37 1 46KB
Gălbău Elena An II, Gr. III, P.I.P.P
Țiganiada de Ion Budai Deleanu ~apartenența operei la iluminism~ "Ţiganiada" este capodopera literară a iluminismului românesc şi reprezintă cea mai celebră epopee din literatura română. Deşi redactată în două variante, ea nu ajunge să fie publicată decât în 1925. Din această cauză literatura română va avea foarte mult de pierdut. Şi alţi autori paşoptişti (ex: Ion Heliade Rădulescu) încep să scrie o epopee a neamului însă aceste proiecte nu sunt finalizate. Ion Budai-Deleanu, om de o vastă cultură găseşte punctul de plecare al "Ţiganiadei" în lucrarea "Batra homiamahia" ("Lupta broaştelor cu şoarecii") de Tasso, in "Don Quijote de la Mancha" a lui Cervantes şi în "Orlando furioso" de Aristo. "Ţiganiada" are ca temă călătoria alegorică pe care o face neamul ţiganesc în căutarea unei forme statale. Titlul este unul alegoric creat după modelul marilor epopei ("Iliada", "Odiseea", "Eneida"). Acesta ne trimite la personajul central al operei şi anume la etnia ţiganilor. Titlul este unul alegoric deoarece sub întruchiparea ţiganilor, Ion Budai-Deleanu ascunde aspiraţiile iluministe ale românilor din Ardeal. Din punct de vedere compoziţional "Ţiganiada" sau "Tabăra ţiganilor"este alcătuită din 12 cântece compuse de cântăreţul Leonachi Ghianeu şi îmbogăţită "cu multe însemnări şi luări aminte, critice istorice, filosofice, filologice şi gramatice de către Mitru Perea şi alţi mai mulţi în anul 1800". O astfel de structură îşi dovedeşte modernitatea datorită multitudinii de voci naratoriale. Personajele care comentează evenimentele în subsolul paginii devin voci naratoriale de sine stătătoare. Ele nu explică ceva, ci au rolul de a crea o operă în operă. Acţiunea se desfăşoară în Muntenia lui Vlad Ţepeş. Domnitorul se hotărăşte să-i înarmeze pe ţigani pentu a lupta împotriva turcilor, deoarece dorea să evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-i convinge, Vlad Ţepeş le promite o localitate numită Spăteni unde aceştia să se organizeze într-o formaţiune statală. Ţiganii se lasă greu convinşi, mai întai având loc un sfat care are rolul deai evidenţia caracterul eterogen şi instabil. Mai întâi ţiganii sunt supuşi unor probe de curaj. Vlad Ţepeş şi armata lui se deghizează în turci fără a fi recunoscuţi de ţigani iar apoi pune în calea acestora carele cu bucate. La cele două probe ţiganii eşuează dovedind lipsa curajului şi o poftă de mâncare nemăsurată. În schimbul intrării în luptă, Vlad Ţepeş le oferă ca recompensă localitatea Spăteni plasată strategic între Bărbăteşti şi Inimoasa. Denumirea localităţilor este una evident parodică ea desemnând lipsa curajului şi a tragerii de inimă din partea ţiganilor. Odată intraţi în luptă, tabăra ţiganilor este tulburată de intervenţia Satanei care o răpeşte pe Romica, logodnica viteazului Parpangel. Pentru a-şi regăsi iubita, acesta porneşte într-o călătorie iniţiatică la capătul căreia trebuie să dovedească faptul că este apt de a se însura, de a-şi întemeia o familie şi de a conduce etnia ţiganilor. Bineînţeles că această călătorie este tot parodică. Parpangel este supus unor probe astfel trece printr-o pădure vrăjită şi poposeşte la un han care în mod miraculos se transformă dimineaţa într-o baltă cu broaşte. Satana reuşeşte de fiecare dată să-l amăgească pe Parpangel. Dezamăgit, eroul se hotărăşte să se întoarcă în tabăra ţiganilor. Pe drum se întâlneşte cu viteazul Argineanu îmbrăcat în armura vrăjită şi fac schimb de haine. Astfel Parpangel intră în lupta împotriva turcilor. Înfricoşaţi de vederea armurii şi crezând că este Argineanu, turcii bat în retragere şi toată această aventură eroică se termină cu o banală cădere de pe cal a lui Parpangel. Leşinat mai mult de frică eroul călătoreşte în iad şi în rai. Când îşi revine o regăseşte pe Romica şi fac nunta. La ospăţul de nuntă, Parpangel povesteşte tuturor ţiganilor cele văzute în iad şi
Gălbău Elena An II, Gr. III, P.I.P.P în rai. După acestea, ţiganii pornesc un sfat în vederea stabilirii formei de organizare statală. Nu reuşesc din cauza năravurilor înnăscute ale acestora. Totul se încheie cu o dezbinare a ţiganilor fiecare apucând pe o altă cale. În încheiere,"Ţiganiada" se dovededeşte a fi o alegorie ce întrupează năzuinţele de veacuri ale românilor ardeleni. Esenţa acesteia o reprezintă democraţia fără fond. În încercarea lor de a-şi găsi o forma de organizare statală, ţiganii dovedesc lipsa adecvării la fondul lor originar, acela de populaţie omada fără posibilitatea de a se aşeza într-un loc. Prezenţa vocilor naratoriale aflate în subsolul paginii, nu are rolul de a explica un eveniment ci de a îmbogăţi textul. Numele din subsol sunt caracterizante, ceea ce spun personajele se regaseste în semnificaţia numelor acestora creând astfel o operă în operă. Ion Budai-Deleanu se dovedeşte a fi un creator modern care trece de limitele timpului său.