Sist. Nervos, Analizatorii [PDF]

Zitiervorschau

Sold to [email protected]

Cum învăț?

NOTIȚE ADMITETRE MEDICINĂ după Corint

2020 Vol. II SISTEMUL NERVOS, ANALIZATORII

Cum învăț?

1

Cum învăț?

YouTube https://www.youtube.com/c/Cumînvăț

Salut!!! Acesta este al II-lea volum de notițe de biologie pentru admiterea la medicină. Sunt făcute după manualul de Biologie clasa a XI-a, Autori: Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Editura: Corint Sper ca aceste notițe împreună cu videoclipurile de pe canalul de YouTube să vă ajute în pregătirea voastră pentru examenul de admitere la medicină. Succes!!!

2

Cum învăț?

Cuprins Pagina

SISTEMUL NERVOS A. Neuronul B. Sinapsa C. Măduva spinării și nervii spinali 1.Structura măduvei spinării 2.Nervii spinali 3.Funcțiile măduvei spinării D. Trunchiul cerebral și nervii cranieni E. Cerebelul F. Diencefalul G. Emisferele cerebrale H. Sistemul nervos vegetativ II. ANALIZATORII A. Analizatorul cutanat B. Analizatorul kinestezic C. Analizatorul olfactiv D. Analizatorul gustativ E. Analizatorul vizual F. Analizatorul acustico-vestibular 1.Structura urechii 2.Analizatorul acustic 3.Analizatorul vestibular Bibliografie I.

4 5 12 16 16 20 23 41 47 50 51 60 69 70 75 80 83 86 103 103 108 113 119

3

Cum învăț?

I. SISTEMUL NERVOS Sistemul nervos împreună cu sistemul endocrin reglează majoritatea funcțiilor organismului și fac parte din funcțiile de relație. Clasificare: Din punct de vedere topografic (al

Din punct de vedere funcțional:

localizării).

SISTEM NERVOS

SISTEM NERVOS

Sistem nervos

Sistem nervos

central

Sistem nervos

Sistem nervos

somatic

vegetativ

periferic

Sistem nervos Encefal Măduva spinării

Nervi

Nervi

vegetativ simpatic

Sistem nervos vegetativ parasimpatic

cranieni spinali

Reglarea nervoasă a funcțiilor corpului se bazează pe activitatea centrilor nervoși care prelucrează informațiile primite și apoi elaborează comenzi ce sunt transmise efectorilor. Din acest punct de vedere, fiecare centru nervos poate fi separat în două compartimente funcționale: •

compartimentul senzitiv unde vin informațiile culese la nivelul receptorilor

•

compartimentul motor care transmite comenzile la efectori

Așadar, fiecare organ nervos are două funcții fundamentale: funcția senzitivă și funcția motorie. La nivelul emisferelor cerebrale mai apare și funcția psihică. Centru nervos= zonă de substanță Sistemul nervos central are 3 etaje: etajul medular(măduva spinării), etajul subcortical (trunchi cerebral, cerebel, diencefal) și etajul cortical (emisferele cerebrale).

cenușie(unde se afla corpi ai neuronilor) de la nivelul organelor sistemului nervos central. 4

Cum învăț?

A.

Neuronul - reprezintă unitatea morfo-funcțională a sistemului nervos -formă:  stelată -coarnele anterioare ale măduvei  sferică sau ovalară - în ganglionii spinali  piramidală -zonele motorii ale scoarței cerebrale  fusiformă - stratul profund al scoarței cerebrale -în funcție de numărul prelungirilor (fig.1)  unipolari - aspect globulos, cu o singură prelungire - celulele cu conuri și bastonașe din retină  pseudounipolari - au o prelungire care se divide în T, dendrita se distribuie la periferie, iar axonul pătrunde în sistemul nervos central – neuronii din ganglionul spinal  bipolari, - formă rotundă, ovală sau fusiformă, cele două prelungiri pornind de la polii opuși ai celulei -neuronii din ganglionii spiral Corti și vestibular Scarpa, din retină și din mucoasa olfactivă  multipolari - formă stelată, piramidală sau piriformă cu numeroase prelungiri dendritice și un axon - scoarța cerebrală, cerebeloasă,

Fig.1 Clasificarea neuronilor după numărul de prelungiri

5

Cum învăț?

-după funcție, neuronii pot fi:  receptori

(somatosenzitivi

și

viscerosenzitivi)

-

recepționează stimuli din mediul exterior sau din interiorul organismului  motori (somatomotori și visceromotori) - axoni lor sunt în legătură cu organele efectoare  intercalari/de asociație - fac legătura între neuronii senzitivi și motori

1. Structura neuronului -format din corp celular(pericarion) și prelungiri

a. Corpul celular/pericarionul -format din neurilemă (membrana plasmatică ), neuroplasmă (citoplasmă) și nucleu Neurilema - este subțire, -delimitează neuronul -are o structură lipoproteică Neuroplasma conține organite celulare comune (cu excepția centrozomului deoarece neuronul nu se divide), incluziuni pigmentare și organite specifice: -corpii tigroizi (Nissl) din corpul și de la baza dendritelor, conțin o substanță (substanța cromatofilă) care dă culoarea cenușie corpului neuronal, au rol în metabolismul neuronal -neurofibrilele, care se găsesc atât în neuroplasmă (corp), cât și în prelungiri (dendrite și axon) - rol mecanic, de susținere și în conducerea impulsului nervos. Nucleul – neuronii motori, senzitivi și de asociație au un nucleu unic cu 1-2 nucleoli; neuronii vegetativi (aparțin de sistemul nervos vegetativ) centrali sau periferici prezintă deseori un nucleu excentric și pot avea nuclei dubli sau multipli. 6

Cum învăț?

Fig.2 Structura neuronului

b. Prelungirile neuronului Dendritele - sunt prelungiri celulipete (recepționează și conduc impulsul nervos CĂTRE corpul neuronului) -pot fi unice sau multiple sau pot chiar să lipsească -în porțiunea inițială, sunt mai groase și au corpi Nissl iar apoi se subțiază -prezintă neurofibrile 7

Cum învăț?

Axonul – este o prelungire celulifugă (conduce impulsul nervos DE LA corpul neuronului CĂTRE butonii terminali) -este o prelungire unică, lungă (uneori de 1m) -format din:  axoplasmă (citoplasmă specializată) care conține mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic și neurofibrile  axolema (membrana axonului) cu rol în propagarea impulsului nervos - de-a lungul traseului său, axonul emite colaterale perpendiculare pe direcția sa, iar în porțiunea terminală se ramifică; ultimele ramificații — butonii terminali — conțin vezicule cu mediatori chimici/neurotransmițători care participă la transmiterea influxului nervos la nivelul sinapselor; butonii conțin neurofibrile și mitocondrii. -în funcție de localizarea neuronului în sistemul nervos periferic (SNP) sau sistemul nervos central (SNC), axonul acestuia are următoarele structuri:

Fig.3 Structura axonului 8

Cum învăț?

Structura Axonul neuronilor în SNP

Axonul

Observații

neuronilor în SNC Teaca de -produsă de celulele Schwann -produsă de mielină

(nevroglie)

o

celulă

produce oligodendrocite

mielină pentru un singur axon -prezintă

discontinuități

(nevroglii) o celulă

numite produce pentru mai

-axonii cu diametrul mai mic de 2µ și fibrele postganglionare nu au teacă de mielină -rolul mielinei este de izolator

noduri Ranvier, care reprezintă mulți axoni

electric,

spațiul dintre două celule Schwann

conducerea impulsului nervos

Teaca

-se dispune în jurul tecii de mielină, Nu prezintă

Schwann

fiind formată de celule Schwann

care

accelerează

-fiecărui segment internodal de mielină dintre două ștrangulații Ranvier îi corespunde o singură celulă Schwann

Teaca

-separă membrana plasmatică a Nu prezintă

Henle

celulei

Schwann

de

țesutul

conjunctiv din jur -are

rol

în

permeabilitate

și

rezistență

Teacă de mielină = axoni mielinici Fără teacă de mielină = axoni amielinici Nevrogliile /celulele gliale - sunt de 10 ori mai multe ca neuronii - forma și dimensiunile corpului celular pot fi diferite, iar prelungirile, variabile ca număr - sunt celule care se divid intens (sunt singurele elemente ale țesutului nervos care dau naștere tumorilor din SNC) - nu conțin neurofibrile și nici corpi Nissl -rol de suport pentru neuroni, de protecție, trofic, rol fagocitar (microglia), în sinteza tecii de 9

Cum învăț?

mielină și în sinteza de ARN și a altor substanțe pe care le cedează neuronului -există mai multe tipuri de nevroglii: celula Schwann, astrocitul, oligodendroglia, microglia, celulele ependimare și celulele satelite

Fig4. Tipuri de nevroglii

2. Funcțiile neuronului -neuronul are proprietățile de excitabilitate și conductibilitate, adică poate genera un potențial de acțiune care se propagă și este condus -excitabilitatea a fost descrisă la proprietățile celulei (vezi potențialul de membrană)

Conductibilitatea -apariția unui potențial de acțiune într-o zonă a membranei neuronale determină apariția unui nou potențial de acțiune în zona vecină -apariția unui potențial de acțiune într-un anumit punct al membranei axonale este consecința depolarizării produse de un potențial de acțiune anterior 10

Cum învăț?

-conducerea se realizează diferit la nivelul axonilor amielinici față de cei mielinici a. Conducerea la nivelul axonilor amielinici -potențialul de acțiune poate să apară în orice zonă a membranei -potențialul de acțiune este condus din aproape în aproape(de la o zonă vecină la alta) -potențialul de acțiune este condus într-o singură direcție, deoarece în direcția opusă, unde s-a produs potențialul de acțiune anterior, membrana este în stare refractară absolută (potențialul de acțiune nu poate să se întoarcă înapoi în zona de unde a pornit) -viteză 10m/s

Fig.5 Conducerea la nivelul axonilor amielinici b. Conducerea la nivelul axonilor mielinici -datorită proprietăților izolatoare ale mielinei, potențialul de acțiune apare la nivelul nodurilor Ranvier și „sare" de la un nod la altul într-un tip de conducere numită saltatorie -viteze mult mai mari de 100 m/s

Fig.6 Conducerea la nivelul axonilor mielinici 11

Cum învăț?

B.

Sinapsa

-reprezintă legătura funcțională între 2 neuroni sau între un neuron și o altă celulă (celulă efectoare secretorie sau musculară) -sinapsa neuromusculară (dintre neuron și celula musculară) se numește placă motorie sau joncțiune neuromusculară -sinapsele neuro-neuronale (între 2 neuroni) pot fi axosomatice sau axodendritice, axoaxonice sau dendrodentritice (fig.7) -din

punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea, sinapsele pot fi chimice

sau electrice.

Fig.7 Tipuri de sinapse neuro-neuronale

12

Cum învăț?

1. Sinapsele chimice -alcătuite din:  terminația presinaptică – formată din butonii terminali ai axonului și conține vezicule cu mediator chimic (există peste 40 de mediatori chimici, cel mai răspândit fiind acetilcolina)  fanta sinaptică (spațiul dintre cele 2 componente sinaptice)  celula postsinaptică — prezintă pe membrană receptori pentru mediatorul chimic -impulsul nervos (potențialul de acțiune) ajunge la butonii terminali ai axonului și sub acțiunea impulsului nervos se eliberează mediator chimic în fanta sinaptică; mediatorul chimic se leagă de receptorii specifici de pe membrana postsinaptică, determinând modificări ale potențialului membranei postsinaptice (depolarizarea) -depolarizarea

se numește

potențial postsinaptic excitator, dacă este vorba de un

neuron postsinaptic, sau potențial terminal de placă, dacă este vorba despre o fibră musculară scheletică -acest potențial nu este același cu potențialul de acțiune -potențialul postsinaptic excitator și potențialul terminal de placă au două proprietăți:  sumația temporală - două potențiale produse prin descărcarea de mediator din aceeași fibră presinaptică se pot suma (aduna), rezultând un singur potențial mai mare  sumația spațială - potențialele postsinaptice excitatorii, produse de două terminați presinaptice vecine pe aceeași membrană postsinaptică, se pot suma(aduna) rezultând un singur potențial -conducerea la nivelul sinapsei chimice este UNIDIRECȚIONALĂ, dinspre terminația presinaptică spre cea postsinaptică -deși un neuron se poate depolariza în ambele direcții transmiterea la nivelul unei sinapse se va face mereu unidirecțional dinspre axonul presinaptic spre dendrite/corp neuronal postsinaptic, asta datorită locului unde se află mediatorii chimici și receptorii 13

Cum învăț?

- exemple de sinapse chimice: - aproape toate sinapsele din sistemul nervos central - placa motorie - în sistemul nervos vegetativ

Fig.8 Sinapsa chimică

2. Sinapse electrice -alcătuite din: - două celule de aceleași dimensiuni care sunt alipite în zonele lor de rezistență electrică minimă - ionii și moleculele trec prin aceste locuri de joncțiune (zonele unde celulele sunt lipite între ele) -conducerea este BIDIRECȚIONALĂ 14

Cum învăț?

-exemple de sinapse electrice: - miocard -mușchi neted -în anumite regiuni din creier

Fig.9 Sinapsa electrică

Oboseala transmiterii sinaptice -stimularea repetată și rapidă a sinapselor este urmată de depolarizări repetate ale neuronului postsinaptic, pentru ca, în următoarele milisecunde, numărul acestora să scadă, în acest caz, avem de-a face cu un mecanism de protecție împotriva suprastimulării, care se realizează prin epuizarea depozitelor de mediator chimic (neurotransmițători) de la nivelul terminației presinaptice. -unele medicamente cresc excitabilitatea sinapselor (cofeina), altele o scad (unele anestezice) 15

Cum învăț?

Măduva spinării și nervii spinali

C.

1. Structura măduvei spinării

-se găsește situată în canalul vertebral, format din suprapunerea orificiilor vertebrale, pe care nu îl ocupă în întregime -limita superioară a măduvei corespunde găurii occipitale sau emergenței primului nerv spinal

(C1-vertebra cervicală 1),

iar limita inferioară se află în dreptul vertebrei L2

(lombară 2) - sub vertebra L2, măduva se prelungește cu conul medular, iar acesta cu filum terminale -de o parte și de alta a conului medular și a filumului se află coada de cal cu direcție aproape verticală, formată din nervii lombari și sacrali - în dreptul regiunilor cervicală și lombară, măduva prezintă două porțiuni mai voluminoase, intumescențele(dilatările) cervicală/brahială și lombară, care corespund membrelor.

Fig.10 Aspectul exterior al măduvei spinării

16

Cum învăț?

-anterior măduva prezintă fisura mediană anterioară iar posterior șanțul median posterior -lateral atât anterior cât și posterior la locul de emergență a rădăcinilor nervului spinal, măduva prezintă șanțurile laterale: 2 șanțuri laterale anterioare și 2 șanțuri laterale posterioare -la exterior măduva este acoperită de meningele spinale -între meninge și canalul vertebral se află spațiul epidural cu țesut adipos -măduva spinării este formată din substanță albă la exterior și substanță cenușie la interior

a. Meningele spinale (fig.11) -alcătuit din trei membrane  dura mater - la exterior, are o structură fibroasă, rezistentă  arahnoida – la mijloc, are o structură conjunctivă - este separată și de pia mater printr-un spațiu care conține lichidul cefalorahidian (LCR) numit spațiul subarahnoidian  pia mater -la interior, este o membrană conjunctivo-vasculară -rol nutritive, în grosimea ei se găsesc vase arteriale -învelește măduva la care aderă pătrunzând în șanțuri și fisuri b. Substanța cenușie (fig.11) - se află la interior și e formată din corpii neuronilor - în secțiune longitudinală are formă de coloană iar în secțiune transversală are aspectul literei H - bara transversală(orizontală) a „H”-ului formează comisura cenușie a măduvei, în centru aflându-se canalul ependimar cu LCR; partea din comisura cenușie aflată anterior de canalul ependimar se numește comisura cenușie anterioară iar partea din comisura cenușie 17

Cum învăț?

aflată posterior de canalul ependimar se numește comisura cenușie posterioară - porțiunile laterale ale „H“-ului sunt subdivizate în coarne: anterioare, laterale și posterioare  Coarnele anterioare/ ventrale -conțin

dispozitivul somatomotor(neuroni somatomotori)

-sunt mai bine dezvoltate în regiunile dilatărilor -coarnele anterioare sunt mai late și mai scurte decât cele posterioare și conțin două tipuri de neuroni somatomotori (alfa și gamma) ai căror axoni formează rădăcina ventrală a nervilor spinali și care merg către mușchii striați  Coarnele posterioare/ dorsale -sunt mai lungi și mai subțiri -conțin neuroni ai căilor senzitive care au semnificația de deutoneuron (al II-lea neuron)  Coarnele laterale -sunt vizibile în regiunea cervicală inferioară, în regiunea toracală și lombară superioară -jumătatea posterioară este viscerosenzitivă -jumătatea anterioară este visceromotorie și de aici își au originea(își au corpul neuronal) neuronii vegetativi simpatici preganglionari ai căror axoni părăsesc măduva pe calea rădăcinii anterioare/ventrale a nervului spinal și formează fibrele preganglionare ale sistemului simpatic

Între coarnele laterale și posterioare, în substanța albă a măduvei, se află substanța reticulată a măduvei, mai bine individualizată în regiunea cervicală și formată din neuroni dispuși în rețea, prezenți și în jurul canalului ependimar, pe toată lungimea sa.

18

Cum învăț?

c. Substanța albă (fig.11) - la periferia măduvei -între comisura cenușie anterioară și fisura mediană anterioară se află comisura albă anterioară -între comisura cenușie posterioară și șanțul median posterior se află comisura albă posterioară - este dispusă sub formă de cordoane anterioare, laterale și posterioare în care găsim fascicule ascendente situate în general periferic, descendente situate spre interior și fascicule de asociație situate profund, în imediata vecinătate a substanței cenușii

Fig.11 Structura măduvei spinării

19

Cum învăț?

2. Nervii spinali -conectează măduva cu receptorii și efectorii -31 de perechi -8 cervicali (primul iese între osul occipital și prima vertebră cervicală) -12 toracali -5 lombari -5 sacrali -1 coccigian - au

2 rădăcini

anterioară/ventrală - motorie posterioară /dorsală – senzitivă, are pe traiect ganglionul spinal

1 trunchi 5 ramuri

ramura ventrală ramura dorsală ramura meningeală ramura comunicantă albă ramura comunicantă cenușie

a. Rădăcina anterioară/ventrală - este motorie -conține axonii neuronilor somatomotori din cornul anterior al măduvei și axonii neuronilor visceromotori din jumătatea ventrală a cornului lateral b. Rădăcina posterioară/dorsală -este senzitivă - prezintă pe traiectul său ganglionul spinal, la nivelul căruia își au originea (se află corpul neuronal) neuronii somatosenzitivi și neuronii viscerosenzitivi -neuronii somatosenzitivi au o dendrită lungă, care ajunge la receptorii din piele (exteroreceptori) sau la receptorii somatici profunzi din aparatul locomotor (proprioreceptori) axonul lor intră în măduvă pe calea rădăcinii posterioare 20

Cum învăț?

-neuronii viscerosenzitivi au și ei o dendrită lungă, care ajunge la receptorii din viscere/organe interne (visceroreceptori), axonii lor pătrund pe calea rădăcinii posterioare în măduvă și ajung în jumătatea posterioară a cornului lateral al măduvei (zona viscerosenzitivă)

c. Trunchiul nervului spinal -se formează prin unirea rădăcinilor anterioară și posterioară -este

mixt deci conține

fibre

somatomotorii,

somatosenzitive,

visceromotorii,

viscerosenzitive - iese la exteriorul canalului vertebral prin gaura intervertebrală și după un scurt traiect de la ieșirea sa din canalul vertebral, nervul spinal se desface în cele 5 ramuri ale sale d. Ramurile Ramura ventrală(fig.12) -este mixtă având fibre motorii, cât și fibre senzitive - formează anastomoze(zone în care se amestecă) între ele și rezultă o serie de plexuri: cervical, brahial, lombar, sacral -în regiunea toracală, ramurile ventrale ale nervilor nu se mai anastomozează și formează nervii intercostali cu traiect drept Ramura dorsală - este mixtă având fibre motorii, cât și fibre senzitive -se distribuie la pielea spatelui și la mușchii jgheaburilor vertebrale (mușchi ai spatelui) 21 Fig.12 Ramurile anterioare ale nervilor spinali

Cum învăț?

Ramura meningeală - are fibre numai pentru meninge - conține fibre viscerosenzitive și vasomotorii(un tip de fibre visceromotorii care merg la vasele de sânge ale meningelui) Ramura comunicantă albă -prin ea trece fibra preganglionară mielinică, cu originea în neuronul visceromotor din cornul lateral al măduvei Ramura comunicantă cenușie - prin ea fibra postganglionară simpatică amielinică cu originea în ganglionul vegetativ simpatic laterovertebral (paravertebral) reintră în trunchiul nervului spinal urmând ca de aici să se distribuie la efectori Fig.13 Structura nervului spinal

22

Cum învăț?

3. Funcțiile măduvei spinării -măduva are 2 funcții: reflexă și de conducere 3.1 Funcția reflexă -este îndeplinită de neuroni somatici și vegetativi -mecanismul fundamental de funcționare a sistemului nervos este actul reflex/reflexul -reflexul reprezintă reacția de răspuns a centrilor nervoși (situați mereu în substanța cenușie a sistemului nervos central) la stimularea unei zone receptoare -răspunsul reflex poate fi excitator (inițiază o acțiune) sau inhibitor (oprește o acțiune) -baza anatomică a actului reflex este arcul reflex, alcătuit din: o receptor o calea aferentă o centrii nervoși o calea eferentă o efectorul a. Receptorul -este o structură anatomică excitabilă care răspunde la stimuli prin variații de potențial (depolarizări) gradate proporțional cu intensitatea stimulului -poate fi format din: -celule epiteliale diferențiate și specializate în celule senzoriale (ex.

celulele

gustative,

auditive,

vestibulare)-

majoritatea

receptorilor sunt celule epiteliale -corpusculi senzitivi — mici organe pluricelulare alcătuite din celule,

fibre

conjunctive

și

terminații

nervoase

dendritice

(ex.receptorii din piele, proprioceptorii situați în aparatul locomotor) -terminațiile butonate ale dendritelor (ex.neuronul olfactiv, receptorii dureroși) -la nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului în impuls nervos deci 23

Cum învăț?

receptorul traduce energia stimulului (ex. lumina, mirosul, gustul etc.) în impuls nervos -clasificări ale receptorilor: în funcție de proveniența stimulului -exteroreceptori — primesc stimuli din afara organismului; -interoreceptori (visceroreceptori) — primesc stimuli din interiorul organismului de la organe(baroreceptori- stimulați de presiune; chemoreceptoristimulați de diferite substanțe) -proprioreceptori — primesc stimuli de la aparatul locomotor (mușchi, tendoane, ariculații) și informează despre poziția corpului și permit controlul mișcării

în funcție de tipul de energie pe care o prelucrează -chemoreceptori — stimulați de substanțe chimice: ex. mugurii gustativi, epiteliul olfactiv, corpii carotidieni și aortici, nociceptorii (receptori pentru durere care sunt stimulați de substanțe chimice eliberate de celulele distruse) -fotoreceptori — sunt stimulați de lumină: ex.celule cu conuri și bastonașe din retină -termoreceptori — răspund la variațiile de temperatură: ex.terminații nervoase libere -mecanoreceptori

—

stimulați

de

deformarea

membranei

celulare:

ex.receptori pentru tact, vibrații și presiune din piele în funcție de viteza de adaptare -fazici —la apariția stimulului își cresc activitatea dar în ciuda menținerii acestuia, activitatea lor scade ulterior: ex.receptorul olfactiv(când intri într-o cameră unde există un miros, la început îl simți foarte bine dar pe măsură ce stai în acea cameră nu vei mai simți mirosul deși el continuă să existe, asta deoarece receptorii olfactivi se obișnuiesc/adaptează cu acel miros) 24

Cum învăț?

-tonici — prezintă activitate relativ constantă pe toată durata aplicării stimulului: ex. receptorul vizual

b. Calea aferentă -face legătura între receptori și centrii nervoși -este senzitivă, formată din neuroni senzitivi cu originea în ganglionii de pe traiectul nervilor -receptorii vin în contact sinaptic cu terminațiile dendritice ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni

c. Centrii nervoși - totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participă la actul reflex respectiv -situați în substanța cenușie și formați din corpii neuronilor -la nivelul măduvei sunt situați în substanța cenușie a acesteia d. Calea eferentă -face legătura între centrii nervoși și efectori -este motorie, formată din axoni ai neuronilor motori (somatomotori și visceromotori) din măduva spinării

e. Efectorul -reprezentat de organul care execută comanda primită de la centrul nervos -principalii efectori sunt mușchii striați, mușchii netezi (de la nivelul organelor interne) și glandele exocrine

25

Cum învăț?

La nivelul măduvei spinării există reflexe somatice și vegetative. a. Reflexele somatice -stimulul e recepționat de exteroreceptori sau proprioreceptori -au ca efect contracția unui mușchi striat intervenind în mișcare, echilibru și tonus muscular -după numărul sinapselor de la nivelul centrilor nervoși avem reflexe monosinaptice și polisinaptice Reflexele monosinaptice/ miotatice (fig.14) -arcul reflex are 2 neuroni: somatosenzitiv și somatomotor -constau în contracția bruscă a unui mușchi ca răspuns la întinderea tendonului- extensia -rol în menținerea tonusului muscular(o stare de contracție inconștientă) și a poziției corpului -se pun în evidență prin lovirea cu un ciocan a tendonului mușchiului, cercetându-se de obicei la nivelul tendonului lui Ahile (reflex ahilian) sau la nivelul tendonului de inserție al mușchiului cvadriceps femural pe gambă (reflex rotulian) -receptorii: reprezentați de proprioceptorii musculari —fusurile neuromusculare -calea aferentă: formată din neuronul somatosenzitiv proprioceptiv din ganglionul spinal și de prelungirile acestuia, dendrita lungă merge la periferie și face sinapsă cu receptorul, axonul scurt pătrunde în măduvă prin rădăcina posterioară a nervului spinal și ajunge în cornul posterior unde se bifurcă:  o ramificație merge în cornul anterior și face sinapsă cu neuronul motor din coarnele anterioare de aceeași parte, închizând arcul reflex miotatic  o altă ramificație face sinapsă cu al II-lea neuron proprioceptiv din coarnele posterioare, de unde pleacă fasciculele spinocerebeloase( acest traseu va intra în alcătuirea segmentului intermediar al analizatorului kinestezic- vezi și analizatorul kinestezic pentru a înțelege complet) -centrul nervos: monosinaptic format din sinapsa dintre neuronul somatosenzitiv și cel 26

Cum învăț?

somatomotor -calea eferentă: este axonul neuronului somatomotor care pleacă pe rădăcina anterioară a nervului spinal -efectorul: fibra musculară striată care se va contracta producând extensia (îndepărtarea unui segment al corpului de restul corpului)

Reflexele polisinaptice/ nociceptive (fig.14) -arcul reflex are minim 3 neuroni: somatosenzitiv, intercalar/de asociație și somatomotor -constau în retragerea unui membru după stimularea dureroasă a acestuia- flexia -rol de apărare -stimulii sunt diferite lucruri care prduc o senzație dureroasă -prezintă proprietatea de a iradia la nivelul sistemului nervos central, antrenând un număr crescut de neuroni la elaborarea răspunsului -receptorii: sunt în piele și sunt mai ales terminații nervoase libere -calea aferentă: formată din neuronul somatosenzitiv din ganglionul spinal și de prelungirile acestuia, dendrita merge la piele iar axonul pătrunde în măduvă prin rădăcina posterioară a nervului spinal și ajunge în cornul posterior unde face sinapsă cu un neuron intercalar(de asociație) -centrii nervoși: polisinaptici formați din:  sinapsa dintre neuronul somatosenzitiv de ordinul al II-lea și cel de asociație – în cornul posterior  sinapsa dintre neuronul de asociație și cel somatomotor - în cornul anterior -calea eferentă: este axonul neuronului somatomotor care pleacă pe rădăcina anterioară a nervului spinal -efectorul: fibra musculară striată din mușchii flexori care se vor contracta producând 27

Cum învăț?

flexia (apropiere unui segment al corpului de restul corpului) și îndepărtarea membrului de sursa durerii

Fig.14 Reflexele miotatice (stânga cu albastru) și nociceptive (dreapta cu verde) b. Reflexele vegetative –vezi sistemul nervos vegetativ -în măduva spinării se închid reflexe de reglare a vasomotricității (reflexe vasoconstrictoare

și

vasodilatatoare),

sudorale

(transpirație),

pupilodilatatoare,

cardioacceleratoare, de micțiune (urinare), de defecație și sexuale -au centrii nervoși în cornul lateral al măduvei -reflexele vegetative vor fi descrise la sistemul nervos vegetativ 28

Cum învăț?

3.2 Funcția de conducere -este asigurată de căi lungi ascendente și descendente dar și de căi scurte de asociație a. Căile ascendente (fig.15) -sunt căi lungi, senzitive -majoritatea sunt formate din 3 neuroni (excepție căile sensibilității proprioceptive de control a mișcării)  primul neuron – protoneuronul -senzitiv  al II-lea neuron – deutoneuronul -senzitiv  al III-lea neuron – tritoneuronul- senzitiv o

Fig.15 Fasciculele ascendente, descendente și de asociație (fundamentale) măduvei spinării 29

ATENȚIE!!!! Cum învăț?

Fascicule = tracturi –ele există NUMAI în SNC

-conduc sensibilitatea exteroceptivă

Fascicule NU înseamnă căi ascendente și

(de la receptori- exteroreceptori), proprioceptivă

descendete. Căile încep de la dendritele

(de la receptori- proprioreceptori) și interoceptivă

primului neuron și se termină cu axonul

(de la receptori- interoreceptori)

ultimului neuron. Căile conțin neuroni și din SNC și din

 Căile sensibilității exteroceptive -conduc sensibilitatea termică, dureroasă, tactilă fină și tactilă grosieră -au 3 neuroni

SNP(ex.

neuronul

din

ganglionul

spianal). Fasciculele/ tracturile conțin neuroni numai din SNC . Fasciculele/tracturile sunt incluse în căi.

 Calea sensibilității termice și dureroase (fig.16) -receptorii: terminații nervoase libere din piele -protoneuronul: în ganglionul spinal de pe traiectul rădăcinii posterioare a nervului spinal, dendrita lungă ajunge la receptori iar axonul pătrunde în măduvă în cornul posterior -deutoneuronul: neuron senzitiv din cornul posterior al măduvei, axonul său se încrucișează și trece în cordonul lateral opus (deci din stânga ajunge în dreapta sau invers), unde formează fasciculul spinotalamic lateral care urcă prin măduvă, îndreptându-se spre talamus -tritoneuronul: se află în talamus, axonul lui se proiectează pe scoarța cerebrală, în aria somestezică I din lobul parietal  Calea sensibilității tactile grosiere (protopatică) (fig.16) -receptorii: corpusculii Meissner și discurile tactile Merkel din piele -protoneuronul: în ganglionul spinal de pe traiectul rădăcinii posterioare a nervului spinal, dendrita lungă ajunge la receptori iar axonul pătrunde în măduvă în cornul posterior -deutoneuronul: neuron senzitiv din cornul posterior al măduvei, axonul său se încrucișează și trece în cordonul anterior opus (deci din stânga ajunge în dreapta sau invers), 30

Cum învăț?

unde formează fasciculul spinotalamic anterior care urcă prin măduvă, îndreptându-se spre talamus -tritoneuronul: se află în talamus, axonul lui se proiectează pe scoarța cerebrală, în aria somestezică I din lobul parietal

Fig.16 Căile sensibilității termice, dureroase,tactile grosiere și interoceptive

 31

Cum învăț?

 Calea sensibilității tactile fine (epicritică) (fig.17) -receptorii: corpusculii Meissner și discurile tactile Merkel din piele cu un câmp receptor mai mic -protoneuronul: în ganglionul spinal de pe traiectul rădăcinii posterioare a nervului spinal, dendrita lungă ajunge la receptori iar axonul lung pătrunde în măduvă în cordonul posterior unde formează fasciculele spinobulbare: gracilis (Goll) și cuneat (Burdach), fasciculul cuneat apare numai în măduva toracală superioară și cea cervicală -deutoneuronul: este în nucleii gracilis și cuneat din bulb, axonul deutoneuronului se încrucișează (trece din stânga în dreapta sau invers) și formează decusația senzitivă după care devine ascendent formând lemniscul medial care merge către talamus -tritoneuronul: se află în talamus, axonul lui se proiectează pe scoarța cerebrală, în aria somestezică I din lobul parietal  Căile sensibilității proprioceptive  Calea senibilității kinestezice (fig.17) -pentru simțul poziției și al mișcării în spațiu -receptorii: corpusculii neurotendinoși Golgi (în tendoane) și corpusculii Ruffini (în articulații) -protoneuronul: în ganglionul spinal de pe traiectul rădăcinii posterioare a nervului spinal, dendrita lungă ajunge la receptori iar axonul lung pătrunde în măduvă în cordonul posterior unde formează fasciculele spinobulbare: gracilis (Goll) și cuneat (Burdach), fasciculul cuneat apare numai în măduva toracală superioară și cea cervicală -deutoneuronul: este în nucleii gracilis și cuneat din bulb, axonul deutoneuronului se încrucișează (trece din stânga în dreapta sau invers) și formează decusația senzitivă după care devine ascendent formând lemniscul medial care merge către talamus -tritoneuronul: se află în talamus, axonul lui se proiectează pe scoarța cerebrală, în aria somestezică I din lobul parietal 32

Cum învăț?

~

~

Fig.17 Căile sensibilității tactile fine și kinestezice 33

Cum învăț?

 Calea sensibilității proprioceptive de control al mișcării (fig.18) -formată numai din 2 neuroni -receptorii: fusurile neuromusculare din mușchi -protoneuronul: în ganglionul spinal de pe traiectul rădăcinii posterioare a nervului spinal, dendrita lungă ajunge la receptori iar axonul pătrunde în măduvă în cornul posterior -deutoneuronul: neuron senzitiv din cornul posterior al măduvei, axonul se poate comporta în 2 feluri:  se duce în cordonul lateral de aceeași parte formând fasciculul spinocerebelos dorsal (direct) cu traiect ascendent care ajunge în trunchiul cerebral, străbate numai bulbul și apoi, pe calea pedunculului cerebelos inferior, ajunge la cerebel SAU  se încrucișează și ajunge în cordonul lateral de partea opusă formând fasciculul spinocerebelos ventral (încrucișat) cu traiect ascendent care ajunge în trunchiul cerebral, străbate bulbul, puntea și mezencefalul și apoi, mergând de-a lungul pedunculului cerebelos superior, ajunge la cerebel  Căile sensibilității interoceptive (fig.16) -este o cale multisinaptică -receptorii: în pereții vaselor și ai organelor, sub formă de terminații nervoase libere sau corpusculi lamelați, receptorii transmit senzația de durere când sunt stimulați -protoneuronul: în ganglionul spinal de pe traiectul rădăcinii posterioare a nervului spinal, dendrita lungă ajunge la receptori iar axonul pătrunde în măduvă -deutoneuronul: se află în măduvă, axonul acestuia intră în alcătuirea unui fascicul multisinaptic (există mai mulți neuroni care fac sinapse între ei pentru a forma acest fascicul, deci între deutoneuron și tritoneuron există mai mulți neuroni de unde și denumirea de cale multisinaptică) fasciculul multisinaptic din aproape în aproape, ajunge la talamus -tritoneuronul: se află în talamus; zona de proiecție corticala este difuză 34

Cum învăț?

Fig.18. Căile sensibilității proprioceptive de control al mișcării 35

Cum învăț?

Căile descendente (ale motricității- mișcării)

b.

-sunt căi lungi motorii -conduc impulsuri motorii de la encefal în diferite etaje ale măduvei spinării, în coarnele anterioare -prin căile descendente centrii encefalici exercită controlul asupra musculaturii scheletice, în acest mod sunt reglate tonusul muscular și activitatea motorie, fiind menținute postura și echilibrul corpului  Calea sistemului piramidal (corticospinal) (fig.19) -controlează motilitatea voluntară -originea în cortexul cerebral (în scoarța cerebrală) -are 2 neuroni:

un neuron cortical (în scoarța cerebrală), central, de origine un neuron inferior, periferic, de execuție, în măduva spinării în coarnele anterioare

-fasciculul piramidal (corticospinal) are origini corticale diferite: aria motorie, aria premotorie, aria motorie suplimentară și aria motorie secundară, suprapusă ariei senzitive secundare -prin intermediul fasciculul piramidal (corticospinal) emisfera cerebrală dreaptă controlează partea stângă a corpului și emisfera cerebrală stângă controlează partea dreaptă a corpului -are aproximativ 1.000.000 de fibre din care, circa 700.000 sunt mielinizate. -fibrele fasciculului piramidal străbat, în direcția lor descendentă, toate cele trei etaje ale trunchiului cerebral și, ajunse la nivelul bulbului au 2 opțiuni: 75% din fibre se încrucișează la nivelul bulbului formând decusația piramidală și astfel se formează fasciculul piramidal încrucișat/corticospinal lateral, care 36

Cum învăț?

ajunge în cordonul lateral al măduvei, coboară prin cordonul lateral și intră în cornul anterior al măduvei unde face sinapsă cu al doilea neuron cel inferior, periferic din cornul anterior; axonul acestui neuron iese prin rădăcina anterioară a nervului spinal și merge la efectori; datorită

decusației

senzitive

din

bulb

unde

fasciculul

piramidal

încrucișat

se

încrucișează(trece din stânga în dreapta sau invers), fasciculul piramidal încrucișat cu originea în cortexul (scoarța cerebrală) drept ajunge în cordonul lateral medular stâng și invers pentru piramidalul încrucișat cu originea în stânga care ajunge în cordonul lateral drept, deci prin piramidalul încrucișat emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului și emisfera stângă controlează partea dreaptă a corpului 25% din fibrele fasciculului piramidal nu se încrucișează și formează fasciculul piramidal direct/ corticospinal anterior, care ajunge în cordonul anterior de aceeași parte (deci piramidalul direct cu originea în dreapta coboară prin cordonul anterior medular drept și invers), fiind situat lângă fisura mediană; în dreptul fiecărui segment, o parte din fibre părăsesc acest fascicul, se încrucișează și trec în cordonul anterior opus (deci piramidalul direct din dreapta ajunge în stânga și invers), intră în măduva spinării în cornul anterior unde face sinapsă cu al doilea neuron cel inferior, periferic din cornul anterior; axonul acestui neuron iese prin rădăcina anterioară a nervului spinal și merge la efectori; datorită încrucișării la nivelul măduvei, prin intermediul piramidalului direct, emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului și emisfera stângă controlează partea dreaptă a corpului

-în traiectul lui prin trunchiul cerebral, din fibrele fasciculului piramidal se desprind fibre corticonucleare (de la cortex la nucleii trunchiului cerebral) care ajung la nucleii motori ai nervilor cranieni din trunchi, nuclei care sunt similari cornului anterior ai măduvei)

37

Cum învăț?

Fig.19 Calea sistemului piramidal 38

Cum învăț?

 Calea sistemului extrapiramidal (fig.21) -controlează motilitatea involuntară automată și semiautomată -are originea (neuronul de origine) în etajele corticale(scoarța cerebrală) și subcorticale (trunchi cerebral, nuclei bazali ai emisferelor cerebrale) -ultimul neuron al căii se află în cornul anterior al măduvei, axonul acestui neuron pleacă prin rădăcina anterioară a nervului spinal și merge la efectori -căile extrapiramidale corticale(de la neuronul de origine) ajung la nucleii bazali (corpii striați)ai emisferelor cerebrale prin fibre corticonucleare/corticostriate unde fac sinapsă -de la nucleii bazali prin eferențele(fibre) acestora ajung la nucleii de substanță cenușie din trunchiul cerebral unde fac sinapsă (fig.20):-mezencefal: nucleul roșu, substanța neagră coliculii cvadrigemeni (tectum)și substanța reticulată - bulb rahidian: nuclei olivari și vestibulari -de la nucleii din trunchi prin diferite fascicule (fig.20 ), se coboară prin măduva spinării și se ajunge la neuronii motori din cornul anterior al măduvei unde aceste fascicule fac sinapsă cu neuronul din cornul anterior Fig.20 Fibrele căilor extrapiramidale

39

Cum învăț?

Fig.21 Calea sistemului extrapiramidal 40

Cum învăț?

D. Trunchiul cerebral și nervii cranieni 1. Trunchiul cerebral -se află între măduva spinării și diencefal -pe fața sa posterioară se leagă cerebelul prin intermediul a 3 perechi de pedunculi cerebeloși

-trunchiul

cerebral face parte din encefal împreună cu cerebelul, diencefalul și emisferele

cerebrale -encefalul este acoperit de meninge -format din trei etaje: - bulb (măduvă prelungită), - puntea lui Varolio - mezencefalul -format din substanța albă la exterior și substanța cenușie la interior dispusă sub formă de nuclei - în trunchiul cerebral își au originea 10 din cele 12 perechi de nervi cranieni -este sediul unor reflexe somatice și vegetative: salivator, de deglutiție(înghițire). de vomă, tuse, strănut, masticator, cardioacceleratori, cardioinhibitori, de clipire, lacrimal, pupilare de acomodare și fotomotor Fig.22 Trunchiul cerebralfața anterioară

41

Cum învăț?

Fig.23 Trunchiul cerebral – fața postero-laterală

2. Nervii cranieni -fac parte din sistemul nervos periferic -în număr de 12 perechi: 10 perechi aparțin de trunchiul cerbral, nervii I și II NU au originea în trunchi - nu au o dispoziție metamerică și nu au două rădăcini (dorsală și ventrală) -clasificare: -senzoriali (senzitivi): nervii I, II, VIII -motori: nervii III, IV, VI, XI, XII -micști: nervii V, VII, IX, X -cu fibre parasimpatice preganglionare: nervii III, VII, IX, X 42

Cum învăț?

Nr.

NUME

STRUCTURĂ

-fibre senzoriale formate din axonii celulelor bipolare -fibre senzoriale formate din axonii celulelor multipolare

I

Olfactivi

II

Optici

III

Oculomotori -fibre motorii

ORIGINE

ORIGINE

REALĂ

APARENTĂ

-celulele bipolare din mucoasa olfactivă

-la mucoasa olfactivă

-celulele multipolare din retină

-la retină

-nucleul motor al oculomotorului din mezencefal

-fibre parasimpatice preganglionare

-nucleul accesor al oculomotorului din mezencefal

IV

Trohleari

-fibre motorii

-nucleul motor al nervului IV din mezencefal

V

Trigemeni

-ramura oftalmică (senzitivă)

-ramurile senzitive ( și mandibularasenzitivă) au originea în ganglionul trigeminal situat pe traseul nervului unde e protoneuronul, deutoneuronul e în nucleii trigeminali din trunchi

-ramra maxilară (senzitivă) -ramura mandibulară (mixtă-senzitivă și motorie)

DISTRIBUȚIE FUNCȚII

-în spațiul dintre picioarele pedunculilor cerebrali

-pe fața posterioară a trunchiului sub coliculii cvadrigemeni (lama cvadrigemina) -pe partea anterioară a punții

-la mușchii extrinseci ai globului ocular:drept superior, inferior,intern, oblicul inferior și la mușchiul ridicător al pleoapei -la mușchiul sfincter al irisului și fibrele circulare ale mușchiului ciliar (de la nivelul ochiului) -la mușchiul oblic superior (mușchi extrinsec al globului ocular)

-fibrele senzitive oftalmice, maxilare și mandibulare se distribuie la pielea feței - fibrele motorii mandibulare inervează mușchii masticatori

-conduc informații legate de miros -conduc informații legate de sensibilitatea vizuală -mișcările globului ocular

-reflexul de acomodare (ochi) și reflexul pupilar fotomotor - mișcările globului ocular

-asigură sensibilitatea cutanată a feței (fibre senzitive) -mișcările mușchilor masticatori (fibre motorii)

43

Cum învăț?

Nr.

NUME

STRUCTURĂ

VI

Abducens

-fibre motorii

VII

Faciali

-fibre senzoriale gustative

-fibre motorii -fibre preganglionare parasimpatice

VIII

Vestibulocohleari

-fibre senzoriale vestibulare

-fibre senzoriale cohleare

ORIGINE REALĂ -fibrele motorii (mandibulara – motorie) au originea în nucleul motor al trigemenului din punte -nucleul motor al nervului VI din punte -în ganglionul geniculat de pe traiectul nervului, unde se găsește protoneuronul, deutoneuronul se află în nucleul solitar din bulb -nucleul motor din punte -2 nuclei: nucleul lacrimal și nucleul salivator superior, ambii găsindu-se în punte -în ganglionul Scarpa de pe traseul nervului, ramura vestibulară mergând la nucleii vestibulari din bulb - în ganglionul Corti de pe traseul nervului, ramura cohleară mergând la nucleii cohleari din punte

ORIGINE APARENTĂ

DISTRIBUȚIE FUNCȚII

-în șanțul bulbopontin

-la mușchiul drept extern (mușchi extrinsec al globului ocular) - la corpul limbii

-mișcările globului ocular

-la mușchii mimicii -la glandele lacrimale, salivare submandibulare și salivare sublinguale

-expresia feței -secreția salivară și lacrimală

-la receptorii vestibulari (implicați în echilibru) din ureche

-împlicați în echilibru

-la receptorii auditivi

sensibilitate auditivă

- în șanțul bulbo- pontin

-în șanțul bulbopontin

sensibilitate gustativă

44

Cum învăț?

Nr.

NUME

STRUCTURA

ORIGINE REALĂ

ORIGINE APARENTĂ

DISTRIBUȚIE FUNCȚII

IX

Gloso-

fibre senzoriale gustative

- în ganglionii de pe traiectul nervului unde se află protoneuronul, iar deutoneuronul este în nucleul solitar din bulb -nucleul ambiguu din bulb

-în șanțul retroolivar

- la treimea posterioară a limbii

sensibilitate gustativă

-la mușchii faringelui -la glandele salivare parotide

-contracția mușchilor faringelui -secreția salivară

- la baza rădăcinii limbii

sensibilitate gustativă

-la mușchii faringelui și laringelui

-contracția mușchilor faringelui și laringelui -contracția mușchilor netezi ai organelor interne

faringieni

-fibre motorii

X

Vagi/ Pneumo-

-fibre preganglionare parasimpatice fibre senzoriale gustative

gastrici

-fibre motorii

-nucleul salivator inferior din bulb - în ganglionii de pe traiectul nervului unde se află protoneuronul, iar deutoneuronul este în nucleul solitar din bulb -nucleul ambiguu din bulb

-fibre preganglionare parasimpatice

-nucleul dorsal al nervului vag din bulb

-în șanțul retroolivar

-la organele din torace și abdomen

XI

Accesori

-fibre motorii

- 2 rădăcini: una internă bulbară, cu originea în nucleul ambiguu din bulb, și una externă spinală, cu originea în cornul anterior al măduvei cervicale

-în șanțul retroolivar pentru rădăcina bulbară și pe suprafața măduvei cervicale pt. rădăcina spinală

XII

Hipogloși

-fibre motorii

-în nucleul motor al nervului XII din bulb

-în șanțul preolivar

- prin ramura internă care pătrunde în nervii vagi, fibrele ajung la mușchii laringelui, iar prin ramura externă, ajung la mușchii sternocleidomastoidian și trapez -la mușchii limbii

-mișcările laringelui, capului și umerilor

-mișcările limbii 45

Cum învăț?

Fig.24 Originea aparentă a nervilor cranieni

Fig. 25 Nucleii nervilor cranieni (imaginea nu reprezintă poziția lor exactă în trunchi ci doar repartizarea în etajele trunchiuli)

46

Cum învăț?

E. Cerebelul -face parte din encefal -ocupă fosa posterioară a craniului -separat de emisferele cerebrale prin cortul cerebelului (o excrescență a durei mater cerebrale) -situat înapoia bulbului și a punții, cu care delimitează cavitatea ventriculului IV (encefalul are 4 ventriculi) -formă de fluture, prezentând: - o porțiune mediană- vermis - 2 porțiuni laterale, voluminoase - emisfere cerebeloase -legat de bulb, punte și mezencefal prin pedunculii cerebeloși inferiori, mijlocii și superiori (fig.23), pedunculii conțin fibre aferente și eferente; cei mijlocii conțin numai fibre aferente -suprafața cerebelului este brăzdată de șanțuri paralele, cu diferite adâncimi (fig.26):  numeroase și superficiale - delimitează lamelele (foliile) cerebeloase  mai adânci - delimitează lobulii cerebelului  2 foarte adânci - delimitează lobii cerebelului: anterior(paleocerebel), posterior (neocerebel) și floculonodular (arhicerebel) -format din substanță cenușie și substanță albă (fig.27) 1. Substanța cenușie - dispusă la exterior formând scoarța cerebeloasă -dispusă și la interior sub formă de nuclei ai cerebelului (zone de substanță cenușie)

47

Cum învăț?

2. Substanța albă

-la interior -trimite prelungiri în interior, dând, în ansamblu, aspectul unei coroane de arbore cu numele de arborele vieții -în interiorul masei de substanță albă se găsesc zone de substanță cenușie, care formează nucleii cerebelului

Fig.26 Fața superioară și inferioară a cerebelului 48

Cum învăț?

Fig.27 Substanța albă și cenușie a cerebelului

Extirparea cerebelului produce astenie (scăderea forței voluntare), astazie (tulburări ale ortostatismului adică ale statului în picioare) și atonie (diminuarea tonusului muscular). După câteva luni tulburările se atenuează deoarece emisferele cerbrale preiau o parte din funcțiile cerebelului.

ATENȚIE !!!  scoarță cerebrală- aparține de emisferele cerebrale  scoarță cerebeloasă- aparține de emisferele cerebeloase (cerebel) pedunculi cerebeloși – elemente de legătură între cerebel și trunchiul cerebral pedunculi cerebrali – formează mezencefalul

49

Cum învăț?

F. Diencefalul -face parte din encefal -se află deasupra trunchiului cerebral și sub emisferele cerebrale -delimitează ventriculul III care la bază comunică cu ventriculul IV (delimitat de trunchiul cerebral și cerebel)prin apeductul mezencefalic Sylvius și lateral comunică cu ventriculii I și II din emisferele cerebrale

Fig.28 Ventriculii creierului

-format din mai multe formațiuni nervoase de substanță cenușie dispuse în jurul ventriculului III talamusul - releu (loc în care se realizează o sinapsă) pentru toate sensibilitățile, cu excepția celor olfactive, vizuale și auditive metatalamusul- releu al sensibilităților vizuală și auditivă hipotalamusul - centru superior de integrare, reglare și coordonare ale principalelor funcții ale organismului, printre care metabolismul intermediar, secreția endocrină, termoreglarea, digestia prin centrii foamei, setei și sațietății, unele acte comportamentale, ritmul somn- veghe etc. 50

Cum învăț?

G. Emisferele cerebrale

-fac parte din encefal sunt în număr de 2 și reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central -sunt legate prin comisurile creierului și în interior conțin ventriculii laterali I și II -activitatea mai complexă a membrului superior drept precum și localizarea centrului vorbirii în emisfera stângă determină asimetria de volum, emisfera stânga fiind mai dezvoltată la dreptaci -emisfera dreaptă controlează jumătatea stângă a corpului iar emisfera stângă controlează jumătatea dreaptă a corpului

1. Structura -au 3 fețe: o laterală (fig.29) o medială (fig. 30) o inferioară/ bazală (fig.31)

51

Cum învăț?

Fig.29 Fața laterală a emisferelor cerebrale

Fig.30 Fața medială a emisferelor cerebrale 52

Cum învăț?

Fig.31 Fața bazală a emisferelor cerebrale -sunt formate din substanță albă și substanță cenușie -substanța albă este dispusă la interior -substanța cenușie este dispusă la exterior – scoarța cerebrală – dar și la interior sub formă de nuclei bazali/corpi striați 53

Cum învăț?

a. Substanța albă -dispusă la interior și înconjoară ventriculii I și II -formată din fibre de proiecție, comisurale(de legătură între cele 2 emisfere) și de asociație -fibrele de proiecție unesc în ambele sensuri scoarța cu centrii subiacenți (ex. talamus) -fibrele comisurale unesc cele două emisfere, formând corpul calos, fornixul/trigonul cerebral și comisura albă anterioară -fibrele de asociație leagă regiuni din aceeași emisferă cerebrală

Fig.32 Fibrele comisurale

b. Substanța cenușie -formată din nuclei bazali/corpi striați și scoarța cerebrală Nucleii bazali -situați la baza emisferelor cerebrale și deasupra și lateral de talamus -sunt zone de substanță cenușie aflate în substanța albă a emisferelor -aparțin căilor extrapiramidale, fiind implicați în controlul motilității/ mișcării involuntare Scoarța cerebrală/cortexul cerebral -dispusă la exterior -reprezintă etajul superior de integrare a activității sistemului nervos, este cea mai evoluată parte a sistemul nervos -cuprinde paleocortexul și neocortexul

54

Cum învăț?

 Paleocortexul

-format din 2 straturi celulare(neuroni) -ocupă o zona restrânsă pe fața medială a emisferelor cerebrale -este sediul proceselor psihice afectiv-emoționale și al instinctelor -are conexiuni întinse cu analizatorul olfactiv, hipotalamusul, talamusul, epitalamusul și mai puțin cu neocortexul -este inclus în sistemul limbic (o zonă cu rol în procesarea senzațiilor olfactive, coordonarea instinctelor, emoțiilor și cu rol în memoria emoțională), cele mai importante componente ale sistemului limbic sunt calea olfactivă (formată din nervii olfactivi) și hipocampul

 Neocortexul -alcătuit din 6 straturi celulare (neuroni) -reprezintă sediul proceselor psihice superioare — activitatea nervoasă superioară — ANS adică procesele care stau la baza memoriei, învățării, gândirii, creației etc. -funcțiile neocortexului:  funcțiile senzitive - neocortexul este sediul segmentelor centrale/corticale ale analizatorilor  funcțiile motorii – neocortexul controlează activitatea motorie somatică voluntară  funcțiile asociative – asociază diferitele zone ale neocortexului și analizează informațiile primite de la acestea, integrându-le, comparându-le și realizând percepția complexă a lumii înconjurătoare și semnificația diferitelor senzații

55

Cum învăț?

Fig.33 Ariile motorii (roșu) și ariile senzitive (albastru) ale neocortexului

2. Funcțiile emisferelor cerebrale -emisferele cerebrale au numeroase funcții, ele cuprinzând ansamblul funcțiilor componentelor sale structurale (paleocortex, neocortex, nuclei bazali etc.) -una dintre funcțiile emisferelor este funcția reflexă dar înainte de a vorbi de aceasta trebuie să definim 2 noțiuni: reflexe necondiționate și reflexe condiționate

56

Cum învăț?

 Reflexe necondiționate -sunt toate reflexele studiate până acum la sistemul nervos -sunt înăscute și sunt caracteristice speciei adică toți oamenii le au (ex. reflexul alimentar, reflexul de apărare etc.) -se desfășoară mereu la fel și durează toată viața -centrii nervoși sunt la nivel subcortical deci aceste reflexe NU aparțin emisferelor cerebrale  Reflexe condiționate -sunt specifice emisferelor cerebrale deci centrii nervoși sunt în emisfere -se formează pe baza celor necondiționate -sunt un răspuns învățat pe care centrii nervoși îl dau unui stimul initial indiferent (fără importanță biologică ex. lumina, sunetul etc.) -sunt caracteristice indivizilor adică fiecărui om și nu tuturor -sunt temporare deci pot să dispară și pot fi modificate Funcția reflexă a emisferelor cerebrale vezi clipul Emisferele cerebrale si reflexul conditionat de pe canal de la min 27:30 pentru a înțelege exact -reflexele de la nivelul emisferelor cerebrale sunt reflexe condiționate -reflexele condiționate au fost studiate de Pavlov: a luat un câine și a observat că dacă pune câinele într-o cameră întunecată și aprinde lumina câinele nu are nici o reacție, în acest caz lumina este stimulul indiferent; dacă hrănea câinele atunci animalul avea o reacție deoarece hrana este un stimul absolut (adică are importanță biologică) și câinele răspundea printr-un reflex necondiționat; a observat apoi că dacă după aprinderea luminii el hrănește imediat câinele, animalul începe să învețe că după aprinderea luminii urmează să primească mâncare și astfel de fiecare dată când se aprindea lumina, animalul avea o reacție, în acest caz 57

Cum învăț?

lumina a devenit un stimul condițional deoarece a început să capete o semnificație pentru acel câine și astfel câinele și-a format un reflex condiționat adică a început să aibă o reacție la un stimul care în mod normal nu ar trebui să îi producă o reacție și asta deoarece el a învățat că după aprinderea luminii urma să primească mâncare -astfel

Pavlov

a

descoperit

posibilitatea

încărcării

excitanților/stimulilor

indiferenți(lumina) cu semnificații noi și transformarea lor în stimuli condiționali creând astfel un reflex condiționat -legile elaborării reflexului condiționat sunt:  asociere — la administrarea unui stimul absolut (hrana) să se asocieze un stimul indiferent (sonor sau luminos)  precesiune — stimulul indiferent (lumina) să preceadă stimulul absolut (hrana)  dominanța — animalul să fie flămând, astfel încât instinctul alimentar să fie dominant în timpul asocierii stimulilor  repetare — pentru formarea unui reflex condiționat sunt necesare 10 până la 30 de ședințe de elaborare, asocierea lumină-hrană trebuie să fie repetată de mai multe ori pentru ca animalul să învețe și astfel să se formeze un reflex -deci reflexele condiționate se formează pe baza celor necondiționate

REFLEX NECONDIȚIONAT + STIMUL INDIFERENT TRANSFORMAT ÎN STIMUL CONDIȚIONAL

REFLEX CONDIȚIONAT 58

Cum învăț?

-mecanismul elaborării reflexelor condiționate se datorează apariției unor conexiuni între centrii corticali a analizatorilor vizual sau auditiv și ariile corticale vegetative stimulate de excitantul/stimulul absolut (hrana) dar ele pot să dispară dacă stimulul condițional nu este întărit din timp în timp prin cel absolut (inhibiție corticală)- dispar dacă se aprinde de prea multe ori lumina fără a se hrăni animalul La baza oricărei activități nervoase stau excitația și inhibiția. Excitația -proces nervos activ -este procesul prin care se începe o activitate nervoasă sau se amplifică o activitate deja existentă Inhibiția - proces activ -reprezintă diminuarea sau oprirea unei activități nervoase anterioare (inhibarea focarului de excitație astfel acțiunea se oprește) inhibiția externă/necondiționată/supraliminară - determinată de stimuli din afara focarului cortical activ (ceva din afara zonei de excitație duce la oprirea excitației și astfel oprirea acțiunii), apare și în celelalte organe ale sistemului nervos central și poate fi:  de protecție- declanșată de un stimul prea puternic  prin inducție negativă- declanșată de un stimul nou și necunoscut inhibiție internă/condiționată - apare chiar în interiorul focarului cortical activ (ceva din interiorul zonei de excitație duce la oprirea excitației și astfel oprirea acțiunii), este specifică scoarței cerebrale și poate fi: o de stingere o de întârziere o de diferențiere 59

Cum învăț?

Excitația și inhibiția sunt extrem de mobile, putând iradia/extinde pe o suprafață corticală sau să se concentreze într-o zonă limitată și se pot transforma una în cealaltă adică zona de excitație poate fi inhibată și zona de inhibiție poate fi excitată.

H. Sistemul nervos vegetativ -centrii nervoși situați intranevraxial(în sistemul nervos central) și extranevraxial, aflați în relație cu organele a căror activitate o controlează, formează sistemul nervos vegetativ -există sistem nervos vegetativ simpatic și sistem nervos vegetativ parasimpatic -majoritatea organelor primesc o inervație vegetativă dublă (simpatică și parasimpatică) și antagonică(cu efecte opuse ex. reglarea diametrului pupilar) în alte organe, simpaticul și parasimpaticul exercită efecte complementare (ex. reglarea secreției salivare), cooperante (ex. la nivelul aparatului reproducător, în micțiune=urinare)există și organe asupra cărora numai simpaticul acționează: ex.medulosuprarenale, glandele sudoripare, mușchii erectori ai firelor de păr sau majoritatea vaselor sangvine, în acest caz, reglarea activității se face prin creșterea sau scăderea ratei de stimulare simpatică a structurii respective -acțiunile simpaticului și parasimpaticului trebuie să fie în echilibru pentru a menține homeostazia (starea de echilibru a organismului) -la baza sistemului nervos vegetativ stă reflexul care, se desfășoară pe baza arcului reflex vegetativ a cărui cale eferentă este diferită de cea a reflexului somatic deoarece prezintă un ganglion și pe calea eferentă:  ganglioni latero-vertebrali/paravertebrali - în SNV simpatic  ganglioni juxtaviscerali – în SNV parasimpatic  ganglioni intramurali – în SNV parasimpatic 60

Cum învăț?

1. Sistemul nervos vegetativ simpatic -intervine în situații de luptă sau fugi când organismul are nevoie de o mare cantitate de energie -intervine în termoreglare -fibra preganglionară scurtă și mielinică -fibra postganglionară lungă și amielinică -sinapsa dintre fibra preganglionară și postganglionară - colinergică- eliberare de acetilcolină -sinapsa dintre fibra postganglionară și efector - adrenergică- eliberare de noradrenalină  Arcul reflex (fig.34)

-receptorii: sunt interoceptori/visceroceptori din organe sau vase (baroreceptori, presoreceptori, chemoreceptori) -calea aferentă: formată din neuronul viscerosenzitiv/visceroaferent din ganglionul spinal și de prelungirile acestuia, dendrita merge la receptori, axonul pătrunde în măduvă prin rădăcina posterioară a nervului spinal și ajunge în coarnele laterale în jumătatea posterioară care este senzitivă -centrii nervoși: sunt în coanele laterale ale măduvei spinării toracale și lombare superioare și sunt reprezentați de sinapsele dintre:  neuronul viscerosenzitiv și neuronul de asociație  neuronul de asociație și neuronul visceromotor (din jumătatea anterioară a coarnelor laterale 61

Cum învăț?

-calea eferentă: prezintă pe traiect ganglionul latero-vertebral/paravertebral, lanțurile simpatice latero-vertebrale sunt 2 lanțuri de ganglioni situați de-o parte și de alta a coloanei vertebrale fiind legați cu nervii spinali prin ramuri comunicante. Fibra care pleacă de la măduvă, din jumătatea anterioară a coarnelor laterale (axonul neuronului visceromotor), se numește fibră preganglionară care este scurtă și mielinică, ea plecă pe calea rădăcinii anterioare a nervului spinal albă

ramura comunicantă

trunchiul nervului spinal

ganglionul latero-vertebral unde poate urma una din căile: a. Traseul cel mai frecvent : Face sinapsă în ganglionul latero-vertebral cu neuronul al cărui axon formează fibra postganglionară lungă și amielinică (fig.34 nr.1) b. Trece prin ganglionul latero-vertebral fără a face sinapsă și intră în constituția nervilor splanhnici care se îndreaptă spre ganglionii nepereche celiac, mezenteric superior și mezenteric inferior, la nivelul acestor ganglioni se realizează sinapsa cu neuronul al cărui axon va forma fibra postganglionară (fig.34 nr.2) c. Trece prin ganglionul latero-vertebral fără a face sinapsă și se îndreaptă spre medulosuprarenală

unde

va

face

sinapsă

cu

neuronii

care

alcătuiesc

medulosuprarenala (medulosuprarenala este considerată un ganglion simpatic, de la nivelul ei se eliberează adrenalină și noradrenalină) (fig.34 nr.2) d. Face sinapsă în ganglionul latero-vertebral de unde fibra postganglionară reintră prin ramura comunicantă cenușie în trunchiul nervului spinal urmând să meargă la efectori (fig.34 nr.3) Sinapsa dintre neuronul preganglionar și cel postganglionar este o sinapsă colinergică mediatorul chimic fiind acetilcolina. Fibra postganglionară lungă și amielinică se îndreaptă către efector.

62

Cum învăț?

-efectorul: este un mușchi neted sau o glandă, sinapsa dintre fibra postganglionară și efector este o sinapsă adrenergică, mediatorul chimic fiind noradrenalina; există și puține fibre postganglionare simpatice care eliberează acetilcolina (sinapsă colinergică)

Fig.34 Arcul reflex al sistemului nervos vegetativ simpatic

63

Cum învăț?

2. Sitemul nervos vegetativ parasimpatic -reglează activitatea organelor interne în condiții obișnuite de viață, în viața de zi cu zi -în funcție de localizare există:  parasimpaticul cranian care folosește calea nervilor cranieni III, VII, IX, X  parasimpaticul sacral care folosește calea nervilor pelvici -fibra preganglionară lungă și mielinică -fibra postganglionară scurtă și amielinică -sinapsa dintre fibra preganglionară și postganglionară - colinergică- eliberare de acetilcolină -sinapsa dintre fibra postganglionară și efector - colinergică- eliberare de acetilcolină

 Arcul reflex (fig.35)

-receptorii: sunt interoceptori/visceroceptori din organe sau vase (baroreceptori, presoreceptori, chemoreceptori) -calea aferentă: - parasimpaticul cranian : dendritele și axonii neuronilor senzitivi cu originea în ganglionii de pe traiectul nervilor cranieni - parasimpaticul sacral: formată din neuronul viscerosenzitiv/ visceroaferent din ganglionul spinal și de prelungirile acestuia, dendrita merge la receptori, axonul pătrunde în măduvă prin rădăcina posterioară a nervului spinal și ajunge la centrii nervoși din măduva sacrală

64

Cum învăț?

-centrii nervoși: - parasimpaticul cranian: în nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral (accesor al oculomotorului, salivator superior, lacrimal, salivator inferior, nucleul dorsal al vagului) - parasimpaticul sacral: la nivelul măduvei sacrale S2-S4 unde se află nucleul parasimpatic pelvian

-calea eferentă: - parasimpaticul cranian: formată din fibre preganglionare lungi și mielinice ale nervilor III, VII, IX, cu originea în nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral, aceste fibre ajung la ganglionii juxtaviscerali (excepție nervul X) unde fac sinapsă cu neuronul postganglionar - parasimpaticul sacral + nervul X: fibre preganglionare lungi și mielinice care ajung în ganglionii intramurali unde fac sinapsă cu neuronul postganglionar În ambele cazuri (parasimpatic cranian+sacral), axonul neuronului postganglionar este o fibră scurtă și amielinică, ea se îndreaptă către efector. Sinapsa dintre fibra preganglionară și postganglionară este o sinapsă colinergică mediatorul chimic fiind acetilcolina.

-efectorul: este un mușchi neted sau o glandă, sinapsa dintre fibra postganglionară și efector este o sinapsă colinergică, mediatorul chimic fiind acetilcolina

65

Cum învăț?

 Există și fibre postganglionare care nu eliberează acetilcolină nici noradrenalină; acestea au sinapse noncolinergice, nonadrenergice, eliberând alte substanțe, precum monoxidul de azot.

Fig.35 Arcul reflex al sistemului nervos vegetativ parasimpatic

66

Cum învăț?

Organul efector Ochi Iris (mușchi dilatator pupilar) Iris (mușchi constrictor pupilar) Mușchi ciliar Glande Lacrimală Sudoripară Salivare Gastrice Intestinale Medulosuprarenală

Efectul stimulării simpatice -dilatarea pupilei (midriază) -nu are efect

Plămâni Arbore bronșic Glande mucoase Tract gastrointestinal Motilitate Sfinctere

-nu are efect -constricția pupilei (mioză)

-relaxare (pt. vederea la distanță) -contracție (pentru vederea de aproape) secreția secreția secreția — determină secreție salivară vâscoasă secreția -nu are efect secreția hormonală

Cord Frecvență Conducere Forță de contracție Vase sangvine

Efectul stimulării parasimpatice

secreția secreția la nivel palmar secreția — determină secreția salivară apoasă secreția secreția -nu are efect

-nu are efect -în principal, vasoconstricție; afectează majoritatea vaselor {arteriole din tegument, viscere și parțial din mușchii striați)

-dilatație în câteva teritorii vasculare

-dilatație (pt. a respira mai bine)

-constricție secreția

secreția mișcarea -stimulează închiderea

mișcarea -relaxează sfincterele(de cele mai multe ori)

Ficat

glicogenoliza (descompunerea glicogenului în glucoză pentru a furniza energie)

-nu are efect

Pancreas

secreția exocrină (a enzimelor pancreatice pentru digestie) contracția (pentru a trimite în circulație rezerva de sânge din splină) -scade debitul urinar, secreția de renină și determină contracția sfincterului vezical intern pentru a reține urina în vezică

Splină Tract urinar

secreția exocrină -nu are efect -contractă mușchiul detrusor vezical relaxează sfincterul vezical intern și astfel se elimină urina 67

Cum învăț?

Noțiuni elementare de igienă și patologie 1. Meningita Inflamația meningelor de la nivel spinal sau cerebral. Poate avea multiple cauze, bacteriene sau virale.

2. Encefalita Boală inflamatorie acută a creierului, determinată de prezența unor virusuri la nivelul sistemului nervos central, sau printr-o reacție de hipersensibilitate inițiată de un virus sau de o proteină străină organismului. Se caracterizează prin disfuncții cerebrale extinse și grave.

3. Hemoragiile cerebrale Grup de afecțiuni cerebrale determinate de sângerarea la nivelul țesutului cerebral, în spațiile epidural, subdural sau subarahnoidian. Rezultă, de obicei, prin ruperea unui vas ateromatos (vas de sânge ce prezintă plăci de aterom formate din lipide), la o persoană ce suferă de hipertensiune arterială. Mult mai rar se poate datora ruperii unui anevrism (zonă dilatată și cu rezistență scăzută a unui vas de sânge) congenital (din naștere) sau unei malformații congenitale. Ele mai pot să se constituie și ca urmare a unor traumatisme. Afecțiuni cu mortalitate ridicată, reprezintă urgențe medico-chirurgicale; chiar dacă hemoragia este oprită și sângele drenat, pacienții pot rămâne cu sechele neurologice mari.

4. Coma Reprezintă acea stare clinică a unui pacient în care acesta nu poate fi trezit și nu răspunde la nici o categorie de stimuli. Aplicarea repetată a unor simuli provoacă cel mult reflexe primitive de apărare. Dacă starea de comă este profundă, pot lipsi și reflexele cu sediul în trunchiul cerebral, ca și cele miotatice. Are multiple cauze care implică disfuncții la nivelul emisferelor cerebrale, diencefalului și punții. Dintre cauze, cele mai frecvente sunt traumatismele cerebrale, hemoragiile cerebrale sau afecțiuni cerebrale difuze(extinse) sau metabolice. 5. Convulsiile Sunt de două tipuri: izolate, nerecurente(un singur episod de convulsii care nu se mai repetă) și se manifestă doar în anumite situații (ex. boli febrile, traumatisme craniene), sau epilepsia, boală cronică, recurentă (convulsii care se repetă), caracterizată prin atacuri cu debut brusc, cu pierderea conștienței, cu activitate motorie necontrolată și caracteristică, precum și cu fenomene senzoriale. Este determinată de stimularea excesivă a celulei nervoase. 68

Cum învăț?

II. ANALIZATORII -sisteme morfofuncționale (structurale și funcționale) prin intermediul cărora, la nivel cortical, se realizează analiza cantitativă și calitativă a stimulilor din mediul extern și intern, care acționează asupra receptorilor -alcătuiți din 3 segmente: 1. segmentul periferic (receptorul) - este o formațiune specializată, care recepționează o anumită formă de energie din mediul extern sau intern, sub formă de stimuli și o transformă în impuls nervos -potețialul care apare la nivelul receptorului în urma acțiunii stimulului, se numește potențial de receptor care este diferit de potențialul de acțiune prin faptul că nu respectă legea totul sau nimc, astfel că un stimul subliminar poate produce o depolarizare a membranei receptorului, numită potențial de receptor; acest potențial de receptor în momentul în care crește în intensitate și atinge valoarea prag, se transformă în potențial de acțiune și este transmis mai departe 2. segmentul intermediar (de conducere) - este format din căile nervoase ascendente prin care impulsul nervos este transmis la scoarța cerebrală; căile ascendente sunt directe și indirecte -calea directă are sinapse puține, impulsurile Sistemul reticular ascendent

sunt conduse rapid și proiectate într-o arie corticală specifică

activator – este o cale ascendentă

fiecărui analizator

situată în substanța reticulată ( subst. reticulată se întinde de la măduvă până la talamus) cu rol în menținerea stării de vigilență

-calea indirectă (sistemul reticular ascendent activator), impulsurile sunt conduse lent și proiectate cortical în mod difuz și nespecific

(adică să stai treaz). 69

Cum învăț?

3. segmentul central - reprezentat de aria din scoarța cerebrală la cere ajunge calea de conducere și la nivelul căreia impulsurile sunt transformate în senzații specifice

A. Analizatorul cutanat/ Pielea -un imens câmp receptor, datorită numeroaselor și variatelor terminații ale analizatorului cutanat -în piele se găsesc receptorii tactili, termici, dureroși, de presiune și pentru vibrații -pielea constituie învelișul protector și sensibil al organismului și se continuă, la nivelul orificiilor naturale ale organismului, cu mucoasele

Piele = tegument 1. Structura pielii -de la suprafață spre profunzime, are 3 straturi: epidermul, dermul și hipodermul a. Epidermul -aflat în contact direct cu mediul extern -epiteliu pavimentos pluristratificat keratinizat, profund se află stratul germinativ, iar superficial stratul cornos -este avascular (nu are vase de sânge) hrănindu-se prin osmoză din lichidul intercelular -este bine inervat având terminații nervoase libere

b. Dermul -este dens și are multe vase de sânge și limfatice, terminații nervoase și anexe cutanate (firele de păr și canalele glandelor exocrine -sudoripare și sebacee) -are un strat spre epiderm - dermul papilar- unde se află papilele dermice (niște ridicături tronconice); pe suprafața degetelor papilele formează creste papilare, a căror 70

Cum învăț?

întipărire dă amprentele -are un strat spre hipoderm - dermul reticular - constituit din fibre de colagen și fibre elastice formând fascicule groase, celulele sunt rare c. Hipodermul/ Țesutul subcutanat -format din tesut conjunctiv lax și celule adipoase -se află bulbii firului de păr, glomerulii glandelor sudoripare și corpusculii VaterPacini

Fig.36 Pielea și receptorii cutanați

2. Receptorii cutanați ai analizatorului cutanat Clasificare după structură -sunt terminații nervoase libere și terminații încapsulate 71

Cum învăț?

a. Terminațiile nervoase libere -dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali -receptori tactili, tremici și pentru durere -există fibre nervoase care se termină sub forma unui coșuleț în jurul unor celule epiteliale și care constituie discurile tactile Merkel, care recepționează stimuli tactili b. Terminațiile încapsulate -sunt mici organe aflate în piele și formate din celule receptoare și celule de susținere, la acestea ajung dendrite ale neuronilor din ganglionul spinal -în derm: - corpusculii Meissner - tactili - corpusculii Krause – tactili, termic rece(funcție secundară) - corpusculii Ruffini – tactili, termic cald(funcție secundară) -în hipoderm: - corpusculii Vater-Pacini, cei mai mari corpusculi – tactili

Clasificare după funcție a. Receptorii tactili -sunt mecanoreceptori fiind-stimulați de deformări mecanice ale pielii -localizați în derm -mai numeroși în tegumentele fără păr -generează senzații tactile, de presiune sau vibratorii -cei din partea superioară a dermului recepționează atingerea o corpusculii Meissner o discurile Merkel -cei situați mai profund în derm recepționează presiunea - corpusculii Ruffini -în hipoderm: -corpusculii Vater-Pacini- se adaptează foarte rapid și recepționează vibrațiile -terminațiile nervoase libere, care pot detecta atingerea și presiunea 72

Cum învăț?

-corpusculii Golgi-Mazzoni sunt corpusculi Vater-Pacini modificați, mai mici și localizați în hipodermul pulpei degetelor

b. Receptorii termici -sunt: - în principal terminații nervoase libere, cu diametrul mic și nemielinizate - corpusculi Krause (termic rece ca funcție secundară)- sensibili la sub 20oC iar la sub 10oC dau senzația de durere - corpusculi Ruffini(termic cald ca funcție secundară) -sensibili la peste 25oC iar la peste 50oC dau senzația de durere=arsuri -exista 2 tipuri: - receptori pentru rece, mai numeroși decât cei pentru cald - receptori pentru cald. -temperaturile extreme stimulează și receptorii pentru durere (algoreceptori)

c. Receptorii pentru durere -în principal, terminații nervoase libere -toți receptorii cutanați pot transmite impulsuri care pot fî interpretate ca durere dacă sunt stimulați excesiv -stimulați de factori — mecanici (deformări ale pielii), termici și chimici (substanțe) -se adaptează puțin sau deloc în prezența stimulului (cât persistă stimulul dureros, atâta timp persistă și senzația de durere) persistența stimulului poate duce la creșterea în intensitate a senzației dureroase  Câmpul receptor și acuitatea senzorială cutanată -câmpul receptor al unui neuron reprezintă suprafața tegumentară prin stimularea căreia se produce depolarizarea neuronului respectiv -suprafața câmpului receptor este în raport invers proporțional cu densitatea receptorilor din regiune (receptori mulți, câmp receptor mic și invers) 73

Cum învăț?

-acuitatea tactilă este distanța minimă la care, prin stimularea a două puncte apropiate, persoana percepe atingerea fiecăruia dintre ele, valoarea acesteia variaza între 2 mm la vârful limbii (acuitate tactilă mare) și 50 mm în anumite zone de pe toracele posterior(acuitate tactilă mică) -distanța mică=acuitate tactilă mare -distanța mare=acuitate tactilă mică -receptori mulți = câmp receptor mic = distanța mică =acuitate tactilă mare -receptori puțini = câmp receptor mare = distanța mare=acuitate tactilă mică

3. Segmentul intermediar al analizatorului cutanat (vezi căile ascendente ale măduvei spinarii) -pentru sensibilitatea termică și dureroasă: -căile sensibilității termice și dureroase (fascicul spinotalamic lateral) -pentru sensibilitatea tactilă: - căile sensibilității tactile epicritice (fascicule spinobulbare gracilis și cuneat) și protopatice (facicul spinotalamic anterior) -la nivelul feței sensibilitatea cutanată tactilă, termică și dureroasă este transmisă de fibrele senzitive ale nervului V- trigemen

4. Segmentul central al analizatorului cutanat (vezi neocortexul senzitiv) -se află la nivelul emisferelor cerebrale în aria somestezică I, din girusul postcentral, din lobul parietal

74

Cum învăț?

Noțiuni elementare de igienă și patologie 1. Micozele Infecțiile fungice (ciuperci) cutanate pot fi provocate de dermatofiți, care produc infectarea tegumentară superficială și a anexelor cutanate (păr, unghii), sau de levuri din genul Candida ce pot afecta și mucoasele . Transmiterea infecției se face de la persoană la persoană sau de la animale la om. Tratamentul este, de regulă, local, iar prevenirea răspândirii infecției se face prin tratarea persoanelor bolnave și prin măsuri de igienă riguroasă. 2. Acneea Boală inflamatorie ce afectează foliculul pilosebaceu (fir de păr+glanda sebacee): etiopatogenie (cauză) complexă și incomplet elucidată. Afectează în special adolescenții, uneori căpătând și un aspect psiho-social important. 3. Herpesul Infecția cu virusul Herpes simplex constă din apariția unei erupții cutanate sau mucoase cu aspect caracteristic (vezicule pe o bază eritematoasă (o zonă roșie). Infecția poate fi primară (pentru prima dată) sau recurentă (care reapare). Se poate transmite de la om la om. Terapia se face cu medicamente antivirale. 4. Piodermitele Sunt infecții bacteriene cutanate, de obicei superficiale, beneficind de regulă de terapie locală cu antibiotice. Apar în special la copii.

B. Analizatorul kinestezic -împreună cu receptorii aparatului vestibular(echilibru), receptorii vizuali și cutanați informează permanent sistemul nervos central asupra poziției spațiale a corpului, a diferitelor sale segmente și a gradului de contracție a mușchilor, astfel se asigură desfășurarea normală a mișcării -receptorii analizorului kinestezic sunt situați în aparatul locomotor (proprioceptorii): în mușchi, tendoane, articulații, periost(o foiță subțire de țesut conjunctiv care învelește oasele), ligamente 75

Cum învăț?

1. Receptorii analizatorului kinestezic a. Corpusculii Vater-Pacini -identici cu cei din piele -sensibili la mișcări și modificări de presiune -în periost și articulații b. Terminațiile nervoase libere

Fig.37 Capsula articulară

-se ramifică în toată grosimea capsulei articulare -transmit sensibilitatea dureroasă articulară

c. Corpusculii Ruffini -în stratul superficial al capsulei articulare -recepționează poziția și mișcările din articulații

d. Corpusculii neurotendinoși Golgi -situați la joncțiunea mușchi-tendon (locul unde mușchiul se unește cu tendonul) -în corpuscul pătrund 1-3 fibre nervoase, care sunt stimulate de întinderea puternică a

Fig.38 Joncțiunea mușchi-tendon

tendonului din timpul contracției mușchiului (când mușchiul se scurtează și tendonul se alungește), astfel o alungire prea puternică a tendonului în timpul unei contracții musculare puternice, duce la stimularea corpusculilor neurotendinoși Golgi care vor opri contracția -monitorizează continuu tensiunea produsă în tendoane și ajută la prevenirea contracției musculare excesive sau a alungirii exagerate a mușchiului 76

Cum învăț?

e. Fusurile neuromusculare (fig.39) -se află printre fibrele musculare striate și sunt fixate de acestea -sunt formate din 5-10 fibre musculare modificate, numite fibre intrafusale, conținute într-o capsulă conjunctivă și dispuse paralel cu cele extrafusale (fibrele musculare striate)  Structură -porțiunile periferice ale fibrelor intrafusale sunt contractile, iar porțiunea centrală este necontractilă dar bogată în nuclei -există 2 tipuri de fibre intrafusale:

cu sac nuclear –fibra centrală, mai groasă și cu nuclei dispuși central ca într-un sac cu lanț nuclear- celelalte fibre ale fusului, mai subțiri și cu nuclei dispuși central într-o linie dreaptă

 Inervație -fusurile au inervație dublă: senzitivă și motorie -inervația senzitivă este asigurată de dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionul spinal  fibre senzitive anulospirale- dispuse în jurul porțiunii centrale a fibrelor intrafusale cu sac nuclear  fibre senzitive în buchet/floare- dispuse în jurul porțiunii periferice, contractile a fibrelor intrafusale cu lanț nuclear -inervația motorie este asigurată de axonii neuronilor γ (gamma) din cornul anterior al măduvei care ajung la partea periferică, contractilă a fibrelor cu sac nuclear și cu lanț nuclear

77

Cum învăț?

 Funcționare -fusurile neuromusculare sunt stimulate de tensiunea dezvoltată în timpul contracției musculare -relaxarea musculară (alungirea mușchiului) duce la activarea fusurilor care declanșează o contracție reflexă, acest mecanism menține tonusul muscular (o contracție slabă, involuntară a mușchiului) -dispunerea în paralel a fibrelor intrafusale face ca întinderea fibrelor extrafusale să determine și întinderea celor intrafusale (orice întindere/relaxare a mușchiului determină și întinderea fibrelor fusului) acest lucru va determina ca din coarnele anterioare ale măduvei spinării, prin intermediul axonului neuronului γ, să fie transmise impulsuri la porțiunile periferice, contractile ale fibrelor fusului cu sac și lanț nuclear, impulsuri care vor determina contracția acestei porțiuni periferice -contracția porțiunii periferice duce la întinderea porțiunii centrale a fibrelor fusului și la stimularea fibrelor senzitive anulospirale și a celor în floare (care sunt dendrite ale neuronilor din ganglionul spinal) -axonul neuronului senzitiv din ganglionul spinal ajunge în măduva spinării unde se bifurcă, o ramificație merge în coarnele anterioare ale măduvei și face sinapsă cu neuronul α (alfa) și astfel impulsul nervos se transmite neuronului α, axonul acestui neuron ajunge la fibrele musculare striate determinând contracția lor și automat contracția mușchiului ȘI

REPREZINTĂ REFLEXUL MONOSINAPTIC, MIOTATIC

78

Cum învăț?

Fig.39 Fusurile neuromusculare 79

Cum învăț?

2. Segmentul intermediar al analizatorului kinestezic -reprezentat de căile sensibilității proprioceptive de control a mișcării și de căile sensibilității kinestezice -pentru

sensibilitatea

proprioceptivă

de

control

a

mișcării

(simțul

tonusului

muscular),impulsurile de la fusurile neuromusculare sunt transmise prin fasciculele spinocerebeloase ventral și dorsal (axonului neuronului senzitiv din ganglionul spinal ajunge în măduva spinării unde se bifurcă, o ramificație merge în coarnele anterioare ale măduvei și face sinapsă cu neuronul α participând la reflexul miotatic; o a doua ramificație face sinapsă în coarnele posterioare cu al doilea neuron al căii proprioceptive de control a mișcării de unde pleacă fasciculele spinocerebeloase care ajung la cerebel) -pentru sensibilitatea kinestezică (simțul poziției și al mișcării în spațiu), impulsurile de la corpusculii neurotendinoși Golgi și corpusculii Ruffini, sunt transmise prin fasciculele spinobulbare

3. Segmentul central al analizatorului kinestezic -în emisferele cerebrale, în aria somestezică I din girusul postcentral, lobul parietal

C. Analizatorul olfactiv -simțul mirosului — olfacția — este slab dezvoltat la om -rolul principal constă în a depista prezența în aer a unor substanțe mirositoare, eventual nocive și împreună cu simțul gustului, de a participa la aprecierea calității alimentelor și la declanșarea secrețiilor digestive -pentru ca să producă o senzație olfactivă, o substanță trebuie să fie volatilă și să ajungă în 80

Cum învăț?

nări, să fie solubilă, astfel încât sa poată traversa stratul de mucus de la nivelul cavității nazale și să atingă celulele olfactive

-omul poate distinge până la 10.000 de mirosuri diferite, dintre care 50 sunt mirosuri primare, din a căror combinare, în proporții diferite, poate rezulta întreaga diversitate de senzații olfactive

1. Receptorii analizatorului olfactiv -sunt celule bipolare (neuroni bipolari) chemoreceptoare (sensibile la diferite substanțe) care ocupă partea postero-superioară a foselor nazale formând mucoasa olfactivă (la nivelul nasului gasim mucoasă olfactivă și mucoasă nazală/respiratorie) -celulele bipolare au o dendrită scurtă și groasă, care se termină cu o veziculă (butonul olfactiv) prevăzută cu cili care proemină în mucusul de la suprafața mucoasei olfactive, axonul celulelor bipolare străbate lama ciuruită a etmoidului și se termină în bulbul olfactiv -în jurul celulelor olfactive se află celule columnare de susținere

Fig.40 Cavitatea nazală

-substanțele odorante(mirositoare) și volatile se dizolvă în mucus și ajung la nivelul cililor celulelor bipolare producând stimularea acestora -pragul sensibilității olfactive este reprezentat de concentrația minimă dintr-o substanță 81

Cum învăț?

odorantă care provoacă senzația de miros: pentru eter este de 1/1.000.000 g/L aer, iar pentru mosc pragul este de zece ori mai scăzut -1/10.000.000 g/L aer deci sensibilitatea olfactivă pentru mosc este mult mai mare ca pentru eter -acuitatea olfactivă este invers proporțională cu concentrația substanței odorante (cu cât este mai mică concentrația unei substanțe care produce o senzație de miros, cu atât acuitatea olfactivă este mai mare)

2. Segmentul intermediar al analizatorului olfactiv -are 2 neuroni -primul neuron este reprezentat de celulele bipolare din mucoasa olfactivă(care sunt și receptori) axonul lor formează nervii olfactivi (10-20)-primul nerv cranian- care străbat lama ciuruită a osului etmoid și se termină în bulbul olfactiv -al II-lea neuron este în bulbul olfactiv și este reprezentat de neuronii multipolari (celulele mitrale), nervii olfactivi fac sinapsă cu celulele mitrale -axonii celulelor mitrale formează tractul olfactiv care merge către segmentul central al analizatorului olfactiv

3. Segmentul central al analizatorului olfactiv -este în emisferele cerebrale, pe fața medială a lobului temporal (aria olfactivă — girul hipocampic și nucleul amigdalian)

82

Cum învăț?

Fig.41 Analizatorul olfactiv

Noțiuni elementare de igienă și patologie 1. Rinitele Edem (umflarea) și vasodilatație la nivelul mucoasei nazale, manifestată clinic prin rinoree(curge nasul) și obstrucție nazală (nas înfundat). Poate avea multiple etiologii (cauze) și poate fi acută sau cronică.

D. Analizatorul gustativ -simțul gustului are rolul de a informa asupra calității alimentelor introduse în gură, dar intervine și în declanșarea reflexă necondiționată a secreției glandelor digestive -există cel puțin 13 posibili sau probabili receptori chimici în celulele gustative dar identitatea substanțelor chimice specifice care stimulează receptorii pentru gust este încă incomplet cunoscută -calitățile de percepție au fost împărțite în 4 categorii generale - senzații gustative primare: acru, sărat, dulce și amar 83

Cum învăț?

1. Receptorii analizatorului gustativ Fig.42 Papile gustative -sunt chemoreceptori, reprezentați de mugurii gustativi care se află la nivelul papilelor gustative din mucoasa linguală:  caliciforme/ circumvalate  fungiforme  foliate  filiforme - NU au muguri gustativi

-mugurii gustativi au formă ovoidală și prezintă un por gustativ, în structura lor se găsesc:  celule senzoriale, care prezintă la polul apical un microvil care iese prin porul gustativ iar la polul bazal al celulelor gustative sosesc terminații nervoase ale nervilor faciali, glosofaringieni și vagi (VII, IX,X)  celule de susținere Fig. 43 Mugure gustativ

84

Cum învăț?

-cei mai multi dintre mugurii gustativi pot fi stimulați de doi sau mai multi stimuli gustativi din categoria celor primari și chiar și de unii stimuli gustativi care nu intră în categoria celor primari -la contactul dintre substanțele sapide (care au gust) și celulele receptoare ale mugurelui gustativ se produce o depolarizare a acestora, cu apariția potențialului de receptor: substanțele chimice se leagă de proteinele de pe membrana microvililor și deschid canale ionice de sodiu, astfel ionii de sodiu intră în celulă și o vor depolariza -pragul sensibilității gustative este reprezentat de concentrația cea mai slabă la care stimulul produce o senzație: este mai ridicat la cele dulci (zahăr- pragul este de 1 g/L) și mai scăzut la cele amare (chinină este de 0,005 g/L); deci celulele gustative sunt mai sensibile la substanțele amare ca la cele dulci -sensibilitatea gustativă este invers proporțională cu concentrația substanței (cu cât este mai mică concentrația unei substanțe care produce o senzație de gust, cu atât sensibilitatea gustativă este mai mare) -băuturile prea calde sau prea reci nu au gust -gusturile fundamentale sunt percepute astfel:  dulce – la vârful limbii  amar- la baza limbii  acru- pe marginile limbii  sărat – la vârful și pe marginile limbii

2. Segmentul intermediar al analizatorului gustativ -are 3 neuroni -protoneuronul: se află în ganglionii anexați nervilor cranieni VII, IX, X -deutoneuronul:

se află în nucleul solitar din bulb; axonii deutoneuronilor se

încrucișează (trec din stânga în dreapta și invers), după care se îndreaptă spre talamus -tritoneuronul: se află în talamus, axonul tritoneuronului ajunge în aria gustativă 85

Cum învăț?

3. Segmentul central al analizatorului gustativ -în aria gustativă, situată în partea inferioară a girului postcentral (partea inferioară a ariei somestezice I ) din lobul parietal al emisferelor cerebrale

Fig.44 Segmentele intermediar și central ale analizatorului gustativ

E. Analizatorul vizual -vederea furnizează peste 90% din informațiile asupra mediului înconjurător -importanță în diferențierea luminozității, formei și culorii obiectelor, în orientarea în spațiu, menținerea echilibrului și a tonusului cortical (atenția) 86

Cum învăț?

1. Structura ochiului – globul ocular (fig,46) -formă aproximativ sferică -situat în orbită -format din 3 tunici concentrice — externă, medie și internă — și din medii refringente

Tunicile a. Tunica externă -fibroasă și formată din: - sclerotică- posterior, opacă, reprezintă 5/6 din tunica fibroasă, externă, pe ea se inseră mușchii extrinseci ai globului ocular; posterior este perforată de fibrele nervului optic, care părăsesc globul ocular și de artera care intră în globul ocular -corneea- anterior, transparentă, avasculară (fără vase de sânge) dar cu numeroase fibre nervoase

b. Tunica medie -vasculară, are 3 segmente  Coroida - posterior de ora serrata (o zonă care prezintă niște încrețituri este limita dintre coroidă și corpul ciliar) în partea posterioară, are o perforație prin care iese nervul optic  Corpul ciliar- înaintea orei serrata și e format din procesele ciliare (capilare care secretă umoarea apoasă) și mușchiul ciliar format din fibre musculare netede circulare și radiare, cele circulare sunt inervate de parasimpatic, iar cele radiare sunt inervate de simpatic

87

Cum învăț?

 Irisul - se află în fața cristalinului, în mijloc, prezintă un orificiu numit pupilă, are rolul de a regla cantitatea de lumină ce sosește la retină; irisul împarte partea anterioară a globului ocular astfel: -camera anterioară – spațiul dintre cornee și iris -camera posterioară – spațiul dintre iris și cristalin

c. Tunica internă - retina -o membrană fotosensibilă care realizează recepția și transformarea stimulilor luminoși în influx nervos -se întinde posterior de ora serrata și are 2 regiuni:  pata galbenă /macula lutea situată în dreptul axului vizual, are mai multe conuri decât bastonașe, în centru se află fovea centralis care conține numai cu conuri  pata oarbă situată medial și inferior de pata galbenă la locul de ieșire a nervului optic din globul ocular și de intrare a arterelor globului ocular, nu are celule receptoare -retina are 10 straturi, unde există celule de susținere, de asociație și 3 feluri de celule funcționale care fac sinapsă:  celule fotoreceptoare (neuroni modificați) cu prelungiri în formă de con și de bastonaș -celulele cu bastonaș- 125 milioane- vedere nocturnă -celulele cu con- 6-7 milioane- vedere diurnă și colorată  celule bipolare (neuroni bipolari)  celule multipolare (neuroni multipolari)

88

Cum învăț?

-pentru a ajunge la celulele fotoreceptoare, lumina trebuie să străbată mai multe straturi ale retinei (vezi imaginea)

ATENȚIE!!! Imaginea prezintă celulele din retină și structura acesteia dar NU prezintă împărțirea exactă pe straturi a retinei.

Fig.45 Retina

Mediile refringente -sunt structuri transparente care permit trecerea luminii:  corneea  umoarea apoasă  cristalinul  corpul vitros 89

Cum învăț?

a. Umoarea apoasă -un lichid incolor secretat de procesele ciliare -se află în camera anterioară și posterioară a globului ocular

b. Cristalinul -forma unei lentile biconvexe, transparente, localizată între iris și corpul vitros -învelit de o capsula elastică — cristaloida -este suspendat și menținut la locul său de ligamentul suspensor care leagă irisul de mușchiul ciliar -nu are vase sangvine, nutriția sa făcăndu-se prin difuziune, de la vasele proceselor ciliare

c. Corpul vitros -formă sferoidală -consistență gelatinoasă și este transparent -se află în camera vitroasă, situată în spatele cristalinului

90

Cum învăț?

Fig. 46 Globul ocular

91

Cum învăț?

2. Aparatul dioptric și acomodarea

Refracție- fenomen fizic prin care lumina trece dintrun mediu în altul atunci când atinge suprafața de separare între doua medii. Concret în cazul ochiului, suprafața de separare este lentila ochiului, cele 2

a. Aparatul dioptric

medii fiin aerul și interiorul ochiului. Lumina care vine din aer în momentul în care ajunge la lentila ochiului, trece prin aceasta patrunzând în ochi și se

-format din:

proiectează pe retină.

 cornee –cu putere de refracție de 40 de dioptrii, fața anterioară având cea mai mare putere de refracție  cristalin - cu o putere de refracție de 20 de dioptrii, raza lui de curbură poate fi mult crescută, realizând procesul de acomodare, reprezintă centrul optic al ochiului situat la 17mm în fața retinei .

-aparatul dioptric al ochiului poate fi considerat ca o singură lentilă convergentă cu o putere totală de aproximativ 60 de dioptrii și cu centrul optic la 17 mm în fața retinei -razele paralele de lumină care vin de la o distanță mai mare de 6 m se vor focaliza la 17 mm în spatele centralul optic (adică în spatele cristalinului), dând pe retină o imagine  reală – formată la locul unde se proiectează razele pe retină  mai mică – imaginea obiectului formată pe retină este mai mică decât obiectul privit  răsturnată - imaginea obiectului formată pe retină este cu capul în jos

b. Acomodarea -reprezintă variația puterii de refracție a cristalinului (bombarea sau aplatizarea lui) în raport cu distanța la care privim un obiect -se datorează elasticității cristalinului, ligamentului suspensor și mușchiului ciliar (este organul activ al acomodării) 92

Cum învăț?

La distanță: ochiul privește la distanță mai mare de 6 m: -mușchiul ciliar – relaxat

-raza de curbură a cristalinului- crește

-ligamentul suspensor - în tensiune

-puterea de convergență - scade la

-cristaloida - în tensiune

20 dioptrii

-cristalin - aplatizat

La apropiere: ochiul privește la o distanță mai mică de 6 m -mușchiul ciliar – contractat

-raza de curbură a cristalinului- scade

-ligamentul suspensor - relaxat

-puterea de convergență - crește

-cristaloida – tensiunea scade -cristalin - bombat Fig. 47 Acomodarea

-punct proxim - punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar un obiect, cu efort de acomodare maxim (cu bombarea maximă a cristalinului) se află la 25 cm -punct remotum - punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar, fără efort de acomodare (cristalinul este aplatizat), se află la 6 m de ochi 93

Cum învăț?

-acomodarea este un act reflex, reglat de centrii corticali și de coliculii cvadrigemeni superiori, care, prin intermediul nucleului vegetativ parasimpatic anexat nervului oculomotor (III) din mezencefal, comandă contracția mușchiului ciliar; la reflexul de acomodare vizuală participă și centrii corticali din ariile vizuale primare și secundare sau asociative, iar la răspunsul efector participă și mușchii irisului și mușchii extrinseci ai globului ocular.

3. Reflexul pupilar fotomotor -are centrii nervoși în mezencefal -lumina puternică duce la contracția mușchilor circulari ai irisului

mioză (micșorarea

pupilei pentru a reduce cantitatea de lumină care ajunge la retină) -lumina slabă duce la contracția mușchilor radiari și relaxarea mușchilor circulari

midriază

(mărirea pupilei pentru a intra o cantitate mai mare de lumină)

4. Boli de refracție -clasificate în funcție de distanța la care se află retina față de cristalin (centrul optic) -ochiul emetrop= ochiul normal (NU ESTE O BOALĂ!!!!!)- are retina la 17 mm în spatele centrului optic iar imaginea obiectelor plasate la infinit este clară, fără acomodare

a. Hipermetropia -se datorează unui glob ocular mai scurt centrul optic

retina e la mai puțin de 17 mm de

razele de lumină se proiectează în spatele retinei

persoana

îdepărtează obiectele de ochi pentru a le vedea -se corectează cu lentile convergente

b. Miopia/ Hipometropia -se datorează unui glob ocular mai lung centrul optic

retina e la mai mult de 17 mm de

razele de lumină se proiectează înaintea retinei

persoana

apropie obiectele de ochi pentru a le vedea 94

Cum învăț?

-se corectează cu lentile divergente

c. Astigmatismul -se datorează existenței mai multor raze de curbură ale suprafeței corneei este denivelată

corneea

va determina formarea unor imagini retiniene neclare

- având un meridian cu putere de convergență anormală, corneea va determina formarea unor imagini retiniene neclare pentru punctele aflate în meridianul spațial corespunzător -se corectează cu lentile cilindrice

Fig.48 Boli de refractie

5. Segmentele analizatorului vizual a. Segmentul periferic/ receptorii -sunt celulele cu con și bastonaș din retină -retina este sensibilă la radiațiile electromagnetice cu lungimea de undă cuprinsă între 390 și 770 nm (nm=nanometri) -conurile și bastonașele conțin pigment vizual:  bastonașele - conțin un pigment - rodopsină  conurile - conțin 3 feluri de pigmenți — iodopsine 95

Cum învăț?

-procesul fotorecepției este identic la cele două tipuri de celule fotoreceptoare:

pigmentul vizual(rodopsină și iodopsine) absoarbe energia radiației luminoase

DESCOMPUNERE

retinen (comun tuturor pigmenților vizuali,

opsină (diferită în funcție de pigmentul vizual)

derivat de vitamina A)

-pigmentul face parte din structura membranei conurilor și bastonașelor iar descompunerea lui determină modificări ale conductanțelor ionice, urmate de apariția potențialului de receptor care în final va duce la generarea influxului nervos -sensibilitatea celulelor receptoare este cu atât mai mare cu cât ele conțin mai mult pigment -cantitatea de pigment variază în fucție de expunerea la lumină sau întuneric

96

Cum învăț?

-la lumină puternică: pigmentul vizual

DESCOMPUNERE opsină

retinen

TRANSFORMARE

vitamina A

scade concentrația pigmenților vizuali scade sensibilitatea ochiului la lumină

ADAPTARE LA LUMINĂ

-vederea diurnă (fotopică) se realizează cu ajutorul conurilor -timpul de adaptare la lumină este de 5 minute -reducerea vederii diurne este numită hemeralopie

97

Cum învăț?

-la întuneric

vitamina A

TRANSFORMARE opsină

retinen

FORMARE

pigment vizual

crește concentrația pigmenților vizuali crește sensibilitatea ochiului la lumină

ADAPTARE LA ÎNTUNERIC

-vederea nocturnă (scotopică) este asigurată de bastonașe -sensibilitatea unui bastonaș la întuneric este de zeci de ori mai mare decât la lumină -bastonașele sunt mai sensibile ca și conurile, fiind suficientă o cuantă de lumină pentru a fi stimulate 98

Cum învăț?

-în avitaminoza A(lipsă de vitamina A), se compromite adaptarea la întuneric -reducerea vederii nocturne este numită nictalopie Vederea alb-negru și vederea cromatică -bastonașe:

stimulare lipsa stimulării roșii

-conuri:

verzi albastre

culoarea albă culoarea neagră

stimulare separată stimulare separată stimulare separată

culoarea roșie culoarea verde culoarea albastră

stimularea împreună a celor 3 tipuri de conuri

culoarea albă

-corpurile care reflectă toate radiațiile luminoase apar albe, iar cele care absorb toate radiațiile apar negre -culorile, roșu, albastru și verde sunt culori primare sau fundamentale, prin amestecul lor în diferite proporții se pot obține toate celelalte culori ale spectrului, inclusiv culoarea albă -fiecărei culori din spectru îi corespunde o culoare complementară care, în amestec cu prima, dă culoarea albă -daltonism- defect al vederii cromatice, persoanele care nu au din naștere celule cu con, corespunzătoare uneia dintre cele trei culori fundamentale, vad în locui culorii respective un ton cenușiu; cel mai frecvent lipsesc celulele cu con sensibile la verde și cele sensibile la roșu; boala apare aproape în exclusivitate la bărbați -genă recesivă, X-linkată (transmisă numai pe cromozomul X)- aproximativ 8% din populația masculină suferă de daltonism

99

Cum învăț?

b. Segmentul intermediar al analizatorului vizual/ Calea optică -retina este împărțită în 2 jumătăți: - retina nazală/ câmpul intern al retinei (jumătatea retinei dinspre nas) -retina temporală/ câmpul extern al retinei (jumătatea retinei dinspre ureche) -protoneuronul: reprezentat de celulele bipolare din retină -deutoneuronul: reprezentat de celulele multipolare din retină, axonii lor formează nervul optic  axonii neuronilor multipolari proveniți din retina nazală se Nerv optic- format din

încrucișează

axonii neuronilor

tractul optic opus (axonii de la retina nazală stângă ajung

multipolari de la un singur ochi, începe la nivelul retinei și se termină la chiasma optică

chiasma optică, după care ajung în

în tractul optic drept și invers)  axonii proveniți din retina temporală nu se încrucișează și trec în tractul optic de aceeași parte (axonii de la retina temporală stângă ajung în tractul optic stâng și invers)

Tract optic – format din axonii neuronilor

 -nervul optic conține fibre de la un singur glob ocular, în

multipolari de la ambii

timp ce tractul optic conține fibre de la ambii ochi (ex.

ochi, începe la chiasma

tractul optic stâng are fibre de la retina temporală stângă și

optică și se termină la corpii geniculați laterali/ externi

de la retina nazală dreptă)  tractul optic se îndreaptă către metatalamus

-tritoneuronul: în metatalamus la corpii

geniculați externi/ laterali, axonul

tritoneuronului ajunge la emisferele cerebrale -există câteva fibre ale tractului optic care nu ajung în metatalamus, ele mergând la coliculii cvadrigemeni superiori din mezencefal 100

Cum învăț?

c. Segmentul central al analizatorului vizual -în lobul occipital, pe fața medială, în jurul scizurii calcarine, unde se află aria vizuală primară iar în jurul acesteia sunt ariile vizuale secundare sau asociative -la nivelul ariei vizuale primare, cea mai întinsă reprezentare o are macula, aceasta ocupă regiunea posterioară a lobului occipital -în ariile vizuale se realizează senzația și percepția vizuală, adică transformarea stimulilor electrici porniți de la nivelul celulelor fotoreceptoare în senzație de lumină, culoare și formă

Fig. 49 Calea optică și segmentul central

101

Cum învăț?

6. Câmpul vizual, vederea binoculară și stereoscopică -spațiul cuprins cu privirea se numește câmp vizual -câmp vizual monocular = câmpul vizual al fiecărui ochi -câmp vizual binocular = partea suprapusă a celor 2 câmpuri monoculare ale celor 2 ochi -un obiect aflat în câmpul vizual binocular formează câte o imagine pe retina fiecărui ochi iar la nivelul ariilor vizuale, aceste imagini fuzionează într-una singură, fuziunea se realizează doar dacă imaginile se formează în același punct pe ambele retine; procesul de fuziune al imaginilor începe la nivelul corpilor geniculați laterali -vederea stereoscopică= vederea în profunzime și se datorează vederii binoculare -extirparea(înlăturarea) ariei vizuale primare determină orbirea -distrugerea ariilor vizuale secundare produce afazia vizuală: bolnavul vede literele scrise, dar nu înțelege semnificația cuvintelor citite

Noțiuni elementare de igienă și patologie 1. Cataracta Reprezintă opacifierea cristalinului, ceea ce duce la pierderea gradată a acuității vizuale, care poate merge până la pierderea completă a vederii. Acestă opacifiere se datorează unor modificări chimice ale proteinelor din compoziția cristalinului, modificări apărute ca urmare a unor infecții, traumatisme sau îmbătrânirii. Cataracta reprezintă principala cauză de pierdere a vederii. Tratamentul constă în îndepărtarea chirurgicală a cristalinului afectat și implantarea unuia artificial 2. Glaucomul Reprezintă a doua cauză de pierdere a vederii și este foarte frecvent mai ales în țările mai puțin dezvoltate. Poate afecta persoane de orice vârstă, dar 95% din cazuri apar la persoanele de peste 40 de ani. 102

Cum învăț?

Glaucomul reprezintă creșterea presiunii intraoculare. Umoarea apoasă nu se drenează corespunzător prin sistemul venos, prin comparație cu viteza de producere. Acumularea de lichid duce la compresia vaselor globului ocular și a nervului optic. Celulele retinine sunt distruse iar nervul optic se poate atrofia, ceea ce poate duce la orbire. 3. Conjunctivita Reprezintă inflamația mucoasei conjunctivale(mucoasa de pe partea internă a pleoapelor) și poate avea cauze multiple: alergice, infecțioase, traumatice. 4. Prezbitismul/ Prezbiopie/Prezbiție Reprezintă scăderea elasticității cristalinului și scăderea puterii de convergență deoarece cristalinul devine mai gros și mai puțin elastic. Boala apare datorită înaintării în vârstă.

F. Analizatorul acustico-vestibular -analizatorul acustic și analizatorul vestibular sunt situați în urechea internă -au câte un nerv care conduce impulsul: nervul acustic (cohlear) și nervul vestibular, cei 2 nervi se unesc si formează perechea VIII de nervi cranieni -urechea umană poate percepe undele sonore, repetate într-o anumită ordine (sunete) sau succedându-se neregulat (zgomote)

1. Structura urechii -urechea umană are 3 părți: urechea externă, urechea medie și urechea internă -toate aceste 3 părți au legătură cu analizatorul auditiv, în timp ce pentru analizatorul vestibular, urechea internă este singura care are un rol

103

Cum învăț?

a. Urechea externă -formată din

pavilionul urechii conductul auditiv extern

b. Urechea medie -este o cavitate pneumatică(cu aer) săpată în stânca temporalului (o porțiune a osului temporal care are formă de stâncă și care a fost denumită astfel) -peretele

lateral

timpan- separă urechea medie de cea externă

medial

fereastra ovală fereastra rotundă

anterior

trompa lui Eustachio- prin ea casa timpanului (urechea medie) comunică cu nazofaringele medie

aer în urechea

egalizarea presiunilor pe cele 2 fețe ale

timpanului (avem aer în urechea externă și în cea internă) -conține în interiorul său un lanț articulat de oscioare: o ciocan- în contact cu timpanul, are un mușchi care diminuează vibrațiile sonore puternice o nicovala- în contact cu ciocanul și scărița o scărița- în contact cu fereastra ovală, are un mușchi care amplifică vibrațiile sonore slabe

c. Urechea internă -se află în stânca osului temporal -formată din labirint osos și labirint membranos 104

Cum învăț?

 Labirintul osos -un sistem de încăperi aflate în osul temporal -format din:  canale semicirculare osoase - 3 canale care se află în planuri perpendiculare unul pe celălalt -fiecare canal se deschide în vestibulul osos, la o extremitate această deschidere se face prin ampulă (o dilatație), la cealaltă extremitate, canalul anterior se unește cu cel posterior întrun canal comun înainte de a se deschide în vestibul  vestibulul osos – aflat în continuarea canalelor semicirculare și el la rândul său se continuă cu melcul osos  melcul osos- are forma unei cochilii de melc dar desfășurat are formă conică -are un ax osos central – columela- în jurul căruia melcul osos realizează (se învârte) 2 ture și jumătate -pe columelă se prinde lama spirală osoasă, care cu ajutorul membranelor bazilară și vestibulară Reissner (componente ale melcului membranos), compartimentează lumenul(interiorul) melcului osos (vezi melcul membranos)  Labirintul membranos -se află în interiorul labirintului osos și imită aproximativ forma acestuia -între labirintul osos și cel membranos se află perilimfa-un lichid asemănător cu limfa 105

Cum învăț?

-format din:  canale semicirculare membranoase- în interiorul celor osoae și imită forma acestora  vestibulul membranos format din:-utriculă- în partea superioară, la nivelul ei se deschid cele 3 canale semicirculare membranoase, se continuă în jos cu sacula -saculă – sub utriculă și comunică cu aceasta, în partea inferioară se continuă cu melcul membranos/canalul cohlear  melcul membranos/ canalul cohlear- imită forma melcului osos pe care îl compartimentează:- partea superioară a melcului membranos se numește membrana vestibulară Reissner, deasupra ei se află rampa vestibulară(primul compartiment al melcului osos) cu preilimfă -partea inferioară a melcului membranos se numește membrana bazilară, sub ea se află rampa timpanică (al doilea compartiment al melcului osos) cu perilimfă -între membrana vestibulară , bazilară și cu ajutorul peretelui extern al melcului osos, se formează canalul cohlear/melcul membranos în care se află endolimfa (lichid asemănător cu limfa) -între vârful melcului membranos și cel osos există un spațiu liber –helicotrema- prin care cel 2 rampe comunică între ele 106

Cum învăț?

Fig. 50 Structura urechii 107

Cum învăț?

Fig.51 Melcul osos și membranos desfăcut

2. Analizatorul acustic

a. Segmentul periferic al analizatorului acustic/ Receptorii -se află în melcul membranos/canalul cohlear la nivelul organului Corti -organul Corti este un mic organ situat pe membrana bazilară și conține celulele receptoare ale analizatorului auditiv 108

Cum învăț?

 Structura organului Corti -prin centrul organului trece un tunel triunghiular- tunelul Corti- prin el trec fibre dendritice ale neuronilor senzitivi din ganglionul spiral Corti,

aflat pe ramura

acustică/cohleară a nervului cranian VIII -celule de susținere- se află pe laturile tunelului Corti și au rolul de a secreta membrana reticulată -celule receptoare auditive- se află deasupra celor de susținere și au: -un pol apical (vârful) cu cili auditivi care pătrund în membrana reticulată -un pol bazal (baza) la care vin dendritele care traversează tunelul Corti -membrana tectoria- se află deasupra cililor auditivi

Fig.52 Organul Corti

 Mecanismul recepției auditive -urechea percepe sunete cu frecvența între 20 și 20.000 Hz și amplitudini între 0 și 130 de decibeli (1 db = l dyne/cm^) -proprietățile undelor sonore ■ înălțimea,

determinată de frecvența undelor

■ intensitatea, ■ timbrul

determinată de amplitudine

determinat de vibrațiile armonice superioare însoțitoare 109

Cum învăț?

-sunetul este captat de pavilionului urechii și prin conductul auditiv extern, ajunge la timpan și îl face să vibreze; vibrația timpanului determină vibrația celor 3 oscioare din urechea medie iar acestea vor determina vibrația ferestrei ovale; de la fereastra ovală, sunetul este transmis perilimfei din rampa vestibulară

helicotremă

rampa timpanică iar de

aici, endolimfei care va determina vibrația membranei bazilare pe care se găsește organul Corti (vezi fig.51- săgețile negre indică traseul parcurs de sunet la nivelul urechii) -vibrațiile membranei bazilare antrenează (mișcă) celulele auditive și astfel cilii auditivi ating membrana tectoria și se deformează/îndoaie -înclinarea cililor într-o parte depolarizează celulele

cresc frecvența

potențialelor de acțiune -înclinarea cililor în direcția opusă hiperpolarizează celulele

reduc frecvența

potențialelor de acțiune -baza melcului(membrana bazilară de la baza melcului) – percepția sunetelor cu frecvență înaltă 15.000Hz -mijlocul membranei bazilare - percepția sunetelor cu frecvență medie 5000 Hz -vârful melcului(membrana bazilară de la vârful melcului)- percepția sunetelor cu frecvență joasă 20-500 Hz -celulele auditive de la nivelul organului Corti transformă energia mecanică a sunetelor în impuls nervos -perforațiile timpanului nu duc la surditate, ci numai la o scădere a acuității auditive a urechii respective

110

Cum învăț?

b. Segmentul intermediar al analizatorului auditiv/ Calea acustică -primul neuron: în ganglionul spiral Corti, dendritele ajung la polul bazal al celulelor auditive cu cili din organul Corti, iar axonii formează nervul cohlear/acustic, care se îndreaptă spre punte -al II-lea neuron: în punte în cei 2 nuclei cohleari (ventral și dorsal); axonul celui deal II-lea neuron se încrucișează cu cel de pe partea opusă (deci trece din stânga în dreapta și invers), după care merge în sus spre mezencefal -al lll-lea neuron: în coliculii cvadrigemeni inferiori de la nivelul mezencefalului, axonul merge la metatalamus -al IV-lea neuron: în corpii geniculați mediali din metatalamus(component al diencefalului) , axonul merge către emisferele cerebrale

c. Segmentul central al analizatorului auditiv -în ariile auditive primare și secundare din girusul temporal superior din lobul temporal de pe fața laterală a emisferelor cerebrale -în jurul ariei primare se află aria secundară sau de asociație, care primește aferențe de la aria primară

Fiecare neuron senzitv din ganglionul spiral Corti transmite impulsuri nervoase de la o anumită zonă a membranei bazilare, această specializare zonală se păstrează în continuare și la celelalte locuri de sinapsă ale căii acustice

sunetele se transmit prin fire izolate (ex.

neuroni care transmit impulsuri venite de la baza melcului vor face sinapsă cu neuroni care continuă să transmită impulsuri numai de la baza melcului și nu se amestecă cu cele de la vârful melcului de exemplu) Identificarea direcției de unde vine sunetul se realizează prin 2 mecanisme:  detectarea decalajului în timp dintre semnalele acustice care intră în cele 2 111

Cum învăț?

urechi (dacă sunetul vine din stânga, va ajunge mai repede la urechea stângă față de cea dreaptă)  diferența de intensitate a sunetului care ajunge la cele doua urechi (dacă sunetul vine din stânga, va avea o intensitate mai mare când ajunge la urechea stângă față de cea dreaptă)

Fig.53 Calea acustică și segmentul central

112

Cum învăț?

3. Analizatorul vestibular -are rolul de a informa creierul despre poziția capului și corpului în spațiu și despre accelerările liniare (în linie dreaptă) sau circulare (rotații) la care acesta este supus -participă la menținerea echilibrului, alături de analizatorii kineslezic, vizual, tactil și de cerebel

a. Segmentul periferic al analizatorului vestibular/ Receptorii -situați în labirintul membranos și se numesc macule și creste ampulare -macula: - se află în utriculă și saculă: macula utriculară și macula saculară - formate din:- membrană bazală - celule de susținere, așezate pe membrana bazală -celule senzoriale/receptoare (așezate deasupra celor de susținere) au la polul apical cili incluși în membrana otolitică(o membrană gelatinoasă), în care se află granule de carbonat de calciu și magneziu,numite otolite; la polul bazal al celulelor receptoare sosesc dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionul vestibular Scarpa (ganglion aflat pe traiectul ramurii vestibulare a nervului cranian VIII)

-crestele ampulare: - se află în ampulele canalelor semicirculare membranoase - formate din: - celule de susținere - celule senzoriale/receptoare care la polul apical prezintă cili care pătrund într-o cupolă gelatinoasă, iar la polul bazal se găsesc terminații dendritice ale neuronilor senzitivi din ganglionul vestibular Scarpa 113

Structura crestelor ampulare

Cum învăț?

Structura maculei

Fig. 54 Macule și crestele ampulare  Fiziologia (funcționarea) receptrorilor Maculele -sunt stimulate mecanic de către otolite -stimulate în condiții statice (când stai pe loc) și dinamice (mișcare) -stimulate de mișcări liniare (în linie dreaptă) -înainte, înapoi sau lateral -stimulate de accelerație nu de viteză-ex.stimulate de trecerea de la mers normal la alergare sau oprirea sau trecerea din alergare în mers normal etc. -detectează accelerația pe orizontală (cei din utriculă) și pe verticală (cei din saculă) -când capul stă nemișcat otolitele apasă prin greutatea lor asupra cililor celulelor senzoriale și îi deformează, celulele senzoriale sunt stimulate și trimit impulsuri spre centrii nervoși, informându-i asupra poziției capului în acel moment și declanșând reflexe care vor ajuta la menținerea posturii și a echilibrului -când capul și corpul se mișcă în linie dreaptă (înainte, înapoi sau lateral), forțele de inerție imping otolitele, care sunt mai dense decât endolimfa, în sens opus deplasării (exct cum se întâplă cu pasagerii unui autobuz când acesta începe să meargă; în momentul în care autobuzul începe să meargă, pasagerii sunt împinși în spate, acest lucru se numește inerție); prin deplasarea otolitelor în sens opus mișcării, membrana otolitică este și ea împinsă în sens opus și la fel și cilii care sunt incluși în membrana otolitică, aceasta duce la stimularea celulelor senzoriale și astfel se declanșează la nivelul centrilor nervoși reacții motorii corectoare ale 114

Cum învăț?

poziției corpului și capului în vederea menținerii echilibrului pe toata durata mișcării Direcția în care sunt deplasate:

otolitele Direcția de deplasare

membrana otolitică cilii

Crestele ampulare -sunt stimulate mecanic de către endolimfa care se află în jurul lor -stimulate de mișcări circulare (rotație) -stimulate de accelerație nu de viteză -recepționarea mișcărilor circulare ale capului este posibilă datorită orientării canalelor semicirculare în cele trei planuri ale spațiului: frontal, orizontal/transversal și sagital -când capul și corpul se învârt (mișcare circulară) antrenează rotația simultană a canalelor semicirculare aflate în planul rotației respective, forțele de inerție imping endolimfa în sens opus, aceasta va înclina cupola gelatinoasă și cilii incluși în cupolă în același sens (opus mișcării), aceasta duce la stimularea celulelor senzoriale și astfel se declanșează la nivelul centrilor nervoși reacții motorii corectoare care duc la menținerea echilibrului în timpul mișcării circulare

115

Cum învăț?

Direcția în care sunt deplasate:

endolimfa Direcția de deplasare

cupola gelatinoasă cilii

b. Segmentul intermediar al analizatorului vestibular/ Calea vestibulară -primul neuron: în ganglionul vestibular Scarpa de pe traiectul ramurii vestibulare a nervului cranian VIII, dendritele primului neuron ajung la celulele senzoriale cu cili din macule și crestele ampulare, iar axonii formează ramura vestibulară a perechii a VIII-a de nervi cranieni care merge către bulb -al II-lea neuron: în cei 4 nuclei vestibulari din bulb: superior, inferior, lateral și medial; de aici pleacă mai multe fascicule: o fasciculul vestibulo-spinal, spre măduvă -controlează tonusul muscular o fasciculul vestibulo-cerebelos, spre cerebel- controlează echilibrul static și dinamic o fasciculul vestibulo-nuclear, spre nucleii nervilor III și IV din mezcncefal și VI din punte- controlează mișcările globilor oculari, cu punct de plecare labirintic o fasciculul vestibulo-talamlc, spre talamus -al III-lea neuron: în talamus, axonul prin fibre talamo-corticale, merge spre emisferele cerebrale

c. Segmentul central al analizatorului vestibular -în girusul temporal superior din lobul temporal de pe fața laterală a emisferelor cerebrale 116

Cum învăț?

Fig. 55 Calea vestibulară și segmentul central 117

Cum învăț?

Noțiuni elementare de igienă și patologie 1. Otita Otita externă este un termen general prin care se denumește orice infecție a urechii externe (micotică/ciuperci, bacteriană, virală). Otita medie purulentă acută este o infecție a urechii medii. Patogenii (agenții infecțioși) ajung la acest nivel, de obicei prin trompa lui Eustachio, succedând cel mai adesea unei amigdalite sau răceli. Cei mai susceptibili/predispuși sunt copiii, deoarece răcesc frecvent și au trompa lui Eustachio scurtă și plasată orizontal. Simptomul cel mai frecvent este durerea la nivelul urechii medii, iar presiunea exercitată de inflamația de la acest nivel poate duce la ruperea membranei timpanice.

118

Cum învăț?

Bibliografie 1. Biologie clasa a XI-a, Autori: Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Editura: Corint

IMAGINI DE ANATOMIE 1. Frank H. Netter "Atlas de anatomie umana" editia a III-a 2. Biologie clasa a XI-a, Autori: Ştefania Pelmuş Giersch, Amalia Florina Toma, Editura: CD Press 3. Google Imagini

119