37 0 392KB
Taxonomia lui Simpson Taxonimia obiectivelor domeniului psihomotor vizează capacități care ne sunt necesare în desfășurarea unor activități asigurându-ne un anumit grad de independență. Indiferent de profesiunea exercitată, deprinderile și capacitățile motrice rămân la fel de importante. Totodată, un deficit psihomotor poate genera în educația timpurie a copilului apariția unui sentiment de inferioritate care poate afecta integrarea în grup și poate crea probleme de personalitate care să-l împiedice pe elev să se concentreze asupra învățării școlare. Activități de natură cognitivă (precum scrisul sau cititul) ar fi de neconceput fără dezvoltarea aptitudinilor perceptive de bază. Nu trebuie ignorat că activitățile senzorio-motorii sunt esențiale pentru dezvoltarea inteligenței. De asemenea, o serie de învățări specializate cerute de învățământul artistic, tehnic, antrenamentul sportiv sunt condiționate de realizarea unor obiective psihomotorii. Gesturile, mimica, mișcările corporale sunt implicate în comunicarea non-verbală care este mai universală decât limbajul oral, fiind un instrument important al socializării. A. Percepț ia Prima etapă esențială în efectuarea unui act motor. Proces de conștientizare care se extinde asupra obiectelor, proprietăților sau relațiilor prin intermediul organelor de simț. •
Stimularea senzorială- efectul unui stimul asupra unuia sau mai multor organe de simț.
•
Selecția indicilor(cues). Cues este denumirea atribuită stimulilor care au valoarea de semnal, cunoașterea
conexiunii dintre semnal și lucrul semnalat având loc anterior. Stabilirea indicilor la care trebuie să răspundă cineva pentru a satisface exigențele speciale ale îndeplinirii unei sarcini. •
Traducerea A lega percepția de acțiune realizând un act motoriu. În fapt, este vorba de procesul mintal
care determină semnificația indicilor primite în vederea unei acțiuni. Acest proces implică traducerea simbolică: indiciul trezește în noi imaginea unui lucru, amintirea lui, el dă naștere unei idei. B. Dispoziț ia exprimă faza de montaj, de pregătire în vederea realizării acțiunii, e baza
modelului mental ce anticipă acțiunea. Această secvență se derulează în regim intern, nu se obiectivează decât prin verbalizări ale elevului care descriu secvențial realizarea acțiunii. •
Dispoziția mintală
•
Dispoziția fizică
Pregătirea care constă în realizarea adaptărilor anatomice necesare îndeplinirii unui act motor. •
Dispoziția emoțională Pregătirea atitudinilor sufletești favorabile realizării actului motor. Ea implică voința de a
răspunde. C. Răspunsul ghidat este actul comportamental observabil al unui individ dirijat de un
instructor. Reprezintă trecerea la acțiunea propriu-zisă imitându-se modelul. Executarea mișcării se realizează pe baza instrucțiunilor, la început stângaci, cu unele erori, imperfecțiuni și apoi din ce în ce mai adaptat.
• Imitația Executarea unui act care constituie un răspuns direct la percepția altei persoane ce efectuează actul respectiv. • Încercări și erori A încerca diferite răspunsuri, în general raționale, până la obținerea răspunsului adecvat. D. Automatism Răspunsul învățat a devenit o deprindere. La acest nivel, elevul a căpătat oarecare încredere și un anumit grad de măiestrie în îndeplinirea unui act. E. Răspunsul manifest complex La acest nivel, individul poate îndeplini un act motoriu cu structură complexă. A fost atins un nivel înalt de îndemânare. Actul poate fi îndeplinit cu ușurință și eficiență. • Înlăturarea nesiguranței. Actul poate fi înfăptuit fără ezitare. • Performanța automată Individul și-a însușit o îndemânare motorie fin coordonată, el acționează cu multă ușurință și cu un bun control muscular. F. Adaptarea Modificarea voluntară a mișcărilor. G. Crearea unor noi sisteme de mișcări