Stii Sa Citesti Filosofie - Romulus Chiriţă [PDF]

Zitiervorschau

Stii sa citesti filosofie – Romulus Chiriţă

Romulus Chiriţă

• • • • • • • • • • •

Data şi locul naşterii: 24 iulie 1948, Comuna Griviţa, Judeţul Ialomiţa, Romania Titlul ştiinţific: Doctor în filosofie din anul 1992 Locul de muncă actual: Universitatea „Transilvania” din Braşov Vechime la locul de muncă actual: 35 ani Lucrări elaborate şi / sau publicate (selecţie, ultimii cinci ani, in corelare cu disciplina predată): Ştii să citeşti filosofie? Repere axiologice în gândirea românească interbelică Daruri de la Eris. Trei dispute interbelice Ştii să citeşti filosofie ? Iniţiere în lectura textelor filosofice Teste grilă de filosofie 10 filosofi ai secolului XX Introducere în estetică Istoria didactică a filosofiei greceşti O istorie a filosofiei medievale. Logosul între umilinţă şi extaz In memoriam Emil Cioran. 100 de ani de la naşterea filosofului Metafizica Renaşterii între fractură şi metamorfoză

Cuprins Capitoul I: CE ESTE SI CUM SE ABORDEAZA UN TEXT FILOSOFIC 1.1. Specificul textului filosofic 1.2. Dinamica filosofiei 1.3. Distinctia dintre probleme si solutii 1.4 “Arheologia” textului filosofic 1.5. Analogii cu educatia muzicala 1.6. Deontologia lecturii filosofice

Capitolul II: PREGATIREA PENTRU LECTURA 2.1. 2.2. 2.3. 2.4. 2.5. 2.6.

“Rezistenta” in filosofie Pregatirea psihologica Dozarea gradului de dificultate a lecturii “Randamentul” lecturii Fisele de lectura Relatia dascal-discipol

Capitolul III: ETAPELE ANALIZEI TEXTUALE 3.1. Analiza contextuala 3.2. Analiza filologica 3.3. Analizalogico-structurala

Capitolul IV: SISTEMUL FILOSOFIC 4.1. Ce este si cum se aborbdeaza un sistem filosofic? 4.2. Analiza istorica 4.3. Analiza teoretica

Capitolul V: VALORIFICAREA LECTURII FILOSOFICE Capitolul VI: MODELE DE LECTURA FILOSOFICA 6.1. 6.2. 6.3. 6.4. 6.5. 6.6. 6.7. 6.8.

Platon – Phaidon Aristotel – Politica Toma D’Aquino - Summa Theologica Descartes – Discurs asupra metodei Pascal - Cugetari Kant – Critica ratiunii pure Sartre - Fiinta si neantul Cioran - Tratat de descompunere

DATE DESPRE CARTE Structurata pe 2 mari parti - metodologie de lectura - 8 modele de lectura (Platon, Aristotel, Pascal, Kant, Sartre, Cioran, Kant, Toma D’Aquino) Cartea apare ptr prima oara in 1997 (Editura Niculescu, Bucuresti) apoi a fost revizuita si republicata in anul 2000.

Capitolul I: “Ce este si cum se abordeaza un text filosofic?”

1.1. Specifiicul textului filosofic 1.2. Dinamica filosofiei 1.3. Distinctia dintre probleme si solutii 1.4. “Arheologia” textului filosofic 1.5. Analogii cu educatia muzicala 1.6.Deontologia lecturii filosofice

1.1.Specificul textului filosofic • Ceea ce individualizeaza filosofia in ansamblul culturii este inaltul sau grad de generalitate si abstractizare al enunturilor sale, deosebindu-se de arta lingvistica (literatura) prin caracterul sau abstract. • Filosofia propune o anumita dificultate de a-i urmari metamorfozele , identificarea unor astfel de asemanari cu obiecte sau procese concrete fiind de cele mai multe ori imposibila. • Cititorii, mai ales cei incepatori sunt tentati sa substituie exemplul abstractiei, deturnand astfel sensul si finalitatea demersului unei probleme. • Textul filosofic trebuie abordat intr-o maniera stiintifica sau religioasa • Textele filosofice sunt unicate , lectura lor presupunand un set de obiective comune.

1.2. Dinamica filosofiei • Filosofia se deosebeste de celelalte forme ale culturii si prin dinamica sa specifica, a carei neintelegere poate afecta calitatea lecturii. Progresivitatea filosofiei este una de adancime si nu poate fi verificata enunt cu enunt. • Pluralitatea filosofilor si coexistenta unor puncte de vedere diferite asupra acelorasi probleme creeaza impresia ca filosofia nu contine nici macar un enunt cu care toti filosofii sa fie deacord. Asadar dinamica filosofiei nu este de tip preponderent auditiv ca in cazul stiintei, ci cu precadere de tip interogativ, integrand in propria sa structura teoretica cele mai valoroase rezultate ale lor.

1.3.

Distinctia dintre probleme si solutii

• Filosofia nu evolueaza prin solutii, cat prin probleme, cei mai importanti filosofi fiind cei care au pus probleme noi, astfel deschizand noi orizonturi meditatiei filosofice. • Urimarirea solutiilor are si o mare valoare formativa, famailiarizandu-l pe cititor cu rigoarea de tip filosofic, cu stilul si cu particularitatile acestui gen de lectura. • O problema pusa corect contine in sine, virtual si solutia sa,asadar cititorul trebuie sa aiba in vedere distinctia dintre probleme si situatii, astfel aportul autorului la evolutia filosofiei sa fie apreciat, din perspectiva problemelor inedite pe care el le-a propus.

1.4.

"Arheologia" textului filosofic

• Cele mai importante niveluri ale receptarii textelor filosofice sunt: cunoasterea semnificatiei textului (nu putem aborda un text fara sa stim despre ce este vorba)  intelegerea demersului teoretic propus de autor (trebuie sa avem o teorie de baza)  capacitatea de evaluare a actualitatii textului (daca se mai aplica si in zilele noastre)  operarea distinctiei dintre probleme si solutii (ceea ce am vorbit in cap 1.3.)  evaluarea originalitatii si a consistentei teoretice a solutiilor  raportarea problemelor la filiatia ideilor filosofice (sa nu atribui merite doar unui singur filosof pentru o idee filosofica)  determinarea importantei si a gradului de originalitate al problemelor  fixarea locului si semnificatiilor textului in devenirea domeniului sau a problematicii pe care el o aborbdeaza. (in ce perioada se desfasoara, ce semnificatie are pentru tine).

1.5. Analogii cu educatia muzicala • Multi dintre tineri asculta muzica “pop” sau “rock”, invocand argumentul ca ea poate fi inteleasa. Majoritatea, daca ar fi chestionati, raspunsul sincer la intrebarea “ce anume inteleg din muzica pop sau rock”, ar fi ca nu este vorba de “intelegere”, ci mai degraba satisfactia spirituala pe care o resimt ascultand aceasta muzica. • Educatia muzicala ca si cea filosofica, reprezinta una dintre sursele fundamentale ale implinirii spirituale.

1.6.

Deontologia lecturii filosofice

• Deontologie = totalitatea normelor si obligatiilor care reglementeaza practicarea unei meserii sau indeletniciri. • Cititorul incepaTor trebuie sa constientizeze faptul ca atunci cand incepe sa studieze filosofia intra intro “societate de elita”, astfel dobandind privilegiul de a deveni partasul Demnitatii lui Socrate, si al Dilemelor lui Platon, al Fericirii lui Epicur, etc. • Autoritatea suprema careia trebuie sa i se supuna cititorul, trebuie sa fie Adevarul. Cum acesta este de multe ori, in filosofie, dificil de inteles, cititorul va accepta in schimb cel mai rational argument.

Capitolul II: Pregatirea pentru lectura 2.1 “Rezistenta “la filosofie 2.2 Pregatirea psihologica 2.3 Dozarea gradului de dificultate a lecturilor 2.4 “Randamentul” lecturii 2.5 Fisele de lectura 2.6 Relatia dascal-discipol

2.1. “Rezistenta” la filosofie “ Rezistenta” la filosofie se explica si prin numeroasele prejudecati care s-au acumulat in legatura cu ea de-a lungul vremii. Intelegerea lor si a faptului ca majoritatea dintre ele sunt lipsite de temei, netezeste calea spre studiul filosofiei. Multi dintre noi, pun problema neintelegerii filosofiei in seama ei. ”Nu o intelegem pentru ca e dificila” O eticheta pe care o adaugam filosofiei fara macar a ne da interesul de a o studia.

2.2. Pregatirea psihologica • Citirea textelor filosofice presupune nu doar o capacitate intelectuala corespunzatoare,ci si o stare de spirit avantajoasa. • Pentru a putea dobandi filosofia, cititorul trebuie sa fie dispus si apt pentru a-si revizui cele mai ferme convingeri si optiuni.

2.3. Dozarea gradului de dificultate a lecturilor • Ca texte ideale pentru inceperea studiului filosofiei ne sunt recomandate “dialogurile lui Platon” datorita formei literare .Ele sunt accesibile cititorului neobisnuit cu termenii filosofici.

2.4. “Randamentul“ lecturii • "Randamentul" lecturii filosofice nu depinde de numarul de pagini citite dintr-o carte de filosofie ci de gradul de asimilare a continutului teoretic. • Asadar lectura filosofica trebuie proportionata in functie de dificultatea textului si de capacitatea fiecaruia de intelegere si de concentrare, dar si de sustinerea interesului prin efort voluntar.

2.5. Fisele de lectura • Realizarea unei astfel de fise poate fi conceputa intr-un mod personal in functie de finalitatea lecturii, stilului intelectual si experienta anterioara. • Datorita complexitatii de lecturare a filosofiei este absolut necesara intocmirea unor fise de lectura, mai ales in cazul incepatorilor. Aceste fise avand si o valoare psihologica, creandu-le sentimentul de siguranta a retinerii informatiilor pe lunga durata.

2.6. Relatia dascaldiscipol • Toate relatarile antice despre filosofi incep prin mentionarea dascalilor lor. • Filosofia presupune o initiere calauzita de un dascal care impartaseste discipolului si altceva decat ce scrie in carti. Astfel intre cei doi se stabileste o comuniune spirituala perfecta, unde discipolul trebuie sa se lase modelat de catre al sau dascal si mai apoi sasi urmeze propriul drum in filosofie. Spre exemplu: Platon fara Socrate nu ar mai fi fost Platon.

Capitolul IV: “Sistemul Filosofic” 4.1. Ce este si cum se abordeaza un sistem filosofic? 4.2. Analiza istorica 4.3. Analiza teoretica

4.1. Ce este si cum se abordeaza un sistem filosofic? • Definitia „sistemului filosofic” este destul de neclara avand mai multe intelesuri, care de-a lungul aniilor a capatat un sens „tare” si unu „slab”. • Sensul „tare” a sistemului filosofic presupune punerea si clarificarea celor mai importante ramuri, problematici si orientari ale filosofiei • Sensul „slab” a sistemuli filosofic se bazeaza constant pe un principiu teoreticometodologic fundamental, fiind considerat „coextensiv filosofiei insesi”, deoarece conceptiile filososfice importante sunt

4.2. Analiza istorica • Identificarea premiselor sistemului • Determinarea semnificatiilor termenilor principali. • Controlul istoric al informatiei utilizate de sistem • Refacerea demonstatiilor tezelor fundamentale ale sistemului. • Depistarea „nucleului” sistemului filosofic. • Elaborarea unei scheme de sinteza a sistemului filosofic studiat.

4.3. Analiza teoretica • • • •

Critica premiselor sistemului. Critica termenilor principali. Critica informatiei utilizate de sistem. Critica demonstratiilor tezelor fundamentale ale sistemului: * aprecierea corectitudinii logice a demonstratiilor * identificarea punctelor vulnerabile si a obscuritatilor sistemului. • Critica „nucleului” sistemului filosofic • Confruntarea sistemului filosofic studiat cu alte sisteme filosofice si a anlizei teoretice personale

• Filosofia nu poate fi perceputa doar ca scop in sine ,ci ea poate produce satisfactii spirituale mai ample, mai profunde. • Nu este suficient doar “sa stii” filosofie, ci trebuie sa o integrezi in tine, in personalitatea ta , sa • devina parte din tine. • ‘Gratuitatea” filosofiei consta in “inutilitatea” ei , in faptul ca nu ofera informatii , cunostinte care sa ajute la rezolvarea unor probleme precise. Confruntati cu o astfel de problema , filosofii vor incerca sa stabileasca anumite “principii” , reguli , teorii , “norme” care mai apoi se vor dovedi neoperationale.

• Filosofii sunt persoanele care sesizeaza, descopera esentialul si sunt capabili sa-l faca cunoscut si altora. • Filosofia nu este o materie, un obiect de studiu care se invata “dupa ureche” , ci prin studiul repetabil al operelor de specialitate, filosofice. • Putem spune ca viata noastra este asemenea unui drum in care trecem prin multe , ne descoperim pe noi insine si pe cei din jurul nostru , dar de asemenea descoperim si universul si tainele ce ne inconjoara.

Capitolul V: “Valorificarea lecturii filosofice” • Prin cuvantul “valorificare” putem intelege actiunea de evidentiere, de punere in valoare a unui anumit text,obiect. In acest caz, a pune in valoare lectura filosofica. • Cititorul trebuie sa fie capabil , apt sa inteleaga continutul unui text filosofic, sa fie in deplinatatea facultatilor mintale. • In cadrul lecturarii unui text filosofic,se pot intalni doua momente: 1-acuratetea intelegerii textului si 2-interpretatrea textului.

Capitolul VI: “Modele de texte filosofice” • 6.1. Platon – “Phaidon” • 6.2. Aristotel – “Politica” • 6.3. Toma D’Aquino – “Summa theologica” • 6.4. Descartes – “Discurs asupra metodei” • 6.5. Pascal – “Cugetari”, • 6.6. Kant – “Critica ratiunii pare” • 6.7. Sartre – “Fiinta si neantul” • 6.8. Cioran – “Tratat de descompunere”

6.1. Platon - Phaidon • PLATON (427-347 i.Hr) apartine epocii clasice a civilizatiei antice grecesti (sec V – IV i.Hr.). • Pe numele sau adevarat ARISTOCLES • “Phaidon” este unul din cele mai celebre dialoguri platoniciene. • Apartine inceputului perioadei de maturitate a creatiei filosofului. • Relateaza discutia purtata de Socrate inaintea executiei cu cativa dintre discipolii sai.

6.2. Aristotel – “Politica” • ARISTOTEL (384 – 322 i.Hr.) este ultimul mare reprezentant al epocii clasice a filosofiei antice grecesti. • Aristotel a fost unul din cei mai profunzi filosofi ai tuturor timpurilor, fiind considerat “fondatorul majoritatii stiintelor fundamentale”. • Textul abordat in carte este un fragment din capitolul VII al cartii a III-a a “Politicii”, principala lucrare in care Aristotel si-a expus opinia socialpolitica. In cele opt carti ale acestei lucrari este analizata comunitatea politica si institutiile sale.

6.3. Toma D’Aquino – “Summa theologica” • TOMA D’AQUINO (Din Aquino) s-a nascut in 1225 in castelul din Roccasecca(regatul Napole, sudul Italiei). • Are meritul de a fi trezit interesul pentru gandirea lui Aristotel. Acesta nu era de acord cu contemporanii sai, considerand ca filosofia nu trebuie elaborata exclusiv cu ajutorul ratiunii. • Textul este un fragment din Cartea I, intitulata “Despre Dumnezeu”, “Summa theologica” fiind cea mai importanta scriere a lui D’Aquino. In aceasta carte sunt examinate 26 de probleme (“Quaestiones”), grupate in 3 parti.

6.4. Descartes – “Discurs asupra metodei” • RENEE DESCARTES (1596 – 1650) se naste in mica localitate La Haye din Franta. • Este considerat unanim cel mai mare filosof francez al tuturor timpurilor si unul dintre cei mai mari ganditori din intreaga istorie a filosofiei universale. • In textul analizat ni se prezinta rolul fundament al asa numitului “argument cogito” pe care il poarta in filosofia carteziana . Acesta se refera la dovada existentei lui Dumnezeu si al sufletului omenesc

6.5. Pascal – “Cugetari” • BLAISE PASCAL (1623 – 1662) este considerat una dintre personalitatie proeminente ale culturii franceze. Pascal apartine epocii moderne, epoca ce a dat adevarata masura a fortei ratiunii umane. • Textul analizat face parte din lurarea “Cugetari”, care desi nu are o structura teoretica riguroasa, “ stimuleaza de mai bine de trei veacuri meditatia filosofica”. Acest text este cel mai cunoscut text al lui Pascal, primul gand de care ii asociem numele fiind metafora “trestiei ganditoare”.

6.6. Kant – “Critica ratiunii pure” • IMANUEL KANT (1724 – 1804), s-a nascut in Koningsberg (actualul Kalinigrad). • Reprezinta un monument de referinta in istoria filosofiei mondiale universale. • “Critica ratiunii pure” este baza teoretico-metodologica al intregului sistem filosofic kantian.

6.7. Sartre – “Fiinta si neantul” • JEAN-PAUL SARTRE ( 1905 – 1980 ) este una din cele mai proeminente personalitati ale existentialismului (orientare filosofica deosebit de influenta a filosofiei occidentale a primei jumatati ale secolului XX). • Lucrarea “Fiinta si neantul” din care a fost textul filosofic analizat, reprezinta impreuna cu “Fiinta si tmp” a lui Heidenggel nucleul teoretic al Existentialismului.

6.8. Cioran – “Manual de descompunere” • EMIL CIORAN, s-a nascut in 1911 in Mariginimea Sibiului la Rasinari. • Va fi considerat cel mai mare prozator francez si cel mai important stilist al limbii franceze din a 2-a jumatate al sec XX. • . Temele pe care el le-a abordat sunt mai degraba obsesii decat “probleme”, sunt fulguratii ale unor mari incertitudini si spaime, nu expresii coerente ale unor “convingeri”. • “... asa am scris pentru a ma elibera pe mine de ceva. Vreau sa spun ca privesc tot ce am scris nu ca pe o teorie, ci ca pe terapie pentru mine insumi”.