ECHILIBRUL Financiar [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE SUCEAVA FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

TEMA: ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERII

Student: Anul: II - ID

ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERII CONCEPTUL DE ECHILIBRU FINANCIAR SI ECUATIILE SALE DE EXPRIMARE Notiunea de echilibru financiar este una dintre cele mai greu de definit din domeniul financiar, datorita ipotezelor pe care se bazeaza si a formelor de exprimare pe care le are. Ipotezele in functie de care se poate defini si analiza echilibrul financiar se refera la modul de functionare a pietei financiare si la comportamentul celor interesati in cunoasterea situatiei financiare a agentului economic. Este vorba de actionari si creditori. In acest context, economistul G. Charreaux arata ca, echilibrul financiar este satisfacut daca reabilitatea investitiilor permite satisfacerea exigentelor in termeni de reabilitate a actionarilor si creditorilor, tinand cont de riscurile pe care acestia le suporta. Riscurile pot aparea in conditiile in care piata financiara nu functioneaza perfect. In acest caz se modifica si comportamentul tertilor agentului economic: actionarii, in cazul in care acesta este cotat la bursa, opereaza cu actiunile lor, iar creditorii reduc imprumuturile acordate acestuia. Din punct de vedere al agentului economic, aprecierea echilibrului financiar este legata de obiectivele sale, care sunt supravietuirea, asigurarea unei rentabilitati satisfacatoare pentru cei care au adus resursele necesare activitatii economice, cresterea economica, diversificarea si dezvoltarea in functie de oportunitati. Toate acestea se subordoneaza obiectivului major al intreprinderii: maximizarea valorii intreprinderii. De asemenea, echilibrul financiar depinde de flexibilitatea financiara cu care uneori se confunda. Flexibilitatea financiara reprezinta capacitatea pe care intreprinderea o manifesta in materie de mobilizare rapida de lichiditati. Ea inseamna o structura financiara adecvata, un arbitraj intre marimea capitalurilor proprii, a datoriilor si a costului acestora, care sa asigure finantarea unor oportunitati de investitii, strategice sau de natura comerciala. Altfel spus se urmareste modul de utilizare a resurselor proprii si imprumutate ale agentului economic. Se poate spune ca pentru un agent economic, un echilibru financiar apare ca o stare sau ca un sistem de stari partiale care se intinde asupra tuturor elementelor patrimoniale si a rezultatelor financiare ale acestuia. Pentru a-l aprecia trebuie analizate toate starile partiale, proportionalitatea si relatiile dintre acestea. Ca parte componenta a echilibrului economic, echilibrul financiar este dat de egalitatea intre capitalul economic si resursele sale de constituire, intre incasari si plati, intre fonduri si resurse. O modalitate prin care se poate exprima echilibrul financiar este egalitatea dintre resursele financiare si folosintele acestora, adica: RESURSE FINANCIARE = FOLOSINTELE RESURSELOR · · ·

Resursele financiare ale unei intreprinderi pot fi: veniturile ce provin din activitatea de baza si alte activitati (V); pasivele de exploatare si cele din sectorul de investitii (Pe); creditele de la banci si alte organisme financiare (C); 1

· · ·

finantari de la bugetul de stat (Fb); aporturi noi ale actionarilor (A); alte resurse (Ar). Toate acestea pot fi sintetizate in relatia de mai jos, astfel: Resursele financiare = V + Pe + C + Fb + A + Ar

Folosintele resurselor pot fi : · stocuri, clienti si conturi asimilate (S); · cheltuieli legate de personal (Cp) referitoare la actiuni sociale, culturale, sportive, de stimulare suplimentara, protectie sociala, etc; · cheltuieli de investitii (Ci); · cheltuieli pentru tehnica noua (Ctn); · cheltuieli ce se suporta din venituri (Csv); · plata obligatiilor referitoare la impozitul pe profit si circulatia marfurilor; restituirea creditelor si plata dobanzii (Of); · alte cheltuieli (Ac); Folosintele resurselor devin : Folosintele resurselor = S + Cp + Ci + Ctn + Csv + Of + Ac In consecinta, tinand seama de componenta resurselor financiare si a folosintelor acestora, echilibrul financiar al intreprinderii (E), devine: E

E = V + Pe + C + Fb + A + Ar = S + Cp + Ci + Ctn + Csv + Of + Ac

Evident ca pentru a stabili acest echilibru general, se impune sa se inventarieze cat mai riguros toate resursele financiare si toate folosintele, relatia de mai sus fiind data doar pentru ilustrarea unei modalitati de calcul al echilibrului. Alti indicatori prin care echilibrul financiar poate fi exprimat sunt: ; raportul dintre capitalurile permanente si activul economic; ; raportul dintre datoriile fata de furnizori si activele circulante; ; fondul de rulment; ; ratele de lichiditate. Indicatorii de mai sus urmeaza a fi analizati mai pe larg in urmatoarele capitole. Diferitele aspecte ale echilibrului financiar pot fi redate printr-o serie de ecuatii liniare, cum sunt: ► capital economic = fonduri proprii si imprumutate sau 2

activul bilantier = pasivul bilantier ► veniturile = destinatiile sau folosintele acestuia Astfel, beneficiul brut trebuie sa fie egal cu cheltuielile care se acopera direct din rezultate + impozitul pe profit + utilizarea profitului pentru dezvoltare, cointeresarea materiala a actionarilor si personalului + celelalte destinatii. ► Soldul initial al resurselor financiare din sectorul investitiilor + intrarile de resurse = utilizare + soldul final sau, tot in sectorul investitiilor, cheltuielile de investitii - resursele interne de finantare = resurse externe de finantare. ► Necesarul final al exploatarii =fondul de rulment+credite de trezorerie ► Fondul de rulment + capitaluri permanente = imobilizari ► Sold initial al trezoreriei + incasari = plati + sold de la sfarsit, etc Ecuatiile de echilibru redau aspectul cantitativ al echilibrului financiar reflectand participarea diverselor resurse la acoperirea nevoilor de fonduri si utilizarile date fondurilor, dar si participarea finantarii, autofinantarii si creditarii in realizarea echilibrului financiar. Echilibrul financiar constituie o premisa, dar si o consecinta a desfasurarii normale a activitatii agentului economic. El insoteste viata economico-sociala a intreprinderii , avand un caracter temporar. Adica, starea de armonie si stabilitate ale relatiilor elementelor structurii nu este data odata pentru totdeauna. Exista o multime de astfel de stari care vin, decurg din altele ce au suferit influenta factorilor de dezechilibru. Insa factorii dezechilibrului se cer cunoscuti, incat sa nu actioneze spontan, anarhic, subiectivist cu efecte de nedorit, evitandu-se aparitia de fenomene negative si disproportii. La aparitia fenomenelor de dezechilibru, managerul financiar trebuie sa adopte decizii de reglare, de actiune asupra intrarilor si iesirilor de fonduri, spre a se elimina starea de dezechilibru, abaterea de la echilibru. Intre caile cele mai importante prin care se poate actiona in vederea asigurarii echilibrului financiar se pot mentiona urmatoarele: - desfasurarea unei activitati eficiente, rentabile; - realizarea ritmica si pe masura cerintelor, a aprovizionarii, productiei si comercializarii produselor; - realizarea de venituri acoperitoare si obtinerea de rezultate financiare bune; - gasirea de resurse financiare suplimentare atunci cand folosintele sunt mai mari decat resursele existente; - reducerea cheltuielilor si platilor inutile, neeconomicoase si neoportune; - inlaturarea stocurilor excedentare si prevenirea aparitiei lor; - accelerarea vitezei de rotatie a activelor circulante; - folosirea rationala a capacitatilor de productie si a fortei de munca; - sincronizarea intrarilor cu iesirile de fonduri; - imbunatatirea cooperarii intre compartimentele intreprinderii,etc. In concluzie, putem sublinia faptul ca: 3

- atingerea unui echilibru financiar este o conditie de baza pentru derularea unei activitati profitabile; - realizarea echilibrului financiar este un obiectiv principal al politicii financiare. FORMELE DE MANIFESTARE ALE ECHILIBRULUI FINANCIAR Atat echilibrul cat si dezechilibrul financiar se manifesta la nivelul unei intreprinderi prin consecintele pe care le exercita in planul solvabilitatii, lichiditatii si al capacitatii de plata. Astfel, realizarea echilibrului financiar presupune obtinerea unor coeficienti optimi de lichiditate, capacitate de plata si solvabilitate. Solvabilitatea Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a-si achita toate obligatiile banesti fata de terti. Ea rezulta din echilibrul intre fluxul incasarilor si cel al cheltuielilor. In mediul economic intreprinderea se poate confrunta cu dificultati de plata care pot fi atat temporare sau ocazionale, cat si permanente. Existenta unor dificultati permanente in achitarea obligatiilor reflecta o fragilitate economica si financiara cu influente asupra solvabilitatii, care este conditia financiara de supravietuire. O intreprindere este solvabila atunci cand suma activelor circulante fixe si financiare este mai mare sau cel putin egala cu totalul datoriilor sau obligatiilor. Solvabilitatea mai inseamna asigurarea unor fonduri banesti, a unor disponibilitati capabile sa sustina continuitatea exploatarii, sa permita un flux normal al fondurilor. Analiza solvabilitatii firmei se poate face apeland la o serie de indicatori care sa ne prezinte mai multe aspecte ale solvabilitatii. In aceasta lucrare vom folosi urmatorii indicatori: - solvabilitatea generala (Sg); - raportul de solvabilitate generala (RSg); - solvabilitatea financiara (Sf). Solvabilitatea generala (Sg) ne arata masura in care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile totale ale firmei. De fapt, ea arata masura in care datoriile pot fi acoperite pe seama activelor. Sg = Total activ / Datorii totale Nivelul minim acceptabil este de 1,66, sub acest nivel firma aflandu-se in pericolul incapacitatii de plata. Nivelul optim al solvabilitatii generale este considerat 3,00. Raportul de solvabilitate generala(RSg) arata ponderea activului contabil net (activul neangajat in datorii) in totalul pasiv. 4

RSg = (Activ net contabil / Total activ) x 100 Solvabilitatea financiara (Sf) arata masura in care activele totale ale firmei pot acoperii datoriile financiare totale. Sf = Total activ / Datorii financiare totale Nivelul minim acceptat este de 2,00 , sub acest nivel intreprinderea se confrunta cu dificultati in ceea ce priveste plata datoriilor financiare totale. O intreprindere poate fi solvabila chiar daca la un moment dat, din lipsa de lichiditate, nu prezinta capacitate de plata. Lipsa capacitatii de plata si a lichiditatii poate avea un caracter temporar daca intreprinderea se bazeaza pe o solvabilitatea generala. Solvabilitatea are la baza o activitate eficienta, care se soldeaza cu beneficii (profituri). Pierderile atrag dupa sine starea de insolvabilitate. Lichiditatea Lichiditatea este un imperativ si o latura strategica a gestiunii financiare, chiar a supravietuirii firmelor. Prin lichiditate se intelege capacitatea unei firme de a-si onora in orice moment datoriile, facand sa circule optim, in angrenajul sau, lubrifiantul necesar, care este moneda. Astfel, o intreprindere, pentru a face fata datoriilor, trebuie sa dispuna in orice moment de mijloace banesti cel putin la nivelul platilor exigibile la termene foarte scurte si este indicat sa se poata face fata angajamentelor asumate. In perioada de limitare a imprumuturilor, bancile sunt puse in situatia sa reduca volumul creditelor de trezorerie, iar acele intreprinderi care nu-si pot transforma repede o parte din activele circulante (stocuri) in moneda, spre a-si rambursa datoriile, se gasesc in starea de incetare a platilor. Asemenea intreprinderi pot fi puse in lichidare judiciara, chiar daca activitatea lor genereaza beneficii (profituri). Incetarea platilor poate fi determinata, intre altele, de o crestere economica foarte ridicata, rentabilitate slaba si deficiente grave in gospodaria activelor circulante. Analiza si obtinerea lichiditatii impune realizarea unui studiu detaliat al ciclului de exploatare si transformarea in timp a activelor circulante in bani. Lichiditatea depinde de felul in care se realizeaza fluxurile de bunuri si servicii si fluxurile banesti, de ritmicitatea aprovizionarii. In acest caz se pot stabili: · lichiditatea curenta (Lc); · lichiditatea rapida (Lr); · lichiditatea imediata (Li); · lichiditatea la vedere (Lv). 5

Lichiditatea curenta (Lc) arata masura in care datoriile curente pot fi acoperite pe seama activelor curente. Lc = Active curente / Pasive curente Acest indicator ne da posibilitatea sa verificam daca capitalurile utilizate pentru finantarea unei valori de activ vor ramane la dispozitia intreprinderii pe o perioada cel putin egala cu durata acestui activ. In acest fel ar fi indeplinita regula traditionala a echilibrului financiar minim. Valoarea minim acceptabila a acestui indicator este de 1,00 iar valoarea maxima este de 2,00. Lichiditatea rapida (Lr) exprima capacitatea firmei de a-si onora datoriile pe termen scurt din creante si disponibilitati banesti. Ea exprima lichiditatea intreprinderii, excluzand stocurile din mijloacele curente de plata, acestea reprezentand elementul cu lichiditatea cea mai mare din activul circulant. Lr = (Creante + Disponibilitati) / Pasive curente Valorile de referinta ale indicatorului sunt:  valoarea minima este de 0,65;  valoarea maxima acceptabila este de 1,00. Lichiditatea imediata (Li) apreciaza masura in care datoriile exigibile pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilitatilor banesti. Acest indicator pune in corespondenta elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt. Li = (Disponibilitati + Plasamente ) / Pasive curente Valoarea minima este de 0,35 in timp ce valoarea maxima este de 0,65. acest indicator cunoaste fluctuatii a caror interpretare este cel mai adesea incerta. Lichiditatea la vedere (Lv) apreciaza masura in care creditele bancare pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilitatilor banesti din casierie si conturi bancare. Lv = Disponibilitati in conturi si in casierie / Credite bancare pe termen scurt Pentru a realiza o analiza mai aprofundata si pentru a intelege mai bine evolutia lichiditatii, valorile acestor indicatori pot fi analizati si prin prisma indicatorilor echilibrului financiar, precum si cu ajutorul ratelor de rotatie calculate in zile ale stocurilor, creantelor si furnizorilor. 6

Lichiditatea sau lipsa acesteia sunt generate de modul de derulare si organizare a activelor si pasivelor circulante. Este necesar, de asemenea, sa precizam ca un fond de rulment mai mare decat necesarul financiar al exploatarii poate constitui o masura de siguranta folositoare intreprinderii, atunci cand datoriile pe termen scurt trebuie sa fie rambursate. Lichiditatea exprima laturile calitative si cantitative ale activitatii economico-financiare, gradul de mentinere a echilibrului financiar, eforturile de a raspunde obligatiilor ce decurg din angrenarea intreprinderii in mecanismul economic si financiar. Daca lichiditatea scade, atunci fluxurile se avanseaza in active circulante ce au o rotatie incetinita sau intrerupta, cum sunt stocurile fara miscare si de prisos, marfurile fara desfacere asigurata, produse de nivel calitativ inferior sau rebutate, stocuri peste necesar, produse refuzate, etc. Structura elementelor de activ influenteaza lichiditatea si echilibrul financiar. Mentinerea unui nivel optim al lichiditatii reprezinta o sarcina permanenta si de prim ordin a intreprinderii, reclamand luarea de masuri pentru accelerarea vitezei de rotatie a capitalului in toate stadiile circuitului economic. Lipsa de lichiditate se manifesta prin plati restante, nerambursarea la timp a creditelor, etc, dand nastere la blocaje financiare in lant si o circulatie anormala a monedei. O lichiditate precara influenteaza negativ capacitatea de plata, echivaland cu incapacitatea intreprinderii de a-si transforma activele in moneda, in cuantumul necesar efectuarii platilor scadente. Analiza asigurarii lichiditatii implica, intre altele, urmatoarele doua directii de actiune: Ø identificarea circuitelor si canalelor prin care circula banii; Ø dimensionarea cantitatilor de moneda injectate in aceste canale si a posibilitatilor de autogenerare a banilor. Capacitatea de plata Capacitatea de plata este o rezultanta a fluxurilor materiale si banesti, un efect si o conditie a rotatiei de ansamblu a fondurilor si a echilibrului financiar. Ea va fi corespunzatoare atunci când firma dispune sau va dispune, la un moment dat, de resurse banesti si de alte valori transformabile în scurt timp în moneda, în cantitatea corespunzatoare acoperiri obligatiilor exigibile. Pentru a fi realizata se impune o corelare judicioasa a termenelor de plata a obligatiilor, cu cele de încasare a drepturilor banesti ale întreprinderii. Capacitatea de plata a intreprinderii reflecta modul in care intreprinderea poate satisface la termen obligatiile de plata cu mijloacele banesti de care dispune. Capacitatea de plata este dependenta de lichiditate. Lichiditatea este un factor component si in acelasi timp, determinant al capacitatii de plata. La randul sau capacitatea de plata influenteaza echilibrul financiar si monetar. Intreprinderea trebuie sa dispuna permanent de un volum de mijloace banesti determinat, capabil sa asigure onorarea angajamentelor devenite exigibile. Mentinerea capacitatii de plata este rezultatul activitatii complexe pe care o desfasoara intreprinderea in sectoarele de aprovizionare, productie si comercializare, gospodaria resurselor, 7

etc., reclamand luarea de masuri tehnice, economice si financiare care sa asigure un circuit normal al capitalurilor. Capacitatea de plata exprima un complex de relatii in legatura cu raporturile banesti ce apar in mod obiectiv intre furnizori, creditori si clienti, beneficiari. Ea compara disponibilitatile banesti cu obligatiile intreprinderii si se calculeaza dupa relatia urmatoare, obtinandu-se o exprimare absoluta: Capacitatea de plata = Disponibilitati banesti - Obligatii La nivelul intreprinderii vorbim despre capacitatea de plata daca disponibilitatile banesti sunt mai mari decat obligatiile (D > O), ceea ce inseamna ca in orice moment exista disponibilitati pentru acoperirea obligatiilor. Cand capacitatea de plata este mai mare decat zero (Cp > 0) si disponibilitatile banesti sunt mai mari decat zero (Db > 0), intreprinderea puncteaza o situatie buna. In calculul acestui indicator trebuie sa se tina seama de resursele permanente, cu caracter stabil aflate la dispozitia intreprinderii. Astfel, in acest caz efortul de acoperire a obligatiilor de catre disponibilitati se va reduce. Deoarece marimile absolute nu permit intotdeauna efectuarea unor comparatii in timp si in spatiu datorita influentelor factorilor dimensionali se folosesc marimile relative. Astfel, coeficientul capacitatii de plata (K) se determina cu relatia: Coeficientul capacitatii de plata =(Disponibilitati / Obligatii) x 100 Coeficientul capacitatii de plata =(Disponibilitati / Obligatii) x 100 Coeficientul capacitatii de plata =(Disponibilitati / Obligatii) x 100 Cand K > 1 intreprinderea se afla intr-o situatie buna. Sintetizand, apreciem ca exista o dependenta notabila intre capacitatea de plata si punctul de echilibru al intreprinderii. Capacitatea de plata poate fi considerata corespunzatoare doar atunci cand firma dispune, la un moment dat, de resurse banesti si de alte valori transformabile in scurt timp in moneda, in cantitatea corespunzatoare acoperirii obligatiilor exigibile. Capacitatea de plata impune, intre altele, o corelare judicioasa a termenelor de plata a obligatiilor, cu cele de incasare a drepturilor banesti ale intreprinderii. Circuitul fondurilor de productie presupune parcurgerea a trei stadii carora le corespund trei forme functionale cu roluri diferite în cadrul circuitilui : forma banesca, productiva si marfa. Parcurgerea acestor stadii înseamna aprovizionarea firmei cu mijloace de productie, desfasurarea procesului de productie si crearea marfii, desfacerea respectiv realizarea produselor. Pentru desfasurarea eficienta si continua a activitatii economice a unei firme, aceasta trebuie sa dispuna de o cantitate optima de mijloace banesti. Existenta unor mijloace banesti sub necesitatile reale 8

explica deficientele în activitatea întreprinderii, aceasta nu poate achita furnizorii, nu poate rambursa creditele, este incapabila sa plateasca obligatiile exigibile. Capacitatea de plata reprezinta puterea firmei la un moment dat de a face fata platilor scadente (fata de furnizori, bugetul statului, organisme financiar-bancare). Lichiditatea este un factor component si în acelasi timp determinant, al capacitatii de plata, al asigurarii si mentinerii acesteia. Mentinerea capacitatii de plata este un rezultat al activitatii complexe pe care o desfasoara întreprinderea în sectoarele de aprovizionare, productie si comercializare, gospodarirea resurselor, reclamând luarea de masuri tehnice, economice si financiare care sa asigure un circuit normal al capitalurilor. Analiza economica si financiara urmareste gradul în care întreprinderea dispune de mijloacele banesti necesare achitarii obligatiilor, cauzele modificarii acestora si masurile care se impun pentru asigurarea disponibilitatilor optime. O întreprindere este solvabila când are capacitatea de a achita obligatiile într-o perioada de timp. Fluxurile de disponibilitati banesti aferente platilor, corelarea acestora cu activitatea economica a întreprinderii reies din schema urmatoare: Disponibilitati banesti(cash sau in cont)

9

Rambursar e credit

Figura 2 . Fluxul disponibilitatilor banesti Pentru a analiza cât mai exact si mai concret capacitatea de plata sunt utilizati urmatorii indicatori : a)

ponderea disponibilitatilor banesti în totalul activelor circulante ( Cp) disponibilitati banesti Cp = -------------------------------- x 100 active circulante

În practica economica a rezultat ca ponderea disponibilitatilor banesti în soldul activelor circulante este de 2-6% la întreprinderile care au capacitate de plata în industrie. Disponibilitatile luate în calcul sunt formate din încasarile în numerar (casa), disponibilitatile din contul bancar si cecurile primite spre încasare.

10

În concluzie, capacitatea de plata a întreprinderii este un indicator sintetic, care are corelatii cu întreaga activitate economico-financiara si constituie un barometru sensibil si operativ al acesteia.

BIBLIOGRAFIE

11

1. Dumitru Cotlet, Ovidiu Megan " Situatiile financiare ale întreprinderii" editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2003; 2. Ion Stancu "Finante. Teoria pietelor financiare. Finantele întreprinderilor » editura Economica, Bucuresti, 1997; 3. Dumitru Marculescu, Irina Daniela Cismasu, Gheorghe Vâlceanu,Claudia Serban "Analiza economico-financiara", editura "România de mâine", Bucuresti; 4. Dumitru Marculescu, Irina Daniela Cismasu, Gheorghe Vâlceanu,Claudia Serban "Analiza economico-financiara", editura "România de mâine", Bucuresti; 5. http://www.scritub.com/management/marketing.

12