Drept Vamal Note de Curs (50 Exemplare) [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT

Pavel Țurcan, Ianuș Erhan, Octavian Ciobanu, Edgar Rotundu

DREPT VAMAL Note de curs

- Ediție revizuită -

Chişinău 2016

CZU Recomandat de Departamentul Drept Public al Facultății de Drept a USM Aprobat de Consiliul Calității al USM

Colectivul de autori: Țurcan Pavel, dr. în drept (Tema Nr. 3, 5, 9) Erhan Ianuș, dr. în drept (Tema Nr. 2, 4, 10) Ciobanu Octavian, dr. în drept (Tema Nr. 1, 6, 8) Rotundu Edgar, mg. în drept (Tema Nr. 7)

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

ISBN

© Țurcan Pavel, Erhan Ianuș, Ciobanu Octavian, Rotundu Edgar, 2016

2

CUPRINS PRELIMINARII…………………………………………………….……………….……..6 TEMA. 1 DREPTUL VAMAL – RAMURĂ DE DREPT ȘI DISCIPLINĂ DE STUDIU……………………………………………………………...………….……………..…8 1.

Noţiunea de drept vamal………………………………………………………..…..……..8

2.

Activitatea vamală în Republica Moldova……………………….………..……………....9

3.

Obiectul şi metoda de reglementare a dreptului vamal……………………..………...….10

4.

Raportul juridic de drept vamal…………………………………………...………..……12

5.

Principiile dreptului vamal……………………………………………………………….13

6.

Sistemul dreptului vamal……………………………………………..…………….……14

7.

Izvoarele dreptului vamal…………………………………………………..………….…14

8.

Legătura dreptului vamal cu alte ramuri de drept……………………………….…….…15

Bibliografie recomandată………………………………………………………………..……16 TEMA. 2 SUBIECŢII DREPTULUI VAMAL……………………………………………18 1.

Organele vamale ale Republicii Moldova………………………………………….…….18

2.

Funcțiile și atribuțiile organelor vamale…………………………………………………25

3.

Serviciul în organele vamale……………………………………………………………..29

4.

Persoana fizică şi persoana juridică ca subiecte în dreptului vamal……………………..35

5.

Brokerul vamal…………………………………………………………………………...39

Bibliografie recomandată………………………………………………………………..……42 TEMA 3. REGLEMENTAREA DE STAT A ACTIVITĂȚII COMERCIALE EXTERNE…………………………………………………………………………………..….44 1.

Conceptul de politică vamală……………………………………………………….……44

2.

Impunerea – instrument principal în aplicarea politicii vamale……………………...…..47

3.

Reglementarea tarifara a operațiunilor de import-export………………..……………….48

4.

Reglementarea netarifara a operațiunilor de import-export………………….………..…53

5.

Determinarea țării de origine a mărfii……………………………………...…………….57

Bibliografie recomandată………………………………………………………………..……66

3

TEMA

4.

REGLEMENTAREA

JURIDICA

A

TRECERII

MĂRFURILOR,

MIJLOACELOR DE TRANSPORT ȘI MIJLOACELOR BĂNESTI PESTE FRONTIERA VAMALĂ A REPUBLICII MOLDOVA……………………………………………………..68 1.

Principiile generale de trecere a mărfurilor, mijloacelor de transport și mijloacelor bănești

peste frontiera vamală a Republicii Moldova……………………………………………...…….68 2.

Reglementarea juridică a trecerii mărfurilor și mijloacelor de transport peste frontiera

vamală de către persoanele fizice…………………………………………………………….….70 3.

Operațiuni prealabile trecerii mărfurilor peste frontiera vamală………………………...79

4.

Principii generale de aplicare a Convenției TIR………………………………………....84

Bibliografie recomandată………………………………………………………………..……87 TEMA 5. DREPTURILE DE IMPORT ȘI DREPTURILE DE EXPORT…………..….89 1.

Noţiuni generale privind drepturile de import şi export………………………………....89

2.

Taxa vamală. Natura juridică şi clasificarea taxelor vamale………………………….....93

3.

Taxa pe valoare adăugată………………………………………………………………102

4.

Accizele……………………………………………………………………………...….105

5.

Taxa pentru proceduri vamale……………………………………………………….….108

Bibliografie recomandată……………………………………………………………………109 TEMA 6. REGIMURILE ȘI DESTINAȚIILE VAMALE……………………………..111 1.

Noţiunea şi tipurile regimurilor și destinaţiilor vamale………………………………...111

2.

Regimurile vamale definitive…………………………………………………………..114

3.

Regimurile vamale suspensive………………………………………………………….117

4.

Destinaţiile vamale………………………………………………………………..….…127

Bibliografie recomandată………………………………………………………………...…133 TEMA

7.

DECLARAREA

MĂRFURILOR

ŞI

MIJLOACELOR

DE

TRANSPORT………………………………………………………………………………….135 1. Noţiuni generale de declarare, principiile şi funcţiile acesteia…………………………...135 2. Procedura şi formele declarării……………………………………………………...……137 3. Declarantul, drepturile şi obligaţiile………………………………………………………140 4. Declaraţia vamală în detaliu…………………………………………………………..…..141 Bibliografie recomandată……………………………………………………………..…..…145

4

TEMA 8. CONTROLUL VAMAL……………………………………………………….146 1.

Noțiuni generale cu privire la controlul vamal…………………………………………146

2.

Controlul documentar şi informaţional al mărfurilor și mijloacelor de transport…...….152

3.

Controlul vamal fizic al mărfurilor și mijloacelor de transport……………………..….155

4.

Controlul corporal ca formă excepțională de control vamal……………………………158

5.

Controlul ulterior vămuirii…………………………………………………………...…163

6.

Supravegherea vamală……………………………………………………………….…166

Bibliografie recomandată……………………………………………………………..….…170 TEMA 9. METODELE DE DETERMINARE A VALORII ÎN VAMĂ A MĂRFII….172 1.

Noţiunea şi sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfii……...………………....172

2.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa

respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit……………………………………...178 3.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică

sau similară……………………………………………………………………………………..181 4.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza costului unitar al mărfii sau a valorii

calculate…………………………………………………………………………………..….…182 5.

Metoda de rezervă…………………………………………………………………..….184

Bibliografie recomandată…………………………………………………………………...185 TEMA 10. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DREPTUL VAMAL………………..…186 1.

Noţiunea şi tipurile răspunderii în dreptul vamal…………………………………..…..186

2.

Contravenţiile vamale şi răspunderea pentru săvârșirea lor……………………..…..….188

3.

Contestarea deciziei organului vamal asupra cazului de contravenţie vamală…………191

4.

Răspunderea pentru infracţiunile din domeniul activităţii vamale……………………..193

Bibliografie recomandată……………………………………………………………………196 RECOMANDĂRI METODICE PENTRU LUCRUL INDIVIDUAL………………….198 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………...…203

5

PRELIMINARII

Dreptul vamal, fiind o ramura a dreptului a Republicii Moldova, este studiat în calitate de disciplină juridică în cadrul Facultății de Drept. Această disciplină juridică are ca sarcină familiarizarea studenților Facultății de Drept cu modul de organizare și funcționare a sistemului vamal al Republicii Moldova și a realizării activității vamale. Dreptul vamal este o disciplină care se predă studenților anului 2, ciclu I (licență) și masteranzilor anului 1, ciclu II (master). Concepția strategică a cursului de Drept Vamal presupune cunoașterea principiilor generale de organizare a sistemului vamal, a reglementarii tarifare a activității economice externe, taxa vamală, originea mărfii, evaluarea vamală, măsurile netarifare de reglementare a activității economice externe, procedura de vămuire și perfectarea actelor vamale, regimurile vamale și colaborarea internațională în domeniul vamal. Cunoașterea acestora va permite crearea unei concepții transparente privind Dreptul Vamal și o aplicare practică a cunoștințelor obținute. În procesul studiilor postuniversitare (masterat, doctorat) disciplina Drept Vamal este studiată mai aprofundat, ținându-se cont de tendințele și perspectivele legislației, precum și activitatea practică a organelor vamale și concepțiile din doctrina juridică. Luând în consideraţie dreptul vamal ca o ramură de drept complexă, ea reprezintă un sistem integru pentru reglementarea relaţiilor sociale din sfera activităţii vamale, conținând prevederi ale normelor diferitor ramuri de drept. De aceea, trebuie de evidenţiat corelaţia dreptului vamal cu următoarele ramuri de bază ale dreptului: drept constituţional; drept civil; drept penal; drept administrativ etc. Disciplina Drept vamal se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumularea cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul Dreptului vamal. Aplicarea presupune formarea abilităţilor tipice disciplinei Drept vamal, dezvoltarea capacităţilor. Integrarea presupune formarea capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse activităţi. Nivelul comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de învăţământ la disciplina Drept vamal, formată prin realizarea obiectivelor de cunoaştere şi aplicare. Prin studiul disciplinei „Drept vamal” studenţii obţin următoarele competenţe generale: să identifice trăsăturile dreptului vamal ca ramură de drept și ca știință juridica; să posede cunoștințe teoretice privind normele și instituțiile dreptului vamal; să determine corelația dintre doctrina dreptului vamal și practica judiciara; să aplice cunoştinţele teoretice în practică; să 6

stabilească obiectivele de studiu ale ramurii dreptului vamal; să demonstreze gândirea critică în activitatea profesională; să ia decizii de sine stătător; să genereze noi idei în domeniul de referință; să soluționeze situaţiile de problemă; să actualizeze instituţiile de drept vamal în raport cu modificările legislative; să utilizeze corect metodele şi mijloacele moderne de studiu; să dețină capacitatea de a lucra în echipă şi de a colabora cu experţii; să estimeze rolul fenomenelor juridice în practica socială. Acest curs universitar presupune o echilibrare a planurilor şi programelor de învăţământ, obţinerea unor rezultate adecvate cerinţelor zilei de azi şi tendinţelor dezvoltării social-economice.

7

TEMA. 1 DREPTUL VAMAL – RAMURĂ DE DREPT ȘI DISCIPLINĂ DE STUDIU Obiective de referință: -

să definească noţiunea de drept vamal;

-

să relateze despre activitatea vamală în Republica Moldova;

-

să identifice obiectul şi metoda de reglementare a dreptului vamal;

-

să analizeze elementele specifice ale raportului juridic de drept vamal;

-

să estimeze importanța teoretică și practică a principiilor dreptului vamal;

-

să stabilească specificul izvoarelor dreptului vamal;

-

să aprecieze rolul și locul dreptului vamal în sistemul de drept;

-

să evalueze rolul activității vamale în dezvoltarea economiei naționale.

Repere de conţinut: 1. Noţiunea de drept vamal. Dreptul vamal reprezintă mecanismul reglementării de stat a activității vamale. Fără dreptul vamal este imposibil de a crea un mecanism vamal funcțional, la bază căruia se află sistemul puterii executive, reprezentat de organele vamale. Dreptul vamal asigură interacțiunea tuturor elementelor activității vamale. Punerea în aplicare a activității vamale este imposibilă fără o reglementare juridică a relațiilor care apar în acest domeniu. Anume dreptul vamal unifică toate normele legate de trecerea mărfurilor și mijloacelor de transport peste frontiera vamală. La etapa actuală, în condițiile liberalizării operațiunilor de import-export și a stabilirii relațiilor economice de piață, Republica Moldova este cointeresată în existența dreptului vamal ca ramură independentă de drept. Interesul statului se manifestă prin prezența unei cercetări sistemice, stabile și specializate în definirea bazelor economice și organizaționale ale activității vamale. Fără aceasta este imposibil de a asigura securitatea economică a statului. Dreptul vamal este definit ca o ramură complexă de drept ce cuprinde un ansamblu de norme juridice, având apartenenţă ramurală diversă şi care au drept scop reglementarea relaţiilor sociale legate de trecerea mărfurilor şi a mijloacelor de transport peste frontiera vamală, precum şi realizarea politicii vamale a statului. După părerea autorului rus Iu. Vorobiev un semn distinctiv al unei ramuri complexe de drept este terminologia specifică. De exemplu, pentru dreptul vamal, aceste noțiuni ar fi: organ vamal – Serviciu vamal, birou vamal, post vamal, teritoriu vamal, trecere a mărfurilor peste frontiera

8

vamală, noţiunea de marfă și altele. În acest sens prin marfa în dreptul vamal înţelegem orice bun mobil (pe când în dreptul civil noţiunea de marfa are alt înţeles). La fel, dreptul vamal este privit ca o „ramură de frontieră". Aceasta afirmaţie ţine de dualitatea perceperii acestei ramuri de drept: pe de o parte vine să protejeze piaţa internă, dar şi să impulsioneze exportul; să încurajeze dezvoltarea economică, dar şi să mărească încasările prin perceperea drepturilor de import şi export. În ordinea dată de idei găsim dreptul vamal stând la graniţa dintre dreptul privat şi dreptul public, are caractere preluate din domeniul public cât şi cel privat. De exemplu, un contract dintre părţi, care în mod firesc ar putea fi încheiat în formă verbală, va trebui întocmit în mod obligatoriu în formă scrisă dacă obiectul contractat urmează a fi transportat peste frontiera vamală. Dispunem şi de suficiente motive pentru a afirma că normele dreptului vamal realizează concordanţa între interesele de stat şi cele particulare. Un alt argument întru susţinerea afirmaţiei că dreptul vamal este „o ramură de frontieră” este acela că dreptul vamal a început a fi studiat în cadrul altor ramuri de drept, pentru ca ulterior să-i fie recunoscută autonomia. Reieșind din cele expuse mai sus, putem defini dreptul vamal ca o ramură de drept complexă, ce este alcătuită dintr-o totalitate de norme juridice mixte care reglementează relaţii sociale din sfera activităţii vamale, ce sunt puse pe seama organelor vamale. Din definiţia dată putem evidenţia următoarele trăsături specifice: -

dreptul vamal este o ramura de drept complexă;

-

este alcătuit dintr-o totalitate de norme juridice mixte;

-

obiectul de reglementare este complex;

-

reglementează relaţii sociale din sfera activităţii vamale;

-

un subiect obligatoriu sunt organele vamale.

2.

Activitatea vamală în Republica Moldova.

Activitatea vamală este formată din multitudinea activităților reglementate de lege și alte acte normative, desfășurate de organele competente, cu participarea importatorilor, a exportatorilor sau a reprezentanților acestora, cu scopul realizării operațiunilor de import-export, în așa fel încât acestea să se înfăptuiască cu respectarea întocmai a obligațiilor ce le au către stat. Noțiunea legală a activității vamale este dată în art. 2 al Codului Vamal al Republicii Moldova: „Activitatea vamală se constituie din implementarea politicii vamale, asigurarea respectării reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport şi persoanelor peste frontiera vamală a Republicii Moldova, perceperea drepturilor de import şi drepturilor de export, vămuirea, controlul şi supravegherea vamală”. 9

Această definiţie este laconică, dar în acelaşi timp reflectă şi structura activităţii vamale în general. Dacă am încerca să evidenţiem trăsăturile specifice ale unui astfel de fenomen, ca activitatea vamală, putem evidenţia caracterul complex - pe de o parte şi pe de altă parte caracterul diferenţiat al elementelor activităţii vamale. Cu toate acestea definiţia expusă în Codul Vamal nu cuprinde un şir de elemente de bază, care de fapt fac parte din activitatea vamală. La acestea putem atribui: statistica vamală, lupta cu contrabanda şi alte infracţiuni din sfera activităţii vamale, precum şi unele încălcări a regulilor vamale. Reieşind din cele expuse mai sus, structura activităţii vamale poate fi compusă din următoarele elemente: -

politica vamală;

-

principiile generale de trecere a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera

vamală; -

regimurile vamale;

-

reglementarea tarifară;

-

plăţile vamale (drepturile de import şi export);

-

perfectarea vamală;

-

controlul vamal;

-

statistica vamală;

-

contrabanda şi alte infracţiuni din sfera activităţii vamale;

-

încălcarea regulilor vamale şi răspunderea în cazul săvârșirii acestora;

-

procedura în cazurile de încălcare a regulilor vamale;

-

examinarea cazurilor de încălcare a regulilor vamale.

Separarea elementelor de mai sus ca părţi relativ de sine stătătoare este formală, chiar dacă rolul, importanţa şi statutul lor este diferit, deoarece în totalitate acestea contribuie la realizarea sarcinilor vamale ale statului. Legislația vamală face deosebire între „reglementări vamale” și „activitate vamală”. Dacă prin reglementări vamale se înțelege activitatea statului privind realizarea politicii vamale, care se exprimă în stabilirea regulilor vamale, atunci, activitatea vamală, este activitatea statului îndreptată la respectarea acestor reguli vamale.

3.

Obiectul şi metoda de reglementare.

Majoritatea teoreticienilor consideră că, împărţirea pe ramuri de drept şi instituţii juridice a sistemului dreptului trebuie să pornească de la cele două criterii fundamentale: obiectul 10

reglementării juridice şi metoda de reglementare. Prin obiectul reglementării juridice, se înţelege caracterul şi trăsăturile specifice ale relaţiilor sociale dintr-un anumit domeniu, care fac posibil ca ele să fie reglementate de o anumită categorie distinctă de norme juridice. Prin metoda de reglementare juridică, se înţelege modul în care organele statului acţionează asupra unor relaţii sociale. Obiectul de reglementare al dreptului vamal sunt relaţiile sociale ce poartă un caracter complex. Aceasta este condiţionat de conţinutul şi structura activităţii vamale, care şi este de fapt obiectul de reglementare a dreptului vamal. Astfel, obiectul de reglementare al dreptului vamal îl formează relaţiile sociale din sfera activității vamale. Problema obiectului de reglementare a dreptului vamal este complicată şi puţin studiată, doar câțiva autori în lucrările sale determină obiectul de reglementare. De exemplu autorul rus C. Sandrovschi menţionează „Obiectul dreptului vamal îl formează relaţiile sociale, care apar în legătură cu stabilirea regimurilor vamale şi înfăptuirea politicii vamale". Neajunsul acestei noţiuni este că reflectă doar o parte din relaţiile sociale şi anume cele ce se referă la politica vamală. Însă relaţiile sociale din sfera vamală nu cuprind doar politica vamală, ele fiind mult mai complexe şi diverse. Acestea pot fi împărţite în anumite grupe cu caracter specific şi reglementate de diferite ramuri de drept: administrativ, penal, civil, internaţional etc. Dacă am încerca să grupăm aceste relații sociale am primi următoarea structură: -

relații sociale legate de politica vamală;

-

relații sociale cu privire la trecere a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera

vamală; -

relații sociale ce caracterizează regimurile vamale;

-

relații sociale din sfera reglementării tarifare;

-

relații sociale legate de plăţile vamale (drepturile de import şi export);

-

relații sociale legate de perfectarea vamală;

-

relații sociale legate de controlul vamal;

-

relații sociale cu privire la statistica vamală;

-

relații sociale legate de contrabandă şi alte infracţiuni din sfera activităţii vamale;

-

relații sociale legate de încălcarea regulilor vamale şi răspunderea în cazul săvârșirii

acestora; -

relații sociale legate de procedura în cazurile de încălcare a regulilor vamale;

-

relații sociale legate de examinarea cazurilor de încălcare a regulilor vamale.

Reieșind din faptul că obiectul de reglementare a dreptului vamal este complex, metoda de reglementare la fel este complexă. 11

În dreptul vamal predomină metoda imperativă, dar se regăsește şi metoda dispozitivă. Metoda imperativă prescrie o anumită conduită şi interzice subiecţilor de a avea un alt comportament. De exemplu: achitarea drepturilor de import, perfectarea actelor vamale, controlul vamal etc. Metoda dispozitivă permite subiecţilor alegerea unui anumit comportament. De exemplu: alegerea locului şi timpului trecerii frontierei vamale, alegerea regimului vamal, amânarea şi eşalonarea plăţilor vamale. Reieșind din analiza obiectului și metodei de reglementare, putem concluziona că în funcție de obiectul și metodă de reglementare dreptul vamal poate fi considerată o ramură independentă asemenea dreptului constituțional, administrativ, penal, civil et. Însă în comparație cu acestea, dreptul vamal este o ramură de drept complexă.

4.

Raportul juridic de drept vamal.

Raportul juridic de drept vamal este o relaţie socială reglementată de o normă juridică vamală. Ca şi alte raporturi de administrare, raporturile juridice vamale au următoarea structură: -

subiect - participanţii la raporturile juridice vamale;

-

obiect - conduita părților;

-

conţinutul - drepturile şi obligaţiile părţilor.

Raportul juridic vamal este un raport complex şi poate fi clasificat în mai multe categorii. Astfel, după caracterul juridic distingem: -

raporturi juridice vamale de coordonare - sunt raporturile în care subiecţii se află pe

poziţie de egalitate. -

raporturi juridice vamale de subordonare - sunt raporturile care apar între subiecţi cu o

poziţie juridică diferită. După modul de reglementare avem: -

raporturi juridice permisive;

-

raporturi juridice imperative.

După conţinut: -

raporturi juridice materiale - reglementate de norme juridice materiale;

-

raporturi juridice procesuale – reglementate de normele juridice procesuale;

După momentul apariţiei sunt: -

raporturi juridice primare – sunt acele relaţiile legate nemijlocit de trecerea mărfurilor şi

mijloacelor de transport peste frontiera vamală (efectuarea controlului vamal, declararea mărfurilor etc,) 12

-

raporturi juridice secundare – sunt raporturile care reies din cele primare (de ex. relaţiile

care apar în legătură cu depistarea unei încălcări în urma efectuării controlului, declarării mărfurilor). După momentul apariţiei, raporturile juridice vamale mai pot fi clasificate în: -

raporturi juridice ce apar până la trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste

frontiera vamală (operaţiunile prealabile vămuirii); -

raporturi juridice ce apar la momentul trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport peste

frontiera vamală (perfectarea vamală, controlul vamal etc.); -

raporturi juridice ce apar după trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste

frontiera vamală (controlul repatrierii mijloacelor băneşti, serviciilor şi bunurilor, controlul ulterior al declaraţiilor vamale). Elementele specifice ale raportului juridic de drept vamal sunt: -

Este un raport juridic de putere, prin instituirea statului, reprezentat de organul vamal

abilitat. -

Raportul juridic de drept vamal nu se termină întotdeauna la acordarea liberului de vamă,

adică la încheierea operaţiunii(regimul de tranzit, antrepozit vamal). -

Un alt element specific se referă la taxele proprii, materie impozabilă, precum şi

reglementare proprie. -

Raportul juridic se referă la existenţa unor concepte şi termeni utilizaţi în această

sferă(teritoriul vamal, politică vamală, regim vamal, zonă economică liberă). -

Este un raport cu caracter patrimonial (autori români).

5.

Principiile dreptului vamal.

Principiile dreptului vamal sunt acele idei, concepte primordiale care într-o formă concisă exprimă esența și conținutul lui și servesc drept călăuză la aplicarea normelor de drept vamal. Principiile dreptului vamal se clasifică în principii generale și principii ramurale. La categoria principiilor generale se atribuie: principiul legalității, principiul egalității, principiul umanismului. Dintre principiile ramurale putem evidenția: Principiul unicității politicii vamale – reprezintă scopurile și mijloacele de realizare a politicii în activitatea economică externă. În conformitate cu Legea reglementării de stat a activității comerciale externe în Republica Moldova se realizează o politica unică. Principiul unicității teritoriului vamal – garantează un spațiu economic unic.

13

Principiul unicității cotelor taxelor vamale – în baza căruia taxele vamale sunt unice pentru toți participanții la activitatea economică externă, indiferent de forma de proprietate și forma organizațional – juridică. Principiul alegerii libere a regimului și destinației vamale – prin care persoana poate să aleagă orice regim sau destinație vamală sau să renunțe la el/ea indiferent de cantitatea mărfurilor, valoarea lor, originea sau destinația mărfurilor.

6.

Sistemul dreptului vamal.

Sistemul dreptului vamal include separarea normelor juridice vamale în părţi principale, instituţii şi norme separate. Cu un anumit grad de condiționare sistemul dreptului vamal este compus din partea generală și partea specială. Partea generală include conceptul și conținutul activităţii vamale, politica vamală şi scopurile ei, teritoriul vamal şi frontiera vamală, izvoarele dreptului vamal, răspunderea. Partea specială include reglementarea juridică a trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală, tariful vamal, taxele vamale, perfectarea vamală, controlul vamal.

7.

Izvoarele dreptului vamal.

Prin izvor al dreptului vamal înţelegem forma de exprimare a normelor juridice vamale. Principalele izvoare ale dreptului vamal sunt considerate: -

Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007. -

Legea Republicii Moldova Nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal. În:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.01.2007, nr. ediție specială. -

Legea Republicii Moldova Nr. 1031-XIV din 08.06.2000 reglementării de stat a

activităţii comerciale externe. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.09.2000, nr. 119120/838. -

Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, 24.08.2000, nr. 106-108. -

Legea Republicii Moldova nr. 62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară. În:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.07.2008, nr. 127-130/496. -

Legea Republicii Moldova nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclaturii

combinate a mărfii. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 08.08.2014, nr. 231-237/529.

14

-

Legea Republicii Moldova nr. 1569-XV din 20.12.2002 cu privire la modul de

introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2002, nr. 185-189/1416. -

Legea Republicii Moldova nr. 440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice

libere. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 06.09.2001, nr. 108-109. -

Legea Republicii Moldova nr. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a

activităţii de întreprinzător. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.02.2005, nr. 26-28. -

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1140 din 02.11.2005 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.11.2005, nr. 157-160/1285. -

Ordinul Serviciului Vamal nr. 56-O

din

21.02.2008 cu privire la aprobarea

Regulamentului privind vămuirea bunurilor trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova de către persoane fizice şi a unor formulare tipizate.

8.

Legătura dreptului vamal cu alte ramuri de drept. Luând în consideraţie dreptul vamal ca o ramură de drept complexă, ea reprezintă un

sistem integru pentru reglementarea relaţiilor sociale din sfera activităţii vamale, conținând prevederi ale normelor diferitor ramuri de drept. Astfel, dreptul vamal are legătura cu o mare parte din ramurile de drept. Dreptul vamal cu dreptul constituțional. Normele dreptului constituţional reprezintă baza organizării economice şi politice a societăţii, considerându-se ca „baza bazelor” pentru toate celelalte ramuri de drept. Dreptul vamal cu dreptul civil - se exprimă în aceea că unele compartimente din partea specială a dreptului civil conţin prevederi analogice în dreptul vamal. Exemplu: Contractul civil de expediţie conţine prevederi analogice cu „transportatorul vamal”, contractul de depozit cu „Depozitarea provizorie” etc. Dreptul vamal cu dreptul penal se oglindeşte prin apariţia relaţiilor sociale, ce apar în legătură cu comiterea infracţiunii de contrabandă şi a altor încălcări în sfera activităţii vamale. În acest sens, în dependență de structura şi complexitatea sa, dreptul vamal absoarbe normele dreptului penal, ce ţin de deplasarea ilegală a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală, în urma cărora survine răspunderea penală. Dreptul vamal cu dreptul administrativ. Corelaţia cea mai apropiată şi directă a dreptului vamal o reprezintă ramura de drept administrativ. Specialiştii în domeniu consideră că dreptul vamal reprezintă o subramură a dreptului administrativ, motivând prin aceea că majoritatea 15

relaţiilor din sfera activităţii vamale sânt

reglementate de normele juridice administrative.

Totodată, este și organizarea pe verticală activității organelor vamale. Dreptul vamal are legătură cu dreptul fiscal – prin formarea veniturilor în bugetul statului în baza perceperii impozitelor şi taxelor, încasate de organele vamale la trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală. Dreptul vamal cu dreptul procesual-civil – procedura de atacare a deciziei organului vamal asupra cazului de contravenţie vamală. Dreptul vamal cu dreptul muncii – prin reglementarea relaţiilor şi funcţiilor de serviciu în cadrul executării de către persoanele fizice ale Republicii Moldova a activităţii proprii în organele vamale etc. Dreptul vamal cu dreptul funciar – în probleme legate de folosirea de către organele vamale ale loturilor de pământ, a unităţilor teritoriale, pentru realizarea politicii şi scopurilor vamale; Dreptul vamal cu dreptul internaţional – prin participarea Republicii Moldova în cadrul organizaţiilor internaţionale legate de activitatea vamală (exemplu: Aderarea Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a Comerţului), precum şi folosirea principiilor internaţionale în legătură cu executarea obligaţiilor contractuale cu alte state etc. În concluzie, putem menţiona că dreptul vamal după caracterul său complex, în dependență de circumstanţele concrete, deseori foloseşte prevederi ale diferitor ramuri de drept (civil, administrativ, internaţional), fiind socotite ca elemente ataşate pentru reglementarea detaliată a relaţiilor sociale apărute, ceea ce ne evidenţiază caracterul complex de structură a ramurii de drept vamal. Să nu uităm însă că dreptul vamal are legătură şi cu unele ştiinţe juridice, cum ar fi: criminologia, criminalistica, statistica, protecţia socială, etica, psihologia, psihiatria etc. Din cele expuse mai sus ne putem da seama de complexitatea dreptului vamal, probabil nici o altă ramură de drept nu are aşa multiple şi diverse legături cu alte ramuri ca dreptul vamal. Bibliografie recomandată: Acte normative: 1.

Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007. Literatura generală și de specialitate: 1.

Mladen C. Drept vamal românesc și comunitar. București: Editura Economică, 2003.

2.

Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006. 16

3.

Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.

Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010. 4.

Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега-Л,

2012. 5.

Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям

«Юриспруденция».под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011. 6.

Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3-е изд.перераб. и доп. Москва:

ЮРАЙТ, 2010.

17

TEMA. 2 SUBIECŢII DREPTULUI VAMAL Obiective de referință: -

să definească noţiunea organelor vamale;

-

să stabilească statutul juridic al organelor vamale;

-

să determine funcțiile și atribuțiile organelor vamale;

-

să relateze despre serviciul în organele vamale;

-

să determine statutul persoanei fizice și juridice ca subiect al dreptului vamal;

-

să estimeze rolul brokerului vamal la procedura de vămuire a mărfurilor;

-

să argumenteze locul și rolul organelor vamale în sistemul organelor administrației publice centrale de specialitate.

Repere de conţinut: 1. Organele vamale ale Republicii Moldova. Subiect de drept în orice ramură de drept este purtătorul anumitor drepturi şi obligaţii, cu care este împuternicit pentru realizarea intereselor sale, sau pentru îndeplinirea atribuţiilor care sunt puse pe seama sa într-o anumită sferă a relaţiilor sociale. Astfel subiect a dreptului vamal poate fi considerată persoana abilitată cu drepturi şi obligaţii în sfera activităţii vamale. Noţiunea de „subiect de drept” este strâns legată de noţiunea capacităţii juridice, care include atât capacitatea de folosinţă cât şi cea de exerciţiu. Totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ca subiecte a dreptului vamal depinde de statutul juridic al acestor persoane. Reieșind din faptul că capacitatea juridică este posibilitatea subiectului de a fi purtător de anumite drepturi şi obligaţii, subiecţii dreptului vamal pot fi împărţiţi în două grupe: -

subiecţi generali, prin care înţelegem persoanele fizice şi juridice care nu deţin capacitate

juridică specială în sfera activităţii vamale; -

subiecţi speciali, la care se atribuie organele vamale, reprezentate de colaboratorii vamali,

care deţin capacitate juridică specială în sfera activităţii vamale. Atât legislaţia Republicii Moldova, cât şi doctrina operează cu mai mulţi termeni atunci când se referă la organele vamale, şi anume cel de organ executiv, de organ al administraţiei publice, autoritate publică, organ public etc. Pentru a înţelege esenţa organelor vamale, ca structuri instituţionalizate ale sistemului vamal şi mecanismul de activitate, mai întâi este necesară definirea acestora. Astfel, referitor la noţiunea organelor vamale, în literatura de specialitate sunt întâlnite mai multe definiţii şi dacă doctrina rusă şi legislaţia Republicii Moldova folosesc noţiunea de „organe vamale”, atunci 18

cercetătorii români, cât şi reglementările UE folosesc noţiunea de „autoritate vamală” sau de „administraţie vamală”, în toate cazurile având acelaşi sens. Una din cea mai simplă noţiune a organelor vamale este următoarea: „organe de drept, care exercită nemijlocit activitatea vamală”. Autorul rus Timoşenko I.V. defineşte organele vamale ca „organe de stat, care reglementează raporturile juridice ce apar, se modifică şi se sting în cadrul activităţii vamale”. Conform părerii autorului rus Borisov C.G.: „organele vamale, sunt organe statale responsabile de protecţia suveranităţii economice, inclusiv a celei vamale şi respectarea reglementărilor vamale, atât a celor naţionale, cât şi internaţionale în cadrul relaţiilor vamale dintre state”. Autorul Cosarenco N. defineşte organele vamale ca fiind:„organele de stat ale puterii executive, care efectuează nemijlocit activitatea vamală pe calea protecţiei regimului vamal şi aplicării măsurilor de influență juridică în privinţa persoanelor care încalcă acest regim”. Sidorov V.N., la rândul său, defineşte organele vamale ca:„organe ale puterii executive, fiind după caracterul său organe de drept înzestrate cu împuterniciri cu caracter autoritar pentru îndeplinirea sarcinilor şi funcţiilor în sfera activităţii vamale cu ajutorul formelor şi metodelor specifice de activitate”. După părerea cercetătorului rus Prusacova N.V.: „Organele vamale pot fi determinate ca organe de stat, care efectuează activitatea executivă de dispoziţie în sfera specială a reglementării de stat, legată de trecerea peste frontiera vamală a diferitor mărfuri, inclusiv a bagajului şi trimiterilor poştale, valutei şi valorilor valutare, precum şi a mijloacelor de transport folosite pentru transportarea persoanelor şi mărfurilor”. O definiţie mai complexă este dată de autorii Gabricidze B.N. şi Cerneavski A.G., care definesc organele vamale ca: „organe ale puterii executive, care după caracterul său sunt organe de drept, ce activează din numele statului şi sunt înzestrate cu atribuţii de conducere, îndeplinind sarcinile şi funcţiile sale în cadrul activităţii vamale şi în alte domenii legate de activitatea dată cu ajutorul formelor şi metodelor de activitate specifice. Autorul Caraiani Gh. defineşte „autoritatea vamală”, ca fiind acea „instituţie guvernamentală constituită, organizată şi investită în vederea aplicării regulamentelor vamale, a politicii vamale”. Caracteristic pentru toate definiţiile date îl constituie faptul că, autorii menţionaţi definesc organele vamale, în primul rând, ca organe de executare a reglementărilor legale, iar alţii indică expres, că acestea sunt organe de drept, dorind să accentueze statutul acestora ca organe de ocrotire a normelor de drept.

19

Cât priveşte noţiunea legală aceasta este dată de Codul Vamal, care în art. 9 indică că: „Organele vamale sunt organe de drept care constituie un sistem unic, format din Serviciul Vamal, birouri vamale şi posturi vamale”. Definiţia dată este criticabilă din mai multe considerente. În primul rând, din analiza acesteia nu este clar statutul juridic al organelor vamale, legiuitorul limitându-se doar la o caracteristică structurală a acestora. În al doilea rând, considerăm necesară definirea organelor vamale sub aspect conceptual, care ar reflecta în esenţă rolul organelor vamale, dar şi statutul special pe care îl deţin întru realizarea politicii vamale a statului. Din considerentele date propunem următoarea definiţie a organelor vamale – organ al puterii executive, care are caracter de organ de drept, activează din numele statului, este împuternicit cu atribuţii, îşi îndeplineşte funcţiile şi sarcinile în sfera activităţii vamale şi în alte domenii cu ajutorul formelor şi metodelor de activitate specifice şi este responsabil de aplicarea reglementărilor vamale şi altor reglementări conexe. Dacă mai sus, ne-am referit la noţiunea de „organe vamale”, atunci în afară de aceasta atât în literatura de specialitate, cât şi în legislaţie este întâlnită şi noţiunea de „instituţii vamale”. Putem defini „instituţiile vamale” ca acele subdiviziuni structurale ale organelor vamale, care nu aplică nemijlocit reglementările vamale, dar acordă asistenţă şi suport necesar în vederea aplicării acestora de către alte subdiviziuni. De cele mai multe ori prin noţiunea dată înţelegem laboratoarele vamale, instituţiile de învățământ, întreprinderile subordonate Serviciului Vamal. În acest sens, art. 10 al Codului Vamal prevede că: „Laboratoarele vamale sunt create de Serviciul Vamal pentru expertiza şi examinarea în scopuri vamale a mărfurilor”, la fel „în sistemul Serviciului Vamal sunt create instituţii de învățământ pentru pregătirea cadrelor vamale şi perfecţionarea profesionalistă a efectivului vamal”, de asemenea „Serviciul Vamal înfiinţează centre de calcul, întreprinderi de poligrafie, de construcţii şi exploatare, a căror activitate contribuie la îndeplinirea funcţiilor organelor vamale”. De cele mai dese ori, organele vamale se identifică prin noţiunea de „vămi”, care în literatura de specialitate, cât şi în practică se împart după următoarele criterii: după poziţia faţă de frontieră: -

vămi de frontieră;

-

vămi de interior;

-

vămi mixte, care realizează operaţiuni specifice ambelor tipuri de vămi.

după specificul căilor de transport, al mărfurilor sau persoanelor: -

vămi rutiere; 20

-

vămi feroviare;

-

vămi fluviale;

-

vămi maritime;

-

vămi pentru transporturi poştale;

-

vămi pentru micul trafic;

-

vămi complexe, care reunesc două sau mai multe tipuri de căi de transport.

după mărimea şi complexitatea mărfurilor transportate: -

vămi mari;

-

vămi medii;

-

vămi mici.

La moment, organele vamale ale Republicii Moldova sunt organizate în cadrul Serviciului Vamal, care este alcătuit din nivelul central şi nivelul teritorial, lipsind nivelul regional. Organele vamale ale Republicii Moldova activează ca un sistem unic care poate fi definit ca o totalitate de unităţi funcţionale independente, caracterizate prin scopuri şi obiective comune, precum şi prin subordonarea pe verticală a subdiviziunilor inferioare faţă de cele superioare. Cu toate acestea fiecare verigă în dependenţă de locul şi poziţia sa în sistemul general joacă un anumit rol, îndeplinind un volum mai mare sau mai mic de funcţii, conferite de către stat autorităţilor vamale ca unui sistem integru. Acest sistem are trei verigi: 1.

Aparatul Central al Serviciului Vamal;

2.

Birourile vamale;

3.

Posturile vamale.

Totodată, fiecare organ vamal este alcătuit dintr-un şir de subdiviziuni structurale: direcţii, secţii, servicii. Aceste subdiviziuni structurale alcătuiesc totalitatea componentelor necesare organelor vamale ca sistem unic. Atunci când ne referim la noţiunea „Serviciul Vamal” aceasta este tratată, atât în sens larg, cât şi în sens îngust. Astfel, în sens larg, prin noţiunea dată înţelegem totalitatea organelor vamale ale Republicii Moldova ca un sistem unic şi complex. În sens îngust, atunci când vorbim despre „Serviciul Vamal” avem în vedere subdiviziunea centrală a organelor vamale, şi anume Aparatul Central al acestora. Unităţile subordonate Serviciului Vamal (birourile vamale şi posturile vamale) sunt create, reorganizate şi lichidate de către acesta.

21

Nici o autoritate publică, cu excepţia Parlamentului şi a Guvernului, nu este în drept să emită decizii cu privire la competenţa organelor vamale, să le modifice atribuţiile, să le impună alte funcţii sau să intervină în activitatea lor. Serviciul Vamal este un organ de drept, cu statut de persoană juridică, dispune de ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova, activează conform principiului de instituţie bugetară, finanţată de la buget, dispune de mijloace (fonduri) speciale, precum şi de resurse obţinute de la activitatea unităţilor din subordine aflate la autogestiune. Nivelul central este alcătuit din Aparatului central al Serviciului Vamal. Cât priveşte structura organizaţională a Aparatului Central al Serviciului Vamal aceasta este determinată de funcţiile atribuite şi este alcătuită din conducere (directorul general) şi subdiviziunile interne. Nivelul teritorial, la moment este alcătuit din 7 birouri vamale (Biroul vamal Briceni, Biroul vamal Bălţi, Biroul vamal Ungheni, Biroul vamal Chişinău, Biroul vamal Leuşeni, Biroul vamal Bender, Biroul vamal Cahul), care includ în componenţa sa posturile vamale subordonate. Biroul vamal îşi desfăşoară activitatea sub conducerea Aparatului Central al Serviciului Vamal şi este cel care decide nemijlocit asupra unei părţi mari din sarcinile puse în faţa organelor vamale. Birourile vamale sunt organizate, de regulă, după principiul teritorial şi îşi desfăşoară activitatea în zona de competenţă, prin care înţelegem teritoriul în cadrul căruia toţi operatorii economici înregistraţi aici sunt obligaţi să îndeplinească formalităţile de vămuire a mărfurilor la biroul vamal respectiv. Teritoriul de activitate al biroului vamal este determinat de către Aparatul Central al Serviciului Vamal şi poate să coincidă sau nu cu teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care este organizat. De cele mai multe ori, activitatea unui birou vamal se răsfrânge asupra teritoriului mai multor unităţi administrativ-teritoriale. Postul vamal este elementul iniţial al sistemului unitar al organelor vamale ale Republicii Moldova, fiind în conducerea nemijlocită a biroului vamal. Astfel, fiecare vamă este alcătuită dintr-un sistem de posturi vamale ca structuri relativ independente în contextul structurării interne, care îndeplinesc anumite funcţii concrete. Amplasarea posturilor vamale, la fel, se bazează pe principiul teritorial: amenajarea posturilor vamale în apropierea nemijlocită de punctele de trecere peste frontiera vamală este combinată cu plasarea acestora în interiorul ţării în locurile de concentrare a subiecţilor activităţii economice externe. Astfel, în vederea facilitării operaţiunilor de import-export a agenţilor economici în fiecare centru raional activează un post vamal care deserveşte agenţii economici înregistraţi în unitatea administrativ-teritorială respectivă. 22

După locul de amplasare a posturilor vamale la frontieră în punctele de trecere a frontierei de stat, acestea se împart în cele ce se află la frontiera moldo-română şi cele de la frontiera moldoucraineană. Astfel, la frontiera moldo-română se află 9 puncte de trecere internaţională a frontierei, iar la frontiera moldo-ucraineană sunt amplasate 26 puncte de trecere internaţională. Sarcinile birourilor şi posturilor vamale sunt în mare parte similare, având ca obiectiv de bază aplicarea nemijlocită a reglementărilor vamale şi promovarea activităţii vamale pe teritoriul aflat în jurisdicţia sa. Astfel, birourile vamale pun în aplicare, iar posturile vamale asigură nemijlocit punerea în aplicare a mecanismelor juridice, economice şi instituţionale privind politica vamală în teritoriul gestionat. Biroul vamal deţine personalitate juridică, cu toate consecinţele ce decurg din statutul dat, este finanţat de la bugetul de stat şi din alte surse prevăzute de legislaţie şi are dreptul de gestionare operaţională în ce priveşte proprietatea şi mijloacele care îi sunt atribuite. Postul vamal nu este o entitate juridică de sine stătătoare şi este în controlul operaţional al biroului vamal, de care aparţine. Structura şi statele de personal ale biroului şi postului vamal sunt aprobate de către Aparatul Central al Serviciului Vamal. La fel, crearea, reorganizarea şi lichidarea birourilor şi posturilor vamale se efectuează tot de către Aparatul Central al Serviciului Vamal. Mărimea şi statele de personal al posturilor vamale se determină pe baza volumului de mărfuri şi pasageri care trec prin acesta şi pot varia de la câteva persoane până la o sută sau chiar mai mult. Una dintre caracteristicele sistemului vamal îl constituie prezenţa subdiviziunilor specializate. La moment, în Republica Moldova nu avem birouri vamale specializate, cum sunt în alte state (de exemplu, în Federaţia Rusă unde sunt organizate birouri vamale pentru mărfurile accizate, pentru resursele energetice, etc.). Specificul birourilor vamale specializate îl constituie faptul că, acestea sunt create pentru organizarea şi îndeplinirea anumitor direcţii de activitate din cadrul activităţii vamale. La fel, birourile vamale specializate îşi exercită competenţa pe întreg teritoriul vamal al ţării şi nu numai pe o anumită regiune după modelul birourilor vamale nespecializate. Totalitatea organelor vamale, instituţiilor şi subdiviziunilor subordonate constituie un mecanism complicat şi diversificat, care are menirea soluţionării multitudinii problemelor ce apar în cadrul activităţii vamale. În acest sens, rolul organelor vamale este în permanentă dezvoltare, în mare parte fiind influențat şi dependent de locul organelor vamale în cadrul organelor de stat. Locul dat, la moment, este determinat de Hotărârea Guvernului Nr. 4 din 02.01.2007 „Cu privire la aprobarea structurii, efectivului – limită şi a Regulamentului Serviciului Vamal„ care prevede ca acesta este organul administraţiei publice, subordonat

23

Ministerului Finanţelor, care asigură securitatea economică a statului, implementează politica vamală şi conduce nemijlocit activitatea vamală în Republica Moldova. Astăzi asistăm la o reconfigurare a rolului organelor vamale. În acest sens, Organizaţia Mondială a Vămilor specificat că: „În timp ce rolurile şi responsabilităţile de bază a Vămilor au rămas în esenţă acelaşi de mai mulţi ani, modul în care administraţiile vamale gestionează aceste roluri şi responsabilităţi s-au schimbat în mod semnificativ. Totodată, analizând rolul organelor vamale, la nivel global, am ajuns la concluzia că, acesta este în permanentă schimbare, iar activitatea prioritară de colectare a taxelor vamale (aplicarea prevederilor tarifare), care a scăzut esenţial în ultimii 20 de ani, este de acum depăşită faţă de aplicarea măsurile netarifare, în special, cele legate de securitate şi siguranţă, exprimate prin lupta împotriva bunurilor contrafăcute, spălare de bani şi trafic cu droguri, precum şi punerea în aplicare a normelor sanitare, de sănătate, de mediu şi măsurilor de protecţie a consumatorilor. Din studiul activităţii administraţiilor vamale ale mai multor state (Germania, Franţa, România, Lituania, Polonia etc.) putem evidenţia principalele roluri pe care urmează să le deţină o administraţie vamală modernă, şi anume: -

de reprezentare – reprezintă ţara în cadrul organizaţiilor internaţionale de profil,

participând activ în diferite proiecte şi programe mondiale, colaborează cu organele vamale ale altor state, precum şi face schimb de experienţă cu acestea în vederea realizării principalelor scopuri ale politicii comerciale; -

rolul de purtător de cuvânt – asigură publicarea programelor, concepţiilor şi strategiilor

de dezvoltare (documentelor de politici), argumentează şi explică legislaţia vamală, garantează accesul la informaţia necesară publicului, informează societatea cu privire la rezultatele atinse, evidenţiind atât aspectele pozitive cât şi cele negative din activitatea sa; -

rolul de reglementare – participă la elaborarea proiectelor de legi şi acte normative,

activează în limitele legale stabilite, permanent se ocupă de claritatea şi simplitatea formelor de realizare a legislaţiei vamale -

rolul de strateg – efectuează activitatea sa în baza unui program strategic elaborat din

timp, care urmează să aibă o aplicabilitate cât mai îndelungată; -

rolul de analitic – studiază în continuu condiţiile de activitate ale subdiviziunilor sale. La

fel, prelucrează toată informaţia disponibilă referitoare la circuitul comercial extern. De asemenea, petrece controlul juridic şi economic al instrumentelor de politică vamală în vederea corespunderii acestora tratatelor şi convenţiilor internaţionale în domeniul vamal; -

rolul de accelerator – contribuie la realizarea procesului de transformare şi dezvoltare a

economiei naţionale; 24

-

rolul de executoriu –se ocupă de protecţia pieţei interne şi a producătorului naţional, a

mediului înconjurător, a intereselor consumatorilor, respectării diferitor reglementări etc. 2. Funcțiile și atribuțiile organelor vamale. Funcţia organului vamal, constituie totalitatea acţiunilor organelor vamale prevăzute de legislaţia vamală şi îndreptate la realizarea politicii vamale. Întru realizarea funcţiilor de care dispun, organele vamale sunt înzestrate cu anumite atribuţii, prin care înţelegem totalitatea drepturilor şi obligaţiilor de care dispun acestea şi funcţionarii vamali şi care sunt stabilite în Codul Vamal şi alte acte normative. Caracterul complex al naturii juridice a organelor vamale este determinat de principalele funcţii pe care le deţin – funcţia de reglementare, cea de ocrotire a normelor de drept şi funcţia fiscală. Astfel, reieșind din studiul naturii juridice a organelor vamale, acestea pot fi caracterizate ca: -

organe ale puterii executive;

-

organe de drept;

-

organe cu atribuţii fiscale.

Organele vamale ca organe ale puterii executive. Fiind un subsistem al sistemului unic al organelor executive, organele vamale ocupă în cadrul acestui sistem un loc deosebit, specificul căruia este determinat de caracterul sarcinilor şi funcţiilor pe care le exercită şi prin care se exprimă caracteristicele de execuţie a organelor vamale. Referindu-ne la organele vamale ca organe executive, considerăm că, acestea sunt caracterizate sub următoarele aspecte distincte: -

organizaţional – nu intră în componenţa altei organizaţii, dar este o componentă de sine

stătătoare a organelor executive; -

funcţional – scopul principal fiind îndeplinirea activităţii executive şi de dispoziţie în

domeniul vamal în conformitate cu funcţiile atribuite; -

juridic – dispun de o competenţă strictă în domeniul activităţii vamale, reglementată de

actele normativ-juridice respective şi care nu decurge din competenţa altor organe. Nozdraciov A.F. delimitează următoarele caracteristici de bază ale organelor vamale ca organe ale puterii executive: -

fiind o componentă de sine stătătoare a puterii executive, organele vamale efectuează

exclusiv şi nemijlocit activitatea vamală; -

dispun de o competenţă strict determinată în domeniul activităţii vamale. Prin formele şi

metodele stabilite de legislaţie acestea îndeplinesc funcţiile sale şi îşi exercită atribuţiile în 25

domeniul trecerii peste frontiera vamală a mărfurilor şi mijloacelor de transport, aplică metodele de reglementare vamală, încasează taxele vamale, impozitele şi alte plăţi vamale, efectuează controlul şi perfectarea vamală; -

activitatea organelor vamale după caracterul său este executivă, de control şi

supraveghere; -

sunt create, reorganizate şi lichidate de organele executive superioare.

Din caracteristicile menţionate distingem că, organele vamale constituie o parte indispensabilă a sistemului organelor statale, care fac parte din latura executivă a acestora, deţinând în acelaşi timp un spectru larg de atribuţii. Acestea deţin calităţi proprii, în special în ce priveşte unitatea scopurilor, obiectivelor, funcţiilor şi principiilor de activitate. Întru completarea ideii date, Bechiaşev C.A. şi Moiseev E.G. menţionează că: „Latura executivă a organelor vamale constă în organizarea şi efectuarea zilnică a activităţii vamale, la baza căreia stau diferite forme şi metode de realizare a funcţiilor şi împuternicirilor în domeniul organizării procesului de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală, perfectării vamale, plasării mărfurilor sub un anumit regim vamal, încasării plăţilor vamale etc.”. Organele vamale ca organe de drept. O caracteristică distinctă şi importantă a organelor vamale îl constituie faptul că, legislaţia le atribuie la categoria de organe de drept. Faptul, că organele vamale îndeplinesc funcţii cu caracter procesual penal şi contravenţional nu schimbă natura administrativ-executivă a acestora, dar în acelaşi timp le apropie de alte organe de drept, mai ales de cele ale poliţiei. În calitate de organe de drept organele vamale apără suveranitatea şi securitatea economică a statului, drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice. În afară de aceasta organele vamale duc lupta cu infracţiunile şi contravenţiile vamale. Caracterul de ocrotire a normelor de drept în activitatea organelor vamale în mare parte este determinat de însăşi structura activităţii vamale, precum şi de faptul că, toate sarcinile şi atribuţiile de bază în domeniul dat acestea le îndeplinesc luând în consideraţie interesele ţării, asigurarea suveranităţii şi securităţii economice a acesteia. La baza determinării statutului de organ de drept al organelor vamale stau următoarele caracteristici: -

drepturile şi obligaţiile organelor de drept sunt reglementate de normele juridice;

-

fiecare organ de drept îndeplineşte activitatea sa pe calea desfăşurării acţiunilor specifice;

-

acţiunilor specifice ale organului de drept au caracter de impunere;

-

forma procesuală concretă de efectuare a acţiunilor specifice.

26

Numai fiind în prezenţa acestor patru caracteristici distincte, poate fi stabilită apartenenţa unui organ sau altul la categoria organelor de drept. Ce ţine de drepturile şi obligaţiile organelor vamale, în vederea ocrotirii normelor de drept, acestea sunt reglementate de un şir de acte normative (Codul Vamal, Codul Contravenţional, Codul de Procedură Penală etc.). La compartimentul acţiunilor specifice putem menţiona că, organele vamale în exercitarea atribuţiilor, săvârșesc anumite acţiuni specifice (vămuirea mărfurilor, efectuarea controlului vamal, investigarea infracţiunilor, examinarea contravenţiilor vamale, etc.). Este indiscutabil că, acţiunile specifice ale organelor vamale au caracter de impunere, respectiv, în caz de nerespectare a prevederilor legale în domeniul vamal intervine dreptul acestora de a întreprinde măsurile ce se impun, şi anume: atragerea persoanelor la răspundere (materială şi/sau contravenţională), încasarea forţată a plăţilor vamale neachitate (întocmirea deciziilor de regularizare, emiterea dispoziţiilor de încasare forţată, punerea sechestrului pe mărfuri şi mijloace de transport etc.). Cât priveşte forma procesuală concretă de efectuare a acţiunilor specifice, aceasta cuprind acele forme de exteriorizare exprimate prin întocmirea actelor de procedură vamală (actele primare de efectuare a controlului vamal, actele de inspecţie, procesul-verbal de constatare a contravenţiei, procesul-verbal de efectuare a controlului vamal corporal etc.). Organele vamale ca organe cu atribuţii fiscale. Statutul fiscal al organelor vamale se manifestă, în primul rând, în cadrul procedurii de încasare a plăţilor vamale pentru operaţiunile de import-export, în al doilea rând, în funcţionarea mecanismului de planificare bugetară a activităţii organelor vamale. Astfel, cât priveşte activitatea financiar-fiscală a organelor vamale aceasta este caracterizată prin faptul că, în procesul de realizare a acesteia se organizează şi are loc acumularea (formarea), redistribuirea şi folosirea fondurilor bugetare în scopul realizării sarcinilor puse în faţa organelor vamale. Nemijlocit fondurile bugetare sunt create în rezultatul îndeplinirii de către organele vamale a unei dintre cele mai importante funcţii, cea de încasare a plăţilor vamale. Mai mult ca atât, în fluxul mijloacelor băneşti care ajung în bugetul de stat din partea organelor vamale sunt incluse şi diferitele sancţiuni financiar-juridice (materiale) aplicate la comiterea încălcărilor vamale, exprimate prin diferite amenzi, penalităţi, precum şi din încasarea sumelor recalculate suplimentar ca rezultat al auditului postvămuire. Acordarea unor asemenea competenţe organelor vamale este motivată prin comoditatea gestionării plăţilor vamale, impozitelor şi altor taxe de către acestea, care sunt amplasate atât la frontieră, cât şi în interiorul ţării. 27

În acest sens, organele vamale se prezintă ca un organ cu competenţe mult mai vaste şi depline în vederea aplicării măsurilor de constrângere în privinţa contribuabililor ce nu se conformează cerinţelor legale de onorare a obligaţiilor bugetare (efectuarea auditului postvămuire, recalculul şi încasarea, inclusiv forţată, a plăţilor vamale suplimentare, sancţionarea agenţilor economici, urmărirea penală, etc.), pe când organele fiscale verifică doar sistemul de calculare şi decontare a impozitelor de către contribuabili, fiind limitaţi în atribuţii şi competenţe în vederea aplicării măsurilor de constrângere, spre deosebire de organele vamale. La rândul său atribuțiile organelor vamale sunt indicate în art. 11 din Codul Vamal al Republicii Moldova. Astfel, organul vamal are următoarele atribuţii de bază: a) participă la elaborarea politicii vamale a statului şi implementează această politică; b) asigură respectarea legislaţiei vamale şi fiscale; apără drepturile şi interesele legitime ale persoanei în cadrul activităţii vamale; c) contribuie, în limitele competenţei, la asigurarea securităţii economice a statului; d) apără interesele economice ale statului; e) aplică procedeele vamale de reglementare a relaţiilor economice şi comerciale; f) încasează drepturile de import şi drepturile de export; g) participă la elaborarea măsurilor de politică economică referitor la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală şi aplică aceste măsuri; h) luptă împotriva contrabandei, a încălcării reglementărilor vamale şi legislaţiei fiscale care se referă la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, curmă trecerea ilegală peste frontiera vamală a substanţelor narcotice, armamentului, obiectelor de artă, obiectelor de valoare istorică şi arheologică, obiectelor proprietate intelectuală, speciilor de animale şi plante (derivate şi părţi ale lor) pe cale de dispariţie, altor mărfuri; i) contribuie la prevenirea şi combaterea spălării banilor, precum şi a terorismului internaţional; j) exercită şi perfecţionează controlul vamal, efectuează vămuirea, creează condiţii pentru accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală; k) contribuie şi participă la elaborarea statisticii vamale a comerţului exterior şi a statisticii vamale speciale; l) contribuie la realizarea măsurilor de apărare a securităţii statului, de asigurare a ordinii publice şi morale, de apărare a vieţii şi sănătăţii oamenilor, de ocrotire a florei şi faunei, a întregului mediu înconjurător, de protecţie a pieţei interne; m) exercită controlul vamal asupra valorilor valutare, în limitele competenţei;

28

n) asigură îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale statului în domeniul vamal; participă la elaborarea acordurilor internaţionale în domeniul vamal, la colaborarea cu organele vamale, cu alte autorităţi publice din străinătate, cu organizaţiile internaţionale în domeniul vamal; o) efectuează cercetări ştiinţifice, oferă consultaţii în domeniu; p) dezvoltă baza tehnico-materială şi socială a organelor vamale, creează condiţii pentru activitatea colaboratorilor vamali; r) gestionează sistemul de certificare a originii, în cazurile stabilite de Guvern, inclusiv certifică originea mărfurilor şi eliberează contra plată certificate de origine la exportul mărfurilor; s) desfăşoară activităţile necesare pentru administrarea riscurilor; t) asigură diseminarea legislaţiei vamale şi accesul la informaţii de interes public; u) dezvoltă parteneriatul public-privat în domeniul vamal şi colaborează cu mediul de afaceri; v) exercită alte atribuţii stabilite de legislaţie.

3.

Serviciul în organele vamale.

Serviciul în organele vamale este un gen special de activitate în serviciul public prin care se exercită funcţiile, drepturile şi obligaţiile organelor vamale, incluse în sistemul organelor de drept şi al organelor securităţii statului. Persoanele cu funcţie de răspundere în organele vamale (colaboratori vamali) sunt cetăţeni ai Republicii Moldova care deţin funcţii în organele vamale şi care dispun de grade speciale. Gradele speciale ale serviciului vamal sunt următoarele: a) plutonier al serviciului vamal; b) plutonier major al serviciului vamal; c) sublocotenent al serviciului vamal; d) locotenent al serviciului vamal; e) locotenent major al serviciului vamal; f) căpitan al serviciului vamal; g) maior al serviciului vamal; h) locotenent-colonel al serviciului vamal; i) colonel al serviciului vamal; j) general-maior al serviciului vamal; k) general-locotenent al serviciului vamal; l) general-colonel al serviciului vamal.

29

Funcţiile din organele vamale şi gradele speciale corespunzătoare acestor funcţii se grupează astfel: a) efectivul inferior: plutonier al serviciului vamal; plutonier major al serviciului vamal; b) efectivul de comandă mediu: sublocotenent al serviciului vamal; locotenent al serviciului vamal; locotenent major al serviciului vamal; căpitan al serviciului vamal; c) efectivul de comandă superior: maior al serviciului vamal; locotenent-colonel al serviciului vamal; colonel al serviciului vamal; d) efectivul de comandă suprem: general-maior al serviciului vamal; general-locotenent al serviciului vamal; general-colonel al serviciului vamal. Pot fi colaboratori vamali cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit vârsta de 18 ani, apţi după calităţile individuale şi profesionale, după nivelul de studii şi starea de sănătate să exercite funcţiile organelor vamale. Angajarea în serviciu în organele vamale este benevolă şi se face în bază de contract individual de muncă. La angajare în organul vamal, se prezintă: a) cererea; b) buletinul de identitate; c) carnetul de muncă; d) diploma de studii; e) certificatul medical; f) cazierul judiciar; g) dosarul personal. Nu poate fi angajată şi nu se poate afla în exerciţiul funcţiunii persoana care a fost concediată anterior din serviciu pentru fapte ilicite care au discreditat statutul de colaborator vamal, persoana cu antecedente penale, persoana recunoscută, prin hotărâre judecătorească definitivă, incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu limitată, precum şi persoana care la angajare a tăinuit informaţii care împiedică aflarea ei în serviciul vamal. Colaboratorul vamal nu este în drept: a) să exercite o altă funcţie remunerată, cu excepţia activităţii didactice, ştiinţifice sau de creaţie; b) să exercite personal sau prin intermediul unui terţ activitate de întreprinzător; c) să fie membru al organului de conducere al unei organizaţii comerciale, cu excepţia cazurilor stabilite de legislație; d) să fie împuternicitul sau reprezentantul unui terţ în organul vamal;

30

e) să utilizeze în alte scopuri decât cele de serviciu mijloacele tehnice, materiale şi de asigurare informaţională, mijloacele financiare, alte bunuri ale statului, precum şi informaţia de serviciu; f) să primească de la persoane fizice sau juridice daruri, remuneraţii, împrumuturi, servicii, mijloace pentru plata odihnei, distracţiilor, cheltuielilor de transport şi alte recompense legate de exercitarea obligaţiilor de serviciu; g) să plece în deplasări de serviciu în străinătate din contul unor persoane fizice şi juridice, cu excepţia deplasărilor efectuate în conformitate cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte sau cu acordurile mutuale interstatale, sau cu acordurile autorităţilor publice cu organizaţii internaţionale; h) să facă uz de serviciu în interesul unor partide, asociaţii obşteşti, inclusiv religioase. În organele vamale este inadmisibilă crearea de structuri ale partidelor, ale asociaţiilor obşteşti, inclusiv religioase, cu excepţia sindicatelor. La angajare în organul vamal, poate fi stabilit un termen de încercare de până la 6 luni, în dependenţă de nivelul de pregătire profesională şi al funcţiei pe care urmează să o deţină angajatul. În acest caz, angajatul se numeşte în funcţie ca stagiar fără a i se acorda grad special. Termenul de încercare se indică în ordinul de numire în funcţie. Acest termen poate fi redus prin decizie a directorului general. Pentru angajaţii prin transfer sau concurs, nu se stabileşte termen de încercare. Contractul individual de muncă se încheie în scris între persoană şi Serviciul Vamal pe un termen de un an, 3 sau de 5 ani. După încheierea contractului sau la expirarea termenului de încercare, după caz, angajatului i se acordă primul grad special şi număr personal. Colaboratorilor vamali li se eliberează legitimaţii de serviciu şi ecusoane distincte de un model stabilit de Serviciul Vamal. În termen de până la 20 de zile de la data conferirii primului grad special, colaboratorul vamal depune următorul jurământ: „Jur să respect cu stricteţe Constituţia şi legile Republicii Moldova, să apăr suveranitatea şi securitatea ei economică, să execut conştiincios obligaţiile de serviciu". Gradul special se conferă în conformitate cu funcţia deţinută. Gradele speciale conferite colaboratorului vamal se clasifică în grade speciale iniţiale şi grade speciale ulterioare. Gradele speciale de până la gradul de colonel al serviciului vamal inclusiv se conferă de către directorul general. Gradele speciale de la gradul de general-maior al serviciului vamal în sus se conferă de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea directorului general aprobată de Guvern. Colaboratorul vamal are dreptul:

31

a) să ia cunoştinţă de documentele care stabilesc drepturile şi obligaţiile sale, de criteriile de apreciere a calităţii exercitării serviciului în organele vamale ce contribuie la avansare în serviciu; b) să primească în modul stabilit informaţia şi materialele necesare îndeplinirii obligaţiilor de serviciu; c) să inspecteze agenţi economici, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare; d) să ia decizii şi să participe la elaborarea de proiecte de hotărâri în corespundere cu obligaţiile sale de serviciu; e) să participe la concurs pentru a ocupa funcţie vacantă în organul vamal; f) să fie avansat în funcţie conform rezultatelor obţinute şi nivelului de calificare; g) să ia cunoştinţă de materialele din dosarul personal, de avizele referitoare la activitatea sa şi de alte documente până la îndosarierea lor şi să prezinte lămuriri spre a fi anexate la dosarul personal; h) să se recicleze şi să-şi ridice nivelul de profesionalitate din mijloacele de la bugetul de stat prevăzute pentru Serviciul Vamal; i) să fie asigurat cu pensie în conformitate cu legislaţia în vigoare; j) să ceară efectuarea unei anchete de serviciu pentru contestarea informaţiilor care îi denigrează demnitatea şi-i lezează drepturile; k) să se întrunească în sindicat; l) să participe la adunări în cadrul organului vamal; m) să aplice forţa fizică, mijloacele speciale, arma de foc şi arma albă, în modul şi în cazurile prevăzute de legislaţie; n) să i se acorde protecţie faţă de pericolele la care este expus ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea acestora. Colaboratorul vamal este obligat: a) să asigure respectarea Constituţiei, legilor şi a altor acte normative; b) să asigure respectarea şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor; c) să execute ordinele şi dispoziţiile şefilor organului vamal; d) să respecte regulamentul de ordine interioară al organului vamal, modul de utilizare a informaţiei de serviciu, să îndeplinească instrucţiunile de serviciu, să respecte regulamentele şi alte acte normative; e) să-şi ridice nivelul de calificare;

32

f) să păstreze secretul de stat, alte secrete apărate de lege şi să nu divulge informaţia care i-a parvenit în exerciţiul funcţiunii, inclusiv informaţia referitoare la viaţa personală, la cinstea şi la demnitatea cetăţeanului; g) să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate; h) să respecte prevederile Codului privind conduita etică a colaboratorului vamal; i) să acţioneze în scopul combaterii fraudei, a corupţiei, a traficului ilicit de mărfuri şi de bunuri şi a altor acţiuni ilicite; j) să nu se lase intimidat de presiuni sau influenţe exercitate asupra lui de către persoane sau structuri din interiorul sau din afara instituţiei privind îndeplinirea atribuţiilor de serviciu; k) să semnalizeze faptele de comportament corupţional şi cele care încalcă grav etica profesională. Executare a atribuţiilor de serviciu sunt recunoscute şi următoarele acţiuni: a) participarea la întruniri, instrucţiuni, competiţii şi la alte activităţi de serviciu conform unui plan aprobat de şeful organului vamal; b) aflarea în calitatea de ostatic în legătură cu executarea atribuţiilor de serviciu; c) deplasarea spre şi de la locul de serviciu, aflarea în deplasare de serviciu; d) aflarea în concediu medical, deplasarea spre şi de la locul de tratament. Atestarea colaboratorilor vamali se face pentru evaluarea corespunderii lor funcţiei deţinute. Atestarea are loc de regulă o dată la doi ani, dar nu mai rar de o dată la patru ani. Atestarea anticipată poate avea loc la decizia directorului general. Pentru îndeplinire conştiincioasă a obligaţiilor de serviciu, colaboratorii vamali pot fi stimulaţi prin: a) exprimare a unei mulţumiri; b) acordare a unui premiu; c) premiere cu un cadou de preţ; d) menţionare cu Diploma de Onoare a Serviciului Vamal; e) distingere cu insignele „Eminent al serviciului vamal", „Colaborator vamal de onoare al Republicii Moldova"; f) conferire înainte de termen a gradului special ulterior; g) conferire a gradului special ulterior mai înalt cu o treaptă decât gradul special corespunzător funcţiei deţinute; h) anulare înainte de termen a unei sancţiuni disciplinare. Decorarea colaboratorului vamal cu armă personală se efectuează, la decizia Consiliului colegial al Serviciului Vamal, prin ordin al directorului general. Colaboratorul vamal poate fi 33

propus de către directorul general să fie decorat cu distincţie de stat sau să i se confere titlu onorific al Republicii Moldova. Pentru încălcarea disciplinei de serviciu, colaboratorului vamal îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare: a) observaţia; b) mustrarea; c) mustrarea aspră; d) retrogradarea în funcţie pe un termen de până la 6 luni; e) reţinerea conferirii gradului special; f) preîntâmpinarea că nu corespunde serviciului în conformitate cu rezultatele atestării; g) eliberarea din serviciu în organul vamal. Serviciul în organul vamal încetează în caz de eliberare din serviciu sau de moarte. Eliberarea din serviciu poate avea loc: a) la cerere; b) la expirarea termenului de serviciu indicat în contract; c) în caz de transfer în o altă autoritate publică; d) în cazul alegerii într-o funcţie electivă în o autoritate publică; e) în cazul lichidării organului vamal sau reducerii statelor de funcţii; f) în caz de imposibilitate de îndeplinire a atribuţiilor constatată prin examen medical de specialitate; g) din cauza necorespunderii funcţiei deţinute constatate de comisia de atestare, în cazul lipsei de post inferior vacant sau al respingerii funcţiei propuse; h) pentru o încălcare gravă sau încălcare sistematică a disciplinei de serviciu; h1) în cazul rămânerii definitive a actului de constatare prin care s-a stabilit emiterea/adoptarea de către colaboratorul vamal a unui act administrativ sau încheierea unui act juridic cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese; i) pentru comitere a unei infracţiuni şi pentru condamnare în bază de sentinţă judecătorească definitivă; j) în cazul limitării, prin hotărâre judecătorească definitivă, a dreptului de a îndeplini atribuţiile sau în cazul existenţei de antecedente penale; k) în cazul retragerii cetăţeniei Republicii Moldova; k1) în cazul în care în privința colaboratorului vamal s-au stabilit anumite restricții de aflare în exerciţiul funcţiunii; l) în alte cazuri, prevăzute de legislaţie. 34

4.

Persoana fizică şi persoana juridică ca subiecte al dreptului vamal.

În legislaţia vamală prin persoană înţelegem orice persoană juridică şi persoană fizică. Prin persoana care trece mărfuri peste frontiera vamală înţelegem proprietarul mărfurilor, deţinătorul de mărfuri, precum şi alte persoane prevăzute de legislaţia în vigoare. Persoana fizică poate fi considerată ca fiind subiect a dreptului vamal deoarece aceasta efectuează diferite acţiuni de trecere a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală, respectând legislaţia vamală în vigoare. Legea cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice, ne-o defineşte pe aceasta, ca fiind persoană rezidentă sau nerezidentă care nu este subiect al activităţii de întreprinzător. Persoana fizică rezidentă – cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid care dispune de loc permanent de trai în Republica Moldova, ceea ce se confirmă prin actele: a) Paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova; b) Paşaportul diplomatic al cetăţeanului Republicii Moldova; c) Paşaportul de serviciu al cetăţeanului Republicii Moldova; d) Paşaportul pentru persoanele fără cetăţenie / apatrizi / care domiciliază permanent în Moldova; e) Buletinul de identitate al cetăţeanului Moldovei; f) Buletinul de identitate pentru apatrizii care domiciliază permanent în Moldova; g) Permis de şedere pentru cetăţenii străini care domiciliază permanent în Moldova. Persoana fizică nerezidentă - cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid care nu face parte din categoria persoanei fizice rezidente; Prin loc permanent de trai înţelegem loc de trai pe teritoriul unui stat al unei persoane fizice, cu condiţia că aflarea acesteia pe teritoriul dat nu este în legătură cu exercitarea obligaţiilor de serviciu sau cu efectuarea studiilor; Totodată, în cadrul dreptului vamal persoana fizică urmează a fi clasificată în următoarele categorii: 2) persoana fizică ce se deplasează peste frontiera vamală în scopuri personale; 3) persoane ce călătoresc în scop de turism; 4) persoane care trec peste frontiera de stat în scop de afaceri; 5) persoane care trec peste frontieră în scop de serviciu. Totodată, Legea nr. 62 din 21.03.2008 privind reglementarea valutară definește următoarele categorii de rezidenți și nerezidenți: 35

Rezidenţi: a) persoane fizice (cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini şi apatrizi) care au domiciliul în Republica Moldova, atestat cu act de identitate corespunzător, inclusiv cele care se află temporar peste hotare; b) persoane fizice care practică, conform legislaţiei Republicii Moldova, anumite activităţi, şi anume: activitate de întreprinzător în baza patentei de întreprinzător şi activitate profesională de avocat sau notar în baza licenţei respective; c) persoane juridice (de drept public şi de drept privat) constituite conform legislaţiei Republicii Moldova, cu sediul în Republica Moldova; d) reprezentanţe cu sediul peste hotare ale persoanelor juridice rezidente, prin care se subînţeleg orice subdiviziuni separate ale persoanelor menţionate care le reprezintă şi le apără interesele; e) întreprinderi şi organizaţii care nu au statut de persoană juridică, constituite conform legislaţiei Republicii Moldova, cu sediul în Republica Moldova; f) filiale ale nerezidenţilor (persoane juridice (de drept public şi de drept privat) constituite în conformitate cu legislaţia statelor străine, cu sediul peste hotare și întreprinderi şi organizaţii care nu au statut de persoană juridică, constituite în conformitate cu legislaţia statelor străine, cu sediul peste hotare), constituite conform legislaţiei Republicii Moldova, cu sediul în Republica Moldova, prin care se subînţeleg orice subdiviziuni separate ale persoanelor menţionate care exercită anumite atribuţii ale acestora; g) misiuni diplomatice, oficii consulare şi alte reprezentanţe oficiale ale Republicii Moldova peste hotare; Nerezidenţi: a) persoane fizice care nu sunt rezidente, inclusiv cele care se află temporar în Republica Moldova; b) persoane fizice care activează ca întreprinzători sau practică alte activităţi în conformitate cu legislaţia statelor străine; c) persoane juridice (de drept public şi de drept privat) constituite în conformitate cu legislaţia statelor străine, cu sediul peste hotare; d) întreprinderi şi organizaţii care nu au statut de persoană juridică, constituite în conformitate cu legislaţia statelor străine, cu sediul peste hotare; e) reprezentanţe înregistrate ale nerezidenţilor (persoane juridice (de drept public şi de drept privat) constituite în conformitate cu legislaţia statelor străine, cu sediul peste hotare și întreprinderi şi organizaţii care nu au statut de persoană juridică, constituite în conformitate cu 36

legislaţia statelor străine, cu sediul peste hotare), cu sediul în Republica Moldova, prin care se subînţeleg orice subdiviziuni separate ale nerezidenţilor menţionaţi care le reprezintă şi le apără interesele; f) filiale cu sediul peste hotare ale persoanelor juridice rezidente, prin care se subînţeleg orice subdiviziuni separate ale persoanelor menţionate care exercită anumite atribuţii ale acestora; g) misiuni diplomatice, oficii consulare şi alte reprezentanţe oficiale ale statelor străine acreditate în Republica Moldova; h) organizaţii internaţionale, constituite conform tratatelor internaţionale, care beneficiază de imunităţi şi privilegii diplomatice sau consulare; i) reprezentanţe ale organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova. Prevederi asemănătoare întâlnim și în Codul Fiscal al Republicii Moldova. În calitate de rezident este: 1) orice persoană fizică care corespunde uneia din cerinţele de mai jos: a) are domiciliu permanent în Republica Moldova, inclusiv: - se află la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare peste hotare; - este persoană cu funcţii de răspundere a Republicii Moldova, aflată în exerciţiul funcţiunii peste hotare; b) se află în Republica Moldova cel puţin 183 de zile pe parcursul anului fiscal; 2) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică a cărei activitate este organizată sau gestionată în Republica Moldova ori al cărei loc de bază de desfăşurare a activităţii este Republica Moldova. În calitate de nerezident sunt: 1) orice persoană fizică care nu este rezident, în conformitate cu prevederile de mai sus: - în calitate de persoană cu statut diplomatic sau consular ori în calitate de membru al familiei unei asemenea persoane; - în calitate de colaborator al unei organizaţii internaţionale, create în baza tratatului internaţional la care Republica Moldova este parte, sau în calitate de membru al familiei unui asemenea colaborator; - la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, dacă această persoană fizică s-a aflat în Republica Moldova exclusiv în aceste scopuri; - exclusiv în scopul trecerii dintr-un stat străin în alt stat străin prin teritoriul Republicii Moldova (trecere tranzit); 2) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică care nu corespunde cerinţelor persoanelor rezidente. 37

La fel, ce ține de persoanele juridice, aceștia sunt participanți ai activității economice externe (operatori economici), prin care înțelegem o persoană ce desfășoară în cadrul activității sale profesionale activități reglementate de legislația vamală. Mai nou în legislația Republicii Moldova a fost introdusă noțiunea de „agent economic autorizat” (AEO). Astfel, orice agent economic care este rezident și întruneşte condiţiile stabilite de legislație poate să solicite acest statut. Statutul de AEO se acordă de către Serviciul Vamal prin eliberarea unui certificat, după o consultare cu alte autorităţi competente, dacă este cazul, şi face obiectul unei supravegheri permanente. Statutul de AEO se atestă prin următoarele tipuri de certificate: a) certificatul AEO pentru simplificări vamale – pentru agenţii economici care solicită să beneficieze de simplificările la vămuirea mărfurilor; b) certificatul AEO pentru securitate şi siguranţă – pentru agenţii economici care solicită să beneficieze de facilităţi în ceea ce priveşte controalele vamale care vizează securitatea şi siguranţa aplicate la trecerea frontierei vamale; c) certificatul AEO pentru simplificări vamale/securitate şi siguranţă – pentru agenţii economici care solicită să beneficieze de simplificările supra. Titularul unui certificat AEO este supus unui număr mai mic de controale fizice şi documentare decât ceilalţi agenţi economici. Organele vamale pot decide altfel dacă există o ameninţare excepţională sau dacă obligaţiile respective de control sunt prevăzute de legislaţie. Condiţiile pentru acordarea statutului de AEO sunt următoarele: 1) lipsa datoriilor faţă de bugetul public naţional; 2) dispunerea de active cu un grad înalt de solvabilitate, confirmate prin înregistrări contabile şi informaţii disponibile. Condiţia este considerată ca fiind îndeplinită în cazul în care, la momentul efectuării controlului, această solvabilitate poate fi constatată; 3) lipsa încălcărilor legislaţiei vamale, constatate conform procedurii legale, pe perioada ultimilor doi ani anteriori prezentării cererii. Condiţia este considerată ca fiind îndeplinită în cazul în care, în decursul celor doi ani anteriori prezentării cererii, solicitantul, persoanele responsabile ale solicitantului nu au comis încălcări ale legislaţiei vamale. Termenul examinării cererii privind acordarea statutului de AEO este de până la 30 de zile calendaristice de la data recepţionării cererii şi documentelor anexate. Termenul de emitere a certificatului AEO curge din momentul în care Serviciul Vamal dispune de toate informaţiile necesare pentru luarea unei decizii. Serviciul Vamal, în termen de 3 zile lucrătoare de la data recepţionării ultimei informaţii solicitate, aduce la cunoştinţa solicitantului faptul că informaţia a fost recepţionată şi comunică în scris data de la care curge acest termen. 38

5.

Brokerul vamal.

Broker vamal este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu legislaţia, care deţine licenţă pentru activitatea de broker vamal, eliberată de Camera de Licenţiere, şi care, pe principiile reprezentării directe sau indirecte, declară mărfurile, le prezintă pentru vămuire, efectuează şi alte operaţiuni vamale. Pentru obligaţia vamală apărută brokerul vamal răspunde solidar cu plătitorul vamal. În conformitate cu art. 1 din Codul Vamal al Republicii Moldova prin reprezentare directă înțelegem raportul în care brokerul vamal acţionează în numele şi pe contul unei alte persoane, iar prin reprezentare indirectă – raportul în care brokerul vamal acţionează în nume propriu, dar pe contul unei alte persoane; Raporturile dintre brokerul vamal şi persoana pe care o reprezintă se stabilesc în baza unui contract, încheiat cu respectarea cerinţelor legislaţiei în vigoare, care urmează să prevadă, în mod obligatoriu, tipul de reprezentare. Contractul menţionat se prezintă organelor vamale la cererea acestora şi justifică împuternicirile brokerului vamal de a reprezenta declarantul. Pentru a primi licenţa pentru activitatea de broker vamal, persoana juridică trebuie: -

să dispună de o bază tehnico-materială care să permită desfăşurarea activităţii de broker

vamal; -

să dispună de echipamente informaţionale şi de comunicaţie adecvate utilizării sistemului

informaţional vamal; -

să nu săvîrşească încălcări sistematice ale reglementărilor vamale şi/sau fiscale care nu

aduc prejudiciu bugetului de stat; -

să dispună, pentru asigurarea responsabilităţii pentru plăţile vamale calculate, de două

milioane lei sub formă de depozit depus pe contul organului vamal sau sub formă de garanţie bancară eliberată pe numele organului vamal; -

să corespundă altor cerinţe prevăzute de lege.

Brokerul vamal este în drept să efectueze orice operaţiuni de mediere în domeniul vamal. Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea brokerului vamal prevăzute de lege nu pot fi limitate de contractul încheiat între broker şi persoana pe care o reprezintă. Brokerul vamal răspunde în faţa organelor vamale pentru acţiunile proprii şi, în funcţie de tipul reprezentării, pentru acţiunile persoanei pe care o reprezintă. Brokerul vamal poartă răspundere pentru încălcarea legislaţiei în vigoare în cazul în care nu va demonstra că încălcarea se datorează culpei persoanei pe care o reprezintă. Totodată, legislația prevede că brokerul vamal nu este responsabil pentru:

39

- nerespectarea condiţiilor destinaţiei vamale alese de către persoana care trece mărfuri şi/sau mijloace de transport; - nerespectarea regulilor de marcare a mărfurilor cu timbru de acciz; - efectuarea operaţiunilor valutare legate de trecerea mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport peste frontiera vamală a Republicii Moldova; - alte acţiuni care nu pot fi puse în culpa lui. Brokerul vamal are următoarele drepturi: a) să asiste la examinarea mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport declarate de el; b) să înainteze demersuri la organele vamale privind efectuarea perfectării actelor vamale în afara orelor de program sau în alte locuri decît zonele de control vamal; c) să asigure, cu permisiunea şi în prezenţa colaboratorului vamal, pînă la depunerea declaraţiei vamale, transportarea, operaţiunea de determinare a cantităţii mărfurilor, încărcarea, descărcarea, transbordarea mărfurilor, operaţiunile de ambalare a mărfurilor, precum şi deschiderea încăperilor şi spaţiilor unde se pot afla asemenea mărfuri şi/sau mijloace de transport; d) să asiste la cercetarea/expertiza mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport, precum şi să ia cunoştinţă de rezultatele cercetării; e) să ceară, conform normelor în vigoare, restituirea drepturilor de import şi de export plătite în plus; f) să facă demersuri la organele vamale privind efectuarea corectării valorii în vamă a mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport declarate. Brokerul vamal are următoarele obligaţii: a) să declare mărfurile şi/sau mijloacele de transport conform procedurii stabilite de legislaţia vamală; b) să asigure completarea corectă a documentelor vamale în conformitate cu legislaţia vamală şi a celor stabilite prin legislaţia în alte domenii; c) să prezinte, la cererea colaboratorului vamal, documente sau alte date suplimentare necesare pentru vămuire; d) să asigure depunerea declaraţiei vamale şi a altor acte stabilite prin legislaţia în alte domenii la biroul vamal competent, prin utilizarea sistemului informtic vamal; e) să verifice autenticitatea documentelor şi a datelor primite de la persoana pe care o reprezintă, în dependenţă de tipul de reprezentare; f) să prezinte, la cererea colaboratorului vamal, mărfurile şi/sau mijloacele de transport supuse declarării şi/sau controlului vamal; 40

g) să asiste, la cererea organului vamal, la vămuirea mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport; h) să determine, conform legislaţiei, valoarea în vamă a mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport declarate; i) să răspundă solidar cu plătitorul vamal de achitarea drepturilor de import în termenele prevăzute de legislaţie şi să achite cuantumul drepturilor de import cuvenite bugetului de stat, în cazul în care această plată nu

a fost efectuată de către titularul operaţiunii;

j) să garanteze achitarea drepturilor de import în cazul depozitării provizorii a mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport la depozitul său provizoriu, precum şi în cazurile stipulate în contractul încheiat cu persoana pe care o reprezintă; k) să organizeze şi să ţină evidenţa operaţiunilor derulate, a mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport depozitate provizoriu în depozitele pe care le deţine; l) să respecte confidenţialitatea informaţiilor şi a datelor obţinute care constituie secret de stat, secret comercial, bancar sau alt secret protejat de lege, care nu sînt destinate publicităţii; m) să elibereze persoanelor pe care le reprezintă documente justificative, în conformitate cu legislaţia în vigoare, care să confirme prestarea serviciilor; n) să respecte condiţiile de folosire şi dispunere a mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport în privinţa cărora vămuirea nu este finisată, pînă la punerea în liberă circulaţie sau eliberarea condiţionată a mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport în conformitate cu destinaţia vamală aleasă; o) să preleveze, cu permisiunea organului vamal, din cont propriu şi pînă la depunerea declaraţiei vamale, probe şi mostre de mărfuri pentru efectuarea cercetării (expertizei) ori să asigure efectuarea acestei cercetări (expertize) în conformitate cu legislaţia vamală; p) să păstreze toate documentele referitoare la operaţiunile efectuate în termenul stabilit de legislaţie; q) să prezinte organelor vamale, la solicitarea acestora, orice informaţie privind operaţiunile vamale derulate; r) să furnizeze organelor vamale informaţia deţinută cu privire la orice încălcare a prevederilor vamale şi fiscale. Licenţa se retrage în următoarele cazuri: a) neconformarea, în termenele stabilite, la noile cerinţe de activitate stabilite de legislaţia în vigoare; b) încălcarea sistematică a legislaţiei vamale şi fiscale; c) divulgarea datelor ce constituie secret de stat, secret comercial, bancar sau alt secret protejat de lege, constatată prin decizia organelor competente; 41

d) recunoaşterea printr-o hotărîre judecătorească definitivă a insolvabilităţii brokerului vamal sau declararea de către acesta a insolvabilităţii; e) împiedicarea, de către persoanele cu funcţii de răspundere angajaţi ai brokerului vamal, organelor vamale sau Camerei de Licenţiere de a efectua controlul. Informaţia pe care brokerul vamal o primeşte de la persoana pe care o reprezintă poate fi folosită numai în scopurile prevăzute de legislaţia vamală şi de contract. Informaţia care constituie secret de stat, secret comercial, alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată nu pot fi difuzate sau folosite de brokerul vamal în scopuri personale, nici transmise unor terţe persoane sau autorităţilor publice (în afară de organul vamal), cu excepţia cazurilor stabilite de lege. Bibliografie recomandată: Acte normative: 1.

Codul Fiscal al Republicii Moldova. Nr. 1163 din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, ediție specială din 08 februarie 2007. 2.

Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007. 3.

Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, 24.08.2000, nr. 106-108. 4.

Legea Republicii Moldova nr. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a

activităţii de întreprinzător. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.02.2005, nr. 26-28. 5.

Legea Republicii Moldova nr. 1569-XV din 20.12.2002 cu privire la modul de

introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2002, nr. 185-189/1416. 6.

Legea Republicii Moldova nr. 62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară. În:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.07.2008, nr. 127-130/496. Literatura generală și de specialitate: 1.

Ianuș Erhan, Statutul juridic al organelor vamale în Republica Moldova (monografie),

Chișinău 2015, Editura PrintCaro, 218 p. 2.

Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.

3.

Габричидзе Б.Н., Чернявски А.Г. Курс таможенного права Российской Федерации.

Учебник для вузов. В 3-х частях. Москва: Издательство «Дело и Сервис», 2002. 528 с. 4.

Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега-Л,

2012. 42

5.

Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям

«Юриспруденция».под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011. 6.

Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3-е изд. перераб. и доп. Москва:

ЮРАЙТ, 2010. 7.

Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5-е изд., переработ. и доп. Москва:

Юрайт, 2011.

43

TEMA 3. REGLEMENTAREA DE STAT A ACTIVITĂȚII COMERCIALE EXTERNE Obiective de referință: -

să identifice formele şi metodele de realizare a politicii vamale şi a politicii fiscalcomerciale în operaţiunile de export-import;

-

să determine impunerea ca instrument principal în aplicarea politicii vamale;

-

să definească noțiunea de nomenclatură combinată a mărfurilor;

-

să determine locul și rolul tarifului vamal în reglementarea activității economice externe;

-

să analizeze metodele reglementării netarifare a operațiunilor de import-export;

-

să identifice criteriile de stabilire a originii mărfii;

-

să propună noi forme de realizare a politicii vamale a Republicii Moldova;

-

să argumenteze rolul originii mărfii la aplicarea măsurilor tarifare și netarifare.

Repere de conţinut: 1.

Conceptul de politică vamală.

Politica comercială cuprinde ansamblul normelor adoptate de stat, pentru reglementarea comportamentului persoanelor autorizate în raporturile lor comerciale internaţionale. Politica comercială determină modul de conexiune a economiei naţionale la economia mondială prin norme de ordin administrativ, fiscal, vamal şi valutar. Politica comercială a oricărui stat face parte integrantă din politica sa economică generală, îndeplinind, în condiţiile economiei mondiale contemporane, o funcţie majoră în mecanismul interdependenţelor economice internaţionale. Prin politica comercială pe care o practică, statul urmăreşte să realizeze un anumit grad de permeabilitate a frontierei vamale faţă de mărfurile de origine străină, corespunzător necesităţilor de protecţie a producţiei naţionale. De asemenea, prin politica respectivă statul urmăreşte să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea producţiei pentru export. Politica comercială este complexă, în practică urmărindu-se asigurarea schimburilor comerciale externe prin îndeplinirea următoarelor obiective: -

controlul importului;

-

promovarea cooperării economice internaţionale;

-

încurajarea şi controlul exportului şi importului de capital;

-

asigurarea echilibrului balanţei plăţilor externe.

44

Politica vamală reprezintă o parte importantă a politicii comerciale care cuprinde totalitatea reglementărilor şi normelor emise de stat prin instituţiile abilitate care vizează intrarea sau ieşirea în şi din ţară a mărfurilor, care implică: - controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport, cu ocazia trecerii frontierei vamale; - îndeplinirea formalităţilor vamale; - impunerea vamală prin plata creanţelor vamale; - alte formalităţi specifice. Autorul roman Gheorghe Caraiani menţionează că: „Politica vamală este o componentă semnificativă a politicii comerciale, promovată de o ţară, care subsemnează principiile şi normele legale, fundamentează reglementarea modului de intrare şi de ieşire a mărfurilor şi serviciilor de pe teritoriul vamal al unei ţări, precum şi taxele vamale, percepute asupra operaţiilor de import şi de export”. Autorul rus Gh. Gabricidze menţionează: „Politica vamală reprezintă un sistem de activităţi politico-juridice, economice, organizatorice în sfera activităţii vamale, îndreptate spre realizarea şi apărarea intereselor economice atât interne, cât şi externe a statului”. Prin aspectul extern al politicii vamale înţelegem stabilirea relaţiilor externe pe plan economic în ceea ce priveşte atât importul, cât şi exportul mărfurilor. Aspectul extern al politicii vamale se mai conturează şi prin participarea statului la diferite convenţii, acorduri, în ceea ce priveşte activitatea vamală, evitarea dublei impuneri pe baza principiului reciprocităţii. Din cele menţionate mai sus, putem formula următoarea definiţie a politicii vamale: „Politica vamală reprezintă o totalitate de activităţi politico-juridice, economice, organizaţionale, întrunite într-un sistem bine determinat, ce are ca scop asigurarea eficienţei operaţiunilor vamale, reglementarea schimbului de mărfuri pe teritoriul vamal, protecţia pieţei interne, rezolvarea problemelor comercial-fiscale, stimularea dezvoltării economiei naţionale”. Pentru realizarea cât mai eficientă a politicii vamale este nevoie de a folosi anumite instrumente. În mod general, sunt folosite instrumente de politică comercială de natură tarifară, însă, în mod deosebit, trebuie de folosit instrumentele politicii vamale specifice, şi anume: reglementările vamale, ca factor care diferenţiază modul de aplicare a politicilor vamale între statele lumii, tarifele vamale ca principalul instrument prin care se realizează impunerea vamală, folosit de toate ţările lumii, cuprinzând procentual nivelul taxei vamale, ce se percepe asupra mărfurilor importate sau exportate, în funcţie de procedurile aplicate. Politica vamală dispune de o serie de mijloace specifice, care se grupează în două mari categorii:

45

1. Mijloace economico – financiare prin care înțelegem taxele vamale şi alte plăţi vamale prevăzute de legislaţia în vigoare. 2. Mijloace de tehnică şi procedură vamală. Prin mijloace de tehnică şi procedură vamală se subînţeleg toate direcţiile de activitate pe plan organizaţional şi procedural în vederea realizării scopurilor politicii vamale. În literatura de specialitate sunt întâlnite două categorii de politică vamală: 1. Politica vamală de protecţie – este îndreptată spre crearea condiţiilor care contribuie la dezvoltarea economiei naţionale prin apărarea ei de concurenţa străină. Protecţionismul prevede stabilirea taxelor vamale înalte faţă de mărfurile ce sunt importate din străinătate, interzicerea parţială sau totală pentru importarea unor categorii de mărfuri, finanţarea direcţiilor de export şi alte activităţi. 2. Politica vamală a liberului schimb – este îndreptată spre susţinerea mondială a importului pe piaţa internă a mărfurilor străine. Această categorie de politică vamală se stabileşte prin instituirea stadiului minimal al taxelor vamale. Am putea concluziona că, anume prin intermediul instituirii politicii de liber schimb, s-ar ajunge la o dezvoltare economică mai înaltă pe plan mondial. Funcţiile politicii vamale sunt următoarele: -

asigurarea cât mai efectivă a folosirii instrumentelor de control vamal şi coordonarea

schimbului comercial pe teritoriul vamal al statului; -

participarea la realizarea sarcinilor comercial-politice cu privire la protecţia pieţei interne.

Funcţia dată presupune protecţia pieţei interne direct şi protecţia producătorului autohton indirect; -

stimularea dezvoltării economiei naţionale. Funcţia de stimulare a dezvoltării economiei

naţionale - are o strânsă legătură cu funcţia precedentă, dar are şi anumite deosebiri faţă de ea. Astfel, stimularea dezvoltării economiei naţionale se efectuează atât prin stoparea importurilor exagerate, cât şi prin importul controlat; -

participarea la realizarea sarcinilor economice a statului.

Republica Moldova practică o politică vamală preferenţială cu caracter tarifar. Acest lucru presupune acceptarea de reduceri sau chiar eliminarea taxelor vamale la unele importuri din state sau uniuni vamale cu care sunt încheiate anumite acorduri. De asemenea, negocierile convenţiilor comerciale reprezintă modalitatea principală de stabilire a concesiilor tarifare şi netarifare pe care statele se înţeleg să şi le acorde. Astfel, tariful vamal reprezintă principalul mijloc de negociere, dar el este caracterizat şi de rolul pe care îl are în protecţia economiei naţionale. 46

Conform legislaţiei Republicii Moldova principiile de bază ale reglementării de stat a activităţii comerciale externe sunt: -

promovarea unei politici unice în domeniul comerţului exterior ca parte componentă a

politicii externe a Republicii Moldova; -

centralizarea sistemului reglementării de stat a activităţii comerciale externe şi exercitarea

controlului asupra acestei activităţi; -

unitatea teritoriului vamal al Republicii Moldova;

-

prioritatea măsurilor economice;

-

egalitatea în drepturi şi nediscriminarea participanţilor la activitate comercială externă;

-

protecţia de stat a drepturilor şi intereselor legitime, inclusiv a secretului comercial, al

participanţilor la activitate comercială externă; -

libertatea schimbului internaţional de mărfuri şi servicii.

2.

Impunerea - instrument principal în aplicarea politicii vamale.

Prin impunere, înţelegem acele măsuri şi operaţiuni, efectuate în baza legii, care au drept scop stabilirea unei cote de impozit. Impunerea vamală în activitatea de comerţ exterior presupune, din punct de vedere al politicii practicate de un stat la un anumit moment, aplicarea unor principii politico-economice de încurajare a dezvoltării unei ramuri sau subramuri economice şi extinderea relaţiilor economice cu alte state. Ca instrument de bază, cu care operează politica vamală, impunerea îndeplineşte trei funcţii importante: -

funcţia fiscală – care presupune o importantă sursă de venituri pentru bugetul de stat;

-

funcţia protecţionistă – care presupune ocrotirea economiei naţionale împotriva

concurenţei străine; -

funcţia de negociere – prin care se negociază concesiile vamale bi sau multilaterale în

sensul stimulării schimburilor comerciale internaţionale. Obiectul impunerii îl constituie mărfurile, care îmbracă una din formele activităţii de comerţ exterior, respectiv importul, exportul sau tranzitul. Subiectul impunerii este persoana fizică sau juridică, obligată prin lege la plata creanţelor vamale. Cota de impunere reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere, care în activitatea vamală este calculat la cotă procentuală. Stabilirea obiectului impunerii se realizează în conformitate cu declaraţia vamală în detaliu, depusă de către persoana fizică sau juridică în cazul trecerii mărfurilor. Declaraţia vamală în detaliu este actul juridic prin care sunt furnizate informaţiile necesare realizării obligaţiilor

47

fiscale. După achitarea tuturor impozitelor stabilite şi a altor drepturi vamale, declarantul vamal poate liber să dispună de mărfurile care au fost supuse declarării. Impunerea vamală are următoarele caracteristici: - este obligatorie, în sensul că este efect al reglementărilor vamale, care precizează la cine se referă, în legătură cu ce se stabilește etc.; - are titlu definitiv și nerambursabil, adică odată fiind plătite impozitele și taxele nu mai pot fi redobândite de contribuabil în niciun fel; - este fără contraprestație, ceea ce înseamnă că în schimbul plății impozitului sau taxei nu se poate pretinde un serviciu imediat, direct și echivalent. Astfel, impunerea se prezintă ca instrument principal în realizarea politicii vamale şi anume prin intermediul acestei metode are loc atât protecţia producătorului intern şi a produsului autohton, cât şi completarea cheltuielilor bugetare. În majoritatea statelor, anume prin intermediul acestei metode, are loc echilibrarea funcţiilor economice ale statului. Prin intermediul impunerii are loc stoparea produsului străin, ce urmează a fi importat în ţară şi care ar putea aduce pagube materiale producătorului autohton în particular, cât şi economiei naţionale în general. În acest caz, prin stoparea produsului străin, se are în vedere nu stoparea completă, ci interdicţiile parţiale, în acest mod, neîncălcându-se principiul nediscriminării agenţilor economici. Odată cu liberalizarea activităţii de comerţ exterior după 1990, politica de impunere vamală în Republica Moldova cunoaşte o nouă dezvoltare, având în vedere extinderea taxelor şi drepturilor către bugetul de stat, pe care organele vamale le stabilesc şi le încasează cu ocazia desfăşurării activităţilor de comerţ exterior. Administraţia vamală gestionează mai multe tipuri de venituri, dintre acestea cele mai importante fiind: taxele vamale, taxa pe valoare adăugată și accizul. Pe parcursul ultimilor ani, în Republica Moldova, impozitele din domeniul activităţii vamale constituie aproximativ 70% din bugetul de stat anual. Acest lucru nu este salutabil, deoarece în practica comercială internaţională mărimea impozitelor pe operaţii comerciale, care cuprind taxele vamale şi alte impozite percepute la importul sau exportul unor bunuri, diferă de la ţară la ţară şi de la an la an, între 7-10% din bugetul de stat. Însă, totuşi observăm că rolul financiar al impozitelor nu poate fi diminuat, deoarece ele contribuie într-o măsură mai mare sau mai mică la formarea bugetului de stat.

3.

Reglementarea tarifara a operațiunilor de import-export.

Una dintre cele mai utilizate măsuri economice de reglementare a relațiilor economice internaționale este tariful vamal, ce conține o listă detaliată a mărfurilor supuse taxelor de 48

import, export și tranzit, dar și modul de calculare a acestora, nivelul taxei, precum și coeficienții de prime și reduceri, lista de bunuri interzise la import, export și de tranzit în conformitate cu nomenclatura mărfurilor activității economice externe. Tariful vamal exista încă din perioada când apăreau primele formațiuni ale statului centralizat. În acel timp, tariful avea cu preponderenţă un caracter fiscal, deoarece scopul principal era acumularea veniturilor în trezoreria de stat. Pe parcursul dezvoltării societății, esența tarifului vamal, ca instrument fiscal, treptat s-a micșorat și a crescut rolul lui ca mijloc eficient de realizare a politicii comerciale. În literatura de specialitate, în funcție de prioritatea acordată politicii comerciale și de contextul utilizării, noţiunea de „tarif vamal” este tratată atât în sens larg, cât şi în sens îngust. În sens larg, tariful vamal este privit ca un instrument special de realizare a politicii comerciale a statului, având drept scop echilibrarea importului şi exportului de mărfuri, cât şi protejarea pieţei interne prin instituirea şi aplicarea mecanismului de percepere a taxelor vamale. În sens îngust, conceptul de tarif vamal este utilizat drept document, care conține lista sistematizată a taxelor vamale. Autorului Moldovan A. T., definește tariful vamal ca un catalog ce cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale și taxa vamală percepută asupra fiecărui produs sau grupă în parte, fiind cuprinse uneori în acest catalog și mărfurile scutite de impunerea vamală la importul lor pe teritoriul vamal al țării respective sau exportul lor peste granițele țării. O noțiune asemănătoare o întâlnim și la savatul Caraiani Gh., care susține că tariful vamal reprezintă o listă a produselor care fac obiectul importurilor, cu indicarea taxelor vamale pe produse. Noțiunea propusă de autoarea Mladen C. se reduce la „ansamblul taxelor de import și export reprezintă tariful vamal al fiecărui sat”. Codul Vamal al Republicii Moldova, precum și Legea cu privire la tariful vamal definesc tariful vamal ca un catalog care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri. Tarifele vamale se construiesc pe baza nomenclatoarelor care conțin lista mărfurilor repartizate conform schemei stabilite. În tariful vamal se stabilește o concordanță între cele două elemente structurale – nomenclatorul marfar și nivelul taxei vamale. Nomenclatorul de mărfuri reprezintă un set de denumiri de mărfuri pe care în activitățile sale profesionale le utilizează organele vamale și subiecții activității economice externe. Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal definește Nomenclatorul de mărfuri ca o listă care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internaţională. 49

Constatăm meritul deosebit în dezvoltarea relațiilor economice externe, care mai mult de o jumătate de secol a stat la baza acestora, și anume Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), intrat în vigoare la 01.01.1948 și amendat în 1994 odată cu crearea Organizației Mondiale a Comerțului, un acord principal internațional care reglementează principiile de funcționare a tarifelor vamale. În Republica Moldova Nomenclatura combinată a mărfurilor a fost elaborată în corespundere cu cerinţele practicilor internaţionale, luându-se în considerare modificările operate în Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, aprobat de Organizaţia Mondială a Vămilor. Nomenclatura combinată a mărfurilor este divizată în 21 de secţiuni şi 97 de capitole, cu note explicative pentru fiecare capitol În conformitate cu Legea Republicii Moldova nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfii, prin nomenclatură combinată a mărfurilor se înțelege un catalog care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internaţională, introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri. Nomenclatura combinată a mărfurilor se aplică pe întreg teritoriul Republicii Moldova în scopul: -

codificării uniforme a mărfurilor introduse pe şi/sau scoase de pe teritoriul ţării, precum

şi plasate în anumite regimuri şi destinaţii vamale; -

aplicării taxelor vamale la importul de mărfuri;

-

obţinerii unei statistici a comerţului exterior al ţării.

Dacă ne referim la mecanismul de aplicare a tarifului vamal, el este alcătuit din mai multe elemente, și anume: clasificarea de mărfuri a obiectului de impozitare, metode de evaluare a bunurilor impozabile, metodele de determinare a țării de origine a mărfurilor, procedura de aplicare a taxelor vamale. Ținem să menționăm că în diverse țări, în funcție de sarcinile propuse, sistemul de clasificare a mărfurilor în tarifele vamale poate fi grupat după mai multe criterii, cum ar fi: clasificarea alfabetică, după originea mărfurilor (din regnul vegetal, animal, mineral sau mixt) sau în funcție de gradul lor de prelucrare (materii prime, materiale, producție nedeterminată, produse finite), însă de cele mai multe ori se ține seama de toate criteriile menționate și se face o clasificare combinată. Tarifele vamale moderne includ zeci de mii de mărfuri. Numărul total de poziții ajunge la cinci mii. În plus, fiecare poziție cuprinde un număr de subpoziții, care este o consecință a tendinței de a crește numărul de bunuri ce fac obiectul tarifului vamal. Clasificând mărfurile în 50

poziții diferite, autoritățile vamale pot crea bariere protecționiste suplimentare la import sau pot stimula fluxul de mărfuri în țară. Tariful vamal, de regulă, îndeplinește următoarele funcții: funcția fiscală, funcția de protecție, funcția regulatoare și funcția comercial-politică. Funcția fiscală – asigură acumulările necesare în bugetul de stat. Modelele folosirii tarifului vamal în scopul de a îndeplini funcțiile fiscale pot fi foarte diverse. Astfel, una dintre ele se bazează pe introducerea de taxe pentru bunurile de larg consum, unde rata taxei se menține la un nivel scăzut pentru a maximiza veniturile vamale la bugetul de stat. Este, de asemenea, posibilă utilizarea opțiunii, prin care se pune în aplicare o rată a taxei scăzute pentru toate bunurile care trec frontiera vamală a țării, indiferent de direcția de mișcare - export, import, tranzit, dar aceasta poate avea doar un efect fiscal temporar, deoarece reacția din partea partenerilor comerciali va fi una adecvată, reducerea volumului comerțului exterior. Funcția de protecție – se manifestă prin creșterea prețurilor la produsele de import și apărarea producției interne de concurența străină, care poate cauza un prejudiciu considerabil producătorilor autohtoni de aceleași mărfuri sau mărfuri similare. Tariful vamal de import are efect de protecție, deoarece taxa vamală scade competitivitatea mărfurilor asupra cărora se aplică. Evidențiem faptul că acest lucru este și mai important atunci când importul semnificativ limitează posibilitățile de realizare a producției naționale de către producătorii autohtoni în așa măsură încât le amenință cu falimentul și pierderea de locuri de muncă în țară. Funcția regulatoare – are o anumită influență la formarea structurii de producere, la mecanismul de formare a prețurilor, facilitează dezvoltarea anumitor ramuri și stopează dezvoltarea altora. Funcția dată a tarifului vamal în protecția pieței naționale se poate realiza și prin escaladarea taxelor, și anume creșterea ratelor taxelor vamale în funcție de gradul de prelucrare a mărfurilor. Funcția comercial-politică (care poate fi privită ca și funcția regulatoare) este un instrument de influență indirectă asupra politicii economice a altor state, joacă un rol aparte în atingerea balanței intereselor economice între anumite state Datorită tarifului vamal, ca instrument de politică comercială externă, se produce raționalizarea structurii de mărfuri, se menține un raport optim de venituri valutare și cheltuieli în stat. Prin folosirea acestui instrument, guvernul poate controla volumul și natura traficului de mărfuri, adică poate stimula circulația mărfurilor sau, dimpotrivă, poate bloca circulația lor. Pentru o aplicare mai eficientă a tarifului vamal, în funcție de diferite situații apărute în practică, tariful vamal se clasifică după mai multe criterii în literatura de specialitate. Astfel, în funcţie de obiectul de impozitare, tariful vamal se împarte în: 51

- Tariful vamal de import – catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri şi cota taxelor vamale aplicate la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal. Tariful vamal de import este definit ca cel mai tradițional instrument utilizat în vederea realizării politicii economice a oricărui stat, deoarece implementarea lui presupune nu numai determinarea poziției tarifare și a taxei vamale ce trebuie să fie percepută, dar și stabilirea valorii în vamă și a țării de origine a mărfii. - Tariful vamal de export – catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri și cota taxelor vamale aplicate la scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal. Acest tarif vamal este folosit de un număr restrâns de state, preponderent aflate în curs de dezvoltare, ce dispun de resurse naturale, fiind totodată un instrument de exercitare a controlului asupra exportului. - Tarif vamal mixt – catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri și cotele taxelor vamale aplicate la introducerea și scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal. - Tarif vamal de tranzit – catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri și cotele taxelor vamale aplicate la tranzitarea mărfurilor peste teritoriul vamal. Menționăm că, în prezent, taxele vamale de tranzit sunt anulate, iar în statele unde se încasează diverse taxe vamale pentru tranzitul de mărfuri, tariful vamal de tranzit este înlocuit cu o listă de taxe vamale de tranzit. După structura sa (sau după metoda de aplicare a plăților vamale), tariful vamal este de două tipuri: tarif vamal cu o coloană (numit și simplu) și tarif vamal cu mai multe coloane (numit și compus). Tariful vamal cu o coloană (simplu) se bazează pe o singură rată de impozit vamal, adică o singură listă de taxe vamale care se aplică mărfurilor indiferent de țara de origine. Acest tarif este universal, dar nu oferă o manevrabilitate suficientă în politica vamală, nu prevede preferințe sau discriminări și este puțin utilizat. Tariful vamal simplu după modul de stabilire este întotdeauna autonom, adică este stabilit de țara gazdă fără acorduri cu alte state în domeniul reglementărilor tarifare. Tariful vamal cu mai multe coloane (compus) se bazează pe două, trei sau mai multe categorii de taxe vamale pentru un anumit produs, care se aplică diferit față de țara de unde provine marfa. Fiecare taxă se aplică față de anumite țări sau grupuri de țări. Constatăm că astfel de tarife cu niveluri diferite ale taxelor vamale permit statelor să pună în aplicare o politică vamală diferită în raport cu diferite țări. Tariful vamal cu mai multe coloane (compus), conține următoarele coloane de taxe vamale: Prima coloană, ca regulă, este coloana taxelor generale (mai sunt numite și maximale, autonome sau de bază). Coloana taxelor respective sunt aplicate asupra mărfurilor din țări cu

52

care nu sunt încheiate acorduri comerciale și cărora nu li se acordă clauza națiunii celei mai favorizate. Următoarea coloană este coloana taxelor convenționale, care se aplică asupra mărfurilor din țările cu care sunt încheiate acorduri și cărora li se acordă clauza națiunii celei mai favorizate. Aceste taxe sunt mult mai mici decât cele maximale. În tariful vamal al UE, de exemplu, diferența dintre ele sunt de 1.5-2.0 ori. În SUA și Japonia, această diferență este și mai mare. Constatăm că tariful vamal complex după natura sa întotdeauna este convențional, și anume se formează pe baza unor acorduri cu alte țări. Totodată, observăm că tarifele vamale compuse oferă, de asemenea, taxe preferențiale deosebit de scăzute. Acestea se utilizează de țările care creează grupuri economice închise, precum și în relațiile cu țările care sunt în curs de dezvoltare. O altă clasificare a tarifelor vamale este în funcție de modul de stabilire a taxelor vamale, conform căreia tarifele vamale pot fi împărțite în: tarif vamal general (autonom); tarif vamal diferențiat; tarif vamal convențional; tarif vamal preferențial. Tariful vamal general constă în ansamblul taxelor vamale aplicabile mărfurilor importate sau exportate, indiferent de statul din care provin sau către care se importă. Tariful vamal diferențiat este practicat din interese protecționiste ale economiei naționale și are un regim superior tarifului vamal general. Acest tarif se stabilește pentru vânzările de mărfuri sau produse numai în relațiile cu anumite state. Tariful vamal convențional conține taxe vamale stabilite prin convenții între state sau prin clauze ale diverselor acorduri comerciale privind toate operațiunile de import – export de mărfuri sau produse. Tariful vamal preferențial este tariful vamal care se practică în toate statele contemporane și constă în practicarea de taxe vamale în cuantumuri reduse și în exceptarea de la plata taxelor vamale a unor categorii de mărfuri și produse, eliminându-se obstacolele din comerțul internațional. Taxele vamale preferențiale se pot baza pe principiul reciprocității sau pe cel al nereciprocității. În favoarea țărilor în curs de dezvoltare, Acordul General pentru Tarife și Comerț a instituit sistemul generalizat de preferințe vamale reciproce și nediscriminatorii SGP, care este un ansamblu de reguli comerciale potrivit cărora țările dezvoltate aplică scutirea integrală sau parțială de taxe vamale asupra importului de produse manufacturate care provin din țările în curs de dezvoltare, beneficiare de preferințe.

4.

Reglementarea netarifară a operaţiunilor de import-export. 53

Prin metode netarifare înţelegem totalitatea mijloacelor de politică economică externă, care nu intră în grupa reglementărilor vamale tarifare, dar sunt realizate în cadrul organizării administrative, îndeplinind rolul de regulator al circuitului de mărfuri internaţional. Aplicarea metodelor netarifare este condiţionată de faptul că pe teritoriul naţional, statul poate stabili anumite reguli de introducere a mărfurilor şi serviciilor pe teritoriul vamal, precum şi crearea unui climat favorabil pentru producătorii interni, inclusiv pentru acei ce produc mărfuri destinate exportului. Metodele netarifare se prezintă ca unul dintre cele mai efective elemente în realizarea politicii economice externe (politicii vamale): din următoarele considerente: • metodele netarifare, de regulă, nu sunt condiţionate de angajamente internaţionale. Din considerentul dat volumul şi metodologia aplicării acestora integral este reglementată de organele statale şi sunt condiţionate de reglementările naţionale; • metodele netarifare permit aprecierea conjuncturii create în economia mondială şi reacţionarea adecvată prin adoptarea măsurilor necesare în vederea protejării pieţii autohtone; • metodele netarifare nu constituie o barieră impozabilă suplimentară pentru consumătorul intern. Reglementarea netarifară a operaţiunilor de import-export se realizează prin: 1) licenţiere şi 2) cotare. Licenţierea constituie totalitatea procedurilor de reglementare a activităţii de întreprinzător legate de eliberarea, prelungirea, reperfectarea, suspendarea, reluarea valabilităţii şi retragerea licenţelor, eliberarea copiilor şi duplicatelor acestora, ţinerea dosarelor de licenţiere şi a registrelor de licenţe, controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere, adoptarea prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere. Prin licenţă înţelegem acel act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere. Solicitant şi titular de licenţă poate fi persoană juridică sau fizică, înregistrată în modul stabilit în Republica Moldova în calitate de întreprindere sau de organizaţie, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, precum şi persoană fizică ce poate practica unele genuri de activitate supuse licenţierii. La moment, în Republica Moldova în baza Legii nr. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător sunt indicate 50 de genuri de activitate

54

supuse reglementării prin licenţiere, dintre care 12 domenii sunt legate de activitatea vamală, şi anume: 1) importul şi păstrarea alcoolului etilic; importul, păstrarea şi comercializarea angro a producţiei alcoolice şi/sau a berii importate; 2) importul articolelor de tutun; importul şi/sau prelucrarea industrială a tutunului; fabricarea articolelor din tutun şi/sau comercializarea angro a articolelor din tutun şi a tutunului fermentat; 3) importul şi/sau depozitarea, comercializarea produselor de uz fitosanitar şi/sau a fertilizanţilor; 4) importul şi/sau fabricarea, depozitarea, comercializarea angro a substanţelor şi materialelor chimice toxice, a articolelor şi produselor chimice de menaj; 5) producerea, asamblarea, importul şi/sau exportul, reexportul, comercializarea armelor şi muniţiilor cu destinaţie civilă şi repararea armelor cu destinaţie civilă 6) producerea, importul, exportul, reexportul, comercializarea, depozitarea materialelor explozive şi/sau efectuarea lucrărilor cu explozibil de uz civil; 7) producerea, asamblarea, importul, exportul, reexportul, depozitarea, comercializarea articolelor pirotehnice şi/sau prestarea serviciului „Spectacole pirotehnice şi focuri de artificii” cu articole pirotehnice de divertisment de destinaţie profesională 8) importul, exportul, proiectarea, producerea şi comercializarea mijloacelor criptografice şi tehnice de protecţie a informaţiei, mijloacelor tehnice speciale pentru obţinerea ascunsă a informaţiei; prestarea serviciilor în domeniul protecţiei criptografice şi tehnice a informaţiei (cu excepţia activităţii desfăşurate de autorităţile publice învestite cu acest drept prin lege) 9) importul, fabricarea, comercializarea, asistenţa tehnică şi/sau reparaţia dispozitivelor medicale şi/sau a opticii 10) activitatea magazinelor duty-free, inclusiv pentru deservirea corpului diplomatic 11) activitatea de broker vamal 12) importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefiat la staţiile de alimentar. Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori persoana împuternicită de acesta sau persoana fizică depune la autoritatea de licenţiere respectivă personal, prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document electronic cu semnătură digitală, sau prin intermediul serviciului e-licenţiere) o declaraţie de modelul stabilit de această autoritate, semnată olograf sau digital de persoana care depune declaraţia, ce conţine: 55

a) denumirea, forma juridică de organizare, sediul, IDNO al întreprinderii sau al organizaţiei ori numele, prenumele, adresa şi IDNP al persoanei fizice; b) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare solicitantul de licenţă intenţionează să obţină licenţă sau să o prelungească; c) asumarea pe propria răspundere de către solicitantul de licenţă a responsabilităţii pentru respectarea condiţiilor de licenţiere la desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţă şi pentru autenticitatea documentelor prezentate. La declaraţia pentru eliberarea licenţei se anexează: a) copia de pe decizia de înregistrare a întreprinderii sau organizaţiei ori de pe buletinul de identitate al persoanei fizice; b) documentele suplimentare în conformitate cu prevederile actelor legislative ce reglementează activitatea licenţiată pentru care se solicită licenţa. Documentele se depun în original (cu excepţia cazului în care se utilizează serviciul e-licenţiere) sau în copii, inclusiv pe suport electronic, cu prezentarea originalelor pentru verificare, cu excepţia celor stabilite spre verificare prin procedura ghişeului unic. Există următoarele tipuri de licenţă: -

licenţă generală, prin care se permite efectuarea de către titularul ei a operaţiunilor de

export-import cu o ţară (sau un grup de ţări) în volumul stabilit; -

licenţă ordinară, ce constituie o autorizaţie nominală, eliberată unui agent economic

pentru efectuarea unei anumite tranzacţii economice externe. Cotarea – poate fi definită ca o restricţie cantitativă, ce stabileşte volumul maxim şi preţul la mărfurile admise spre import. În Republica Moldova exportul şi importul se efectuează fără restricţii cantitative. Restricţii cantitative la export şi import pot fi stabilite de Guvern numai în cazuri excepţionale. Astfel, cotarea de cele mai multe ori se face pentru mărfurile strategice sau strict necesar local. Procedura cotării se stabileşte de Guvern în fiecare an. Cotarea reprezintă limitarea de către organele statale a exportului sau importului de mărfuri într-o anumită cantitate, volum sau valoare pentru o anumită perioadă de timp. În practica internaţională sunt cunoscute următoarele forme de cote: - cota generală, care determină mărimea importului/exportului în unităţi cantitative sau valorice pentru o anumită perioadă indiferent de faptul din ce ţară provine marfă sau unde acesta urmează a fi exportată; - cota individuală, care reprezintă acea cotă stabilită pentru fiecare stat în parte de unde marfa este importată sau unde urmează a fi exportată;

56

- cotele tarifare, care la importul mărfurilor până la un anumit volum se aplică un regim fiscal facilitar. Ceea ce depăşeşte limitele acestui volum este impozitat, aplicându-se un regim fiscal mai puţin favorabil, care duce uneori chiar la nerentabilitatea operaţiunilor de import; - cotele sezoniere sunt aplicate pe o anumită perioadă de timp (de obicei, când volumul de producţie a unei mărfi pe piaţa internă atinge nivelul maxim). De cele mai multe ori cota dată se aplică în privinţa producției agricole; - cotele procentuale sunt aplicate în unele cazuri, când cotele la import sunt stabilite în procente faţă de volumul exportului. În dependenţă de direcţia de aplicare distingem cote la import şi cote la export.

5.

Determinarea țării de origine a mărfii.

Un element esențial al politicii vamale în aplicarea tarifului vamal de import îl reprezintă originea mărfurilor, el face posibilă tratarea diferențiată a mărfurilor ce pătrund pe teritoriul vamal al unui stat. În funcție de originea mărfurilor, se determină nivelul taxelor vamale aplicabile la import, evoluția comerțului exterior pe zone geografice și se pun în aplicare reglementări specifice și măsuri de politică comercială. După C. I. Berr şi H. Treimeau, originea mărfii poate fi definită ca o legătură geografică ce se stabileşte între marfă şi ţară. De fapt, această noţiune este corectă, dar ea nu caracterizează toate categoriile de mărfuri. La baza unei astfel de concluzii stă argumentul că nu toate mărfurile pot fi dobândite într-un singur stat. Sintagma „legătura geografică” indică doar mărfurile integral obţinute într-un singur stat. De asemenea, originea mărfii poate fi definită drept „naţionalitatea economică” a unei mărfi. Cât priveşte noţiunea de „ţară de origine a mărfii”, art. 19 al Legii cu privire la Tariful Vamal a Republicii Moldova prevede că drept ţară de origine a mărfii se consideră ţara în care marfa a fost fabricată integral sau a fost supusă unei prelucrări suficiente conform criteriilor stabilite de legea menţionată. Alin. 2 al articolului respectiv prevede că drept ţară de origine a mărfii pot fi considerate şi un grup de ţări, o uniune vamală de ţări, o parte a ţării, în cazul în care este necesar a le evidenţia în scopul determinării originii mărfii. Evidențiem că în conformitate cu art. 18 alin. 1, al Legii cu privire la Tariful Vamal al Republicii Moldova, ţară de origine a mărfii se determină în scopul efectuării unor măsuri tarifare şi netarifare orientate spre reglementarea introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal şi scoaterii acestora de pe acest teritoriu. Reieşind din prevederea respectivă, interesul ce apare la determinarea ţării de origine a mărfii este strâns legat de aplicarea mecanismului de percepere a taxelor vamale, prevăzut de un tarif vamal. Acest mecanism de percepere a taxelor vamale 57

determină o anumită cotă de taxă vamală, aplicată mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al unei ţări sau uniuni vamale de ţări. Aplicarea tarifului vamal de import presupune nu numai determinarea poziţiei tarifare şi a taxei vamale ce trebuie să fie percepută, dar şi stabilirea valorii mărfii în cauză şi a ţării de origine a mărfii. Majoritatea statelor lumii, precum şi unele uniuni vamale de ţări, aplică tariful vamal cu mai multe coloane, cuprinzând mai multe cote de taxe vamale. Tariful vamal complex presupune aplicarea a două sau mai multor cote de taxe vamale pentru fiecare marfă, reieşind din ţara de origine a acesteia. În asemenea tarif cotele taxelor vamale se schimbă de la cota maximă (taxa vamală autonomă sau generală), la o cotă mai mică (taxa convenţională). Adică, în funcție de ţara de origine a mărfii se aplică o cotă sau alta de taxe vamale. Trebuie ţinut cont că procesul de determinare a ţării de origine a mărfii are ca efect nu numai stabilirea cotelor taxelor vamale, ci influențează și aplicarea măsuri de politică comercială netarifare (cotarea, contingentarea, măsurile antidumping etc.). Menționăm că prin politică comercială, în condiţiile economiei de piaţă actuale în Republica Moldova, se înţelege ansamblul de măsuri şi norme legislative promovate de stat pentru reglementarea relaţiilor sale comerciale cu străinătatea. Constatăm că pentru aplicarea măsurilor de politică comercială, trebuie determinată cu exactitate ţara de origine a mărfii, deoarece determinarea greşită sau intenţionat greşită a acesteia poate crea facilităţi suplimentare sau anumite dezavantaje la promovarea mărfii pe piaţa unui stat. În cadrul activității vamale determinarea originii mărfurilor este necesară în trei situații: - pentru importurile din cadrul aranjamentelor preferențiale; - pentru importurile supuse unor măsuri de protecție; - pentru elaborarea statisticii comerciale. Determinarea țării de origine a mărfii se realizează în baza principiilor practicii internaționale. Totodată, fiecare ţară, uniune vamală de ţări, parte a ţării are reguli proprii de determinare a ţării de origine a mărfii. Criteriile de determinare a ţării de origine au fost stipulate în anexa 1 la Convenția Internațională privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale, încheiată la Kyoto (Japonia) și elaborată sub egida Consiliului de Cooperare Vamală (astăzi Organizația Mondială a Vămilor). Convenţia de la Kyoto prescrie două criterii de bază pentru determinarea ţării de origine a mărfii:

58

- Primul criteriu se referă la mărfurile obținute integral întru-un singur stat din produse naturale și mărfuri fabricate din aceste produse, proces ce exclude întrebuințarea materiei importate sau de origine nedeterminată la producerea acestora. - Criteriul transformării substanțiale presupune că două sau mai multe state intervin la producerea unei mărfi. Legislaţia Republicii Moldova prevede originea preferenţială şi originea nepreferenţială. Regulile de origine nepreferențiale se utilizează cu preponderență atunci când nu există preferințe tarifare (taxe vamale preferențiale menționate în tariful vamal), având prin urmare scop statistic. Ele pot fi utilizate și când bunurile importate dintr-o anumită țară sunt supuse unui tratament de tip special, antidumping sau embargo. Reguli de origine nepreferenţiale se vor considera actele legislative şi normative ale Republicii Moldova cu aplicabilitate generală în ceea ce priveşte determinarea ţării de origine a mărfurilor, cu condiţia că aceste reguli să nu fie legate de regimuri comerciale preferenţiale. Regulile de origine nepreferenţiale vor include toate regulile de origine utilizate în cadrul instrumentelor nepreferenţiale de politică comercială, cum ar fi pentru aplicarea: tratamentului naţiunii celei mai favorizate; taxele antidumping şi taxele compensatorii; măsurile de salvgardare; reglementărilor referitoare la marcajul originii şi restricţiilor cantitative sau contingentelor tarifare discriminatorii, aplicate în conformitate cu prevederile Acordurilor OMC. Art. 60 alin.1 din Codul Vamal al Uniunii, prevede că: mărfurile obținute în întregime într-o singură țară sau teritoriu sunt considerate ca fiind originare din acea țară sau acel teritoriu. Același articol în alin. 2 indică: mărfurile în producerea cărora intervin mai multe țări sau teritorii sunt considerate ca fiind originare din țară sau din teritoriul în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, justificate economic, efectuate într-o întreprindere echipată în acest scop și din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricație importantă. Aceleași criterii de stabilire a originii nepreferențiale a mărfurilor sunt expuse și de savantul A.T. Moldovan, care menționează: - criteriul mărfurilor produse în întregime într-o țară; - criteriul transformării substanțiale, când două sau mai multe țări iau parte la producerea mărfurilor. Este evident că fiecare stat sau comunitate de state își determină lista de mărfuri proprii, obţinute integral într-un singur stat. Lista mărfurilor obţinute integral într-un singur stat se determină în funcție de teritoriul statului şi amplasarea geografică a acestuia.

59

În conformitate cu Legea cu privire la tariful vamal, drept mărfuri obţinute integral în ţara respectivă se consideră: a) zăcămintele minerale şi alte substanţe naturale extrase din solul ţării respective sau de pe fundul apelor ei teritoriale; b) plantele şi produsele vegetale crescute sau recoltate în ţara respectivă; c) animalele vii născute şi crescute în ţara respectivă; d) produsele obţinute de la animale vii crescute în ţara respectivă; e) produsele obţinute din vânatul şi pescuitul practicate pe teritoriul ţării respective; f) produsele rezultate din pescuitul maritim şi alte produse extrase din mare dincolo de apele teritoriale ale ţării respective de vasele acesteia sau de cele închiriate de ea; g) produsele fabricate la bordul navelor prelucrătoare ale ţării respective, în exclusivitate din produsele menţionate la lit. f); h) deşeurile şi rebuturile provenite din operaţiuni de producere şi prelucrare desfăşurate în ţara respectivă; i) articolele uzate colectate în ţara respectivă care pot fi folosite numai pentru recuperarea materiilor prime; j) produsele fabricate în ţară exclusiv din produsele specificate la lit. a)–i). Termenul „animale” include toate animalele vii, inclusiv mamiferele, păsărele, crustaceele, moluştele, reptilele, bacteriile şi viruşii. Odată cu internaţionalizarea economiei, a apărut un număr impunător de mărfuri, la a căror producere participă două sau mai multe state. Practic, deja a devenit o obişnuinţă faptul când componentele unei mărfi sunt produse în ţări diferite şi mai apoi asamblate într-o altă ţară sau marfa să fie rezultatul prelucrării produselor prelucrate pe piaţa externă. În acest caz este firesc să apară întrebarea: care va fi considerată ţara de origine a produsului finit? Atunci când la fabricarea mărfii au participat două sau mai multe state, originea mărfii se determină în baza criteriilor prelucrării suficiente a mărfii. Criteriile prelucrării suficiente a mărfii se stabilesc şi se aplică în conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal şi cu acordurile la care Republica Moldova face parte, în modul stabilit de Guvern. Se disting trei criterii de prelucrare suficientă a mărfii: - modificarea poziţiei tarifare în Nomenclatorul de mărfuri la nivel de primele patru cifre în urma prelucrării acesteia. În baza acestui criteriu, originea este acordată dacă după prelucrarea mărfurilor importate în Republica Moldova, marfa prelucrată exportată este încadrată în altă poziţie din Nomenclatorul de mărfuri, decât cea la care era clasificată marfa importată;

60

- executarea unor operaţii de producţie sau tehnologice suficiente pentru a considera drept ţară de origine ţara unde au fost efectuate aceste operaţii; - modificarea valorii mărfii în cazul cotei procentuale a valorii mărfurilor sau a proceselor efectuate local pentru fabricarea mărfii (regula ad valorem). În conformitate cu Legea cu privire la tariful vamal al Republicii Moldova, dacă marfa suferă modificări de valoare în mărime de 45% la sută, atunci ea dobândește statutul de marfă originară din Republica Moldova. Totodată, amintim Legea Republicii Moldova cu privire la zonele economice libere, care, în art. 7, alin. (41), menționează că se consideră produse în zona liberă mărfurile obţinute integral sau mărfurile transformate suficient în această zonă liberă, dacă: - intervine schimbarea poziţiei mărfii (codului de clasificare) în Nomenclatorul mărfurilor, la nivelul unuia dintre primele patru semne; - costul mărfurilor declarate, scoase din zona liberă, depăşeşte costul mărfurilor introduse în zona liberă din cauza creşterii cu peste 35% a ponderii consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii. În practica internaţională, precum şi în legislaţiile naționale ale mai multor state, s-au precizat anumite operaţiuni care nu corespund criteriilor prelucrării suficiente a mărfii. Astfel, și în Republica Moldova, Legea cu privire la Tariful Vamal indică în art. 21, alin. (4) se consideră că nu corespund criteriilor prelucrării suficiente a mărfii: a) operaţiunile de asigurare a păstrării produselor în stare bună în timpul transportului şi depozitării; b) operaţiunile de desfacere şi asamblare a ambalajelor; c) spălarea, curăţarea, înlăturarea prafului, acoperirea cu oxid, cu ulei, cu vopsea sau cu alte materiale de acoperire; d) călcarea sau presarea textilelor; e) operaţiunile simple de vopsire sau lustruire; f) decorticarea, albirea parţială sau totală, şlefuirea şi lustruirea cerealelor şi a orezului; g) operaţiunile de măcinare, colorare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr; h) cojirea, scoaterea sâmburilor şi dezghiocarea fructelor, a nucilor şi a legumelor; i) ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere; j) cernerea, ciuruirea, sortarea, clasificarea, trierea, asortarea (inclusiv formarea seturilor de articole); k) simpla îmbuteliere, punerea în borcane, flacoane, saci, lăzi, cutii, fixarea pe plăci sau carton şi alte operaţiuni simple de împachetare; 61

l) aplicarea sau imprimarea mărcilor, a etichetelor, a logotipurilor şi a altor semne similare distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora; m) amestecarea simplă a produselor, chiar de diferite tipuri, atunci când unul sau mai mulţi compuşi ai amestecului nu îndeplinesc condiţiile stabilite pentru a putea fi consideraţi originari; n) simpla asamblare a părţilor de articole pentru constituirea unui articol complet sau dezasamblarea produselor în părţi; o) sacrificarea animalelor; p) combinaţia din două sau mai multe operaţiuni specificate la lit. a)–o). Legea cu privire la Tariful Vamal în art. 22 și Regulamentul cu privire la regulile de origine a mărfurilor p.8 se referă la o situaţie specifică, când determinarea ţării de origine a mărfii are loc livrarea acestora în loturi. La cererea declarantului trebuie să fie considerată o singură marfă, marfa în stare demontată sau incompletă, livrată în mai multe loturi, în cazul în care, din motive de producţie sau transportare, este imposibil de a o expedia într-un singur lot, precum şi marfa divizată în loturi din greşeală. Atragem atenția că în vederea realizării acestor prevederi sunt impuse anumite condiţii: a) înştiinţarea prealabilă a autorităţii vamale despre divizarea mărfii în loturi, indicându-se cauzele acestei divizări şi specificându-se fiecare lot prin indicarea codului de clasificare a mărfii conform Nomenclatorului de mărfuri (Nomenclaturii combinate a mărfurilor) şi a datelor despre valoarea ei şi ţara de origine; b) confirmarea prin acte a incorectitudinii divizării mărfii în câteva partide; c) livrarea tuturor loturilor de mărfuri dintr-o ţară de către un singur exportator; d) introducerea tuturor loturilor de mărfuri prin unul şi acelaşi punct vamal; e) livrarea tuturor loturilor de mărfuri în termen de cel mult şase luni de la data acceptării de către autoritatea vamală a declaraţiei vamale sau de la data expirării termenului de prezentare a acesteia referitor la primul lot. Este importat să menționăm că accesoriile, piesele de schimb şi instrumentele folosite pentru maşini, aparate sau vehicule vor avea originea maşinii, aparatului sau vehiculului în cauză, cu condiţia că acestea sunt importate şi corespund după caracteristicile sale echipamentului în cauză. La determinarea ţării de origine a mărfii, ambalajul va avea originea mărfii ambalate. Regulile de origine preferențială au în vedere condiții specifice în ceea ce ține de țara de origine a mărfurilor și aceasta deoarece o anumită origine înseamnă automat și condiții mai avantajoase de evaluare vamală, deci și de taxare – fiind în discuție o reducere sau o scutire. Regulile de origine preferenţiale clarifică dacă produsul importat este originar dintr-un stat ce beneficiază de preferinţe vamale. Originea preferenţială a mărfii serveşte drept temei pentru 62

acordarea, la importul ei în Republica Moldova a unei serii de avantaje şi facilităţi tarifare. Potrivit articolului 27 al Legii Republicii Moldova cu privire la tariful vamal, prin facilităţi tarifare se subînţeleg facilităţile acordate de către ţară, în condiţii de reciprocitate sau unilateral, pentru mărfurile trecute peste frontiera vamală a acestei ţări sub formă de stabilire a unor cote tarifare pentru importul sau exportul preferenţial de mărfuri, de reducere a taxei vamale, de scutire de taxă, de restituire a taxei plătite anterior. În conformitate cu Capitolul II, p. 1 al Regulamentului cu privire la regulile de origine a mărfurilor a Republicii Moldova, prin reguli de origine preferenţiale se vor înţelege actele legislative şi normative cu aplicare generală folosite pentru a determina dacă mărfurile vor beneficia de un tratament preferenţial în cadrul schimburilor comerciale. Principiile care urmează a fi respectate de autoritatea împuternicită la aplicarea regulilor de origine preferenţiale, sunt: - regulile de origine, inclusiv specificaţiile relative la criteriul de transformare relevante criteriului de prelucrare suficientă, clar definite; - regulile de origine nu vor fi utilizate ca instrument de politică comercială; - regulile de origine nu vor crea (prin ele însele) efecte restrictive, de distorsiune sau perturbare a schimburilor comerciale şi nu vor necesita îndeplinirea unor condiţii care să nu aibă legătură cu fabricarea sau prelucrarea mărfii în cauză; - regulile de origine aplicate importurilor şi exporturilor nu vor fi restrictive, decât acelea aplicate pentru a determina dacă o marfă este de origine naţională şi nu produc discriminări între ţări; - regulile de origine vor fi administrate într-o manieră coerentă, uniformă, imparţială şi rezonabilă; - regulile de origine vor avea la bază un criteriu standard pozitiv. Criteriile negative sunt permise, ca parte a procedurii de clarificare a unui criteriu standard pozitiv sau în cazurile deosebite în care nu este necesară o determinare pozitivă a originii; - reglementările, deciziile judiciare şi administrative cu aplicare generală referitoare la regulile de origine preferenţiale trebuie publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova; - la cerere, evaluările privind originea vor fi furnizate, cât de curând posibil, dar nu mai târziu de 150 de zile, după ce o astfel de cerere va fi formulată. Evaluările trebuie făcute publice; informaţiile confidenţiale nu se vor dezvălui decât dacă acest lucru este cerut în cadrul procedurilor judiciare sau controalelor fiscale. Evaluările privind originea sunt valabile pentru o perioada de 3 ani, cu condiţia că faptele şi contextul în care au fost efectuate rămân comparabile

63

şi numai dacă în contextul unor revizuiri la care se face referire la punctul următor nu se adoptă o decizie contrară; - noile reguli de origine sau modificările acestora nu vor fi aplicate retroactiv; - hotărârile administrative în ceea ce priveşte determinarea originii preferenţiale vor putea fi revizuite pe cale judiciară de către instanţele de judecată competente care vor putea modifica sau anula această hotărâre; - toate informaţiile de natură confidenţială sau care vor fi furnizate cu titlu confidenţial în vederea aplicării regulilor de origine preferenţiale, vor fi tratate strict confidenţial şi nu vor fi divulgate fără autorizarea expresă a persoanei sau guvernului ce le-a furnizat, cu excepţia cazului în care divulgarea va fi solicitată în contextul unei proceduri judiciare sau control fiscal. Reieşind din prevederile alin. 1 al art. 25 al Legii Republicii Moldova cu privire la tariful vamal, constatăm că la mărfurile provenite din ţările cu care Republica Moldova a încheiat acorduri privind acordarea cauzei naţiunii celei mai favorizate, poate fi aplicat (restabilit) regimul preferenţial la tariful vamal în cazul prezentării certificatului de origine al lor cel târziu la expirarea unui an de la data perfectării actelor vamale. În prezent, Republica Moldova acordă preferințe vamale mărfurilor produse și importate din Comunitatea Statelor Independente, și Uniunea Europeană și statele membre la Acordul Central European al Comerțului Liber (CEFTA), care în afară de Republica Moldova implică și următoarele țări: Republica Macedonia, Bosnia și Herțegovina, Serbia, Muntenegru, Albania și Kosovo. Pentru confirmarea originii mărfii, autoritatea vamală este în drept să-i solicite declarantului prezentarea documentelor care confirmă această origine. Documentele se prezintă odată cu declarația vamală și cu alte acte prezentate la perfectarea actelor vamale. Dovada originii mărfii se face prin diferite documente, în funcție de acordurile comerciale încheiate cu diverse țări sau grupuri de țări. Principalul document care confirmă țara de origine este certificatul de origine a mărfii, care este documentul ce confirmă univoc ţara de origine a mărfurilor şi este eliberat de organul abilitat al ţării exportatoare în conformitate cu legislaţia naţională. În același timp, poate fi utilizată și declarația de origine a mărfii. Declarația de origine a mărfii se întocmește în formă liberă, cu condiția ca în ea să fie inclusă informația care ar permite determinarea țării de origine. În calitate de declarație de origine pot fi folosite documentele comerciale sau orice alte documente care se referă la marfă, care conțin informația privind țara de origine a mărfii. În legislația Republicii Moldova se reglementează procedura de completare, autentificare, eliberare şi control ulterior al certificatelor de origine preferenţială a mărfurilor exportate din Republica Moldova în cadrul Acordului de Asociere dintre Republica Moldova, pe de o parte, şi 64

Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, al regimurilor de comerţ preferenţiale cu Uniunea Europeană – Preferinţele Comerciale Autonome (ATP) şi cu statele care acordă Republicii Moldova Sistemul Generalizat de Preferinţe (GSP), al regimului de comerţ liber cu statele membre la Acordul Central European de Comerţ Liber (CEFTA) şi al regimului de comerţ liber cu statele membre la Acordul de Creare a Zonei de Comerţ Liber în cadrul Comunităţii Statelor Independente (CSI) şi cu statele cu care Republica Moldova are încheiate acorduri de comerţ liber bilaterale. În cadrul dreptului vamal al Republicii Moldova documentele ce atestă originea mărfurilor sunt următoarele: - Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1. Organele vamale certifică originea mărfurilor exportate în Uniunea Europeană. - Certificatul de origine Forma A. Organele vamale certifică originea mărfurilor exportate în statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene şi acordă Republicii Moldova facilități în baza Sistemului Generalizat de Preferinţe. - Certificatul de transport EUR.1. Pentru exportul mărfurilor originare din Republica Moldova în statele membre la regimul de comerţ liber instituit în baza acordului CEFTA. - Certificatul de origine a mărfurilor Forma CT-1. Pentru exportul mărfurilor originare din Republica Moldova în statele membre la Acordul de Creare a Zonei de Comerţ Liber în cadrul Comunităţii Statelor Independente, precum şi în statele cu care Republica Moldova are încheiate acorduri de comerţ liber bilaterale.. Totodată, în urma modificării legislației, și anume în baza Legi nr. 71 pentru modificarea și completarea unor ace legislative, Codul Vamal al Republicii Moldova a fost completat cu „Secțiunea a 342-a”, prin care se aprobă „Exportatorul aprobat”., care reprezintă persoana înregistrată în Republica Moldova ce exportă mărfuri de origine preferenţială Republica Moldova de pe teritoriul vamal al statului şi căreia Serviciul Vamal i-a acordat, la cererea scrisă a acesteia, dreptul de a documenta pe propria răspundere originea preferenţială a mărfurilor exportate prin completarea unei „declaraţii de origine a mărfii/declaraţii pe factură”. Legea cu privire la tariful vamal indică că la introducerea mărfii pe teritoriul vamal, certificatul de origine sau declaraţia pe factură/declaraţia de origine a ei se prezintă în mod obligatoriu dacă: a) ţara de origine a mărfii beneficiază din partea Republicii Moldova de un regim preferenţial; b) importul mărfurilor din ţara respectivă se reglementează prin restricţii cantitative sau alte măsuri de reglementare a activităţii comerciale externe;

65

c) acest lucru este prevăzut de legislaţia în domeniul protecţiei mediului înconjurător, ocrotirii sănătăţii, protecţiei drepturilor consumatorilor, asigurării ordinii publice, securităţii statului şi în alte domenii de importanţă vitală, precum şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte; d) documentele prezentate pentru perfectare vamală nu conţin date cu privire la originea mărfii sau autoritatea vamală are temei să presupună că datele declarate cu privire la originea mărfurilor sunt neautentice. Bibliografie recomandată: Acte normative: 1.

Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007. 2.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1599 din 13.12.2002 cu privire la regulile

de origine a mărfurilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 20.12.2002, nr. 174176/1755. 3.

Legea Republicii Moldova Nr. 1031-XIV din 08.06.2000 reglementării de stat a

activităţii comerciale externe. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.09.2000, nr. 119120/838. 4.

Legea Republicii Moldova Nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal. În:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.01.2007, nr. ediție specială. 5.

Legea Republicii Moldova nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclaturii

combinate a mărfii. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 08.08.2014, nr. 231-237/529. 6.

Legea Republicii Moldova nr. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a

activităţii de întreprinzător. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.02.2005, nr. 26-28. Literatura generală și de specialitate: 1.

Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.

2.

Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.

Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010. 3.

Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега-Л,

2012. 4.

Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям

«Юриспруденция».под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011.

66

5.

Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5-е изд., переработ. и доп.

Москва:Юрайт, 2011. 6.

Арутюнян Г.В. Правовое регулирование таможенных платежей. Учебное пособие.

Москва: Юриспруденция, 2000. 112 с. 7.

Новиков В.Е., Ревин В.Н., Цветинский М.П. Таможенно-тарифное регулирование

внешнеэкономической деятельности и таможенная стоимость. Москва: Эл. Изд. БИНОМ, 2012. 328 с. 8.

Оводенко

А.А.,

Фетисов

В.А.

Государственное

регулирование

внешнеэкономической деятельности. Учебное пособие. Санкт-Петербург: СПбГУАП, 2006. 125 с.

67

TEMA

4.

REGLEMENTAREA

JURIDICA

A

TRECERII

MĂRFURILOR,

MIJLOACELOR DE TRANSPORT ȘI MIJLOACELOR BĂNESTI PESTE FRONTIERA VAMALĂ A REPUBLICII MOLDOVA Obiective de referință: - să relateze despre principiile generale de trecere a mărfurilor și mijloacelor de transport peste frontiera vamală a Republicii Moldova; - să identifice drepturile și obligațiile persoanelor fizice la deplasarea mărfurilor și mijloacelor bănești peste frontiera vamală; - să analizeze condițiile de trecere peste frontiera vamală a mijloacelor de transport; - să evidențieze operațiunile prealabile la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală; - să determine condițiile de aplicare a Convenției TIR; - să propună soluții de lege ferenda în perfecționarea reglementărilor privind trecerea mărfurilor și mijloacelor de transport peste frontiera vamală; - să evalueze rolul operațiunilor prealabile la vămuirea mărfurilor. Repere de conţinut: 1. Principiile generale de trecere a mărfurilor, mijloacelor de transport și mijloacelor bănești peste frontiera vamală a Republicii Moldova. Prin principii generale de trecere a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală a Republicii Moldova înţelegem acele reglementări de bază pe care toţi participanţii la raporturile de import şi export a mărfurilor şi mijloacelor de transport sunt obligaţi să le respecte şi să se conducă de ele. Aceste principii sunt expuse în capitolul 2 al Codului Vamal. Ele au rolul unor norme juridice fundamentale obligatorii pentru îndeplinire şi respectare şi formează baza reglementării legale a trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport, a perfectării actelor vamale şi a controlului vamal. Astfel, se definesc următoarele principii: -

Principiul egalităţii persoanelor la trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport –

esenţa acestui principiu constă în faptul, că toate persoanele (fizice şi juridice) beneficiază de drepturi egale la introducerea şi scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor şi mijloacelor de transport. Egalitatea juridică se recunoaşte tuturor persoanelor care trec mărfuri, indiferent de faptul dacă sunt ei sau nu proprietari ai acestor mărfuri, posesori sau au altă calitate care le permite să înfăptuiască anumite acţiuni cu aceste mărfuri din nume propriu. Nimeni nu poate fi

68

lipsit de dreptul de a introduce şi de a scoate din Republica Moldova mărfuri şi mijloace de transport sau nu poate fi limitat în acest drept, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislație. -

Principiul interdicţiei şi limitării trecerii anumitor mărfuri peste frontiera vamală

prevede stabilirea unor condiţii în baza cărora poate fi interzisă sau limitată trecerea anumitor mărfuri şi mijloace de transport. La acestea se atribuie: considerente de securitate a statului, de asigurare a ordinii publice şi morale, de protecţie a mediului înconjurător, a obiectelor de artă, obiectelor cu o valoare istorică şi arheologică, de apărare a dreptului la proprietatea intelectuală, de protecţie a pieţii interne, de apărare a altor interese a Republicii Moldova. Mărfurile şi mijloacele de transport pot fi interzise total sau parţial de a fi introduse sau scoase de pe teritoriul Republicii Moldova. Mărfurile interzise total, care au fost introduse pe teritoriul vamal al ţării trebuie să fie scoase imediat sau returnate în ţară, dacă nu sunt supuse confiscării conform legislaţiei în vigoare. Dacă mărfurile nu pot fi scoase sau returnate imediat pe teritoriul vamal, ele sunt păstrate la depozitele provizorii timp de 3 zile. Scoaterea sau returnarea mărfurilor se efectuează din contul persoanei care a trecut mărfurile peste frontieră sau din contul transportatorului. La categoria mărfurilor limitate se atribuie mărfurile supuse licenţierii şi cotării. Dintre acestea fac parte: substanţele narcotice, armamentul etc. -

Principiul declarării mărfurilor prevede, că toate mărfurile şi obiectele care trec frontiera

vamală urmează a fi obligatoriu declarate. Declararea se efectuează atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice. Declararea este expunerea de date veridice despre marfă, despre scopul trecerii, precum şi prezentarea altor date necesare pentru efectuarea controlului vamal, stabilirii şi încasării drepturilor de import sau de export. Declarare se face în modul stabilit de Serviciul Vamal. Sunt cunoscute următoarele forme de declarare: verbală, scrisă, electronică, prin acţiune. -

Principiul efectuării controlului vamal. Astfel, în scopul asigurării securităţii statului se

efectuează controlul vamal. Toate mărfurile scoase sau introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova pot fi supuse controlului vamal. Sunt cunoscute următoarele forme de control vamal: controlul documentar, controlul fizic al mărfurilor, controlul corporal, controlul ulterior, supravegherea vamală. -

Principiul alegerii unui anumit regim vamal, presupune că trecerea mărfurilor şi

mijloacelor de transport peste frontiera vamală se efectuează în dependenţă de regimul vamal care i se stabileşte. Regimul vamal este o totalitate de condiţii care determină statutul juridic al mărfurilor. Pe de altă parte regimul vamal stabileşte totalitatea de drepturi şi obligaţii a declarantului şi ale organelor vamale. La moment conform legislaţiei vamale în Republica Moldova există 14 regimuri și destinații vamale. Orice persoană are dreptul de a-şi alege un anumit regim vamal, sau de a renunţa la el schimbând regimul vamal ales. 69

-

Principiul achitării drepturilor de import și export și acordarea liberului de vamă.

-

Principiul trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport numai prin locurile de

amplasare a organelor vamale presupune, că trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală este permisă numai în locurile de amplasare a organelor vamale şi în orele de program. Doar ca excepţie şi cu acordul organului vamal trecerea se poate efectua şi în alte locuri şi în orele de extraprogram. În aceste cazuri taxa pentru proceduri vamale se achită în mărime dublă. -

Principiul utilizării mărfurilor numai în scopurile declarate presupune că mărfurile şi

mijloacele de transport puse condiţionat în circulaţie, pentru care au fost stabilite facilităţi vamale pot fi utilizate numai în scopul pentru care au fost acordate aceste facilităţi. Utilizarea acestor mărfuri în alte scopuri poate fi permisă numai de organul vamal, cu condiţia achitării drepturilor de import. Pentru asigurarea utilizării mărfurilor numai în scopul declarat organele vamale efectuează supravegherea vamală. 2. Reglementarea juridică a trecerii mărfurilor și mijloacelor de transport peste frontiera vamală de către persoanele fizice. Conform Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice prin bunuri înţelegem mărfuri, obiecte de uz personal şi mijloace de transport. Atunci când ne referim la mărfuri în sensul dreptului vamal se are în vedere orice bunuri mobile, obiecte şi alte valori, inclusiv valori valutare (monedă naţională şi valută străină în numerar, documente de plată şi valori mobiliare exprimate în monedă naţională şi valută străină), gaze naturale, energie electrică, energie termică, alt fel de energie, precum şi mijloace de transport, cu excepţia mijloacelor de transport folosite pentru transportul internaţional de mărfuri şi pasageri, inclusiv containere şi alte instalaţii de transport şi care se află la evidenţă permanentă în alt stat. Bunurile trecute de persoane fizice peste frontiera vamală sunt supuse declarării obligatorii. La introducerea bunurilor, bagajului neînsoţit pe teritoriul vamal, persoanele fizice sau transportatorul declară şi achită drepturile de import organului vamal situat în punctul de trecere a frontierei de stat. La solicitare, bunurile şi bagajul neînsoţit pot fi vămuite la organul vamal situat în interiorul țării, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. La scoaterea bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova, persoanele fizice sunt în drept de a vămui mărfurile la organele vamale interne. Persoanele fizice care trec bunuri peste frontiera vamală a Republicii Moldova le pot declara sub următoarele forme: 70

Declararea verbală – formă de declarare care prevede oferirea de către proprietar (posesor), în formă verbală, la cererea colaboratorului vamal a tuturor datelor cu privire la cantitatea, calitatea şi valoarea mărfurilor, obiectelor de uz personal care sunt deplasate peste frontiera vamală. Persoanele fizice au dreptul de a declara verbal organului vamal următoarele bunuri: a) obiectele de uz personal introduse în ţară, precum şi mărfurile indicate în anexa la Legea cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice; b) bunurile introduse în ţară, altele decât cele menţionate la lit. a), a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 300 euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie; c) mărfurile ce se scot din ţară a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 1.000 euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie; d) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de până la 5 unităţi (indiferent de valoarea lor), cu condiţia că bijuteriile menţionate nu sunt omogene. La cerinţa colaboratorului vamal sau la decizia persoanei, care trece bunuri peste frontiera vamală, acestea sunt declarate organului vamal în scris. Declararea în scris, de către persoanele fizice se face prin întocmirea declaraţiei vamale de forma stabilită (DV-6). Declaraţia vamală se completează de către persoane fizice rezidente sau nerezidente, care au atins vârsta de 16 ani. Depunerea declaraţiei vamale pentru bunurile persoanelor, care nu au atins această vârstă, se efectuează de către persoanele care le însoţesc. Declaraţia vamală trebuie să fie întocmită în limba de stat sau într-o altă limbă de circulaţie internaţională într-un singur exemplar. Sunt supuse obligatoriu declarării în scris: 1) valorile valutare care depăşesc limita de 10.000 euro sau echivalentul acestora de fiecare persoană; 2) armele, cartuşele, materialele explozive sau derivatele lor; 3) substanţele narcotice şi psihotrope; 4) obiectele de artă şi anticariat; 5) substanţele radioactive; 6) substanţele otrăvitoare, cu efect puternic; 7) obiecte ale florei şi faunei, părţile/derivatele lor sau produsele obţinute din ele; 8) mărfurile admise /scoase temporar; 9) mijloacele de transport (plasate în regimurile vamale de import, de admitere temporară sau de tranzit).

71

Totodată, bunurile introduse şi scoase de pe teritoriul Republicii Moldova prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau bagajului neînsoţit se declară în scris, în modul stabilit. Declararea prin acţiune – formă de declarare expresă (vădită) a mijlocului de transport auto, care scuteşte persoana fizică de completarea unor acte vamale cu condiţia prezentării organelor vamale amplasate în punctele de trecere a frontierei de stat a actelor de înmatriculare a mijlocului de transport auto, cu înregistrarea ulterioară a acestuia în sistemul informaţional al Serviciului Vamal. Persoanele fizice rezidente au dreptul de a introduce mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova numai în conformitate cu regimurile vamale de import, de tranzit naţional şi de admitere temporară – în cazul declarării prin acţiune. Persoanele fizice nerezidente au dreptul de a introduce bunuri pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu regimurile vamale de import, de admitere temporară şi de tranzit. Persoanele fizice nerezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova în regim vamal de admitere temporară bunuri necesare activităţii lor sau pentru uz personal, cu respectarea următoarelor condiţii: a) declararea bunurilor în modul stabilit; b) bunurile să nu fie destinate activităţii comerciale sau de producţie; c) achitarea drepturilor de import; d) şederea temporară a persoanei în Republica Moldova este confirmată prin actele respective. Persoanele fizice nerezidente nu au dreptul de a scoate bunuri de pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu regimul vamal de export temporar. Persoanele fizice rezidente au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu regimul vamal de export temporar, bunuri (indiferent de valoarea lor) dacă ele nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit. Ce ține de destinaţia mărfurilor deplasate de către persoana fizică peste frontiera vamală, aceasta se determină reieşind din categoria mărfii, cantitatea ei, precum şi din analiza tuturor circumstanţelor călătoriei. La stabilirea destinaţiei mărfurilor se iau în considerare următoarele: a) categoria mărfii: modul de consum, practica de utilizare; b) cantitatea mărfii: articole omogene de aceeaşi denumire, de aceeaşi mărime, model, culoare etc.; c) circumstanţele legate de călătorie: scopul călătoriei, durata ei, ţara în care s-a aflat şi ţara în care pleacă persoana. 72

Obligaţia de a confirma faptul că marfa nu este destinată activităţii comerciale sau de producţie se pune în seama persoanei fizice care deplasează marfa. Persoanele fizice care trec bunuri peste frontiera vamală a Republicii Moldova sunt obligate: 1) să se oprească în locurile de control vamal, să intre şi să părăsească locul de control vamal numai cu autorizarea colaboratorului vamal; 2) să prezinte la cererea organului vamal bunurile transportate; 3) să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii; 4) să plătească obligaţiile vamale, în cazurile prevăzute de legislaţie; 5) să efectueze alte cerinţe legale ale autorităţilor vamale. Introducerea şi scoaterea numerarului în monedă naţională şi a numerarului şi cecurilor de călătorie în valută străină de către persoane fizice. Persoanele fizice rezidente şi nerezidente au dreptul: 1) la intrarea în Republica Moldova, de a introduce nelimitat numerar în monedă naţională, precum şi numerar şi cecuri de călătorie în valută străină; 2) la ieşirea din Republica Moldova, de a scoate numerar în monedă naţională, precum şi numerar şi cecuri de călătorie în valută străină în sumă totală ce nu depăşeşte 10000 de euro (sau echivalentul lor) de persoană/călătorie, fără a prezenta organelor vamale documentele confirmative; 3) la ieşirea din Republica Moldova, de a scoate numerar în monedă naţională, precum şi numerar şi cecuri de călătorie în valută străină în sumă totală de peste 10000 de euro (sau echivalentul lor), însă care nu depăşeşte 50000 de euro (sau echivalentul lor) de persoană/călătorie, cu condiţia prezentării organelor vamale a documentelor confirmative pentru suma ce depăşeşte 10000 de euro (sau echivalentul lor), şi anume a: a) actelor vamale ce confirmă introducerea mijloacelor băneşti în Republica Moldova; şi/sau b) permisiunilor pentru scoaterea mijloacelor băneşti din Republica Moldova, eliberate de băncile licenţiate, şi/sau a autorizaţiilor pentru scoaterea mijloacelor băneşti din Republica Moldova, eliberate de Banca Naţională a Moldovei. Sumele ce depăşesc 50000 de euro (sau echivalentul lor) pot fi trecute doar prin transfer bancar. La scoaterea din Republica Moldova, de către persoanele fizice rezidente şi nerezidente, a mijloacelor în valută străină, alta decât euro sau decât valuta indicată în permisiunea/autorizaţia pentru scoaterea mijloacelor băneşti din Republica Moldova şi/sau în actul vamal ce confirmă introducerea mijloacelor băneşti în Republica Moldova, echivalentul sumelor în valutele

73

respective se determină aplicând cursul oficial al leului moldovenesc stabilit de Banca Naţională a Moldovei, valabil la ziua trecerii frontierei de stat a Republicii Moldova. Nu se admite introducerea în /scoaterea din Republica Moldova a numerarului în monedă naţională, precum şi a numerarului şi cecurilor de călătorie în valută străină în bagajul neînsoţit de către persoana fizică. Introducerea bunurilor pe teritoriul Republicii Moldova. Persoanele fizice au dreptul: a) de a introduce pe teritoriul ţării, fără achitarea drepturilor de import, obiecte de uz personal, precum şi mărfuri menţionate în anexa la Lege nr. 1569 din 20.12.2002, cu condiţia că acestea nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie; b) de a introduce pe teritoriul ţării, fără achitarea drepturilor de import, alte bunuri decât cele indicate la lit. a), a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 300 euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie. Dacă valoarea în vamă a bunurilor depăşeşte cuantumul neimpozabil menţionat, drepturile de import se vor percepe reieşind din valoarea bunului în vamă (cuantumul neimpozabil indicat nu micşorează valoarea impozabilă a bunului); c) de a introduce pe teritoriul ţării sau de a primi, prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau a bagajelor neînsoţite, bunuri, fără achitarea drepturilor de import, cu condiţia că acestea nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, în legătură cu stabilirea la loc de trai permanent în Republica Moldova sau cu obţinerea acestor bunuri prin moştenire. Faptul stabilirii pentru trai permanent sau obţinerii moştenirii se confirmă prin actele respective; d) de a primi, prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale, fără achitarea drepturilor de import, bunuri, cu condiţia că valoarea lor în vamă nu depăşeşte suma de 300 euro şi nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie. În cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor depăşeşte limita neimpozabilă de 300 de euro, drepturile de import se vor calcula pornind de la valoarea mărfurilor în vamă, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a acestora; e) de a introduce pe teritoriul ţării mărfuri care nu sunt prevăzute la lit.a) şi lit.b) şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării tuturor drepturilor de import şi declarării în modul stabilit; g) de a primi bunuri prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau al bagajelor neînsoţite, cu condiţia că acestea nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, precum şi cu condiţia achitării drepturilor de import, cu excepţia cazurilor prevăzute la lit.d), şi declarării în modul stabilit.

74

Bunurile destinate activităţii comerciale sau de producţie pot fi declarate în regim vamal de import numai de către persoane fizice agenţi economici, înregistrate în modul stabilit ca subiecte ale activităţii de întreprinzător. Scoaterea bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova. Persoanele fizice au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova: a) bunuri, indiferent de valoarea lor (inclusiv cele expediate prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau bagajelor neînsoţite), fără achitarea drepturilor de export, cu condiţia declarării lor în modul stabilit şi dacă aceste bunuri nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie; b) bunuri (inclusiv cele expediate prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau bagajelor neînsoţite) destinate activităţii comerciale sau de producţie a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 100.000 euro, cu condiţia respectării măsurilor de politică economică, achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit. Bunurile destinate activităţii comerciale sau de producţie a căror valoare în vamă depăşeşte suma de 100.000 euro pot fi scoase de pe teritoriul Republicii Moldova, în modul stabilit, numai de agenţii economici care sunt înregistraţi la Î.S. Camera Înregistrării de Stat ca subiecţi ai activităţii de întreprinzător. Procedura de introducere şi scoatere a obiectelor şi bijuteriilor din metale şi pietre preţioase. În conformitate cu art. 8 al Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice, acestea pot introduce şi scoate obiecte şi bijuterii din metale şi pietre preţioase. Astfel, persoanele fizice au dreptul: 1) de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova: a) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de până la 5 unităţi (indiferent de valoarea lor), fără achitarea drepturilor de import, cu condiţia că bijuteriile menţionate nu sunt omogene; b) obiecte din metale şi pietre preţioase care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării drepturilor de import şi declarării în modul stabilit; 2) de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova: a) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de până la 5 unităţi (indiferent de valoarea lor), fără achitarea drepturilor de export, cu condiţia că bijuteriile indicate nu sunt omogene; b) obiecte din metale şi pietre preţioase produse de agenţii economici autorizaţi (cu excepţia celor indicate la lit. a) a prezentului punct) a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 10.000 euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit; 75

c) obiecte din metale şi pietre preţioase a căror valoare în vamă depăşeşte suma de 10.000 euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării drepturilor de export, declarării în modul stabilit şi prezentării organului vamal a autorizaţiei eliberate de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Culturii, prin care se confirmă costul lor şi faptul că obiectele respective nu prezintă valoare culturală; d) obiecte din metale şi pietre preţioase (inclusiv şi cele expediate prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau bagajelor neînsoţite), produse de agenţii economici autorizaţi şi destinate activităţii comerciale sau de producţie, a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 100.000 euro, cu condiţia respectării măsurilor de politică economică, achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit. Introducerea şi scoaterea valorilor culturale. Condițiile de introducere şi scoatere a valorilor culturale sunt stipulate în art. 9 al Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice. Respectiv, persoanele fizice au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova valori culturale cu condiţia prezentării organului vamal a autorizaţiei eliberate de autoritatea competentă a statului de expediere, respectării măsurilor de politică economică, achitării drepturilor de import şi declarării în modul stabilit. În cazul apariţiei suspiciunilor referitoare la obiectul deplasat precum că acesta prezintă valoare culturală, dar persoana fizică nu dispune de autorizaţia respectivă eliberată de autoritatea competentă a statului de expediere, organul vamal va permite trecerea bunului menţionat cu condiţia prezentării autorizaţiei eliberate de Ministerul Culturii al Republicii Moldova, prin care se va confirma costul lui şi faptul că obiectul respectiv nu prezintă valoare culturală. Persoanele fizice nu au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova valori culturale. Alte valori din domeniul artei, literaturii, ştiinţei, culturii şi religiei pot fi scoase de pe teritoriul ţării cu condiţia respectării legislației şi prezentării autorizaţiei eliberate de Ministerul Culturii al Republicii Moldova, în care se specifică costul obiectului şi faptul că acesta nu prezintă valoare culturală. Introducerea şi scoaterea mijloacelor de transport auto. Persoanele fizice rezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova: a) – mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8702 destinate transportării a mai mult de 20 de persoane şi la poziţiile tarifare 8704 şi 8705, precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani; – tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 10 000, 8701 20, 8701 30, 8701 90 900, precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 12 ani; 76

– tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 90 110–8701 90 500, precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 20 de ani; – mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 (cu excepţia autovehiculelor de epocă), precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani; – autovehicule concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane, clasificate la poziţia 8702, precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 7 ani, procurate (obţinute prin donaţie) în străinătate, cu condiţia declarării şi achitării drepturilor de import la organul vamal situat în punctul de trecere a frontierei de stat. Mijloacele de transport menţionate trebuie să fie scoase de la evidenţă de la autoritatea competentă a statului de expediere; b) – mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8702 destinate transportării a mai mult de 20 de persoane şi la poziţiile tarifare 8704 şi 8705, precum şi motoare şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani; – tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 10 000, 8701 20, 8701 30, 8701 90 900, precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 12 ani; – tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 90 110–8701 90 500, precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 20 de ani; – mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 (cu excepţia autovehiculelor de epocă), precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani; – autovehicule concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane, clasificate la poziţia 8702, precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 7 ani, obţinute în folosinţă (fapt confirmat prin actele respective), cu condiţia aflării acestora la evidenţă permanentă în alt stat şi declarării lor la intrare în ţară conform modului stabilit, fără achitarea drepturilor de import. Persoanele fizice rezidente nu au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova: a) mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8702 destinate transportării a mai mult de 20 de persoane şi la poziţiile tarifare 8704 şi 8705, precum şi motoare şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare de peste 10 ani; b) tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 10 000, 8701 20, 8701 30, 8701 90 900, precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare de peste 12 ani; c) tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 90 110–8701 90 500, precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare de peste 20 de ani; d) mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 (cu excepţia autovehiculelor de epocă), precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare de peste 10 ani; 77

e) autovehicule concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane, clasificate la poziţia 8702, precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare de peste 7 ani, inclusiv cele obţinute prin moştenire şi în legătură cu stabilirea la loc de trai permanent în Republica Moldova, indiferent de regimul vamal ales. Persoanele fizice rezidente şi cele nerezidente, prin derogare de la prevederile art.20 al Codului vamal al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20 iulie 2000, au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de transport auto, indiferent de termenul de exploatare a acestora, doar în cazul în care vor fi declarate prin acţiune şi plasate în regimul vamal de admitere temporară, cu achitarea vinietei şi cu respectarea următoarelor condiţii: a) mijloacele de transport auto se află la evidenţă permanentă în alte state; b) persoanele fizice rezidente să deţină în proprietate sau să aibă drept de folosinţă asupra mijloacelor de transport, fapt confirmat prin actele corespunzătoare; persoanele fizice nerezidente să fie proprietari ai mijloacelor de transport şi să locuiască temporar în Republica Moldova, aceste fapte fiind confirmate prin actele corespunzătoare; c) mijloacele de transport auto să fie scoase de pe teritoriul Republicii Moldova până la expirarea termenului acordat, conform regimului vamal de admitere temporară; d) mijloacele de transport auto să nu fie folosite pentru transportul de mărfuri şi de pasageri; e) în cazul în care persoanelor fizice nerezidente li se acordă un alt regim de şedere pe teritoriul Republicii Moldova, documentele confirmative se vor prezenta organului vamal în vederea prelungirii termenului de aflare a mijlocului de transport auto declarat prin acţiune, informaţia respectivă incluzându-se în Registrul de stat al transporturilor. În cazul în care persoana fizică părăseşte teritoriul Republicii Moldova fără mijlocul de transport auto care a fost introdus cu condiţia scoaterii acestuia de pe teritoriul Republicii Moldova, aceasta este obligată să plaseze mijlocul de transport auto sub supraveghere vamală în regimul vamal de antrepozit vamal sau depozit provizoriu ori să depună o sumă de garanţie, până la expirarea termenului acordat, în cuantum egal cu drepturile de import prevăzute pentru plasarea acestui mijloc de transport în regimul vamal de import. În cazul în care mijlocul de transport auto nu este scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul indicat, sumele de garanţie depuse se transferă integral la bugetul de stat. În cazul în care mijlocul de transport a fost scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit, suma de garanţie se restituie persoanei fizice. Mijloacele de transport auto neînmatriculate în Republica Moldova care au termenul de exploatare de peste 10 ani (cu excepţia autovehiculelor de epocă de la poziţia tarifară 8703), iar cele concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane, clasificate la poziţia tarifară 8702 78

– termenul de exploatare de peste 7 ani, care aparţin persoanelor fizice şi sunt introduse pe teritoriul Republicii Moldova pot fi înstrăinate numai în scopul scoaterii lor ulterioare de pe teritoriul ţării. Persoanelor fizice li se interzice introducerea pe teritoriul Republicii Moldova a motoarelor şi caroseriilor care au termenul de exploatare de peste 10 ani (cu excepţia celor pentru autovehiculele de epocă de la poziţia tarifară 8703), iar a motoarelor şi caroseriilor destinate autovehiculelor concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane, clasificate la poziţia tarifară 8702 – termenul de exploatare de peste 7 ani, cu excepţia motoarelor şi caroseriilor introduse pe teritoriul ţării de persoane fizice nerezidente în conformitate cu regimul vamal de tranzit, cu condiţia escortării obligatorii a acestora de către serviciul de supraveghere şi escortare. Se interzice organelor vamale vămuirea mijloacelor de transport auto, motoarelor şi caroseriilor care au termenul de exploatare de peste 10 ani (cu excepţia autovehiculelor de epocă de la poziţia tarifară 8703), iar a celor concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane, clasificate la poziţia tarifară 8702, precum şi a motoarelor şi a caroseriilor pentru acestea – termenul de exploatare de peste 7 ani, care aparţin persoanelor fizice rezidente. Drept bază la calcularea termenului de exploatare a mijlocului de transport auto, motorului şi caroseriei se ia anul de producţie. Anul de producţie se stabileşte în baza datelor ce se conţin în certificatul de înmatriculare (paşaportul tehnic) şi în codul VIN, indicat în numărul de identificare al vehiculului de modelul respectiv. În cazul necorespunderii datelor ce se conţin în documentele de înmatriculare cu datele ce se conţin în codul VIN, drept bază se iau datele uzinei producătoare a vehiculului. În cazul în care o persoană prezintă copii ale actelor de înmatriculare, anterior eliberate de ţara exportatoare a vehiculului, şi dacă există careva suspiciuni privind anul de producţie indicat în copiile acestor acte, anul de producţie se stabileşte în baza datelor uzinei producătoare. Dacă, prin aceste metode, nu se stabileşte anul de producţie al vehiculelor supuse evidenţei în Registrul de stat al transporturilor, în modul respectiv al sistemului informaţional „Asycuda World” se face menţiunea de rigoare.

3.

Operațiuni prealabile trecerii mărfurilor peste frontiera vamală.

Operațiunile prealabile sunt aplicate în cadrul procedurii de trecere peste frontiera vamală a mărfurilor de către agenții economici, participanți la activitatea economică externă. Astfel, prin operaţiuni prealabile se înţeleg acţiunile vamale precedente vămuirii şi plasării mărfurilor şi mijloacelor de transport sub o anumită destinaţie vamală. Operaţiunile prealabile sunt menite să faciliteze şi să urgenteze vămuirea mărfurilor şi mijloacelor de transport, plasarea lor sub o

79

anumită destinaţie vamală. Prin operaţiunile prealabile nu este admisă introducerea sau scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor şi mijloacelor de transport prohibite. Se definesc ca operaţiuni prealabile vămuirii mărfurilor următoarele: -

Informarea organului vamal despre trecerea de mărfuri peste frontiera vamală.

La introducerea de mărfuri şi mijloace de transport pe teritoriul vamal, inclusiv din zonele libere, transportatorul înştiinţează organul vamal despre trecerea frontierei vamale. Organul vamal înregistrează această înştiinţare şi stabileşte timpul şi locul unde mărfurile şi mijloacele de transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite. Despre scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport din Republica Moldova, persoana care le trece informează în prealabil organul vamal. Acesta înregistrează înştiinţarea şi stabileşte timpul şi locul unde mărfurile şi mijloacele de transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite. Dacă persoana care trece mărfurile şi mijloacele de transport peste frontiera vamală nu înştiinţează organul vamal, această obligaţie îi revine transportatorului. -

Prezentarea mărfurilor, mijloacelor de transport şi documentelor însoţitoare la locul

stabilit de organul vamal. După înştiinţarea organului vamal, transportatorul este obligat să prezinte mărfurile, mijloacele de transport şi documentele însoţitoare la locul stabilit de organul vamal fără schimbări, cu excepţia uzurii lor normale şi a pierderilor naturale aferente transportării şi păstrării în condiţii bune, fără a le utiliza în alte scopuri. Dacă, în caz de avarie sau de forţă majoră, transportatorul nu poate prezenta mărfurile, mijloacele de transport şi documentele însoţitoare în termenul stabilit, el este obligat să întreprindă măsuri pentru a asigura păstrarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a documentelor însoţitoare şi să informeze imediat organul vamal proxim despre condiţiile care au survenit şi despre locul aflării mărfurilor, mijloacelor de transport şi documentelor însoţitoare. Mărfurile şi mijloacele de transport sunt aduse la destinaţie, iar documentele însoţitoare sunt prezentate organului vamal. Despre sosirea mărfurilor şi mijloacelor de transport, organul vamal este înştiinţat în cel mult 30 de minute după sosire, iar în cazul aducerii mărfurilor şi mijloacelor de transport în orele extraprogram - în cel mult 30 de minute după începerea programului organului vamal. La transportul mărfurilor pe cale rutieră, transportatorul este obligat să prezinte organului vamal certificatul de înmatriculare al mijlocului de transport şi documentele de însoţire a mărfurilor. La transportul mărfurilor pe cale ferată, organele căilor ferate sau reprezentanţii acestora depun la organul vamal din staţia de frontieră documentele însoţitoare ale garniturii de tren. 80

La transportul mărfurilor pe cale maritimă sau fluvială, comandantul, armatorul sau agentul navei care transportă mărfuri ce urmează a fi descărcate sau transbordate este obligat să prezinte organului vamal, în termen de 24 de ore de la acostare, exemplarul original al manifestului încărcăturii şi să depună o copie a acestuia. După încărcarea navelor cu mărfuri destinate exportului, comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să prezinte organului vamal originalul manifestului încărcăturii şi să depună o copie după acesta cu cel puţin 6 ore înainte de plecarea navei. Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat ca în cel mult 12 ore de la acostarea navei în port să depună declaraţia proviziilor de bord. Navele care staţionează mai puţin de 12 ore în port şi nu efectuează operaţiuni de încărcare, descărcare sau transbordare sunt exceptate de obligativitatea depunerii declaraţiei proviziilor de bord. În declaraţia proviziilor de bord se înscriu următoarele bunuri aflate pe navă: a) armamentul, muniţiile, materialele explozive, produsele şi substanţele stupefiante, psihotrope sau explozive, precum şi alte bunuri prohibite la introducerea sau scoaterea din ţară; b) produsele din tutun şi băuturile alcoolice care aparţin navei, precum şi cele aparținând membrilor echipajului care depăşesc cantitatea necesară uzului personal; c) alimentele şi obiectele noi de uz curent aparținând navei; d) bunurile, inclusiv cele de valoare, aparținând membrilor echipajului, care depăşesc cantitatea necesară uzului personal. Prevederile sus menţionate se aplică în mod corespunzător şi mărfurilor transportate pe calea aerului, dar, în acest caz, termenul de depunere a manifestului încărcăturii este de 3 ore. La transportul trimiterilor poştale internaţionale, organele poştale sunt obligate să prezinte la biroul vamal de frontieră, direct sau prin reprezentant, lista sacilor poştali. La transportul de mesagerie, transportatorul este obligat să prezinte biroului vamal de frontieră lista coletelor. -

Controlul vamal al mijloacelor de transport al mărfurilor la birourile vamale de

frontieră. La trecerea frontierei de stat, organele vamale efectuează identificarea mijloacelor de transport pe baza documentelor de însoţire. La transportul mărfurilor pe calea rutieră, organul vamal controlează exteriorul autovehiculului, cabina acestuia şi, după caz, agregatul frigorific. La mijloacele de transport fără încărcătură se efectuează şi controlul compartimentului de marfă.

81

Dacă la controlul exterior al autovehiculului se constată sigilii lipsă sau în cazul în care sigiliile aplicate la expediere au fost violate ori compartimentul de marfă prezintă urme de violare, se efectuează şi controlul vamal al mărfurilor. În acest caz, organul vamal consemnează rezultatul controlului într-un proces-verbal de constatare, care se semnează şi de transportator. La transportul mărfurilor pe cale ferată, organul vamal verifică: a) exteriorul vagoanelor acoperite care conţin mărfuri, prin controlul integrităţii sigiliilor, ferestrelor, acoperişului, pereţilor şi platformei; b) interiorul şi exteriorul vagoanelor descoperite care conţin mărfuri; c) exteriorul locomotivei; d) exteriorul şi interiorul anexelor tehnice ale locomotivei şi cabinei mecanicului. Vagoanele cu sigilii lipsă sau violate, precum şi vagoanele care nu pot fi sigilate se supun şi controlului vamal interior. Organul vamal consemnează rezultatul controlului într-un procesverbal de constatare, care se semnează şi de organele căilor ferate. Aceeaşi procedură se aplică şi sacilor poştali şi coletelor. La transportul mărfurilor pe cale maritimă, controlul vamal la sosirea navei se efectuează în prezenţa organelor portuare, a comandantului ori a armatorului, precum şi a reprezentantului agenţiei de navigaţie. Controlul vamal al navei la sosire constă în verificarea prin sondaj a cabinelor, sălilor, cambuzelor, restaurantelor şi a sălii maşinilor, pentru a constata dacă există concordanţă între declaraţia proviziilor de bord şi bunurile supuse declarării. Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să prezinte organului vamal originalul manifestului încărcăturii. Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să comunice organului vamal plecarea navei cu cel puţin 6 ore înainte, în vederea efectuării controlului vamal. Controlul vamal la plecarea navei constă în verificarea concordanţei manifestului încărcăturii cu declaraţiile vamale sau permisele de transbordare eliberate, precum şi situaţia proviziilor de bord. În timpul efectuării controlului vamal la plecare este permisă coborârea sau urcarea la bord numai a comandantului sau secundului navei. La transportul mărfurilor cu aeronave autohtone, controlul vamal se efectuează imediat după aterizare, precum şi înainte de decolare. La acest control se urmăreşte dacă la bord există şi alte bunuri decât cele din dotarea aeronavelor, pentru a li se aplica regimul vamal corespunzător destinaţiei lor.

82

Controlul vamal în interiorul aeronavelor străine se efectuează numai în cazul în care există indicii temeinice privind nerespectarea reglementărilor vamale sau dacă nava staţionează pe aeroport mai mult de 6 ore peste ora de decolare prevăzută în orarul de zbor. În cazul aeronavelor autohtone de pasageri, controlul vamal în interior se efectuează la sosire, după debarcarea pasagerilor, şi la plecare, înainte de îmbarcarea acestora. -

Examinarea mărfurilor de către declaranţii vamali şi prelevarea eşantioanelor.

Declarantul vamal sau reprezentantul acestuia poate să verifice, înainte de depunerea declaraţiei vamale, felul şi cantitatea mărfurilor sosite sau care se expediază. De asemenea, el poate solicita organelor vamale permisiunea de a preleva eşantioane. Examinarea prealabilă a mărfurilor şi prelevarea de eşantioane se efectuează sub supraveghere vamală. -

Declararea sumară şi depozitarea provizorie.

Declaraţia sumară se completează pe formularul elaborat în conformitate cu normele emise de Serviciul Vamal privind declaraţia sumară. Mărfurile, din momentul prezentării lor la organul vamal şi până la punerea în liberă circulaţie sau la plasarea sub o anumită destinaţie vamală, se află în depozitare provizorie sub supraveghere vamală. Depozitul provizoriu este înfiinţat de organul vamal, de alte structuri subordonate Serviciului Vamal sau de brokerul vamal. În cazul în care mărfurile necesită condiţii speciale de depozitare ce nu pot fi asigurate, depozitarea provizorie poate fi efectuată şi la locul de destinaţie a bunurilor sub supraveghere vamală sau în alte locuri autorizate de organul vamal în modul stabilit de legislaţie. În depozitul provizoriu pot fi plasate orice mărfuri. Mărfurile susceptibile de a altera alte mărfuri sau cele ce necesită condiţii speciale de păstrare trebuie să fie ţinute în încăperi speciale. Plasarea mărfurilor în depozitul provizoriu se efectuează în baza declaraţiei sumare. Mărfurile se pot afla în depozitul provizoriu cel mult 20 de zile, cu excepţia cazurilor prevăzute. Pentru unele categorii de mărfuri, Serviciul Vamal poate stabili un termen mai redus. La solicitarea declarantului sau a brokerului vamal care activează în numele acestuia, organul vamal poate prelungi, cu cel mult 60 de zile, termenul stabilit în declaraţia sumară. Mărfurile aflate în depozit provizoriu pot fi controlate de organul vamal. Cu permisiunea organului vamal, pot fi prelevate probe şi mostre de mărfuri. Dacă, până la expirarea termenului, declarantul nu a soluţionat situaţia mărfurilor aflate în depozit provizoriu, acestea se consideră abandonate în favoarea statului şi se valorifică conform legii. 83

În cazul în care mărfurile aflate în depozit provizoriu urmează a fi distruse, cheltuielile legate de aceasta sunt suportate de persoana care a plasat mărfurile în depozitul provizoriu. Solidar cu această persoană, la plata cheltuielilor, este şi deţinătorul depozitului provizoriu, cu excepţia cazului când depozitul provizoriu este înfiinţat de către organele vamale.

4.

Principii generale de aplicare a Convenției TIR.

Convenţia TIR se referă la transportul mărfurilor efectuat cu vehicule rutiere, ansambluri de vehicule şi în containere, fără transbordare intermediară, peste una sau mai multe frontiere de la biroul vamal de plecare al unei Părţi contractante până la biroul vamal de destinaţie al altei Părţi contractante, cu condiţia că o parte anumită din operaţiunea TIR dintre începutul şi sfârșitul ei se efectuează cu vehicule rutiere. Mărfurile transportate cu respectarea procedurii TIR se scutesc de plata sau depozitarea taxelor de intrare sau ieşire şi a impozitelor la birourile vamale intermediare. La aceste birouri vamale nu se percep taxe pentru perfectarea vamală a carnetelor TIR. Mărfurile transportate în cadrul procedurii TIR în vehicule rutiere sigilate, în ansambluri de vehicule sigilate sau în containere sigilate,de regulă, nu vor fi supuse controlului vamal la birourile vamale intermediare. Controlul vamal la aceste vămi poate fi efectuat doar în cazuri excepţionale, dacă există destule motive de a presupune că în secţiile sigilate ale vehiculelor sau în containerele sigilate se află obiecte care nu sunt indicate în manifestul carnetului TIR. Prevederile Convenţiei TIR nu împiedică aplicarea restricţiilor impuse de considerente de ordin moral şi social, de ocrotire a sănătăţii sau de igienă, precum şi efectuarea controlului veterinar şi fitosanitar. Procedura TIR se aplică în condiţia, când mărfurile: -

sunt însoțite de carnetul TIR, completat şi perfectat în conformitate cu Convenţia TIR;

-

sunt asigurate de garanţia asociaţiei garante;

-

sunt transportate în vehicule rutiere, ansambluri de vehicule şi în containere agreate în

prealabil pentru transportare sub sigilii vamale (cu excepţia transportului mărfurilor grele sau a celor voluminoase), totuşi, vehiculele se vor considera ele însele marfă la mânarea lor cu mers propriu, dacă sunt indicate în manifestul carnetului TIR. Pe vehicule trebuie să fie fixate plăci dreptunghiulare cu inscripţia „TIR". Una din ele se fixează în faţa, iar alta - în spatele vehiculului rutier sau al ansamblului de vehicule, astfel, încât ele să fie vizibile. Aceste plăci trebuie să fie detaşabile sau construite şi instalate în aşa mod, încât să poată fi întoarse, acoperite, îndoite etc., ceea ce ar putea demonstra că acest transport nu are atribuţie la procedura TIR. 84

Operaţiunea TIR se poate efectua prin câteva birouri vamale de plecare în una sau câteva ţări cu condiţia, ca numărul birourilor vamale de plecare şi de destinaţie să nu fie mai mare de patru. În cazul existenţei a câtorva birouri vamale de plecare, carnetul TIR trebuie completat aşa, încât mărfurile încărcate ulterior la diferite vămi să fie introduse suplimentar în manifest şi ca birourile vamale de plecare să indice datele referitoare la noile ştampile aplicate şi să facă însemnări de confirmare a mărfurilor, încărcate ulterior. Birourile vamale de intrare şi birourile vamale de ieşire ale Republicii Moldova pot stabili termenul de sosire a mărfurilor la birourile vamale de destinaţie sau de ieşire, care se află pe teritoriul Republicii Moldova, şi să stabilească itinerarul deplasării vehiculelor. Dacă suma taxelor şi impozitelor vamale achitate pentru mărfurile transportate este mai mare decât suma garanţiei sau dacă există motive de a presupune că transportatorul nu poate garanta respectarea prevederilor legislaţiei vamale a Republicii Moldova, atunci poate fi aplicată însoţirea mărfurilor de către funcţionarii organelor vamale. Dacă transportul efectuat sub acoperirea carnetului TIR traversează pe o porţiune de traseu pe teritoriul unei ţări care nu este Parte contractantă a Convenţiei TIR sau dacă procedura TIR se întrerupe în legătură cu aplicarea altor sisteme de tranzit mai avantajoase, atunci operaţiunea TIR este sistată pe această porţiune de drum. Transportul conform procedurii TIR se poate relua cu condiţia ca sigiliile vamale sau alte mijloace de identificare vamală să nu fie deteriorate. Carnetul TIR este compus din 4 pagini de copertă, foaia nedetaşabilă nr. 1/2 (de culoare galbenă) şi cotorul nr. 1/2, foile detaşabile nr. 1 şi cotoarele nr. 1 (de culoare albă), foile detaşabile nr. 2 şi cotoarele nr. 2 (de culoare verde) şi procesul-verbal al accidentelor rutiere (de culoare galbenă). Combinaţia din foi detaşabile şi cotoare (nr. 1 şi nr. 2), de regulă, are menirea de a fi utilizată în fiecare stat (de expediţie, de tranzit şi de destinaţie). Foaia detaşabilă nr. 1 şi cotorul nr. 1 sunt destinate pentru utilizare la birourile vamale expeditoare şi la birourile vamale de intrare, iar foaia detaşabilă nr. 2 şi cotorul nr. 2 - la birourile vamale de ieşire şi la birourile vamale de destinaţie. Carnetele TIR folosite în prezent conţin 4, 6, 14 sau 20 de foi (adică din 2, 3, 7 sau 10 completuri) şi sunt destinate pentru transportarea mărfurilor, respectiv, prin teritoriile a 2, 3, 7 sau 10 state. Dreptul de a efectua transportul cu respectarea procedurii TIR îi aparţine doar deţinătorului carnetului TIR. Carnetele TIR sunt eliberate de asociaţiile garante ale statelor participante la Convenţia TIR, 1975. În Republica Moldova carnetele TIR sunt eliberate de către Asociaţia de Transport Auto Internaţional din Moldova AITA. Aceste carnete se tipăresc în limba franceză, cu excepţia 85

paginii nr. 1 a copertei, rubricile căreia se tipăresc şi în limba engleză, şi a primei foi nedetaşabile de culoare galbenă, care se tipăreşte în limba română sau engleză. În carnetul TIR nu se admit ştergeri şi scrieri suprapuse. Toate rectificările se vor efectua prin tăierea datelor greşite. Datele corecte se scriu deasupra şi se autentifică de către deţinătorul carnetului TIR (până la perfectarea vamală a acestuia) sau de către autorităţile vamale. Asociaţia garantă stabileşte termenul de valabilitate a carnetului TIR. Data expirării valabilităţii carnetului TIR se indică la rubrica 1 de la pagina 1 a copertei. După expirarea acestui termen carnetul TIR nu poate fi acceptat pentru perfectare de către biroul vamal de plecare. Dacă carnetul TIR a fost acceptat pentru perfectare de către biroul vamal de plecare în ultima zi a termenului de valabilitate a acestuia sau până la această dată, atunci carnetul TIR e valabil până la terminarea transportului cu respectarea procedurii TIR. Termenul de valabilitate a carnetului TIR poate fi prelungit doar de către asociaţiile garante, care eliberează carnetele TIR. Datele referitoare la prelungire se indică la rubrica 1 a carnetului TIR şi se autentifică prin aplicarea ştampilei asociaţiei garante. Carnetele TIR pot fi perfectate cu sau fără rezerve. Rezervele trebuie să se refere la contravenţiile comise la livrarea şi tranzitul mărfurilor cu respectarea procedurii TIR. Rezervele se indică la rubrica 27 a foii detaşabile şi la rubrica 5 a cotorului carnetului TIR. Totodată, în aceste rubrici se pune simbolul "R" şi se face descrierea succintă a contravenţiei. Dacă carnetul TIR este perfectat fără rezerve, organele vamale nu pot cere de la asociaţia garantă plata taxelor şi impozitelor vamale, cu excepţia cazurilor în care adeverirea perfectării vamale a fost obţinută în mod ilicit sau fraudulos sau când mărfurile încă n-au fost aduse la birourile vamale de destinaţie sau de ieşire. În Republica Moldova la tranzitul şi livrarea mărfurilor sub supraveghere vamală cu respectarea procedurii TIR, asociaţie garantă este Asociaţia de Transport Auto Internaţional din Moldova AITA. În conformitate cu actul de garanţie, Asociaţia AITA îşi asumă obligaţia de a achita taxele şi impozitele vamale de intrare şi de ieşire exigibile, la fel şi orice dobânzi de întârziere care se cuvin în conformitate cu legislaţia vamală a Republicii Moldova la constatarea abaterilor de la procedura TIR. Răspunderea Asociaţiei AITA se extinde atât asupra transportatorilor din Republica Moldova, cât şi asupra celor străini, care transportă mărfuri cu respectarea procedurii TIR pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de faptul, care asociaţie naţională garantă a eliberat carnetul TIR. Pentru fiecare carnet TIR se garantează achitarea taxelor şi impozitelor vamale în limita sumei de 60 000 (şaizeci mii) euro. Suma indicată se plăteşte în lei moldoveneşti la cursul de referinţă

86

al Băncii Naţionale a Moldovei în ziua precedentă zilei de achitare. Limitarea sumei maxime de achitare pentru fiecare carnet TIR nu se extinde asupra băuturilor alcoolice, articolelor din tutun. Asociaţia AITA devine răspunzătoare în faţa organelor vamale ale Republicii Moldova pentru finalizarea corespunzătoare a regimului vamal de tranzit sau pentru livrarea mărfurilor sub supraveghere vamală din momentul intrării lor în Republica Moldova, iar la ieşire din Republica Moldova - din momentul acceptării carnetului TIR pentru perfectare de către biroul vamal de plecare. Asociaţia AITA poartă răspundere nu numai pentru mărfurile enumerate în carnetul TIR, dar şi pentru orice mărfuri care, nefiind enumerate în carnetul TIR, se află în secţia sigilată a vehiculului rutier sau în containerul sigilat. Bibliografie recomandată: Acte normative: 1.

Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007. 2.

Legea Republicii Moldova nr. 1569-XV din 20.12.2002 cu privire la modul de

introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2002, nr. 185-189/1416. 3.

Hotărârea Guvernului nr. 1086 din 25.11.1997 pentru aprobarea Regulamentului cu

privire la modul de aplicare a Convenţiei vamale relativ la transportul internaţional de mărfuri sub acoperirea carnetului TIR (Convenţia TIR, 1975). 4.

Hotărârea Guvernului nr. 1185 din 30.09.2003 despre aprobarea Regulamentului cu

privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Moldovei de către persoanele fizice. 5.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1140 din 02.11.2005 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.11.2005, nr. 157-160/1285. 6.

Legea Republicii Moldova nr. 62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară. În:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.07.2008, nr. 127-130/496. Literatura generală și de specialitate: 1.

Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.

2.

Бакаева О.Ю., Матвиенко Г.В. Таможенное право России. Курс лекций. Москва:

Эксмо, 2009.

87

3.

Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега-Л,

2012. 4.

Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям

«Юриспруденция» под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011. 5.

Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3-е изд. перераб. и доп. Москва:

ЮРАЙТ, 2010. 6.

Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5-е изд., переработ. и доп. Москва:

Юрайт, 2011. 7.

Богомолова А.А. Таможенное право. Конспект лекций. Москва: Юрайт, 2010. 169 с.

88

TEMA 5. DREPTURILE DE IMPORT ȘI DREPTURILE DE EXPORT Obiective de referință: -

să distingă drepturile de import și export;

-

să determine baza de calcul a drepturilor de import și export;

-

să definească noțiunea de taxă vamală;

-

să clasifice taxele vamale după diverse criterii;

-

să definească noțiunea de taxă pe valoare adăugată;

-

să explice noțiunea de accize;

-

să caracterizeze taxa pentru proceduri vamale;

-

să propună noi metode de executare a obligației vamale;

-

să argumenteze natura juridică a taxei vamale;

-

să aprecieze efectele generale ale aplicării plăților vamale asupra importurilor.

Repere de conţinut: 1.

Noţiuni generale privind drepturile de import şi export.

Drepturile de import şi export după părerea mai multor autori constituie o instituţie separată a dreptului vamal, chiar dacă este evident caracterul fiscal al acestora. Totodată, instituţia respectivă se află într-o strânsă legătură cu aşa instituţii ale dreptului vamal ca regimurile vamale, perfectarea vamală, controlul vamal, stabilirea valorii mărfii în vamă, care sunt interdependente completându-se una pe alta. Prin plăţi vamale înţelegem acele impozite şi taxe, obligativitatea acumulării cărora este pusă pe seama organelor vamale. Conform legislaţiei vamale ale Republicii Moldova avem următoarele drepturi de import şi drepturi de export: a) taxa vamală; b) taxa pe valoarea adăugată; c) accizele; d) taxa pentru proceduri vamale. În literatura de specialitate plăţile vamale sunt împărţite în două categorii: prima categorie o constituie plăţile vamale legate de transportarea mărfurilor peste frontiera vamală (taxa vamală, TVA, accizele şi plata pentru proceduri vamale). A doua categorie o constituie plăţile vamale nelegate de transportarea peste frontiera vamală a mărfurilor, la acestea se atribuie taxa pentru eliberarea diferitor autorizaţii, , taxa pentru păstrarea mărfurilor depozitate temporar etc.

89

Baza de calcul a taxei vamale o constituie volumul natural sau valoarea în vamă a mărfurilor, determinată în condiţiile legii. Baza de calcul al accizului o constituie volumul natural sau valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată în condiţiile legii, precum şi impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate la data importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A. Valoarea impozabilă cu T.V.A. a mărfurilor importate o constituie valoarea lor în vamă, determinată în condiţiile legii, şi drepturile de import (cu excepţia T.V.A). Baza de calcul a taxei pentru proceduri vamale o constituie valoarea în vamă a mărfurilor sau taxele fixe, în condiţiile legii. Cât priveşte procedura achitării drepturilor de import şi de export, acestea sunt plătite nemijlocit de către declarant, broker vamal sau de o altă persoană prevăzută de legislaţie. Drepturile de import şi drepturile de export se plătesc în prealabil, până la depunerea declaraţiei vamale. La momentul vămuirii, se acceptă plata doar a diferenţei dintre suma calculată şi suma plătită în prealabil. Organul vamal este abilitat să interzică importul de mărfuri pentru care nu au fost plătite drepturile de import. Persoanele fizice care nu sânt subiecţi ai activităţii de întreprinzător plătesc drepturile de import sau de export în momentul trecerii frontierei vamale, cu excepţia drepturilor de import sau de export, care urmează a fi achitate la vămuirea bagajului neînsoţit şi a mijloacelor de transport. Persoanele juridice şi persoanele fizice plătesc drepturile de import şi de export în numerar sau prin virament (inclusiv prin carduri) la conturile respective ale Ministerului Finanţelor. Persoanelor juridice li se permite achitarea în numerar doar a diferenţei de plată determinate la momentul vămuirii. Calcularea drepturilor de import şi de export se efectuează în funcţie de tarifele şi cotele existente la momentul depunerii declaraţiei. Dată a achitării drepturilor de import şi de export, cu excepţia achitării acestora prin intermediul cardurilor bancare, se consideră data depunerii de către importator (declarant), exportator (declarant) sau de către un terţ a mijloacelor băneşti la conturile respective ale Ministerului Finanţelor, fapt confirmat printr-un extras trezorerial. În cazul prelungirii sau eşalonării termenului de plată a drepturilor de import şi de export, se calculează o dobândă, echivalentă cu 1% din rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei la creditele pe termen scurt, care este în vigoare la data acordării prelungirii sau eşalonării, pentru fiecare zi de prelungire sau eşalonare a termenului de plată, dacă legislaţia nu prevede altfel. În cazul încălcării termenului prelungit sau eşalonat, se percep penalităţi în conformitate cu legislaţia. Nu poate fi prelungit sau eşalonat termenul de plată a taxelor pentru proceduri vamale. Mărimea drepturilor de import sau de export se stabileşte pe baza cotelor existente la data apariţiei obligaţiei vamale. Prin obligaţie vamală înţelegem datoria ce-i revine persoanei de a 90

achita plăţile vamale la import (datoria vamală la import) şi plăţile vamale la export (datoria vamală la export) în conformitate cu prevederile vamale. Determinarea unei obligaţii vamale se face în monedă naţională. În cazul în care pentru stabilirea acesteia este necesară conversia dintr-o valută străină, cursul de schimb pentru moneda naţională este cel stabilit de Banca Naţională a Moldovei, în vigoare la data apariţiei obligaţiei vamale. Pentru regimul vamal suspensiv care nu se încheie în termen, obligaţia vamală devine exigibilă şi se stinge prin executarea de către organul vamal a garanţiei constituite. Plata obligaţiei vamale, în cazul acordării de vacanţă fiscală, se asigură prin garanţie emisă de banca agreată de organul vamal. Garanţia poate fi constituită printr-un depozit bănesc sau printro scrisoare de garanţie. Garanţia bănească se realizează prin depunerea sumei în lei sau prin remiterea unor instrumente de decontare şi titluri de valoare, acceptate de organul vamal. Dacă, în cursul derulării regimului vamal, organele vamale stabilesc că garanţia constituită nu asigură plata obligaţiei vamale în termenul prevăzut ori că această garanţie nu mai este sigură sau suficientă pentru asigurarea plăţii, el solicită plătitorului vamal sau persoanei terţe să constituie o garanţie suplimentară sau să înlocuiască garanţia primară cu una nouă. În caz de refuz, organul vamal are dreptul să interzică efectuarea altor operaţiuni vamale până la clarificarea situaţiei. La introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal, obligaţia vamală apare în cazurile când: a) mărfurile pasibile de drepturi de import sunt puse în liberă circulaţie; b) mărfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporară cu suspendare parţială de drepturile de import. La scoaterea ilegală a mărfurilor supuse drepturilor de import de sub supraveghere vamală, obligaţia vamală apare la data când mărfurile sunt scoase de sub supravegherea vamală. La fel obligaţia vamală apare: a) în cazul neexecutării obligaţiilor ce rezultă din păstrarea mărfurilor în depozit provizoriu; b) în cazul neîndeplinirii uneia dintre condiţiile stabilite prin destinaţia vamală sub care au fost plasate mărfurile; c) în cazul utilizării mărfurilor în alte scopuri decât cele stabilite prin destinaţia finală a acestora, cu excepţia exportului, dacă în această bază au beneficiat de un tratament tarifar favorabil. Obligaţia vamală se stinge prin: a) plata acesteia; b) renunţarea la încasare, în cazul când se constată că este nedatorată; c) anulare, ca o consecinţă a anulării declaraţiei vamale; d) expirarea termenului de prescripţie de 6 ani; 91

f) confiscarea definitivă a mărfurilor; g) distrugerea mărfurilor din dispoziţia organului vamal sau abandonarea acestora în favoarea statului; h) distrugerea sau pierderea mărfurilor cauzată de o forţă majoră; i) scăderea cantitativă a mărfurilor, ca urmare a unor factori naturali, pentru partea corespunzătoare procentului de scădere; j) comercializarea bunurilor în conformitate cu prevederile Codului fiscal, sechestrate şi/sau ridicate de către organul vamal. Dacă plătitorul nu are la cont mijloace băneşti, organul vamal este în drept să sechestreze bunurile, inclusiv valorile valutare ale acestuia, în condiţiile legii. În cazul în care persoana se eschivează de la onorarea drepturilor de import şi de export, organul vamal este în drept să emită şi să înainteze băncii respective dispoziţia de suspendare a operaţiunilor bancare în partea de cheltuieli din contul plătitorului restanţier până la achitarea deplină. Banca, la data apariţiei mijloacelor băneşti pe cont, este obligată să informeze imediat organul vamal emitent al dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului vamal. Neplata în termen legal a obligaţiei vamale atrage, în mod suplimentar, suspendarea dreptului de efectuare a altor operaţiuni vamale de către plătitorul vamal respectiv până la stingerea obligaţiei vamale, în condiţiile stabilite prin reglementările vamale. Executarea silită a obligaţiei vamale se efectuează prin: a) încasare a mijloacelor băneşti, inclusiv în valută străină, de pe conturile bancare ale plătitorului vamal, cu excepţia celor de pe conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social); b) ridicare de la plătitorul vamal a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină; c) urmărire a bunurilor plătitorului vamal, cu excepţia celor menţionate la lit. a) şi b); d) urmărire a datoriilor debitoare ale plătitorului vamal prin modalităţile prevăzute la lit. a) şi b). (Urmărirea bunurilor se face prin sechestrare.) Persoanele juridice şi persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se constitui persoană juridică dispun de dreptul la restituirea drepturilor de import sau de export în cazul: a) reexportului mărfii (respectând cerinţele destinaţiei vamale reexport); b) exportului mărfii după perfecţionarea activă; c) exportului mărfii ca rezultat al returnării mărfurilor rebutate importate anterior din afara Republicii Moldova;

92

d) recalculării taxei vamale în urma: comiterii unor erori de calcul; efectuării plăţilor anticipate în mărimi ce le depăşesc pe cele necesare; anulării taxei vamale după modificarea declaraţiei vamale. Restituirea drepturilor de import sau de export plătite în plus se efectuează în contul stingerii datoriilor agenţilor economici (sau ale creditorilor lor) faţă de bugetul public naţional, iar în lipsa datoriilor, la cererea agentului economic, în contul viitoarelor obligaţii ale acestora faţă de bugetul public naţional sau la contul bancar al agentului economic. Restituirea se face în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu depăşeşte 30 de zile. Taxa încasată pentru efectuarea procedurilor vamale nu se restituie.

2.

Taxa vamală. Natura juridică şi clasificarea taxelor vamale.

În literatura de specialitate sunt întâlnite mai multe definiții ale taxei vamale. În opinia autorului Moldovan A.T., taxele vamale reprezintă impozitul indirect pe care statul îl percepe asupra mărfurilor în momentul când acestea trec granițele vamale ale unei țări, în vederea importului, exportului sau tranzitului. La rândul său, Mladen C. menționează că taxele vamale fac parte din cea mai răspândită și cunoscută categorie de venituri bugetare, ele reprezentând un impozit indirect perceput de către stat asupra mărfurilor în momentul trecerii granițelor vamale ale țării respective. În doctrina rusă se întâlnesc două definiții relevante. Mai des, este utilizată cea propusă de autorul Timoșenko I.V.: „taxa vamală este o plată obligatorie, încasată de organele vamale în momentul importului de mărfuri pe teritoriul vamal sau al exportului lor de pe acest teritoriu și este o condiție esențială pentru astfel de import sau export”. În unele lucrări, de exemplu, în lucrarea autorilor Bakaeva O.I. și Matvienko G.V. – „taxa vamală este o plată obligatorie nefiscală, achitată organelor vamale sau percepută de ele în legătură cu realizarea dreptului persoanelor fizice și juridice de a trece mărfuri peste frontiera vamală a statului”. Prin urmare, în baza definiţiilor enunţate mai sus, observăm că există anumite caracteristici comune: - taxa vamală reprezintă o plată obligatorie, care, în caz că nu se execută, se sancţionează conform legislaţiei; - taxa vamală este percepută numai de către autoritatea vamală în modul şi în mărimea stabilită de actele normative; - taxa vamală este percepută în cazul introducerii sau scoaterii mărfurilor de pe teritoriul vamal. 93

În art. 1 p.27. a Codului Vamal al Republicii Moldova, taxa vamală este definită ca impozitul încasat de organul vamal conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor. Taxa vamală se determină ținându-se cont de poziția tarifară, originea mărfii și valoarea în vamă. De regulă, taxele vamale sunt calculate ad valorem, adică un procent aplicat la valoarea în vamă a mărfurilor. Taxele vamale constituie un impozit întrunind elementele specifice ale acestuia: respectiv forma bănească, natura de plată generală, caracterul definitiv, elementele de stabilire identificate într-o procedură specială denumită procedura vamală și, mai ales, caracterul unilateral al obligației. Cotele taxelor vamale sunt unice pentru toate persoanele care trec mărfuri peste frontiera de stat, pentru toate tipurile de contracte și alți factori cu excepția cazurilor prevăzute de legislație. În condiţiile economiei actuale a Republicii Moldova, taxele vamale constituie un mijloc de stimulare a exportului, de stabilire a relaţiilor economice reciproce între state. Scopul încasării taxelor vamale este, în primul rând, protejarea producătorilor autohtoni și a pieței interne. În al doilea rând, taxele vamale sunt încasate în scopuri fiscale, aducând venituri în bugetul de stat. Taxele vamale produc următoarele efecte: - efect asupra venitului bugetar al statului (rolul fiscal al taxei vamale); - efect de protecție a economiei naționale, a producătorului autohton și a producției interne; - efect asupra consumului intern; - efect asupra concurenței dintre marfa autohtonă și cea străină; - efect asupra raportului de schimb al țării; - efect asupra balanței de plăți; - efect de redistribuire a veniturilor între diferite categorii de participanți la activitatea economică (producători, consumatori ș.a.); - efect aspra costurilor. Natura juridică a taxei vamale. Se consideră că stabilirea naturii juridice a taxei vamale presupune determinarea acesteia ca impozit sau taxă. În legătură cu aceasta menționăm că în literatura științifică a dreptului financiar și a dreptului vamal există opinii diferite asupra acestui subiect. Unii autori consideră că taxa vamală este un tip de taxă pentru efectuarea din partea organelor vamale a anumitor acțiuni juridice, negând în acest fel natura impozitului taxei vamale. Alți autori, ca de exemplu, Cozîrin A.N., interpretează taxa vamală ca varietate a impozitelor indirecte ce se aplică în cazul comerțului extern, în momentul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală. 94

Problema se agravează și prin faptul că legislația Republicii Moldova nu face o deosebire clară între noțiunile de impozit și taxă. Astfel, Codul Fiscal, în art. 6 „Impozite şi taxe şi tipurile lor”, definește impozitul ca plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată, iar taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit. Impozitele reprezintă o plată obligatorie datorată bugetului, fără vreun echivalent în serviciu sau prestaţie directă din partea statului. Din punctul de vedere al echivalentului, impozitele se deosebesc de taxe, care reprezintă o altă categorie de venituri bugetare, ce se realizează ca plăţi datorate de persoanele care beneficiază de anumite servicii sau activităţi ale unor organe de stat. Taxele vamale fac parte din cea mai răspândită formă a veniturilor bugetare și dispun de principalele caracteristici fiscale: - plata taxei vamale poartă un caracter obligatoriu și este asigurată de forța de constrângere a statului; - taxa vamală nu se percepe pentru acordarea unor servicii; - perceperea taxei vamale poartă un caracter unilateral și exclude posibilitatea negocierii ei din partea subiecților activității economice externe cu privire la mărimea, baza de calcul sau timpul de achitare; - taxa vamală nu este destinată pentru finanțarea unor organe concrete de stat, dar se varsă în bugetul de stat. Natura fiscală a taxelor vamale se evidențiază și mai mult în momentul comparării ei cu taxa pentru procedurile vamale, care este o taxă pentru serviciile acordate de organul vamal. Deci, prin caracteristicile sale taxa vamală reprezintă un impozit indirect, perceput de stat prin intermediul administrațiilor vamale, în momentul trecerii mărfurilor și mijloacelor de transport peste frontiera vamală. Obligația de a plăti taxele vamale este una juridică, care apare în cadrul raporturilor juridicofinanciare de venituri bugetare, iar neîndeplinirea ei atrage răspunderea, dar și posibilitatea executării silite. Beneficiar al acestei obligațiuni este exclusiv statul, reprezentat prin organe cărora li s-a atribuit competența de a încasa taxele vamale. Forma de individualizare a obligației de plată a taxelor vamale este cea bănească și se individualizează printr-un titlu de creanță, act juridic prin care se constată și individualizează obligația bănească a fiecărui subiect taxabil. La fel ca şi orice alt venit indirect, taxele vamale în definitiv sunt suportate de către consumatori prin majorarea preţurilor la mărfurile importate. Anume prin mărirea preţurilor importatorul urmăreşte scopul de a-şi compensa cheltuielile suportate în cadrul procedurii de 95

import. Astfel, taxa vamală îl afectează, în primul rând, pe importator, care trebuie să verse autorităţilor fiscale o sumă de bani corespunzătoare nivelului taxei vamale specificate în tariful vamal. Atragem atenția că taxa vamală în vigoare într-o ţară nu este, în toate cazurile, trecută pe deplin asupra produsului de import. Este posibil ca în practică impunerea fiscală să o suporte parţial importatorul sau aceasta să fie pe deplin suportată de exportator, în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă pe piaţă. Funcțiile taxei vamale. Taxele vamale ca instrument de realizare a politicii vamale au anumite scopuri, pentru a căror realizare ele îndeplinesc următoarele funcții de bază: - Funcția fiscală, presupune acumularea de venituri în bugetul de stat. - Funcția regulatoare, constă în sistematizarea structurii mărfurilor de import; menținerea coraportului rațional a importului și exportului de mărfuri, veniturilor și cheltuielilor valutare; crearea condițiilor pentru schimbări progresive în structura producerii și consumului de mărfuri; crearea de condiții pentru integrarea în economia mondială. - Funcția de stabilizare, are drept scop echilibrarea condițiilor de concurență ce apar între mărfurile naționale și cele de import, neacordând privilegii nici pentru unele din ele; - Funcția de protejare, are drept scop protecția producătorului autohton și a mărfurilor interne de importul mărfurilor din alte state. - Funcția de stimulare, are ca scop stimularea importului unor anumitor categorii de mărfuri, care, de obicei, nu se produc pe teritoriul național sau se produc în cantități mici ce nu pot asigura cerințele pieței interne. În acest caz, cota taxei vamale este mai mică decât diferența de prețuri la nivel mondial și comunitar. Prin urmare, rolul taxei vamale în contextul economic este: - crearea unei bariere de cost, care crește prețul mărfurilor, indiferent de utilizarea taxelor de export, import sau de tranzit; - apariția noilor locuri de muncă. Cheltuielile totale într-o economie deschisă sunt formate din cheltuielile de consum, de investiții, cheltuielile guvernamentale, exporturile nete. Creșterea costurilor totale, ca urmare a reducerii importurilor, stimulează dezvoltarea economică internă, deoarece cresc veniturile și apar locuri de muncă; - promovarea dezvoltării anumitor sectoare individuale ale economiei sau întreprinderi. În primul rând, este vorba de protejarea industriilor incipiente. Protecția temporară a firmelor tinere pe piața internă de concurența aspră a societăților străine permite ramurilor care se formează să devină mai puternice și mai eficiente; 96

- acumularea de venituri în bugetul de stat; - protecția împotriva practicilor de dumping. Taxele vamale sunt necesare pentru a proteja companiile locale de concurenții străini care își vând produsele la prețuri mai mici decât sinecostul lor. În același timp, taxa vamală are un rol comercial-politic: - pentru a proteja anumite domenii de concurența străină (nu este obligatoriu ca acestea să fie slabe din punct de vedere economic, de cele mai dese ori, de protecție se bucură cele mai dezvoltate și monopoliste domenii. Scopul acestui tip de politică este crearea de condiții pentru producătorii interni ca să obțină venituri monopoliste, ca o pârghie pentru a putea ieși pe piața externă); - necesitatea de a asigura apărarea țării (aspect militar-politic). Taxele de protecție sunt necesare pentru a păstra și consolida rolul industriei specializate în producția de bunuri strategice și materiale necesare pentru prelucrarea lor; - diversificarea de dragul stabilității. Veniturile în economie sunt direct dependente de piețele internaționale. Protecția prin taxe vamale are obligația de a stimula diversificarea industrială și reducerea dependenței de procese internaționale; - să fie un instrument de presiune asupra concurenților pentru a obține anumite concesii. Pe parcursul evoluţiei sale, taxa vamală devine dintr-un instrument fiscal un mijloc complex de politică comercială, unul din cele mai utilizate mijloace pentru protejarea economiei naţionale. În ciuda faptului că taxa după natura acțiunii sale este o categorie economică, aplicarea sa poate avea atât caracter economic, cât și politic. Introducerea de taxe ar putea fi un mijloc de presiune economică asupra unor state sau poate crea anumite clauze favorabile pentru altele din motive politice. Anume prin intermediul realizării funcţiilor taxelor vamale are loc şi realizarea politicii vamale la rang de stat. Astfel, prin intermediul funcţiilor taxelor vamale se produce reglarea relaţiilor economice stabilite între agenţii economici ai diferitor ţări, în cazul existenţei relaţiilor contractuale. Clasificarea taxelor vamale. În practica comercială, impozitele se clasifică în directe şi indirecte. Din categoria impozitelor indirecte fac parte și taxele vamale care, la rândul lor, se clasifică după mai multe criterii. Diversitatea taxelor vamale este condiţionată de faptul că ele sunt „cele mai răspândite impozite”. În funcţie de obiectul impunerii, deosebim următoarele categorii de taxe vamale:

97

1. Taxele vamale de import sunt acele impozite percepute de stat asupra mărfurilor de origine străină care sunt solicitate să treacă frontiera vamală, pentru a fi puse în circulaţie liberă. Acest tip de taxe vamale sunt cele mai răspândite și reprezintă principalul mijloc de protecţie vamală într-un stat. Nivelul taxelor de import este determinat de raportul cerere și ofertă din țara importatoare, dar și de coordonatele politicii economice și fiscale pe care această țară o promovează. Tot din această categorie de taxe fac parte şi suprataxele vamale. Acestea, la rândul lor, pot fi introduse în cazuri bine justificate, ca, de exemplu, în situaţia de dezechilibru în balanţa de plăţi. Aceste taxe se introduc pe o perioadă determinată şi trebuie eliminate imediat ce dispar cauzele introducerii lor. Suprataxele trebuie introduse asupra produselor importate din toate ţările și nu trebuie să aibă un caracter discriminatoriu. Acest tip de taxe au o aplicare foarte largă în Republica Moldova. Aplicarea taxelor de import în Republica Moldova este influențată de utilizarea lor în diferite scopuri, printre care putem evidenția formarea veniturilor în stat și protecția producătorului autohton. Aplicarea pe larg a taxelor de import în țara noastă denotă faptul că statul se bazează, în mare parte, pe produsele străine. Acest lucru nu este deloc benefic și este o dovadă că statul nu are producție internă care ar acoperi o mare parte din cererea pe piața internă. 2. Taxele vamale de export sunt acele taxe care se percep asupra mărfurilor exportate din teritoriul statului. Una din metodele de limitare a exportului este utilizarea taxei de export asupra bunurilor naționale. Există mai multe motive pentru aplicarea taxei de export întru a proteja piața națională. În unele țări, taxa de export este stabilită pentru o perioadă determinată de timp, de obicei, în cazul unui deficit de materii prime în țară. Acest lucru creează un obstacol în calea exportului de materii prime pe piața externă, pentru că la export, prețul ridicat al materiilor prime afectează competitivitatea lor pe piața internațională. Taxa de export are o mai mare aplicabilitate în țările în care o mare parte din produsul intern brut este vândut pe piața mondială. În cazul în care țara care exportă mărfurile pe piața mondială deține un monopol de stabilire a prețului pentru un produs, ea poate folosi taxa de export în avantajul său. În acest caz, dimensiunea optimă a taxei de export va fi direct proporțională cu numărul de țări importatoare, care depind de importurile de acest produs pe piața națională. Aici putem aduce exemplul aplicării taxelor vamale de export la gazele naturale din Federația Rusă. 3. Taxele vamale de tranzit se percep de către stat asupra mărfurilor străine, care tranzitează teritoriul vamal al ţării respective. Nici această categorie de taxe nu are o răspândire prea mare, iar dacă se încasează, nu sunt mari, întrucât, în general, tranzitul aduce venituri însemnate ţărilor prin care trec mărfurile străine spre ţările importatoare, ca urmare a folosirii căilor ferate sau a altor mijloace de transport, a porturilor ţării prin care tranzitează. 98

După scopul lor, taxele vamale se împart în: 1. Taxe vamale generale, sunt stabilite în tariful vamal și au scopuri generale ale reglementării tarifar-vamale. De regulă, stabilirea acestor taxe se face în mod individual de fiecare stat. 2. Taxa vamală sezonieră, constă în practicarea unor taxe vamale mari la început, pentru a proteja producţia internă, iar în perioada de vârf aceste taxe sunt mici şi favorizează importul. Aceste taxe se stabilesc pentru anumite bunuri pe o perioadă de cel mult șase luni de la data aplicării acesteia și, de regulă, sunt practicate de țările europene în cadrul politicii agrare. În general, utilizarea taxei sezoniere are un caracter operativ, adică rezolvă probleme tactice specifice. Taxa sezonieră este considerată o excepție de la regimul preferențial sau privilegiat, inclusiv și alte acorduri de liber schimb, uniuni vamale, cooperării industriale, alte acorduri internaționale similare, în cazul în care este prevăzută în astfel de acorduri. 3. Taxele vamale excepționale, o condiție obligatorie de aplicare a acestora este prezența unei daune considerabile unor ramuri ale economiei naționale sau ale producătorilor autohtoni, ca o consecință a introducerii mărfurilor de origine străină. 4. Taxe vamale fiscale se percep cu singurul scop de a alimenta bugetul statului cu sume pe care organele vamale le încasează. Taxele vamale fiscale nu constituie o trăsătură caracteristică a politicii comerciale contemporane, deşi orice taxă vamală are, în acelaşi timp, și o însemnătate fiscală, fiind o sursă de venituri. 5. Taxe vamale protecţioniste au ca principal scop crearea unei bariere pentru mărfurile străine, prin care se urmăreşte eliminarea concurenţei străine pe piaţa ţării respective şi înfăptuirea expansiunii pe pieţele externe. 6. Taxele vamale de retorsiune (de răspuns), reprezintă răspunsul dat unui alt stat care impune restricţii la importul de mărfuri din alt stat. Sunt aplicate ca represalii și ca răspuns la politica neloială a altor state. Taxele vamale de retorsiune se percep ca taxe vamale suplimentare, peste taxele vamale în vigoare. 7. Taxe vamale de egalizare sunt taxele care au scopul de a egala prețul mărfurilor străine cu prețul mărfii interne. Sunt puțin răspândite pe plan internațional. 8. Taxe vamale de contingent se aplică asupra anumitor contingente de marfă și presupun încasarea taxei vamale până se epuizează lotul de marfă contingentat. Un alt criteriu de clasificare a taxelor vamale este în funcție de metoda de calculare: 1. Taxe vamale ad valorem se stabilesc sub forma unui procent din valoarea mărfii. Aceste taxe vamale „au avantajul că nu necesită un tarif vamal prea detaliat”, iar din punctul de vedere al veniturilor bugetare, se aliniază în mod automat asupra preţurilor. Avantajul unei taxe ad valorem este că datorită ei se menține un nivel fix de protecție a pieței interne, indiferent de 99

fluctuațiile prețurilor la mărfuri, în acest caz se schimbă doar veniturile bugetare. Neajunsul taxei ad valorem constă în aceea că este precedată de stabilirea valorii în vamă a mărfurilor. 2. Taxe vamale specifice sunt acele taxe care constau dintr-o sumă specifică de bani, raportată la o unitate de măsură, de volum. Taxa specifică se plătește în sumă fixă de bani pe o unitate cantitativă a mărfurilor și a altor obiecte impozabile; volum, masă, metri, unitate etc. 3. Taxă combinată (alternativă), combină ambele tipuri anterioare de taxe vamale, dar se plătește conform celei mai mari sume indicate. Deci ea este mai curând una alternativă decât combinată, din cauza mecanismului specific de calculare. Procedura achitării taxelor pentru bunurile care sunt impozitate cu o taxă combinată se efectuează în trei etape. Primul pas este calcularea după schema taxei ad valorem. În a doua etapă se calculează valoarea impozitului după sistemul taxei specifice. Trebuie remarcat faptul că secvența poate fi diferită, adică prima poate fi taxa specifică, iar apoi ad valorem. În acest caz, secvența nu contează. În a treia etapă se compară rezultatele taxelor ad valorem și specifice și cea mai mare din ele trebuie plătită. 4. Taxele vamale mixte sunt o combinaţie între o taxă ad valorem şi una specifică şi se aplică prin însumare. Taxele mixte se folosesc foarte rar. De regulă, numai în scopuri protecționiste, chiar mai mult discriminatorii, adică de a bloca importul de bunuri dintr-un anumit grup de produse sau bunuri dintr-o anumită țară. În funcţie de modul de stabilire, deosebim următoarele categorii de taxe vamale: 1. Taxele vamale autonome sunt stabilite de stat în mod independent, fără o înţelegere prealabilă cu alte state, percepându-se, de regulă, asupra mărfurilor provenire din ţările cu care statul importator nu are încheiate convenţii şi nu se aplică clauza naţiunii celei mai favorizate. 2. Taxele vamale convenţionale sunt taxele al căror nivel a fost convenit de stat prin înţelegere cu alte state. Aceste taxe se percep, de regulă, asupra mărfurilor ce provin din ţările ce beneficiază de clauza naţiunii celei mai favorizate. Aceste taxe sunt din ce în ce mai răspândite pe plan internațional, din considerentul dezvoltării relațiilor comerciale externe și acordării facilităților în relațiile între state. Republica Moldova nu este o excepție în acest caz, având un șir de acorduri ce prevăd stabilirea facilităților vamale în baza acordurilor bi și multilaterale. În literatura de specialitate taxele vamale se mai clasifică şi în funcţie de plătitorii taxelor vamale: -

Taxele vamale percepute de la persoanele fizice.

-

Taxele vamale percepute de la persoanele juridice.

În funcție de țara de origine se delimitează: - Taxe vamale minimale (de bază); - Taxe vamale maximale (generale); 100

- Taxe vamale preferențiale (de favoare) sunt taxe foarte reduse (uneori chiar zero) care se aplică tuturor sau numai anumitor mărfuri importate din anumite țări și care nu se extind asupra mărfurilor provenind din celelalte. Aceste taxe pot fi unilaterale sau reciproce. În funcție de perioada de aplicare a taxelor, se pot distinge următoarele taxe: 1. Taxele anterioare se aplică pe perioada anchetei antidumping. După examinarea prezenței dumpingului, taxa sau este anulată în absența vânzării de bunuri la prețuri reduse sau este baza pentru aplicarea taxelor antidumping. 2. Prin taxe permanente înțelegem acele taxe care nu se schimbă în funcție de timpul de aplicare. Astfel, taxa este unică de-a lungul perioadei stabilite. De regulă, majoritatea taxelor sunt permanente. Acest lucru permite agenților economici să facă prognoze pe termen lung și să planifice activitățile lor. În funcție de nivelul lor, taxele vamale sunt împărțite în: 1. Taxe vamale fixe, stabilite de către autoritățile publice, nu depind de alte circumstanțe. Cele mai multe țări au tarife vamale cu un nivel constant al taxelor. 2. Taxele vamale variabile pot varia în anumite circumstanțe (în cazul în care se schimbă nivelul prețurilor mondiale și interne sau nivelul de subvenții guvernamentale). Reflectând cadrul juridic, în conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal, deosebim următoarele categorii de taxe vamale: Ad valorem – se calculează în procente faţă de valoarea mărfii în vamă; Specifică – se calculează în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă; Combinată – îmbină taxele ad valorem şi specifice în una singură; Excepţională – care se divizează în: - taxa specială – aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă, la introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în condiţii care cauzează sau pot cauza prejudiciu materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni. - taxa antidumping – percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la preţuri mai mici decât valoarea lor în ţara exportatoare la momentul importului, dacă sunt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare, ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare. - taxa compensatorie – se aplică în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor la producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă sunt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare, ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de 101

mărfuri identice sau similare. Cota taxei compensatorii nu trebuie să depășească mărimea subvențiilor specifice a statului străin, calculate pe unitatea de măsură a produsului de export. Cu referire la taxele excepționale, putem concluziona că toate au rolul protejării producătorilor autohtoni de invazia mărfurilor străine, atunci când sunt lezate interesele sau apare pericolul cauzării unui prejudiciu material considerabil. Aplicarea acestor taxe vamale, în calitate se suprataxe, este benefică pentru economia internă a Republicii Moldova, deoarece permite dezvoltarea agenților economici autohtoni. Datorită unei varietăți mari de taxe vamale este posibilă realizarea măsurilor stabilite de reglementarea tarifară a operațiunilor de import-export. Numai prin aplicarea anumitor taxe în diferite situații concrete se pot atinge obiectivele înaintate de politica vamală și comercială a statului.

3.

Taxa pe valoare adăugată.

Taxă pe valoarea adăugată (în continuare - T.V.A.) - impozit de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova. Obiecte impozabile constituie: a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentând rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova; b) importul mărfurilor, în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice. c) importul serviciilor în Republica Moldova. În conformitate cu Codul Fiscal în Republica Moldova se stabilesc următoarele cote ale T.V.A.: a) cota-standard - în mărime de 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor şi serviciilor importate şi a livrărilor efectuate pe teritoriul Republicii Moldova; b) cote reduse în mărime de: - 8% - la pîinea şi produsele de panificaţie (190120000, 190540, 190590300, 190590600, 190590900), la laptele şi produsele lactate (0401, 0402, 0403, 0405, 040610200), livrate pe teritoriul Republicii Moldova cu excepţia produselor alimentare pentru copii care sunt scutite de T.V.A. în conformitate cu art.103 alin.(1) pct.2);

102

- 8% - la medicamentele de la poziţiile tarifare 3001–3004, atât indicate în Nomenclatorul de stat de medicamente, cât şi autorizate de Ministerul Sănătăţii , la alcoolul etilic nedenaturat de la poziţiile tarifare 220710000 şi 220890, destinat producerii farmaceutice şi utilizării în medicină, în limita volumului contingentului anual stabilit de Guvern, importate şi/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi medicamentele preparate în farmacii conform prescripţiilor magistrale, cu conţinut de ingrediente (substanţe medicamentoase) autorizate; - 8% – la mărfurile, importate şi/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, de la poziţiile tarifare 3005, 3006 10, 3006 20 000, 3006 30 000, 3006 40 000, 300660000, 3006 70 000, 3707 90, 380894, 3821 00 000, 3822 00 000, 4014, 401511000, 481890100, 9001 10 900, 9001 30 000, 9001 40, 9001 50, 9018 31, 9018 32, 9018 39 000; - 8% - la gazele naturale şi gazele lichefiate de la poziţia tarifară 2711, atât la cele importate, cât şi la cele livrate pe teritoriul Republicii Moldova; - 8% - la producţia din zootehnie în formă naturală, masă vie, fitotehnie şi horticultură în formă naturală, produsă, importată şi/sau livrată pe teritoriul Republicii Moldova, de la poziţiile tarifare: 010221, 010231000, 010290200, 010310000, 010410100, 010420100, ex.0105 – pui vii de reproducţie, 060210, 060220, 0701, 07020000, 0703, 0704, 0705, 0706, 070700, 0708, 070920000, 070930000, 070940000, 070951000, 070959100, 070959300, 070960100, 070970000, 070993100, 070999100, 070999400, 070999500, 070999600, 0713, 071420100, 080231000, 080610, 080711000, 080719000, 080810, 080830, 080840000, 0809, 08101000, 081020, 081030, 1001, 1002, 1003, 1004, 1005, 1007, 1201, 1205, 120600, 1209, ex.121291 – sfeclă de zahăr proaspătă sau refrigerată, 121300000, 1214; - 8% – la zahărul din sfeclă de zahăr, produs, importat şi/sau livrat pe teritoriul Republicii Moldova; Valoarea impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor vamală, determinată în conformitate cu legislaţia vamală, precum şi impozitele şi taxele care urmează a fi achitate la importul acestor mărfuri, cu excepţia T.V.A. În cazul absenţei documentelor care confirmă valoarea mărfurilor importate sau în cazul diminuării de către importator a valorii mărfurilor, valoarea impozabilă a mărfurilor este determinată de către autorităţile vamale în modul stabilit la alin.(1) şi în conformitate cu drepturile acordate acestor autorităţi de legislaţie. La cota zero a T.V.A. se impozitează următoarele livrări: a) mărfurile, serviciile pentru export şi toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri (inclusiv de expediţie) şi pasageri, serviciile de transport internaţional al gazelor naturale prestate de către S.A. “Moldova-Gaz” precum şi serviciile operatorului aerodrom (aeroport), de comercializare a biletelor de călătorie în trafic internaţional, de deservire la sol a aeronavelor, 103

inclusiv de livrare a combustibilului şi a mărfurilor la bordul aeronavei, de securitate aeronautică, de căutare-salvare şi de navigaţie aeriană, aferente aeronavelor în trafic internaţional; b) energia electrică, energia termică şi apa caldă pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă, indiferent de subiectul în a cărui gestiune se află aceste bunuri; b1) biomasa lemnoasă, erbacee şi din fructe destinată producerii energiei termice şi apei calde; c) în baza principiului reciprocităţii, importul şi/sau livrarea pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor, serviciilor destinate folosinţei oficiale de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în Republica Moldova, de reprezentanţele organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova, destinate uzului sau consumului personal de către membrii personalului acestor misiuni diplomatice şi oficii consulare sau al reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale, precum şi de către membrii familiilor lor care locuiesc împreună cu ei, cu excepţia cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi a cetăţenilor străini şi apatrizi cu reşedinţa permanentă în Republica Moldova. Modul de aplicare a cotei zero a T.V.A. se stabileşte de Guvern; c1) importul şi/sau livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor, serviciilor destinate: – proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare în limita tratatelor la care aceasta este parte; – proiectelor de asistenţă investiţională, finanţate din contul împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat, din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), precum şi din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget. Lista tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, lista proiectelor de asistenţă tehnică, lista împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat, din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget, precum şi modul de aplicare a cotei zero a T.V.A. la livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor, serviciilor destinate proiectelor respective se stabilesc de Guvern. f) mărfurile, serviciile livrate în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate din zona economică liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate în zona economică liberă din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi cele livrate de către rezidenţii diferitelor zone economice libere ale Republicii Moldova unul altuia, cu excepţia serviciilor de transport livrate în zona economică liberă din

104

restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi cele livrate de către rezidenţii diferitelor zone economice libere ale Republicii Moldova unul altuia; g) serviciile prestate de întreprinderile industriei uşoare pe teritoriul Republicii Moldova în cadrul contractelor de prelucrare în regimul vamal de perfecţionare activă. Tipul serviciilor care cad sub incidenţa prezentului punct, precum şi modul de administrare a acestor servicii se stabilesc de Guvern, iar lista agenţilor economici se aprobă de Ministerul Economiei; h) mărfurile livrate în magazinele duty-free; i) mărfurile şi serviciile livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, cele livrate din Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, cele livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi cele livrate de către rezidenţii diferitor zone economice libere ale Republicii Moldova, Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti, Aeroportului Internaţional Liber Mărculeşti unul altuia, cu excepţia serviciilor de transport livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi a celor livrate de către rezidenţii diferitor zone economice libere ale Republicii Moldova, Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti, Aeroportului Internaţional Liber Mărculeşti unul altuia.

4.

Accizele.

Acciz – impozit de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum. În conformitate cu Codul Fiscal al Republicii Moldova baza impozabilă a accizului o constituie: a) volumul în expresie naturală, dacă cotele accizelor, inclusiv în cazul importului, sunt stabilite în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii; b) valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru aceste mărfuri sunt stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor; c) valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform legislaţiei vamale, precum şi impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate la momentul importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru mărfurile în cauză sunt stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor. Accizele nu se achită de către persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal a căror valoare sau cantitate nu depăşeşte limita stabilită în legislaţia în vigoare. În cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor depăşeşte limita neimpozabilă de 300 de euro,

105

accizul se va calcula pornind de la valoarea mărfurilor în vamă, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a acestora. Accizele nu se achită la importarea următoarelor mărfuri supuse accizelor: a) definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern; b) destinate proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare în limita tratatelor la care aceasta este parte. Lista tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi a proiectelor de asistenţă tehnică se stabileşte de Guvern; În baza principiului reciprocităţii, accizele nu se achită la importul şi/sau livrarea pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor, serviciilor destinate folosinţei oficiale de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în Republica Moldova, de reprezentanţele organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova, destinate uzului sau consumului personal de către membrii personalului acestor misiuni diplomatice şi oficii consulare sau al reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale, precum şi de către membrii familiilor lor care locuiesc împreună cu ei, cu excepţia cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi a cetăţenilor străini şi apatrizi cu reşedinţa permanentă în Republica Moldova. Accizele nu se achită pentru mărfurile consumabile importate de forţa militară străină care desfăşoară aplicaţii militare temporare, destinate uzului sau consumului exclusiv al forţei militare şi al componentei civile. Lista mărfurilor consumabile se aprobă de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova. Accizele nu se achită în cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor în mod independent sau în baza contractului de comision, în cazul existenţei documentelor stabilite în art.125 alin.(4). Le fel, accizele nu se achită la plasarea, livrarea de pe teritoriul vamal în magazinele duty-free şi comercializarea de către aceste magazine a mărfurilor supuse accizelor, precum şi la introducerea mărfurilor supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea acestora sub regimurile vamale de tranzit, transformare sub control vamal, antrepozit vamal, sub destinaţiile vamale de distrugere, abandon în folosul statului. La introducerea mărfurilor străine supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea acestora în regimul vamal perfecţionare activă, accizul se achită la introducerea acestor mărfuri, cu restituirea ulterioară a sumelor achitate ale accizului la scoaterea de pe teritoriul vamal a produselor rezultate din prelucrare, în modul stabilit de Guvern. Accizele nu se achită la plasarea mărfurilor supuse accizelor în regimul vamal admiterea temporară. 106

Accizele nu se achită pentru mărfurile autohtone supuse accizelor, anterior exportate şi reintroduse, în termen de 3 ani, în aceeaşi stare, conform reglementărilor vamale. Suma accizelor achitată la introducerea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a mărfurilor străine supuse accizelor în regim vamal de import se restituie la scoaterea acestora de pe teritoriul vamal, la plasarea lor sub destinaţie vamală magazin duty-free, la plasarea lor sub destinaţie vamală zonă liberă, în modul stabilit de Guvern. Se scutesc de plata accizelor mărfurile supuse accizelor introduse în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, din alte zone economice libere, din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi mărfurile originare din această zonă şi scoase în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova. Nu sunt supuse accizelor livrările de mărfuri supuse accizelor efectuate în interiorul zonei economice libere, precum şi livrările de mărfuri supuse accizelor efectuate de către agenţii economici dintr-o zonă economică liberă în altă zonă economică liberă. Mărfurile supuse accizelor scoase din zona economică liberă pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova se supun accizelor. Accizele nu se achită pentru mărfurile supuse accizelor, importate de către persoane juridice în scopuri necomerciale dacă valoarea în vamă a acestor mărfuri nu depăşeşte suma de 100 de euro. În cazul în care valoarea lor în vamă depăşeşte limita neimpozabilă indicată, accizele se calculează pornind de la valoarea mărfurilor în vamă, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a acestora. Se scuteşte de accize importul mostrelor de mărfuri cu valoarea în vamă care nu depăşeşte 22 euro pentru un import şi care nu include cheltuielile prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, cu condiţia ca aceste cheltuieli să fie distincte. În cazul în care valoarea mostrelor depăşeşte limita neimpozabilă indicată, accizul se calculează pornind de la valoarea în vamă a mostrelor de mărfuri, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a acestora. Pentru a beneficia de scutire, mostrele trebuie să fie de nefolosit prin rupere, perforare sau marcare clară şi permanentă sau prin alte procedee, cu condiţia ca această operaţiune să nu le distrugă caracterul de mostre. Scutirea de acciz nu se aplică produselor alcoolice de la poziţiile tarifare 220300, 2204, 2205, 220600, 2207, 2208, parfumurilor şi apelor de toaletă de la poziţia tarifară 330300, tutunului şi produselor pe bază de tutun de la poziţiile tarifare 2401, 2402, 2403. Se scutesc de accize mijloacele de transport importate şi livrate cu titlu gratuit (donaţie), indiferent de termenul de exploatare, destinate: a) pentru scopuri medicale, clasificate la poziţiile tarifare 8702 şi 8703; 107

b) pentru transportarea persoanelor cu dizabilități ale aparatului locomotor (reutilate în modul corespunzător), clasificate la poziţia tarifară 8703; c) pentru stingerea incendiilor, clasificate la poziţia tarifară 8705 30000; d) pentru curăţarea străzilor, pentru împrăştiat materiale, pentru colectarea deşeurilor, clasificate la poziţia tarifară 8705. Pot beneficia de facilitatea fiscală respectivă atât beneficiarii, cu condiţia utilizării mijloacelor de transport menţionate exclusiv în conformitate cu destinaţia lor finală, cât şi persoanele terţe care au importat şi livrat aceste mijloace de transport către beneficiari.

5.

Taxa pentru proceduri vamale. Procedurile vamale reprezintă totalitatea serviciilor acordate de organele vamale în sfera

activităţii vamale. Taxele

pentru proceduri vamale sunt stabilite în mărimi ad valorem în

dependenţă de valoarea în vamă a mărfurilor şi obiectelor vămuite şi taxe fixe. Taxa pentru proceduri vamale se calculează în lei moldoveneşti, la cursul oficial al MDL faţă de euro stabilit de BNM la ziua înregistrării declaraţiei vamale. Taxa dată se achită la utilizarea oricărei destinaţii vamale, cu excepţia abandonului în favoarea statului, dacă legislaţia nu prevede altfel. Mijloacele băneşti încasate ca taxă pentru proceduri vamale se varsă la bugetul de stat. Taxa pentru efectuarea procedurilor vamale nu se percepe pentru mostrele şi exponatele aduse de către agenţii economici autohtoni pentru târgurile şi expoziţiile internaţionale, organizate în teritoriul zonelor economice libere. Operaţiunile de import-export efectuate de către agenţii economici aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar se scutesc de taxa pentru efectuarea procedurilor vamale în modul aprobat de Guvern. Lista serviciilor vamale şi cuantumul taxei pentru proceduri vamale este stabilită în Anexa nr. 2 al Legii cu privire la tariful vamal, conform căreia sunt 21 de servicii acordate de către organele vamale. Taxa pentru efectuarea procedurilor vamale nu se percepe pentru: - mărfurile şi serviciile importate pe teritoriul Republicii Moldova din contul împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat, din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), destinate realizării proiectelor respective, precum şi din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget, conform listei aprobate de Guvern. - utilajul, echipamentul şi atributele de gratificaţie primite ca donaţii de Comitetul Naţional Olimpic şi de federaţiile sportive naţionale de profil de la Comitetul Internaţional Olimpic, de la 108

federaţiile sportive europene şi internaţionale de profil pentru pregătirea sportivilor de performanţă şi promovarea mişcării olimpice, fără drept de comercializare a acestui utilaj, echipament şi atribute de gratificaţie. - mărfurile importate de către persoanele fizice pentru uz sau pentru consum personal a căror valoare şi/sau cantitate nu depăşesc limitele stabilite de legislaţia în vigoare. - gazele naturale importate de către Societatea pe Acţiuni "Moldova-Gaz" şi destinate livrării către Societatea cu Răspundere Limitată "Tiraspoltransgaz" care nu are relaţii cu sistemul bugetar al Republicii Moldova. - mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor umanitar. - produsele petroliere şi alte mărfuri ce sunt tranzitate prin Portul Internaţional Liber "Giurgiuleşti" se scutesc de taxa pentru efectuarea procedurilor vamale la scoaterea acestora de pe teritoriul Portului Internaţional Liber "Giurgiuleşti" cu condiţia că această taxă a fost achitată la introducerea lor pe teritoriul menţionat. -

taxa pentru efectuarea procedurilor vamale nu se percepe la importul şi/sau exportul

monedei naţionale şi valutei străine pe/de pe teritoriul Republicii Moldova, efectuate de către băncile comerciale şi Banca Naţională a Moldovei. - mărfurile consumabile importate de forţa militară străină care desfăşoară aplicaţii militare temporare, destinate uzului sau consumului exclusiv al forţei militare şi al componentei civile. Lista mărfurilor consumabile se aprobă de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova. - mijloacele de transport importate cu titlu gratuit (donaţie), indiferent de termenul de exploatare, destinate: a) pentru scopuri medicale, clasificate la poziţiile tarifare 8702 şi 8703; b) pentru transportarea persoanelor cu dizabilităţi ale aparatului locomotor (reutilate în modul corespunzător), clasificate la poziţia tarifară 8703; c) pentru stingerea incendiilor, clasificate la poziţia tarifară 8705 30000; d) pentru curăţarea străzilor, pentru împrăştiat materiale, pentru colectarea deşeurilor, clasificate la poziţia tarifară 8705. Bibliografie recomandată: Acte normative: 1.

Codul Fiscal al Republicii Moldova. Nr. 1163 din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, ediție specială din 08 februarie 2007. 2.

Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007. 109

3.

Legea Republicii Moldova Nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal. În:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.01.2007, nr. ediție specială. Literatura generală și de specialitate: 1.

Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.

2.

Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.

Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010. 3.

Арутюнян Г.В. Правовое регулирование таможенных платежей. Учебное пособие.

Москва: Юриспруденция, 2000. 112 с. 4.

Новиков В.Е., Ревин В.Н., Цветинский М.П. Таможенно-тарифное регулирование

внешнеэкономической деятельности и таможенная стоимость. Москва: Эл. Изд. БИНОМ, 2012. 328 с. 5.

Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям

«Юриспруденция». под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011. 6.

Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3-е изд. перераб. и доп. Москва:

ЮРАЙТ, 2010. 7.

Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5-е изд., переработ. и доп. Москва:

Юрайт, 2011.

110

TEMA 6. REGIMURILE ȘI DESTINAȚIILE VAMALE Obiective de referință: -

să definească noțiunea de regim vamal și destinație vamală;

-

să caracterizeze procedura de acordare a regimurilor vamale definitive;

-

să identifice regimurile vamale suspensive și regimurile vamale cu impact economic;

-

să caracterizeze destinațiile vamale;

-

să estimeze rolul regimurilor și destinațiilor vamale la realizarea politicii economice externe a statului;

-

să elaboreze schema de import a mărfurilor și mijloacelor de transport în Republica Moldova.

Repere de conţinut: 1.

Noţiunea şi tipurile regimurilor și destinaţiilor vamale.

Legislaţia vamală prevede, că trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală se efectuează în dependenţă de destinaţia vamală în care sunt plasate, conform procedurii stabilite. În funcție de regimul sau destinația vamală în care se plasează mărfurile sau mijloacele de transport, se stabilesc drepturile de import sau export, se determină condițiile de trecere și utilizare a mărfurilor și mijloacelor de transport. Persoana are dreptul să aleagă oricând destinaţia vamală, precum şi regimul vamal din cele prevăzute, sau să renunţe la ea/el (în schimbul altei destinaţii vamale/altui regim vamal), indiferent de cantitatea, felul, originea şi destinaţia mărfurilor şi mijloacelor de transport, dacă aceste acţiuni nu contravin legislației. Prin regim vamal înţelegem totalitatea reglementărilor vamale care determină statutul mărfurilor şi al mijloacelor de transport, mărimea drepturilor de import/export care urmează a fi achitate, precum și alte condiții de trecere și utilizare a acestora în funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi de destinaţia mărfurilor. Prin destinaţie vamală înțelegem plasarea mărfurilor sub un regim vamal, plasarea lor într-o zonă liberă, într-un magazin duty-free, reexportul, reimportul, distrugerea sau abandonul lor în favoarea statului. Regimul vamal este o destinație vamală mai importantă din punct de vedere social-economic, reglementată mai detaliat sub aspectul procedurii juridice și având o răspundere juridică mai strictă în comparație cu o destinație vamală fără statut de regim vamal.

111

Legislația comunitară deosebește plasarea mărfurilor într-un regim vamal de plasarea mărfurilor într-o destinație vamală, fără statut de regim vamal. Pentru plasarea mărfurilor într-o destinație vamală nu se cere completarea unei declarații vamale, confirmarea juridică se face de către organele vamale, de sine stătător, printr-un act unilateral. În Republica Moldova, chiar dacă este făcută delimitarea regimurilor și destinațiilor vamale în legislație, din punct de vedere practic plasarea mărfurilor într-o destinație vamală fără statut de regim vamal, se face de către organul vamal numai în baza unei declarații vamale, în condiții identice celor de acordare a unui regim vamal. Articolul 23 a Codului Vamal a Republicii Moldova stabilește următoarele regimuri vamale: 1) regimuri vamale definitive: a) import; b) export; 2) regimuri vamale suspensive: a) tranzit; b) antrepozit vamal; c) perfecţionare activă (cu suspendare); d) transformare sub control vamal; e) admitere temporară; f) perfecţionare pasivă. Regimurile vamale definitive sunt operațiuni de o singură dată, prin care mărfurile se scot de sub supraveghere vamală și se pun în circulație, fie pe teritoriul vamal, fie în afara acestuia, cu achitarea drepturilor de import sau de export și aplicarea măsurilor de politică economică. Conform noțiunii date trăsăturile de bază, comune acestor regimuri vamale sunt: -

regimurile definitive se utilizează fără o autorizație special eliberată de organele vamale;

-

regimurile definitive sunt operațiuni momentane, fără o realizare pe parcursul unei

perioade de timp; -

utilizarea regimurilor definitive este condiționată de achitarea drepturilor de import sau

export; -

utilizarea regimurilor definitive este condiționată de aplicarea măsurilor de politică

economic; -

în rezultatul plasării mărfurilor într-un regim definitive, acestea se pun în circulație.

Regimuri vamale suspensive sunt operațiuni cu titlu temporar, ce au drept efect suspendarea totală sau parțială de drepturi de import sau de export. Utilizarea unui regim suspensiv este 112

condiționată de obligația returnării acelorași mărfuri și mijloace de transport sau a unor mărfuri echivalente. Organele vamale autorizează plasarea mărfurilor sub un regim vamal suspensiv numai dacă pot asigura supravegherea şi controlul acestui regim. Cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operaţiunii. Prin autorizaţia emisă, organul vamal fixează termenul şi condiţiile de derulare şi încheiere a regimului vamal suspensiv. Particularitățile de bază a regimurilor vamale suspensive sunt: -

utilizarea regimului suspensiv se efectuează, de regulă, fără perceperea drepturilor de

import sau export; -

utilizarea regimului suspensiv se efectuează fără aplicarea măsurilor de politică

economică; -

pe toată perioada aflării mărfurilor și mijloacelor de transport sub un regim vamal

suspensiv, acestea se află sub supraveghere vamală; -

regimurile suspensive se utilizează cu condiția garantării drepturilor de import aferente

pentru mărfurile și mijloacele de transport; -

regimurile vamale suspensive urmează a fi încheiate în modul stabilite.

Regimurile vamale cu impact economic sunt o categorie a regimurilor suspensive, aplicarea cărora este condiţionată de obţinerea unei autorizaţii din partea organului vamal. Pe lingă particularitățile generale pe care le posedă regimurile suspensive, cele cu impact economic mai au următoarele particularități: -

regimurile vamale cu impact economic se utilizează pe baza unei autorizații speciale,

prealabile scrise, emise de organul vamal. Autorizaţia se acordă: a) persoanelor care oferă toate garanţiile necesare pentru efectuarea operaţiunilor; b) în cazul când organele vamale pot supraveghea şi monitoriza regimul. -

beneficiul de utilizare a regimului cu impact economic poate fi transmis altor persoane;

-

statul își rezervă dreptul de a limita utilizarea regimurilor cu impact economic în privința

anumitor categorii de mărfuri (de exemplu: alcool etilic nedenaturat, țigărilor de foi, trabucurilor, țigărilor din tutun, benzinei, motorinei și derivatelor lor…) Următoarele regimuri sunt cu impact economic: a) antrepozit vamal; b) perfecţionare activă; c) transformare sub control vamal; d) admitere temporară; e) perfecţionare pasivă. 113

2.

Regimurile vamale definitive.

Importul. Importul este regimul vamal în care mărfurile introduse pe teritoriul vamal primesc statutul de mărfuri puse în liberă circulaţie numai după ce sunt plătite drepturile de import şi sunt aplicate măsurile de politică economică. În literatura de specialitate, importul se definește ca regimul vamal în care mărfurile străine sunt introduce pe teritoriul vamal fără obligația de a fi scoase de pe acest teritoriu, cu condiția achitării drepturilor de import și aplicarea măsurilor de politică economic. Importul mărfurilor implică următoarele component: -

aplicarea măsurilor de politică economică (măsurile tarifare-drepturile de import și cele

netarifare); -

aplicarea măsurilor necomerciale (restricții și prohibiții stabilite din alte considerente

decât cele economice – de protecție a sănătății publice, protecție a mediului înconjurător, ocrotire a principiilor morale, religiei și ordinii publice); -

punerea în circulație a mărfurilor ( circulația liberă a mărfurilor necondiționată și punerea

condiționată în circulație). Statutul mărfurilor străine puse în liberă circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova se echivalează cu statutul mărfurilor autohtone după acordarea liberului de vamă. Certificatul de origine, în acest caz, nu se eliberează. În unele cazuri, legislația vamală acordă anumitor mărfuri un tratament tarifar special. În legislația noastră se cunosc doua categorii de tratament: -

tratament tarifar preferenţial presupune o reducere sau o scutire de taxe vamale, care

poate fi aplicată şi în cadrul unui contingent cantitativ sau valoric. De tratament tarifar preferenţial pot beneficia unele categorii de mărfuri în funcţie de originea acestora, potrivit acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Organul vamal constată originea mărfurilor pe baza următoarelor criterii: a) mărfuri obţinute integral într-o ţară; b) mărfuri în a căror producere intervin mai multe ţări, grupuri de ţări sau uniuni vamale de ţări în bază criteriului prelucrării suficiente. Preferințele nu se acordă automat, ci numai la cererea declarantului precum și în baza depunerea certificatului de origine a mărfurilor, înscrierea codului stabilit pentru fiecare acord sau convenţie în rubrica corespunzătoare din declaraţia vamală în detaliu şi, după caz, îndeplinirea altor condiţii speciale stipulate de respectivele tratate. Când regimul tarifar 114

preferenţial priveşte un contingent cantitativ sau valoric, acordarea preferinţelor tarifare se face numai în limitele contingentului prevăzut. În acest caz, pe lângă dovada originii bunurilor este obligatorie şi prezentarea certificatului de import a mărfurilor contingentate, emis de organul competent. -

tratament tarifar favorabil presupune o reducere sau o scutire de drepturi de import, care

poate fi aplicată şi în cadrul unui contingent valoric sau cantitativ. Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil în funcţie de tipul mărfii sau de destinaţia ei finală, în conformitate cu legislaţia naţională sau cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte. În cazul în care mărfurile sunt puse în liberă circulaţie cu acordarea de facilităţi fiscale şi vamale pe motivul destinaţiei lor finale, acestea rămân sub supraveghere vamală. Supravegherea vamală conform condiţiilor prevăzute pentru acordarea unor astfel de facilităţi fiscale şi vamale încetează a mai fi aplicată, cu condiţia achitării drepturilor de import datorate, în cazul în care mărfurile: -

sunt distruse, cu excepţia cazurilor de forţă majoră;

-

sunt utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute de legislaţie pentru aplicarea facilităţilor

fiscale şi vamale, cu excepţia exportului lor dacă nu au suferit modificări în afara uzurii normale; -

nu pot fi identificate din lipsa informaţiei, documentelor justificative şi a persoanei în

gestiunea căreia au fost înregistrate astfel de importuri. Mărfurile pot fi utilizate în alte scopuri decât cele pentru care au fost importate, fără achitarea drepturilor de import, după expirarea termenului de 3 ani din momentul obţinerii facilităţilor. Totodată, legislația prevede că în cazul când lotul de mărfuri este compus din mărfuri cu încadrări tarifare diferite şi operaţiunile cu fiecare dintre acele mărfuri, în conformitate cu clasificarea lor tarifară, în scopul completării declaraţiei, ar presupune un surplus de muncă şi cheltuieli disproporţionate faţă de drepturile de import ce se percep, organele vamale pot consimţi, la cererea declarantului, ca drepturile de import să fie achitate pentru întregul lot, pe baza clasificării tarifare a mărfurilor pentru care se percepe cea mai înaltă taxă vamală. Reintroducerea mărfurilor autohtone. Mărfurile autohtone care, după ce au fost exportate, sunt reintroduse pe teritoriul vamal şi sunt puse în liberă circulaţie în decursul unei perioade de 3 ani sunt scutite de drepturi de import la solicitarea persoanei care anterior a efectuat exportul. Scutirea de drepturi de import se acordă în cazul în care mărfurile date sunt reintroduse pe teritoriul vamal în aceeaşi stare în care acestea

115

se aflau la data înregistrării declaraţiei vamale de export, cu excepţia uzurii normale, a pierderilor naturale aferente transportării şi păstrării în condiţii bune.

Exportul. Exportul este un regim vamal în care mărfurile sunt scoase de pe teritoriul vamal fără obligaţia reintroducerii lor pe acest teritoriu. În literatura de specialitate exportul se definește ca regimul vamal în care mărfurile autohtone sunt scoase de pe teritoriu vamal fără obligația de a fi returnate pe acest teritoriu, cu condiția achitării drepturilor de export și aplicării măsurilor de politică economică. Regimul vamal de export îmbină următoarele componente: -

aplicarea măsurilor de politică (achitarea drepturilor de export și altor măsuri comerciale

netarifare); -

aplicarea măsurilor necomerciale;

-

punerea mărfurilor în circulație în afara teritoriului vamal.

La export sunt admise mărfurile autohtone, precum şi cele importate şi puse în liberă circulaţie anterior, cu excepţia mărfurilor care sunt supuse unor măsuri de prohibiţie sau de restricţie în cadrul politicii economice. Exportator este considerată acea persoană în numele căreia este făcută declaraţia de export şi care este fie proprietarul mărfurilor ce se exportă, fie o persoană învestită cu drept de înstrăinare asupra mărfurilor în momentul în care este înregistrată declaraţia vamală de export. Exportatorul este obligat să depună o declaraţie vamală de export pentru mărfurile pe care intenţionează să le exporte, fie la biroul vamal în raza de activitate a căruia se află sediul lui, fie la biroul vamal în raza de activitate a căruia se află locul de încărcare a mărfurilor pentru export. Mărfurile vămuite la export la un birou vamal din interiorul ţării, imediat după efectuarea controlului vamal, se plasează în regim de tranzit până la un birou vamal de frontieră. Mijloacele de transport şi coletele destinate exportului, vămuite în interiorul ţării, sosite la frontieră fără sigilii, cu sigilii violate, neaplicate corect sau cu sigilii care nu corespund celor menţionate în documente, precum şi mijloacele de transport şi coletele care nu mai îndeplinesc condiţiile de sigilare se controlează de organele vamale de la frontieră. Controlul vamal se efectuează şi atunci când sunt prezumţii că în mijloacele de transport se află şi alte bunuri decât cele indicate în documente. Liberul de vamă la export se acordă cu condiţia ca mărfurile în cauză să fie scoase de pe teritoriul vamal în aceeaşi stare în care acestea se aflau la data înregistrării declaraţiei vamale de export, cu excepţia pierderilor naturale aferente transportării şi păstrării în condiţii bune. Cu 116

privire la pierderile naturale, organele vamale, la cererea persoanei interesate, iau în considerare cantităţile lipsă ori de câte ori se poate demonstra că pierderile constatate se datorează exclusiv unor cauze legate de natura mărfurilor şi nu neglijenţei din partea acesteia. Prin neglijenţă trebuie să se înţeleagă îndeosebi orice încălcare a regulilor de transport, stocare, manipulare, prelucrare sau transformare a mărfurilor respective, impuse de organele vamale sau care decurg din practica obişnuită. Exportul temporar de mărfuri. Mărfurile autohtone pot fi exportate temporar în cazul în care urmează a fi reintroduse în ţară fără a suferi vreo modificare, cu excepţia uzurii lor normale sau a pierderilor naturale. Organul vamal fixează termenul în care mărfurile trebuie să fie reintroduse sau să fie plasate sub o altă destinaţie vamală. Termenul aprobat trebuie să permită realizarea scopului utilizării, dar să nu depăşească 3 ani. Serviciul Vamal, la solicitarea titularului operaţiunii, în cazuri justificate, poate prelungi termenul iniţial de reintroducere a mărfurilor. Operaţiunile de export temporar se încheie prin: a) reimportul mărfurilor trimise temporar sau prin exportul definitiv al acestora; b) emiterea, din oficiu, a unei decizii de regularizare de către biroul vamal care are operaţiunea în evidenţă, în cazul în care mărfurile nu se înapoiază din considerente economice. Când mărfurile care fac obiectul regimului de export temporar sunt supuse licenţierii la export, considerentele economice se confirmă de Guvernul Republicii Moldova; c) emiterea din oficiu a unei decizii de regularizare de către biroul vamal care are operaţiunea în evidenţă, când nu se respectă termenul stabilit. În acest caz, biroul vamal sesizează organele de control financiar în vederea verificării legalităţii operaţiunii. Birourile vamale şi titularii operaţiunilor sunt obligaţi să ţină evidenţa exporturilor temporare până la încheierea totală a acestora. La încheierea exportului temporar, titularul operaţiunii este obligat să prezinte la biroul vamal declaraţia vamală cu care s-a efectuat exportul temporar, împreună cu documentele necesare identificării mărfurilor. În cazul în care exportul temporar se încheie prin alt birou vamal, acesta este obligat să transmită o copie certificată de pe declaraţia vamală de încheiere biroului vamal prin care operaţiunea a fost iniţial efectuată, în termen de 15 zile.

3.

Regimurile vamale suspensive.

Tranzitul.

117

Tranzitul este regimul vamal în care mărfurile sunt transportate pe teritoriul vamal sub supraveghere vamală de la un organ vamal la altul, fără perceperea drepturilor de import şi de export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică. În vederea determinării regimului de tranzit urmează sa definim organele vamale implicate în acest regim: -

birou de plecare reprezintă biroul vamal la care începe operaţiunea de tranzit;

-

birou de destinaţie reprezintă biroul vamal unde mărfurile plasate sub regim de tranzit

trebuie prezentate pentru încheierea operaţiunii de tranzit. Termenul de încheiere pentru regimul de tranzit se stabileşte de biroul vamal de plecare în funcţie de tipul mijlocului de transport, de distanţa de parcurs şi de condiţiile atmosferice, fără ca durata tranzitului să depăşească 8 zile. În cazul mărfurilor tranzitate conform prevederilor tranzitului comun pe calea ferată acesta este unic, de 8 zile. Titularul regimului vamal de tranzit este persoana sub responsabilitatea căreia are loc operaţiunea de tranzit. El este obligat să depună la organul vamal de plecare o declaraţie vamală de tranzit. Mărfurile vămuite pentru export la un organ vamal intern se plasează sub regimul vamal de tranzit până la organul vamal de frontieră. În Republica Moldova tranzitul se clasifică în dependență de tipul organelor vamale implicate în proces. Astfel, regimul vamal de tranzit poate fi internaţional sau naţional. Tranzitul este internaţional atunci când organele vamale implicate în regimul vamal de tranzit sunt organe vamale de frontieră. Tranzitul este naţional atunci când cel puţin unul din organele vamale implicate în procedura de tranzit este organ vamal intern. Se plasează în regim vamal de tranzit de la un birou vamal de plecare până la un birou vamal de destinaţie: a) mărfurile străine a căror intrare pe teritoriul Republicii Moldova este permisă potrivit măsurilor de politică economică şi care urmează să traverseze acest teritoriu fără descărcare şi reîncărcare până la un alt birou vamal de frontieră; b) mărfurile străine a căror intrare în teritoriul vamal al Republicii Moldova este permisă potrivit măsurilor de politică economică şi care urmează a fi plasate sub o anumită destinaţie vamală la un alt birou vamal situat pe teritoriul Republicii Moldova; c) mărfurile vămuite la export în interiorul ţării. La plasarea sub regimul vamal de tranzit, mărfurile trebuie să întrunească următoarele condiţii: a) să nu fie folosite în alte scopuri decât cel de tranzit; 118

b) să fie transportate la organul vamal de destinaţie în termenul stabilit de organul vamal de plecare, în funcţie de tipul mijlocului de transport, de distanţă, de condiţiile atmosferice etc. Titularul operaţiunii de tranzit este obligat să prezinte, în termenul stabilit, organului vamal de destinaţie mărfurile și mijloacele de transport. Biroul vamal de destinaţie înregistrează mijlocul de transport şi mărfurile prezentate şi confirmă documentar biroului vamal de plecare primirea mărfurilor în termen de 3 zile. Dacă mărfurile sunt puse în liberă circulaţie fără permisiunea organului vamal, dacă sunt pierdute sau nu sunt prezentate organului vamal de destinaţie ori dacă sunt prezentate cu lipsuri sau substituiri, titularul operaţiunii de tranzit este obligat să plătească drepturile de import, cu excepţia cazului distrugerii sau pierderii mărfurilor din cauză de forţă majoră. În caz de avariere a mărfurilor sau de intervenţie a unei forţe majore, ele pot fi descărcate, posesorul (transportatorul) fiind obligat: a) să asigure integritatea mărfurilor, neutilizarea lor; b) să informeze imediat organul vamal proxim despre avarierea mărfurilor sau despre intervenţia unei forţe majore, despre locul aflării lor şi a mijloacelor de transport; c) să asigure transportarea mărfurilor şi deplasarea mijloacelor de transport la organul vamal proxim ori deplasarea colaboratorului vamal la locul aflării mărfurilor şi a mijloacelor de transport. Regimul vamal de tranzit se încheie atunci când mărfurile sunt prezentate, împreună cu documentele însoţitoare, la organul vamal de destinaţie în stare intactă, cu excepţia pierderilor naturale aferente transportării şi păstrării în condiţii bune.

Antrepozitul vamal. Antrepozit vamal este locul aprobat de organul vamal şi aflat sub supravegherea acestuia, unde pot fi depozitate: a) mărfurile străine, fără aplicarea drepturilor de import şi măsurilor de politică economică; b) mărfurile autohtone destinate exportului. În antrepozitele vamale pot fi plasate orice fel de mărfuri, inclusiv produsele compensatoare obţinute în urma prelucrării mărfurilor plasate anterior sub regimul vamal de perfecţionare activă sau de transformare sub control vamal, precum şi deşeurile şi resturile ce s-au format după distrugerea mărfurilor, cu excepţia următoarelor: -

mărfurile prohibite introducerii sau scoaterii din teritoriul naţional;

119

mărfurile folosite pentru funcţionarea normală a antrepozitului vamal (de exemplu,

-

utilajele de încărcare-descărcare, utilajele frigorifice, calculatoarele, îmbrăcămintea specială etc.); - alte mărfuri a căror plasare în regim de antrepozitare este interzisă de legislaţia în vigoare. Mărfurile susceptibile de a altera alte mărfuri sau cele care necesită condiţii speciale de păstrare trebuie să fie ţinute în încăperi speciale. Mărfurile se pot afla în regimul vamal de antrepozitare pe un termen ce nu depăşeşte termenul de depozitare prevăzut în autorizaţie. Deținătorul de antrepozit vamal (antrepozitar) este persoana juridică din Republica Moldova care administrează și gestionează antrepozitul vamal conform unei autorizații eliberate de organele vamale. Depozitar este titularul operațiunii de plasare a mărfurilor sub regimul de antrepozit vamal. Un antrepozit vamal poate fi public sau privat. Antrepozitul vamal public este disponibil oricărei persoane pentru depozitarea mărfurilor. Antrepozitul vamal privat este destinat exclusiv depozitării mărfurilor de către antrepozitar. Administrarea şi gestionarea unui antrepozit sunt condiţionate de emiterea unei autorizaţii de către Serviciul Vamal, cu excepţia cazului în care organul vamal administrează şi gestionează el însuşi antrepozitul vamal. Autorizaţia de antrepozitare se eliberează numai persoanelor juridice din Republica Moldova pe un termen de 2 ani. În scopul asigurării controlului vamal, antrepozitul vamal trebuie să fie astfel amenajat încât să permită accesul în depozit numai persoanelor în drept. Intrările şi ieşirile din antrepozit trebuie marcate cu inscripţia "Antrepozit vamal - Zonă de control vamal", în limba de stat, precum şi în limbile rusă şi engleză. Antrepozitul vamal trebuie să dispună de: -

utilaje de descărcare-încărcare şi mijloace de transport;

-

echipamente de depozitare specializate care vor asigura păstrarea adecvată a mărfurilor;

-

mijloace de cântărire a mărfurilor;

-

mijloace de comunicaţie;

-

tehnică de birou;

-

mobilier şi alte echipamente necesare pentru funcţionarea sa normală;

-

dispozitive de blocare a intrărilor-ieşirilor.

Antrepozitarul are următoarele obligaţii faţă de organul vamal: -

să excludă posibilitatea introducerii sau scoaterii de mărfuri din antrepozit fără

permisiunea organelor vamale; -

să amenajeze antrepozitul astfel încât controlul vamal să poată fi efectuat cu uşurinţă; 120

-

să asigure integritatea mărfurilor depozitate;

-

să ţină evidenţa mărfurilor antrepozitate;

-

să îndeplinească toate obligaţiile ce decurg din antrepozitarea mărfurilor, în conformitate

cu tipul de antrepozit autorizat, şi să respecte condiţiile speciale precizate în autorizaţie; -

să prezinte organelor vamale, în orice moment, evidenţele şi mărfurile antrepozitate şi să

asigure toate condiţiile pentru efectuarea controlului vamal. În incinta antrepozitului vamal şi în teritoriul aferent nu se permite efectuarea de operaţiuni de producţie ori de comercializare a mărfurilor antrepozitate, cu excepţia celor autorizate de organele vamale. Mărfurile plasate în regim de antrepozit vamal, în vederea asigurării integrităţii lor, pot fi supuse la următoarele operaţiuni: -

curăţire;

-

ventilare;

-

uscare (inclusiv prin încălzire);

-

refrigerare, congelare, climatizare;

-

amplasarea în ambalaj protector;

-

tratament cu lubrifianţi de protecţie sau conservanţi;

-

vopsirea pentru protecţia împotriva coroziunii;

-

introducerea aditivilor de siguranţă;

- aplicarea învelişului antioxidant înaintea transportării. În afara operaţiunilor specificate mai sus, mărfurile plasate în regim de antrepozit vamal pot fi supuse unor operaţiuni de pregătire pentru vânzare sau transport, precum: -

divizarea în partide;

-

formarea expediţiilor;

-

sortarea;

-

împachetarea şi reambalarea;

-

marcarea;

-

încărcarea /descărcarea;

-

diferite operaţiuni simple legate de completarea sau de conservarea mărfurilor;

-

deplasarea mărfurilor în interiorul antrepozitului vamal în scopul raţionalizării spaţiului;

-

amplasarea mostrelor pe standurile de prezentare în incinta antrepozitului vamal;

- testarea. Totodată, operaţiunile efectuate cu mărfurile antrepozitate nu trebuie să modifice caracteristicile lor tehnice, calitative şi cantitative în asemenea mod încât să comporte 121

schimbarea clasificării lor la nivelul primelor patru cifre din Nomenclatorul de mărfuri al Republicii Moldova. Regimul vamal de antrepozitare se încheie prin: -

importul mărfurilor străine;

-

plasarea mărfurilor străine într-un alt regim vamal suspensiv;

-

reexportul mărfurilor străine antrepozitate;

-

abandonarea mărfurilor străine în favoarea statului;

-

distrugerea mărfurilor străine sub control vamal;

-

exportul mărfurilor autohtone.

Perfecţionarea activă. Regimul vamal de perfecţionare activă permite ca următoarele mărfuri să fie utilizate pe teritoriul Republicii Moldova în una sau mai multe operaţiuni de prelucrare: a) mărfurile străine destinate scoaterii de pe teritoriul vamal sub formă de produse compensatoare - fără încasarea drepturilor de import (cu excepţia taxei pentru proceduri vamale) şi fără aplicarea măsurilor de politică economică; b) mărfurile importate şi puse în liberă circulaţie - dacă sunt scoase de pe teritoriul vamal sub formă de produse compensatoare. În acest caz, regimul vamal de perfecţionare activă se efectuează cu încasarea drepturilor de import şi restituirea acestora la realizarea exportului. Operaţiuni de perfecţionare: a) prelucrarea mărfurilor, inclusiv montarea, asamblarea sau fixarea lor la alte mărfuri; b) transformarea mărfurilor; c) repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea acestora, înlăturarea defectelor, reglarea; d) utilizarea, în conformitate cu reglementările vamale, a anumitor mărfuri care nu se regăsesc printre produsele compensatoare, dar care permit sau facilitează fabricarea acestor produse, chiar dacă ele se consumă complet sau parţial în procesul de perfecţionare. Autorizaţia de perfecţionare activă se eliberează la solicitarea persoanei care efectuează perfecţionarea activă sau care este responsabilă de efectuarea acesteia. Autorizaţia se eliberează numai persoanelor juridice din Republica Moldova, dacă solicitantul are intenţia efectivă de a reexporta sau de a exporta produsele compensatoare principale de pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de deţinerea dreptului de proprietate asupra mărfurilor de import care vor fi utilizate în procesul de perfecţionare. Autorizaţia de perfecţionare activă se acordă numai atunci când mărfurile de import pot fi identificate în produsele compensatoare. Totodată, autorizaţia de perfecţionare activă se acordă şi 122

pentru mărfurile care nu se regăsesc printre produsele compensatoare, dar care permit sau facilitează fabricarea acelor produse, chiar dacă ele se consumă complet sau parţial în cursul acestui proces, cu excepţia: a) combustibililor şi surselor de energie, altele decât cele necesare pentru testarea produselor compensatoare sau pentru detectarea defectelor la mărfurile de import care necesită reparaţii; b) lubrifianţilor, alţii decât cei necesari pentru testarea, ajustarea sau retragerea produselor compensatoare; c) echipamentelor şi instrumentelor. Organele vamale specifică în autorizaţie termenul în care produsele compensatoare trebuie să fie exportate sau reexportate ori să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. La stabilirea acestui termen se va ţine seama de timpul necesar îndeplinirii operaţiunilor de perfecţionare şi de export al produselor compensatoare.

Transformarea sub control vamal. Regimul de transformare sub control vamal permite ca mărfurile străine să fie utilizate pe teritoriul Republicii Moldova în operaţiuni ce le modifică natura sau starea, fără încasarea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, şi ca produsele rezultate din astfel de operaţiuni să fie puse în liberă circulaţie cu plata drepturilor de import aferente acestor mărfuri. Autorizaţia de transformare sub control vamal se eliberează de către biroul vamal la solicitarea persoanei care efectuează transformarea sau care este responsabilă de efectuarea acesteia. Autorizaţia de transformare sub control vamal se eliberează numai persoanelor juridice din Republica Moldova în cazul când: a) mărfurile de import pot fi identificate în produsele transformate; b) mărfurile, după transformare, nu pot fi readuse la forma sau la starea în care s-au aflat până la plasarea lor sub regim vamal; c) utilizarea regimului vamal nu poate duce la evitarea efectului reglementărilor privind originea şi restricţiile cantitative aplicabile mărfurilor importate; d) sunt îndeplinite condiţiile necesare ca regimul vamal să contribuie la crearea şi menţinerea activităţii de transformare a mărfurilor în Republica Moldova fără a aduce atingere în mod nedorit intereselor producătorilor autohtoni de mărfuri similare (condiţii economice). Organele vamale specifică în autorizaţie termenul în care produsele transformate trebuie să fie exportate sau să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. La stabilirea acestui termen 123

se va ţine seama de timpul necesar îndeplinirii operaţiunilor de transformare şi de plasare sub altă destinaţie vamală a produselor transformate. Admiterea temporară. Regimul vamal de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova, cu suspendare parţială sau totală de drepturi de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, a mărfurilor şi mijloacelor de transport străine destinate reexportului în aceeaşi stare, cu excepţia uzurii lor normale. Pe toată durata regimului vamal de admitere temporară, mărfurile şi mijloacele de transport trebuie să rămână în proprietatea persoanei străine. Ele nu pot fi vândute, închiriate, subînchiriate, date în comodat, gajate, transferate sau puse la dispoziţia unei alte persoane pe teritoriul Republicii Moldova decât cu acordul organului vamal, după plata drepturilor de import şi efectuarea procedurilor vamale de punere în liberă circulaţie, cu excepţia derogărilor prevăzute de legislație. Organul vamal autorizează admiterea temporară numai a mărfurilor şi a mijloacelor de transport care pot fi identificate şi nu sunt prohibite de a fi introduse în Republica Moldova. Organele vamale stabilesc termenul în care mărfurile şi mijloacele de transport de import trebuie să fie reexportate ori să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. Acest termen nu poate depăşi 3 ani de la data plasării mărfurilor şi mijloacelor de transport sub regimul de admitere temporară. În împrejurări excepţionale, Serviciul Vamal, la cererea argumentată a solicitantului, poate să prelungească termenul indicat. Termenul de aflare sub regimul vamal de admitere temporară a mărfurilor plasate în baza unui contract de leasing operaţional se va stabili în funcţie de durata contractului de leasing, dar nu va depăşi 3 ani. Mărfurile şi mijloacele de transport aflate în regim vamal de admitere temporară pot fi puse în liberă circulaţie, dacă nu sunt prohibite, numai după achitarea drepturilor de import. În acest caz, cuantumul drepturilor de import se determină pe baza elementelor de taxare şi a altor plăţi în vigoare la data plasării bunurilor sub regimul vamal de admitere temporară. Determinarea echivalentului în monedă naţională al sumelor în valută străină se efectuează cu aplicarea cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data efectuării formalităţilor de punere în liberă circulaţie. Regimul de admitere temporară se poate încheia: -

prin reexportul mărfurilor; 124

-

prin importul mărfurilor;

-

prin acordarea unei alte destinații vamale;

-

prin abandon în favoarea statului;

-

prin consumul mărfurilor admise temporar;

-

din oficiu, de către organul vamal.

Perfecţionarea pasivă. Perfecţionarea pasivă este un regim vamal în care mărfurile aflate în liberă circulaţie ori în supraveghere vamală în regim de perfecţionare activă sunt scoase pentru prelucrare, transformare în afara teritoriului Republicii Moldova, iar produsele compensatoare sunt introduse cu exonerarea, totală sau parţială, de drepturile de import. Pentru autorizarea regimului, organele vamale trebuie să se asigure că mărfurile de export temporar vor putea fi identificate în produsele compensatoare importate. Astfel, în baza p. 278 din Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, organele vamale recurgând în special la următoarele: a) declararea sau descrierea marcajelor speciale sau a seriei de fabricaţie; b) aplicarea de plumbi, sigilii, ştampile sau alte marcaje distinctive; c) prelevarea de mostre, ilustraţii sau descrieri tehnice; d) efectuarea de analize; e) verificarea documentelor justificative referitoare la tranzacţia respectivă (precum contracte, corespondenţă comercială sau facturi), care demonstrează cu claritate că produsele compensatoare urmează să fie prelucrate din mărfuri de export temporar. Perioada de valabilitate a unei autorizaţii se stabileşte de către organele vamale în funcţie de condiţiile economice şi de necesităţile specifice ale solicitantului. Iar în cazul în care perioada de valabilitate depăşeşte 2 ani, condiţiile economice pe baza cărora s-a eliberat autorizaţia se reexaminează periodic la intervale specificate în aceasta. Cu mărfurile plasate sub regimul vamal de perfecţionare pasivă se pot efectua operaţiunile prevăzute pentru regimul vamal de perfecţionare activă. Operaţiuni de perfecţionare: a) prelucrarea mărfurilor, inclusiv montarea, asamblarea sau fixarea lor la alte mărfuri; b) transformarea mărfurilor; c) repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea acestora, înlăturarea defectelor, reglarea;

125

d) utilizarea, în conformitate cu reglementările vamale, a anumitor mărfuri care nu se regăsesc printre produsele compensatoare, dar care permit sau facilitează fabricarea acestor produse, chiar dacă ele se consumă complet sau parţial în procesul de perfecţionare. În conformitate cu art. 76 din Codul vamal al Republicii Moldova nu pot fi plasate sub regimul vamal de perfecţionare pasivă: a) mărfurile care, prin scoaterea lor de pe teritoriul vamal, creează temei pentru exonerarea de drepturile de import sau pentru restituirea drepturilor de import încasate; b) mărfurile care, înainte de a fi scoase de pe teritoriul vamal, au fost importate cu exonerarea totală de drepturile de import - până la expirarea termenelor de exonerare; c) alte mărfuri, în unele cazuri prevăzute de legislaţie. Perfecţionarea pasivă a mărfurilor se efectuează în baza autorizaţiei eliberate de organul vamal persoanelor juridice din Republica Moldova sub următoarele condiţii: a) organul vamal poate determina că produsele compensatoare au fost obţinute din mărfurile exportate pentru a fi prelucrate; b) perfecţionarea pasivă a mărfurilor nu aduce prejudicii economiei naţionale. Organul vamal fixează termenul în care produsele compensatoare vor fi reintroduse pe teritoriul vamal. La stabilirea lui se ţine cont de durata procesului de perfecţionare pasivă justificată din punct de vedere economic. La cererea titularului regimului vamal, organul vamal, în cazuri temeinic justificate, poate prelungi termenul iniţial. Serviciul Vamal poate stabili în scopuri vamale, conform legislaţiei, cantitatea obligatorie de produse care trebuie să rezulte din perfecţionarea pasivă a mărfurilor. Produsele compensatoare pot fi exonerate, total sau parţial, de drepturile de import, cu excepţia taxei pentru proceduri vamale, dacă sunt importate de titularul autorizaţiei de perfecţionare pasivă. În cazul în care scopul operaţiunii de perfecţionare este repararea mărfurilor importate anterior, acestea, la încheierea operaţiunii, sunt puse în liberă circulaţie cu exonerare totală de drepturile de import dacă organele vamale stabilesc că mărfurile au fost reparate gratis, în baza unei obligaţii contractuale sau legale ce decurge dintr-o garanţie sau din cauza existenţei unui defect de fabricaţie. Prevederile date nu se aplică în cazul în care s-a ştiut de existenţa defectului la data când mărfurile în cauză au fost puse în liberă circulaţie pentru prima oară. Regimul de perfecţionare pasivă se poate realiza şi prin înlocuirea unei mărfi importate şi aflate în liberă circulaţie, în cazul când în locul produsului compensator se importă un produs de înlocuire de acelaşi standard. Prin produs de înlocuire de acelaşi standard se înţelege că

126

produsele de înlocuire trebuie să se încadreze la acelaşi cod tarifar şi să posede aceleaşi caracteristici comerciale şi tehnice ca şi produsul compensator. Titularul autorizaţiei de perfecţionare pasivă a mărfurilor care nu a returnat mărfurile sau nu a importat, în termenul stabilit, produsele rezultate din perfecţionare pasivă nu poartă răspundere în faţa organului vamal dacă distrugerea sau pierderea mărfurilor sau a produselor compensatoare a fost cauzată de avarierea lor sau de o forţă majoră, fapt confirmat de organul de resort al ţării respective.

4.

Destinaţiile vamale.

Zona liberă. Zona liberă este o parte a teritoriului vamal în care mărfurile străine sunt introduse şi utilizate fără plata drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, potrivit procedurii stabilite, iar mărfurile autohtone sunt introduse şi utilizate cu respectarea condiţiilor stabilite pentru regimul vamal de export. Zonele libere sunt părţi ale teritoriului vamal al Republicii Moldova, separate din punct de vedere economic, delimitate pe întreg perimetrul lor, şi pot fi alcătuite din subzone - părţi izolate teritorial de restul zonelor libere. Zonele libere se creează în scopul accelerării dezvoltării social-economice a anumitor teritorii şi a ţării în ansamblu prin: a) atragerea investiţiilor autohtone şi străine; b) implementarea tehnicii şi tehnologiilor moderne; c) dezvoltarea producţiei orientate spre export; d) aplicarea experienţei avansate din domeniul producţiei şi a managementului; e) crearea locurilor de muncă. Zona liberă este creată, la propunerea Guvernului, printr-o lege, adoptată de Parlament în corespundere cu Legea nr. 440 din 27.07.2001 cu privire la zonele economice libere, care va delimita în acest scop o parte sau câteva părţi ale teritoriului Republicii Moldova și va determina strict hotarele şi configuraţia zonei respective. Pentru administrarea zonei libere, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii privind crearea acesteia, Guvernul formează un organ de stat - Administraţia zonei libere, cu statut de persoană juridică şi care îşi desfăşoară activitatea pe principii de autofinanţare. Sediul Administraţiei se află pe teritoriul zonei libere și este condusă de un administrator principal, desemnat în funcţie de către Guvern pe un termen de 5 ani. Administratorul principal poartă

127

răspundere pentru activitatea Administraţiei, pentru asigurarea pazei hotarelor zonei libere şi respectarea sistemului de trecere autorizată. Desfășurarea activității pe teritoriul zonei libere este permisă doar rezidenților. Rezident al zonei libere poate fi orice persoană fizică sau juridică înregistrată conform legii în calitate de subiect al activităţii de întreprinzător în Republica Moldova, orice instituţie de învățământ, centru ştiinţific de cercetare şi transfer tehnologic, alte entităţi care contribuie la sporirea calităţii forţei de muncă a rezidenţilor. Selectarea rezidenţilor se efectuează de către Administraţie pe bază de concurs, ținându-se cont de volumul şi caracterul investiţiilor preconizate, de necesitatea de creare a infrastructurii de producţie şi neproductive a zonei, de menţinerea orientării zonei libere spre fabricarea producţiei industriale pentru export, de teritoriul şi terenurile libere, de asigurarea cu forţă de muncă, apă, resurse energetice şi de alte criterii. În destinaţia vamală zona liberă pot fi plasate mărfurile în vederea prelucrării, asamblării, depozitării, reparării, utilizării sau consumului final, inclusiv pentru realizarea unor construcţii. Genul prioritar de activitate va fi producţia industrială. Aflarea mărfurilor în zona liberă nu este limitată în timp. Organul vamal controlează mărfurile care se introduc sau se scot din zona liberă. Mărfurile care se introduc sau se scot din zonele libere sunt supuse declarării. În zonele libere mărfurile străine sunt considerate, din punct de vedere al aplicării drepturilor de import şi a măsurilor de politică economică, mărfuri care nu se află pe teritoriul ţării. Legislația vamală prevede categoriile de mărfuri care nu pot fi introduse în zonele libere și anume: -

mărfurile şi bunurile a căror comercializare este interzisă de legislaţia Republicii

Moldova sau de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte; -

mărfurile care prezintă pericol pentru alte mărfuri şi obiecte din zona liberă;

-

mărfurile care pun în pericol morala şi securitatea publică;

-

mărfurile care nu corespund normelor şi regulilor ecologice, sanitare şi epidemiologice

prevăzute de legislaţia în vigoare. În cazul în care mărfurile sunt scoase din zona liberă şi sunt introduse pe cealaltă parte a teritoriului vamal, se percep drepturi de import şi se aplică măsuri de politică economică. Dacă mărfurile sunt scoase din zona liberă în afara Republicii Moldova, precum şi pe teritoriul altor zone libere, nu se percep drepturi de export şi nu se aplică măsuri de politică economică. Se permite Administraţiei şi rezidenţilor zonei libere, prin înaintarea unui demers către Organul Vamal, scoaterea pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, în baza garanţiei bancare din suma drepturilor de import, fără depunerea declaraţiei vamale şi fără drept de 128

înstrăinare, a mărfurilor produse în zona liberă în scopul participării la expoziţii, târguri, întruniri sau alte manifestări similare ori a mărfurilor (obiectelor, uneltelor, utilajelor etc.) pentru efectuarea testărilor, a verificărilor şi a reparaţiei, cu reintroducerea acestora în zona liberă în decurs de cel mult 30 de zile. În cazul în care mărfurile (obiectele) scoase nu vor fi reintroduse în zona liberă în termen de cel mult 30 de zile, acestea vor fi declarate ca fiind puse în circulaţie liberă, iar rezidenţii sau administraţia zonei libere vor achita toate drepturile de import corespunzătoare. Totodată, se permite nerezidenţilor introducerea în zona liberă, având invitaţia administraţiei şi a rezidenţilor zonei libere, fără depunerea declaraţiei vamale, în baza demersului scris înaintat către organul vamal, a mărfurilor pentru efectuarea testărilor, a verificărilor şi a reparaţiei, precum şi a altor lucrări specializate, cu garantarea scoaterii din zona liberă a acestora în decurs de 30 de zile. Responsabil de plata drepturilor de import şi de export este persoana care a introdus/a scos mărfurile în/din zona liberă.

Magazinul duty-free. Magazinul duty-free constă în comercializarea mărfurilor sub supraveghere vamală, fără aplicarea măsurilor de politică economică, în locuri special amenajate, amplasate în aeroporturile internaţionale, la bordul aeronavelor sau la punctele internaţionale de trecere a frontierei de stat precum şi în alte locuri specificate (magazinul duty-free diplomatic). În magazinele duty-free (cu excepţia celor pentru deservirea corpului diplomatic), mărfurile se comercializează contra lei moldoveneşti şi contra valută străină (în numerar şi în cecuri de călătorie), precum şi cu utilizarea cardurilor bancare, exclusiv persoanelor care pleacă în străinătate şi au trecut controlul vamal, controlul actelor de identitate şi al biletelor de călătorie, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 951 alin. (11) şi art. 97 alin. (1) din Codul Vamal al Republicii Moldova şi cu condiţia respectării restricţiilor şi facilităţilor stabilite prin Legea nr.1569-XV din 20 decembrie 2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice. Magazinul duty-free poate fi înfiinţat de persoana juridică care deţine licenţă, eliberată de Camera

de

Licenţiere.

Pentru

obţinerea

licenţei,

persoana

juridică

solicitantă,

pe

lângă documentele necesare pentru obţinerea licenţei prevăzute de Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, va prezenta: a) denumirea punctului de trecere a frontierei de stat în care este amplasat magazinul pentru care se solicită eliberarea licenţei; 129

b) datele personale ale reprezentanţilor persoanei juridice, inclusiv numele, prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, funcţia deţinută; c) conturile bancare, băncile la care are deschise conturi, în valută străină şi în lei moldoveneşti; d) date cu privire la magazinul pentru care se solicită eliberarea licenţei, inclusiv amplasarea, suprafaţa, reprezentarea grafică; e) copia contractului de închiriere a terenului pe care va fi amplasată construcţia sau a clădirii ce va fi utilizată cu scop comercial. Magazinul duty-free trebuie să fie amplasat în spatele punctului de control al paşapoartelor, în zona plecării de pe teritoriul Republicii Moldova, iar amenajarea exterioară a magazinului dutyfree nu trebuie să permită: a) accesul în incintă al persoanelor care nu călătoresc înspre o destinaţie internaţională; b) introducerea sau scoaterea de mărfuri din incintă prin alte locuri decât cele stabilite de organele vamale. Totodată, magazinul duty-free poate fi amplasat înainte de punctul de control al paşapoartelor, în zona intrării pe teritoriul Republicii Moldova. Magazinul duty-free poate crea condiţii pentru plasarea mărfurilor cumpărate de către pasageri la depozit, în vamă, până la reîntoarcerea în ţara de unde a plecat/sosit pasagerul ori până la plecarea în ţara de destinaţie. Plasarea şi comercializarea mărfurilor în magazinul duty-free se efectuează fără perceperea drepturilor de import. Mărfurile autohtone livrate la magazinele duty-free pentru comercializare sunt plasate sub regimul vamal de export. În magazinele duty-free pot fi vândute orice fel de mărfuri, străine sau autohtone, cu excepţia: a) mărfurilor prohibite de a fi introduse în Republica Moldova şi de a fi scoase din republică; b) mărfurilor interzise spre comercializare pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi mărfurilor specificate expres în lege. Mărfurile admise spre vânzare în magazinele duty-free pot fi comercializate numai în cantităţi destinate uzului personal. Toate mărfurile aprovizionate în scopul vânzării în magazinele dutyfree urmează să fie însoţite de documente legale, datate, semnate de cei în drept şi ştampilate, din care să rezulte cu claritate: a) furnizorul (denumirea, sediul social, codul fiscal, numărul de înmatriculare în registrul comerţului); b) data livrării; c) mijlocul de transport utilizat, precum şi numele şi prenumele delegatului sau şoferului şi documentul de identitate al acestuia; 130

d) denumirea mărfii; e) cantitatea; f) unitatea de măsură; g) preţul de achiziţie. Preţurile de vânzare ale mărfurilor vor fi exprimate în dolari S.U.A. şi/sau în euro şi vor fi afişate la vedere. Orice modificări ulterioare ale preţurilor de vânzare vor fi evidenţiate în documentele prin care acestea au fost stabilite, cu precizarea datei la care s-au operat modificările. În scopul deservirii unor categorii de persoane străine, specificate la cap. VI din Codul Vamal, poate fi înfiinţat, în municipiul Chişinău, un magazin duty-free pentru deservirea corpului diplomatic. Plata pentru mărfurile comercializate în magazinul duty-free pentru deservirea corpului diplomatic se efectuează contra lei moldoveneşti. Comercializarea mărfurilor în acest magazin se va face pe baza carnetelor de identitate CD (corp diplomatic) eliberate de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, în cantităţi obişnuite pentru comerţul cu amănuntul, destinate uzului personal şi familial, fără a fi utilizate în scopul vânzării. Reprezentanţele străine pot cumpăra mărfuri şi în cantităţi solicitate, pe bază de comenzi întocmite prealabil, cu avizul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene.

Reexportul. Reexportul este destinaţia vamală care constă în scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport străine, plasate anterior într-un regim vamal cu impact economic, în destinaţiile vamale zonă liberă sau magazin duty-free, de pe teritoriul vamal fără perceperea drepturilor de export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, în conformitate cu legislația în vigoare. În cazul în care mărfurile plasate sub un regim vamal cu impact economic pe teritoriul vamal al Republicii Moldova sunt destinate reexportului, se depune o declaraţie vamală de reexport. De asemenea, se depune o declaraţie de reexport în cazul mărfurilor străine sosite în procedură de tranzit la un birou vamal de destinaţie şi care, din anumite considerente, se returnează înainte de vămuire expeditorului sau în orice alt loc indicat de acesta. Pot fi reexportate numai mărfurile străine. Mărfurile introduse în țară, își păstrează statutul de mărfuri străine, numai în cazul în care se plasează în orice alt regim vamal, cu excepția celui de import. Adică, destinația de reexport se aplică numai la scoaterea mărfurilor introduse anterior în Republica Moldova și plasarea într-un regim vamal suspensiv, într-o zonă liberă sau magazin duty-free.

131

Reexportul mărfurilor se efectuează fără obținerea unei autorizații speciale din partea organelor vamale. Acordul organelor vamale se manifestă tacit prin validarea declarației vamale depuse de declarant.

Reimportul. Reimportul este destinaţia vamală care constă în reintroducerea, fără perceperea drepturilor de import, cu excepţia taxei pentru proceduri vamale, şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, a mărfurilor şi a mijloacelor de transport scoase anterior temporar în afara teritoriului vamal în conformitate cu legislația. Pot fi reimportate mărfurile autohtone şi produsele compensatoare rezultate din perfecţionarea pasivă. Declaraţia de reimport se depune şi pentru mărfurile autohtone, introduse temporar în zona liberă, ce se reintroduc şi se pun în liberă circulaţie pe teritoriul ţării.

Distrugerea. Distrugerea este destinaţia vamală care constă în distrugerea mărfurilor străine sub supraveghere vamală, fără perceperea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică. Distrugerea mărfurilor străine trebuie să facă obiectul unei înştiinţări prealabile a organelor vamale. Comunicarea distrugerii mărfurilor se face în scris şi este semnată de către persoana interesată. Notificarea trebuie făcută în timp util, pentru a permite organelor vamale să supravegheze operaţiunea şi să o coordoneze cu alte instituţii interesate, dacă prin natura mărfurilor este necesară o astfel de coordonare. Distrugerea mărfurilor se efectuează cu condiţia respectării normelor privind ocrotirea mediului înconjurător. Responsabilitatea pentru respectarea normelor privind ocrotirea mediului înconjurător o poartă agentul economic care plasează mărfurile în destinaţia vamală distrugere. În cazul în care distrugerea mărfurilor ar putea cauza prejudicii mediului înconjurător, organul vamal abilitat solicită de la organele competente încheierea privind locul şi metoda de distrugere a mărfurilor respective. Distrugerea mărfurilor se efectuează din contul persoanei interesate. Organul vamal prezent la distrugerea mărfurilor precizează pe declaraţia vamală tipul şi cantitatea deşeurilor sau a resturilor rezultate din distrugere, pentru a putea determina drepturile de import aplicabile acestora la atribuirea unei alte destinaţii vamale, ţinând seama de măsurile de politică economică. Până la atribuirea unei alte destinaţii vamale, acestea rămân sub supraveghere vamală. 132

Abandon în favoarea statului. Abandonul în favoarea statului este destinaţia vamală care constă în renunţarea la mărfuri în folosul statului fără onorarea drepturilor de import sau de export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică. Abandonul în favoarea statului se efectuează cu acordul organului vamal, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal. Abandonul în favoarea statului este un act benevol și intenționat de transmitere a mărfurilor străine, introduse pe teritoriul Republicii Moldova, în proprietatea statului și nu presupune suportarea de cheltuieli de către persoana care abandonează mărfurile. Solicitarea abandonului mărfurilor se face în scris şi este semnată de către persoana interesată. Notificarea se efectuează în timp util, pentru a permite organelor vamale să supravegheze operațiunea și să o coordoneze cu alte instituții interesate, daca prin natura mărfurilor este necesară o astfel de coordonare. În cazul de refuz în abandonarea mărfurilor, persoana în a cărei responsabilitate se află mărfurile, urmează să le plaseze în altă destinație (inclusiv distrugere sau reexport). Bibliografie recomandată: Acte normative: 1.

Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007. 2.

Legea Republicii Moldova nr. 440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice

libere. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 06.09.2001, nr. 108-109. 3.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1140 din 02.11.2005 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.11.2005, nr. 157-160/1285. Literatura generală și de specialitate: 1.

Erhan I., Cârnaț T. Drept vamal comunitar. Chișinău: Print-Caro SRL, 2011.

2.

Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.

3.

Sîrbu E., Melnic V. Reglementări vamale: Sistemul destinațiilor vamale în Republica

Moldova. Chișinău: Combinatul Poligr., 2009. 4.

Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.

Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010.

133

5.

Бакаева О.Ю., Матвиенко Г.В. Таможенное право России. Курс лекций. Москва:

Эксмо, 2009. 6.

Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега-Л,

2012. 7.

Основы таможенного дела. Учебник. Под редакцией В.Г. Драганова. Москва: ОАО

Изд-во Экономика, 1998

134

TEMA 7. DECLARAREA MĂRFURILOR ŞI MIJLOACELOR DE TRANSPORT Obiective de referință: -

să definească noțiunea de declarare;

-

să analizeze etapele procedurii de declare a mărfurilor;

-

să analizeze formele declarării mărfurilor și mijloacelor de transport;

-

să identifice drepturile și obligațiile declarantului în procesul vămuirii mărfurilor;

-

să caracterizeze procedura de completare a declarației vamale în detaliu;

-

să argumenteze rolul declarării mărfurilor la vămuirea mărfurilor de import-export;

-

să elaboreze o declarație vamală.

Repere de conţinut: 1.

Noţiuni generale de declarare, principiile şi funcţiile acesteia.

Una din condiţiile de trecere a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală este declararea acestora. Prin declarare înţelegem expunerea de date veridice de către declarant, privind tipul şi cantitatea mărfurilor, privind scopul trecerii mărfurilor și mijloacelor de transport peste frontiera vamală, precum şi alte date necesare pentru efectuarea controlului vamal, a stabilirii şi încasării plăţilor vamale. Stabilind esenţa declarării autorul rus I. V. Timoşenco, consideră că, declararea reprezintă etapa principală a procedurii de perfectare a actelor vamale. Declararea vamală are loc în următoarele cazuri: -

cu ocazia trecerii peste frontiera vamală a mărfurilor şi mijloacelor de transport;

-

cu ocazia solicitării unui alt regim vamal decât cel acordat anterior mărfurilor şi

mijloacelor de transport; -

în cazul mărfurilor care constituie produse compensatoare, formate în rezultatul utilizării

regimurilor

vamale de perfecţionare activă sau de perfecţionare pasivă, a mărfurilor care

constituie produse transformate, formate în rezultatul utilizării regimului de transformare sub control vamal şi a mărfurilor care constituie deşeuri, formate în rezultatul utilizării destinaţiei vamale de distrugere. Declararea vamală se efectuează în temeiul următoarelor principii: 1) Principiul legalităţii – conform acestui principiu procesul declarării vamale este reglementat de legile şi actele normative în domeniul vamal;

135

2) Principiul respectării drepturilor, libertăţilor şi intereselor subiecţilor activităţii economice externe şi persoanelor fizice, presupune că toate cerinţele persoanelor cu funcţie de răspundere a organului vamal trebuie să fie întemeiate şi prevăzute de legislaţia în vigoare; 3) Principiul operativităţii; 4) Principiul (limbii de stat) – prevede că procedura declarării mărfurilor şi mijloacelor de transport se efectuează în limba de stat, la fel întocmirea documentelor vamale şi în special a declaraţiei vamale în detaliu se efectuează în limba de stat. 5) Principiul egalităţii subiecţilor declarării prevede că toate operaţiunile vamale inclusiv şi declararea, se aplică în condiţii egale pentru toţi subiecţii activităţii economice externe, indiferent de ţara de origine a mărfurilor, a ţării exportatoare şi a ţării importatoare a mărfurilor. Declararea vamală îndeplineşte câteva funcţii de bază şi anume: - asigură organul vamal cu informaţii necesare despre mărfurile şi mijloacele de transport ce trec peste frontiera vamală, în scopuri vamale; - declarantul confirmă legalitatea acţiunilor săvârșite în privinţa mărfurilor şi mijloacelor de transport care sunt trecute sub un anumit regim vamal; - în baza declarării, organele vamale controlează conformitatea informaţiilor despre mărfurile şi mijloacelor de transport, cu datele obiective în urma efectuării controlului fizic al mărfurilor. Scopul declarării mărfurilor este următorul: -

informarea organelor vamale despre mărfurile şi mijloacele de transport ce trec peste

frontiera vamală; -

în baza declarării se formează statistica vamală;

-

în baza declaraţiei vamale, se calculează şi se încasează drepturile de import şi de export;

-

în baza declarării, se asigură respectarea legislaţiei vamale.

Totodată, declararea are un rol important ce ţine de reglementarea tarifară. Primele raporturi de reglementare tarifară apar în legătură cu trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală, momentul apariţiei obligaţiei pentru achitarea taxelor vamale este legat cu primirea declaraţiei vamale de către persoana cu funcţie de răspundere a organului vamal. Astfel, legislaţia vamală, leagă apariţia obligaţiei de achitare a plăţilor vamale cu depunerea nu a oricărui document, ce conţine date despre mărfuri şi mijloacele de transport ce sunt supuse perfectării vamale şi controlului vamal, dar numai a declaraţiei vamale, în care de regulă se conţin datele principale despre tranzacţiile economice externe pentru autenticitatea cărora declarantul poartă răspundere în conformitate cu legislaţia. De asemenea, declararea prezintă un mare avantaj pentru organele vamale, deoarece ea permite colaboratorilor vamali alegerea formelor de control al mărfurilor şi mijloacelor de transport ce trec peste frontiera vamală. 136

2.

Procedura şi formele declarării.

Cât priveşte locul declarării conform prevederilor art. 175 al Codului Vamal al Republicii Moldova, mărfurile, cu excepţia (mărfurilor atribuite poziţiilor tarifare 2207, 2402 10 000, 2402 20, 2707 10 100, 2707 20 100, 2707 30 100, 2707 50, 2709 00 100, 2710 11 110 – 2710 19 290, 2710 19 310 – 2710 19 490, 2901 10 000, 2901 24 100, 2901 29 000, 2902 11 000, 2902 19, ex. 2902 20 000, 2902 30 000, 2902 44 000, 2902 90 900, 2905 11 000 – 2905 13 000, 2905 14, 2905 16, ex. 2905 19 000, 2909, 3814 00 900, 3817 00 500, 3817 00 800 - se declară sub regim vamal de import la organul vamal amplasat la punctul de trecere a frontierei de stat), sunt declarate la organul vamal determinat de Serviciul Vamal. Totodată, locul declarării mărfurilor şi mijloacelor de transport se stabileşte în mod diferit în funcţie de categoria mărfurilor, precum şi mijlocul de transport utilizat la transportarea acestora. Mărfurile supuse accizelor, ce se importă – se declară, la momentul trecerii frontierei vamale. Excepţie de la această regulă o constituie cazul: - introducerii mărfurilor cu ocazia schimbării locului de trai permanent; - bunuri moştenite, dacă statutul acestora se confirmă în modul stabilit de lege. Mărfurile nesupuse accizelor – se declară, la organul vamal după competenţa materială şi teritorială. Mijloacele de transport, fără încărcătură – se declară, la organele vamale de frontieră. Mijloacele de transport, destinate transportării pasagerilor se declară la organul vamal de frontieră. Navele maritime, fluviale şi aeriene sunt declarate în portul sau aeroportul de plecare sau de sosire, situate pe teritoriul vamal. Declaraţia vamală se va completa de declarant sau de brokerul vamal, cu respectarea următoarelor termene: - Declaraţia vamală este depusă la organul vamal de frontieră în ziua lucrătoare imediat următoare zilei de trecere a frontierei vamale, iar în cazul finalizării regimului vamal de tranzit, în decursul unei zile lucrătoare imediat următoare zilei în care regimul vamal de tranzit a fost încheiat. - În cazul introducerii animalelor vii supuse carantinei profilactice, termenul de depunere a declaraţiei vamale începe să curgă din ziua finalizării carantinei respective. - Persoanele fizice care au bunuri nedestinate comercializării în bagajul de mână şi în bagajul de însoţire depun, la trecerea frontierei vamale, declaraţie vamală o dată cu prezentarea bunurilor. 137

- Pentru gazul natural şi energia electrică importate, termenul de declarare este din momentul trecerii frontierei vamale până la data de 20 a lunii imediat următoare celei de gestiune. - În cazul expedierilor poştale internaţionale, declaraţia vamală este depusă la organul vamal în 72 de ore din momentul trecerii frontierei vamale. Declaraţia vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii. Organul vamal este în drept să ceară informaţii suplimentare pentru a verifica datele din declaraţia vamală sau din alte documente prezentate. Cu permisiunea organului vamal, documentele pot fi prezentate în limbile străine vorbite de colaboratorii vamali. Din momentul primirii, declaraţia vamală devine act juridic. Organul vamal nu are dreptul să respingă declaraţia vamală. La solicitarea declarantului poate fi efectuată rectificarea unei sau mai multor date din declaraţia pe care a depus-o, acceptată de autoritatea vamală. Nu se poate efectua rectificare dacă cererea a fost prezentată după ce organul vamal a întreprins una din următoarele acţiuni: a) a informat declarantul că intenţionează să efectueze controlul fizic al mărfurilor; b) a constatat inexactitatea datelor a căror rectificare este solicitată; c) a acordat liberul de vamă. Organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală. În termenul prevăzut, organul vamal verifică orice document, registru şi evidenţă referitoare la mărfurile vămuite sau la operaţiunile comerciale ulterioare aferente acestor mărfuri. Controlul poate fi efectuat la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate, direct sau indirect, din punct de vedere profesional, în operaţiunile menţionate, sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea. De asemenea, poate fi făcut şi controlul fizic al mărfurilor dacă acestea mai există. Dacă, după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate eronat, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinând seama de noile constatări. În cazul în care se constată că a luat naştere o obligaţie vamală sau că au fost plătite sume în plus, organul vamal ia măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus sau pentru rambursarea sumelor plătite în plus, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Dacă încălcarea reglementărilor vamale constituie, după caz, contravenţie sau infracţiune, autoritatea vamală este obligată să aplice sancţiuni contravenţionale ori să sesizeze organele de urmărire penală.

138

La cererea declarantului, organul vamal invalidează declaraţia deja acceptată dacă declarantul furnizează dovezi că marfa a fost declarată eronat pentru regimul vamal corespunzător declaraţiei sau dacă, în urma unor împrejurări speciale, plasarea mărfurilor sub regim vamal pentru care acestea au fost declarate nu mai este justificată. Dacă cererea de invalidare a declaraţiei este prezentată după ce organul vamal a informat declarantul despre intenţia de a efectua controlul fizic al mărfurilor, această cerere poate fi luată în considerare numai după încheierea controlului fizic. Organul vamal poate lua orice măsuri necesare, inclusiv sechestrarea şi valorificarea mărfurilor, în cazul când acestea, după acordarea liberului de vamă, nu au fost preluate în termenul legal sau când nu s-a acordat liberul de vamă pentru că: a) nu a fost posibilă, din vina declarantului, începerea sau continuarea verificării mărfurilor în termenul stabilit de organul vamal; b) nu au fost prezentate documentele care trebuiau depuse înainte ca mărfurile să fie plasate sub regim vamal; c) nu a fost efectuată sau constituită în termenul legal plata sau garanţia drepturilor de import sau de export, după caz; d) există prohibiţii sau restricţii privind mărfurile respective. Dacă una şi aceeaşi persoană trece periodic acelaşi tip de mărfuri şi de mijloace de transport, organul vamal poate să-i permită depunerea unei singure declaraţii vamale pentru toate partidele de mărfuri şi toate mijloacele de transport care trec frontiera vamală într-o anumită perioadă (declaraţie vamală periodică). Declararea mărfurilor şi mijloacelor de transport poate fi efectuată, cu permisiunea organului vamal, prin utilizarea unor proceduri simplificate, după cum urmează: a) procedura declaraţiei incomplete – permite organelor vamale să accepte, în cazuri temeinic justificate, o declaraţie care nu conţine toate datele necesare sau care nu este însoţită de toate documentele necesare pentru regimul vamal solicitat; b) procedura declaraţiei simplificate – permite ca mărfurile şi mijloacele de transport să fie plasate sub un regim vamal la prezentarea declaraţiei simplificate, cu prezentarea ulterioară a unei declaraţii suplimentare. Declaraţia simplificată poate fi prezentată în forma declaraţiei incomplete sau a unui document comercial ori administrativ însoţit de cererea privind plasarea mărfurilor sub regimul vamal în cauză; c) procedura de vămuire la domiciliu – permite ca plasarea mărfurilor şi mijloacelor de transport sub un regim vamal să se desfăşoare la sediul declarantului sau în alte locuri desemnate

139

sau aprobate de organul vamal. Organul vamal poate accepta plasarea mărfurilor sub un regim vamal printr-o înscriere în evidenţe a agentului economic. Procedurile simplificate stipulate la lit. b) şi c) se aplică agenţilor economici autorizați în baza autorizaţiei emise de către Serviciul Vamal, conform procedurii aprobate de Guvern. Forma declarării este modul de prezentare a informaţiei despre mărfuri şi mijloace de transport, despre regimul lor vamal şi alte date necesare pentru scopuri vamale în conformitate cu cerinţele stabilite faţă de ordinea de fixare şi transmitere a lor către organul vamal. Conform prevederilor Codului Vamal al Republicii Moldova sunt prevăzute următoarele forme de declarare: scrisă; verbală; prin acţiune; electronică. Declarare verbală – formă de declarare care prevede oferirea de către proprietar (posesor), în formă verbală, la cererea factorului de decizie, organului vamal a tuturor datelor cu privire la cantitatea, calitatea şi valoarea mărfurilor, obiectelor de uz personal care sunt deplasate peste frontiera vamală. Persoanele fizice au dreptul de a declara verbal organului vamal următoarele bunuri: a) obiectele de uz personal introduse în ţară, precum şi mărfurile indicate în anexă la Legea Republicii Moldova nr. 1569-XV din 20.12.2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice; b) bunurile introduse în ţară, altele decât cele menţionate la lit. a), a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 300 euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie; c) mărfurile ce se scot din ţară a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 1000 euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie; d) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de până la 5 unităţi (indiferent de valoarea lor), fără achitarea drepturilor de import, cu condiţia că bijuteriile menţionate nu sunt omogene. Declarare prin acţiune – formă de declarare expresă (vădită) a mijlocului de transport auto, care scuteşte persoana fizică de completarea unor acte vamale cu condiţia prezentării organelor vamale amplasate în punctele de trecere a frontierei de stat a actelor de înmatriculare a mijlocului de transport auto, cu înregistrarea ulterioară a acestuia în sistemul informaţional al Serviciului Vamal. În cazul aplicării formei de declarare prin acţiune, acte vamale nu se eliberează; Declararea electronică – presupune procedura când declaraţia vamală se depune la organul vamal în formă electronică, utilizând sistemul informaţional integrat vamal.

3.

Declarantul, drepturile şi obligaţiile.

140

Conform art. 1 p. 13) Cod Vamal al Republicii Moldova declarant este orice persoană care are dreptul de a dispune de mărfuri şi/sau de mijloace de transport, care întocmeşte declaraţia vamală în numele său sau în al cărei nume este întocmită declaraţia vamală. Declarantul este obligat: a) să declare mărfurile şi mijloacele de transport conform procedurii stabilite; b) să prezinte, la cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport pe care le declară; c) să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii; d) să plătească drepturile de import sau de export; e) să acorde asistenţă organului vamal în efectuarea operaţiunilor de vămuire, inclusiv prin efectuarea operaţiunilor de încărcare-descărcare şi a altor operaţiuni. La declararea mărfurilor şi efectuarea altor operaţiuni vamale necesare pentru punerea în circulaţie a mărfurilor, declarantul este în drept: - până la prezentarea declaraţiei vamale, să efectueze, sub supraveghere vamală, examinarea, măsurarea, cântărirea mărfurilor şi mijloacelor de transport; - după prezentarea mărfurilor, titularul de drept asupra acestora sau reprezentantul lui poate preleva, cu permisiunea organului vamal, probe şi mostre pentru a plasa mărfurile în regimul vamal respective; - să asiste la operaţiunile de vămuire, însă la cererea organului vamal aceste persoane sunt obligate să asiste la vămuire şi să acorde asistenţă organului vamal; - să asiste la efectuarea controlului vamal a mărfurilor de către organul vamal; - să ia cunoştinţă de rezultatele expertizei probelor şi mostrelor mărfurilor declarate; - să prezinte documente suplimentare la declararea mărfurilor.

4.

Declaraţia vamală în detaliu.

Orice marfă importată sau exportată de către un agent economic trebuie să fie obiectul unei declaraţii vamale, chiar dacă este exceptată de la plata drepturilor de import şi export. Principalul document prin care se efectuează declararea mărfurilor şi mijloacelor de transport şi în care se includ datele necesare pentru scopuri vamale este declaraţia vamală în detaliu. Declaraţia vamală în detaliu se utilizează pentru îndeplinirea formalităţilor vamale la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală a Republicii Moldova, la fel în cazul schimbării regimului vamal a mărfurilor. Rolul şi importanţa declaraţiei vamale în detaliu pentru scopurile vamale este foarte mare. În ea, subiecţii activităţii economice externe expun datele principale despre mărfuri şi alte date necesare pentru perfectarea vamală. 141

În baza datelor din declaraţia vamală în detaliu se formează statistica comerţului extern, se stabilesc şi se încasează taxele vamale. Noţiunea legală a declaraţiei vamale în detaliu este următoarea: actul unilateral, prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de legislaţia vamală, voinţa de a plasa mărfurile într-o procedură vamală. Declaraţia vamală în detaliu este alcătuită dintr-un set ce cuprinde numărul de exemplare corespunzător procedurii vamale şi este format din declaraţia vamală primară şi, după caz, declaraţia(iile) vamală(e) complementară(e). Prin declaraţie vamală primară înţelegem exemplarele declaraţiei vamale în detaliu utilizate pentru declararea în detaliu a mărfurilor clasificate la un singur cod tarifar; iar prin declaraţia vamală complementară – exemplarele declaraţiei vamale în detaliu utilizate împreună cu exemplarele declaraţiei vamale primare, pentru declararea mărfurilor care se clasifică la coduri tarifare diferite sau care, deşi se clasifică la acelaşi cod tarifar, prezintă caracteristici diferite, în special în ceea ce priveşte originea şi care determină tratamente tarifare preferenţiale diferite. Declaraţia vamală în detaliu nu se depune pentru: 1) mărfurile importate sau exportate de către persoanele juridice în scopuri necomerciale, a căror valoare în vamă nu depăşeşte o sumă echivalentă cu 100 EURO; 2) mărfurile introduse sau scoase în/din teritoriul vamal de persoanele fizice, cu excepţia subiecţilor antreprenorialului, atunci când la vămuirea acestora se utilizează alt formular; 3) mijloace de plată legale, titluri şi acţiuni; 4) mărfuri în calitate de ajutoare de urgenţă în caz de dezastre şi calamităţi naturale; 5) mărfuri având statut diplomatic sau de rang similar care: - beneficiază de imunitate diplomatică sau consulară ori de rang similar (valiza diplomatică şi valiza consulară); - constituie cadouri către conducătorul statului sau către membrii Guvernului sau Parlamentului; 6) următoarele mărfuri pentru care se face dovada că nu fac obiectul unor tranzacţii comerciale: - decoraţii, distincţii şi premii onorifice, insigne şi medalii comemorative; - echipament de călătorie, provizii şi alte articole, inclusiv echipament sportiv, pentru uz sau consum personal, care însoţesc, preced sau urmează călătorul; - trusouri şi articole de nuntă, articole legate de schimbarea locuinţei, amintiri de familie; - coşciuge, urne funerare, ornamente funerare şi articole pentru întreţinerea mormintelor şi monumentelor funerare; - material publicitar tipărit, instrucţiuni de folosire, liste de preţuri şi alte articole publicitare; 142

- produse farmaceutice folosite la evenimente sportive internaţionale, cu excepţia substanţelor care sunt considerate dopante, steroizilor, combinaţiilor de substanţe ce dau efect stupefiant sau halucinogen; - produse folosite în cadrul măsurilor excepţionale luate pentru protecţia mediului sau a persoanelor; 7) mărfurile folosite ca mediu de transport al informaţiilor (suport informatic) cum ar fi dischete, benzi pentru calculatoare, filme, planuri, casete audio şi video, CD-ROM-uri, care sunt schimbate în scopul furnizării de informaţii, precum şi mărfurile care sunt complementare la o livrare anterioară, cum ar fi actualizările bazelor de date sau programelor informatice transmise gratuit; 8) sateliţii destinaţi lansării: - la exportul sau importul către locul de lansare în spaţiu; - în momentul lansării în spaţiu. 9) mărfuri care fac obiectul traficului necomercial între persoane rezidente în zonele de frontieră (traficul de frontieră). Declaraţia vamală în detaliu se compune, de regulă, dintr-un set de 8 exemplare consecutive, de la 1 la 8. În cazul folosirii procedeelor informatice se utilizează formularele alcătuite din seturi a câte patru exemplare având fiecare dublă utilizare, respectiv exemplarele 1/6, 2/7, 3/8 şi 4/5. Exemplarele declaraţiei vamale în detaliu pot fi utilizate : a) în set complet. b) în set fracţionat Setul complet se utilizează numai în situaţia în care legislaţia permite ca pentru toate etapele unei operaţiuni complete (expediere de mărfuri din ţara de plecare, tranzit, introducere de mărfuri în ţara de destinaţie), să fie completate de la expediere toate exemplarele declaraţiei vamale în detaliu necesare acestor operaţiuni. Setul fracţionat se utilizează atunci când pentru fiecare din etapele unei operaţiuni complete (expediere de mărfuri, tranzit, introducere de mărfuri) se depun separat seturile de exemplare ale declaraţiilor vamale aferente fiecărei etape. Exemplarele declaraţiei vamale în detaliu au următoarea destinaţie : a) exemplarul 1 se păstrează de biroul vamal de expediţie sau export; b) exemplarul 2 serveşte la colectarea informaţiilor statistice privind exportul; c) exemplarul 3 revine expeditorului sau exportatorului, după acordarea liberului de vamă;

143

d) exemplarul 4 însoţeşte mărfurile expediate sub regimul de tranzit şi este reţinut de biroul vamal de destinaţie; e) exemplarul 5 însoţeşte mărfurile aflate în tranzit până la biroul vamal de destinaţie şi este retrimis biroului vamal de plecare pentru confirmarea încheierii regimului de tranzit; f) exemplarul 6 este păstrat de biroul vamal de import; g) exemplarul 7 este destinat pentru colectarea informaţiilor statistice privind importul; h) exemplarul 8 revine titularului, după acordarea liberului de vamă. Datele se înscriu în declaraţia vamală în detaliu în limba de stat. Completarea declaraţiei vamale se poate face: - în procedură manuală, prin utilizarea unui procedeu de dactilografiere, mecanografic sau similar, cu completarea de mână, cu condiţia ca datele să fie înscrise în mod lizibil, cu cerneală, folosind majuscule; - în procedură informatică, pe baza metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale prin procedee informatice. Semnătura olografă a declarantului sau a reprezentantului acestuia aplicată pe declaraţia vamală în detaliu atestată cu ştampila acestuia - conferă documentului caracterul original şi autentic. Semnătura olografă trebuie să figureze pe exemplarul declaraţiei vamale destinat biroului vamal. Exemplarele declaraţiei vamale în detaliu depuse şi înregistrate la biroul vamal nu trebuie să conţină date ilizibile, ştersături sau rescrieri. Este interzis colaboratorilor vamali să participe la redactarea sau completarea rubricilor din declaraţiile vamale în detaliu, altele decât cele destinate uzului oficial al autorităţii vamale. În vederea simplificării procedurilor vamale aferente exportului şi importului de mărfuri, reducerii timpului de vămuire şi numărului de acte necesare pentru realizarea exportului şi importului în Republica Moldova este implementată procedura vămuirii electronice. Declaraţia vamală electronică este declaraţia vamală în detaliu sub formă de informaţie electronică, având formatul şi structura stabilite de Normele tehnice privind imprimarea, utilizarea şi completarea declaraţiei vamale în detaliu, care este creată, structurată, prelucrată, păstrată şi transmisă de către utilizatorul sistemului informaţional vamal către organul vamal prin procedee informaţionale (fără suport de hârtie) şi pe care este aplicată semnătura digitală emisă în conformitate cu legislaţia. La declaraţia vamală electronică se anexează copiile scanate ale documentelor însoţitoare (comerciale, de transport, acte permisive, prevăzute în Nomenclatorul actelor permisive eliberate de autorităţile emitente persoanelor fizice şi persoanelor juridice pentru practicarea activităţii de 144

întreprinzător, aprobat prin Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător), în baza cărora este întocmită declaraţia vamală respective. După completarea declaraţiei vamale electronice, aceasta se stochează pe serverul Serviciului Vamal în SIIV „ASYCUDA World” pe numele postului vamal electronic. Bibliografie recomandată: Acte normative: 1.

Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007. 2.

Ordinul Serviciului Vamal nr. 346 din

24.12.2009 referitor la aprobarea Normelor

tehnice privind imprimarea, utilizarea și completarea declarației vamale în detaliu. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2009, nr. 197-200. 3.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 904 din 13.11.2013 cu privire la

procedurile de vămuire electronică a mărfurilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 15.11.2013, nr. 258-261. Literatura generală și de specialitate: 1.

Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.

Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010. 2.

Бакаева О.Ю., Матвиенко Г.В. Таможенное право России. Курс лекций. Москва:

Эксмо, 2009. 3.

Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега-Л,

2012. 4.

Завражных М.Л. Таможенное право России. Учеб. пособие 4-е изд. Москва: Омега-

Л, 2011. 5.

Основы таможенного дела. Учебник. Под редакцией В.Г. Драганова. Москва: ОАО

Изд-во Экономика, 1998 6.

Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям

«Юриспруденция». под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011. 7.

Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3-е изд. перераб. и доп. Москва:

ЮРАЙТ, 2010.

145

TEMA 8. CONTROLUL VAMAL Obiective de referință: -

să definească noțiunea de control vamal;

-

să determine etapele controlului vamal;

-

să identifice scopul controlului vamal;

-

să determine particularitățile efectuării controlului documentar și informațional al mărfurilor și mijloacelor de transport;

-

să analizeze procedura efectuării controlului fizic al mărfurilor și mijloacelor de transport;

-

să determine condițiile de efectuare a controlului vamal corporal;

-

să estimeze controlul ulterior ca formă specifică de control vamal;

-

să argumenteze importanța supravegherii vamale ca formă a controlului vamal;

-

să elaboreze un proces verbal de efectuare a controlului vamal.

Repere de conţinut: 1.

Noțiuni generale cu privire la controlul vamal.

Controlul vamal este o instituție de bază a dreptului vamal și una din funcțiile importante ale organelor vamale. Misiunea controlului vamal este condiționată de direcționarea acestuia spre apărarea valorilor constituționale și anume drepturile și libertățile omului, precum și problemele securității naționale a țării. Luând în considerație direcția practică și importanța acestei proceduri vamale, Codul Vamal al Republicii Moldova în art. 1 pct. 21 menționează: „control vamal ca un ansamblu de acţiuni întreprinse de organele vamale pentru aplicarea şi respectarea legilor şi a reglementărilor pe care organele vamale au sarcina să le aplice” Reglementarea juridică a controlului vamal este reflectată și în normele dreptului internațional. Astfel., în art. 1 lit. b) din Convenția Internațională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere, adoptată la Geneva la 21 octombrie 1982, se prezintă o definiție succintă, prin care „controlul vamal este un ansamblu de măsuri luate în scopul asigurării respectării legilor şi reglementărilor pe care vama are obligaţia să le aplice. Totodată, majoritatea definițiilor utilizate referitor la controlul vamal se regăsesc și în Convenția Internaţională privind simplificarea şi armonizarea procedurilor vamale de la Kyoto din 18.05.1973, care în Dispoziții generale, Capitolul 2 (E7/F3) stipulează – „controlul vamal” presupune măsurile întreprinse de organele vamale pentru asigurarea respectării legislației vamale. 146

În activitatea practică controlul vamal este strâns legat de perfectarea vamală. Acest fapt reiese și din prevederile Codului Vamal al Republicii Moldova, unde în art.25 se specifică că: „mărfurile și mijloacele de transport sunt supuse vămuirii și controlului vamal”. În mod general, se poate menționa că toate mărfurile și mijloacele de transport trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova, sunt supuse controlului vamal. Aceasta înseamnă că, controlul vamal se efectuează chiar și în acele cazuri, când participanții la activitatea economică externă sunt eliberați de achitarea plăților vamale sau utilizează procedura simplificată de perfectare vamală (de exemplu, utilizarea „coridorului verde” la trecerea frontierei vamale de către persoanele fizice). La etapa actuală de dezvoltare a Republicii Moldova ordinea de trecere a mărfurilor și a mijloacelor de transport peste frontiera vamală este caracterizată drept una permisivă și nu de notificare. În acest mod de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală, un rol deosebit îl au organele vamale ca subiecți ai controlului. Pe de o parte, statul tinde să grăbească și să simplifice procedura de perfectare a mărfurilor și a mijloacelor de transport trecute peste frontiera vamală, iar pe de altă parte, să asigure respectarea eficientă a legislației vamale bazându-se pe principiul selectivității controlului vamal la baza căruia stă utilizarea sistemului de analiză a riscurilor. Specificul raportului juridic de control vamal constă în statutul juridic special al subiecților acestuia. Toți participanții la raporturile juridice de acest fel pot fi diferențiați în subiecți care controlează (organele vamale) și subiecți care sunt controlați (persoanele fizice și juridice).De rând cu aceste părți, în procesul controlului vamal pot participa și persoane pentru care controlul nu este un scop în sine, ci contribuie doar, la înfăptuirea lui, folosind pentru aceasta calitățile lor profesionale. Subiecții controlului vamal pot fi clasificați în: - autoritățile vamale și funcționarii acestora; - persoanele care transportă mărfuri peste frontiera vamală, și persoanele care acordă servicii contractuale(broker vamal, transportator); - persoane care acordă ajutor la efectuarea controlului vamal(experți, martori, specialiști, personal medical). Un alt element al raportului juridic de control vamal este obiectul, însemnând ceea ce urmează a fi controlat. Obiectul controlului vamal sunt, de regulă, mărfurile și mijloace de transport trecute peste frontiera vamală. Cercetând esența obiectului controlului vamal, este necesar să se facă o delimitare între „obiectul juridic” și „obiectul material” al controlului vamal. Astfel, în calitate de obiect juridic, adică spre ce trebuie îndreptată activitatea de control a organelor vamale, să fie controlate: 147

achitarea la timp și deplină a plăților vamale; respectarea prohibițiilor și restricțiilor, stabilite în conformitate cu legislația referitoare la activitatea economică externă; verificarea utilizării mărfurilor în conformitate cu regimul vamal solicitat sau în scopul primirii facilităților acordate; faptul acordării liberului de vamă la mărfurile de origine străină. Iar, în calitate de obiect material, adică ceea ce nemijlocit se controlează în procesul efectuării controlului vamal, să se controleze: documentele și informațiile, prezentate la perfectarea vamală, inclusiv cele care confirmă achitarea plăților vamale, precum și documentele comerciale de evidență a mărfurilor inclusiv cele legate de operațiunile viitoare de introducere a mărfurilor; prezența reală a mărfii sau starea mărfii și a mijloacelor de transport, inclusiv integritatea măsurilor de identificare vamală (sigiliile vamale); corpul persoanei pentru depistarea mărfurilor ce urmează a fi supuse perfectării vamale. La efectuarea controlului vamal se urmăresc anumite scopuri, ca de exemplu: - asigurarea respectării normelor legislației vamale de către subiecții dreptului vamal; - protecția securității naționale și a intereselor economice a țării; - protecția ordinii publice; - identificarea și contracararea încălcărilor și a infracțiunilor în domeniul activității vamale; - prevenirea acțiunilor ilicite din partea subiecților raporturilor economice externe; - protecția drepturilor și intereselor legale ale persoanelor fizice și juridice; - contribuirea la lupta cu terorismul internațional. Controlul vamal este guvernat de un set de principii mai mult sau mai puţin coerente, evidențiind că unele principii determină protecţia de valori, iar altele au o importantă funcţie practică, care dirijează întreaga procedură a controlului vamal. Se pot defini următoarele principii ale controlului vamal: -

Principiul legalităţii. În corespundere cu acest principiu toate acțiunile participanților la

controlul vamal nu trebuie să contravină legislației vamale și normelor juridice internaționale. Subiecții controlați trebuie să îndeplinească doar acele obligații în partea controlului vamal care sunt impuse prin prescripții clare și concise de către legislația vamală. -

Principiul umanismului presupune aplicarea în procesul efectuării controlului vamal doar

a acelor mijloace tehnice de control care nu prezintă pericol pentru sănătatea şi viaţa oamenilor, animalelor şi plantelor şi care nu cauzează prejudicii mărfurilor şi mijloacelor de transport. Acest principiu este confirmat de art. 185 al Codului Vamal al Republicii Moldova, devenind un principiu de bază la efectuarea controlului vamal. -

Principiul respectării drepturilor și a intereselor legale ale subiecților activității

economice externe. Conform acestui principiu colaboratorii organelor vamale nu pot încălca 148

drepturile persoanelor fizice și juridice, cât și să împiedice activitatea economică externă a acestora. Cu atât mai mult, conform prevederilor Codului Vamal al Republicii Moldova, art. 195, în timpul efectuării controlului vamal este interzisă pricinuirea de daune nejustificate persoanei, precum şi mărfurilor şi mijloacelor de transport. -

Principiul efectuării controlului vamal numai de organele vamale. Niciun organ al

autorității publice sau administrația locală nu este în drept la inițiativa proprie în mod independent să substituie organele vamale, să le exercite funcțiile sau să se implice într-un alt mod în activitatea lor. -

Principiul colaborării cu organele vamale ale altor state presupune colaborarea

organelor vamale ale Republicii Moldova cu administrațiile vamale din statele partenere, prin intermediul realizării unor măsuri comune privind depistarea și prevenirea acțiunilor ilegale ale subiecților activității economice externe, încheierea de acorduri de colaborare și ajutor reciproc, informarea și consultarea asupra unor aspecte problematice. -

Principiul operativității presupune stabilirea de către legiuitor a unor termene cât mai

restrânse de exercitare a controlului vamal. Astfel, Codul Vamal al Republicii Moldova în art. 199 stabilește termenul pentru verificarea declaraţiei vamale, a documentelor, controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport care nu poate depăși 5 zile calendaristice din momentul primirii declaraţiei, a documentelor şi informaţiilor necesare controlului vamal, iar verificările privind mărfurile necesare în caz de calamitate naturală, catastrofă şi accident, precum şi a animalelor vii, mărfurilor uşor alterabile, substanţelor radioactive, materialelor de informare în masă, se controlează în cel mult 3 zile calendaristice. -

Principiul „ghișeului unic”.În cazul în care anumite mărfuri fac obiectul altor controale

decât cele vamale, efectuate de către autoritățile competente altele decât cele vamale, acestea din urmă, în strânsă cooperare cu autoritățile în cauză, fac eforturi astfel încât, în măsura posibilului, să efectueze aceste controale în același timp și loc cu controalele vamale, autoritățile vamale având un rol de coordonare în realizarea acestui lucru. -

Principiul transparenței controlului vamal. În baza acestui principiu informația despre

procedura controlului trebuie să fie pregătită în formă scrisă și prezentată la cerere persoanelor interesate. -

Principiul efectuării controlului vamal în baza sistemului de analiză a riscurilor.

Controlul vamal trebuie să se efectueze selectiv pentru acele mărfuri și mijloace de transport care implică riscuri pentru economia, securitatea statului, sănătatea oamenilor etc. În baza art. 192 alin. (3) din Codul Vamal al Republicii Moldova, controlul vamal se bazează în general pe analiza riscurilor, efectuată prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor, cu scopul 149

de a identifica sau a evalua riscurile şi de a elabora contramăsurile necesare pe baza criteriilor stabilite la nivel naţional şi, după caz, internaţional. -

Principiul selectivității presupune selectarea doar a anumitor mărfuri și mijloace de

transport, în baza sistemului de analiză a riscului, care vor fi supuse controlului vamal. -

Principiul colaborării organelor vamale cu subiecții activității economice externe. În

scopul creșterii eficacității controlului vamal, organele vamale tind spre o colaborare cu subiecții activității economice externe, cu transportatorii și cu alte organizații, activitatea cărora este legată de activitatea economică externă, inclusiv și cu asociații profesionale. -

Principiul eficacității presupune realizarea scopurilor cu cheltuieli minime pentru

efectuarea lui. Totodată controlul vamal trebuie efectuat într-un mod cât mai discret, fără a fi o povară pentru persoanele care trec frontiera vamală și pentru participanții la activitatea economică externă. -

Principiul îndeplinirii obligațiilor cu bună credință de către persoanele cu funcție de

răspundere ale organelor vamale, este format din două elemente: subiectiv este cerința internă a normei juridice, nemijlocit legată de acțiunea subiectului ce trebuie să corespundă următoarelor criterii: veridicitate, respectarea drepturilor, conștientizarea consecințelor acțiunilor sale și raportarea intereselor proprii cu interesele altei persoane, excluderea pricinuirii daunei terțelor persoane, și obiectiv se caracterizează prin prezența cerințelor conduitei binevoitoare rezultată din norme juridice concrete, iar în caz de necesitate din normele morale și etice. -

Principiul responsabilității presupune responsabilitatea persoanelor controlate și

aplicarea față de ele a măsurilor răspunderii juridice și răspunderea persoanelor care efectuează controlul . Elementul funcțional al mecanismului controlului vamal îl formează sistemul formelor controlului vamal. În literatura juridică prin „forme ale controlului vamal” se înțeleg acele mijloace ale controlului vamal folosite în funcție de sarcinile acestuia, de principiile de organizare și condițiile de efectuare stabilite de Codul vamal. Articolul 185 al Codului Vamal al Republicii Moldova este denumit „Controlul vamal și formele lui”, și în alin. 1 legislatorul stabilește următoarele: „controlul vamal este efectuat de colaboratorul vamal și constă în: a) verificarea documentelor şi informaţiilor prezentate în scopuri vamale; b) controlul vamal (controlul mărfurilor şi al mijloacelor de transport, controlul corporal ca o formă excepţională de control vamal); c) evidenţa mărfurilor şi a mijloacelor de transport; d) interogarea verbală a persoanelor fizice şi a persoanelor cu funcţii de răspundere; 150

e) verificarea sistemului de evidenţă şi a dărilor de seamă; f) controlul ulterior prin reverificarea declaraţiilor vamale; g) controlul depozitelor provizorii, antrepozitelor vamale, zonelor libere, magazinelor dutyfree, a altor teritorii şi spaţii unde se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse controlului vamal sau unde se pot desfăşura activităţi supuse supravegherii vamale; h) controlul ulterior prin audit postvămuire; i) efectuarea altor operaţiuni prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative”. Așadar, analizând această prevedere observăm o trecere în revistă a acțiunilor efectuate de către colaboratorul vamal, dar nu o enumerare a formelor de control vamal. Persoanele interesate pot doar prin interpretare să decidă dacă acestea sunt forme ale controlului vamal sau acțiuni separate ale unui proces complex. În special, este lăsat la libera apreciere a colaboratorilor efectuarea de alte operațiuni prevăzute de Cod și de actele normative. Alături de actele normative care reglementează formele de control vamal, în doctrină sunt întâlnite mai multe criterii după care pot fi clasificare aceste forme. Astfel, în funcție de obiectul asupra căruia se exercită, avem controlul vamal al mărfurilor, controlul vamal al mijloacelor de transport, control vamal al valutei și a valorilor valutare. În funcție de criteriul destinaţiei mărfurilor, distingem: controlul vamal al mărfurilor de import, controlul vamal al mărfurilor de export şi controlul vamal al mărfurilor în tranzit. În funcție de modul de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală, există: control vamal al mărfurilor transportate cu mijloacele de transport auto, feroviar, aerian, naval și a mărfurilor transportate prin conducte și conductoare. În funcție de tipurile subiecților controlați, se deosebesc: controlul vamal efectuat față de persoane fizice și controlul vamal efectuat față de persoanele juridice. Anumite forme ale controlului vamal pot fi aplicate doar față de unele categorii de subiecte, de exemplu, controlul corporal la persoanele fizice, iar auditul postvămuire se aplică numai persoanelor juridice. După complexitate, controlul vamal poate fi total și parțial. De regulă, organizarea controlului vamal se bazează pe principiul selectivității. Însă în cazul depistării temeiurilor de încălcare a regulilor vamale, la cererea organului vamal controlul parțial se poate transforma în control total. În funcție de periodicitatea trecerii mărfurilor și a mijloacelor de transport peste frontiera vamală, deosebim control de o singură dată și control repetat. În funcție de timpul efectuării controlului, distingem: control vamal preventiv; control vamal curent, care se efectuează în procesul perfectării vamale; control ulterior, care se efectuează după acordarea liberului de vamă.

151

În funcție de participarea la control a organelor vamale ale diferitor state, avem: controlul vamal unilateral, când este efectuat de organele vamale ale unui singur stat; controlul vamal bilateral, când este efectuat separat de organele vamale ale fiecărei ţări vecine; controlul vamal comun, când este efectuat concomitent şi în comun de organele vamale ale ambelor state.

2.

Controlul documentar şi informaţional al mărfurilor și mijloacelor de transport.

Una din principalele forme ale controlului vamal este verificarea documentelor şi informaţiilor prezentate în scopuri vamale, conform art. 185 alin. 1 litera a) al Codului Vamal al Republicii Moldova. Documentele folosite în activitatea economică externă pot fi clasificate după destinaţia sa și se împart în următoarele categorii: - documente de transport: contractul de transport, factura de transport, conosamentul, foaia de parcurs, foaia de expediţie sau alte documente care confirmă transportarea mărfurilor în regim internațional; - documente comerciale: contractele, specificaţiile la contracte, factura (invoce), actele de ambalare, încărcare-descărcare a mărfii, de asigurare etc. care se utilizează conform tratatelor internaționale; - documente vamale, eliberate numai pentru scopuri vamale (declarațiile vamale). - alte documente, la care se atribuie: certificatele de calitate, conformitate, carantină, alte documente permisive care trebuie să însoțească anumite mărfuri. În altă ordine de idei, documentele supuse controlului vamal le putem împărţi în două categorii: - documente de bază, prevăzute de actele normative în vigoare şi care confirmă informaţia ce se conţine în declaraţia vamală, sau care reflectă activitatea agenţilor economici, controlul căreia este pus în sarcina organelor vamale etc. - documente complimentare, care sunt solicitate de către organele vamale pentru confirmarea şi completarea datelor, informaţiilor ce se conţin în documentele de bază. Persoanele care trec mărfuri şi mijloace de transport peste frontiera vamală sau care desfăşoară activităţi aflate sub supraveghere vamală sunt obligate să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile necesare efectuării controlului vamal, pe suport de hârtie sau în format electronic, cu aplicarea semnăturii digitale, eliberată de Centrul de certificare a cheilor publice al autorităţilor administraţiei publice. Documentele prezentate organului vamal trebuie să conțină informații ce ar permite identificarea mărfurilor și mijloacelor de transport. Aceste documente pot fi prezentate în original sau în copie. 152

În conformitate cu p. 34 al Regulamentului de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al Republicii Moldova, controlul documentar constă în verificarea: a) corectitudinii completării declaraţiei vamale în detaliu; b) existenţei documentelor anexate la declaraţia vamală în detaliu, potrivit destinaţiei vamale solicitate; c) concordanţei dintre datele înscrise în declaraţia vamală şi cele din documentele anexate; d) formei documentelor anexate. În doctrină se disting câteva etape de verificare a documentelor. Astfel, controlului sunt supuse atât conținutul documentului, cât și formularul acestuia, ambele fiind importante pentru a stabili în documentele prezentate informații corecte și concrete în privinţa mărfurilor, mijloacelor de transport, persoanelor care trec frontiera, cât și în privinţa scopului trecerii lor. Controlul permite stabilirea autenticității eliberării documentelor, prezenţa sau lipsa unor modificări, corespunderea semnăturii persoanei împuternicite. Pentru determinarea autenticității, de obicei, se limitează la examinarea vizuală, însă, în cazuri de incertitudine, se dispune efectuarea unei expertize. În rezultatul modificărilor introduse prin Hotărârea Guvernului nr. 279 din 20.05.2015, s-a stabilit că declarația vamală, în situația când este repartizată pe culoarul verde de control, va fi însoțită doar de actele care confirmă datele înscrise în declaraţie, dar minimum de următoarele acte obligatorii: a) factura; b) documentele de transport; c) actele permisive, necesare pentru acordarea liberului de vamă. În unele cazuri, în scopul respectării legislației Republicii Moldova pentru unele mărfuri sunt necesare documente permisive, de exemplu, de la Ministerul Culturii, Ministerul Sănătății, Bănci Comerciale etc. Totodată, menționăm că, principalele documente verificate în procesul controlului vamal sunt declarația vamală în detaliu și declarația valorii în vamă a mărfii. Prin declaraţie vamală în detaliu se înțelege un act unilateral, prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de legislaţia vamală, voinţa de a plasa mărfurile într-o procedură vamală. Declaraţia vamală în detaliu este alcătuită dintr-un set ce cuprinde numărul de exemplare corespunzător procedurii vamale şi este format din declaraţia vamală primară şi, după caz, declaraţia(iile) vamală(e) complementară(e). În declarația vamală în detaliu pot fi evidențiate câteva blocuri informaționale sau secțiuni: a) caracteristicile generale ale livrărilor – care oferă idee despre regimul vamal sub care este amplasată marfa, despre cantitatea mărfii; 153

b) persoanele juridice care participă la perfectarea vamală în operațiunea externă concretă – care oferă informații despre expeditor, destinatarul mărfii, titularul de contract (persoana răspunzătoare de soluționarea financiară), precum și despre declarant; c) blocul geografic – afișează codul țării expeditoare și a țării de origine a mărfii la importul în teritoriul vamal, și codul țării de destinație la exportul mărfii; d) blocul de transport – conține informație despre mijloacele de transport care au transportat mărfurile; e) blocul financiar – conține date referitoare la evaluarea operațiunii de import-export, date referitoare la condițiile de livrare, timpul sosirii mijloacelor bănești, forma de plată, cursul de schimb; f) caracteristicile fiecărui produs în loturi – informații referitoare la denumirea mărfii, ambalarea și etichetarea acestuia, greutatea mărfii, companiei producătoare, aplicarea măsurilor de politică comercială etc. Specificarea acestor blocuri informaționale sau secțiuni, ajută colaboratorii organelor vamale să efectueze un control corect și total al tuturor rubricilor declarației vamale în detaliu. Un alt document este declarația privind valoarea mărfii în vamă, care se prezintă la organul vamal concomitent cu declarația vamală doar la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal. Pentru toate datele indicate în declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor şi în documentele prezentate pentru confirmarea acestei valori, declarantul poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare. Pentru anunţarea valorii în vamă a mărfurilor introduse se utilizează tipizatele declaraţiei valorii în vamă DVV-1 şi DVV-2. Atragem atenția că, pentru confirmarea valorii în vamă a mărfurilor importate, declarantul este obligat să prezinte organului vamal următoarele acte: a) contractul aferent tranzacţiei de import şi acordurile adiţionale la el (în cazul în care acestea au fost încheiate); b) factura (invoce) sau, în cazul tranzacţiilor condiţional valorice, proforma factura (proforma invoce); c) documentele bancare de plată sau alte documente de plată, în cazul achitării prealabile; d) documentele de transport care au însoţit marfa: CMR (scrisoarea de trăsură internaţională), Carnetul TIR, Declaraţia de tranzit (T1), Air bill (fraht), bill of lading (conosament maritim), Scrisoarea de trăsură pentru transportul internaţional de mărfuri pe cale ferată; e) contractul (comanda) de acordare a serviciilor de transportare sau factura de expediţie în cazul în care se impun, potrivit condiţiilor de livrare;

154

f) poliţa sau contractul de asigurare a mărfurilor, în cazul în care acestea au fost asigurate fie potrivit condiţiilor de livrare, fie la iniţiativa declarantului.

3.

Controlul vamal fizic al mărfurilor și mijloacelor de transport.

Una din formele controlului vamal, prevăzute în art. 185 Cod Vamal al Republicii Moldova, este controlul vamal fizic al mărfurilor și mijloacelor de transport. În condițiile prezenței unor limite de timp la efectuarea controlului fizic, pe de o parte, și intensificarea mecanismului de eschivare de la achitarea plăților vamale și a altor încălcări ale legislației vamale, pe de altă parte, apare problema creării unui sistem eficient de desfășurare al controlului fizic al mărfurilor și mijloacelor de transport. Controlul vamal fizic al mărfurilor constă în verificarea mărfurilor prin identificarea acestora, numărarea locurilor sau coletelor, cântărirea, măsurarea, fotografierea, prelevarea de probe şi mostre, aplicarea echipamentului special de control vamal şi alte instrumente de control în vederea confirmării datelor indicate în declaraţia vamală şi/sau în actele de însoţire. În conformitate cu Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al Republicii Moldova, controlul vamal fizic se efectuează astfel: - mărfurile transportate în vrac se controlează prin observare sau prin sondare pe mijloacele de transport pe care se află, pe rampe sau cheiuri ori pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor; - mărfurile ambalate în colete se controlează prin sondaj pe mijloacele de transport pe care se află. În cazul în care nu există condiţii de control pe mijlocul de transport, organele vamale sunt în drept să solicite descărcarea mărfurilor; - mărfurile ambalate în colete care se află în magazii, pe rampe sau cheiuri ori pe platformele din terminale de manipulare a containerelor se controlează prin sondaj pe fiecare partidă de marfă; - mărfurile transportate prin conducte, precum şi curentul electric se controlează din punct de vedere al cantităţii, prin citirea contoarelor instalate. Pentru o înțelegere corectă a controlului fizic ca formă a controlului vamal este necesar să îl clasificăm după următoarele criterii: În funcție de aspectele efectuării controlul fizic poate fi: - de bază – controlul fizic obișnuit; - repetat – cu scopul de a verifica rezultatele controlului de bază;

155

- direcționat – cu scopul de a verifica informațiile privind trecerea mărfurilor și mijloacelor de transport și a depistării încălcărilor privind restricțiile și prohibițiile, cât și în scopul de a evidenția faptele tăinuirii de la controlul vamal; - de identificare – este efectuat în ordine simplificată, fără o verificare detaliată a conținutului, cu scopul de a stabili corespunderea de facto a mărfurilor cu descrierea și cantitatea lor indicate în declarația vamală în detaliu precum și pentru a determina țara de origine a mărfii. În funcție de gradul obligativității efectuării controlului fizic, acesta poate fi: - obligatoriu (de exemplu, mărfurile supuse accizului, mărfurile pentru care se percepe taxa vamală, mărfurile ce cad sub categoria mărfurilor supuse măsurilor netarifare (licenţierea şi cotarea), în privinţa cărora există informaţie operativă, că sunt trecute peste frontiera vamală cu încălcarea legislaţiei); - selectiv – necesitatea efectuării căruia este determinată de către colaboratorii vamali. În funcție de tipul mijlocului de transport: -

controlul mărfurilor transportate cu mijloacelor de transport auto;

-

controlul mărfurilor transportate cu transport feroviar;

-

controlul mărfurilor transportate cu nave aeriene;

-

controlul mărfurilor transportate cu nave maritime și fluviale

-

controlul mărfurilor transportate prin conducte și conductoare.

În funcție de procedura controlului nemijlocit a conținutului mărfii, avem: - controlul fizic – se aplică metoda organoleptică, adică cu ajutorul simțurilor umane: văzului, auzului, mirosului, simțului (atingerii), precum și cu ajutorul unor dispozitive simple de măsurare: ruletă, cântar, riglă liniară. - controlul fizic cu aplicarea mijloacelor tehnice. În prezent, tendința este de a aplica cât mai restrâns controlul fizic al mărfurilor şi mijloacelor de transport prin aplicarea unor forme de control mai efective, cum ar fi controlul ulterior. Cu toaste acestea, controlul fizic îşi păstrează importanţa sa în ceea ce priveşte controlul cantităţii mărfii, depistării cazurilor de contrabandă, asigurarea respectării legislaţiei la trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală. Analizând cele expuse mai sus, considerăm necesar să determinăm controlul fizic al mărfurilor și mijloacelor de transport ca un act administrativ, prin care apreciază corespunderea mărfii controlate acelor caracteristici care au fost indicate în declarația vamală. Aceasta se face pe calea comparării caracteristicilor fizice calitative și cantitative, în scopul stabilirii legalității trecerii peste frontiera vamală a mărfii, preîntâmpinarea obiectelor interzise și elucidarea unor treceri ilegale. 156

Sub o altă abordare, pentru determinarea regulilor de efectuare a controlului vamal și de aplicare a mijloacelor tehnice de control vamal la introducerea, scoaterea sau tranzitarea mărfurilor și mijloacelor de transport în cadrul posturilor vamale de frontieră, a fost aprobată „Instrucțiunea cu privire la aplicarea unor forme de control la posturile vamale de frontieră”. Astfel, în conformitate cu această instrucțiune, sunt aplicate următoarele forme de control și mijloace tehnice de control vamal: 1. Controlul fizic al mijloacelor de transport, care poate fi: - total – se efectuează în toate cazurile când există indicii temeinice privind nerespectarea legislației în vigoare și constă în verificarea detaliată a habitaclului (interior/exterior; lucrurile personale ale șoferului, podeaua, tavanul, scaunele și patul acestuia etc.) și compartimentul motorului, roata (roțile) de rezervă, exteriorul general al ansamblului (camion, camion+remorcă, cap+semiremorcă) și a compartimentului marfar; - parțial – se efectuează în toate cazurile și constă în examinarea vizuală a exteriorului mijlocului de transport (integritatea prelatei și a cablului de sigilare, aspectul agregatului frigorific, după caz), habitaclul șoferului, contrapunerea datelor indicate în pașaportul tehnic cu numărul de înmatriculare a mijlocului de transport. 2. Controlul fizic al mărfurilor, care poate fi: - total – cu verificarea întregului lot de mărfuri; - parțial – cu verificarea unei părţi din lotul de marfă, suficiente pentru asigurarea respectării legislaţiei vamale; - efectuat în vederea prelevării de probe şi mostre pentru cercetarea (expertiza) mărfurilor. 3. Sigilarea – se aplică compartimentelor marfare a mijloacelor de transport implicate în transportul internațional de mărfuri; 4. Cântărirea mijloacelor de transport – se aplică de către posturile vamale care au în dotare echipamentul corespunzător, în baza analizei de risc, cu scopul depistării modificărilor în construcția unității de transport și a mărfurilor tăinuite în acestea prin contrapunerea, ulterior cântăririi, a greutății nete de facto a mijlocului de transport auto, destinat transportului de mărfuri, cu datele înscrise în certificatul de înmatriculare; 5. Controlul vamal nedistructiv (Scanarea) – se aplică de către posturile vamale care au în dotare echipament corespunzător, în baza analizei de risc. Pentru a efectua un control vamal eficient, este necesar de a clasifica transportul, prin care înțelegem o totalitate de mijloace predestinate pentru transportarea persoanelor și a mărfurilor dintr-un loc în altul. Așadar, transportul se împarte în trei categorii: transport de folosință publică, transport special și transport personal sau individual. Evidențiem cinci tipuri principale 157

de transport: auto, transport pe cale ferată, transport de apă, transport aerian și transport prin conducte. Clasificarea mijloacelor de transport are o importanță decisivă pentru efectuarea controlului vamal și constă în separarea mijloacelor pe grupe, clase sau categorii în funcție de construcția, scopul sau specificațiile tehnice. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 201 din Codul Vamal al Republicii Moldova „declarantul şi alţi titulari de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport, precum şi reprezentanţii acestora sunt obligaţi să asiste la controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport și sunt obligate să acorde asistenţă organului vamal la efectuarea controlului mărfurilor şi mijloacelor de transport”. În cazul când lipsește reprezentatul împuternicit de declarant, drept reprezentant este considerat persoana fizică care conduce mijlocul de transport. Astfel persoana care poate asista sau, în unele cazuri, este obligat să asiste la controlul vamal al mărfurilor și mijloacelor de transport, poate fi: șoferul mijlocului de transport în cazul transportului rutier; reprezentantul căilor ferate; căpitanul navei sau secundul acestuia la transportarea mărfurilor pe cale maritimă sau navală; comandantul aeronavei. Organul vamal este în drept să efectueze controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport în lipsa persoanelor indicate, dacă: a) persoanele indicate nu se prezintă în decursul a 10 zile de la prezentarea mărfurilor şi mijloacelor de transport; b) sunt puse în pericol securitatea statului, ordinea publică, viaţa şi sănătatea oamenilor, animalelor, plantelor, întregul mediu, precum şi în alte împrejurări care nu suferă amânare; c) mărfurile sunt expediate prin poşta internaţională; d) mărfurile şi mijloacele de transport sunt lăsate pe teritoriul vamal cu încălcarea regimului vamal; e) controlul respectiv este efectuat de către echipa mobilă, în cazurile prevăzute de Guvern. În concluzie, identificăm controlul fizic ca cea mai răspândită formă a controlului vamal. În procesul desfășurării acestuia se depistează cele mai multe încălcări ale legislației vamale. Scopul perfecționării tehnologiilor aplicate controlului fizic constau nu doar în crearea condițiilor pentru accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală, dar și în garantarea asigurării respectării legislației vamale de către toți participanții la activitatea economică externă.

4.

Controlul corporal ca formă excepțională de control vamal.

Printre multiplele forme de control vamal, enumerate în literatura de specialitate şi în legislaţia vamală a Republicii Moldova, distingem: controlul corporal – ce se aplică în cazuri excepționale persoanelor fizice. Aplicarea formei date de control se datorează creşterii 158

criminalităţii, contrabandei cu arme, droguri, circuitului valorilor culturale, valutare şi mijloacelor băneşti, având un caracter transnaţional. Reglementarea legală a controlului vamal corporal se regăsește în Codul Vamal al Republicii Moldova şi în Instrucţiunea cu privire la ordinea efectuării controlului corporal al persoanelor care se deplasează peste frontiera de stat a Republicii Moldova, aprobată prin Ordinul Directorului General al Departamentului Controlului Vamal al Republicii Moldova Nr. 916 din 25.07.1995. În conformitate cu art.194 din Codul Vamal al Republicii Moldova, „controlul corporal, ca formă excepţională de control vamal, poate fi efectuat cu permisiunea şefului organului vamal sau de persoana împuternicită de acesta dacă există destule temeiuri pentru a presupune că persoana care trece frontiera vamală sau care se află în zona de control vamal ori în zona de tranzit din aeroportul internaţional are legătură directă sau indirectă cu mărfurile, vehiculele sau încăperile care constituie obiectul controlului efectuat de către echipa mobilă, are asupra sa şi nu le prezintă mărfuri ce constituie obiectul contravenţiilor sau infracţiunilor prevăzute de legislaţia Republicii Moldova sau de acordurile internaţionale la care aceasta este parte. Informaţia care poate servi ca temei pentru începerea controlului corporal poate fi primită din diferite surse, ca de exemplu: - în comunicate şi cereri ale cetăţenilor şi străinilor; - în materialele parvenite de la organele de drept, cele de control şi alte organe de stat; - în informaţia parvenită de la organele vamale şi alte organe de drept, precum şi de la alte organe competente din ţări străine, organizaţii internaţionale; - în materialele parvenite de la alte organe vamale; - în informaţia obţinută de colaboratorii vamali nemijlocit în cadrul perfectării actelor vamale sau în urma efectuării unei forme de control vamal. Persoana care a atins vârsta de 16 ani poate fi supusă controlului corporal doar după verificarea documentelor de identitate a acesteia. În cazul în care sunt temeiuri suficiente de a considera că obiectele interzise trecerii peste frontiera vamală se află la o persoană care nu a atins vârsta de 16 ani, ridicarea şi prezentarea lor controlului vamal trebuie efectuată în prezenţa persoanelor cu care se deplasează peste frontiera vamală persoana minoră (părinţi, tutori, însoţitori). Controlul corporal se efectuează numai prin decizia şefului organului vamal sau adjunctului acestuia, care se fixează în declaraţia vamală completată şi semnată de persoana ce urmează a fi supusă controlului corporal. În lipsa şefului sau adjunctului acestuia, decizia despre înfăptuirea controlului corporal poate fi luată de colaboratorul vamal ce execută obligaţiile de control vamal 159

la sectorul respectiv. Până la efectuare controlului corporal, colaboratorul vamal înştiinţează persoana fizică despre decizia şefului organului vamal sau a adjunctului privind efectuarea controlului corporal, îi explică drepturile şi obligaţiile pe care le are şi îi propune să prezinte benevol obiectele nedeclarate sau tăinuite. Controlul vamal corporal trebuie să se desfăşoare în mod corect, excluzând acţiuni ce înjosesc demnitatea sau sunt periculoase pentru viaţa şi sănătatea persoanei controlate, precum şi sa nu cauzeze prejudicii bunurilor acesteia. La fel, controlul corporal se efectuează de un colaborator vamal de acelaşi sex cu persoana supusă controlului. În lipsa unor asemenea colaboratori ai serviciului vamal, controlul poate fi efectuat de colaboratorii celorlalte servicii de stat ce se află în zona de control vamal (poliţia de frontieră). Controlul corporal se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi de acelaşi sex cu persoana supusă controlului corporal. În calitate de martori asistenţi pot fi invitaţi orice cetăţeni ai Republicii Moldova care nu sunt cointeresaţi în rezultatul controlului corporal. Martorii au dreptul să urmărească examinarea lucrurilor depistate la persoana supusă controlului, precum şi să facă observaţii referitoare la procedura efectuării controlului corporal, care urmează a fi incluse în procesul-verbal. În cazurile necesare, pentru participare în procesul controlului corporal, poate fi invitat un lucrător medical. Lucrătorul medical efectuează personal examinarea corpului fără cauzarea daunelor sănătăţii şi vieţii persoanei examinate, dă explicaţii privitor la examinarea corpului şi semnează procesul-verbal şi alte documente întocmite în prezenţa lui. După necesitate, la controlul corporal poate fi invitat un specialist, dezinteresat în rezultatul controlului corporal. Specialistul trebuie să respecte indicaţiile date de persoana responsabilă a organului vamal, să utilizeze abilităţile şi cunoştinţele speciale pentru a depista obiectele ascunse, să lămurească acțiunile întreprinse şi să semneze procesul-verbal de efectuare a controlului corporal. Dacă persoana examinată nu posedă limba română, la efectuarea controlului corporal se invită un traducător. Se permite invitarea în calitate de traducător a unui colaborator vamal. Există anumite restricții înaintate față de persoana responsabilă de efectuarea controlului corporal, și anume aceasta nu poate efectua controlul, dacă: este soţ sau rudă cu persoana supusă controlului; sunt alte circumstanţe, care dau de înţeles că, direct sau indirect, colaboratorul vamal este cointeresat în rezultatele controlului corporal; în momentul efectuării controlului corporal se afla într-o stare fizică care nu-i permite sa efectueze controlul fără să-i cauzeze careva prejudicii persoanei controlate.

160

Persoana responsabilă din organul vamal împuternicită să efectueze controlul corporal este obligată: - să execute hotărârea de efectuare a controlului vamal corporal exact şi în termen, - înaintea efectuării controlului vamal corporal, să anunţe persoana fizică despre hotărârea luată, să-i aducă la cunoştinţă hotărârea superiorului organului vamal despre efectuarea controlului corporal, să-i aducă la cunoștință drepturile şi obligaţiile şi să-i propună să predea benevol bunurile ascunse, - să explice persoanelor prezente la controlul vamal corporal drepturile şi obligaţiile lor, - să asigure executarea exactă a cerinţelor legislaţiei Republicii Moldova la efectuarea controlului vamal corporal, - să întocmească un proces-verbal al controlului vamal corporal în forma stabilită, - să aducă la cunoştinţă persoanei supuse controlului conţinutul procesului-verbal. Totodată, persoana supusă controlului este obligată să respecte toate cerinţele legale cerute de persoana responsabilă de efectuarea controlului corporal a organului vamal şi are dreptul: - să fie informată despre decizia de control corporal, - să facă cunoștință cu drepturile şi obligaţiile sale, - să prezinte benevol bunurile ascunse, - să dea explicaţii, să facă demersuri, - să utilizeze limba vorbită sau să se folosească de serviciile traducătorului, - să facă cunoștință cu procesul-verbal şi să facă mențiuni în el, - după finisarea controlului corporal, să facă reclamaţii împotriva persoanelor responsabile a organului vamal. Numărul persoanelor ce participă la controlul corporal trebuie să fie minim, dar nu mai puţin de 3 persoane. Această regulă se impune din considerentul de a permite efectuarea unei supravegheri în procesul efectuării controlului corporal, pentru a exclude producerea unor erori sau încălcări a legislației. Procedura de efectuare a controlului corporal se împarte în trei etape interdependente care este una formală și nu are careva efecte juridice în practică: - etapa pregătitoare, care constă în aducerea la cunoștință a deciziei şefului organului vamal; - controlul nemijlocit; - etapa finală, care include documentarea procedurii de control corporal. Evidențiem o altă condiţie esenţială a controlului corporal, care se efectuează numai în încăperi izolate, aflate în zona de control vamal, în care trebuie să fie limitat accesul persoanelor străine şi să corespundă condiţiilor sanitare şi igienice. În timpul controlului corporal, accesul 161

persoanelor care nu participă la efectuarea acestuia este interzisă. La fel, efectuarea controlului corporal concomitent în una şi aceeaşi încăpere a mai multor persoane este interzisă. Pentru acordarea securităţii persoanelor ce participă la controlul corporal, înaintea începerii lui, este necesar să se verifice dacă persoana examinată nu posedă armă de foc, de gaz sau armă albă, prafuri sau alte substanţe şi obiecte care pot fi utilizate pentru atac. În timpul controlului corporal este necesară supravegherea permanentă a persoanei supuse controlului corporal și urmărirea oricărei schimbări în comportamentul ei. La cercetarea îmbrăcămintei şi încălţămintei o atenţie deosebită trebuie atrasă asupra obiectelor de producţie casnică, încălţămintei ortopedice, precum şi la cusuturile, manşetele, umeraşele, tocurile pantofilor etc. Procesul-verbal se întocmeşte în rezultatul controlului corporal, indiferent de rezultatul acestuia şi se înregistrează într-un registru special. Procesul-verbal de efectuare a controlului vamal corporal se întocmeşte în două exemplare şi trebuie să conţină următoarea informaţie: - locul şi data întocmirii acestuia, - numele de familie, iniţialele şi funcţia persoanei prin autorizaţia căreia s-a efectuat controlul corporal, - numele de familie, iniţialele şi funcţia colaboratorului vamal, care a efectuat controlul corporal, - numele de familie, iniţialele şi adresele martorilor asistenți; - numele de familie, iniţialele, domiciliul, locul de muncă al specialistului care a participat la efectuarea controlului corporal; - numele, prenumele, patronimicul, anul naşterii, cetăţenia persoanei supuse controlului corporal; - locul efectuării controlului corporal şi reacţia persoanei supuse controlului corporal la propunerea despre prezentarea benevolă a obiectelor şi valorilor; - limitele în care s-a efectuat controlul corporal (dacă la control a participat specialistul, în proces-verbal se notează gradul şi formele participării); - denumirea şi semnele particulare a obiectelor, valorilor prezentate benevol şi descoperite în procesul efectuării controlului, cantitatea şi suma lor; - modalitatea şi locul tăinuirii obiectelor, valorilor prezentate benevol şi descoperite în timpul controlului. Procesul-verbal se semnează de toate persoanele participante la procesul controlului corporal, precum şi de persoana care a fost supusă controlului corporal. Persoana care a fost supusă controlului corporal este în drept să noteze în procesul-verbal obiecţiile sale. În cazul refuzului 162

persoanei de a semna procesul-verbal, se face notarea corespunzătoare ce se autentifică prin semnăturile persoanelor care au participat la procesul efectuării controlului corporal. La procesul-verbal de efectuare a controlului corporal se anexează: - obiectele prezentate benevol de persoana supusă controlului corporal; - obiectele găsite şi ridicate în cadrul controlului corporal; - explicaţiile, declaraţiile persoanei supuse controlului corporal, lucrătorului medical, martorilor, specialistului etc.

5.

Controlul ulterior vămuirii.

Controlul ulterior este privit ca una din cele mai eficiente forme de control vamal, deoarece poate acoperi toate regimurile vamale (mai ales acele cu caracter suspensiv, care sunt destul de dificil de verificat la frontieră) sau regimurile ce presupun utilizarea unor preferințe tarifare. Conceptul dat presupune două forme distincte de control și anume: „auditul postvămuire” și „reverificarea declarațiilor vamale”. Controlul ulterior reprezintă o metodă de control vamal care este utilizată de toate țările membre ale Organizației Mondiale a Vămilor, inclusiv în Uniunea Europeană. Aplicarea controlului ulterior face parte din strategia de gestionare a analizei riscurilor. Managementul riscurilor este cheia armonizării globale a cerințelor în materie de asigurare a respectării aplicării legislației, a securității și facilitării. Controlul ulterior este o formă specifică de control vamal, deoarece are ca efect eliberarea imediată a mărfurilor, acordând posibilitate declarantului să dispună de bunuri imediat la sosirea lor pe teritoriul vamal. Serviciul Vamal al Republicii Moldova întreprinde măsuri pentru a se alătura la cele mai bune practici ale Uniunii Europene și, în același timp, pentru a reduce timpul de procesare a operațiunilor vamale la punctele de trecere a frontierei vamale și la birourile și posturile vamale interne, iar controlul ulterior este unul din modurile în care se poate realiza acest lucru. În Republica Moldova controlul ulterior este realizat prin audit postvămuire sau reverificarea declarațiilor vamale și se efectuează de organul vamal prin Direcţia Control Ulterior din cadrul Aparatului Central al Serviciului Vamal şi prin secţiile Control Ulterior din cadrul birourilor vamale, precum şi la necesitate în comun cu alte subdiviziuni şi/ sau organe de control. Activitatea de audit postvămuire se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe anuale şi trimestriale de activitate, realizate în urma aplicării studiilor de analiză de risc şi aprobate de conducerea Serviciului Vamal. Activitatea de analiză a riscurilor utilizează metode informaţionale de prelucrare a datelor şi de elaborare a măsurilor de identificare a riscurilor, 163

folosind anumite criterii stabilite de organele vamale sau la nivel internaţional. Pentru a pune în aplicare gestionarea riscurilor, organele vamale pot utiliza sisteme electronice adecvate. În aplicarea tehnicilor de gestionare a riscurilor și de control bazate pe audit ulterior vămuirii, autoritatea vamală este capabilă să elibereze marea majoritate a transporturilor (până la 80-90% din totalul importurilor) și să rețină doar loturile de mărfuri potrivite profilurilor de risc identificate. Restul mărfurilor sunt eliberate imediat, dar în orice moment pot fi supuse controlului vamal ulterior. Activitatea de control ulterior prin audit postvămuire este exercitată de echipa de control, care este formată din cel puţin două persoane cu desemnarea şefului grupului. Componenţa echipei de control este propusă de şeful subdiviziunii şi aprobată prin ordin de Directorul General al Serviciului Vamal, şeful biroului vamal, după caz, sau de persoanele împuternicite de aceştia. Pentru a efectua un control eficient, membrii echipei trebuie să dispună de cunoștințe aprofundate în următoarele domenii: drept, tehnici și principii contabile, proceduri și norme în materie de audit, tehnici de comerț exterior, tehnici și proceduri vamale, cunoștințe informatice. Auditele postvămuire programate sau inopinate se efectuează în baza unui ordin de control. Înainte de începerea controlului, membrii echipei de control analizează datele şi informaţiile existente în bazele de date naţionale, respectiv locale, şi le compară cu celelalte informaţii disponibile referitoare la activitatea persoanei ce urmează a fi controlată. Efectuarea auditului postvămuire se aduce la cunoştinţă persoanei auditate cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de iniţierea controlului, cu excepţia controlului inopinat. Înştiinţarea se realizează prin comunicarea în scris, printr-un aviz de audit postvămuire/reverificare, care va cuprinde în mod obligatoriu datele de identificare a membrilor echipei de control şi a persoanei controlate, temeiul juridic al controlului, data începerii acestuia, perioada ce urmează a fi supusă controlului şi posibilitatea de a solicita suspendarea temporară a efectuării auditului postvămuire. Înştiinţarea prealabilă a persoanei stabilite în ţară, se face cu scopul de a nu-i perturba activitatea curentă şi pentru ca aceasta să fie în măsură să pună la dispoziţia membrilor echipei de audit postvămuire un spaţiu de lucru adecvat, registrele şi evidenţele financiar-contabile sau înscrisurile, inclusiv cele pe suport informatic, care au legătură directă ori indirectă cu mărfurile şi cu bunurile ce fac obiectul comerţului extern, să permită accesul la spaţiile de depozitare a mărfurilor şi bunurilor, asigurând prezenţa persoanelor competente, să pună la dispoziţie datele şi informaţiile pe care le deţin referitor la acele mărfuri şi bunuri. În doctrină se evidențiază următoarele forme de control ulterior: control general - care reprezintă activitatea de verificare a tuturor operaţiunilor vamale pentru o perioadă determinată; control parţial, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor operaţiuni vamale 164

pentru o perioadă determinată; control repetat, care reprezintă activitatea de verificare în cazul în care rezultatele controlului ulterior exercitat anterior sunt neconcludente, incomplete sau nesatisfăcătoare, ori dacă ulterior au fost depistate circumstanţe ce atestă existenţa unor semne de încălcare vamală/fiscală şi prin urmare, se impune un nou control ulterior. Controlul poate fi efectuat la sediul şi în încăperile titularului mărfurilor sau ale reprezentantului său, ale oricărei persoane legate direct sau indirect, cu titlu profesional, de aceste operaţiuni ori ale oricărei persoane care dispune de documentele respective, cu excepţia încăperilor utilizate exclusiv în scop de domiciliu şi reşedinţă, sau la sediul organelor vamale. În cazul în care persoana controlată nu dispune de sediu sau de încăpere, ce poate fi utilizată pentru efectuarea auditului postvămuire ori sediul se află la adresa de domiciliu sau în alte cazuri în care nu există condiţii optime de lucru, această activitate se poate desfăşura la sediile autorităţii vamale din care fac parte membrii echipei de control. Auditul postvămuire se efectuează în orele de lucru ale organului vamal şi ale persoanei juridice sau fizice controlate. Drept principii de desfășurare a controlului ulterior sunt următoarele: alegerea unui comportament ferm, dar politicos față de persoanele intervievate, tenacitate pentru a ajunge la concluzii pertinente, instaurarea unui climat de cooperare, clarificarea tuturor neconcordanțelor, formularea unor întrebări clare într-o ordine logică și inițiativă în analiza documentelor. Perioada de desfăşurare a auditului postvămuire nu trebuie să depăşească 2 luni de la data iniţierii acestuia. În cazuri întemeiate şi justificate documentar, termenul auditului postvămuire poate fi prelungit cu cel mult 4 luni sau sistarea auditului postvămuire. În situaţiile în care există indicii că, în spaţiile de producţie, depozitare, comercializare sau în mijloacele de transport se găsesc mărfuri pentru care nu s-au respectat reglementările vamale ori alte dispoziţii aplicabile, iar acţiunea de control nu poate fi finalizată, urmând a fi continuată în următoarea zi lucrătoare, spaţiile în cauză trebuie sigilate cu întocmirea, procesului-verbal de sigilare/desigilare. Totodată, echipa de control are dreptul să ridice în scopul protejării ori evitării distrugerii documente, acte, înscrisuri, inclusiv electronice pe suport informatic, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii obligaţiilor vamale rezultate din raporturile juridice cu autoritatea vamală. La finalizarea controlului, persoana fizică sau reprezentantul persoanei juridice are obligaţia să dea o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie membrilor echipei de control toate documentele şi informaţiile solicitate, care au legătură cu obiectul controlului. În declaraţie se va menţiona şi faptul că, au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de persoana fizică sau reprezentantul persoanei juridice. 165

O altă formă a controlului ulterior, după cum am menționat este activitatea de reverificare a declarațiilor vamale care se realizează de către Direcţia control ulterior şi secţiile control ulterior în mod selectiv. Pentru realizarea reverificării declaraţiilor vamale, subdiviziunile birourilor vamale emitente vor asigura transmiterea acestora în adresa subdiviziunilor, după validare, împreună cu setul de documente anexat la ele (numerotate, cusute şi sigilate în modul corespunzător). Restituirea declaraţiilor vamale se va efectua după reverificarea selectivă a acestora în termen de 30 de zile de la data recepţionării. Termenul reverificării declaraţiilor vamale poate fi prelungit în cazuri justificate, de către şeful organului de control ulterior cu cel mult 30 de zile. La depistarea neregulilor sau încălcărilor legislaţiei vamale/fiscale, la finalizarea reverificării uneia sau mai multor declaraţii vamale, personalul desemnat cu atribuţii de efectuare a reverificării, va întreprinde acţiuni de regularizare a situaţiei prin întocmirea unui proces-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale şi, după caz, a deciziei de regularizare. Procesul-verbal de reverificare a declaraţiei vamale reprezintă un document de forma stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de colaboratorul vamal al organului care a exercitat reverificarea declaraţiei vamale, în care se consemnează rezultatele controlului. În procesul-verbal de reverificare a declaraţiei vamale se vor descrie obiectiv, clar şi exact încălcările legislaţiei şi măsurile de politică economică cu referire la informaţiile, datele, documentele probatorii, fiind indicate actele normative încălcate. În rezultatul auditului ulterior vămuirii autoritățile vamale pot beneficia de o imagine mai amplă cu privire la tranzacții pe o perioadă mai lungă de timp.

6.

Supravegherea vamală.

În literatura de specialitate prin supravegherea vamală se înţelege perioada de timp, în care în conformitate cu legislaţia vamală mărfurile şi mijloacele de transport sunt supuse sau pot fi supuse operaţiunilor de control vamal, cu limitarea drepturilor de dispunere şi folosinţă asupra acestora. Codul Vamal al Republicii Moldova stipulează că: „supraveghere vamală reprezintă acţiunile întreprinse, în general, de organele vamale pentru a asigura respectarea reglementărilor vamale şi, după caz, a altor dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală”. Pentru realizarea supravegherii vamale și obținerea unor rezultate pozitive în lupta cu încălcarea legislației în vigoare, este important să se stabilească momentul începerii și finalizării supravegherii vamale. Conform art. 197 al Codului Vamal al Republicii Moldova „mărfurile şi mijloacele de transport se află sub supraveghere vamală de la începutul şi până la sfârșitul controlului vamal, în conformitate cu prevederile regimului vamal”. 166

Astfel, la introducerea mărfurilor şi mijloacelor de transport pe teritoriul vamal, supravegherea vamală începe în momentul trecerii frontierei vamale, iar în cazul scoaterii mărfurilor şi mijloacelor de transport de pe teritoriul vamal, supravegherea vamală începe în momentul primirii declaraţiei vamale. Sfârșitul supravegherii vamale la introducerea în țară coincide cu punerea în liberă circulaţie a mărfurilor şi mijloacelor de transport, dacă legislația nu prevede altfel. Pe când la scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport de pe teritoriul vamal, controlul vamal se încheie în momentul trecerii frontierei vamale. Se disting două etape esenţiale de aflare a mărfurilor sub supraveghere vamală: etapa obligatorie și etapa facultativă. Începutul aflării mărfurilor şi mijloacelor de transport sub supraveghere vamală ca etapă specifică coincide cu momentul trecerii acestor mărfuri şi mijloace de transport peste frontiera vamală şi durează până la sfârșitul plasării lor sub un anumit regim, destinaţie vamală, aceasta fiind etapa obligatorie de aflare a mărfurilor şi mijloacelor de transport sub supraveghere vamală. Etapa obligatorie de aflare a mărfurilor și mijloacelor de transport sub supraveghere vamală coincide totalmente cu etapa perfectării vamale. În acest sens, perfectarea vamală reprezintă exteriorizarea juridică a procedurii de control vamal ce îmbracă forma declaraţiei vamale în detaliu, a declaraţiei vamale completate de persoanele fizice, a actelor iniţiale ca rezultat al controlului vamal. A două etapă a supravegherii vamale, cea facultativă, este o procedură separată şi nu este dependentă de procedura de perfectare vamală. Aceasta se referă la mărfurile şi mijloacele de transport aflate sub supraveghere vamală şi plasate în regim vamal de tranzit, perfecţionare activă/pasivă, transformare sub supraveghere vamală, admitere temporară (regimurile vamale suspensive), precum şi mărfurile puse în circulaţie liberă, cu respectarea anumitor condiţii restrictive, importate pentru un anumit scop fixat (ajutor umanitar, ajutor tehnic etc.). În cazul în care, după finisarea procedurii de perfectare vamală mărfurile şi mijloacele de transport sunt plasate sub un anumit regim vamal definitiv, import sau export, atunci aflarea acestora sub supraveghere vamală încetează. Prin urmare, pentru regimul vamal de import aceasta are loc numai după ce au fost plătite drepturile de import şi au fost aplicate măsurile de politică economică. Pentru regimul vamal de export momentul încetării aflării mărfurilor şi mijloacelor de transport sub supraveghere vamală are loc la scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, dacă mărfurile sunt scoase de pe teritoriul vamal în aceeaşi stare în care acestea se aflau la data înregistrării declaraţiei de export, cu excepţia pierderilor naturale aferente transportării şi păstrării în condiţii bune. Trebuie de menţionat că în cazul când mărfurile sunt scoase de pe teritoriul Republicii Moldova, de exemplu în regim vamal de 167

admitere temporară sau perfecţionare pasivă, ele rămân sub supraveghere vamală, ceea ce este caracteristic, de altfel, pentru toate regimurile vamale suspensive. Legislația Republicii Moldova prevede mărfurile care sunt supuse supravegherii vamale, și anume: - mărfurile, mijloacele de transport şi bunurile nevămuite la intrarea în ţară; - mărfurile şi bunurile aflate în regimuri suspensive; - navele sub pavilion străin şi aeronavele străine, pe timpul staţionării în apele teritoriale sau în porturi şi, după caz, pe aeroporturi; - mărfurile care au beneficiat de tratamente tarifare favorabile şi au fost puse în liberă circulaţie cu acordarea de facilităţi fiscale şi vamale. Supravegherea vamală se realizează prin una sau mai multe din operaţiunile de mai jos: - ţinerea operativă a evidenţei mărfurilor şi bunurilor supuse regimului vamal prin înscrierea lor în registrele sau documentele vamale. În condiţiile stabilite de Serviciul Vamal, evidenţa operativă poate fi ţinută şi în formă electronică; - aplicarea de sigilii vamale la mărfurile, bunurile şi mijloacele de transport supuse regimului vamal, precum şi la accesul în spaţiile în care acestea se găsesc. Sigiliile vamale se aplică la uşi, ferestre sau la alte sisteme de închidere a mijloacelor de transport. Coletele trebuie să fie ambalate astfel încât să nu se poată pătrunde la conţinutul lor fără ruperea sigiliului sau fără a lăsa urme vizibile. În vederea sigilării, mijloacele de transport şi spaţiile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) construcţia să permită scoaterea sau introducerea de bunuri numai prin deschideri care pot fi sigilate; b) construcţia să fie suficient de solidă pentru a nu permite spargerea pereţilor, podelelor sau acoperişului, fără a lăsa urme vizibile; c) construcţia să nu permită scoaterea, în întregime sau în parte, a pereţilor, podelelor sau acoperişului şi repunerea lor la loc fără a lăsa urme vizibile; d) uşile, ferestrele şi conductele pentru mărfurile în stare lichidă sau gazoasă să fie prevăzute cu inele sau alte dispozitive care să permită aplicarea cu uşurinţă a sigiliilor vamale. Republica Moldova ar putea aplica practica internațională și să utilizeze monitorizarea electronică, prin aplicarea sigiliilor electronice (de exemplu Iordania). - efectuarea de verificări selective inopinate la mijloacele de transport încărcate cu mărfuri nevămuite sau aflate în tranzit; - stabilirea de posturi permanente sau temporare, fixe sau mobile, la locul de acces al persoanelor în porturi şi aeroporturi, la scara navelor şi aeronavelor, în depozite sau în alte locuri unde se află mărfuri şi alte bunuri supuse vămuirii, precum şi la mijloacele de transport;

168

- efectuarea, în cazuri de indicii privind încălcarea reglementărilor vamale, de verificări totale la mărfurile sau bunurile care trec frontiera în anumite perioade sau pentru unele categorii; - prin control ulterior. Supravegherea vamală poate fi efectuată și cu aplicarea mijloacelor tehnice care permit vizualizarea structurii interne a obiectului și prin alte moduri informează despre prezența caracteristicilor specifice la aceste obiecte. În alt context, în dependență de frecvența efectuării supravegherii vamale ea poate fi permanentă (sistematică) sau de o singură dată. Alegerea frecvenței efectuării supravegherii vamale depinde în primul rând de circumstanțele concrete și sarcinile stabilite. Supravegherea vamală sistematică se aplică în cazurile când supravegherea de o singură dată este ineficientă și există necesitatea supravegherii permanente. De exemplu, supravegherea vamală permanentă se aplică la supravegherea antrepozitelor vamale ca modalitate pot fi aplicate camerele video de supraveghere. Supravegherea de o singură dată se face în cazul încărcării mărfurilor în afara locurilor de amplasare a organelor vamale. Conform modului de organizare, supravegherea vamală poate fi realizată direct sau indirect. Supravegherea vamală directă se realizează nemijlocit de persoana cu funcție de răspundere a organului vamal, pe când supravegherea indirectă, de persoana cu funcție de răspundere a organului vamal, dar cu aplicarea mijloacelor tehnice și fără prezența personală la locul aflării obiectului controlat. Biroul vamal care funcţionează în porturi exercită supravegherea în incinta şi în raza acestora, asupra ambarcaţiunilor, pontoanelor, precum şi asupra bunurilor aparținând persoanelor care intră, ies sau îşi desfăşoară activitatea în porturi. În porturile şi zonele libere supravegherea vamală se efectuează în mod specific şi prin: - organizarea de echipe vamale mobile la limitele exterioare ale perimetrelor în care se efectuează operaţiuni specifice porturilor şi zonelor libere; - organizarea de posturi vamale fixe la locurile de acces al persoanelor şi bunurilor în porturile şi zonele libere; - alte măsuri proprii unor porturi şi zone libere, prevăzute în actele normative de înfiinţare şi funcţionare a acestora. Biroul vamal de frontieră care funcţionează în punctele rutiere şi în staţiile de cale ferată exercită supravegherea vamală în incinta acestora. Pe calea ferată, supravegherea vamală se realizează şi în timpul efectuării controlului vamal în trenurile de călători. Supravegherea şi controlul vamal în afara birourilor vamale se realizează de către organele vamale abilitate de Serviciul Vamal în scopul prevenirii, combaterii şi sancţionării încălcărilor 169

reglementărilor în domeniul vamal pe întreg teritoriul naţional. Aceste organe îndeplinesc următoarele atribuţii principale: - exercită, prin mijloace şi procedee specifice, supravegherea mărfurilor şi a bunurilor care sunt supuse vămuirii pe întreg teritoriul naţional; - constată şi încasează diferenţele de drepturi de import sau de export cauzate de nedeclararea conform prevederilor legale a bunurilor în cadrul operaţiunilor de import, export şi tranzit, ca urmare a acţiunilor proprii întreprinse; - constată şi sancţionează nerespectarea reglementărilor în domeniul vamal; - constată şi reţin, în vederea confiscării, bunurile care fac obiectul încălcării legislaţiei vamale; - previn şi combat traficul ilicit de arme, muniţii, materiale explozive şi radioactive, produse şi substanţe narcotice şi psihotrope, precursori ai acestora şi substanţe chimice esenţiale, produse şi substanţele toxice, obiecte din patrimoniul cultural naţional, metale şi pietre preţioase. Un semn distinctiv al acestei forme de control vamal este realizarea supravegherii vamale în mod deschis, adică persoana cunoaște acest fapt. Bibliografie recomandată: Acte normative: 1.

Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007. 2.

Convenția Internațională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere.

Geneva. 21 octombrie 1982. http://www.customs.gov.md/ro/content/tratate-internationaledomeniul-vamal. 3.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova. nr. 1144 din 03.11.2005, cu privire la

aprobarea Concepției sistemului de administrare a riscurilor în Serviciul Vamal. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 11.11.2005, nr. 151-153. 4.

Ordinul Departamentului Vamal despre aprobarea şi punerea în aplicare a

Regulamentului cu privire la zona de control vamal nr. 158-O din 04.08.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.08.2003, nr.186-188/250. Literatura generală și de specialitate: 1.

Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.

2.

Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.

Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010. 170

3.

Капранов А.В. Основы таможенного дела. Курс лекций. Выпуск 3. Таможенное

оформление. Таможенный контроль. Нижний Новгород: Издательство Волжской государственной академии водного транспорта, 1999. 113 с. 4.

Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям

«Юриспруденция». под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011. 5.

Таможенный контроль. Учебник. Под общ. ред. В. А. Шамахова. Москва: Софт

Издат, 2006. 283 c. 6.

Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3-е изд. перераб. и доп. Москва:

ЮРАЙТ, 2010. 7.

Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5-е изд., переработ. и доп. Москва:

Юрайт, 2011.

171

TEMA 9. METODELE DE DETERMINARE A VALORII ÎN VAMĂ A MĂRFII Obiective de referință: -

să explice esența și conținutul metodelor de determinare a valorii în vamă a mărfii;

-

să distingă condițiile de aplicare a metodei de determinare a valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă;

-

să caracterizeze condițiile de aplicare a metodei de determinare a valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa identică sau similară;

-

să identifice condițiile de aplicare a metodei de determinare a valorii în vamă a mărfii în baza costului unitar sau a valorii calculate;

-

să analizeze drepturile și obligațiile declaranților și a organelor vamale la determinarea valorii în vamă a mărfii;

-

să aprecieze rolul evaluării vamale în cadrul realizării operațiunilor de import-export.

Repere de conținut: 1.

Noţiunea şi sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfii.

Aplicarea tarifului vamal, eficienţa măsurilor tarifare de reglementare a activităţii comerciale externe, armonizarea lor şi corespunderea regulilor şi normelor internaţionale sunt determinate de regulile ce stabilesc ordinea de determinare a bazei de calcul a plăţilor vamale, adică depind de valoarea mărfii utilizată în calitate de bază impozabilă, respectiv valoarea mărfii în vamă. Este importantă determinarea valorii mărfurilor în vamă din motiv că taxa vamală se calculează și se percepe în baza valorii mărfurilor determinate în vamă. Valoarea mărfii în vamă este valoarea care se folosește ca punct de plecare (bază) pentru calcularea taxelor vamale ad valorem și altor plăți (TVA, accizele, taxa pentru procedurile vamale). Definiţia legală a valorii în vamă a mărfii este dată de Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal, care în art. 2 stipulează că: „valoarea în vamă a mărfii - valoarea mărfii introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, stabilită în scopul perceperii drepturilor de import”. În doctrină este întâlnită următoarea definiţie a valorii în vamă: „expresia prin care se desemnează valoarea ce serveşte ca bază pentru calcularea taxelor vamale, principalul element ce se ia în considerare la efectuarea unor asemenea calcule este preţul mărfii”. O altă definiţie o întâlnim la autorul Draganov V.G. și anume: „valoarea în vamă este acea valoare a mărfii care se foloseşte în scopul impunerii vamale, adică în calitate de bază pentru calculul taxelor vamale ad valorem, accizelor, TVA şi a taxelor pentru procedurile vamale. 172

Din analiza acestor definiţii apare logic întrebarea: care anume este valoarea mărfii ce poate fi luată ca bază de calcul pentru plăţile vamale? După cum ştim, referitor la valoarea mărfii sunt întâlnite mai multe categorii de definire, începând de la valoarea de producţie (înțelegându-se cheltuielile necesare pentru producerea mărfii date) şi terminând cu valoarea ei pe piaţă (preţul cu care se vinde cumpărătorului). Astfel, este evident faptul că la anumite etape de mişcare a mărfii de la producător la cumpărător valoarea sa va fi diferită, adică vor fi adăugate anumite componente. Valoarea în vamă a mărfii care se foloseşte pentru calcularea drepturilor de import (export) la trecerea lor peste frontiera vamală se formează la o anumită etapă de circulaţie a mărfii şi include ajustările (cheltuielile) specifice acestei etape (cheltuieli de transport, de asigurare, costul conteinerelor, ambalajului etc.). Așadar, valoarea în vamă este alcătuită din valoarea mărfii (valoarea de producţie) plus cheltuielile suportate de cumpărător în cadrul operaţiunilor comerciale externe. Potrivit articolului 5 din Legea cu privire la tariful vamal a Republicii Moldova, sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică pentru toate mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal. Modul de aplicare a sistemului de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se stabileşte de către Guvern în baza prevederilor Legii cu privire la tariful vamal şi ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Funcţiile valorii în vamă sunt: 1. Baza de calcul pentru taxele vamale şi pentru alte taxe cu caracter fiscal. Această funcţie este expres stabilită în Codul Vamal al Republicii Moldova. Astfel, în conformitate cu art. 122 din Codul Vamal al Republicii Moldova, valoarea în vamă a mărfurilor constituie baza de calcul a taxei vamale, a taxei pe valoare adăugată, a accizului şi a taxei pentru proceduri vamale. Reprezentând baza de calcul a taxelor vamale, valoarea în vamă este compusă din următoarele elemente: - Preţul mărfii efectiv plătit sau de plătit. - Cheltuieli de transport. - Costul ambalajelor. Dacă cumpărătorul trebuie să plătească pentru ca marfa să fie ambalată într-un mod special şi dacă vânzătorul nu a inclus această cheltuială în preţul său de vânzare, iar acest cost este facturat separat de cumpărător sau este plătit unei alte persoane sau este efectuat chiar de cumpărător, acest element trebuie semnalat vămii pentru determinarea valorii în vamă. - Aporturile. Prin această categorie de cheltuieli se înţeleg toate elementele care sunt furnizate la un preţ redus sau fără plată vânzătorul sau fabricantului în măsura în care preţul efectiv plătit nu include aceste cheltuieli. Spre exemplu: materii prime, etichete, utilaje, matriţe, forme, piese 173

de schimb. Aceste cheltuieli fac parte din valoarea în vamă şi trebuie declarate în momentul importului mărfurilor. - Redevenţele şi drepturile de licenţă. Adică plățile de orice fel primite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice drept de autor pentru lucrări literale, de artă sau științifice, inclusiv filme cinematografice, pentru orice brevet, marcă, desen sau model, pentru orice plan, formulă sau procedee secrete, precum și pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza echipamente industriale, comerciale sau științifice sau pentru informații privind experiența industrială, comercială sau științifică. - Alte plăţi. Există situaţii când dispoziţiile speciale sunt prezente într-o vânzare. Aceste dispoziţii pot influenţa preţul de vânzare şi implicit valoarea în vamă. 2. Măsura de control pentru comerţul exterior. În funcţie de interesele de control la import sau la export, aceste măsuri se referă la contingenţe sau la plafoane valorice. Această funcție are o răspândire mai largă pe plan internațional, deoarece la realizarea controlului pentru comerțul exterior statele utilizează alte măsuri, de exemplu măsuri netarifare ca licențierea și cotarea. Pentru ca aceste măsuri să fie eficiente, este necesar să existe un element de cuantificare unanim acceptat. 3. Instrument de negociere în acordurile internaţionale. Utilizarea unui sistem de evaluare comun între statele participante la acorduri internaţionale face ca reducerile de taxe (concesiile tarifare) să producă aceleaşi efecte în ambele părţi. Utilizarea unor sisteme diferite de evaluare poate duce la anularea efectelor urmărite iniţial la încheierea acordurilor economice. 4. Instrument prin care se realizează statistica de comerţ exterior. Conform articolului 322 din Codul Vamal al Republicii Moldova, sursele de date pentru statistica vamală sunt documentaţia şi informaţia prezentate pentru vămuire şi efectuarea controlului vamal. Organele vamale adună, în baza declaraţiilor vamale, şi prelucrează date despre trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, prezintă informaţii autorităţilor publice centrale, conform legislaţiei (articolul 321, alin. 1 Cod Vamal). Pentru a realiza comparabilitatea datelor statistice este necesar ca statistica de comerţ exterior să fie realizată pe baza aceloraşi principii de evaluare. 5. Determinarea originii mărfurilor. Acordarea concesiilor tarifare se realizează în conformitate cu reguli de origine bine determinate. Unele dintre aceste reguli se referă la noţiunea de valoare în vamă. 6. Efectuarea calculelor de eficienţă în cadrul schimburilor internaţionale. Utilizarea aceloraşi reguli pentru evaluarea mărfurilor permite importatorilor şi exportatorilor să cunoască înaintea efectuării operaţiunilor de import sau export cuantumul taxelor vamale şi a altor taxe la care vor fi supuse mărfurile lor atât în țara de import cât și în țara în care acestea vor fi exportate. 174

Această funcție este binevenită în etapa actuală de dezvoltare a relațiilor economice externe, pentru că facilitează și permite agenților economici să facă unele calcule concrete, ceea ce ar favoriza o dezvoltare stabilă atât a agenților economici, cât și a statului în general. Atunci când întocmește declarația vamală importatorul trebuie, de regulă, să justifice valoarea în vamă prin prezentarea facturii comerciale însoțită cel mai adesea de toate documentele confirmative. Valoarea în vamă este declarată prin intermediul unui formular special numit „Declarația valorii în vamă”, depus cu declarația vamală în detaliu la momentul vămuirii mărfurilor. Declarația de valoare în vamă constituie un document în care declarantul oferă informațiile necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate. Valoarea în vamă se stabilește pe baza declarației de valoare în vamă depusă de titularul regimului sau reprezentantul său, fie că declarația se face în scris, fie prin utilizarea unui procedeu informatic aprobat de autoritatea vamală. În cazul în care este necesar a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin alte metode prevăzute. În cazul în care apare necesitatea de a preciza valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul este în drept să ceară autorităţii vamale să i se elibereze marfa declarată, cu gajarea anumitor bunuri ori cu garanţia unei bănci, sau să plătească taxa vamală stabilită de către autoritatea vamală. Organele vamale sunt cele care apreciază just valoarea mărfurilor, indiferent de documentele prezentate de către declarant, deoarece în cele mai dese cazuri declarantul încearcă să diminueze sau să ascundă anumite criterii de evaluare a mărfii, pentru a beneficia de taxe mai mici, prin anumite falsuri înscrise în documentele de proveniență. Totodată, subevaluarea bunurilor importate de către orice țară este un fenomen observat zi de zi de cei implicați în comerțul internațional. Cu toate acestea, motivele din care mărfurile exportate din anumite țări sunt însoțite de facturi care indică o valoare scăzută, nu sunt încă pe deplin înțelese. A fost presupusă o legătură cu scăderea nivelului taxelor și impozitelor în țările de import. Informaţia prezentată de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii constituie un secret comercial și poate fi utilizată de autoritatea vamală exclusiv în scopuri vamale şi nu poate fi transmisă terţelor, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Pentru divulgarea informaţiei ce constituie un secret comercial, autoritatea vamală poartă răspundere în conformitate cu legislaţia. Legislaţia Republicii Moldova referitoare la sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se bazează pe principiile internaţionale de evaluare cuprinse în Acordul cu privire la aplicarea art. VII al GATT. Obiectivele strategice ale Acordului sunt: punerea în aplicare a 175

dispozițiilor de drept intern întemeiate pe valoarea tranzacțiilor; dezvoltarea de proceduri clare pentru a face stabilirea valorii în vamă transparentă și dezvoltarea unei structuri capabile de a aplica regulile de determinare a valorii în vamă pe baza OMC. Metodica evaluării vamale este cuprinsă în capitolul IV al Legii cu privire la tariful vamal, art.10 al Legii date prevede că valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă. Atragem atenția că prima şi principala metodă de determinare a valorii în vamă este valoarea tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Totuși de la regula dată există o excepție, și anume, metodele prevăzute la lit. d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului. Legislația vamală permite și procedura de amânare a determinării definitive a valorii în vamă, care se dispune în următoarele situații: a) în cazul în care este necesară ajustarea preţului efectiv plătit sau de plătit în conformitate, iar declarantul nu poate prezenta la vămuire documentele confirmative pentru determinarea cu exactitate a sumei de ajustat; b) în cazul în care preţul efectiv plătit sau de plătit nu include ori este susceptibil de a nu include toate plăţile efectuate sau care urmează a fi efectuate la momentul vămuirii, direct sau indirect, ca o condiţie a vânzării mărfurilor importate; c) în situaţia în care pentru determinarea valorii în vamă pe baza valorii de tranzacţie este necesară prezentarea unor documente sau justificări suplimentare referitoare la exactitatea şi veridicitatea valorii declarate şi declarantul nu le poate prezenta la momentul efectuării formalităţilor vamale. Pentru determinarea cu titlu provizoriu a valorii în vamă se iau în considerare următoarele elemente: a) valoarea de tranzacţie care rezultă din documentele prezentate de declarant;

176

b) valoarea cheltuielilor care se includ în valoarea în vamă, estimată de declarant pe bază de documente justificative şi acceptată de organul vamal şi/sau stabilită pe baza informaţiilor de care dispune organul vamal; c) orice sumă care poate fi considerată parte a plăţii totale efectuate sau de efectuat, direct sau indirect, ca o condiţie a vânzării mărfurilor de evaluat; d) informaţiile conţinute în Sistemul informaţional integrat vamal. În cazul în care determinarea definitivă a valorii în vamă nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul să ridice mărfurile din vamă, cu condiţia să constituie o garanţie suficientă, care să acopere încasarea drepturilor de import corespunzătoare mărfii în cauză. Termenul de valabilitate al garanţiei bancare sau al garanţiei brokerului vamal trebuie să fie de cel puţin 65 de zile calendaristice. În situaţia în care s-a procedat la amânarea determinării definitive a valorii în vamă a mărfii, drepturile de import calculate pe baza valorii anunţate de declarant se transferă în bugetul de stat, garanţia suficientă oferită printr-un depozit bănesc se transferă în contul trezorerial de garanţii, iar garanţia bancară sau garanţia brokerului vamal se perfectează în biroul vamal în care se efectuează formalităţile vamale de import înainte de acordarea liberului de vamă. În cazul în care, în termen de 30 de zile calendaristice de la ridicarea mărfii, declarantul nu prezintă documente concludente privind confirmarea valorii în vamă a acesteia, autoritatea vamală procedează la executarea garanţiei, iar operaţiunea de plasare a mărfurilor sub regim vamal se consideră a fi încheiată. Reglementarea juridică a declarării valorii mărfii în vamă este realizată și prin Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, executoriu pentru toate persoanele care declară mărfurile introduse în teritoriul naţional, cu excepţia mărfurilor şi obiectelor de uz personal (conform listei legal stabilite) deplasate o singură dată pe teritoriul vamal naţional de către persoanele fizice fără achitarea drepturilor de import. Acest regulament este destinat spre aplicare de către: a) declaranţi – la determinarea şi declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse, și b) organele vamale – la verificarea valorii în vamă a mărfurilor introduse anunţate de către declaranţi. Conform metodelor la evaluare stabilite de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, declarantul determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse. Organul vamal doar verifică corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă, inclusiv corectitudinea metodei alese de către acesta. Declarantul declară organului vamal valoarea în vamă a mărfurilor introduse în teritoriul Republicii Moldova completând tipizatele stabilite DVV-1 şi DVV-2, cu excepţia cazurilor:

177

-

în care valoarea în vamă a mărfurilor importate în cadrul unei tranzacţii nu depăşeşte

echivalentul sumei de 300 euro; -

în cazul introducerii mărfurilor de către persoanele fizice;

-

în cazul plasării mărfurilor sub anumite destinaţii vamale exonerate de plata drepturilor

de import, cu excepţia taxei pentru proceduri vamale; -

în cazul utilizării procedurii simplificate de vămuire la domiciliu.

Tipizata DVV-1 se utilizează pentru anunţarea valorii mărfurilor în vamă, determinată prin metoda 1 „Metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit". Tipizata DVV-2 este recomandată spre utilizare pentru anunţarea valorii în vamă conform uneia dintre metodele 2-6 (metoda 2 „Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei cu o marfă identică", metoda 3 „Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei cu o marfă similară", metoda 4 „Metoda determinării valorii în vamă în baza costului unitar al mărfii", metoda 5 „Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii calculate a mărfii", metoda 6 „Metoda de rezervă").

2.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa

respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit. Această valoare nu este pur și simplu prețul folosit, dar prețul care este plătit sau de plătit de către cumpărător cu ajustările necesare în funcție de sumele care se adaugă sau se scad. Astfel, preţul efectiv plătit sau de plătit este plata totală efectuată sau de efectuat de cumpărător vânzătorului sau în beneficiul acestuia, pentru mărfurile importate. Plata nu trebuie să fie făcută obligatoriu în bani, ea ar putea fi făcută prin scrisori de credit sau instrumente negociabile. Termenul „plătit sau de plătit” are semnificaţia că mărfurile pot fi plătite fie înainte de momentul evaluării, fie după acest moment. Legislaţia Republicii Moldova stabilește că la determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea tranzacţiei se includ următoarele componente în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii: a) Cheltuieli pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal: - Cheltuielile aferente asigurării – la categoria dată se include costul asigurării pe parcursul transportării mărfii şi în cadrul operaţiunilor de încărcare-descărcare, depozitare a mărfii intervenite pe parcursul transportului.

178

- Costul transportului. În costul transportului se includ toate cheltuielile cumpărătorului legate de transportarea mărfurilor până la punctul de introducere a mărfii pe teritoriul vamal al ţării de import, cu condiţia că cheltuielile date nu au fost incluse în preţul contractual. În cazul când asemenea tarife lipsesc, se admite stabilirea sumei date în baza datelor contabile ale agentului economic (cumpărător) referitoare la transportul mărfurilor. - Costul încărcării, descărcării şi transportării mărfii. În cazul transbordării mărfii pe parcursul transportării ei de pe un mijloc de transport pe altul, precum și descărcării ei pe parcursul transportării urmează ca cheltuielile date să fie incluse în valoarea în vamă. b) Cheltuielile suportate de cumpărător: - Comisioanele şi primele pentru brokeri, cu excepţia comisioanelor pentru achiziţionarea mărfii. În cazul când cumpărătorul sau vânzătorul recurge la serviciile unui intermediar, apare necesitatea de a include cheltuielile date în valoarea în vamă. - Costul containerelor şi (sau) al altui ambalaj de folosinţă repetată, dacă în corespundere cu Nomenclatura combinată a mărfurilor, acestea sunt considerate un tot întreg cu marfa. În valoarea în vamă a mărfurilor trebuie să fie inclus costul containerelor şi (sau) al altui ambalaj. - Costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj şi al lucrărilor de ambalare. Dacă marfa se importă în conteinere şi (sau) alt ambalaj care constituie un ambalaj returnabil şi este atribuit la o poziţie tarifară diferită faţă de marfă, atunci preţul ambalajului dat şi al lucrărilor de ambalare (ambalarea, marcarea,) urmează a fi incluse în preţul contractual (efectiv plătit sau de plătit). c) Valoarea calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii oferite, direct sau indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la un preţ redus, în scopul utilizării la producerea ori exportarea mărfii evaluate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în prețul efectiv plătit sau de plătit; -

Materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfă. Prin

materialele oferite direct sau indirect se are în vedere că acestea sunt acordate de către cumpărător direct vânzătorului, fie prin intermediul unei persoane terţe (indirect), de exemplu, întreprinderea-cumpărător indică filialei sale situată într-o ţară terţă să transmită vânzătorului anumite mărfuri şi servicii pentru producerea bunurilor ce vor fi cumpărate. -

Instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea mărfii.

-

Materiale cheltuite la producerea mărfii. La categoria materiale cheltuite la producerea

mărfii evaluate se atribuie diferite produse folosite la producerea mărfii date, care nu numaidecât pot fi identificate în produsul finit, spre deosebire de materiale, componente, părţi şi alte elemente similare încorporate în marfă. 179

-

În mod asemănător, în valoarea în vamă se includ valoarea lucrărilor de inginerie,

dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe executate în afara ţării şi necesare pentru producerea mărfurilor importate, transmise de către cumpărător vânzătorului gratuit sau la un preţ redus. O condiţie obligatorie este ca lucrările date să nu fi fost executate în ţara de import. d) Redevenţele şi taxele pentru licenţe referitoare la mărfurile de evaluat, pe care cumpărătorul este obligat să le achite, direct sau indirect, ca o condiţie a vânzării mărfurilor de evaluat, în cazul în care aceste redevenţe şi drepturi de licenţă nu au fost incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit. e) partea din venitul de la orice vânzare, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii, care ar reveni direct sau indirect vânzătorului. Când în contract este prevăzut că o parte din venitul pe care îl va primi cumpărătorul de la orice revânzare va fi întoarsă vânzătorului, atunci suma echivalentă cu partea din venit ce va fi întoarsă, urmează a fi inclusă, în valoarea în vamă. Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal prevede anumite cazuri când nu poate fi aplicată metoda de determinare a valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, și anume dacă: a) există restricţii în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu excepţia restricţiilor: - stabilite de legislaţie; - în privinţa regiunii geografice în care marfa poate fi revândută; - care nu influențează esenţial preţul mărfii; b) vânzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei depind de respectarea unor condiţii a căror acţiune nu poate fi luată în considerare; c) informaţia folosită de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii nu este veridică sau nu este confirmată prin acte; d) participanţii la tranzacţie sunt persoane interdependente, cu excepţia cazurilor când interdependenţa lor nu influenţează valoarea tranzacţiei şi aceasta este acceptată în scopuri vamale. În cazul când participanţii la tranzacţie sunt persoane interdependente, valoarea tranzacţiei se acceptă, dacă declarantul demonstrează că o atare valoare este foarte asemănătoare cu una dintre valorile înregistrate aproape în acelaşi moment sau în acelaşi moment, cum ar fi: - valoarea tranzacţiei cu mărfuri identice sau similare din aceeaşi ţară de export între persoane care nu sunt interdependente; - valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare determinată conform prevederilor art.15 din Legea cu privire la tariful vamal; 180

- valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare determinată conform prevederilor art.16 din Legea cu privire la tariful vamal. Persoanele se consideră interdependente dacă: - una dintre ele face parte din consiliul directorilor sau din consiliul observatorilor celeilalte şi viceversa; - sunt recunoscute legal ca asociaţi; - una dintre ele este patron, iar cealaltă - salariat; - o persoană oarecare posedă, exercită controlul sau deţine, direct sau indirect, cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot emise de ele; - una dintre ele exercită controlul, direct sau indirect, asupra celeilalte; - ambele sunt supuse controlului, direct sau indirect, de o terţă persoană; - împreună exercită controlul, direct sau indirect, asupra unei terţe persoane; - ambele sunt membri ai aceleiaşi familii.

3.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă

identică sau similară. Dacă valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată în baza valorii tranzacţiei, succesiv se vor aplica metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică (metoda 2), iar când nu este posibilă nici aplicarea metodei respective, în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară (metoda 3). Pentru a înţelege mecanismul de aplicare a metodelor citate este necesară clasificarea noţiunilor „mărfuri identice” şi „mărfuri similare”. Art.12 al Legii Republicii Moldova cu privire la tariful vamal defineşte „mărfurile identice” astfel: „se consideră identice mărfurile care se aseamănă în toate privinţele cu marfa evaluată, inclusiv în ce privește: caracteristicile fizice; calitatea mărfii şi reputaţia ei pe piaţă; țara de origine; producătorul”. Deosebirile neesenţiale de exterior nu pot constitui temei pentru includerea mărfurilor în categoria celor neidentice dacă în celelalte privinţe aceste mărfuri corespund cerinţelor prevăzute mai sus. La rândul său, art.13 al Legii Republicii Moldova cu privire la tariful vamal defineşte noţiunea de marfă similară astfel: „se consideră similare mărfurile care deşi nu sunt identice au caracteristici asemănătoare şi se constituie din componente asemănătoare, fapt ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi marfa evaluată şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial”. La determinarea similitudinii mărfurilor se iau în considerare următoarele caracteristici: calitatea, existenţa mărcii comerciale, reputaţia pe piaţă; țara de origine; producătorul. 181

Evidențiem că numai mărfurile produse în aceeaşi ţară în care sunt produse mărfurile de evaluat pot fi luate în considerare ca identice sau similare cu aceste mărfuri. Mărfurile produse de alte persoane decât cele care au produs mărfurile de evaluat nu sunt luate în considerare decât dacă nu există mărfuri identice sau similare produse de producătorul mărfurilor de evaluat. Mărfurile care încorporează sau comportă lucrări de inginerie, de studii de artă şi design ori de planuri sau schiţe executate în ţara de import nu sunt considerate ca mărfuri identice sau similare. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică sau similară se aplică în cazul când marfa identică sau similară: -

este vândută pentru a fi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova;

-

este introdusă concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii care

urmează a fi evaluată; -

este introdusă aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii comerciale. Dacă

marfa identică sau similară a fost introdusă în altă cantitate şi/sau în alte condiţii comerciale, declarantul trebuie să rectifice corespunzător valoarea în vamă a mărfii anunţate de el, ținând cont de aceste deosebiri şi să confirme prin acte datele prezentate. În cazul în care, la determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază poate fi luată valoarea uneia din câteva tranzacţii cu mărfuri identice sau similare, se aplică cea mai mică valoare a tranzacţiei.

4.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza costului unitar al mărfii sau a

valorii calculate. În cazul metodelor precedente, baza de determinare a valorii în vamă o constituie preţul tranzacţiei şi anume: valoarea tranzacţiei cu marfa respectivă (metoda 1), valoarea tranzacţiei cu marfa identică (metoda 2), valoarea tranzacţiei cu marfa similară (metoda 3). Însă se pot ivi astfel de situaţii când este imposibil a folosi valoarea tranzacţiei sau, în general, o astfel de valoare lipseşte. În asemenea cazuri, pentru determinarea valorii în vamă, se aplică alte metode prevăzute de Legea cu privire la tariful vamal şi anume metoda 4 sau 5. Aplicarea acestor metode poate fi efectuată în orice consecutivitate la dorinţa declarantului. Legea cu privire la tariful vamal prevede că „dacă marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat) este vândută în ţara de import în starea în care a fost importată, valoarea în vamă a acestei mărfi, se va baza pe preţul unitar corespunzător vânzării acestei mărfi ori vânzării mărfii identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, concomitent sau aproape concomitent cu

182

importul mărfii de evaluat către persoane care nu sunt în relaţii de interdependenţă cu vânzătorul şi cu condiţia deducerii: -

comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obişnuit,

beneficiilor şi cheltuielilor generale aferente vânzărilor de mărfuri de aceiaşi clasă sau de acelaşi tip; -

cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielile conexe

suportate pe teritoriul Republicii Moldova; -

impozitelor şi taxelor posibile de plată în legătură cu importul sau vânzarea

mărfurilor”. Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau similară nu este vândută la momentul sau aproape la momentul introducerii mărfii de evaluat, valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar la care aceste mărfuri se vând în starea în care au fost introduse pe teritoriul vamal la data ulterioară cea mai apropiată momentului introducerii mărfii de evaluat, însă nu mai târziu de 90 de zile de la această dată. Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau similară nu este vândută în starea în care au fost importate, la solicitarea declarantului, valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar la care cea mai mare partidă de mărfuri introduse, după prelucrarea ulterioară, a fost vândută către persoane care nu sunt în relaţii de interdependenţă cu vânzătorul. Următoarea metodă de stabilire a valorii mărfii este prevăzută în art.16 al Legii cu privire la tariful vamal, și se va baza pe valoarea calculată a acesteia, incluzând: -

valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru

producerea mărfii; -

volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus de obicei în cuantumul

vânzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de producători cu destinaţia ţării de import; -

orice cheltuieli pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a

mărfii pe teritoriul vamal. Pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform acestei metode, este necesară informaţia referitoare la cheltuielile de producţie, care poate fi găsită numai în afara ţării de import. Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să prezinte spre verificare documentele de evidenţă sau să permită accesul la ele în scopul de a determina valoarea calculată a mărfii. Totodată, informaţia comunicată de producătorul mărfii în scopul determinării valorii în vamă a acesteia, poate fi verificată în altă ţară de autoritatea 183

vamală, cu acordul producătorului şi cu condiţia preavizării guvernului ţării în cauză şi neopunerii acestuia cercetărilor.

5.

Metoda de rezervă.

Metodele de evaluare analizate mai sus ne dau posibilitatea determinării valorii în vamă a mărfurilor, însă se pot ivi astfel de situaţii când niciuna din metodele respective nu poate fi aplicată. Astfel de situaţii sunt: mărfurile se introduc pe teritoriul vamal sub regim de admitere temporară; are loc un contract de arendă; se realizează reimportul mărfurilor după reparație sau modificare; se introduc mărfuri unice, opere de artă; nu se cunoaște producătorul sau acesta refuză să transmită informaţii referitoare la beneficiile şi cheltuielile generale sau informaţia transmisă nu poate fi acceptată de organul vamal. Anume pentru astfel de situaţii este destinată metoda 6 (metoda de rezervă). Art.17 din Legea cu privire la tariful vamal prevede că „în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin aplicarea metodelor specificate la art. 11, 12, 13, 15 şi 16, aceasta se determină pe baza datelor disponibile pe teritoriul vamal, prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile şi dispoziţiile generale ale art. VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) şi ale acordului de punere în aplicare a art. VII din acordul menţionat”. Valoarea în vamă determinată prin aplicarea metodei de rezervă se va baza, cu prioritate, pe valorile în vamă determinate anterior. Organul vamal va examina prin comparare valorile mărfurilor identice, apoi similare, iar în lipsa lor mărfurile de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip, utilizând criteriile de selectare stabilite în Sistemul informaţional integrat vamal. Pentru selectarea mărfurilor identice sau similare, ca bază se iau în considerare tranzacţiile pentru care valoarea în vamă a fost acceptată în baza valorii de tranzacţie. La determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda de rezervă, drept bază nu pot fi luate: -

preţul de vânzare în Republica Moldova al mărfurilor produse pe teritoriul Republicii

Moldova; -

preţul mărfii pe piaţa internă a ţarii exportatoare;

-

preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv;

-

sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din

două posibile; -

costul de producţie al mărfii, altul decât valoarea calculată a mărfurilor identice sau

similare; -

valoarea mărfii comercializate pentru export în altă ţară decât ţara importatoare;

-

valoarea în vamă a mărfii minimală. 184

Evidențiem că la aplicarea metodei de rezervă, declarantul poate cere de la organul vamal informaţia deţinută referitoare la preţurile orientative la mărfurile supuse evaluării şi o poate folosi pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor. Cele mai mari dificultăţi în aplicarea metodei de rezervă apar atunci când nu poate fi luată în consideraţie baza de calcul stabilită conform metodelor 1-5. Deși metoda 6 se numeşte de „rezervă”, în practică ea se foloseşte mai des decât oricare dintre metodele 2–5, fiind depăşită numai de prima metodă. Aceasta pentru că în majoritatea cazurilor organele vamale nu dispun permanent de informaţie suficientă referitoare la preţul mărfurilor identice sau similare şi a valorii de producţie sau a structurii costului unitar al mărfurilor realizate pe teritoriul Republicii Moldova. Bibliografie recomandată: Acte normative: 1.

Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007. 2.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 600 din 14.05.2002 cu privire la aprobarea

Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 23.05.2002, nr. 66-68. 3.

Legea Republicii Moldova nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclaturii

combinate a mărfii. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 08.08.2014, nr. 231-237/529. Literatura generală și de specialitate: 1.

Erhan I., Cârnaț T. Drept vamal comunitar. Chișinău: Print-Caro SRL, 2011.

2.

Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.

3.

Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.

Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010. 4.

Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега-Л,

2012. 5.

Основы таможенного дела. Учебник. Под редакцией В.Г. Драганова. Москва: ОАО

Изд-во Экономика, 1998. 6.

Сидоров В.Н., Таможенное право, учебник для бакалавров, Москва: ЮРАЙТ, 2013

7.

Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5-е изд., переработ. и доп. Москва:

Юрайт, 2011.

185

TEMA 10. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DREPTUL VAMAL Obiective de referință: -

să definească răspunderea vamală ca formă a răspunderii sociale;

-

să identifice tipurile răspunderii în dreptul vamal;

-

să definească noțiunea de contravenție vamală;

-

să analizeze procedura examinării cazurilor de contravenție vamală;

-

să analizeze răspunderea pentru infracțiunile în domeniul activității vamale;

-

să elaboreze un proces verbal de constatare a contravenției vamale.

Repere de conținut: 1.

Noţiunea şi tipurile răspunderii în dreptul vamal.

Răspunderea în cadrul dreptului vamal este un tip distinct al răspunderii juridice, care reiese din competențele atribuite de legislație organelor vamale. Astfel, una din pârghiile de bază ale organelor vamale este atragerea la răspundere a persoanelor ce se fac vinovate de comiterea diferitor încălcări în sfera activității vamale, fie că este vorba de persoane fizice, fie de persoane juridice, participanți la activitatea economică externă. În cadrul dreptului vamal sunt cunoscute mai multe tipuri de răspundere. Pentru comiterea contravenției vamale, care în sensul legislației vamale înseamnă încălcarea reglementărilor vamale săvârșită prin acţiuni sau inacţiuni, persoanele sunt sancționate fie conform Codului Contravenţional, fie conform Codului Vamal. Încălcarea reglementărilor vamale este cel mai întâlnit tip de fapte ilicite care atentează la relaţiile sociale reglementate de normele stabilite de legislaţia vamală. Astfel de încălcări sunt recunoscute acţiunile sau inacţiunile ilegale ale persoanelor care atentează la reglementările stabilite de legislaţia vamală, precum şi la prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, controlul asupra executării cărora este pus pe seama organelor vamale, respectiv în ce priveşte aplicarea regimurilor vamale, controlul vamal şi perfectarea vamală a mărfurilor şi mijloacelor de transport deplasate peste frontiera vamală, încasarea plăţilor vamale etc. În cazul comiterii infracțiunilor vamale, contrabanda și eschivarea de la achitarea plăților vamale, persoanele sunt atrase la răspundere penală conform Codului Penal al Republicii Moldova. Totodată, un tip distinct al răpunerii vamale este răpunerea organelor vamale și angajaților vamali. Astfel, organele vamale și persoanele cu funcții de răspundere, în calitate de participanți 186

ai raporturilor juridice, reglementate de normele dreptului vamal, la fel, ca și agenții economici participanți la activitatea economică externă sau persoanele fizice ce traversează frontiera poartă răspundere pentru pierderile și prejudiciile produse în rezultatul deciziilor ilegale primite, acțiunilor cât și inacțiunilor. Temeiul general pentru aceasta servește art. 319 din Codul Vamal, conform căruia: „Organul vamal răspunde pentru prejudiciile cauzate persoanelor şi patrimoniului lor prin decizii şi acţiuni ilegale sau prin inacţiune, precum şi pentru prejudiciile cauzate de colaboratorii vamali şi alţi angajaţi ai organului vamal în exerciţiul funcţiei.” În aceste condiții, noțiunea de prejudiciu cuprinde orice pagubă adusă persoanei sau proprietății acestuia. Prejudiciul poate fi moral, fizic sau material. Prejudiciul moral constă în insultarea persoanei, denigrarea onoarei și demnității, răspândirea de zvonuri false și informații defăimătoare, precum și afectarea reputației de afaceri (pentru persoane juridice). Prejudiciul fizic constă în pricinuirea de daune vieții și sănătății persoanei, iar prejudiciul material se exprimă în pricinuire de daune proprietății sau alt prejudiciu ce are expresie materială. Persoanelor sau proprietății cărora este adus un prejudiciu ca rezultat al deciziilor, acțiunilor sau inacțiunilor ilegale ale organelor vamale și persoanelor cu funcții de răspundere din cadrul acestora, sunt în drept să solicite recuperarea integrală a prejudiciului adus. Prejudiciul este recuperat de către organele vamale, pe principii generale în condițiile prevăzute de legislația civilă. Cu toate acestea, conform legislației, organele vamale duc răspundere numai pentru prejudiciul cauzat în mod ilegal. Astfel, articolul 195 din Codul Vamal prevede că în timpul efectuării controlului vamal este interzisă pricinuirea de daune nejustificate persoanei, precum şi mărfurilor şi mijloacelor ei de transport, iar organul vamal şi colaboratorii vamali care pricinuiesc astfel de daune poartă răspundere conform legislaţiei. Daunele pricinuite legitim de colaboratorii vamali la efectuarea controlului vamal nu sunt reparabile. Răspunderea materială și altă răspundere a statului, în persoana autorităților vamale se bazează pe principiul răspunderii obiective, și anume în prezența legăturii cauzale între decizia greșită, acțiunea sau inacțiunea ilegală a organului vamal sau persoanei cu funcții de răspundere din cadrul acesteia. Cu toate acestea prezența vinovăției în acțiunile/inacțiunile angajatului vamal concret nu este obligatorie. Actul ilicit sau inacțiunea unui anumit colaborat vamal concret poate fi comisă și din nevinovăție (de exemplu, ca urmare a executării deciziei sau indicației directe a unei subdiviziuni superioare, care s-a dovedit a fi ilegală și în rezultatul executării căreia s-a adus un 187

anumit prejudiciu). În acest caz, autoritatea vamală va purta răspundere, iar colaboratorul vamal nu. Totodată, colaboratorii vamali, dar şi alți angajaţi ai organului vamal, pentru decizii şi acţiuni ilegale sau pentru inacţiune, pot fi sancţionaţi disciplinar, contravențional, penal sau li se aplică alte sancţiuni în conformitate cu legislaţia (de ex. răspunderea materială).

2.

Contravenţiile vamale şi răspunderea pentru săvârșirea lor.

Prin noţiunea de contravenţie vamală înţelegem încălcarea reglementărilor vamale săvârşită prin acţiune sau inacţiune care atrage răspunderea stabilită în Codul contravenţional şi/sau Codul vamal. Astfel, persoanele fizice şi persoanele cu funcţie de răspundere sunt pasibile de răspundere contravenţională în conformitate cu prevederile Codului contravenţional al Republicii Moldova, iar persoanele juridice şi persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se constitui persoană juridică sunt pasibile de răspundere materială în conformitate cu prevederile Codului vamal. Cazurile cu privire la încălcarea regulilor vamale cu răspundere contravenţională sunt examinate în conformitate cu prevederile Codului contravenţional, iar cele cu privire la contravenţiile vamale cu răspundere materială în conformitate cu Codul vamal. Răspunderea pentru încălcarea reglementărilor vamale are următoarele caracteristici: 1. Se aplică în cazul în care aceste încălcări după caracterul său nu atrag răspunderea penală în conformitate cu legislaţia. 2. Persoana care a comis o încălcare a regulilor vamale poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare aplicabilă la momentul comiterii încălcării respective. 3. Persoanele străine răspund după aceleiaşi reguli şi principii ca şi persoanele rezidente ale Republicii Moldova. 4. Atragerea persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activităţi de întreprinzător fără să formeze o persoană juridică, la răspundere pentru încălcarea regulilor vamale nu eliberează de această răspundere persoanele cu funcţii de răspundere şi alţi angajaţi ai acestora pentru încălcarea reglementărilor vamale pe care le-au comis. La fel, atragerea la răspundere penală a persoanelor cu funcţii de răspundere sau a altor angajaţi ai agenţilor economici pentru comiterea infracţiunilor vamale nu exclude răspunderea pentru încălcarea regulilor vamale a persoanelor juridice sau persoanelor fizice care practică activitatea de întreprinzător. 5. Aplicarea măsurilor de sancţionare pentru încălcarea reglementărilor vamale nu scuteşte persoanele atrase la răspundere, de obligaţia de a achita plăţile vamale şi efectuarea altor 188

formalităţi vamale, pentru mărfurile sau tranzacţiile care constituie obiectul încălcării, când faptul dat este stabilit de legislaţie. 6. Când o persoană comite două sau mai multe încălcări ale reglementărilor vamale, pedeapsa este aplicată pentru fiecare încălcare separat, fără absorbţia sancțiunii celei mai reduse de către sancţiunea cea mai aspră. Prescripţia înlătură răspunderea contravenţională şi răspunderea materială. Termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale este de 3 luni, iar pentru răspunderea materială de 1 an. Termenul de prescripţie curge de la data săvârșirii contravenţiei. În cazul contravenţiei continue şi contravenţiei prelungite, termenul de prescripţie curge de la data săvârșirii ultimei acţiuni sau inacţiuni. În aceste sens, se consideră contravenţie continuă fapta care se caracterizează prin săvârșirea neîntreruptă, timp nedeterminat, a activităţii contravenţionale. În cazul contravenţiei continue nu există pluralitate de contravenţii. Contravenţia continuă se consumă în momentul încetării acţiunii sau inacţiunii contravenţionale sau al survenirii unor evenimente care împiedică această activitate. Se consideră contravenţie prelungită fapta săvârșită cu o unică intenţie, caracterizată prin două sau mai multe acţiuni şi/sau inacţiuni contravenţionale identice comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o contravenţie. Cât priveşte componenţa încălcării reglementărilor vamale aceasta este o construcţie logică, care reflectă caracteristicile esenţiale ale anumitor acte antisociale în domeniul activităţii vamale. Totalitatea semnelor componenţei încălcării regulilor vamale constituie o condiţie necesară şi suficientă pentru a califica anumite acţiuni ca încălcări ai reglementărilor vamale. Componenţa de încălcare a reglementărilor vamale ca orice alte tipuri de încălcări care următoarele semne caracteristice: obiectul încălcării reglementărilor vamale, latura obiectivă, latura subiectivă şi subiectul încălcării. La sancţionarea încălcărilor reglementărilor vamale urmează a fi luate în considerare nivelul şi caracterul de participare al fiecărei persoane la comiterea încălcării respective. Persoanele fizice sunt pasibile de răspundere pentru contravenţii vamale dacă la data comiterii lor au împliniţi 16 ani. Contravenţiile vamale cu răspundere contravenţională. Conform Codului contravenţional, Serviciul Vamal examinează contravenţiile prevăzute la art.79 alin.(3), art.265, 287, 2871, 2872, 2873. Articolul 79 alin.(3) se referă la încălcarea legislaţiei privind donarea de sânge şi anume scoaterea ilicită din ţară a sângelui donat, a derivatelor de sânge şi a preparatelor din el.

189

Articolul 265 sancţionează achiziţionarea, păstrarea, transportul spre comercializare, comercializarea mărfurilor, produselor ori a materiei prime fără dovada originii şi a provenienţei lor, dacă dispunerea de o asemenea dovadă este obligatorie conform legii. Articolul 287 ţine nemijlocit de încălcările regulilor vamale şi menţionează 16 tipuri de astfel de încălcări. La rândul său, articol 2871 sancţionează împiedicarea activităţii în cadrul auditului postvămuire, care se exprimă prin lipsa sau neasigurarea integrităţii documentelor aferente tranzacţiilor economice externe, precum şi ţinerea neconformă a evidenţei contabile a acestora, neasigurarea accesului în sediu, încăperi de producţie, depozite şi în alte încăperi, prin neprezentarea de explicaţii, date, informaţii şi documente necesare organului vamal asupra problemelor care apar în timpul controlului, neasigurarea condiţiilor corespunzătoare pentru efectuarea auditului postvămuire, neacordarea unui spaţiu de lucru în birou, precum şi neasigurarea asistenţei necesare, neasigurarea integrităţii sigiliilor aplicate de către colaboratorii vamali în cadrul efectuării auditului postvămuire. În articolul 2872 este stabilită răspunderea pentru nerespectarea de către plătitorul vamal a obligaţiei de a prezenta spre sechestrare toate bunurile, inclusiv cele date unor altei persoane la păstrare sau în folosinţă, refuzul prezentării documentelor confirmative ale dreptului de proprietate asupra bunurilor; împiedicarea accesului colaboratorului vamal în sediul sau încăperile plătitorului vamal pentru executarea silită a obligaţiei vamale, neasigurarea integrităţii bunurilor sechestrate, înstrăinarea, substituirea, tăinuirea, deteriorarea, descompletarea sau folosirea lor. Articolul 2873, se referă la încălcarea regulilor privind vinieta, și presupune următoarele acțiuni ilegale: aflarea pe teritoriul Republicii Moldova a vehiculului neînmatriculat în Republica Moldova, clasificat la poziţia tarifară 8703, şi a remorcii ataşate la acesta, clasificată la poziţia tarifară 8716, fără certificatul ce atestă achitarea vinietei pentru o perioadă mai mică de 7 zile; aflarea pe teritoriul Republicii Moldova a vehiculului neînmatriculat în Republica Moldova, clasificat la poziţia tarifară 8703, şi a remorcii ataşate la acesta, clasificată la poziţia tarifară 8716, fără certificatul ce atestă achitarea vinietei pentru o perioadă mai mare de 7 zile. Contravenţiile vamale cu răspundere materială. Pornind de la titlul art. 231 Cod vamal – Tipurile de contravenţii vamale cu răspundere materială – urmează de menţionat că, în aceste cazuri, este vorba de contravenţii vamale care prevăd sancţiuni materiale, care se exprimă prin încasarea amenzii (art. 232 Cod vamal), calculate în procente din valoarea mărfurilor ce constituie obiect al contravenţiei. Astfel, în Codul Vamal sunt prevăzute 24 de contravenții vamale, pentru care este prevăzută răspunderea materială. 190

3. Contestarea deciziei organului vamal asupra cazului de contravenţie vamală. Orice persoană are dreptul să atace actele administrative, acţiunile sau inacţiunile organelor vamale şi ale colaboratorilor vamali dacă consideră că sunt lezate drepturile sau interesele sale legitime. La fel, persoana poate ataca decizia organului vamal asupra cazului de contravenție vamală. Totodată, în dependență de faptul dacă persoana este sancționată conform Codului vamal (răspunderea materială) sau Codului contravențional (răspunderea contravențională), diferă și procedura de contestare a deciziei organului vamal asupra cazului de contravenție vamală. Conform legislației vamale decizia organului vamal privind aplicarea de sancţiune poate fi atacată de persoana fizică, persoana juridică sau de persoana care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se constitui persoană juridică, vizate în decizie, ori de avocatul sau reprezentantul lor în decursul a 10 zile calendaristice de la data comunicării deciziei. Contestaţia împotriva deciziei organului vamal privind aplicarea de sancţiune cu răspundere materială se depune iniţial la Serviciul Vamal. Dacă, din motive întemeiate, contestaţia nu a fost depusă în termenul indicat, Serviciul Vamal este în drept, la demersul persoanei vizate în decizie, precum şi al avocatului sau al reprezentantului ei, să o repună în termen. În acest caz, la demersul de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea depunerii contestaţiei în termen. După examinarea plângerii persoanei vizate în decizie, a avocatului sau a reprezentantului ei, precum şi la recursul procurorului sau ca o măsură de control asupra respectării legalităţii în cadrul efectuării actelor de procedură sau al cercetării cazurilor de contravenţie vamală, Serviciul Vamal examinează decizia organului vamal asupra cazului de contravenţie vamală şi emite una din următoarele hotărâri: a) decizia nu se modifică, iar plângerea sau recursul nu sunt satisfăcute; b) decizia este anulată, iar dosarul remis pentru o nouă cercetare sau în procedură suplimentară; c) decizia este anulată, iar dosarul clasat; d) sancţiunea aplicată pentru contravenţie vamală este modificată fără a fi agravată; e) decizia privind aplicarea de sancţiune pentru contravenţie vamală este anulată şi este emisă fie decizia de clasarea dosarului, fie se decide pornirea urmăririi penale în cazul infracţiunii de contrabandă sau altei infracţiuni, a căror urmărire penală ţine de competenţa organului vamal. În cazurile menționate supra Serviciul Vamal emite o decizie, despre care este informat în scris procurorul care a înaintat recursul, precum şi reclamantul, iar despre decizia emisă cu 191

privire la controlul asupra respectării legalităţii în cadrul efectuării actelor de procedură sau cercetării cazurilor de contravenţie vamală se informează persoana vizată în decizia asupra cazului de contravenţie vamală. Temei pentru anularea sau modificarea deciziei organului vamal privind aplicarea de sancţiune ori privind clasarea dosarului de contravenţie vamală sunt: a) procedura sau cercetarea unilaterală sau incompletă a cazului; b) necorespunderea concluziilor, expuse în decizie, circumstanţelor cazului; c) încălcarea serioasă a cerinţelor procedurale, încălcarea legislaţiei cu privire la procedura contravenţională prin emiterea deciziei de către un colaborator vamal neîmputernicit sau prin crearea de piedici, în pofida voinţei contravenientului, participării la cercetarea cazului a avocatului sau a reprezentantului contravenientului, precum şi alte cazuri de violare a drepturilor legale ale participanţilor la procedură în cazul de contravenţie vamală sau la cercetarea lui, dacă această violare a împiedicat examinarea multilaterală a cazului şi a influenţat sau ar fi putut influenţa emiterea unei decizii juste; d) calificarea incorectă a faptei, neaplicarea sau aplicarea incorectă a sancţiunilor prevăzute de legislație. Plângerea împotriva deciziei organului vamal în cazul de contravenţie vamală se examinează în termen de o lună de la data parvenirii ei la Serviciul Vamal. Termenul de examinare a plângerii poate fi prelungit cu titlu de excepţie de către conducerea Serviciului Vamal, dar nu poate depăşi 3 luni, fapt despre care este încunoştinţat reclamantul. Ce ține de recursul procurorului, acesta este examinat în termen de 10 zile de la data parvenirii lui la Serviciul Vamal. Depunerea plângerii sau declararea recursului suspendă executarea deciziei organului vamal în cazul de contravenţie vamală. Totodată, Serviciul Vamal poate suspenda examinarea plângerii dacă: a) materialele cazului de contravenţie vamală, decizia asupra căruia a fost atacată, au fost solicitate de organul de urmărire penală în legătură cu pornirea procedurii penale sau cu efectuarea urmăririi penale; b) materialele cazului de contravenţie vamală sunt examinate de procuror în ordine de supraveghere. În cazul dat angajatul Serviciului Vamal care examinează plângerea emite o decizie privind suspendarea examinării, despre care fapt este informat reclamantul.

192

Legislația vamală prevede că contestaţia împotriva deciziei organului vamal privind aplicarea de sancţiune cu răspundere contravenţională se depune în conformitate cu prevederile Codului contravenţional. Astfel, conform articolului 448 al Codului contravențional în decursul a 15 zile de la data aducerii la cunoştinţă a faptului încheierii procesului-verbal cu privire la contravenţie, contravenientul, victima sau reprezentantul acestora, procurorul sunt în drept să-l contesteze în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială activează autoritatea din care face parte agentul constatator. Contestaţia împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie se depune la autoritatea din care face parte agentul constatator. În cel mult 3 zile de la data depunerii contestaţiei, agentul constatator expediază în instanţă contestaţia şi dosarul cauzei contravenţionale. În cazul omiterii termenului de 15 zile menționat mai sus, din motive întemeiate, persoana faţă de care a fost pronunţată hotărârea poate fi repusă în termen, la cerere, de către autoritatea (persoana cu funcţie de răspundere) împuternicită să examineze contestaţia. Contestaţia depusă conform procedurii menționate suspendă executarea sancţiunii contravenţionale aplicate. 4. Răspunderea pentru infracţiunile din domeniul activităţii vamale. Infracţiunile vamale sunt acţiuni social periculoase, comise cu vinovăţie în sfera activităţii economice, la introducerea şi scoaterea pe/de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a mărfurilor, bunurilor şi altor valori. Infracţiunile date sunt grupate într-o anumită grupă distinctă, deoarece se realizează în sfera activităţii vamale. Astfel, infracţiunile comise în domeniul vamal reprezintă una dintre cele mai grave forme de atentare la securitatea economică a unui stat. Regimul juridic de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală, mecanismul de formare a bugetului de stat, protecţia pieţii interne şi consumatorului, lupta contra mărfurilor contrafăcute, combaterea traficului ilicit de droguri, de arme, protecţia patrimoniului natural şi cultural constituie domenii prioritare ale activităţii organelor vamale ale oricărui stat dezvoltat. Prin comiterea infracţiunilor vamale se ameninţă sau se lezează efectiv valori sociale de maximă importanţă pentru securitatea economică şi în mod respectiv, pentru interesele legitime şi legale ale cetăţenilor Republicii Moldova. Un mijloc de apărare a valorilor date este incriminarea şi sancţionarea faptelor respective. Articolul 268 Cod de procedură penală prevede că: „Organul de urmărire penală al Serviciului Vamal efectuează urmărirea penală în privinţa infracţiunilor prevăzute de art. 248 şi 249 din 193

Codul penal”. Astfel, la moment, în legislaţia Republicii Moldova la categoria infracţiuni vamale sunt atribuite infracţiunea de contrabandă, articolul 248 Cod penal şi eschivarea de la achitarea plăţilor vamale – articolul 249 Cod penal, ambele infracţiuni fiind incluse în capitolul X al Codului penal – infracţiuni economice. Astfel, articolul 248 Cod penal, în primul alineat stabilește calificativele pentru infracțiunea de contrabandă, și anume: „Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor şi a altor valori în proporţii mari, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.” Alineatul (2) al articolului dat stabilește răspunderea pentru comiterea contrabandei cu substanţe narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi explozive, precum şi a deşeurilor nocive şi a produselor cu destinaţie dublă. Alineatul (3) incriminează contrabanda cu armament, dispozitive explozive, muniţii, iar alineatul (4) sancționează contrabanda cu valori culturale. Alineatul (5) al articolului 248 prevede răspunderea pentru contrabanda comisă de două sau mai multe persoane; de o persoană cu funcţie de răspundere, cu folosirea situaţiei de serviciu; în proporţii deosebit de mari (în cazul când valoarea mărfurilor și bunurilor trecute prin contrabandă peste frontiera vamală este mai mare de 100.000 lei). Ce ține de articolul 249 Cod penal, prevede eschivarea de la achitarea plăţilor vamale fără a detaliza semnele calificative ale infracțiunii date. De cele mai multe ori, infracțiunea de eschivare de la achitarea plăților vamale este comisă prin următoarele modalități: -

neachitarea drepturilor de import/export în măsură deplină;

-

neachitarea drepturilor de import/export în termenele stabilite;

-

diminuarea valorii în vamă a mărfurilor în documentele de însoţire;

-

declararea în documentele vamale a datelor neautentice privind regimul şi destinaţia

vamală aplicabil mărfurilor transportate; -

declararea datelor neautentice privind ţara de origine a mărfii, care permit micşorarea

mărimii drepturilor de import sau eliberarea în întregime de la achitarea acestora; -

prezentarea organelor vamale a documentelor, cu date neautentice, care acordă dreptul la

restituirea drepturilor de import; -

prezentare organului vamal a documentelor false privind garanţia emisă de banca agreată

de organul vamal;

194

-

alte acţiuni îndreptate la ducerea în eroare a organului vamal privind baza de calcul,

calculul drepturilor de import, înlesnirilor şi facilităţilor privind plata drepturilor de import. Suma plăţilor vamale achitate sau care urmează a fi achitate are un rol determinant în stabilirea semnelor componenţei de infracţiune prevăzute de art. 249 Cod penal. Astfel conform legislaţiei penale, art. 126 Cod penal, pentru atragerea la răspundere penală a persoanele care au comis infracţiunea de eschivare de la achitarea plăţilor vamale este necesar ca suma drepturilor de import să fie mai mare de 50.000 lei. În cazul infracţiunii de contrabandă este necesar ca valoarea mărfurilor să fie mai mare de 50.000 lei. Cât priveşte legislaţia penală, aceasta se află într-o strânsă legătură cu legislaţia vamală în ce priveşte încriminarea infracţiunilor vamale. Schimbările intervenite în legislaţia vamală influenţează direct legea penală în măsura în care aceasta stabileşte temeiul răspunderii pentru infracţiunile comise în domeniul vamal. Faptul dat se datorează caracterului de blanchetă al dispoziţiilor infracţiunilor respective. Redarea elementelor semnelor componenţelor date de infracţiuni, corelează cu prevederile legislaţiei vamale, iar prezenţa temeiurilor pentru atragere la răspundere penală, sunt în dependenţă directă de aşa criterii ca obiectul infracţiunii, locul săvârşirii, metoda de comitere, caracteristicile cărora sunt redate anume în legislaţia vamală. Drept factori care determină sancţionarea penală a infracţiunilor vamale, putem menţiona: - contrabanda şi eschivarea de la achitarea plăţilor vamale dăunează grav intereselor economice ale statului; - atentează la securitatea economică a statului, îndeosebi activitatea economică externă a acestuia, deoarece ca rezultat nu are loc încasarea mijloacelor băneşti necesari în Bugetul de Stat; - este expus pericolului viaţa şi sănătatea cetăţenilor, manifestat prin introducerea ilegală în ţară a substanţelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi explozive, a armamentului, a dispozitivelor explozive şi muniţiilor; - cresc veniturile ilegale ale persoanelor care practică activitatea de contrabandă, fapt care favorizează activitatea ilegală a acestora în continuare; - contrabanda cu valori valutare poate fi folosită, de către organizaţiile criminale internaţionale în vederea procurării ilegale a armelor, substanţelor narcotice, a armelor de distrugere în masă, precum şi la finanţarea actelor de terorism etc. Subiect al infracţiunilor prevăzute de art. 248 şi 249 CP poate fi orice persoană fizică responsabilă în vârstă de 16 ani precum şi persoana juridică. Ce tine de persoana juridică, cu excepţia autorităţilor publice, aceasta este pasibilă de răspundere penală pentru o faptă prevăzută de legea penală dacă există una din următoarele condiţii: 195

a) persoana juridică este vinovată de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a dispoziţiilor directe ale legii, ce stabilesc îndatoriri sau interdicţii pentru efectuarea unei anumite activităţi; b) persoana juridică este vinovată de efectuarea unei activităţi ce nu corespunde actelor de constituire sau scopurilor declarate; c) fapta care cauzează sau creează pericolul cauzării de daune în proporţii considerabile persoanei, societăţii sau statului a fost săvârșită în interesul acestei persoane juridice sau a fost admisă, sancţionată, aprobată, utilizată de organul sau persoana împuternicită cu funcţii de conducere a persoanei juridice respective. Persoanele juridice, cu excepţia autorităţilor publice, răspund penal pentru infracţiunile pentru săvârșirea cărora este prevăzută sancţiune pentru persoanele juridice din Codul penal. Totodată, răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice pentru infracţiunea săvârșită. Urmărirea penală în cazul tragerii la răspundere penală a persoanei juridice se efectuează cu participarea reprezentantului legal al acesteia. Reprezentantul legal sau, după caz, reprezentantul desemnat al persoanei juridice o reprezintă pe aceasta la efectuarea acţiunilor procesuale

Bibliografie recomandată: Acte normative: 1.

Codul Vamal, Legea Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, ediţie specială din 01.01.2007; 2.

Codul Contravențional, Legea Nr. 218 din 24.10.2008, În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova Nr. 3-6 din 16.01.2009, în vigoare din 31.05.2009; 3.

Codul Penal, Legea Nr.985 din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova

Nr. 72-74 din 14.04.2009. Literatura generală și de specialitate: 1.

Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.

Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010. 2.

Анохина О.Г. Комментарий к Таможенному кодексу Таможенного союза. Москва:

изд. Проспект, 2011. 448 с. 3.

Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега-Л,

2012

196

4.

Основы таможенного дела. Учебник. Под редакцией В.Г. Драганова. Москва: ОАО

Изд-во Экономика, 1998. 5.

Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям

«Юриспруденция». под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011. 6.

Тимошенко И.В. Таможенное право: конспект лекций. Ростов-на-Дону: Феникс,

2007. 349 с. 7.

Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3-е изд. перераб. и доп. Москва:

ЮРАЙТ, 2010.

197

RECOMANDĂRI METODICE PENTRU LUCRUL INDIVIDUAL Lucrul individual sau studiul individual al studentului reprezintă o formă de activitate complexă şi variată de învăţare independentă, liberă, personală, atât pentru realizarea obiectivelor procesului de învățământ, cât şi a activităţii extra didactice în cadrul timpului ce-l are la dispoziţie. Timpul rezervat şi distribuirea acestuia în conformitate cu conţinutul orelor este prevăzut în tabelul de repartizare a orelor de curs, seminar şi lucrului individual. Lucrul individual se promovează atât în cadrul orelor auditoriale, cât și în afara lor, în cadrul consultaţiilor, orelor de serviciu inclusiv în cadrul conferinţelor studenţeşti. Lucrul individual ghidat de profesor include studiul suplimentar al materialelor din cadrul cursului, consultaţii suplimentare pentru studenţii care întâmpină dificultăţi la realizarea sarcinilor de studiu, precum şi realizarea unor sarcini prin diferite modalităţi de lucru individual: analiza actelor normative şi rapoartelor diferitor autorităţi, rezumatul informativ a unei lucrări ştiinţifice, sintezelor, referatelor, rezolvarea de speţe, portofoliul etc. Lucrul individual implică activitatea atât a studentului cât şi a profesorului care va indica sugestii pentru realizarea lucrului individual inclusiv în ceea ce priveşte tematica, va monitoriza activitatea studentului şi va răspunde de finalităţile acestei activităţi. Lucrul individual reprezintă şi o modalitate de evaluare a studentului. Astfel, nota acordată pentru lucru individual va fi luată în calcul la stabilirea notei finale a studentului.

Sugestii pentru lucrul individual: Referatul - reprezintă o formă a studiului independent prin care se realizează sintetizarea sau dezvoltarea în formă scrisă, a unor idei, subiecte sau probleme se înscriu în tematica cursului, din mai multe surse. Forma respectivă de studiu individual antrenează şi dezvoltă capacităţi şi abilităţi de analiză, comparaţie, sinteză, argumentare etc. a. Strategii de realizare: - alegerea temei din lista temelor propuse de profesor; - identificarea şi consultarea monografiilor, actelor normative, articolelor ştiinţifice etc. - elaborarea planului referatului; - identificarea obiectivelor şi metodelor de cercetare; - formularea concluziilor; - alegerea formei de prezentare. 198

b. Structură: - foaie de titlu; - cuprins; - introducere; - conţinutul propriu-zis al lucrării; - concluzii; - listă bibliografică. c. Criterii de evaluare: - corespunderea temei tezei esenţei materialului lucrării; - dezvăluirea şi profunzimea studiului (prezenţa citatelor şi datelor statistice însoţite de trimiteri corespunzătoare la lista bibliografică, actualitatea materialelor acumulate, analiza şi prezenţa concluziilor proprii etc.); - expunerea şi argumentarea concluziilor; - completitudinea surselor şi a referinţelor bibliografice; - perfectarea generală a referatului; - volum 10 pagini; - prezentarea lucrării (originalitatea prezentării, expunerea expresivă, coerentă, explicită şi argumenta a materialului); - răspunsul la întrebări. d. Termen de realizare: pe parcursul semestrului. Analiza actelor normative, rapoartelor, a unor cazuri din practica judiciară etc. – reprezintă un produs al activităţii studenţilor realizat prin sesizarea şi sintetizarea în urma procesului de studiere, analiză şi apreciere a elementelor şi aspectelor importante ale unor acte normative, rapoarte, cazuri practice. Prin această modalitate de studiu, studenţii vor realiza un studiu profund al prevederilor legale referitor la domeniului activității vamale prin analiza acestor prevederi în paralel cu anumite cazuri din practica judiciară, va permite solicitarea şi formarea abilităţilor de analiză, asociere, comparaţie, transpunere, argumentare, apreciere. a. Strategii de realizare: - găsirea actului, cazului; - lecturarea (documentarea suplimentară); - analiza conţinutului (factorizarea, identificarea relaţiilor dintre elemente, constituirea lanţurilor cauzale, etc.), - identificarea principalelor elemente, dimensiuni şi caracteristici ale materialului; 199

- sinteza prevederilor (ideilor, problemelor) de bază; - deducerea concluziilor; - redactarea. b. Structura: - introducere (tipul documentului, scopul şi obiectivele, categoriile de relaţii reglementate, poziţionarea lui în contextul problematicii studiate); - conţinutul de bază (expunerea elementelor, problemelor de bază, descrierea constatărilor); - concluzii (opinia proprie, judecăţi de valoare). c. Criterii de evaluare: - corespunderea conţinutului cu elementele de structură şi obiectivul sarcinii; - complexitatea; - prezenţa elementelor de analiză şi sinteză; - aspecte referitoare la incidenţa altor acte normative, rapoarte, cazuri; - calitatea concluziilor; - forma prezentării. d. Termen de realizare: pe parcursul semestrului. Rezolvarea de speţe - reprezintă forma lucrului individual valoroasă din punct de vedere aplicativ, prin care studentul este antrenat în analiza şi dezbaterea unui caz (speţe), dictate de specificul domeniului activității vamale prin racordarea teoriei cu practica. Realizarea unei astfel de activităţi implică abilităţi de analiză, înţelegere şi interpretare, capacitatea de argumentare şi emiterea unor judecăţi de valoare. a. Strategii de realizare: - alegerea speţei şi conturarea principalelor elemente semnificative: - informarea suplimentară din surse bibliografice asupra speţei; - formularea concluziilor. b. Structură - introducere (prezentarea speţei); - conţinutul (identificarea problemei şi a soluţiilor); - concluzii (soluţiile posibile); - lista bibliografică. c. Criterii de evaluare: - situaţii problematice identificate; 200

- folosirea actelor normative, studiilor, practicii judiciare,etc.; - formularea clară a problemelor şi argumentarea concluziilor; - calitatea soluţiilor. d. Termen de realizare: în cadrul seminarului. Portofoliu reprezintă o metodă de evaluare bazată pe rezultatele studentului realizate prin întocmirea actelor de procedură specifice activității vamale. Astfel portofoliul va cuprinde doar actele de procedură realizate în mod individual de către student în baza speţei alese din tematica orientativă a acestora propusă de profesor. a. Strategii de realizare: - alegerea tematicii din lista propusă, în baza căreia se vor întocmi actele de procedură, - studierea şi analiza tematicii în baza căreia se vor întocmi modelele de acte; - identificarea actelor normative care prevăd cerinţele referitor la forma şi structura actelor portofoliului; - întocmirea actelor de procedură în baza tematicii; - prezentarea portofoliului. b. Structură - Foaie de titlu - Conţinutul care va include următoarele modele de acte:  Declarația vamală în detaliu,  Declarația vamală DV-6;  Chitanța TV-14;  Certificatul TV-28;  Adeverința TV-25. c. Criterii de evaluare: - respectarea criteriilor de formă şi conţinut a modelelor de acte; - corespunderea modelelor de acte cu informaţie din tematică; - utilizarea normelor legale corespunzătoare la elaborarea actelor. Termen de realizare: pe parcursul semestrului.

201

Tematica pentru referate:

1. Sistemul organelor vamale în Republica Moldova. 2. Brokerul vamal. 3. Particularităţile generale de realizare a serviciului în organele vamale. 4. Principii generale de aplicare a Convenţiei TIR. 5. Reglementarea juridică a trecerii bunurilor ce aparţin persoanelor fizice peste frontiera vamală. 6. Nomenclatura combinată a mărfurilor. 7. Reglementarea netarifară a operaţiunilor de import-export. 8. Originea preferențială și nepreferențială a mărfurilor. 9. Drepturile de import și drepturile de export. 10. Noţiunea şi natura juridică a taxei vamale. 11. Obligația vamală. 12. Declararea mărfurilor şi obiectelor. 13. Operațiuni prealabile trecerii mărfurilor peste frontiera vamală. 14. Noţiunea, esenţa şi formele controlului vamal. 15. Controlul vamal corporal ca formă excepțională de control vamal. 16. Supravegherea vamală. 17. Controlul ulterior ca formă specifică de control vamal. 18. Importul pentru circulaţie liberă. 19. Regimul vamal de export. 20. Admiterea temporară. 21. Perfectarea activă şi perfectarea pasivă. 22. Zonele economice libere. 23. Magazinul duty-free. 24. Antrepozitul vamal. 25. Regimul vamal de tranzit. 26. Distrugerea și abandon în favoarea statului. 27. Metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii şi modul de aplicare a lor.

202

BIBLIOGRAFIE

Acte normative: 1.

Codul Contravențional, Legea Nr. 218 din 24.10.2008, În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova Nr. 3-6 din 16.01.2009, în vigoare din 31.05.2009; 2.

Codul Fiscal al Republicii Moldova. Nr. 1163 din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, ediție specială din 08 februarie 2007. 3.

Codul Penal, Legea Nr.985 din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova

Nr. 72-74 din 14.04.2009. 4.

Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007. 5.

Convenția Internațională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere.

Geneva. 21 octombrie 1982. http://www.customs.gov.md/ro/content/tratate-internationaledomeniul-vamal. 6.

Convenţia Internaţională privind simplificarea şi armonizarea procedurilor vamale.

Kyoto.18.05.1973.

http://www.monitoruljuridic.ro/act/conventia-internationala-din-18-mai-

1973-pentru-simplificarea-si-armonizarea-regimurilor-vamale-adoptata-la-kyoto-modificataemitent-act-international-124676.html. 7.

Hotărârea Guvernului nr. 1086 din 25.11.1997 pentru aprobarea Regulamentului cu

privire la modul de aplicare a Convenţiei vamale relativ la transportul internaţional de mărfuri sub acoperirea carnetului TIR (Convenţia TIR, 1975). 8.

Hotărârea Guvernului nr. 1185 din 30.09.2003 despre aprobarea Regulamentului cu

privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Moldovei de către persoanele fizice. 9.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1140 din 02.11.2005 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.11.2005, nr. 157-160/1285. 10. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1599 din 13.12.2002 cu privire la regulile de origine a mărfurilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 20.12.2002, nr. 174176/1755. 11. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 561 din 18.05.2007 cu privire la Sistemul Informaţional Integrat Vamal. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.06.2007, nr. 7477/597.

203

12. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 600 din 14.05.2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 23.05.2002, nr. 66-68. 13. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 761 din 17.09.2014 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la completarea, autentificarea, eliberarea și controlul ulterior al certificatelor de origine preferențială a mărfurilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 19.09.2014, nr. 275-281/809. 14. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 904 din 13.11.2013 cu privire la procedurile de vămuire electronică a mărfurilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 15.11.2013, nr. 258-261. 15. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 955 din 21.08.2007 privind reglementarea importului în Republica Moldova a produselor originare din ţările-membre ale Acordului Central European de Comerţ Liber (CEFTA). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.08.2007, nr. 136-140/996. 16. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 971 din 17.11.2014 pentru aprobarea Regulamentului privind administrarea contingentelor tarifare la importul/exportul mărfurilor în/din Republica Moldova şi abrogarea unor hotărâri ale Guvernului. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 04.12.2014, nr. 358-363. 17. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova. nr. 1144 din 03.11.2005, cu privire la aprobarea Concepției sistemului de administrare a riscurilor în Serviciul Vamal. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 11.11.2005, nr. 151-153. 18. Instrucţiunea cu privire la ordinea efectuării controlului corporal a persoanelor ce se deplasează peste frontiera de stat a Republicii Moldova, adoptată prin Ordinul Directorului General al Departamentului Controlului Vamal, 25.07.1995, nr.916. 19. Legea Republicii Moldova Nr. 1031-XIV din 08.06.2000 reglementării de stat a activităţii comerciale externe. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.09.2000, nr. 119120/838. 20. Legea Republicii Moldova nr. 112 din 02.07.2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statelor membre ale acestora, pe de altă parte. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.07.2014, nr. 185-199. 21. Legea Republicii Moldova nr. 1295 din 25.07.2002 privind Zona Economică Liberă „Ungheni-Business". În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 05.08.2002, nr. 113-114.

204

22. Legea Republicii Moldova Nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.01.2007, nr. ediție specială. 23. Legea Republicii Moldova nr. 1527 din 19.02.1998 privind Zona Antreprenoriatului Liber-Parcul de Producţie „Valkaneş”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 23.04.1998, nr. 036. 24. Legea Republicii Moldova nr. 1529 din 19.02.1998 privind Zona Antreprenoriatului Liber-Parcul de Producţie „Taraclia”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 23.04.1998, nr. 036. 25. Legea Republicii Moldova nr. 1565 din 26.02.1998 privind Zona Antreprenoriatului Liber-Parcul de Producţie „Otaci-Business”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 23.04.1998, nr. 036 26. Legea Republicii Moldova nr. 1569-XV din 20.12.2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2002, nr. 185-189/1416. 27. Legea Republicii Moldova nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfii. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 08.08.2014, nr. 231-237/529. 28. Legea Republicii Moldova nr. 26 din 04.03.2010 privind Zona Economică Liberă „Bălți”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 23.03.2010, nr. 39-40. 29. Legea Republicii Moldova nr. 440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice libere. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 06.09.2001, nr. 108-109. 30. Legea Republicii Moldova nr. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.02.2005, nr. 26-28. 31. Legea Republicii Moldova nr. 626 din 03.11.1995 privind Zona Antreprenoriatului Liber „Tvardiţa". În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 12.07.2001, nr. 78-80. 32. Legea Republicii Moldova nr. 62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.07.2008, nr. 127-130/496. 33. Legea Republicii Moldova nr. 820-XIV din 17.02.2000 privind măsurile antidumping, compensatorii şi de salvgardare. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.01.2001, nr. 57/13. 34. Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 24.08.2000, nr. 106-108. 35. Ordinul nr. 456-o din 15 decembrie 2008 Cu privire la stabilirea cantităţii produselor alimentare introduse de către persoanele fizice care pot fi calificate ca „produse alimentare de necesitate personală”. 205

36. Ordinul Departamentului Vamal despre aprobarea şi punerea în aplicare a Regulamentului cu privire la zona de control vamal nr. 158-O din 04.08.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.08.2003, nr.186-188/250. 37. Ordinul Serviciului Vamal nr. 127-O din 17.03.2014 privind aprobarea Instrucţiunii cu privire la aplicarea unor forme de control vamal la posturile vamale de frontieră. http://www.customs.gov.md/ro/content/legisla%C5%A3ia-vamal%C4%83. 38. Ordinul Serviciului Vamal nr. 325-O din 12.07.2012 privind aprobarea Instrucţiunii cu privire la procedura de solicitare şi emitere a informaţiilor obligatorii privind originea mărfurilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 16.11.2012, nr. 237-241/1406. 39. Ordinul Serviciului Vamal nr. 346 din

24.12.2009 referitor la aprobarea Normelor

tehnice privind imprimarea, utilizarea și completarea declarației vamale în detaliu. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2009, nr. 197-200. 40. Ordinul Serviciului Vamal nr. 412-O din 23.09.2014 cu privire la aprobarea Normelor tehnice privind completarea certificatelor de origine preferențială a mărfurilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 03.10.2014, nr. 293-296/1380. 41. Ordinul Serviciului Vamal nr. 480 din 18.12.2006 cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu, publicat la 29.12.2006 în Monitorul Oficial Nr. 199202, art. Nr. 697, Data intrării în vigoare: 01.01.2007. 42. Ordinul Serviciului Vamal nr. 56-O

din

21.02.2008 cu privire la aprobarea

Regulamentului privind vămuirea bunurilor trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova de către persoane fizice şi a unor formulare tipizate. 43. Ordinul Serviciului Vamal nr. 63 din 11.01.2013 cu privire la aprobarea Normelor metodologice privind realizarea controlului ulterior prin audit post-vămuire și reverificarea declarațiilor vamale. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.01.2013, nr. 18-21/54. 44. Ordinul Serviciului Vamal nr. 70-O din 14.01.2013 referitor la aprobarea Regulamentului cu privire la utilizarea scanerelor cu raze „X-Ray” în cadrul efectuării controlului vamal al mărfurilor,

containerelor

și

mijloacelor

de

transport

auto.

http://customs.gov.md/ro/content/legisla%C5%A3ia-vamal%C4%83. 45. Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (reformare). În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 10.10.2013. Referințe bibliografice în limba română: 46. Erhan I., Cârnaț T. Drept vamal comunitar (manual). Chișinău: Print-Caro SRL, 2011. 206

47. Ianuș Erhan, Statutul juridic al organelor vamale în Republica Moldova (monografie), Chișinău 2015, Editura PrintCaro, 218 p. 48. Manual TIR: Convenția vamală relativă la transportul internațional de mărfuri sub acoperirea

carnetelor

TIR:

(Convenția

TIR

din

1975).

Asociația

Internațională

a

Transportatorilor Auto din Moldova „AITA”. Centrul de instruire a Personalului pentru Transporturi Intern „CIPTI”. alcăt. Taran S. Chișinău: Pontos, 2010. 49. Mladen C. Drept vamal românesc și comunitar. București: Editura Economică, 2003. 50. Mladen C. Drept vamal: Auxiliar curricular pentru specialitatea lucrător vamal. București: Editura Economică, 2000. 51. Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006. 52. Sîrbu E., Melnic V. Reglementări vamale: Sistemul destinațiilor vamale în Republica Moldova. Chișinău: Combinatul Poligr., 2009. Referințe bibliografice în limba rusă: 53. Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник. Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010. 54. Анохина О.Г. Комментарий к Таможенному кодексу Таможенного союза. Москва: изд. Проспект, 2011. 448 с. 55. Арутюнян Г.В. Правовое регулирование таможенных платежей. Учебное пособие. Москва: Юриспруденция, 2000. 112 с. 56. Бакаева О.Ю., Матвиенко Г.В. Таможенное право России. Курс лекций. Москва: Эксмо, 2009. 57. Богомолова А.А. Таможенное право. Конспект лекций. Москва: Юрайт, 2010. 169 с. 58. Габричидзе Б.Н., Чернявски А.Г. Курс таможенного права Российской Федерации. Учебник для вузов. В 3-х частях. Москва: Издательство «Дело и Сервис», 2002. 528 с. 59. Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега-Л, 2012 60. Джеймс Т.Уолш. Послетаможенная проверка и аудит. Международный Валютный Фонд. 2004. 184 c. 61. Завражных М.Л. Таможенное право России. Учеб. пособие 4-е изд. Москва: ОмегаЛ, 2011. 62. Капранов А.В. Основы таможенного дела. Курс лекций. Выпуск 3. Таможенное оформление. Таможенный контроль. Нижний Новгород: Издательство Волжской государственной академии водного транспорта, 1999. 113 с. 207

63. Малышенко Ю. В., Ерошенко С. С., Симочко С.В. Начальная подготовка персонала инспекционно-досмотровых комплексов. Владивосток: Российская таможенная академия. Владивостокский филиал, 2010. 211 с. 64. Морозов В.Г., Останин В.А. Управление рисками в селективном таможенном контроле. Монография. Владивосток: РИО Владивостокского филиала Российской таможенной академии, 2013. 152 с. 65. Новиков В.Е., Ревин В.Н., Цветинский М.П. Таможенно-тарифное регулирование внешнеэкономической деятельности и таможенная стоимость. Москва: Эл. Изд. БИНОМ, 2012. 328 с. 66. Оводенко

А.А.,

Фетисов

В.А.

Государственное

регулирование

внешнеэкономической деятельности. Учебное пособие. Санкт-Петербург: СПбГУАП, 2006. 125 с. 67. Основы таможенного дела. Учебник. Под редакцией В.Г. Драганова. Москва: ОАО Изд-во Экономика, 1998. 68. Ответственность за нарушения таможенных правил. Под. Редакцией проф. Доктора юрид. Наук А.Н. Козырина. Москва: Издательство «Ось-89», 1999. 368 с. 69. Романова Е.В. Таможенное право. Санкт-Петербург: Изд-Питер, 2005. 219 с. 70. Сидоров В.Н., Таможенное право, учебник для бакалавров, Москва: ЮРАЙТ, 2013. 439 с. 71. Страна происхождения, классификация товара: сборник. Cост. Н. Т. Краснолуцкая. Москва: Центр экономики и маркетинга: Благовест-В, 2002. 135 c. 72. Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям «Юриспруденция». под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011. 73. Таможенный контроль. Учебник. Под общ. ред. В. А. Шамахова. Москва: Софт Издат, 2006. 283 c. 74. Тимошенко И.В. Таможенное право: конспект лекций. Ростов-на-Дону: Феникс, 2007. 349 с. 75. Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3-е изд. перераб. и доп. Москва: ЮРАЙТ, 2010. 76.

Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5-е изд., переработ. и доп. Москва:

Юрайт, 2011.

208