Eseuri filosofice, vol. 1 [PDF]

Zitiervorschau

('opcrta colectiei: Vasile SOCOLI UC Rcdm:lor: Corina TIRON

Volum apărut cu sprijinul Ministerului Culturii

RICHARD RORTY

Objectvity, Relativism and Trwh. Philosophical Papers I Copyright © Cambridge University P ress 1991 Toate drepturile asupra acestei yersiuni apartin Editurii UNIVERS

79349 Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. l.

Richard Rorty

Obiectivitate, relativism şi adevăr Eseuri filosofice 1 Traducere de

MIHAELA CĂBULEA

editura.

1.

w;dvers

Bucureşti, 2.000

ISBN ISBN

973-34-0782-8 973-34-0748-8

o filosofie Inajoră a titnpului nostnl: relativismul pragmatic al lui Richard Rorty

Richard Rorty este una din personalitătile filosofice cele mai creative din ultimele decenii, iar lucrările sale sunt provocatoare. EI a

debutat în 1 96 1 , cu eseul "Pragmatism, Categories, and Language", Într un context filosofic îmbibat profund de filosofia analitică, în care, -

Însă. apelul la pragmatism se accentua. Este unul din meritele initiale ale

lui Richard Rorty cela de a ti contribuit la readucerea în actualitate a pragmatismului după eclipsa începută în anii treizeci . .,Pragmatismul devine din nou respectabil - nota Rorty. Unii filosofi se multumesc încă să privească pr agmatismul drept un fel de primă apropiere Încâlcită de pozitivismul logic - pe care ei ÎI consideră. În com­ pensatie, drept preludiu la epoca noastră luminată. Dar aceia care au privit pragmatismul mai îndeaproape au înteles că mişcarea de gândire

cuprinsă în ci est e mai asemănătoare unui pendul decât unui ac" 1. Readucerea În actualitate a pragmatismului de către Rorty nu poate fi explicată fără a lua în seamă ceea ce s-a petrecut în tilosofia americană.

Tânărul filosof a studiat cu eminenti cunoscători ai

pragmatismului, precum Richard McKeon (Ia Universitatea din Chicago) şi Paul Weiss (Ia Harvard). care l-au familiarizat cu gândirea ce venea de la Peirce la Dewey. Eteclul imedial a fost sesizarea pretentiei "anistorice" neîntemeiate a pozitiyismului logic şi efortul de

a stabili o ,.conversatie" între filosofia contemporană şi tradiţia majoră a

filosofiei europene. Locul acestor exprimări a fost un şir de eseuri The Limits of Reductiollism (în Experiellce, Existe"ce, alld the Good: Essays ill HOllor of Palti Weiss, ed. Irwin C. Lied, Univcrsity of Illinois Press, 1 96 1 ), Intuitioll (În Ellcyclopedia of Plzilosophy, cd. Paul Edwards, New York, MacMillan and Free Prcss,

din anii şaizeci. precum

I Richard

Rorty,

Philosophical Review,

"Pragmatism, Categories, 70, 1 96 1 , p. 1 97 .

and

Languagc",

în

t ,,, ,,, ,

IIHI".

I/I'/I,'f,', ",' ''/1;1';,\"111 şi lIdl!1'lil'

l'ri\'ill'gl'cI A ('ces.\', alld Illcomellsurability (în O'llIr/erl.\', nr. 7, 1970). III IIlo�ofla allierican.l. Ia rândul ci dominată. din anii tr ei z ec i Im Ul!ll', de po/.ili\'isllllli logic şi. în general. de filosofia analitică W"''&:''II \1"",.

A",,,,,,,,,, "'"/",\tI/,h;(,c11

OIlP-lIIill:) lIIai ales În opera lui Wittgenstein. au fost asumate initiative

(Il' ,..,:illdirc carc au pregătit depăşirea filosofiei analitice înseşi, pe care

1{H.:hard R o rty le iIwocă printre punctele de s pr ijin ale pro priilor lIlitiat i\'c, din

Este \ o rba mai înt.îi de actiunea lui W. O. Quine. mai cu seamă '

t:c1ehrul studiu Two Dogmas of El1lpiricism (195 ) . Aici sunt

dislocate distinctiile fundamentale ale pozitivismului logic În favoarea holismului (propozitiile înfruntă tribunalul experientei nu ca propozitii

izolate, ci ca sistem), a monismului metodolog ic (abandonarea distinctiei

dintre propozitii analitice şi propoziţii sintetice. ca şi consecinţă a pollhll'd,IY ,1\:. (·(IIl1JlaIlY. 1 966, p. 41�,

o filosofie majoră a fimpului II0st",

7

însele liind, într-un sens precis. "fabricate". Descrierile includ. fie şi tacit. referinţe teoretice. iar teoriile cuprind. fie şi implicit apeluri la valori. Reprezentarea monocosmică a lumii, la care a aspirat pozitivismul logic. este nerealistă. căci "există foarte multe descrieri ale lumii în mod egal adevărate, iar adevărul lor este unicul standard pentru plauzibilitatea lor 3 În sfârşit. este vorba de acţiunea lui Wilfried Sellars. mai cu ,,

.

seamă în Empiricism

a"d file Philosoplly of Mind ( 1 956), prin care se pune în mişcare un program antifundationalist foarte important. Dislocării îi este acum supusă o altă piesă cheie a pozitivismului logic - teZe1 aşa numitului acces la datul ca atare. Teza lui Scllars este aceea -

că orice cunoaştere debutează cu abilitatea de a justifica, folosind cuvinte. Limbajul fiind public şi intersubiectiv, orice este "dat în experienţă este preluat în cadrele unei practici sociale. Filosoful de la Pittsburg a desfăşurat o analiză rămasă de referinţă. prin care a combătut sub toate fetele .,mitul datului" (fhe myfh of fhe givent ..

Sellars nu s-a mulţumit însă să pună sub semnul întrebării, din multe perspective. "mitul datului". EI a căutat să indice - ceea ce a reprezentat un important pas înain t e - însăşi geneza acestui mit. Teza sa este aceea că ,.mitul datului" provine din confuzia ce se face între dobândirea empirică a cunoaşterii (înlănţuirea cauzală care duce la formarea unei convingeri) şi justificarea acelei cunoaşteri. Această justiticare s-a incercat, filosofic vorbind. prin recurs la intuitie. aprehensiune. dobândire empirică etc.. cu un cuvânt, la stări de conştiintă prelingvistice. Or. argumentează Sellars. instanţele la care se apeleazcl nu sunt. in fapt. prelingvistice. căci orice fenomen de conştiintă este Iin!,'vistic. Nu există baze nonlingvistice ale cunoaşterii (căci nu există baze nonpropozitionale ale acesteia). deşi există evenimente nonpropozitionale (factuale) care joacă rolul de cauze ale cunoaşterii. "Mitul datului" se produce atunci când justificarea cunoaşterii se face prin apel la cauzalitatea ei.

Scllars a împins cercetarea sa cu un pas Înainte extinzând critica

"mitului datului" Într-o critică a fundationalismului (conceptia care operează cu ideea unor fundamente certe. reperabile ale cunoaşterii) şi

,

Nelson Goodman, The Way file Wor!s Is, În Nelson Goodman, Problems and Projecls, Bobbs-Merri II. New York, 1 972, p. 30. � Vezi W i l fricd Sc l lars, EmpiricislIl and lIre PIlilosol 'h)' of Mind, În Minl1eSOla SlLldies in Ilie PI1ilosophy of Science, ed. Herbcrt Feigl şi Michael Scrivcn, Uni versi ty of M i nncsota Press, 1956.

8

Ohit)("I;I'itllff', rt'llIfid.s11/

şi adevăr

a alternativei acestuia. scepticismul. Teza sa pe acest plan spune că ştiinţa. chiar cunoaşterea. În fonna ei cea mai simplă. care este cunoaşterea empirică. Îşi asigură caracterul rational şi justificarea nu În virtutea unui fundament, ci în calitate de self-correctillg emerprise, ce-şi expune examinării critice fiecare pretentie. Iniţiativa lui Rorty de a fructifica pragmatismul În solutionarea problemelor filosofice a survenit Însă - cum bine remarcă cunoscătorii operei sale

-

pe cursul unei impresionante acţiuni de istorie intelectuală

americană. care a reuşit să profileze. În mod convingător. anvergura şi valoarea reală a filosofiei pragmatismului. Morton White. de pildă. a publicat Social Thought in America: The Re�'()lt Agaillst Formalism ( 1 947), în care a scos în relief initiativele ştiinţelor sociale americane de la trecerea spre secolul douăzeci şi suportul lor filosofic. pe care le-a pus sub titlul unei "revolte împotriva formalismului". "Marea virtute a revoltei americane împotriva fonnalis1l1ului a fost cultivarea unei conceptii flexibile şi valide cu privire la relatia dintre ştiinţele sociale. Aceasta a mers mână În mână cu un dezgust pentru rigiditatea intelectuală şi morală. un dezgust care a fost asociat temperamental cu spiritul educatiei progresi ve 5 şi al liberalismului în politică:, Henry Steel Commager. ca o altă ilustrare superlativă a acestei actiuni. a public at The American Milld ( 1 950), în care a profilat perspectiva americană asupra lumii. Amcricanul. "spre dezaprobarea europenilor. care trăiesc atât de mult În trecut. trăieşte în viitor. îngrijindu-se putin dc ceea ce ar putea aduce ziua de azi. dar lUult de

visurile - şi profiturile - zilei de mâine. EI planifică ambitios şi adesea a ajuns să vadă întrecute chiar cele mai vizionare dintre pl a nurile sale. EI CI ajuns În cele din urmă să creadă c:l nimic nu este pe ste pll terile sale şi să fie nemulţumit de or i ce succes nu es te un triulllf. EI arc puţină sensibilitate pentru trecut sau se intereseaz" putin de acesta. el nu prh'eşte spre trecut... Americanul vede pre ze ntll l CII ochii at ill titi 6 spre viitor,· . John E. Smith. spre CI încheia lista ilustnlrilor, ce al' Jllltea continua cu multe alte nume, a publicat '[li" S/,;,.;I (�r 1\111(''';('(111 /'''i/o.wplzy ( 1 �6J). În care CI atras aten t ia. CII al'glllllente s olide . IISlIpm altc .... ath ·ei II,,· /("1'01, Ag(/il/J' Murlon WhilC. Soei,,1 n,,,"gllI iti A",," '1'" Thc Vikill)Z Prcss. Nl'w Yo,\... II}.,." 1'1' ,'·111 .'·11, II 1 knry SIl'l'I ('0111 IllIl)Zl'r , Il,,' A'II," /,',,1/ M",d. 111111111111 !l1I1IIo. .. , Torolllo. New Y or\... 1.01ldllll, I 'nil, Il � �

FOmIllIiJIII.

Ofilosofie majorci a timpului l10stm reale conţinute în filosofia americană.

9

,,0 tragedie majoră pentru viaţa

intelectuală americană - scrie el - a fost faptul că, acasă şi În

străinătate, criticii ei au evitat să se implice profund: ei au Încercat să participe la gândirea noastră de departe şi să afle despre ea din surse de mâna a doua. Probabil că suspiciunea durabilă că gândirea filosofică

americană este Împrumutată din capitalul intelectual al Lutnii Vechi a fost principala cauză pentru o asemenea atitudine. Dar este greu de Înteles cum se poate estima noutatea şi importanţa unui set de idei fără

a avea mai Întâi contact direct cu ele ... Aşa cum a remarcat un filosof contemporan. Statele Unite sunt Încă. din punct de vedere intelectual. o ţară nedescoperită . . ,, 7. Apărut pe scena filosofică În atmosfera recuperării filosofiei .

pragmatismului. Ia începutul anilor şaizeci. Richard Rorty a căutat. Ia rândul său. să pună În valoare pragmatismul Într-o "convorbire" cu tradiţia filosofiei. Tennenii asupra cărora el se concentrează sunt - aşa 8 cum remarcă Cornel West - indetenninarea cunoaşterii. polisemnificatia .. adevărului", a ,.realităţii", În.llUniI1c1 ..inC\-ltabilului regres (acceptabil) la infinit.. al interpretărilor. Teza pe care Rorty o promo\"ează este aceea a caracterului inevitahil vag

(inescapable vaguelless) al regulilor şi

denominărilor, ca efect al principial deschiselor şi multiplelor posibilităti

de interpretare a acestora şi al regresului la infinit. care nu poate fi oprit. Totuşi. argumentează Rorty, acest regres la infinit nu devine dăunător

(harmfu/)

deoarece posibilitatea practicii nu este afectată. EI

este Întâmpinat de intuiţionişti cu ideea unei intuitii. ce pune capăt regresului, iar controversa dintre intuitionişti şi pragmatişti pe acest teren este importantă şi productiYă.

Rorty îl urmează acum pe

Wittgenstein din scrierile finale. În ideea unei solutii pragmatiste spre a evita regrcsu l la infinit. Simultan. sub inspiratia criticii de către Sellars a ,.mitului datului".

ci asumă ideea conditionării lingvistice a

oricărei cunoaşteri şi apără teza dupfl care recunoaşterea acestei conditionări pune tradilia filosofică. de la Descartes la Whitehead, În defensivă şi obligă. filosofia şi filosofii În general. să elucideze laturi

metafilosofice Înainte de a filosofa. Metafilosofia este chiar centrul de interes al primului v ol um publica t de Richard Rorty. Este vorba de antologia

The Ling u istic

1 J ohn E. S m i th, Tlze S"ir;t (�r American Plli/aso"h)', Oxford U n i versity Prcss, 1 9 63 , p. i x . H Cornel Wes t. Tiu> Evasion �r America" Philoso"Ily. A Gellealogy �f Pragmatism, The Un i vers i ly of Wiscon"in Prl'''':-'. 19 89. p. 1 94.

10

Obiectivitate. relativism şi adevăr

Tum. Recellt Essays ill Phi/osophical Method (The University of Chicago 1967). care explorează felul în care a fost văzută filosofia şi metoda filosofică În perioada 1935-1 970. Orizontul ei este dat de întrebarea: .,este cotitura lingvistică condamnată să sufere acelaşi Press.

destin ca şi revolutiile precedente din filosofie?'" Răspunsul este, inevitabil. complex, dar Rorty nu evită să-I ofere. EI reiterează observaţia după care "fiIosofia lingvistică" a secolului actual a plasat în defensivă traditia filosofică. Nu este realist. Însă. ca această filosofie

să fie considerată drept ştiinţă în accePtiunea tare a

termenului. Este, în orice caz. prea curând să se răspundă la Întrebarea dacă toate problemele filosofice traditionale vor fi dizolvate prin analiză lingvistică şi dacă o cultură ,.postfiiosofică" poate fi efectiv concepută. Răspunzând Însă direct la Întrebarea de mai sus. în Rorty

enwnera

şase

posibiiităti

pentru

filosofie

"după

1 967,

disoluţia

problemelor traditionale". Acestea sunt. în rezumat. următoarele: fenomenologia lui Husserl. care ,.nu cuprinde reducerea întrebărilor pri v ind natura lucrurilor nici la chestiuni empirice ( ... ), nici la chestiuni de limbaj": meditaţia poetică a târziului Heidegger. care concentrează filosofia asupra fiintei şi respinge filosofia ca disciplină argumentati"ă:

initiativa lui Waisman de a reveni la sistemul filosofic. incluzc1nd Însă considerarea limbajului� initiativa lui Wittgenstein de a abandona liIosotia în favoarea unei culturi post tii osofice, în care arta preia vechile

probleme

filosofice:

interpretarea

datorată

lui

Austin a

tilosofiei ca lexicogralie; programul metafizicii descriptive a lui Strawson. care sondează chiar conditiile necesare ale posibilităţii 9 limbajului însuşi • Rorty nu adoptă fără rezerve una sau alta dintre a l tcrnati vc le

ce se

află În fata filosofiei, ci rămâne. În studiul introductiv la antologie.

Mefaphi/osophical Difficu/ties o f Lillgui.\'tic Phi/osopl,y ( 1 967), la consideratii mctafilosofice . . ,Ideca că liI osofia trebuie Sil , i ntea s că la a propune căi mai bune de a vorbi decât clh de a d esc operi adevăruri specific filosoficc cste. desigur. moştenitoarea di rec t;1 a traditiei O limbajului ideal din filosofia ling,'istic:r, I . E:\ist;1 ins:) nu doar moştenitori. ci şi consecinte pe scar" ,'ast" ale l il oso l i ei lingvistice. Rorty aminteşte ccîtCV3. pe care "CI i ll a i nl a . de a lt le l . lilosofarea sa. l) Richard ROrly. M('IClI'''i/oJo /,h;l'II/ /),1/'1'11/1/('\ 011''''.'0:,,;,\1;,. l'hi/o,wI'lry. În Tir" LiI1).!"i,Hir '1'''1'1/. /(('('('/11 F,\.\'(/\',\ '" /'/"/0'/1/'/"""/ M",/,,,d. l'tl. Richard Rorly. Thc Univcrsilyol'('hil·iI)..!.o 1'1l'��. 1')lI7. pp, \oi IH

10 l/Ii"""" p . .l(l.

ofilosofie

,.Morala care poate

majoră li timpului 110...111'

I I

fi trasă. cred - subliniază el - este că lupta

metafiiosofică a viitorului se va concentra asupra:

reformă

versus

descriere, filosofia-ea-propunere versus filosofia-ca-descoperire ..... II.

Dar rezultatul major al filosofiei lingvistice este deja "schimbarea ' conştiinţei noas tre. reformând limbajul nostnl. mai curând decât _ descrierea lui". In virtutea acestei schimbări. se poate spune că .. ceea

ce s-a petrecut În filosofie În ultimii treizeci de ani nu este cotitura lingvistică ca atare.

ci mai curând

inceputul unci regândiri

În

profunzime a unor dificultăţi epistelllologice care au tulburat filosofii de la Platon şi Aristotcl 12• Dincolo de toate, traditia filosofiei ..

"spectatorialc" slăbeşte. iar intcrogatiile profunde privind pozitionarea filosofiei În cultura umană se redeschid. Primul demers al lui Rorty, după aceste reflecţii metafilosoficc. a fost elucidarea constructiei "lumii"

(the world). iar primul său text produs în consecintă a fost eseul The World Well Lost ( 1 972), prin care se ataşcclz ca în ceva asupra căruia am avea o vedere «filosofică». în «cunoaştere» ca in ceva asupra căruia s-ar cuveni să existe o «teorie» şi care are «fundamente» i În « fj l oso fi e ». aşa cum aceasta a fost concepută de la Kant încoace,'" o [n arcul temporal al "traditiei filosofice" vizatc de dislocările operate de Rorty este cuprinsă şi "fiIosofia analitică". Şi aceasta - se argumentează în Phi/osoph.r and th e Mi nor of Nature - este construită în cadrul ,.filosofiei reprezentat ionaliste" şi-i împărtăşeşte asumpti ile. Teza sa cste aceea că ,. IimbeUul este un instrumcnt mai curând decât o oglindă". Rorty rămânc Însă la o ill\'estigatie critică a ,.traditiei liIosolice", "Cartea, asemenea sc ri er i lor li losoli lor pe care îi admir cel �' mai mult. este tcrapeutică. Illai curând dec{.t conslmcth'ă" . Perspecti va sa este cca a unui istoricism ce Îşi are originea În Hcgel şi filtrat prin Dewey. a unui istoricism de\'enit pragmatic. holist şi relatidst. În urma incorporării criticilor adresare de Sel la rs. Quine şi Goodman p o zi ti vi s­ mului logic. ..Tablourile. mai curând dec..'Ît propozitiile. metaforele, mai curcind decilt aserţiunile sunt cele care detcrmină cele mai multe di ntre con vi nge r i l e noastre lil osolicc.',·n Aşa sleind lucrurile. relaliyismul se recupcrează pe seama realismul ui traditional, căci - s p u n e R ort y -

�

•.

�

2K Richard Rorty, P"iloJophy 1ll/tI Ilie Mirror (�r NlIfure, Princeton Univcrsity Prcss, 1 979, p. 5 . 29 Ibidem, p . 6 . .lO Ibidem , p. 7 . .ll Ihidem, p. 7 . .l2 Ibidem. p. 1 2.

o

filosofie majoră a lilllPllllli IIosll71

19

argumentele impotriva relativismului nu rezistă d acă se iau in serios cr it i ci le la adresa mirror - imagery formulate de Wittgenstein şi Heidegger. Mijloacele teoretice cu ajutorul cărora Rorty caută să disloce fundationalismul şi reprezentaţional ismul sunt integrate, in Philo soph y a nd file Mirro,. of Nafure , În teor i a lui Wittgen stei n pr ivind lallguage ga me s. "Eu voi incerca să arăt - sc rie Ror ty - că pretinsa metafizică «problemă a conştiinţei» nu este nici mai mult şi nici mai put i n. decât epistemologica «problemă a accesului privilegiat» şi că, de indată ce aces t aspect este sesi zat, chestiu n i l e pri vind dualismul versus materialismul îşi pierd i nte rcsul .,,33 El plaseazll dezlegarea problemelor epistemologice În cadrul ,jocur�lor de l i mbaj" ce subÎntind Întrepri nderi l e d e cunoaştere a l e oamenilor. I n această optică� "putem spune acum că problema spirit-corp a fost n umai un rezultat al erorii nefericite a l u i Locke c u privire l a felul în care cuvintele dobândesc semnificatie. combinată cu încercarea sa încâlcită. şi a lui Platon. de a vorbi despre "" adjective ca şi cum ele ar fi substantive" . Rorty supune unei critici radicale traditia kantiană a concepe rii lil osofiei . " Kan t . .. - scrie el - a reuşit să tnmsforme "echea notiune a fil osoiici - metafizica drept «regi nă a şti inţelof» datorită interesului său pentru ceea ce era cel mai universal şi cel mai puţin material - În noţiunea disciplinei « cea mai de bază» - o disciplină fundationalistă. Fi losofia nu a mai deven it «primă» În sensul de «cea mai înaltă». ci în 3:' sensul de «ceea ce stă la bază».,, Rort)' îşi propune explicit să disloce această pozitionare a filosofiei în cultură prin demontarea filosofiei ca se lf contail1ed discipline. Ţinta sa nemijlocită este dislocarea filosofiei din pozitia de tribunal al ratiunii pure. urmându-i pe târzi i i W i tt genstein , Heidegger şi Dcwcy. care au pcnnis să se sesizeze e roa rea lui Descartes, con stând În "a inventa spiritul" , eroarea l ui Locke de a i nterpreta cauzal senzatiile ş i co nvi nge rile şi forţarea de către Kant a filosofiei să intre în poziţia de tribunal al ratiunii pure. Premisa mai profundă care îi permite lui Rorty să Înainteze fără obstacole sem n i ficat i ve pe calea .,provocă rii" întelegerii kantiene a filosofiei a fost asigurată în critica pe care. Ia rândul lui. a adresat-o filosofiei analitice. Ideea sa simplă şi eficace În acest punct este aceea că problema .justifi�ă rii". care a dramatizat reficct iile analitice asupra 11

. .

.14

.1)

Ibidem. p. 69 . Ibidem, pp. 32-33. Ibidem, p. 132.

Ohieeti\'il(",te. relativism şi adt'l'ăr

20

cunoaşterii. se rezolvă considerând social pracfices. Premisa crucia lă a acestui argument - scrie el - referindu-se la eforturile lui Sellars şi Quine de a tmnscende distinctii traditionale. precum dat verslts no nda t , necesar verSlls contingent etc. - cste aceea Ce:1 .,noi inţelegem cunoaşterea atunci când intelegem justificarea socia lă a convingerii şi, astfel. nu mai avem nevoie să o privim drept acuratete a reprezentării·'. Odată acceptată ideea ,justificării sociale a convingerilor" . o con­ secintă foarte importantă trebuie desprinsă. iar Rorty fc1ce cnergic acest lucm atunci când propune abordarea holistă a convingerilor. care se confruntă ca ansamblu cu e:\lJCrienta. şi solicita inlocuirea ,.confruntării" generate de distinctiile traditiei filosofice cu . ,conversatia'·. O consecintă importantă sUl"ine in continuarc . .. Di n momentul În care conversatia Înlocuieşte confruntarea. notiunea de spirit ca Oglindă a Naturii poate fi lăsată la o parte. Atunci noţiunea filosofiei ca disciplină care caută reprczentări pri vi legi ate , pri ntre cele cc constituie Ogl i nda, devi ne neinteligibilă.' d6 Discipline cu acces privilegiat la adevăr sau metadiscipline care cxercită critiCe:1 fonnelor posibile de practiCe:1 socială. fiind ele însele sustrase posibii itătilor de critică. Îşi pierd complet legi t i m i tatea. Perspectiva generală în care Rorty se plasează cu Ph ilosoph)' a"d file Mirror of Nafure cste. mărturisit. cea a unui behaviorism epistcmologie. înmdit ma i curând cu Scl lars şi Quine dccât cu Watson şi Ryle. ,.A cxplica rationalitatca şi autoritatea epistcmică cu rc feri re la ceca ce societatea nc pcrm itc să spuncm. mai curând dcccÎt ilIYcrs, este esenţa a ccea cc " oi numi «bchaviorismul cp i stc mologic » : ,37 Accst behaviorism cxcl udc principial standardc uni,'crsalc şi. in fapt, exclude orice filosofic ce rididi prctcntii de unÎ\'crsalitatc. Rcacţionând expl icit la grandioasa tcntat i vă a l u i Habermas. d in Erkelll1l"is 11Il d IlIferesJe ( 1 968. cu celebra postfaţă dc la cdi t ia a doua. din 1 97J ). de a identifica structuri unÎ\'crsalc alc cunoaşterii, în cadrul u nei filosofii lR transccndcntale modi Iicatc· • Rorty îmbrăţişcază rclati \'ismul . .. Pretind

l6 Ibidem. p. 1 70.

.

n

Ibidem, p. 1 74 . Ibidem, p. 38 1 . Vezi Jiirgen Habermas, Erkel1l1tnis 1II1d IlIferesse. Mit e;nem "elll'l! Naclnt'Ort, Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Mai n, 1 9n. Hahermas a elahoral anterior Was "eLUl Ul1i\'ersal/JI'agll/(/{ik ? ( 1 1)76), care contine proiectu l ..pragmat i cii universale" şi pune hazelc pentru monumentala Theorie des kommul1ikali"ell Halldl'llls ( 1 98 1 ) . Con troversa Rorty-Hahermas, pe care, d i n .lI>

motivc de spaţiu. n u o vom evoca ail:i . este, c u sigurantă, una dintre cele mai

o filosofie mlliorâ li timplI/lIi "ost" ,

21

- scria el - dimpotrivă. că nu există vreo pozitie pentm a încerca să găsim o perspectivă generală. sinoptică de a «anal iza» aşa-numitele «functii pe care cunoaşterea le are în contextele universale ale vietii practice» şi că antropologia culturală (într-un sens larg, ce inc luue istoria i ntelectuală) este tot ceea ce ne trebuie." După publicarea impresionantei Philoso{Jhy alld the Mirror of Natllre, Rorty a apărut orică mi cunoscător al fi losofiei contemporane drept una din personalităţile ei de referinlă. O nouă viziune asupra filosofiei şi dilemelor ei. o altă optică asupra culturii contemporane. o vibJUroasă propunere de reinterpretare şi dezlegare a marilor probleme s-au prolilat pe scena fil osofiei. Aj uns pc treptele cele mai de sus ale acesteia. Rorty şi-a asumat încă şi mai decis enIluări şi del imită ri pe harta intelectuală a culturii euro-americane. În 1 979 Rorty a prezentat discursul traditional ca preşedinte al sectiei răsăritene a American Philosophical A s sociatioll, sun titlul Pragma tism. Relatidsl1l a"d lratiollalism. în care a l ămurit întelegerea pragmatismului pe care o pune în l ucru şi o dezvoltă. Înainte de toate, ci consideră - greşit, cred ! - că ponderea lui Peirce în articularea pragmatismului este supraestimată39• dar singurul argument rezistent pe care il aduce se referă la obedienta kantiană a initiatomlui pragma­ ti smul ui. Nu rezistă. Ia o analiză precisă. opozitia pe care Rorty o creează În t re Peirce. pe de o parte. James şi Dewey. pe de altă parte. chiar dacă este de înţeles faptul că în demersurile sale anticarteziene şi antikantiene. împotriva realismului, reprezentationalisl11 u lui şi filosofiei fundationaliste. Peirce nu poate juca şi nu joacă vreun rol pozitiv. Dewey, interpretat ca un efort de transcendere a "t raditiei filosofice", este principalul său punct de spriji n. Ca efect. Rorty in\e1ege pragmatismul prin trei trăsături : a) .. antiesenţialism apl icat unor notiuni preculU «adevăn>. «cunoaştere». «limbaj». « moralitate» şi obiecte similare ale teoretizărÎÎ filosofice" : b) "nu este diferenţă fructuoase controverse fi l osofice ale li mpu l ui nostru . W Nu sunt argumente să se părăsească interpretarea l ui Peirce care pleacă de la ascendenta sa kantiană ( initiată de .Hirgen von Kempsky, C!/Clr/es S. Peiree tind de,- Pragll1ati...,1IWi, Osnahrtick,

1 952 şi bine articulată astăzi gratie

l u i Karl OUo Ape l . [Jet Dl'IIk weg \'011 C"ar/es S. Peirce. Eine Ei'ţfiilll'lmg il1 den amerikll"isc"ell Praglllatisl1lWi, S u hrkamp Verlag. Frankfurt am M a i n .

1 (71). Vezi, asupra interpretărilor l u i Peirce, Andrei Marga, 1 998.

pragmatică a filo.'j(�fiei, Pol irom. laşi ,

Reconstl1lc/ia

22

Obiectivit"'t'.

I'('IOlil';sl11 ş i ade\'cir

epistemologică Între adevăr asupra a ceea ce ar trebui să fie şi adevăr asupra a ceea ce este. nici diferentă metafizică intre fapte şi valori şi

n i ci diferentă metodologică Între moralitate şi ştiintă"� c) .,nu există constrângeri asupra cercctării decât cele con\'ersationale - nu există co n strâ n geri glohale deri vate din natura ohiectclor sau d i n natura mintii sau a limbajului. ci doar constrângerile particulare

remarci le con -invest igatorilor noştri

..

4o.

furnizate de

Rort)' încorporează aceste

trăsături În viziunea sa şi se profilează drept una din principalele pcrsonaliteiţi ale pragmatismului de azi. Într-adc\'ăr. Rorty repozitionează filosofia În cultura umanitătii in cadrul unui efort de a recupera cultura "di ncoace" de divi zi uni le

disciplinare de\'enite rigide În epoca specializări lor. EI dislocă metadisciplincle şi respinge orice disciplină a fllndamentelor. EI sfidează esentialismul şi dislocă real ismul şi reprezentaţ ionalismul . Nici teoria corespondentei ş i nici teoria coerentei a ade\'ărului nu sunt alegcrea sa . Iar dacă este vorba de a găsi o analogie pentm viLiunea sa asupra culturii. se poate spune că .. neopragmatismul lui Rorty este. În mod impl ici t, de spetă emersoniană. in care activitatea poetică ti nde să regleze concept ia sa asupra redescrierii umane şi 5.:"1 constituie cea mai nobilă dintre pract icile umane,A I . Rorty restituie În tr-adevăr filosofiei. Împotriva rcduct ionismelor (editia cea mai recentă a reductionislllului fii nd pozitivismul logic). cult ura umană i n diversitatea ma nifestări lor ci. Recunoscând valoa rea initiat ivelor lui Mallarme şi Joyce de a ieşi din funct ia reprezentatională a li mbajului şi de a face din cu\'i nte reprezent;iri şi obiecte, Rorty at rage atentia că nu este tentabi lă teza el i mi nării referentului. după care "nu există nimic in afara textului" .

invocată de adeptii lui Derrida. În /s There a Pmb/ell1 a/mut Fictional DiscoLlrse ? ( 1 979). ci spune că ar fi .,0 mare greşeală" să se amestece genurile sub arf,lllmentttl ubicui tăţii text ului. . .Intr-o cultură căreia i-ar lipsi contrastul dintre şt ii ntă şi poezie nu va ma i fi poezie despre

poezie. nici scriere care să glorifice scrierea insăşi. ,,·n

Rorty a pus În fata primei sal e culegeri dc texte. COl1sequeflces of Pragmatism. Essays: / 972 - / 980 ( 1 982). un studiu in care a l ămurit

i nterpreta rea pe care o dă pragmatismului şi în care a plasat întreag,l

40 Ri chard Rorty, Pragmatism, Relalivism, Irrat;onalism, În Richard Rort � COl1sequeIlces of Pr�,gmatism. Essays: /972-/980, pp. 162-164. i Cornel Wcst, Op. Cit. , p. 204. 42 Richard Rorty, Is Tlzere a Pmblem aboUl F;ct;onal Discourse?, În Ri chard Rorty, COllsequeIlces (�r PragmatislII. E.'lSays: /972- /980, p. 136.

Ofilosofi(! majoră a timp"l"i 1l0SIf11

23

discutie În orizontul ..culturii postfilosofice". Acest st udiu. cu titlul PraRl1la tÎsl11 and Philo.'iophy (1 982). este o intensă confruntare cu fi losofii americani cei mai procminenti ai momentului (Kripke. P utna m Dummet, Nagel, Cavel l , Davidson, Sel lars, Qui ne etc.). Teza apărată de Rorty este cea a depă şirii Filosofiei spre fi losofie şi filosofa re . .. Pragmatiştii spun sustine el - că cea ma i bună sperantă pentm filosofie este să nu se practice Fi losofia. Ei consideră că nu va ajuta să se spună ceva adevărat despre Adevăr. nu va ajuta să se acl ioneze bine pentm a gândi despre Bine. nu va aj uta să fii rational pentru a gândi despre Rationalitate . 4.1 Pragmatismul se foloseşte. În sustinerea acestei optici . de depăşirea disti nctiei transcenden­ tal/empiric. sesizând presupoziti ile comune ale taberelor ce au creat un conflict (operând cu distinctie care naşte inv idi e În tre di ferite feluri de adevăruri" ). de interpretarea (pe urmele lui Dewey) li mbajului ca ,

-

..

"instrument", mai curând decât "i magin e", de chestion area nu a

caracterului ,.şt ii ntific·· al Filosofiei. cât a posibilitătii ,.de a pune filosotia de o parte". Pragmatismul deschide Întrebarea dacă nu cumva este posibilă o .. cultură fără Filosofic" . ,. Aceasta ar fi o cultură În care nici preotii, nici fizicienii. nici poetii. nici Partidul nu ar fi considerati a fi mai «rationali» sau mai «ştiintifici» sa u « mai profu n z i » u n i i d ecât ceilalti . . . O cultură post-filosofică ar fi. aşadar. u na În care bărbati şi femei s a r simti ei Înşişi singuri. doar fi inte finite. rară legături cu ceva situat Dincolo,,44 . Iar la această Întrebare răspunsul nu poate fi i m ed i a t, căci este vorba d e o controversă comparabilă c u cea dintre religie şi secula risl11. ce durează de secole. o contrO\'ersă pe care Înfmntarea dintre pozitivism şi pragmat ism doar o profilează. Dar chestiunea referitoare la ,.adevă ml pragmatismului este una pe care cele mai importante dezvoltări culturale de la Hegel Încoace au conspirat să o pună În fala noastră . . . Ea va fi decisă dacă istoria ne permite plăcerea de a decide astfel de Întrebări numai pri ntr-o alegere Înceată şi 45 dureroasă Între imagini de sine al ternat ive,, . Rorty revine cu o argumentaţie Împrospătată În favoarea pragma­ tismului lui Dewey În cadrul dezbater i i , suscitate În America de Sidney Hook. privind mijloacele filosofice ale promo"ării l i heral ism u l u i . -

-I l

Ri chard Rorty, Pmgmati.\'I11 (I n d PIli/osol '''.'', În Kenneth Baynes Jamcs

Hohman şi Thomas McCarthy, A.tier Plli/o.mfJ".\'. E"d o, . Tramformatioll '1, The M IT Press, Camhridge. Massachusetts and London, p. 28. 4-1

4�

Ibidelll, pp. 56-6 1 . Ibidem, p. 62.

Obiectivitate, I'elalil'islI/ ŞI ade\'(ir

24

Î n Pragmatism withottt MetllOd ( 1 993), e l vede În "l iberal ismul anti­ ideologic al lui Dewey" partea mai rele\'antă a pragmat ismului şi ,.cea mai nlloroasă traditie CI viet ii intelectuale americane". Efortului cunoscutului conti n uator al l ui Dewey de a identi lica l iberalismul cu o .,abordarc şt iinţi fică" a realitătii. ce cultivă .,intcl igenta". Rorty ii opune două argumente: liberal ismul devine astfel mai pozitivist decât este ncvoie şi mai ant icuropean deccît cstc necesar. .. Cred că dez\'oltând cealaltă lanml a pragmatismului - latura hol istă şi sincretică am putea fa ce o pledoarie mai bună pentru libemlism (o mai bună Apărare a Iluminismului, ca să folosesc titlul eseului lui Hook dcspre Polan)'i) decât inccrc.:1 nd sii Lwlăm csenta «ştiinţci». Dcsigur că. proccd.:'Înd «hol istic», pragmatismul trece dincolo de disti nct iile obişnuite alc filosofici şi denunţă pretentia dc gcneral itate CI unor criteri i. fără ca astfcl să fie subminată decilja raţionaIă" .t 6. Iniţiativa cca ma i importantă din Pragmatism w;thout Method este insel obsef\'ar�1 unei Îlmadiri intre pragmatism şi .,filosotia contincntaIă". i lustrată de târl.iul Hcideggcr. Ambelc - cel mai clar prin târzi ul Dewcy şi t,îrziul Hcidcggcr - au dislocat filosofia din poziţia de .,supraştii ntă" sau .. metadiscipli nă" ce abordeal.ă chestiunile ultime ale vicţii. Rorty le asocia/.ă in efort ul dc a da scama dc oameni ca fii ntc finitc cc tră iesc in contcxtc dctcrm inatc . .. Dacă pragmat i s m u l (pri vat de « mctodă») şi filosofia «contincntaIă» (privată dc «profunzi me») s-ar putea reuni, ne-a m alla Î n tr o pOLitic mai bună pcntm a apăra l i beral is mul exemplificat dc contributiile lui Hook la viata politică amcricană ·n Î n cfortul de CI dcpăşi dist i nc(iilc . .tradiţ ici filosoficc". Rorty s-a i ntflln iL dcsigur. cu demersurile lui Dcrrida ş i s-a situat de multe ori de acceaşi parte il contro\'crsei privind abordarca modcrnit,ltii. Ven i nd ins,l el insuşi pc cursul pragmatislllului. Rorty nu putca accepta şi nu a acceptat înclinatia lui Dcrrida sprc o . .lcxtualitate generală. nedi l'cren­ tiată". in carc genurile se apropie până la indistinctie. EI se foloscşte de obscrva tia lui Jonathan Cullcr (O" De ('(JIIstruct;OIl. TheOf)' alUl Criticisl11 qfter Structuralism, 1 982) priYind ncvoia de a păstret distinctia dintrc filosofic şi litcrdtură, chiar În conditiile ..dcconstmirii"· termenilor şi tcori ilor. şi dczvoltă o alternativă la Derrida. Această alternat ivă -

-

...

46 Richard Rorty, Pragmatism witllOlIl MeI/IOd, În Richard Rorty, ObjectivilY, Relativism, and Trutlt, Phi/osoplzical Pa/ 'er.'l, voI . 1, Cambridge University Prcss, 1 99 1 , p. 64 . .t7 Ibidem, p. 77.

o filosofie

majoră li timpu/"i 'lO!îtm

25

este semna lată În Decol1struCfiol1 and CircumvemÎol1 ( 1 98.1). În următoarele formulări : .,Singura formă a distinct iei filosofic-literatură de care avem ne\'oie este una tmsată mai degmbă În tennenii opozitiei (trecătoare şi relative) Între familiar şi nefamiliar. decât in termenii unei opozitii lUai profu nde şi atrăgătoare Între reprezenta tional şi Ilonreprezentational sau l iteral şi metaforic". "Faptul că limbajul este un joc al diferentelor precum şi un instrument folositor În dobândirea cunoaşteri i, nu ne oferei nici tm motiv să credem 01 tenneni 01 dif.{eral1ce şi urmii pot Sti fiIcă din sau pentru filosofic ceea ce Heidegger n-a reuşit să reali LeLe cu ajutorul propri i l or sale cuvinte magice - Sei". EreiRIlÎs şi aşa " mai departe." ,,Marca problemă ezoterică. comună l ui Heidegger şi Derrida. despre cum se1 «depăşim» StI U să e\"Cldc1 m din traditia ontoteolo­ gică. este una artificială şi trebuie înlocuită cu o multime de î ntrebări pragmatice mărunte. legate de posi bila uti l izare a unora di ntre păr(i1e acelei traditii În vederea unor scopuri curente . 48 Rorty apl ică optica pragmatismului î nseşi temelor " esoterice" ale l ui Derrida şi aduce dezbaterea asupra depăşirii ..traditiei filosoficc" pc terenul faptelor trăite. Era de la Început limpede că. î n eforturile sale de a repozitiona filosofia în cultura oa menilor şi de a transcende reductionismele rezultate din distincţiile filosofiei moderne. Rorty recuperează. În pofida filosofiei anali tice şi a filosofiei spi ritului. importanta pentru ti losolie a literaturi i. a democratici. a altor domeni i rămase fatal la periferia interesului filosofic. În abordă rile ami ntite. Treptat. de pildă. i nteresul său pentru lă muri rea abordării intelectuale a democrat iei americane şi a e\'olutiei ei a fost mai direct. S t u d i u l The Priori'.,- of Democracy fo Phi/osoplly ( 1 994) este o probă . Acesta ră mâne pe fon du l foarte product ivei dezbateri americane asupra l ibera l ismu l ui din deceniul al nouălea. care a cuprins personalităţi de anvergura intelectuală a lui Dworkin. Rawls. Sandel, Ac kerma n, Taylor. Studi ul plonjează î ntr-o problemă constantă a democra tiei moderne. anti cipată cu maxi mă claritate de Thomas Jefferson: democratia poate fi separată de convi ngerile privind semnificatiile ultime. Încât fiecare cetătean să-şi poată cultiva convi ngerea proprie fără a afecta libertătile celorlalti. dar. pe de a ltă parte. democratia stă sub presiunea cedării ..

din con vi ngerea proprie pe rIIe altar of public expediellcy, care se legiti mează prin apel la Adevăr. Democratia cont ine astfel o tensiune, 41\ Ri chard ROrLy, D('COllstrllctioll and C;rCUllll'elltioll, În Richard Rorly, EJsay.\" OII Heidegger alUl Otlter.\', PI!i/oJo/ ,I!ica/ PlI/ ,erJ, voI . II. Cambridge lJ niversity Press, 199 1. p. 87.

26

Obiectivitate. relativism şi adevăr

pe care traditia filosofică a că utat să o elimine printr-o teorie filosofică �l) ce indică just ijicabililY 10 humanity at large cu ade\'ă rur . O ast1el de teorie Încorporează legătura dintre esente an istorice şi adevărul moral. Rorty argumentează justi ficat că o astfel de teorie şi- a pierdut creditul În c urs u l i stor ie i rece nte . Care este Însă solutia pentru ti mpul nostm? Î n Priori'.r of Democracy to Philosophy, Rorty exami nează răspunsurile de referi n\ă şi profilează răspunsul propriu. ÎI redăm in propriile cuvinte, ca de obicei. foarte si ntetice: .,Adevărul. conceput în maniera platonică, drept intelegere a ceea ce Rawls numeşte «o ordine anterioară dată» este pur şi simplu irelevant pentru politica democratică . Prin unnare. şi filosofia. ca disciplină al cărei ohicct îl constituie expl icarea rela\iei dintre o astfel de ordine şi natura llma nă. este irele\·a ntă . Când cele 50 două i ntră în conflict. democratia are prioritate în raport cu filosofii·, . Ca efect , ,Jnstitutiile sociale pot fi considerate experi men te În cooperare , mai curând decât încere