Poezii de TOAMNĂ [PDF]

Zitiervorschau

VÂNT DE TOAMNĂ De M. Lovin S-a pornit aşa deodată, Vântul toamnei să tot bată, Să legene crengile, Să usuce frunzele. S-au copt toate fructele: Gutui, nuci şi pere, Struguri, prune, mere. Toate noi le-am adunat Să le-avem pentru iernat. TOAMNA De Demostene Botez Toţi acei ce-ntreaga vară Am muncit din zori în seară, Toamna au roade bogate, Au şi fructe şi bucate. Mere, pere, în panere, Prune bune şi alune, Şi gutui amărui Cu puf galben ca de pui, Şi tot felul de legume De nu le mai ştii pe nume. TOAMNA A venit toamna ceţoasă, Frunzele au ruginit, Vremea este răcoroasă,

Florile s-au vestejit. Ploi mărunte-ncep să cadă. Dealurile sunt pustii, S-au sfârşit de prin ogradă Jocurile de copii. BALADA UNUI GREIER MIC De G. Topârceanu Peste dealuri zgribulite, Peste ţarini zdrenţuite, A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă şi zăludă, Botezând natura udă Cu-n mănunchi de ciumăfai,Când se scutură de ciudă, Împrejurul ei departe Risipeşte-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai… Si cum vine de la munte Blestemând Şi lăcrimând, Toţi ciulinii de pe vale Se pitesc prin văgăuni, Iar măceşii de pe câmpuri O întâmpină-n cale Cu grăbite plecăciuni…

Ieri era şi cald şi bine. Doar pe coastă, la urcuş, Din căsuţa lui de humă, A ieşit un greieruş, Negru, mic, muiat în tuş Şi pe-aripi pudrat cu brumă: Cri, cri, cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii Înainte de Crăciun, Că puteam şi eu s-adun O grăunţă cât de mică, Ca să nu cer împrumut La vecina mea furnică.

Azi e frig şi nori şi vânt, Frunzele cad la pământ, Florile stau supărate, Veştejesc de brumă toate. Ieri era frumos pe-afară Ca-ntr-o caldă zi de vară. Azi e toamnă pe pământ Vreme rea şi bate vânt. TOAMNA De Maria Pândaru

Dar de-acuş, Zise el cu glas sfârşit Ridicând un picioruş, Dar de-acuş s-a isprăvit… Cri, cri, cri, Toamnă gri, Tare-s mic şi necăjit.

A venit deodată În haină bogată, Să trezească-n flori Teama de ninsori. Păsări călătoare Cu dorul de soare Le auzi trecând În cârduri plecând. Iar ca o dovadă, Ploi încep să cadă, Câmpul pustiind, Ierburi risipind.

ZILE DE TOAMNĂ De G. Coşbuc

TOAMNA De O. Cazimir

Fiindcă nu-mi dă niciodată, Şi-apoi umple lumea toată, Că m-am dus şi i-am cerut…

Ieri vedeam pe luncă flori… Mândri fluturi zburători, Şi vedeam zburând albine!

Trece vântul prin copacii goi Şi zvârle cu castane-n noi. Dar în liniştea din umbra lui,

Nu-i răspunde glasul nimănui. Doar o frunză-a mai foşnit, departe, Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte. LIVADA De Tiberiu Utan Pasăre de aur, toamna Trece-n zbor neauzit, Iar în cinstea ei, în arbori, Fructele s-au rumenit. Merii picotesc sub raze Şi îţi vine să alergi Printre pomi, desculţ, prin ierburi Moi, ca peste calde cergi. Minunată eşti livadă, Colţ din basmul luminos De bunica spus aseară, Ca voinicul Frumos. TOAMNA Toamna-ncepe să îşi sune Frunzele-aurite salbe. Veveriţa strânge-alune Pentru zile reci şi albe.

Iar livada-ngălbeneşte Şi frunzişul îşi destramă, Semn că toamnei îi plăteşte Roadele cu bani de-aramă. Chiar şi-un şoricel de câmp Mai găseşte pe câmpie Bobuleţe de porumb Pentru-ascunsa-i magazie. De priviţi cu luare-aminte, Tot ce este-n jur te-nvaţă Să fi gospodar cu minte, Ca să-ţi fie bine-n viaţă. TOAMNA De E. Dragoş Vine ploaia, bate vântul, Frunze cad din pomi de-a rândul, Doar un cuc de poleială Cântă-n plopii de la şcoală. S-au copt merele-n livadă, Nu se duce să le vadă. S-au copt prune, s-au copt pere, El nu vine şi nu cere, Numa-şi ia la revedere De la vara care piere. BELŞUGUL ŢĂRII

De Andrei Ciurunga S-au dus demult şi ultimii cocori… Din cerul sur, împovărat de nori, Lumina ploii lunecă pe geamuri – Sunt tot mai goale veştedele ramuri. …………………………… ……… Nu vă-ntristaţi copii că-i toamnă rece, Iar vântul umed şuieră când trece, Căci ploaia asta mohorâtă, mâine, Va râde-n roşii şi-n gutui, şin pâine. CE TE LEGENI (fragment) de M. Eminescu - Ce te legeni codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ? - De ce nu m-aş legăna Dacă trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte. Bate vântul frunza-n dungă, Cântăreţii mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte, Iarna-i ici, vara-i departe. NOIEMBRIE De E. Dragoş Şi-a scuturat caisul Tezaurul de şoapte, Bătuţi cu aur, prunii Şi ei au risipit – Vuind din miază-noapte. Şi-n urma lui, livada Se umple de argint, Căci bruma se aşterne Pe sufletul livezii, Pe răsuflarea ierbii Şi-a blândelor fântâni, Iar pomii stau şi-ascultă În poalele amiezii Cum nucul spune snoave Şi basme din bătrâni. TOAMNA De O. Goga Văl de brumă argintie Mi-a împodobit grădina. Firelor de lămâiţă Li se usucă rădăcina.

Peste creştet de dumbravă Norii suri îşi poartă plumbul. Cu podoaba zdrenţuită Tremură pe câmp porumbul. Şi cum de la miază-noapte Vine vântul fără milă, De viforniţa păgână Se-ndoiesc nuci bătrâni, Plânge-un pui de ciocârlie Sus pe cumpăna fântânii. TOAMNA Toamna cea cu vânt şi ploi A venit iar pe la noi. Să mai laşi şi vreme bună, Căci recolta se adună. Dacă tu vei lăsa brumă Prin grădini să strălucească, Semn atunci, drăguţă toamnă, Că ne-apropiem de iarnă. Fum pe coşuri o să iasă, Iar noi o să stăm în casă Mulţumiţi de ce-am făcut Şi că toamna a trecut. Ne-am găsit hambare pline Că am muncit frumos şi bine Iar la anul de-om ajunge, Alte recolte vom strânge.

CÂNTEC De Şt. O. Iosif Nu mai sunt pe luncă flori, Văile-s deşarte, Ţipă cârduri de cocori Pribegind departe! Şi văzduhul s-a-norat, Ninge sus la munte, Trec pe vale la iernat, Turmele mărunte… Plâng tilingi, tălăngi răspund, Soarele apune, Glas de bucium sună-n fund, Ca o rugăciune… VINE TOAMNA De Ivo Muncian De trei zile larma ţine – Cor de glasuri cristaline. Stau pe sârmă înşirate Rândunelele-mbrăcate Cu frac negru de paradă, Ciripind toate-n grămadă. Ce-şi tot zic? Ce vor să facă? Lângă cine vor să treacă? Iată ce mi-a spus pisica: „- Ia, se ceartă pe nimica, Ţin sfat mare, se întreabă Cum să plece mai degrabă.

Din grădini şi din zăvoi! Auzit-au, pare-mi-se, Cum că se ivise Undeva, într-un copac, Chiar pe margine de lac, Că o frunza-ngălbenită Era tare necăjită.” DE TOAMNĂ De Pavel Pereş Când toamna se-apropie-ţi pare Că e gutuia nesfârşit mai mare Chiar cât luna-n ceruri tremurândă Pentru că gerul e de-acum la pândă. Cocorii-s pregătiţi din nou să plece, S-au speriat de-o adiere rece, Dar nu-i un moft, căci poate să se vadă Cum frunzele încep încet să cadă.

Mere roşii, poamă coaptă, Multe ne-ai adus! Nu uita, toamnă bogată, Nucile-s de-ajuns. De pe deal copiii vin Plini de voioşie; Au adus de la vecini Mulţi struguri din vie. Merele sunt coapte-acum. Strugurii sunt dulci şi buni. Dragă toamnă-ţi mulţumim! Te rugam mai vino! - Vin! TOAMNA A venit acum şi toamna, S-au copt strugurii în vii, Carele sunt mari şi pline. Urcă spre gospodării. Pretutindeni oameni harnici Roade-mbelşugate adună, Înfrăţindu-se în muncă Şi cântând de voie bună.

CÂNTEC DE TOAMNĂ Bun găsit, drăguţă toamnă! Bun sosit la noi! Ne-ai lipsit atâta vreme

TUFĂNICA De Mălina Cajal Pomii par a fi cărunţi

Sub steluţele de nea. Tufănică, tu înfrunţi Singură-n grădina mea, Floare mică, tufănică. Paşi de gheaţă, fără glas, Culcă florile-n grădină. Doar tu, dreaptă ai rămas De mireasmă parcă plină, Floare mica, tufănică. PEISAJ DE TOAMNĂ De V. Carianopol Crizantema, floare rară, Cu petale diafane, A-nflorit. Şi floarea toată Şi-a-mbrăcat-o cu volane. Stă în rond şi nu-i e teamă Chiar de-al toamnei carnaval. Cum e albă ca zăpada, Parcă s-a gătit de bal. Dar văzând-o aşa frumoasă Şi-mbrăcată ca o stea, Vântul a venit, a luat-o Şi-a pornit în dans cu ea. Şi dansează acum, dansează, Vântu-o ţine-n braţ de stei, Pomii azvârle cu confete, Frunze galbene de tei…

MĂRUL De Irimie Străuţ Rotundul cerului şi-al lunii Şi roşul soarelui din zori, Aromă fină şi dulceaţa Nectarului cules din flori, Pe toate le cuprinde mărul Şi mi le-aduce toamna-n dar; Deci, grija de-al sădi, de-al creşte, Nu ne-a fost truda în zadar. PLEACĂ BERZELE De G. Rusu Spre cărarea de sub stele, Cârduri, cârduri se grăbesc. Toate berzele pornesc Într-un drum ştiut de ele. Înainte de plecare Au făcut un mic popas, Să ne spună: „Bun rămas”., Rând pe rând, la fiecare. Clămpănind prietenoase, Dau din aripi către mine: - Noi plecăm, rămâi cu bine! - Să vă-ntoarceţi sănătoase! Vrăbiuţa le petrece

Şi se-ntoarce-ncet spre sat. - Ce-o fi dragă de oftat? Ele ţin morţiş să plece! Şi zburând pe gard, sprinţară, Mai privi odată-n sus: - Cip! Cirip! S-au dus?- „Sau dus!” Le vedem la primăvară. TOAMNA De Nedelea Bârlad Cade frunza de salcâm Îmbrăcând cărarea, Berzele s-au dus acum, Cenuşie-i zarea! În crâng fluturi nu mai sunt! Păsări nu mai cântă! Plutesc neguri pe pământ… Vântul tot frământă. Pic cu pic, pe geamuri lin Ploaia se prelinge. Nu e soare, nici senin, Cerul parcă plânge. RECUNOŞTINŢĂ Grijuliu, Pământul – mamă, Toată vara cea senină A hrănit cu seva dulce

Pomii tineri din grădină. Astăzi, Când văzduhu-i rece, Când e iarnă, bate vântul – Pomii straiele-şi dezbracă Şi-nvelesc cu drag pământul. TOAMNA Zboară frunzele în vânt, Ce frumos cad la pământ! Toamna iarăşi a sosit, Mic şi mare-i mulţumit. Noi cu toţii ne-adunăm, Desenăm, lucrăm, pictăm. Vremea trece cu folos, Chiar de-i timp urât, ploios. TOAMNA - Toamnă de ce vii la noi, Copacii să ni-i despoi, Cântăreţii ni-i alungi, Nopţile le faci mai lungi? - Am venit să vă aduc Poame multe şi mă duc! Dar să ştii că-n urma mea Vine iarna şi mai grea. Cântăreţii de plecară Se întorc la primăvară.

TOAMNA Uite, rândunici, cocoare, Trec în zbor spre ţări cu soare. Aripi mari şi aripioare Zboară, uite-aşa. Vântul crengile îndoaie Uite aşa, aşa. Tăietorul lemne taie, Uite aşa, aşa. Uite şi şcolari spre şcoală, Trec voioşi cântând. Ca şi ei, şi noi vom merge Uite aşa, curând! AŞA E TOAMNA TOTDEAUNA Din pomul verde şi frumos O frunză cade, încă una, Pân’ se-aştern covor pufos,Aşa e toamna totdeauna.

Pe câmp, pe case şi pe flori, Frumoase brume-şi pun cununa Şi-adoarme soarele în nori, Aşa e toamna totdeauna. LA REVEDERE, PĂSĂRI CĂLĂTOARE - Mândre păsări călătoare, Vai, cu ce v-am supărat? - Nici un fel de supărare, Noi ne ducem la iernat.

TOAMNA TÂRZIU De Monica Tomescu Pui-de-vânt, n-auzi ce-ţi spun? Dă-te jos din pom acum! Şi-apoi caută-ţi de drum! Zi şi noapte ţi-e totuna.

Şi-un butoi de varză creaţă. TOAMNA Toamna e de roade plină, S-au copt fructele-n gradină. Mere rumene, frumoase, Pere galbene, zemoase, Struguri aurii în vii, Prune mari şi brumării. În cămară le vom pune, Căci la iarnă vor fi bune. TOAMNA

Vezi că vântu-i tot mai rece, Numai nouri, numai ploi. Iarna, însă, cum va trece, Ne întoarcem înapoi. - Eu v-aştept la primăvară. O să mă găsiţi uşor. Cum intraţi la noi în ţară, Întrebaţi de Nicuşor. TOAMNĂ TÂRZIE

Şi păsări zi de zi se duc, Ici-acolo vezi doar câte una, Precum o nucă-n vârf de nuc, Aşa e toamna totdeauna.

Bate vântul mânios Să dea vrăbiuţa jos. Vrăbiuţa stă pe loc Cu o frunză prinsă-n cioc.

Sus, în pom, pe o crenguţă, S-a oprit o vrăbiuţă. Vrăbiuţa si crenguţa, Amândouă se dau huţa.

Asta-i joacă? Zici că-i toamnă Şi că numai ea te-ndeamnă Să îmi laşi copacii goi? Să pui frunzele-napoi! TOAMNA Toamna a intrat în casă Punând struguri dulci pe masă Şi-n cămară, prin borcane, Pătlăgele dolofane. Tot ea ne-a adus alune, Nuci şi mere foarte bune. Mari gutui pentru dulceaţă

Sunt acum struguri şi mere, Dar nu mai sunt rândunele. Multe flori sunt vestejite, Frunzele-s îngălbenite. Iar pomii rămân goi. S-a dus vara de la noi! Păsărelele-au plecat, Frunzele s-au scuturat. CA OGLINDA Ieri am strâns cu mâna mea Toate frunzele căzute; Pentru noi nu-i treabă grea, Le-am cules pe întrecute. Le-am cules şi adunat

Şi le-am dus la groapă toate, Ca să fie-n drum curat, Fără frunze spulberate. "Ce-aţi făcut e lucru bun" Ne-a spus mama mea din tindă. Trecătorii trec şi spun: "Strada parcă e oglindă!" UNDE TE DUCI, TOAMNĂ DRAGĂ? - Dragă toamnă, un’ te duci Doar în fustă şi papuci? - Eu mă duc să scutur nuci, Să dau soarelui poruncă Sus pe deal şi jos în luncă, Să-ndulcească viile, Să coacă gutuile. - Toamnă, dacă osteneşti, Spune-mi, când te odihneşti? Am odihnă cu toptanul, De acuşi până la anul! MORCOVUL Morcovul cel cu codiţă A crescut în grădiniţă Şi mămica l-a luat Şi în ciorbă l-a tocat.

Toc, toc, toc! Ciorba e pe foc Pentru-a mea fetiţă De la grădiniţă. Tac, tac, tac Pentru-al meu băiat Mărunt l-am tocat... Vitamine şi culoare Gustu-i bun - iţi place oare? Zi de zi el te ajută În ciorbiţă şi în supă Şi în orişice mâncare, Ca tu să creşti mare, mare! - Ştii copiii de la şcoală? Ia! Mănâncă morcovei, Ca să creşti mare ca ei! SUPA DE ZARZAVAT S-a dus gospodina să ia zarzavat Şi vine acasă cu coşul încărcat: Cu morcovi, cu varză, cartofi, Pătrunjel, cu sfeclă, cu ceapă, Că toate-s la fel. Şi toate încep să se certe pe masă:

”Ba eu sunt mai dulce”, „ ba eu mai frumoasă”, Dar morcovii, dar varza, cartofi, pătrunjelul, sfecla, ceapa Nu-s toate la fel? Le ia gospodina pe rând să le spele. Pe urmă le taie bucăţi, bucăţele, Şi morcovi, şi varză, cartofi, pătrunjel, Şi sfecla, şi ceapă, Că toate-s la fel. Pe sobă în clocot, capacul tresaltă Şi fierb, fierb laolaltă Şi morcovi, şi varză, cartofi, pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă. Fierb toate la fel. Pe urmă, tot toate, Ce vreţi să mai spună? Că supa-i pe masă Şi-i straşnic de bună! STRUGURII Struguri galbeni, aurii, Roşii, negri, brumării, I-a copt toamna sus în vii: Haideţi să-i mâncam copii!

ÎN LIVADĂ ŞI ÎN VIE De Emilia Căldăraru În livadă şi în vie Toamna, ce mai bogăţie! Nucii-şi leagănă pe dâmburi Fructele cu dulce sâmburi; Cum şi prunii pe cărare, Vinetele pietre rare. Se iţesc din viţa groasă, Strugurii şi tămâioasă. Mere dulci, gutui acrui, Parcă luminează-n grui. Iar a perelor recoltă Pe sub ceruri face boltă. Dacă inima vă-ndeamnă Hai, copii, cântaţi de toamnă, Umpleţi coşuri şi panere Cu a toamnelor avere. TOAMNA LA GRĂDINIŢĂ Lucia Muntean Frunza galben-ofilită Se desprinde de pe ram! Ploaia rece şi grăbită Bate: pic, pic, pic la gem. Păsările călătoare Stoluri, stoluri se adună

Şi spre ţările cu soare Pleacă toate, împreună. Picături nenumărate Cad pe drum şi-n poieniţă Umbreluţe colorate Se grăbesc la grădiniţă. Chiar de vremea e ploioasă, Copilaşii cei frumoşi Intră rând pe rând în clasă Şi se joacă bucuroşi.

Patru anotimpuri are, Care ne aduc în dar Multe luni în calendar. Trei luni are primăvara Ce-nverzeşte toată ţara. Încă trei la rând sunt vară, Mult ne mai jucăm pe-afară! Toamna are tot trei luni Şi ne-aduce struguri buni, Trei luni ultime de iarnă Încheie anul în grabă.

TOAMNA Lucia Muntean

- Uite, vara a trecut Şi eu am îngălbenit. Spune-mi tu, copile drag Frunzele, de ce îmi cad?

De vifornita pagina Se-ndoiesc nucii, batrinii, Plinge-un pui de ciociriie Sus pe cumpana fintinii.

- Îţi voi spune negreşit De ce ai îngălbenit: Zâna „TOAMNĂ” când soseşte, Tot ce-i verde îngălbeneşte Ca şi omul ce trăieşte. Te rog, nu te supăra, Ştiu că frunza-ţi va cădea. Îţi va creşte alta-n soare

I l ascult si simt subt gene Cum o lacrima-mi invie Ni se-aseamana povestea, Pui golas de ciociriie.

PLECAREA RĂNDUNICII Galbene şi roşii frunze Din copac s-au desfrunzit. Joacă-n aer obosite La pământ toate-au căzut. Păsărelele prin crânguri Ciufulite sunt de vânt Stoluri pleacă spre ţări calde Aripioare fluturând. Noi cu coşuri prin pădure Ciupercuţe adunăm Şi cu toamna pe cărare Ne-ntâlnim, ne salutăm.

Rândunelele-au plecat Către ţări cu soare. Toamna s-a apropiat, Cuiburile-s goale. - Mergi cu bine, rândunică! Îţi vom duce dorul. Du-te, du-te fără frică, Nu-ţi stric cuibuşorul! Să nu uiţi: la primăvară Te-aşteptăm să vii, Ca s-aduci cu tine iar Numai bucurii!

DOUĂSPREZECE LUNI Anul pentru fiecare

POMUL CĂTRE COPIL

Toamna de octavian goga Val de bruma argintie Mi-a impodobit gradina Firelor de lamiita Li se usca radacina. Peste crestet de dumbrava Norii suri isi poarta plumbul. Cu podoaba zdrentuita Tremura pe cimp porumbul. Si cum de la miazanoapte Vine vintul fara mila, De pe virful surii noastre Smulge-n zbor cite-o sindrila.

Toamna Toamna, tu ne-aduci Multe fructe dulci. Gutui, nuci si mere. Struguri, prune, pere. Si porumb de macinat La gospodarie-n sat. FRUNZA -Frunza galbena uscata, De ce esti tu suparata Si stai sus pe ramurea Singurica, singurea? -Cum sa nu fiu amarata, Daca toamna cea urata Imi da ploaie si-mi da vant Si ma culca la pamant? TOAMNA Toti acei ce-ntreaga vara

Au lucrat din zori si pana seara Toamna au roade bogate Au si fructe, si bucate. Mere, pere in panere Prune bune si alune Si gutui amarui Cu puf galben ca de pui. Si tot felul de legume De nu le mai stii pe nume. TOAMNA Toamna a intrat in casa Punand struguri dulci pe masa Si-n camara prin borcane Patlagele dolofane. Tot ea ne-a adus alune Nuci si mere foarte bune Mari gutui pentru dulceata Si-un butoi de varza creata.