Rec Enzie [PDF]

Zitiervorschau

RECENZIE PROBLEME ALE ADAPTARII SCOLARE. GHID PENTRU PERFECTIONAREA ACTIVITATII EDUCATOARELOR SI INVATATORILOR Autor: ELVIRA CRETU Editura ALL EDUCATIONAL BUCURESTI, 1999

Aflata sub “semnul” motto-ului “Copilul sa vina la scoala bucuros si sa plece fericit, simtind ca tot ce il inconjoara ii este propriu” cartea aparuta la Editura All Educational trateaza problemele adaptarii copilului la viata scolara din punct de vedere bio-psiho-social. Lucrarea Elvirei Cretu, reputata cercetatoare in domeniu, este dedicata educatoarelor si invatatorilor, dar poate fi consultata cu real folos si de catre parintii copiilor, dornici sa se informeze asupra indatoririlor ce le revin, ca primi educatori, in pregatirea copiilor pentru calitatea de prescolar si, ulterior, cea de scolar. Problematica prezentata in cadrul lucrarii valorifica atat observatii si cercetari intreprinse de autoare pe tema adaptarii si a integrarii scolare, cat si rezultate ale intreprinderilor in domeniu datorate unor colective de reputate cadre didactice si cercetatori. Cuprins: CAP. I -Adaptarea scolara ca proces asistat; CAP.II -Resurse de potentare adaptativa ale mediului antescolar A.Familia ca prim factor de potentare adaptativa a copilului; B.Institutionalizarea influentelor adaptative..Invatarea prescolara; CAP.III -Mediul scolar. Resurse de potentare adaptativa a scolarului mic; CAP.IV -Scoala ca mediu generator de stress. Dupa cum aflam din introducere, autoarea a studiat adaptarea copilului avand in vedere cateva idei: 1. Omul creste si se dezvolta ca fiinta sociala. 2. Echilibrul biopsihic –factor al invatarii scolare 3. Familia - ca prim factor ce ofera atat baza ereditara cat si climatul educational 4. Institutionalizarea stimularilor adaptative; 5. Mediul scolar primar; 6. Influentele “Marelui Mediu”; 7. Adaptarea scolii la specificul proceselor pe care le gireaza. Capitolul I trateaza adaptarea scolara ca proces asistat din trei puncte de vedere:

1

1.Specificul adaptarii umane , amintind de baza bio-socio-culturala a speciei, are caracteristici ca: este aloplastica , creatoare si selective, avand la baza motivatia. 2.Asistenta medicala si psihopedagogica a proceselor adaptative la varstele mici, incepand din faza embrionara si finalizand cu gradinita si avand in vedere particularitatile anatomicofiziologice in diferite conditii de mediu. 3.Tipurile de comportamente adaptative:  Adaptarea senzorio-motorie, care “trebuie sa faca parte din orice proiect educational, in familie, gradinita, scoala”, si sa se integreze intr-un “tot comunicational intre subiect si obiect, intre propriul eu si ambianta”.  Adaptarea mentala/intelectuala care antreneaza toate structurile si functiile superioare, fiind determinate socialmente, prin asimilarea modelelor culturale si sociale.  Adaptarea sociala ce are in vedere asimilarea valorilor culturale, materiale si spirituale ale grupului, prin comunicare si interactiune intre membrii. Capitolul II trateaza resursele de potentare adaptativa ale mediului antescolar si are in vedere factorii principali ai adaptarii copilului: familia si institutiile scolare. A. Familia este considerata de catre autoare ca factor decisiv pentru evolutia ulterioara a copilului; ea are in vedere in primul rand schimbarile din potentialul educational al familiei contemporane si studiaza climatul familial raportandu-se la o serie diversificata de indicatori (tipul de familie, varsta si ocupatia parintilor, standarde economice, etc.); ordinea prioritatilor educationale in familie tine de “aplicarea unui sistem de masuri asiguratoare de integritate biologica si sanatate”, urmatoarele prioritati rezultand din “Constientizarea raportului dintre calitatea influentelor exercitate asupra copilului si calitatea comportamentelor dorite”. Pornind de la premiza ca “omul se formeza prin om”, autoarea nu lasa in hazardului nici stimularea comportamentelor adaptative , facuta intentionat in cadre institutionalizate si nu numai. Discrepantele dintre mediul scolar si influentele specifice celui familial pot fi estompate prin masuri coroborate , de informare si educare a parintilor pentru ca acestia sa devina colaboratori active ai scolii. B. Institutionalizarea influentelor adaptative depinde de mediul specific pe linia de socializare a copilului si de o personalitate , de asemenea specifica, atat prin aptitudinea sa pedagogica cat si prin nivelul de pregatire stiintifica. Cunoasterea potentialului biopsihic al copilului reprezinta, prin prisma al autoarei, punctul de pornire in activitatea educatoarei, care trebuie sa “vada “ atat caracteristicile generale ale copiilor cat sip e cele particulare, individuale. Astfel, trebuie avut in vedere ca pentru prescolar au loc o serie de redimensionari ale universului la intrarea in gardinita,iar invatarea se va face, de aceasta data , in mod specific prescolaritatii: invatare dirijata si joc. Anumite trebuionte vor fi satisfacute prin invatarea deprinderilor specifice: trebuinte de hrana, foame, sete, igiena corporala, deprinderea de a se imbraca singur. O seie de modificari cantitative si calitative ale sistemului afectiv-motivational se produc prin intermediul desfasurarii diversselor activitati desfasurate; tot acum are loc si dezvoltarea 2

limbajului ca mechanism coordonator al functiilor adaptative si initierea prescolarului in activitati de invatare scolarain vederea asigurarii continuitatii gradinita-scoala. Capitolul III studiaza mediul scoalr si resursele de potentare adaptativa la scolarul mic.Din perspectiva psihopedagogica, mediul scolar apare ca un sistem deschis spre care converg o serie de factori(de la ereditate si pana la factorii externi), in care se asigura dezvoltarea progresiva a copilului.Punand problema celei mai potrivite varste pentru o educatie complexa, “invatare organizata si dirijata prin strategii didactice”, autoarea sustine parerile psihologilor , ajungand al concluzia ca varsta de 6/7 ani este benefica inceperii scolaritatii, in conditiile asigurarii climatului si metodelor scolare specifice varstei si insistand asupra jocului. Cunoasterea psihopedagogica a elevului este tratata subcapitolul “Identificarea potentialului adaptativ alm scolarului mic”. Dificultatile de asimilare a spatiului si timpului sunt explicate prin prisma scolii piagetiste sip use pe seama reprezentarilor; de asemenea se remarca si restructurarile biopsihice in trecerea de la egocentrism la sociocentrism, ca effect al constientizarii propriei persoane. O atentie deosebita in adaptarea scoalra o acorda Elvira Cretu personalitatii invatatorului, scotand in evidenta cateva caracteristici esentiale ale acestuia:echilibru, comunicare deschisa, creativitate, altruism, capacitate de adaptare ( si se refera aici tocmai la adaptarea /readaptarea invatatorului la o noua promotie de elevi). Capitolul IV il rezerva autoarea studiului scolii ca mediu generator de stres. Un prim subcapitol studiaza stresul ca premisa si cauza a inadaptarii si dezadaptarii scolare, argumentat prin suprasolicitarea sarcinilor educationale si raportul dintre asimilare-acomodare. Identifica printre sursele generatoare de stres neadaptarea continuturilor scolare la potentialul elevilor, stilul invatatorului, dezarmonizarea dintre solicitarile cognitive cu cele afective, fragilitatea structurilor functiilor neuropsihice etc. Asigurarea unui “system educational favorabil imbogatirii experientei astfel incat , decalajul dintre asimilare si acomodare sa fie progresiv diminuat/eliminate” reprezinta conditia rezistarii la stres din punctual de vedere al autoarei. Un ultim subcapitol il reprezinta didaskogenia si identifica principalele greseli pe care le comit educatorii, oficiali sau nu, in educatia copiilor (stil , expresie temperamentala, experienta etc).Autoarea accentueaza necesitatea formarii profesionale a educatorilor si constientizarea normelor deontologice . tot aici acorda atentie catorva metode de terapie a efectelor didaskogene. Lucrarea se constituie intr-o baza orientativa in abordarea actiunilor psihopedagogice necesare sustinerii proceselor adaptative la varstele mici. Trecerea copilului dintr-un mediu in altul poate provoca reactii dezadaptative; de aceea mediul scolar si cel familiar, trebuie sa se armonizeze continuu.

Prof. inv. Primar Hinta Luminita Prof. inv. Primar Alecu Maria

3