

Etică şi dezvoltare comunitară

Necesitatea structurilor mai este apreciată şi din perspectiva seriozităţii şi responsabilităţii cu care unii membrii lucrează, încrederea pe care oamenii au investit-o în ele şi nevoia de consiliere a oamenilor cu privire la problemele cu care se confruntă. Tocmai pentru că ştiu să se orienteze spre anumite probleme, oamenii îi solicită şi îi consideră de bază. Un punct tare menţionat este transformarea grupurilor în ceea ce se numesc ONG-uri locale, ş1 cum însuşi persoana cheie ul afirmă, foarte puţine comunităţi au la momentul acesta un ONG local pregătit pe problematica comunei respective. Aceste grupuri vor putea acţiona oricând în partenenat cu primăria, vor şti să preia din nevoile comunităţii, pentru că au învăţat din experienţa noastră (stakeholderprogram, mai, 2009). Am considerat necesară identificarea unor idei obiective referitor la transformarea acestor grupuri în asociaţii locale, dar şi contribuţia efectivă a proiectului la acest proces. Din perspectiva intervievatului, tran.iformarea în asociaţii locale era un pas necesar în contextul românesc 1 45

Ana CARAS

actual, cu existenţa fondurilor structurale, în care este important să te asociez! ca structură legală şi nu e steficient să rămâi un simplu grup de acţiune comunitară... această abordare a crescut şansa de a accesafonduri. (stakeholderprogram, maz: 2009). În ceea ce priveşte contribuţia directă a proiectului şi a echipei implementatoare, intervievatul aminteşte de training-urile de formare realizate cu membrii grupurilor de acţiune comunitară: Au învăţat că este important să aibă o viziune înainte de a se asocia, pentru ce se asociază, care sunt obiectivele, care sunt punctele tari, punctele slabe ale unei astfel de Asociaţii. (stakeholderprogram, ma� 2009). Cu toate că proiectul a iniţiat membrii grupurilor în sfera organizaţională a unor asociaţii, au realizat cursuri specifice acestui domeniu, intervievatul menţine validă ideea că cel mai mare aport în înfiinţarea asociaţiilor l-au avut membrii actuali: Ei au avut un rol esenţial în realizarea acestei asociaţii şi au tratat-o cu foarte 146

Etică şi dezvoltare comunitară multă responsabilitate, au făcut-o cu simţ de răspundere, mai ales că aceşti oameni au lucrat voluntar, fără a primi bani pentru aceste activităţi. Mulţi dintre ei încă mai sunt membri şi se implică în continuare (stakeholderprogram, mai, 2009). Fiind întrebat care este comunitatea care a răspuns cel mai bine activităţilor implementate până în prezent, respondentul a menţionat comuna A. Acest răspuns s-a datorat faptului că asoczaţza a obţinut finanţare de la o fundaţie din străinătate, pentru un proiect pe bătrâni (stakeholderprogram, mai, 2009). Contrar comurutaţu A, în comunitatea B, proiectul nu a fost primit cu aceeaşi deschidere pe parcursul desfăşurării lui. O remarcă a respondentului privind absenţa unor efecte vizibile în această comună este aceea că în comuna B proiectul a început mai târziu, comparativ cu celelalte comune. Acest fapt ar putea fi un indicator al nereuş1te1 proiectului în zonă. Ca argumentare a acestei situaţii, intervievatul 147

Ana CARAS prezintă factorii negativi care au condus la nefunctionarea asociatiei ' ' din comuna B: luarea unor decizii era amânată din cauza neînţelegerii membrilor grupului de acţiune comunitară; lipsa comunicănt la nivel local care a condus în mare parte la lipsa implicării comunităţii la activităţile proiectului; nivelul implicănz actorilor comunitari a scăzut odată cu schimbarea membrilor grupului de acţiune comunitară; destrămarea grupului de acţiune comunitară iniţial (stakeholderprogram, mai, 2009).

Pe lângă aceşti factori, respondentul a mai adăugat şi faptul că comuna B nu a răspuns cu aceeaşi dorinţă de schimbare. . . cînd s-au tran.iformat în asociaţie s-au creat coeflicte referitor la funcţia de preşedinte, această funcţie a fost ocupată iniţial de o persoană care a creat anumite aşteptări, nerealizabile de alifeL (stakeholderprogram, maz� 2009).

Un alt motiv al nereuşitei este neimplicarea în rândul lucrătorilor comunitari. În 2004, primul lucrător

148

Etică şi dezvoltare comunitară social cooptat în proiect a plecat şi neavând alt lucrător social disponibil am ales ca asistent social asistentul social din comunitate, şi asifel l-am angqjat cu jumătate de normă. Probabil nu a fost destul de implicat în menţinerea relaţiilor dintre comunitate şi organizaţie sau alţi factori au interoenitpe parcurs (stakeholderprogram, mai, 2009). Modul de alocare a seroiciilor a reprezentat un alt punct de interes, un subiect a cărui abordare a evidentiat că nu se poate vorbi de o alocare egală a seroiczilor, pentru că e un proiect complex care s-a bazat pe specificul local (stakeholderprogram, mai, 2009).

În urma interviurilor cu cele trei persoane cheie am identificat următoarele aspecte ale programului de dezvoltare comunitară: • persoanele intervievate cunosc situaţia fiecărei comune luate în discuţie; • relaţionează direct pentru a oferi transparenţă activităţilor desfăşurate în comunitate;

149

Ana CARAS • asistentul social din comuna A este direct implicat în munca cu comunitatea şi cu asociatia ' locală din comună; • comunitătile luate în discutie ' ' au abordat diferit activităţile proiectului, ca atare au fost rezultate diferite, funcţie de implicarea membrilor comunităţii.

V.2. Analiza ş i interpretarea datelor ob ţinute prin focus grup În culegerea datelor pentru realizarea studiului de caz s-a utilizat şi tehnica focus­ grup-ului pentru a stabili interacţiunea dintre participanţi şi a obţine opinii diverse cu privirea la eficienţa proiectului din perspectiva persoanelor participante la focus-grup dar şi cunoaşterea statusului proiectului în comunităţile respective, la momentul cercetării. Prima comunitate în care am mers pentru realizarea focus-grupurilor a fost comuna A. În prealabil au fost stabilite telefonic două întâlniri, o întâlnire cu părinţii ai căror copii au fost sponsorizaţi în cadrul proiectului, şi o a doua cu foştii membri ai grupului de acţiune comunitară, actuali membri ai unei asociaţii rurale. 1 50

Etică şi dezvoltare comunitară Primul focus- grup a fost desfăşurat cu un număr de 10 părinţi. Focus-grup-ul a durat 60 minute. Potrivit cunoştinţelor părinţilor despre organizaţia irnplementatoare, se poate afirma că aceştia sunt informaţi despre acţiunile organizaţiei, asociază sprijinul oferit cu organizaţia în sine dar şi anumite proiecte desfăşurate de aceasta. În ceea ce priveşte proiectul propriu zis, părinţii au enumerat diverse intervenţii desfăşurate în cadrul proiectului, din enunţarea acestora reieşind atât mulţumirea oamenilor faţă de sprijinul acordat cât şi puncte tari ale proiectului: Proiectul a ajutat oamenii de la sate care au vrut să se dezvolte în agricultură; În educaţie s-au implicat faarte mult, majoritatea copiilor din comună au primit ajutor materialpentru a continua studiile, au colaborat cu şcoala mult şi cu biserica de asemenea (părinte, aprilie, 2009) Participanţii la interviul de tip focus grup au considerat că scopul deschiderii proiectului în comunitatea lor a fost satidfacerea nevoii de sprijin material a 151

Ana CARAS familiilor sărace din comună, iar privind obiectivele proiectului, un părinte a afirmat: au vrut să qjute comuna noastră să se dezvolte economic, educaţiona� administrativ. Ei au lucrat şi pentru educaţie, şi pentru sănătate, şi pentru dezvoltarea economică (pătinte, aptilie, 2009) Răspunsurile părinţilor sunt un argument al faptului că aceştia cunosc împrejurările desfăşurării proiectului şi au fost informaţi dar şi interesaţi de aceste intervenţii, dar totodată pot reprezenta şi puncte tari ale proiectului, în ceea ce priveşte transparenţa şi transmiterea informaţiilor în comunitate. Contribuţia proiectului la dezvoltarea economică este evidenţiată de intervievaţi în primul rând la nivel material, investiţiile organizaţiei fiind vizibile afirmă aceştia. Intervenţiile în educaţie şi în agricultură au fost cel mai des amintite, iar modul direct al implicării echipei este dat de prezenţa lor în comunitate. Părintii ' au enumerat interventii ' în componenta privind educaţia, sănătatea ş1 agricultura:

152

Etică şi dezvoltare comunitară Ne-au qjutat material, cu materiale pentru acoperişuI la case) la grădiniţa din sat... un alt sprijin a fost înfiinţarea dispensarului) în agriculură s-au implicat, prin donaţii de seminţe) de Jurqje pentru animale în perioada secetei (părinte) aprilie, 2009) Fiecare dintre cei 10 părinţi au menţionat modul în care au fost sprijiniţi de echipa implementatoare, evidenţiindu-se astfel tipurile de activităţi specifice pentru fiecare familie în parte. Privind modul în care ceilalţi membri ai comunităţii au răspuns au enuntat intervievaţii proiectului, răspunsuri precum: Oamenii din sate au fostfoarte dornici să particip e în acest proiect. În primul rând pentru că am fost direct avantqjaţi am primit qjutoare materiale pentru a ne dezyolta (părinte, aprilie, 2009). Informaţi corespunzător de către asistentul social, respondenţii interviului au menţionat că şcoala, biserica, oameni din primărie au fost interesaţi de aceste activită,ti din 1 53

Ana CARAS proiect

(părinte, aprilie, 2009)

dar au amintit şi anumite oportunităţi de care au profitat din plin: Noi am fost un pic mai norocoşi că am prins repede informaţia, asistentul social de la organizaţie ne ţinea la curent cu tot ce trebuia să ştim. (părinte, aprilie, 200 9) Legătura cu organizaţia, prin intermediul asistentului social a fost un punct tare în receptarea informaţiilor şi implicării ulterioare în activităţi. Utilitatea implementării proiectului a fost menţionată prin trimiterea la modul de des făşurare a proiectului: a fost utilpentm că s-a desfăşurat pe mai multe planuri. Copii din satele noastre au avut multe beneficii, au învăţat multe cu qjutoml acestui program, chiar şi adulţii care au beneficiat de seminariile de agricultură pun în practică în curţile şi terenurile lor, cunoştinţele acumulate acolo (părinte, aprilie, 2009)

154

Etică şi dezyoltare comunitară

Un punct tare al proiectului reiese din faptul că a reuşit să cultive încrederea în forţele proprii în rândul oamenilor: ne-au dat multă încredere în noi. (părinte, aprilie, 2009)

Un aspect bine cunoscut în rândul intervievaţilor a fost existenţa grupului de din comunitară actiune comunitate. Componenţa acestui grup a fost uşor de prezentat, pentru că oamenii au relaţionat atât cu echipa proiectului cât şi cu grupul de acţiune: preotu� învăţători din şcoală, directorul şcoli� oameni din pnmărie au format un grup care s-a interesat de problemele comunei. Se numea grup de acţiune comunitară şi făceau anumite activităţi în colaborare cu organizaţia pentru a sprijini oamenii cu situaţie precară din satul A şi din alte sate " (părinte, apnlie, 2009)

Intervievaţi sunt în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte înfiinţarea asociaţiei locale, unii dintre părinţi cunoscând şi trecerea de la grupul de acţiune la asociaţie:

155

Ana CARAS Membrii vechiului grup s-au unit într-o asociaţie care să preia responsabilităţile o,ganizaţiei. (părinte, aprilie, 2009) Implicarea membrilor comunităţii, a beneficiarilor indirecţi ai proiectului în şedinţele stabilite de către organizaţie a avut un efect pozitiv, fiind create legături între reprezentanţii locali, preot, directorul şcolii, educatori, asistentul social, şi favorizează creşterea implicării în activităţile ulterioare. Participanţii la focus grup precizează că există o relatie de colaborare între aceste două structuri: Asociaţia colaborează cu o,ganizaţia şi a îndatorinlor mq;ontatea preluat o,ganizaţiei. Asociaţia va fi de acum în continuare ca un sponsor al comunei " " (părinte, aprilie, 2009) Această replică are dublă valenţă: pe de o parte poate fi considerat un punct tare, organizaţia reuşind să capaciteze membrii asociaţiei şi să îi ancoreze în statutul de ONG local; pe de altă parte este un punct slab, deoarece prin termenul de sponsor, oamenii văd primirea de sprijin material 156

Etică şi dezvoltare comunitară continuu, existând o oarecare dependenţă faţă de serviciile primite. Membrii comunităţii intervievaţi consideră că sprijinirea înfiinţării acestei asociaţii de către organizaţie a ridicat .foarte mult nivelul de gândire. Împreună reuşim ne înălţăm şi când o să fim destul de puternici ne vom descurca singuri (părinte, apnlie, 2009) Din discursul intervievaţilor reiese viziunea apreciativă a oamenilor faţă de viitorul asociaţiei. Conştientizarea necesităţii unei astfel de structuri este dată de răspunsul unui părinte care apreciază că această asociaţie va continua să facă proiecte cum a făcut organizaţia.... va strânge .fonduri pentru comuna noastră, pentru face proiecte ca acela pe care îlfac acum, pentru bătrâni, pentru că copii vor fi mereu de qjutat, bătrânii satului oricum vor avea nevoie de sprijin mereu, pentru că aşa este cursul vieţi� deci asociaţia va avea un rol.foarte important în comuna noastră. " (părinte, aprilie, 2009)

157

Ana CARAS Cel de-al doilea focus grup stabilit în comuna A a fost realizat cu membrii asociaţiei de dezvoltare rurală, un număr de 8 membri, care iniţial au fost membri ai grupului de acţiune comunitară. Persoanele antrenate în discuţie au oferit răspunsuri cu privire la scopul, obiectivele, contribuţia, intervenţiile şi utilitatea programului de dezvoltare comunitară, dar şi date privind rolul grupului de acţiune comunitară şi procesul de transformare acestuia în asociaţie. Cunoştinţele acestor membri privind proiectul sunt vaste, răspunsurile având exactitate şi coerenţă. Proiectul este descris de către preotul satului, subiect intervievat in focus grup, ca fiind baza dezvoltării grupului de initiativă: Sub ideea acestui proiect ne-am dezvoltat noi atât grupul de acţiune comunitară, cât şi comunitatea, am fost sprijiniţi şi educaţi " am putea spune de către echipa " proiectului (membru asociaţie, aprilie, 2009)

Scopul desfăşurării proiectului din perspectiva grupului de acţiune comunitară a fost dezvoltarea comunitară, preotul 158

Etică şi dezvoltare comunitară descriind acţiunile obiectivelor:

în

implementatrea

... s-au identificat câteva domenii la care să se poată interoeni la nivel de comunitate; era un proiect linie, căutau să aibă coresponden t o instituţie pentru fiecare domeniu aparte: pe linia de educaţie s-a colaborat cu şcoala, pentru sănătate, cu cabinetele individuale din comună, s-a colaborat cu dispensarul care a fost înfiinţat, pentru educaţie religioasă sau hrană spirituală cum se spune bisericesc, au relaţionat cu Biserica, iar pentru dezvoltarea economică s-a axat pe liberii practicanţi de agricultură, întrucât nu a existat o asociaţie agricolă în trecut " (membru asociaţie, aprilie, 2009) Intervenţia programului în domeniul dezvoltării economice a fost percepută ca înregistrând cele mai puţine schimbări favorabile. În contradictie cu această ' componentă, în domeniul educaţiei ş1 sănătăţii, intervievaţii au semnalat o implicare ridicată a comunitătii ' dar