Episcopia Catolică Din Moldova [PDF]

Zitiervorschau

EPISCOPIA CATOLICĂ DIN MOLDOVA (SIRET, BAIA, BACĂU)

1

În drumul său de la o mișcare discordantă, în cadrul iudaismului, până la o religie universală, creștinismul a făcut, la începutul secolului IV, o dată cu celebrul edict al lui Constantin, unul dintre cei mai importanți pași ai proliferării sale. La foarte scurt timp, monoteismul de natură creștină avea să înlăture cultele regionale, nu doar din cotidianul supușilor simpli ai Imperiului, ci și din strategiile politice ale împăraților romani. Anul 1054 este considerat, de foarte multe ori, drept începutul schismei dintre Biserica ortodoxă și cea catolică. În realitate însă, excomunicarea reciprocă din luna iulie a aceului an, produsă în timpul vizitei în Bizanț a cardinalului Humbert, a însemnat doar consacrarea formala a rupturii dintre Roma și Constantinopol. Unul dintre momentele de referință ale raporturilor dintre cele două centre importante ale lumii creștine se consumase patru secolemai devreme, o dată cu inițierea de către împăratul bizantin Leon (717-741) a unor măsuri de represiune împotriva Bisericilior din sudul Italiei, Sicilia și Iliria supuse Romei, ca răspuns la refuzul papilor Grigore II și Grigore III de a recunoaște decretele imperial din timpul crizei iconoclastice.

Episcopia Cumanilor Apariția acesteia se leagă, fără îndoială în mod direct de evoluția raporturilor politice și confesionale din Europa de Est și Sud-Est în prima jumătate a secolului XIII, evoluție modificată de cucerirea Constantinopolului de către cruciați, în aprilie 1204, și apariția Imperiului latin de Răsărit. Așezarea cavalerilor occidental în chiar central spiritual al lumii ortodoxe a fost percepută de către Papalitate ca un semnal pentru inițierea altor acțiuni de amploare, al căror scop era impunerea autorității Bisericii catolice într-un spațiu locuit de ,,schismatici’’. Un rol decisiv în încreştinarea lor îl are şi ungurul Paulus Hungarus, fost profesor de ştiinţe juridice laBolonia. El devine provincialul ordinului dominican şi, din iniţiativa lui are loc prima misiune de încreştinare a cumanilor, misiune în cadrul căreia nu s-a realizat nimic; cumaniii-au respins pe misionarii dominicani, silindu-i să se întoarcă acasă. Suntem în 1222, în plină epocă teutonă, perioadă în care oamenii din Moldova primesc

lovituri

puternice

din partea călugărilor cruciaţi, cuceririle lor se întind spre Siret şi spre nordul Munteniei. Un motiv al nereuşitei misiunii credem că l-a constituit şi faptul că misionarii au coborât în Moldova însoţiţi de cavalerii teutoni, cavaleri ce erau atât de urâţi de cumani. La foarte scurt timp, în iulie 2

1227, papa Grigore IX îl numea pe Robert, arhiepiscopul de Strigoniu, regat apostolic în Cumania, cu dreptul ,,de a boteaza, de a ridica biserici, de a hirotonisi preoți, cât și de a numi episcopi’’. Cea mai important prevedere a dispozițiilor papale nu a întârziat sa fie realizată, o dată cu numirea dominicanului Theodoric, în prima parte a anului 1228, în funcția de ,,episcope al Cumaniei’’. S-au dovedit dificile încercările de a delimita respectiva episcopie dinspre miazănoapte și miazăzi. S-au fixat doar ca repere probabile regiunile Trotușului, în Nord, și teritoriile subcarpatice muntene, în sud-vest, fără a se admite, în sud-est posibilitatea extinderii diocezei până la Dunăre. În afară de cumani, unguri și germane, în Episcopia cumanilor locuiau și romani, care alcătuiau foarte probabil, majoritatea și erau constituiți în mici formațiuni politice. La fel ca și în atâtea alte situații cu care s-a confruntat în estul și sud-estul Europei, Papalitatea nu vedea o altă modalitate de redresare a ,,stării regretabile’’ decât prin aducerea în sânul ,,Bisericii adevărate’’ și a românilor din teritoriile intrate de curând sub jurisdicția sa canonică, așa cum era și cazul celor din Episcopia cumanilor. În acest sens, Grigore IX avea să dispună ca diecezanul cumanilor, ,,după chibzuită consfătuire și potrivit randuielilor conciliului general’’, să numească pentru românii extacarpatici ,,un episcop catolic potrivit acelui popor, silindu-i prin pedepse bisericești fără drept de apel, pe cei care s-ar împotrivi. Pentru aceasta, papa îi reamintea și principelui Bela că a făgăduit sub jurământ că îi va sili pe toți ,,neascultătorii’’ din Regatul Ungariei să se supună Bisericii catolice. După 14 ani de existență episcopia cade sub invazia tătară. Un număr de 90 de călugări au murit de săbiile mongolilor, iar cei care au putut scăpa, clerici și credincioși, au fugit în Ungaria. Mult timp tătarii vor ataca granițele Ungariei pătrunzând în Transilvania, prădând, arzând și luând robi. Regii maghiari au purtat războaie dese cu ei. În 1352 regele Ludovic a hotărât să întemeieze această nouă provincie sub conducerea lui Dragoș care însă să-i fie vasal regelui maghiar. Provincia reprezenta un scut de apărare în fața năvălirilor tătare spre Ungaria. Reședința era la Baia unde exista și o importantă colonie săsească. Anul descălecatului lui Bogdan, 1359, reprezintă începutul statului independent moldovean. Este al doilea stat independent, după Țara Românească în urma războiului din 1330. De la cumani ni s-a păstrat un manuscris numit Codex Cumanicus care cuprinde un fragment din Evanghelie, cele zece porunci, Crezul, cele șapte păcate capitale, toate scrise în limba cumană. Pe lângă textele religioase mai găsim un vocabular trilingv :latin, cuman și persan, conținând circa 3000 de cuvinte, olistă de medicamente, date despre cele 4 elemente, 3

metale, informații despre negoț, unelte, despre meșteșugurile blănăriei, tâmplăriei, bărbieritului, noțiuni despre demnitari, slujitori, pietre prețioase etc. Acest manuscris conține 82 de file. Siret, Baia, Bacău Ca și dominicanii, franciscanii au manifestat o pronunțată preferință pentru activitatea în mediul citadin, ceea ce a făcut harta așezămintelor lor să corespundă cu ,,harta urbană a creștinității’’. Schimbările politice de la est și nord-est de Carpați, intervenite în urma anexării Rusiei haliciene la Polonia și a întemeierii statului moldovenesc de-sine-stătător, au produs modificări și în organizația provinciilor franciscane. Dintr-o listă a locașelor minorite de la sfârșitul secolului al XIV-lea aflăm că așezământul de la Cetatea Albă nu mai făcea parte din Vicariatus Tartariae Aquilonaris și că fusese inclus în vicariatul Rusiei, împreună cu altele 12 înființate în sudul regatului Polon și în Moldova, dintre care amintim pe acelea de la Siret, Baia, Hotin. Ele existau desigur cel puțin de prin 1385- cînd în două codexuri minoritare se menționează un număr de 15 și, respective, 14 locașe franciscane, din păcate nenominalizate. Fapt care duce la Grigore al XI care autoriza pe Nicolae de Krosno vicarul minorit al Rusiei, să ducă 30 de călugări pentru mănăstirele din vicariatul său semnalat documentar cu acest prilej pentru prima dată. Prezența franciscanilor la Siret este atestată între altele în 1378, dar crearea așezământului din această localitate și din altele în 1378, dar crearea așezământului din această localitate și din alte centre din Moldova se situează din punct de vedere cronologic ceva mai devreme. Episcopia Siretului Înfiinţarea acestei episcopii este strâns legată de evenimentele petrecute în Europa orientală, în secolul al XIV-lea. În 1354, turcii intră în Europa, cucerind oraşul Gallipoli, poarta Orientului. În 1360, cade Adrianopolul. Pericolul otoman a făcut ca nu numai statelecatolice săşi strângă forţele la chemarea papilor dar, mai mult, chiar şi ţările de dincolo de Dunăre să se îndrepte spre Apus după ajutoare militare. În 1369 o veste zgudui şi scandaliză bisericile ortodoxe din Răsărit: împăratul Bizanţului, Ioan al V-lea Paleologul, aflându-se la Roma, abjură schisma şi primeşte unirea cu Biserica Catolică,recunoscând purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl şi de la Fiul ca şi primatul Papei, în faţa a trei cardinali şi aceastadeoarece avea neapărată nevoie de sprijinul occidentalilor împotriva turcilor. În Bulgaria,centrul unionist este condus de 4

doamna Ana, soţia lui Straşimir. În Moldova, acest curent este reprezentat de Margareta, numită şi Muşata (pentru frumuseţea ei), iar în Muntenia de doamna Clara. Evenimentele politice ale Moldovei au generat acelaşi curent de apropiere, de alianţă cu forţele mari catolice. Bogdan Descălecătorul nu era în relaţii bune cu regele maghiar şi, de aceea, caută sprijinul Poloniei. În această tendinţă a lui îl avantaja şi vecinătatea directă ce oavea cu această ţară, prin cucerirea Galiţiei de către regele Poloniei Cazimir cel Mare, în1340. Pe de altă parte, şi Polonia căuta prietenia Moldovei pentru a avea cale liberă spre porturile de la Marea Neagră şi Crimeea, unde să-şi desfacă mărfurile la negustorii italieni,care deţineau monopolul comerţului în porturile Levantului şi ale Mării Negre. Drumurile comerciale ale Moldovei tăiau ţara, venind din Polonia (Liov, Cameniţa) şi îndreptându-se spre Chilia şi Cetatea Albă, peste Siret spre Brăila. Se exportau materii prime, în general produse agricole cu volum mare şi preţ mic, şi se importau produse finite cu volum mic şi preţ mare. Laţcu are intenţia de a generaliza ritul latin în Moldova, iar pentru aceasta trimite la Roma pe franciscanii Nicolae de Mehlasck şi Paul de Schweidnitz. Prin ei, transmite papeică el şi poporul sunt dispuşi să îmbrăţişeze credinţa catolică; cere apoi papei Urban al V-lea să ridice în oraşul său de reşedinţă centrul unei episcopii catolice, care să fie organizată în mod canonic; să i se trimită misionari, iar episcop să fie numit Andrei de Cracovia, fost duhovnic al reginei Ungariei, Elisabeta. La 24 iulie 1370, papa scrie arhiepiscopului de Praga şi episcopilor de Breslau (Wroclaw) şi Cracovia ca măcar unul din ei să cercetezecazul. Dacă totul este în ordine, atunci să-i ceară lui Laţcu şi celorlalţi care vor să se convertească jurământul de fidelitate de credinţă; să declare oraşul Siret ca reşedinţă episcopală şi să transforme una din biserici în catedrală, iar dacă nu este, să ia măsură să seconstruiască; în sfârşit, episcop să fie sfinţit Andrei de Cracovia. Câteva zile mai târziu,Urban al V-lea îi scrie lui Nicolae de Mehlasck, vicarul provinciei rutene a franciscanilor pelerini, ca să trimită 25 de călugări predicatori în Galiţia, Lituania şi Valahia. În acest timp, urcă pe tron Alexandru cel Bun (anul 1400), care clarifică situaţia tulbure şi încurcată a bisericii ortodoxe locale, făcând să fie numit mitropolitul Iosif, fost episcop de Cetatea Albă. După moartea episcopului, în acelaşi an, Ştefan, mută centrul mitropoliei latine la Liov, iar Siretul va deveni sufragan noii mitropolii. Domnitorul Muşat mutăcapitala Moldovei la Suceava, iar Siretul va pierde din importanţă. 5

La 5 martie 1413, Ioan al XXIII-lea (antipapă) a numit episcop pe paulinul Nicolae Venatoris, care însă nu le fu pe plac dominicanilor. Generalul lor se grăbi să-l propună papei pe dominicanul Toma Gruber, pe care papa îl va numi la 31 iulie 1413. Roma uitase că mai numise un episcop cu patru luni în urmă. Este posibil ca să fi rămas Venatoris, iar Gruber să fi fost trimis în altă episcopie. Ultimul episcop de Siret a fost franciscanul Ioan. El a fost numit la 29 iulie 1434. Nu se cunosc amănunte despre el. Nu a fost niciodată înepiscopia sa, devenită o simplă episcopie titulară.În tendinţa de unire caracteristică acestor timpuri, are loc al XVI-lea conciliu ecumenic la Konstanz, Elveţia (1414-1418). Sinodul se preocupă şi de condamnarea noilor erezii şi acapilor lor: John Wyclif şi Jan Hus. Alexandru cel Bun trimite la conciliu pe Chirilă, careprezentant al Moldovei, şi pe mitropolitul Kievului, Grigore Ţamblac, reprezentant al Ţărilor Române. Cu toate acestea, Moldova n-a avut prea mult de câştigat, căci problemaunităţii religioase nu a fost dezbătută atât cât ar fi trebuit, iar mişcarea antiunionistă din ţarăa contribuit la pătrunderea definitivă a slavonismului. Episcopia de Baia Baia (vine de la slavonul bania, cu sens de mină de metale ce se scot prin spălare) – Civitas Moldaviensis –este un oraş înfiinţat în jurul anului 1200 de către saşii (care iau dat denumirea de Moldova, după rîul cu acelaşi nume) veniţi în Moldova în perioadele 1114-1162 şi 1211-1225, în timpul colonizărilor ocrotite de cavalerii teutoni. Acesta este cel maiimportant şi mai vechi oraş existent în timpul descălecatului şi a reprezentat prima capitală aMoldovei. A fost şi un important centru comercial şi punct vamal. Saşii de aici şi-au păstratautonomia până în secolul al XVII-lea. În prima jumătate a secolului al XV-lea, oraşulnumăra aproximativ 6.000 locuitori şi avem informaţii despre cinci studenţi care studiau launiversitatea Jagellonilor din Cracovia. Coloniştii şi-au construit aici o biserică cu hramul„Sfânta Treime”, ce număra doar 6 paşi şi care exista deja când Margareta Muşata a ridicat mănăstirea pentru franciscani, în 1377. Aici îşi avea reşedinţa provincialul vicariatului Ruteniei din acest ordin. Este sigur faptul că, în 1420, Ioan Ryza era episcop de Baia. În acelaşi an, este însărcinat de către papa Martin al V-lea cu cercetarea motivelor de anulare a căsătoriei dintredomnitor şi Rimgailla. Toate încercările acesteia de a-şi converti soţul au rămas zadarnice.Deşi despărţirea sa făcut în mod paşnic, ea a adus totuşi o încordare între Moldova şi Polonia. O problemă cu care 6

se confruntă noul episcop o reprezintă reglementarea relaţiilor dintre dominicanii pe care-i adusese el şi franciscanii de la Siret, dar care activau şi la Baia şi careerau mai numeroşi. Lor li se datorează şi convertirea unor eretici husiţi, veniţi din părţileTransilvaniei. Cu toate că a încheiat cu ei o înţelegere, în care se prevedea respectareatuturor drepturilor din partea ambelor ordine, situaţia nu s-a îmbunătăţit, iar franciscanii s-au plâns la Roma, încercând astfel să-şi câştige autonomie şi libertate de acţiune ca şiindependenţa faţă de episcopul lor dominican. Se va ajunge la un proces între Ioan Ryza şivicarul franciscan Marcus Sclavus, care până la urmă va câştiga. În 1457, an în care urcă pe tronul Moldovei Ştefan cel Mare, moare Czipser şi este numitîn locul său franciscanul Ioan Kaminez (8 iulie). Este o bună ocazie de comunicare cufranciscanii trimişi de Ioan Capistran, iar rezultatele nu întârzie să apară. În 1445 şi 1456,Ioan Capistran a fost în Moldova, predicând în tovărăşia interpreţilor cunoscuţi ai limbilor locale. Misionarii franciscani, datorită muncii lor apostolice intense, au reuşit să-i readucă pe mulţi dintre ruteni, valahi, armeni şi alţii la credinţa catolică. În anul următor, aceşti călugări trebuiră să părăsească Moldova întrucât au intrat în conflict cu clerul ortodox local.Ioan Kaminez, ca şi antecesorul său, n-a stat prea mult timp în dieceză şi, în cele din urmă, a fost numit episcop auxiliar în Ungaria. Ştefan cel Mare tolerează pe husiţi, care în acest timpvin în Moldova în număr din ce în ce mai mare. Se crede că înaintaşul la tron, Petru Aron,trecuse la catolicism şi ar fi îndepărtat din Moldova pe husiţi. De aceea, putem interpreta atitudinea lui Ştefan cel Mare şi ca pe o contrareacţie la cea a predecesorului său. În luna iulie a anului 1504, moare soarele Moldovei, Ştefan cel Mare, iar urmaş la troneste fiul său, Bogdan al III-lea. Acesta vrea să se căsătorească cu Elisabeta, fiica regelui polon Alexandru. Pentru aceasta este de acord să fie numit un episcop de Baia şi să vină preoţi care să păstorească poporul. Însă, căsătoria nu a avut loc deoarece Bogdan avea privirea încrucişată şi nu i-a fost pe plac logodnicei. Astfel, Baia a rămas fără episcop timpde şapte ani. Noul domnitor răzbunător, dărâmă biserica din Siret, pornind apoi într-o expediţie de jaf împotriva Poloniei. În 1510, este amintit ultimul episcop de Baia, MihaiMarinoschi. El nu a arătat nici un interes pentru episcopia devenită titulară. A murit în 1525. Baia a devenit astfel o simplă parohie.

7

Episcopia de Bacău În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Ştefăniţă Rareş (1551-1552) persecută aprig pe catolici şi pe armeni. Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561; 1564-1568), Ioan Vodă cel Viteaz(1572-1574) şi Iancu Sasul (1579-1582) au fost potrivnici catolicismului, favorizând pătrunderea protestantismului, erezie care, caz unic în istoria ei, a fost înlăturată total de pe aceste meleaguri. Poporul moldovean este foarte puternic înrădăcinat în tradiţiile lui religioase seculare. În 1572 Ioan Vodă cel Cumplit alungă pe călugării franciscani de la Bacău iar, după doi ani, mănăstirea lor este distrusă de turci. Acest Ivonia şi-a îndreptat loviturile şi împotrivacatolicilor de rând. Aproximativ 2.000 de oameni din oraşele Huşi şi Roman fuseserăreaduşi la biserica catolică de călugărul Mihai Thabuk.Domnitorul nu-i putea suferi, însă Iancu Sasul va fi un adept convins a lui Luther.Petru Şchiopul, în cele trei domnii (1574-1577; 1578-1579; 1582-1591), pentru a-şi îmbunătăţi relaţiile cu regatul polonez, a ajutat şi a susţinut mult cauza catolică. Se crede totuşi că el era sincer şi în convingerile sale religioase filo-catolice. El invită pe protestanţisă părăsească ţara. Acest gest îi atrage simpatia papei Grigore al XIII-lea, care-i scrie de maimulte ori. În atitudinea sa filo-catolică este sprijinit şi sfătuit de marele postelnicBartolomeu Brutti, un albanez italienizat, care era în legături bune cu Sinan-paşa. Bruttiintră în legătură cu nunţiul apostolic din Polonia şi arhiepiscopul de Neapole, Anibal deCapua. În 1587 îi cere câţiva misionari iezuiţi cunoscători ai limbilor germană şi maghiarăşi, dacă este posibil, să cunoască vreunul şi limba greco-latină (româna). În scrisoare, Bruttilasă să se întrevadă şi posibilitatea înfiinţării unui seminar pentru copiii catolici moldoveni, în număr de aproximativ 15.000. Data înfiinţării episcopiei de Bacău este controversată şi a fost confundată adesea cu cea de la Baia. Se susţine că episcopia Bacăului este continuarea celei de la Siret, fiind transferată aici de către Alexandru cel Bun în 1401 sau după 1510. Continuarea episcopieide Siret în cea de Bacău este o afirmaţie susţinută de mulţi istorici. Se afirmă astfel că,după o perioadă de două secole în care Moldova a fost răvăşită de eretici, episcopia de Sireta fost refăcută în cea de Bacău. Privind contextul epocii, argumentul este valabil, deşi nu se bazează pe un document clar şi definitiv. Mai clar, înfiinţarea ei se datorează Movileştilor şi polonezilor. Datorită lor, în 1607 este numit primul episcop care poartă titlul episcopiei de Bacău, Ieronim Arsengo. 8

Bibliografie : Flavius Solomon, Politică şi confesiune la început de Ev Mediu moldovenesc, Iaşi, 2004. Emil Dumea, Istoria Bisericii Catolice in Moldova, Iaşi, 2005. C. Auner, Episcopia de Baia (Moldaviensis), în „Revista Catolică”, 1915, nr. 1. Idem, Episcopia de Siret, în „Revista Catolică”, 1913, nr. 2.

9