Poezii de Vasile Romanciuc [PDF]

Zitiervorschau

Tabla înmulțirii cu șapte Nimeni, nimeni nu mai vrea să fie balaur. Nimeni. Mai ales balaur cu şapte capete. Că nu-i glumă să-ţi cumperi şapte pălării deodată. Sau şapte perechi de ochelari. Iar dacă mai eşti şi fumător, ce faci? Iar dacă-ţi mai place şi păhărelul? Bineînţeles, e grozav să-l bârfeşti pe cutare cu şapte guri sincronizate, dar face să fii balaur pentru nimicuri din astea? Dar când prind a se certa cele şapte capete – care dintre ele-i mai deştept? – vai, Doamne! cum se mai mănâncă, cum se mai muşcă! Hai să fim oameni, zice balaurul, furat de gândurile acestea pedagogice, apoi se dă de şapte ori peste cap (peste… capete), având certitudinea că se transformă în omul nou, omul nou, omul nou, omul nou, omul nou, omul nou, omul nou. Vasile Romanciuc

O furnică în bibliotecă Cum o fi ajuns, pe ce potecă? O furnică… în bibliotecă! O vezi? Fuga-fuga-fugulița – Unde se grăbește ștrengărița? Iat-o, iat-o și, deodată, nu-i Nicăieri făptura nimănui. Dar, sunt sigur, nu e prea departe – E pe-aici, pe undeva-ntr-o carte… Și cuvântu-n care s-a ascuns, Acum, are-o literă în plus… L-aș descoperi cu interes – O fi căpătat alt înțeles… Aș putea să cred – ce caz bizar! – Că e o greșeală de tipar… Vezi, aici micuța călătoare Se preface-ntr-o problemă mare. De ce? Păi, te-ntreb… la o adică, Știi cum se citește o furnică? Dar… furnica cea misterioasă N-o fi oare-aici la ea acasă? Îți imaginezi, din filă-n filă, Cum se plimbă-o literă mobilă Și cum taina ei, de n-o dezlegi, Schimbă fața unei cărți întregi? …Iar biblioteca celor mici Este, zilnic, plină de „furnici”… Uite, un copil care citește – Nu-i o furnicuță ce muncește? Vasile Romanciuc

Bibliotecile Aici vine sufletul să se bucure, gândul să muncească, vederea să împrumute lumină aici, în această oază împuținând deșertul și deșertăciunea, înmulțind iubirea, speranțele dacă n-ar fi, nu s-ar povesti, dar este: timpul dinlăuntrul unei biblioteci este altul decât cel din afara ei aici, într-o zi, crești cât alții, din afară, într-un an, într-un veac, într-o viață, aici este tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte Biblioteci-teci pentru săbiile ascuțite ale spiritului, pentru săbiile neruginitoare ale cuvântului – așa ar fi zis Alexandru Macedon după ce a văzut în vis viitoarea Bibliotecă din viitorul oraș Alexandria Vasile Romanciuc Nota bene! Mai poți alege și dintre „De parcă te ascultă Eminescu” și „Balaurul care n-a mai ajuns în poveste” de Vasile Romanciuc.

DE PARCĂ TE ASCULTĂ EMINESCU - Vasile Romanciuc Asemeni ramului ce ţine Lumina fructului în pom, Cuvântu-i osul sfânt pe care Traieşte sufletul în om. În grai istoria încape, Ne-arată-aşa precum sîntem: Cu tot cu duşmani, cu prieteni, Ce ce-am avut, cu ce avem. Câţi au trecut străini pe-aicea În veacuri ce au asfinţit, Ei n-au ochit numai pământuri – Şi-n graiul nostru au ochit. De-aceea-n veacuri zbuciumate (Destinul nu ne-a răsfăţat) Strămoşii, apărându-şi glia, Şi graiul şi l-au apărat. Au poţi să-ţi uiţi pe-o clipă graiul, Au poţi să-l treci pe amintiri? Fără de grai – ca fără casă: Cum să trăieşti? Cum să respiri? Să-ţi fie-atât de drag cuvântul, Încât atunci când îl rosteşti, Să crezi că insuşi Eminescu Ascultă ce şi cum vorbeşti...