44 0 1MB
Iarna cea de daruri plină A venit la noi. Şi-a adus cu ea lumină Şi fulgi albi şi moi. Copacii i-a-mpodobit Cu hăinuţe albe, Casele le-a învelit Cu florile dalbe. Pe la geamuri, flori a pus, Parc-aduse-n dar, Iar pe la streşini, pe sus, Ţurţuri de cristal. Casele stau zgribulite Sub cuşma de omăt, Ogoarele adormite Au uitat de tot … Ici şi acolo, câte-o cioară Vrea să le enerveze, Dar, culcate-n plăpumioară, Încep să viseze. Şi visează: iarbă, flori, Păsări cu ecou, Se trezesc şi au fiori, Dar adorm din nou.
Iarna Stau în casă şi privesc, Micii fulgi ce strălucesc. Ei cad, se-aştern uşor, La noi au venit cu dor. Ei în cor ne desenează, Iarna albă, luminoasă. A venit iarna voioasă, În veşmântul luminos, Şi-l aduce pe Hristos. Toată lumea-i mulţumeşte, Că aduce pe Hristos, Mesia Chip Luminos.
Iarna Uite, iarna, zvăpăiata, A trimis un fulg la mine,
Să mă-ntrebe dacă-s gata S-o-ntâlnesc cum se cuvine. - “Las-o să vină fuguţa!” Am răspuns cu bucurie, - “O aştept cu săniuţa. Ce mai vorbă? Las’ să vie!”
Iarna Iarna cea geroasă A sosit acum. Bulgări de zăpadă Îşi fac loc pe drum. Veselia-i mare Pentru noi cei mici, C-alergăm pe stradă Ca nişte voinici. Iarnă mult frumoasă, La noi să mai vii, Căci tu-ntotdeauna Ne-aduci bucurii.
Iarna Iarnă albă cu ninsoare, Lasă-ne un pic de soare Şi căldură, că acuş’ Vom porni la săniuş!
Iarna Ninge, bate vântul, S-albeşte pământul! Vezi numai zăpadă, Merg sănii pe stradă. Pe geam, dimineaţa, Găseşti flori de gheaţă. Ai o sănioară, Fugi cu ea pe-afară. Iar când stai din joc, Bine-i lângă foc.
Iarna Vine iarna! Las’ să vie!
O aştept cu bucurie. Chiar dacă va viscoli, Îmbrăcat bine voi fi, Cu căciulă şi palton, Cu mănuşi şi cu şoşoni.
Iarna Este frig şi este ger, Cad fulgi albi, de sus din cer. Vâjiie şi suflă vântul. Iarna a cuprins pământul. Desenaţi copacii goi: Unu-aici şi colo doi. Stând sub ger în amorţire, Au pe crengi neaua subţire. Hai să desenăm o casă. Sus pe ea zăpada-i groasă, Iar din coş, spre cer, în sus, Fumul gros de vânt e dus. Şi alături de căsuţă, Un copil c-o săniuţă, Iar alţi doi înalţă-n grabă, Un om mare de zăpadă.
Iarna A sosit în haina albă, Ţurţuri stau la streşini, salbă. Să pornim copii, acuş’, Veseli toţi la săniuş, Hai, veniţi la derdeluş! Şi când fulgii-ncep să cearnă, Aranjaţi pomul de iarnă. Bate vântul, nu pasă Că e cald la voi în casă. Bucurii, bucurii, Hai să ne jucăm copii!
Iernuţa fulguşor Prin văzduh zbor uşor, Nici nu urc, nici nu cobor, Sunt iernuţa fulguşor. Sus e frig şi mă fac sloi, Jos e cald, mă fac noroi.
Am prieteni mii şi mii Şi-i îndrăgesc pe copii.
Iarna în noapte Este iarnă şi e noapte, Pe cer stelele sclipesc, În adânc întunecate, Ca şi comorilor cereşti. Norii cern uşor zăpada, Fulgii cad, parcă plutesc, Iar copacii în zăpadă, Se aud cum şoptesc. Iarna-mbracă toată ţara, Cu o rochie albă, seara Şi cu fulgi pufoşi de lână, Se aşterne pe fântână.
Cautare
Username / Parola inexistente Login Register
Home Documente Upload Resurse
CATEGORII DOCUMENTE
Afaceri Calculatoare Casa masina Didactica pedagogie Diverse Educatie Finante Geografie Istorie & politica Legislatie Limba Management Sanatate Tehnologie
Alte limbi
Gradinita
Poezii si cantece
POEZII DESPRE ANOTIMPUL IARNA Poezii si cantece + Font mai mare | - Font mai mic
DOCUMENTE SIMILARE
2
VEVERITA UNEORI Martisor Tractorul de Rauna Razvan Nicusor ELITE
POEZII DESPRE ANOTIMPUL
DOI PITICI
IARNA
E toamna GRAUL VINE IARN A
Toamna de Adrian Mantiu
Vine, TERMENI importanti pentru acest document vine, : vine iarna, Vine de departe, hat! Cu caciuli de promoroaca Si cojoace de omat. Vine gerul, care pune Flori de gheata la feresti Si mamica iar ne spune Adormindu-ne, povesti. Uite vine iarna rece Cu zapada si cu ploi. Sa ne pregatim si noi. SOAPTA VANTULUI Vantul iernii de la munte, Intr-o seara ne-a adus Praful stelelor marunte Si la gemuri ni l-a pus. A-nvelit apoi tot drumul Cu covoare de matase, Destramand sub ceruri fumul Hornurilor de pe case. Si-n vazduh zburand hoinarul, Printre fulgii cei usori, I-a stins lunii felinarul, Ascunzand-o dupa nori. - Noapte buna, noapte buna!
Soapta lui pana la noi A venit ca sa ne puna Vise albe-n perne moi.
NINSOAREA
Ssst! Maicuta gerului, Cu manuta inghetata, Bate-n poarta cerului Si intreaba suparata: - Unde-s stelele de sus? - Iaca, nu-s! Vantul rau le-a scuturat Si le-mprastie prin sat. Uite, una s-a desprins Dintr-o margine de nor - Oare-a nins? E un fulg si-i cel dintai, Si aduce-n vant ninsoare, Drumuri albe peste vai, Ras curat in ochii tai, Sanioare, zurgalai Cu toiagul de alun Si cu traista in spinare, Cand vor auzi ca vine Brazii tineri, pe carare, Curiosi or sa se-ncline, Si-or sa cante o colinda Greierasul de sub grinda: Florile dalbe!
IARNA IN NOAPTE
Este iarna si e noapte, Pe cer stelele sclipesc, In adanc intunecate, Ca si comorilor ceresti. Norii cern usor zapada, Fulgii cad, parca plutesc, Iar copacii in zapada, Se aud cum soptesc. Iarna-mbraca toata tara, Cu o rochie alba, seara Si cu fulgi pufosi de lana, Se asterne pe fantana. IARNA Iarna cea de daruri plina A venit la noi. Si-a adus cu ea lumina Si fulgi albi si moi. Copacii i-a-mpodobit Cu hainute albe, Casele le-a invelit Cu florile dalbe. Pe la geamuri, flori a pus, Parc-aduse-n dar, Iar pe la stresini, pe sus, Turturi de cristal. Casele stau zgribulite Sub cusma de omat, Ogoarele adormite Au uitat de tot… Ici si acolo, cate-o cioara Vrea sa le enerveze, Dar, culcate-n plapumioara, Incep sa viseze. Si viseaza: iarba, flori, Pasari cu ecou, Se trezesc si au fiori, Dar adorm din nou.
IARNA
Stau in casa si privesc, Micii fulgi ce stralucesc. Ei cad, se-astern usor, La noi au venit cu dor.
Ei in cor ne deseneaza, Iarna alba, luminoasa. A venit iarna voioasa, In vesmantul luminos, Si-l aduce pe Hristos. Toata lumea-i multumeste, Ca aduce pe Hristos, Mesia Chip Luminos.
IARNA de Tiberiu Juganaru Iarna, cu papuci de gheata Si cu tamplele carunte, S-a pornit de dimineata Lunecand din varf de munte.
Cu alai de-mparateasa, Pe drum de margaritar, Se prezinta viforoasa Rupand foi din calendar.
Cum soseste ne si pune Flori de chiciura pe ramuri Si incepe sa adune Mici nasucuri pe la geamuri. In privelisti siderale Cerne stele harnicuta Si ne face, colo-n vale, Neted drum de saniuta. IARNA Uite, iarna, zvapaiata, A trimis un fulg la mine,
Sa ma-ntrebe daca-s gata S-o-ntalnesc cum se cuvine.
-'Las-sa vina la fuguta!' Am raspuns cu bucurie, -'O astept cu saniuta. Ce mai vorba? Las-sa vie!' IARNA Iarna cea geroasa A sosit acum. Bulgari de zapada Isi fac loc pe drum. Veselia-i mare Pentru noi cei mici, C-alergam pe strada Ca niste voinici. Iarna mult frumoasa, La noi sa mai vii, Caci tu-ntotdeauna Ne-aduci bucurii. IARNA Iarna alba cu ninsoare, Lasa-ne un pic de soare Si caldura, ca acus’ Vom porni la sanius! IARNA De Natalia Posa
Unde-s oare florile? Le-au gonit ninsorile? Iarna alba, iat-o, vine! - Hai copii, cu toi la mine! Aveti sanii si patine?
IARNA Ninge, bate vantul, S-albeste pamantul! Vezi numai zapada, Merg sanii pe strada. Pe geam, dimineata, Gasesti flori de gheata. Ai o sanioara, Fugi cu ea pe-afara. Iar cand stai din joc, Bine-i langa foc. IARNA Vine iarna! Las’ sa vie! O astept cu bucurie. Chiar daca va viscoli, Imbracat bine voi fi, Cu caciula si palton,
Cu manusi si cu sosoni. IARNA Este frig si este ger, Cad fulgi albi, de sus din cer. Vajiie si sufla vantul. Iarna a cuprins pamantul. Desenati copacii goi: Unu-aici si colo doi. Stand sub ger in amortire, Au pe crengi neaua subtire. Hai sa desenam o casa. Sus pe ea zapada-i groasa, Iar din cos, spre cer, in sus, Fumul gros de vant e dus. Si alaturi de casuta, Un copil c-o saniuta, Iar alti doi inalta-n graba, Un om mare de zapada.
IARNA De V. Carianopol
Uraaa! Ninge ca-n poveste! Timpul e de sanius! Hai, copii! Ca si altadata, S-a facut alunecus. Scoateti saniile-afara! Lasati alte jucarii! Dealul va asteapta jocul, Nu veti fi mereu copii. Hai, venii la sanatate!
Maica iarna, pentru voi, S-a grabit sa cearna norii. Sta numai un pic la noi! IARNA De Elisaveta Novac
Norii cu caciuli pe frunti A adus iarna din munti. Ea coboara de pe creste, Frumoasa ca o poveste. Mai intai, a pus pe strada, Un covor alb, de zapada. Dalbe flori a prins pe ramuri, A pictat stelute-n geamuri. Si podoabele si-a-ntins Peste tara mea de vis. IARNA De G. Cosbuc
Iarna-i un vestit dulgher Ca ea poate, cand voieste, Peste rauri pod sa puie, Fara lemne, fara cuie, Fara nici un pic de fier; Si gateste-asa deodata,
Pod intreg, dintr-o bucata. Iarna-i gradinar, cand vrea Pune albe flori la geamuri, Fara frunze si cotoare, Fara chiar sa aiba soare, Numai cum le stie ea. Mie-mi plac, ca sunt de gheata, Dar cand sufli, pier din fata. IARNA De V. Carianopol
Hai la sanius, copii! A-nceput de ieri sa cada Pe orase si pe sate, Fulgi de-argint si de zapada. Cu patine si cu sanii, Hai sa ne jucam cu foc! Cand ne-om face mari, odata, Nu mai avem timp de joc. Ura! Dealul este mare Si noi mici. Sa ne grabim! Fii binevenita iarna! Noi, copiii te iubim! IARNA De Aurel Malin
Prin vazduh de catifea, Stele mici si fulgi de nea Cad in leagane usoare, Pun beteala si culoare, Prin paduri si prin campii, Joc de stele argintii. IARNA A sosit in haina alba, Turturi stau la stresini, salba. Sa pornim copii, acus’, Veseli toti la sanius, Hai, veniti la derdelus! Si cand fulgii-ncep sa cearna, Aranjati pomul de iarna. Bate vantul, nu pasa Ca e cald la voi in casa. Bucurii, bucurii, Hai sa ne jucam copii! POVESTE DE IARNA Luna incet a rasarit Peste dealurile sure, In omat a adormit Noaptea prin padure. Sus, in cerul lor inalt,
Norii incep sa cearna Linistea unei povesti, Ca un dar de iarna. IARNA CEA ALBA Iarna telul si-a atins: Peste tot a nins si-a nins. Nins e-acolo, nins aici, In livada la bunici. Albe-s iarba campului, Casa padurarului, Albe satele gingase, Albe marile orase. Tot pamantul alb imi pare, Doar in pivnita carbunii Si-au pastrat a lor culoare. NOAPTE DE IARNA De O. Cazimir
Luna plina-a rasarit, Sus pe deal s-a odihnit, Si pe cerul ca oglinda A pornit-o cu colinda. Iar in calea ei senina, Cate-o stea se da pe gheata Insemnand o dunga lina
Si subtire, ca o ata De lumina. Ninse, dealurile dorm. Doar orasul, alb sub luna, Geme, zbarnaie si suna Ca un contrabas enorm.
IERNUTA FULGUSOR
Prin vazduh zbor usor, Nici nu urc, nici nu cobor, Sunt iernuta fulgusor. Sus e frig si ma fac sloi, Jos e cald, ma fac noroi. Am prieteni mii si mii Si-i indragesc pe copii. IARNA PE ULITA De George Cosbuc (fragment)
A-nceput de ieri sa cada Cate-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai razbunat Spre apus, dar stau gramada Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Si pe rau e numai fum, Vantu-i linistit acum, Dar navalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sanii. De pe coasta vin tipand, Si se-mping si sar razand;
Prin zapada fac matanii Vrand-nevrand. GERUL Asta noapte gerul A batut la geam. Cine sa-l auda Daca eu dormeam?
A cazut zapada Si s-a luminat Vai! Ce flori frumoase Gerul a pictat! PRIMII FULGI
Iarna scutura zapada Peste pomi, campii si case. Cad fulgi mari, cat porumbeii Si fulgi mici, cat ghioceii. FULG DE ZAPADA De D-tru Mazilu
Fulg de nea, de ce nu vii? Te asteapta-atati copii, Sa dansezi in line salturi Pe sub necuprinse `nalturi, Si sa vii purtat de vant Sa te asterni ca vesmant Peste case si pamant! Dac-a fost toamna mai lunga,
Supararea ti-o alunga. Tu sa nu fii bosumflata! Afla, daca n-ai aflat – Ca cei mici, toti te invita, Saniuta-i pregatita! POVESTE CU UN FULG De Ivo Muncian
Mi-a cazut un puf pe gene, Alb si moale, plin de lene, Dar cand l-am luat in mana A-nceput asa sa-mi spuna: - Lasa, lasa, iarna vine, Nu te supara pe mine! Vine gerul, frigul vine, Vreau sa ma-ncalzesc la tine!
FULG DE NEA Fulg de nea, mai fulg de nea, Vino colea-n palma mea, Fara aripioare zbori De sus, de-acolo din nori. Jos la noi cand ai venit Pamantul l-ai invelit, De sub el v-a inverzi Zapada cand s-o topi
Iarba verde si frumoasa, Grau cu fir ca de matase, Flori frumoase prin gradini Si cu zumzet de albini. Iar tu, fulgule de nea, Ramai in amintirea mea Pan-la iarna care vine Cand iar o sa ma joc cu tine.
PRIMII FULGI De G. Vieru
A venit un fulg la geam Si s-a asezat pe ram. Ramul bate-n geam – Vedeti? Vine iarna, mai baieti! Si-au iesit copiii, voi, Mai micuti, mai maricei, Sa-i culeaga albi si moi, Ca pe niste ghiocei. FULGUL DE ZAPADA
Pe obraz, pe nas, pe umar, Tot cad fulgii fara numar. Mi-a cazut in palma unul.
Iute, iute inchid pumnul. Deschid pumnul. Unde-i fulgul? Am in mana un strop de roua, Sau un bob de apa? Ploua? S-a topit in mana mea, Ca o lacrima de nea. STELUTA DE GHEATA
Pe geam s-a asezat o stea. Eu n-am stiut ca topeste De sufli peste ea. - Mama, steluta nu mai este! - Fetita mea, nu plange in zadar Ca maine se intoarce iar Si-ti va aduce o poveste.
PRIMUL FULG
Un fulg moale de zapada Cam firav si cam speriat, A cazut astazi pe strada. Cica a aterizat. Se uita in jur mirat Pe la pomi si pe la case, Nu stia ce s-a-ntamplat
Si unde aterizase. - Vai de mine! Ce ma fac? Fratii nu ma mai gasesc! In apa o sa ma prefac, Curand o sa ma topesc! - Nu te teme! Zise usor Un glas lin dintr-un nor dalb, Tu esti primul vestitor Al anotimpului alb. Dupa tine vor veni Frati de-ai tai plecati prin lume. Pamantul vor impanzi, Haina alba ii vor pune. Si in strai de sarbatoare Voi veti imbraca pamantul. Pe campuri si pe ogoare Iarna-si va spune cuvantul. ZAPADA De T. Constantinescu
A cazut zapada, iata! Campu-i alb, ca niciodata. Alb si alb! Fulgi de nea Usori, prin aer zboara. Cling! Cling! Trece-o sanioara
Cu doi voinici in ea. Si-ntr-un colt alb, de livada, Rade omul de zapada. NINGE De Malina Cajal
Ce frumos, in zare! Ninge in ianuarie! Trecem prin ninsori Cu obraji bujori Si din bulgarasi Ridicam oras. Mandru o sa sada Omul de zapada! NINGE
A-nceput cerul sa cearna Puful moale de zapada Si s-a asternut frumos Peste tot, aicea, jos Si pe pomi i-a imbracat, Coroana le-a pus pe cap, Campul tot s-a invelit Cu o patura de-argint. Peste tot e numai nea,
Copii se joaca cu ea, Fac un om alb de zapada, Ii pun nas, dar fara barba Si-apoi se uita la el Sa vada de-i frumusel, Sufla-n maini, joc din picioare, Nu se duc, zapada-i mare. FEBRUARIE De Petre Ghelmez
Cu margaritare albe Pare dealul presarat. Vin copiii dinspre sat Ca margelele in salbe. Geru-nteapa, nasu-ngheata, Dar la joc nu-i frig deloc. Doi bujori surad pe fata: - Trece bobul, faceti loc! PREGATIRI PENTRU IERNAT De Passionaria Stoicescu
Gazele au adormit sub pamant, Pasarile calatoare au plecat Aripile fluturand. Iar cele ramase
S-au adunat pe langa case. Animalele padurii S-au pregatit pentru iernat. Graul si-a tras plapumioara Peste mustata verde Si s-a culcat. Oamenii, ca in proverb, Fiindca vara si-au facut sanie, Acum injgheaba caruta, Vacanta de Craciun Si datul cu saniuta. MUSAFIRUL CU ARIPI De Malina Cajal
Ninge, ninge tot mai des! Fulgii albi perdele tes. Vine-o vrabie la geam Si ma-ntreaba: paine am? Nu doar paine, chiar si mei Va manca azi dumneaei, Ba ii dau si felul trei. PASARICA-N TIMPUL IERNII
Iarna ninge si ingheata, Frigul creste tot mereu.
Vrabiuta cea isteata Nu-si mai zice cantul sau. Cand afara viscoleste, Ea se-ascunde tremurand, De mancare cautand.
DOUA VRABII
Doua vrabii zgribulite Bat la geam pe negandite. Hai, veniti, veniti la mine Unde-i cald si bine! Va dau hrana intr-o clipa Si-aspirina pentru gripa. DARURILE IERNII De Irimie Straut
Cu copiii darnica, Iarna-i foarte harnica. Punti dureaza, de cristal, Peste rau, din mal in mal. Caci copiii tare-i plac – Patinoar face din lac Si le-asterne derdelus, Loc de joc si sanius. OMUL DE ZAPADA
Nasu-i un ardei,
Ochii-s de carbune, Matura sub brat Ii sta de minune. I-am pus oala-n cap, In loc de palarie, Cat va sta in ger, Frig n-o sa-i mai fie. OMUL DE ZAPADA De V. Carianopol
Bogdanel a strans din strada Guguloaie de zapada. Si in curte, langa pom, A facut din ele-un om. Ochii negri de taciune, I-a facut din doi carbuni, Iar in loc de nas i-a pus Un ardei cu varfu-n sus. A luat matura, la fel, Si a pus-o langa el, Celor care-l vad afar’ Sa le para gospodar. OMUL DE ZAPADA De Rusalim Muresan Tantos sta-n ograda,
Parca-i o minune, Omul de zapada Cu ochi de carbune. Dintr-un morcov nasul, Cusma-i o tigaie, Si-n jur, la tot pasul, Mare harmalaie. Omul de zapada Parca se gandeste: „Cand o sa ma vada Soarele paleste!” Soarele, molcomul, Ii zambi oleaca Si pe data omul Se facu… baltoaca! OMUL DE ZAPADA De Malina Cajal Parca e o mare Alba-nfasurare Ce trece de zare. Norii grei de nea Tot mai curg agale Roiuri de petale. Bucuria mea Cand omatul cade
Izvorand cascade. Azi din bulgarasi Am cladit urias, Omul de zapada Ce-l vezi si din strada. OMUL DE ZAPADA Sprijinit intr-un toiag, Sta-n ograda un mosneag. Poarta-n cap o oala veche Rasturnata pe-o ureche. Ochii negri si luciosi, Sunt carbuni din vatra scosi. Nu-i lipseste nici lulea, Parca pufaie din ea.
Iar pe piept, perechi, perechi, Are mosul nasturi vechi. Si mai are un nas ros Ca o creasta de cocos. OMUL DE ZAPADA In gradina, langa strada, Sade omul de zapada. L-am facut cu mana mea Din covorul alb de nea. Chiar de ninge, chiar de-i ger, Eu ma jos frumos cu el. Insa, cand afara-i soare, E topit de suparare.
OMUL DE OMAT Eu sunt omul de omat, Singur nu mai vreau sa fiu.
N-am cu cine sa ma joc Si pe alti copii, nu-i stiu.
Ce frumos v-ati imbracat! E cumva vreo sarbatoare? Mult ma bucur c-am aflat! Poate ca-mi va da si mie Un fular si-o palarie;
Fiindca, astea sunt cam vechi, Sufla vantul prin urechi Si, d-aceea am racit. Vorbesc gros si ragusit. OMUL DE ZAPADA Au facut un om de zapada Si-ntr-atat l-au dichisit, Ca nu vor sa-l lase-n strada Singurel si parasit. - Un prieten, de, nu strica. Hai cu noi, la noapte-i frig; O sa stai la caldurica Si-o sa bei ceai cu covrig. El, cu ochii de taciune, Cata lung si-i vine greu: - Rostul meu, de-acum, le spune, E sa stau aici mereu. Mi-ar placea, de buna seama, Si cu drag v-as insoti, Insa tare mi-este teama Ca de drag…eu m-as topi!
SANIA De V. Carianopol
Am o sanie ca fulgul, O dau jos din pod acum. I-a venit iar, astazi timpul. Haide, sanie la drum! Te-am lasat un an in pace De te-ai odihnit mereu, Fii acum din nou partase, Sora pentru jocul meu. Ninge iarasi peste tara, Dealul este alunecos, Hai sa ne jucam cu iarna, Cat e bine si frumos. Cand voi fi odata mare, Am sa-ti multumesc din drum, Pentru jocul meu de astazi, Pentru clipele de-acum. SANIOARA
Am o sanioara, Ma poarta mereu Din zori pana-n seara, Dupa placul meu.
Dar cand se grabeste, Arunca din zbor Zapada si gheata De jos pana-n nori. Draga saniuta, Mai fa un popas. De-oi cadea draguta, Raman fara nas.
LA SANIUS
Larma mare e pe deal, Canta, chiuie vazduhul, Zboara copiii pe sanii De li s-a-nrosit nasucul.
Unul vrea ca sa nu cada Si-a-nhamat un catelus, Care-l trage, hopa – hopa, La vale si la urcus.
Iata si-un om de zapada Ce se bucura ca-i gras. Are ochii de carbune Si-un morcov in loc de nas.
Tine-n mana-un maturoi Si face pe dirijorul, Ar canta si din cimpoi, Dar il doare-un pic piciorul. Unii cad si rad in hohot: “Ha-ha-ha!' si “hi-hi-hi!' Parca-i un vulcan in clocot Dealul cu copii zglobii.
Un copil mai mic de stat, Rumen ca un bob din vie, Ce pe cap si-a indesat O caciula brumarie, Tine-n brate un motan Si il trage de mustata, Iar pisoiul, hotoman, Cu labuta-i da pe fata.
Strigate se-aud in zare, Parca-s roiuri de albine: “Hai, copii, cu mic cu mare, Sa ne intrecem pe patine!' SANIUTA
Neaua peste tot s-a pus. A venit iarna draguta! Hai, copii pe deal in sus Sa ne dam cu saniuta. Cate unul, cate doi, Ne suim in sanioara Fara cai si fara boi, Saniuta fuge, zboara. Toti sunt rumeni la obraz, Multi coboara si multi suie. Unii rad, fac mare haz, Altii capata cucuie. SANIUTA Uite, saniuta mea Zboara ca un fulg de nea! Cand o sui pe derdelus, Trage spre alunecus.
Cand se vede sus, ei bine, Ar fugii si fara mine. Dar n-o las. Pe gheata buna, Lunecam doar impreuna.
LA SANIUS Ninge, sania mea mica! Si copiii sunt afara. Somnoroaso, ti-este frica De ghetus? De asta vara Dormi in pod. Acum hai fuga, Eu mi-am pus fularul, gluga Prin troieni, galagiosii Toti sunt cu obrajii rosii. JOCURI DE IARNA
Toate dorm azi sub zapada, Se mai odihnesc. Doar copiii de pe strada, Nu mai obosesc. Caci in chiot si din joc Nu se mai opresc. Rad, se-arunca, isi fac loc, Se rostogolesc. Zboara copii-n saniute, Iute ca un nor, Se pare ca lumea-ntreaga E numai a lor. Intra-n case la culcare, Caci n-au ce sa faca. Si-asteapta cu nerabdare
Noaptea ca sa treaca. Si sa-nceapa, frate, jocul Veseli si zglobii. Sa zburde, bata-i norocul, Cat mai sunt copii! IARNA SI VOCALELE
A, a, a, asa e iarna! E, e, e, e rece, ger mai e! Ninge…Iiii e tare bine, Pe ghetus e o placere. Ooo! E omul de zapada! Un nas luuung acu-i vom pune Dintr-un varf de morcov rosu; Ochii facem din carbune. A-ha-ha! Ce galagie! I-hi-hi! Ce mai ninsoare! Sanii, zurgalai, patine, Iarna, razi, ca-i sarbatoare!
BRADUTUL
M-am desteptat. Ningea in zori Cu fulgi frumosi, ca in povesti Si-o sanie trecea in zbor
Prin fata casei parintesti. Ningea cu fulgi tacuti si mici, Iar tu in geamuri straluceai. La joc afara ma chemai Si iata-ma cu tine-aici. Ti-ai pus hainute albe, noi, Sa-mi luminezi al casei prag. Bradutule, mi-esti tare drag! Ce mandri suntem amandoi! BRADUTUL De Nicolae Nasta
Bradutul creste-n buna pace Pe culmi de munti, inalt, voinic Si-n ramuri poarta mii de ace Ce nu se-ngalbenesc de frig. Bradutu-i pom de iarna-n casa, Cand urla crivatu-n campii, Si Mos Craciun in el aseaza, Cuminti de suntem, jucarii. BRADUTUL Mereu tanar, mereu verde, Veghezi muntii vreme lunga. Varfu-n stele ti se pierde, Luna ar vrea sa te ajunga.
Intri-n case de Craciun, Aduci viata, bucurie, Oamenilor gandul bun, Copiilor veselie. Caci ei te impodobesc Cu stelute argintii, Cu beteala te-nvelesc Si cu globulete, mii. Te-nconjoara cu iubire, Cantandu-ti „O, brad frumos!” Ii privesti cu multumire Tot falnic si grandios.
DISTRIBUIE DOCUMENTUL
Vizualizari: 2755 Importanta: Comenteaza documentul: Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta Creaza cont nou
Termeni si conditii de utilizare | Contact © SCRIGROUP 2016 . All rights reserved
Distribuie URL http://w w w .scrigroup.com/didactica-pedagogie
Adauga cod HTML in site