Uma Pi Pinguinul Complet [PDF]

Zitiervorschau

UMA ŞI PINGUINUL Uma este o fetiţă eschimos. Ea trăieşte împreună cu părinţii ei şi cu cei doi fraţi mai mari la Polul Nord. Întreaga familie locuieşte într-un iglu construit din gheaţǎ. Pentru a se feri de frig, eschimoşii poartǎ haine cusuite din piei de animale. Tatǎl şi fraţii Umei sunt plecaţi în cea mai mare parte a timpului departe de casǎ, la vânǎtoare. Ei înhamǎ câini la sǎniile mari, special construite pentru a aluneca repede pe zǎpadǎ şi pleacǎ de acasǎ, lipsind uneori câte o sǎptǎmânǎ întreagǎ. La întoarcere ei aduc provizii de peşte pe care mama Umei îl pune la uscat, astfel încât el sǎ poatǎ fi mâncat chiar şi dupǎ o perioadǎ mai lungǎ de timp. Tot mama Umei se ocupǎ şi de treburile gospodǎriei, dereticând tot timpul, având grijǎ ca celor din familia ei sǎ nu le lipseascǎ nimic. Pentru cǎ fetiţa este încǎ prea micǎ pentru a o ajuta pe mama sa, ea trebuie sǎ-şi petreacǎ mult timp de una singurǎ, simţindu-se câteodatǎ plictisitǎ. Într-o bunǎ zi, la intrarea în iglu opreşte o sanie trasǎ de câini, alta decât cea a familiei. În sanie se aflǎ mǎtuşa, unchiul şi verişoara Umei, Haki. Haki şi Uma au aceeaşi vârstǎ şi se înţeleg foarte bine. Fetiţele, bucuroase de revedere, se joacǎ cu jucǎriile Umei, cele mai multe dintre ele fǎcute din lemn. De când s-au nǎscut, ele nu au vǎzut altceva decât întinderile vaste de zǎpadǎ şi gheaţǎ de la Polul Nord , bucurându-se de culorile vii ale aurorei boreale care scaldǎ cerul din acest ţinut. Le este greu sǎ-şi închipuie cǎ în alte pǎrţi ale lumii copiii poartǎ şi altfel de haine decât cele groase, din blanǎ. Ele nici mǎcar nu ştiu cǎ existǎ costume de baie, purtate la plajǎ în zilele calde de varǎ, când apa mǎrii îmbie la înot. Haki scoate din hǎinuţa ei o revistǎ primitǎ de la o prietenǎ . Este o revistǎ despre animale de companie. Cu ochii mǎriţi de uimire, fetiţele rǎsfoiesc paginile revistei, admirând pozele în care se pot vedea tot felul de animale drǎgǎlaşe, multe dintre ele necunoscute: broscuţe ţestoase, hamsteri, porcuşori de Guineea, papagali, canari, pisici şi cǎţeluşi mici, mici de tot. Chiar dacǎ nu ştiu sǎ citeascǎ , Uma şi Haki pot vedea bucuria din ochii copiilor care-şi ţin în braţe prietenii necuvântători. Viaţa eschimoşilor este una simplă, lipsită de distracţii, fericirea cea mai mare a copiilor fiind poveştile pe care le aud seara, stând în jurul focului, împreună cu părinţii şi

cu bunicii. Uma şi Haki se simt de asemenea bucuroase de câte ori au ocazia să-şi ajute părinţii şi fraţii mai mari la diverse munci, simţindu-se folositoare familiilor lor. Animalele din revista adusă de Haki le sunt necunoscute celor două fetiţe, care sunt obişnuite cu vederea urşilor polari, a focilor, balenelor şi a morselor. Cei mai cunoscuţi le sunt câinii din rasa malamut, ajutoare de nădejde ai părinţilor şi prieteni de joacă ai copiilor. Curiozitatea firească vârstei le împinge pe Uma şi pe Haki să exploreze lumea de dincolo de iglu. Fără a-i cere nimănui voie, ele pornesc, ţinându-se de mână, într-o direcţie oarecare, prin vasta întindere albă de gheaţă şi zăpadă. Dorinţa lor cea mai mare este să găsească un animal de companie precum cele din revistă. Căutarea este zadarnică: Polul Nord nu le oferă Umei Si lui Haki nicio surpriză. Obosite şi dezamăgite, verişoarele se hotărăsca să se oprească în spatele unui mic deal de gheaţă, pentru a se odihni puţin. Vuietul vântului este foarte puternic, acoperind orice alte sunete, inclusiv ale vocilor omeneşti. Cu toate acestea, fetiţele disting cu greu un sunet slab, care vine din spatele adăpostului lor. Făcându-şi curaj una celeilalte, ele se hotărăsc să descopere sursa zgomotului necunoscut. Nu mică le este uimirea văzând prăbuşită în zăpadă o creatură mică, înaripată, acoperită cu un puf alb, având capul de culoare neagră şi ciocul de culoare gri. Bietul animal îşi ţine una dintre aripioare ridicată în aer, încercând să se ridice, fără a reuşi. Privirea lui este atât de tristă şi piuitul atât de jalnic, încât Uma şi Haki uită de frică şi se apropie în fugă de locul în care micuţul este cât pe ce să fie acoperit de zăpada viscolită. Fără a spune niciun cuvânt, ele îl învelesc pe noul lor prieten întro blană groasă, care ţine loc de pătură şi-l cară în braţe, cu rândul, până înapoi la casa părinţilor Umei. Nu mare le este uimirea celor din familiile fetiţelor, văzând micul animal pe care acestea l-au salvat de la pieire. Singurul care cunoaşte numele vieţuitoarei este bătrânul înţelept al satului. El le spune celorlalţi că a auzit în copilărie poveşti despre nişte animale ciudate, care trăiesc în capătul celălalt al lumii şi care se numesc pinguini. Nimeni nu reuşeşte să-şi dea seama cum de a ajuns pinguinul de la Polul Sud tocmai la Polul Nord. Enigma este dezlegată abia a doua zi, când un om de ştiinţă, plecat pe urmele puiului de pinguin, ajunge în satul eschimoşilor şi le explică acestora faptul că, de fapt, pinguinul a

fost adus cu un avion tocmai de la Polul Sud, împreună cu întreaga lui familie. El le mai povesteşte despre ţinutul de gheaţă în care trăiesc pinguinii şi care acum este în pericol să se topească, din cauza nepăsării cu care tratează oamenii natura. Poluarea naturii are drept rezultat topirea gheţurilor de la Polul Sud, pinguinii nemaiavând suficient spaţiu în care să trăiască. De aceea oamenii de ştiinţă, îngrijoraţi pentru animalele aflate în pericol, s-au hotărât să aducă câteva dintre ele la Polul Nord, pentru a vedea dacă reuşesc să se adapteze. Acestea fiind spuse, cercetătorul i-a rugat pe eschimoşi să-i înapoieze puiul de pinguin, pentru a-l duce înapoi la familia sa. Uma şi Haki însă apucaseră să-i bandajeze acestuia aripioara ruptă, dându-i şi un nume, Zăpezică, după culoarea pufului care-l acoperă. Zăpezică este de acum prietenul fetiţelor eschimos, acceptând să fie hrănit de ele, dormind lângă ele, jucându-se cu ciocul lui mic prin părul lor negru. Zăpezică s-a hotărât să rămână cu Uma, prietena lui cea mai de încredere, devenindu-i animal de companie. Uma consideră că aventura în care pornise împreună cu Haki a fost de bun augur, pentru că a avut şansa de a-l primi în viaţa ei pe Zăpezică.